|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar UPR)
Rezervele statului nu pot ascunde eşecul guvernării
Rezervele unei ţări nu sunt făcute să ascundă slăbiciunile unei guvernări. Ele există pentru a apăra stabilitatea financiară, pentru a inspira încredere investitorilor, pentru a susţine moneda naţională şi pentru a oferi statului capacitatea de a face faţă unor şocuri economice. Rezervele sunt o plasă de siguranţă, nu un argument politic şi nici un substitut pentru o administrare responsabilă a finanţelor publice.
La 30 iunie 2026, România avea 63,493 miliarde de euro în rezerve valutare şi 75,259 miliarde de euro în rezerve internaţionale. Privite izolat, aceste cifre pot transmite impresia unei poziţii financiare solide. Însă economia nu poate fi analizată printr-un singur indicator. Rezervele trebuie puse în relaţie cu nivelul datoriei publice, cu deficitul bugetar, cu costul împrumuturilor şi cu obligaţiile de plată ale statului.
Numai în luna iunie au intrat în rezerve 4,028 miliarde de euro, inclusiv fonduri provenite prin PNRR. În aceeaşi perioadă, însă, au ieşit 4,586 miliarde de euro, o parte importantă reprezentând plata ratelor şi a dobânzilor aferente datoriei publice în valută. Acest schimb permanent de intrări şi ieşiri arată o realitate pe care cifrele prezentate separat o pot ascunde, statul funcţionează într-o măsură tot mai mare prin refinanţarea datoriei şi prin apelul constant la surse externe de finanţare.
Comparaţia cu anii precedenţi este la fel de relevantă. În iunie 2022, rezervele valutare erau de 42,033 miliarde de euro, iar rezervele internaţionale de 47,823 miliarde de euro. În iunie 2023, acestea au crescut la 53,417 miliarde, respectiv 59,266 miliarde de euro. În iunie 2024, rezervele valutare ajunseseră la 64,392 miliarde de euro, iar cele internaţionale la 71,641 miliarde de euro. Un an mai târziu, ele scăzuseră la 58,281 miliarde, respectiv 67,627 miliarde de euro. Astăzi, rezervele valutare sunt încă sub nivelul din iunie 2024. Creşterea rezervelor internaţionale totale se explică în mare parte prin evoluţia preţului aurului, nu printr-o îmbunătăţire a performanţei economice. România deţine aceeaşi cantitate de aur - 103,6 tone. Nu s-a cumpărat aur suplimentar. S-a modificat doar valoarea de piaţă a aceleiaşi rezerve, de la 7,249 miliarde de euro în iunie 2024, la 9,346 miliarde în iunie 2025 şi 11,766 miliarde de euro în iunie 2026.
Aceasta este o diferenţă esenţială. Statul nu este mai performant pentru că aurul s-a scumpit. Bugetul nu este mai sănătos doar pentru că aceeaşi rezervă valorează mai mult. O reevaluare contabilă nu produce venituri suplimentare şi nu reduce deficitul bugetar.
În acelaşi timp, în martie 2026, datoria guvernamentală a ajuns la 1.170 miliarde de lei, reprezentând 60,2% din PIB. Tocmai de aceea, rezervele şi datoria trebuie analizate împreună. O rezervă consistentă este un element de stabilitate, dar nu poate compensa o datorie aflată pe o traiectorie ascendentă şi nici costurile tot mai mari ale finanţării acesteia.
Banca Naţională îşi îndeplineşte rolul de administrator al rezervelor internaţionale şi are obligaţia de a asigura stabilitatea financiară şi monetară. Ea poate explica structura rezervelor, evoluţia aurului sau fluxurile valutare. Nu Banca Naţională stabileşte însă nivelul deficitului bugetar, nu contractează împrumuturile statului şi nu decide politica fiscală. Aceste responsabilităţi aparţin Guvernului şi Ministerului Finanţelor.
Indiferent dacă executivul este în plenitudinea mandatului sau în interimat, continuitatea administrării finanţelor publice rămâne o obligaţie. Interimatul nu şterge deciziile luate anterior şi nici nu suspendă răspunderea pentru modul în care au fost gestionate bugetul, cheltuielile şi împrumuturile.
România are nevoie de rezerve solide, dar rezervele nu pot înlocui disciplina bugetară. Nu pot înlocui investiţiile productive, dezvoltarea industriei, creşterea exporturilor sau o administraţie care cheltuieşte în limitele resurselor pe care le are. De asemenea, fondurile europene şi finanţările din PNRR ar trebui să accelereze dezvoltarea economiei şi modernizarea statului, nu să devină un sprijin temporar pentru acoperirea dezechilibrelor bugetare.
Cetăţenii au nevoie de o imagine completă, nu doar de cifre prezentate selectiv. Stabilitatea unei economii nu se măsoară exclusiv prin dimensiunea rezervelor internaţionale, ci prin capacitatea statului de a-şi finanţa cheltuielile dintr-o economie competitivă, de a menţine datoria sub control şi de a nu transfera costul deciziilor de astăzi asupra generaţiilor viitoare.
Rezervele internaţionale pot apăra România în faţa unor crize. Nu pot însă apăra o guvernare care îşi amână reformele, îşi finanţează cheltuielile prin datorie şi confundă rezilienţa financiară cu capacitatea de a se împrumuta la nesfârşit.
|
