|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar UPR)
Tricolorul, legământul care ne uneşte dincolo de generaţii
Astăzi sărbătorim Drapelul Naţional al României, simbolul care, de aproape două secole, însoţeşte istoria, demnitatea şi identitatea poporului român.
Albastrul, galbenul şi roşul nu sunt doar trei culori aşezate pe un steag; ele poartă în ele memoria unei naţiuni, curajul celor care au luptat pentru libertate şi speranţa generaţiilor care au crezut într-o Românie unită şi demnă.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită prin Legea nr. 96/1998 şi este celebrată la 26 iunie, data la care, în anul 1848, Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti a proclamat Tricolorul drept steag naţional al românilor. Istoria Tricolorului începe însă mai devreme. În anul 1834, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a obţinut dreptul ca oastea şi corăbiile comerciale româneşti să poarte culorile naţionale. Într-o perioadă dominată de imperii, un steag însemna mai mult decât un simbol, însemna afirmarea unei identităţi şi a dreptului unui popor de a exista.
În timpul Revoluţiei de la 1848, Tricolorul a fost ridicat la Bucureşti, Islaz şi Blaj. Pe el stătea scris "Dreptate, Frăţie", crezul unei generaţii care a avut curajul să ceară libertate, drepturi şi recunoaşterea românilor ca naţiune. După înfrângerea Revoluţiei, Tricolorul nu a dispărut, a rămas în sufletele românilor, în case, în şcoli, în cântece şi în speranţa unirii. L-a însoţit pe Alexandru Ioan Cuza la înfăptuirea Unirii Principatelor, în 1859, iar în timpul domniei lui Carol I a devenit steagul statului român modern, în forma pe care o cunoaştem şi astăzi: albastru lângă lance, galben la mijloc şi roşu spre margine. Sub acest Drapel, armata română a luptat pentru Independenţa României în 1877, la Griviţa, Plevna şi Rahova. Tot sub el, soldaţii români au apărat fiinţa naţională în Primul Război Mondial, la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, iar în 1918 Tricolorul a devenit simbolul Marii Uniri şi al României întregite.
În cel de-Al Doilea Război Mondial, Tricolorul a mers din nou alături de militarii români. De aceea, atunci când privim Drapelul Naţional, trebuie să ne gândim şi la cei care au depus jurământ sub el, au luptat pentru ţară şi, uneori, s-au întors acasă înveliţi în culorile pe care le-au apărat. Au existat şi vremuri în care regimul comunist a încercat să-l transforme într-un simbol al puterii politice, adăugând în centrul său stema regimului. Însă în decembrie 1989, românii au decupat acea stemă, iar Drapelul cu gaură a devenit imaginea libertăţii recâştigate. Pentru mulţi dintre cei care l-au purtat atunci în stradă, Tricolorul a fost ultimul simbol pe care l-au ţinut în mâini.
După căderea dictaturii, Drapelul României şi-a recăpătat forma firească, consacrată prin Constituţia din 1991, iar din 1998, ziua de 26 iunie este dedicată în mod oficial cinstirii sale.
Astăzi, când privim Tricolorul, nu vedem doar un simbol al statului. Vedem aproape două secole de istorie, de sacrificii şi de speranţă, vedem generaţii întregi care au crezut că România merită apărată, construită şi iubită. Ziua Drapelului Naţional este o invitaţie la recunoştinţă şi responsabilitate. Respectul pentru Tricolor nu se măsoară doar în ceremonii sau în cuvinte rostite la sărbători, ci în grija pe care o avem faţă de ţară, faţă de comunităţile noastre şi faţă de oamenii alături de care construim viitorul. Tricolorul ne aminteşte că suntem diferiţi prin profesii, convingeri şi locurile în care trăim, dar uniţi prin aceeaşi istorie şi aceeaşi datorie de a lăsa României un viitor mai bun.
Albastrul, galbenul şi roşul rămân culorile sub care românii şi-au apărat numele, ţara şi dreptul de a rămâne ei înşişi. La mulţi ani Drapelului Naţional! La mulţi ani, România!
|
