|
primită de la doamna deputat Andreea-Petronela Cîmpianu (Grupul parlamentar SOS România)
"De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură,
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură"(Scrisoarea II)
Când sufletul tresare sub apăsarea cuvintelor lui Eminescu, înseamnă că mesajul său a atins sufletul omului. Suntem mândri că naţia română a născut un Eminescu şi suntem onoraţi că noi suntem cei care putem să le lăsăm moştenire copiilor noştri geniul său remarcabil.
A iubi ţara, cultura, poporul a fost crezul acestui mare poet. Când simţirea umană şi sufletul nostalgic îşi dau întâlnire într-un singur trup, acela se numeşte Eminescu. Este uşor să aruncăm în umbra vanităţii zbuciumul cuiva care a iubit până la durere ţara. Dar nu este uşor să aruncăm umbra uitării asupra sa. Nu atâta timp cât sângele fierbe atunci când citim versurile lui. Nu atâta timp cât sufletul trasare şi inima bate în ritmul cadenţat al versurilor sale.
Astăzi nu este comemorarea morţii, ci este celebrarea nemuririi, celebrarea triumfului luminii asupra întunericului. Este despre puterea cuvântului şi a simţirii aspra raţiunii. Este despre eternul romantic şi idealizarea iubirii. Este despre noi toţi şi despre ceea ce nu ar trebui să lăsăm să cadă vreodată în uitare: sufletul omului se înalţă prin iubire, iar Dumnezeirea este cea care bate în noi cu fiecare suflare.
Şi aşa cum zicea şi Eminescu: Memento mori!
|
