|
primită de la domnul deputat Vasile Nagy (Grupul parlamentar SOS România)
O economie fără consum este o economie fără încredere
Miercuri, 10 iunie, în declaraţia sa politică, deputatul Nagy Vasile s-a referit la un aspect important al zilelor noastre şi anume la: Stimularea consumului intern.
În economie, consumul nu reprezintă doar un indicator statistic. El este expresia concretă a încrederii unei societăţi în propriul viitor. Atunci când cetăţenii consumă, ei transmit un semnal de optimism. Atunci când economisesc excesiv din teamă sau îşi reduc drastic cheltuielile, transmit un semnal de nesiguranţă. Din această perspectivă, una dintre cele mai importante provocări ale României anului 2026 este prăbuşirea consumului intern şi consecinţele pe care aceasta le generează asupra întregului ecosistem economic şi social.
Consumul reprezintă principalul motor al economiei româneşti. De-a lungul ultimelor două decenii, creşterea economică a fost susţinută în mare măsură de cererea internă. Astăzi însă, observăm o schimbare profundă de comportament. Familiile cumpără mai puţin, amână investiţiile personale, reduc cheltuielile considerate neesenţiale şi manifestă o prudenţă accentuată în raport cu viitorul.
Această contracţie a consumului nu este doar rezultatul unor calcule economice individuale. Ea reflectă o acumulare de factori, creşterea costului vieţii, presiunea fiscală, incertitudinile privind locurile de muncă, costurile ridicate ale creditării şi, poate cel mai important, diminuarea sentimentului de securitate economică.
Deputatul Nagy Vasile a precizat că: În realitate, oamenii nu consumă doar atunci când au bani. Oamenii consumă atunci când au încredere. Iar încrederea este cea mai valoroasă monedă a unei economii moderne. Atunci când consumul se prăbuşeşte, efectele se propagă rapid. Comerţul vinde mai puţin. Producătorii reduc comenzile. Investitorii amână proiectele. Încasările bugetare scad. Apar presiuni asupra locurilor de muncă. Se creează astfel un cerc vicios în care reducerea consumului generează reducerea activităţii economice, iar reducerea activităţii economice alimentează şi mai mult prudenţa consumatorilor. De aceea, stimularea consumului nu trebuie privită ca o simplă măsură economică, ci ca o strategie naţională de relansare. Însă aici intervine o nuanţă esenţială. Nu orice formă de stimulare a consumului este eficientă şi nu orice creştere a cheltuielilor generează prosperitate durabilă. Cheia succesului o reprezintă echitatea.
Experienţa economică demonstrează că cei cu venituri mici şi medii au cea mai mare propensiune de consum. Cu alte cuvinte, atunci când veniturile lor cresc, cea mai mare parte a banilor se întoarce rapid în economie prin achiziţii de bunuri şi servicii. În schimb, o parte semnificativă a veniturilor suplimentare ale categoriilor foarte bogate este economisită sau investită în afara circuitului imediat al consumului. Prin urmare, o politică inteligentă de stimulare a consumului trebuie să înceapă cu consolidarea puterii de cumpărare a clasei de mijloc şi a categoriilor vulnerabile. Oamenii consumă atunci când cred că locurile lor de muncă sunt sigure. Consumă atunci când au acces la servicii publice de calitate. Consumă atunci când au sentimentul că efortul lor este răsplătit corect şi că societatea funcţionează pe baza unor reguli echitabile.
În fond, consumul este rezultatul unei relaţii de încredere între cetăţean şi economie.
În concluzie, deputatul Nagy Vasile a specificat că: România nu poate construi prosperitate durabilă pe baza austerităţii permanente şi nici pe baza unei economii în care cetăţenii trăiesc sub presiunea continuă a incertitudinii. O economie sănătoasă are nevoie de investiţii, de productivitate şi de inovaţie, dar are nevoie şi de consum. Consumul nu este duşmanul dezvoltării. Consumul echitabil, sustenabil şi susţinut de venituri reale reprezintă unul dintre pilonii dezvoltării.
Marea provocare a anului 2026 nu este doar să determinăm oamenii să cheltuiască mai mult. Marea provocare este să construim condiţiile economice şi sociale care să le permită să consume cu încredere.
Pentru că o societate prosperă nu este aceea în care oamenii supravieţuiesc cu prudenţă excesivă, ci aceea în care cetăţenii au suficientă siguranţă pentru a privi viitorul cu optimism şi suficientă putere economică pentru a participa activ la dezvoltarea propriei ţări.
|
