|
primită de la doamna deputat Andreea-Petronela Cîmpianu (Grupul parlamentar SOS România)
Ia românească sau tradiţia noastră în culori
Dacă privim cu atenţie Columna lui Traian, veţi vedea femei dace care purtau cămăşi simple, apropiate de structura iei de astăzi.
Cu alte cuvinte, ia noastră românească spune o poveste tainică despre credinţă, trăinicie şi statornicie. Măiestria cu care fetele şi femeile coseau iile nu era întrecută decât de răbdarea cu care o făceau. Cu fiecare formă şi linie cusută se spunea o poveste. O poveste despre iubire, despre credinţă, aşteptare şi speranţă. Liniile acestor ii aveau fiecare o simbolistică, trasmiteau un mesaj pentru zona şi comunitatea din care făcea parte persoana respectivă. Prin însăşi materialele folosite, cu firul tors fin la fuior, cu o grijă deosebită, se vedea respectul pe care străbunii noştri îl ofereau acestui veşmânt. La cele mai importante evenimente de viaţă (nuntă, botez,etc) alături de cămaşa purtată de bărbaţi, ia nu era lipsită şi era purtată cu mândrie.
Dar cel mai important lucru este că, pe ea era încrustată însăţi spiritualitatea poporului român. Fiecare motiv, fiecare culoare, simbol era desprins din lumea magică a credinţelor populare, impunea respect şi întărea credinţa. Motivele erau cusute acolo pentru protecţie spirituală şi pentru perpetuarea credinţei dincolo de linia vizibilului.
De la geto-daci, această măiestrie de a coase cele mai frumoase ii s-a păstrat până în zilele noastre şi a fost nu doar un proces de îndemânare artistică, dar şi un prilej de a aduna oamenii împreună şi de a le da un scop comun. Aşa încât putem spune cu siguranţa că ia este însuşi sufletul poporului român, îndemnul la unitate, credinţă şi statornicie.
|
