|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar UPR)
24 iunie, ziua în care Ia şi Sânzienele se întâlnesc
De Sânziene, în noaptea albă a dragostei şi a farmecelor vechi, fetele ieşeau la cules de flori, împleteau cununi şi îmbrăcau ia curată, scoasă din ladă, pentru o zi în care satul lega lumina verii de tinereţe, de credinţă şi de rânduiala femeilor.
Pe 24 iunie se ţineau Sânzienele sau Drăgaica, sărbătoare a miezului de vară, suprapusă peste Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, iar în această zi legată de soare, de lanuri, de flori şi de tinereţe, comunitatea ?La Blouse Roumaine? a aşezat, în anul 2013, Ziua Universală a Iei.
Cămaşa cu altiţă, banda cusută pe umăr, era o formă veche a portului femeiesc românesc, păstrată în sate vreme de secole şi adunată mai târziu de etnografi în colecţii şi studii, iar în vorbirea oamenilor s-a păstrat şi asemănarea cu portul femeilor dace înfăţişate pe Columna lui Traian, ca o legătură de memorie, nu ca o dovadă scrisă.
În trecut, ia prindea contur în casele oamenilor, mai ales în serile lungi de iarnă, la şezători. Acolo, femeile torceau, ţeseau, coseau şi cântau, iar fetele le urmăreau cu atenţie pe mame şi bunici, deprinzând tainele alegerii firului, ale aşezării semnelor şi ale păstrării modelelor transmise din generaţie în generaţie.
Portul se schimba de la o zonă la alta, pentru că Oltenia şi Muntenia aveau culori vii, râuri oblice pe mâneci şi motive florale bogate, Moldova şi Bucovina păstrau multă cusătură neagră, fir lucios, mărgele şi altiţă densă, Transilvania mergea adesea spre sobrietate şi cusături albe pe alb, Banatul folosea fir auriu sau argintiu şi motive mari, iar Maramureşul păstra simplitatea albului şi mâneca largă.
În zona Vasluiului, ia Moldovei s-a păstrat în datina satului, în lăzile de zestre, la biserică, la hramuri, la hore şi la nunţi, purtată de femei care coseau pe pânză semnele locului, ale credinţei şi ale muncii lor.
Semnele nu se puneau pe pânză la întâmplare, pentru că rombul vorbea despre rod şi pământ roditor, soarele şi roata despre lumină, viaţă şi ocrotire, crucea despre credinţă şi apărare, linia frântă sau vălurită despre apă, curgerea vieţii şi drum, spicul despre pâine şi belşug, viţa şi pomul vieţii despre neam, iar floarea despre tinereţe şi frumuseţe.
Ia de preţ se ţinea în lada de zestre şi se scotea la biserică duminica, la horă, la nuntă, la botez şi la zilele mari ale anului, în timp ce cămaşa simplă mergea la muncă, iar fiecare femeie purta cu mândrie lucrul mâinii ei, pentru că după cusătură se citeau satul, neamul, vârsta şi priceperea.
Henri Matisse a pictat în anul 1940 ?La Blouse Roumaine?, iar de la acest tablou şi-a luat numele comunitatea care a iniţiat Ziua Universală a Iei, în timp ce Regina Maria a purtat ia şi a ajutat-o să iasă din hotarul satului, făcând portul românesc cunoscut şi în cercurile europene.
În anul 2022, Arta cămăşii cu altiţă, element de identitate culturală în România şi Republica Moldova, a fost înscrisă în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO, prin dosarul comun depus de cele două state.
Pe 24 iunie, gândul se întoarce la femeile care au ţinut acul în mână în serile de iarnă, au purtat ia în zilele de sărbătoare şi au lăsat în lăzile de zestre o parte din memoria satului românesc, cusută fir cu fir.
Pentru Vaslui, această zi rămâne legată de femeile satelor noastre, de iile scoase la hram, la horă şi la nuntă, de lăzile de zestre păstrate în case şi de fetele care trebuie să mai vadă, cu ochii lor, cum se pune firul pe pânză.
De Ziua Universală a Iei, celebrăm nu doar o cămaşă tradiţională, ci o parte din sufletul României. Pentru că ia românească nu este doar un simbol cultural, este memoria noastră, identitatea noastră şi una dintre cele mai frumoase forme prin care spunem lumii cine suntem.
La mulţi ani tuturor celor care poartă şi păstrează cu mândrie ia românească!
|
