|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar UPR)
Consultanţă pentru stat, lipsuri pentru spitale
Un stat nu este judecat după numărul rapoartelor pe care le comandă, ci după investiţiile pe care le lasă în urmă.
Istoria nu reţine strategiile scrise în birouri, ci spitalele construite, drumurile realizate şi nivelul de trai pe care o generaţie îl oferă celei care urmează.
La 19 iunie 2026, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, condus interimar de Dragoş Pîslaru, a atribuit un contract în valoare de aproape 2,94 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 600.000 de euro, pentru evaluarea Programului Sănătate.
Este o decizie care ridică întrebări legitime într-o perioadă în care Guvernul le cere românilor prudenţă, acceptarea unor servicii publice tot mai slabe şi răbdare în faţa unor lipsuri pe care chiar statul nu reuşeşte să le elimine. Aproape trei milioane de lei ar fi putut însemna aparatură medicală, instalaţii modernizate, paturi complet echipate sau condiţii mai bune atât pentru pacienţi, cât şi pentru cadrele medicale.
În judeţul Vaslui, nevoia de investiţii în sănătate este evidentă. Infrastructura medicală are nevoie de finanţări de ordinul sutelor de milioane de lei, iar proiectele pentru corpuri noi de clădire, secţii moderne şi dotări înaintează lent, deoarece fiecare etapă depinde de fonduri, avize şi proceduri administrative care se mişcă mai încet decât degradarea clădirilor şi decât nevoile reale ale bolnavilor.
La Spitalul nr. 2 Vaslui sunt în construcţie secţii noi, inclusiv cele de psihiatrie şi boli infecţioase, proiect prevăzut cu 248 de paturi. Desigur, suma de aproape trei milioane de lei nu ar fi fost suficientă pentru ridicarea unei clădiri, însă ar fi putut acoperi achiziţia de monitoare, paturi medicale, mobilier, instalaţii sau echipamente esenţiale, investiţii care se reflectă direct în calitatea actului medical şi în siguranţa pacienţilor.
Situaţia este asemănătoare şi la Spitalul Municipal de Urgenţă "Elena Beldiman" din Bârlad, unde sunt trataţi anual mii de pacienţi din întreg judeţul şi din localităţile învecinate. Proiectele de modernizare şi extindere a spitalului depind de finanţări pentru care autorităţile caută soluţii ani la rând, în timp ce ministerele găsesc mult mai rapid resurse pentru studii şi evaluări decât pentru rezolvarea problemelor pe care aceste documente le inventariază.
România pare să fi ajuns în situaţia paradoxală de a plăti generos pentru descrierea problemelor şi mult mai greu pentru rezolvarea lor. În spitale, pacienţii continuă să aştepte, medicii lucrează sub presiune, iar unităţile sanitare din judeţe precum Vaslui încearcă să recupereze, cu mari dificultăţi, decalajele create de zeci de ani de subfinanţare.
În acest context, este dificil de înţeles cum poate fi invocată disciplina bugetară şi utilizarea responsabilă a banului public, în timp ce aproape trei milioane de lei sunt direcţionate către consultanţă, deşi fiecare manager de spital poate spune, fără rapoarte suplimentare, ce echipamente lipsesc, ce secţii trebuie modernizate şi care sunt investiţiile urgente.
Un ministru este evaluat şi după modul în care stabileşte priorităţile. Atunci când aproape 600.000 de euro sunt alocaţi consultanţei, în timp ce spitalele solicită aparatură, reparaţii şi resurse pentru funcţionare, alegerea făcută transmite un mesaj clar despre ordinea acestor priorităţi.
Ţara nu mai are nevoie doar de evaluări ale problemelor din sistemul sanitar, ci de investiţii care să le rezolve. De aceea, Dragoş Pîslaru are datoria să explice de ce ministerul pe care îl conduce a considerat că finanţarea unei noi evaluări este mai urgentă decât folosirea aceleiaşi sume pentru nevoile pe care spitalele le cunosc deja, le înfruntă în fiecare zi şi ale căror consecinţe sunt suportate, în final, de pacienţi.
|
