|
primit de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar UPR)
În doar 12 zile, Parlamentul a adoptat o lege de 48 de pagini care va majora taxele pentru apă, fără o dezbatere publică pe măsura impactului său asupra românilor
În doar douăsprezece zile calendaristice, Parlamentul a adoptat o lege care schimbă sistemul de contribuţii, tarife şi penalităţi din domeniul apelor. În douăsprezece zile, o lege care va scumpi folosirea apei a fost împinsă prin Parlament cu o viteză care arată mai degrabă teamă de dezbatere decât grijă pentru cetăţeni.
Vorbim despre o iniţiativă legislativă însoţită de o expunere de motive de 30 de pagini şi de un text normativ de încă 18 pagini, adoptată într-un ritm greu de justificat pentru un act normativ cu asemenea efecte.
La 18 iunie, proiectul a fost înaintat Senatului prin două adrese distincte: una purtând sigla Camerei Deputaţilor şi semnată de Ilie Bolojan şi Diana Buzoianu, iar cealaltă semnată de Sorin-Gheorghe Şipoş.
Pe 23 iunie, proiectul primeşte raport favorabil în unanimitate din partea Comisiei pentru ape, păduri, pescuit şi fond cinegetic din Senat, comisie condusă de un reprezentant al grupului AUR. În ziua următoare, 24 iunie, este emis avizul Consiliului Economic şi Social, iar în aceeaşi zi proiectul este adoptat de plenul Senatului. Abţinerile senatorilor care se revendică drept "suveranişti" au înclinat balanţa în favoarea adoptării.
În Camera Deputaţilor, forul decizional, Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic înaintează un raport comun favorabil, cu majoritate de voturi, cu 13 amendamente admise însuşite de toţi membrii celor două comisii.
Pe 30 iunie, proiectul este adoptat cu 205 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 76 de abţineri. Şi totuşi, una dintre cele mai grave nereguli de parcurs apare după încheierea votului parlamentar, abia pe 2 iulie este încărcat punctul de vedere al Guvernului, document care ar fi trebuit să existe înainte ca Parlamentul să decidă asupra proiectului, nu după adoptarea acestuia.
PL-x 504/2026 modifică Legea apelor, Legea nr. 122/2020 şi Ordonanţa de urgenţă nr. 107/2002 privind Administraţia Naţională "Apele Române". Sub denumirea de modificare şi completare a unor acte normative din domeniul apelor se află creşteri de contribuţii, obligaţii noi pentru utilizatori şi o putere mai mare acordată Administraţiei Naţionale "Apele Române" asupra măsurării şi calculării consumului.
Legea loveşte în costul folosirii apei. De la 1 ianuarie 2027 se adaugă 2%, de la 1 ianuarie 2028 încă 4%, iar de la 1 ianuarie 2029 încă 3,7%, cu excepţia contribuţiei pentru irigaţii. Aceste procente vin peste actualizarea anuală cu rata inflaţiei.
Pornim de la preţurile plătite acum: în Vaslui, tariful cumulat pentru apă şi canalizare este de 21,49 lei/mc fără TVA, potrivit evidenţei ANRSC valabile la 1 iunie 2026, iar numai aplicarea celor trei creşteri succesive prevăzute de lege, fără să includem inflaţia, duce acest tarif la aproximativ 23,64 lei/mc în 2029. Dacă adăugăm şi o inflaţie medie de 4% pe an, tariful poate ajunge la aproximativ 26,59 lei/mc fără TVA, ceea ce înseamnă că aceeaşi cantitate de apă consumată de o familie va costa mai mult în fiecare lună, fără ca Parlamentul să fi explicat clar cum se va absorbi această creştere şi cine va suporta nota finală.
Pentru unele categorii, cum sunt producătorii hidro, legea introduce şi o ajustare de 7,32% pentru contribuţia raportată la MWh. Apele Române încasează majorarea, dar sarcina economică nu rămâne acolo, ea este preluată de operatori, introdusă în costuri şi transferată, treptat, către cei care plătesc apa, energia, serviciile şi produsele dependente de această resursă.
Legea introduce şi obligaţii noi privind măsurarea, contorizarea şi monitorizarea consumului de apă. Administraţia Naţională "Apele Române" primeşte dreptul de a institui un sistem propriu de contorizare şi monitorizare, iar utilizatorii sunt obligaţi să permită instalarea aparaturii de măsurare şi monitorizare, indiferent de regimul juridic al lucrărilor şi al terenului aferent. În lipsa aparatelor de măsură sau atunci când montarea lor este considerată imposibilă tehnic, se pot folosi metode indirecte de calcul, raportate la debitul maxim autorizat şi la timpul efectiv de utilizare. Asta înseamnă extinderea puterii "Apelor Române" asupra modului în care apa este măsurată, calculată şi facturată, cu obligaţii noi pentru utilizatori şi cu riscul ca aceste costuri să fie transferate către populaţie, agricultori, operatori economici şi autorităţi locale.
Consiliul Economic şi Social a atras atenţia că expunerea de motive tratează insuficient efectele sociale şi economice ale proiectului, efectele asupra mediului de afaceri şi riscul transferului indirect al costurilor către populaţie. Altfel spus, chiar instituţia consultată a arătat că proiectul nu explică suficient cine plăteşte, cât plăteşte şi care sunt consecinţele reale.
Consiliul Legislativ a semnalat, la rândul său, probleme de claritate şi predictibilitate. A arătat că expunerea de motive nu explică soluţia legislativă de la art. IV, adică exact articolul care stabileşte majorările. A mai atras atenţia că unele formulări nu sunt suficient de clare şi pot crea probleme de aplicare.
Cetăţenii au dreptul să ştie de ce o lege care majorează costuri, introduce obligaţii noi şi extinde puterea "Apelor Române" asupra utilizării apei a fost adoptată în asemenea grabă. Au dreptul să ştie de ce s-a mers mai departe, deşi au existat avertismente în avize. Au dreptul să ştie de ce punctul de vedere al Guvernului apare în circuitul public abia după votul final? Unde este studiul de impact care arată cu cât vor creşte costurile pentru operatorii regionali, pentru agricultură, pentru industrie şi, în final, pentru populaţie?
Nu contest necesitatea modernizării sistemului de administrare a apelor, contest însă modul în care această lege a fost adoptată, în doar douăsprezece zile, fără o dezbatere publică reală şi fără explicaţii convingătoare privind impactul economic asupra populaţiei.
Diana Buzoianu a semnat acest proiect ca parlamentar. Astăzi îl gestionează ca ministru interimar al Mediului, tocmai de aceea are obligaţia să explice public de ce această lege a fost adoptată într-un asemenea ritm, ce studii au justificat majorările şi cine va suporta, în final, costurile lor. Apa se scumpeşte pe termen lung, mandatul de ministru interimar este temporar. Explicaţiile nu pot fi şi ele interimare.
|
