|
primită de la doamna deputat Ana-Marcela Baş (Grupul parlamentar SOS România)
Ia - sufletul cusut al neamului
Ia nu e doar o cămaşă. E o rugăciune cusută în pânză albă, curată ca lumina de duminică.
E mâna bunicii care, la lumina lămpii, petrecea acul prin pânză ca printr-o poveste fără cuvinte. Fiecare împunsătură - o bătaie de inimă.
Fiecare motiv ? un gând lăsat moştenire, ca să nu uităm niciodată cine suntem şi de unde venim.
Pe pânza albă înfloresc rândurile de roşu, negru şi albastru. Roşul - sângele şi viaţa. Negrul - pământul care ne ţine de veacuri. Albastrul - cerul spre care neamul acesta şi-a ridicat mereu privirea. Sunt culorile unui popor care a ştiut să scoată frumuseţe chiar şi din durere.
În semnele ei stau ascunse coduri vechi de mii de ani: pomul vieţii care urcă spre înalt, ramurile, florile, semnele care alungă răul şi cheamă rodul.
Femeile noastre nu coseau doar haine, coseau ocrotire, credinţă şi dragoste. Coseau, fără să ştie, însăşi fiinţa noastră.
Ia a trecut hotare şi veacuri. A îmbrăcat deopotrivă ţărănci şi regine - pe Regina Maria, care a purtat-o cu mândrie în faţa întregii lumi. L-a fermecat şi pe Matisse, care a pictat "La Blouse Roumaine" şi a arătat tuturor sufletul unui neam, prins în câteva fire de aţă.
Iar astăzi, când o îmbrăcăm, nu purtăm doar o cămaşă frumoasă.
Purtăm pe umeri toate bunicile şi străbunicile noastre.
Purtăm satul, dorul, cântecul şi glia. Purtăm România întreagă, cusută cu mâinile celor care nu mai sunt, dar care, prin fiecare fir, trăiesc încă în noi.
Cât timp se va mai coase o ie, cât timp o fată va mai îmbrăca peste inimă această minune albă - neamul acesta nu va pieri.
La mulţi ani, ie! La mulţi ani, Românie!
|
