|
primită de la domnul deputat Ioan Lăzăroi (Grupul parlamentar SOS România)
PNRR - Cronica unei oportunităţi europene compromise de incompetenţa guvernărilor successive
România se apropie de finalul perioadei de implementare a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă, iar partidele care au guvernat ţara încearcă din nou să ascundă adevărul în spatele unor conferinţe de presă triumfaliste.
PNRR trebuia să reprezinte cea mai mare oportunitate de modernizare a României de după aderarea la Uniunea Europeană. Trebuia să aducă spitale moderne, căi ferate, autostrăzi, şcoli renovate, administraţie digitalizată, energie sigură, companii de stat profesionist conduse şi servicii publice apropiate de standardele europene.
În schimb, după ani de guvernare PSD, PNL, USR şi UDMR, România a ajuns să alerge contra cronometru pentru a salva proiecte întârziate, reforme blocate şi miliarde de euro puse în pericol prin incompetenţă politică.
Planul României a avut iniţial o valoare de aproximativ 28,5 miliarde de euro, formată din granturi şi împrumuturi europene. Investiţiile şi reformele trebuie finalizate în intervalul stabilit prin Mecanismul european de redresare şi rezilienţă, iar data de 31 august 2026 reprezintă termenul-limită pentru îndeplinirea măsurilor asumate.
Nu Uniunea Europeană a blocat proiectele. Nu funcţionarii europeni au numit conduceri politice în companiile de stat şi nu Comisia Europeană a amânat reformele administraţiei, ale salarizării publice sau ale sistemului fiscal.
Responsabilitatea aparţine guvernelor României şi partidelor care le-au compus.
Ani la rând, PSD şi PNL au tratat PNRR ca pe un instrument de propagandă şi ca pe o sursă de contracte.
USR şi-a revendicat paternitatea Planului, dar refuză să-şi asume erorile de concepţie, termenele nerealiste şi lipsa unor mecanisme eficiente de implementare.
UDMR a participat la guvernare şi la împărţirea instituţiilor, dar astăzi încearcă să se prezinte ca simplu spectator.
Toţi au fost la putere. Toţi au avut miniştri. Toţi au numit secretari de stat, şefi de agenţii şi responsabili de proiecte. Prin urmare, toţi trebuie să răspundă.
Comisia Europeană a aprobat în mai 2026 evaluarea preliminară pozitivă pentru cea de-a patra cerere de plată, constatând îndeplinirea a 38 de jaloane şi 24 de ţinte.
Acest lucru demonstrează că finanţarea europeană poate fi atrasă atunci când obligaţiile sunt respectate. Demonstrează însă şi că fiecare întârziere, fiecare numire politică şi fiecare reformă mimată poate amâna sau reduce plăţile către România.
Guvernanţii prezintă orice tranşă încasată drept un succes extraordinar, dar evită să discute despre proiectele eliminate, despre sumele reduse prin renegocieri, despre reformele amânate şi despre investiţiile care nu mai pot fi terminate la timp.
Renegocierea PNRR nu poate deveni un paravan pentru incapacitatea administrativă. Nu orice proiect scos din Plan reprezintă o "salvare". Uneori reprezintă pur şi simplu recunoaşterea faptului că statul român nu a fost capabil să îl realizeze.
Din punct de vedere economic, consecinţele sunt dramatice.
Comisia Europeană estimează că economia României va creşte cu numai 0,1% în 2026 şi arată că investiţiile finanţate din fonduri europene sunt printre puţinele elemente care mai susţin activitatea economică.
După încheierea Mecanismului de redresare, investiţiile publice sunt prognozate să încetinească. Prin urmare, ratarea proiectelor din PNRR nu înseamnă doar pierderea unor bani europeni, ci şi reducerea creşterii economice viitoare.
Orice miliard neabsorbit înseamnă mai puţine spitale, mai puţine şcoli şi mai puţină infrastructură. Înseamnă contracte mai puţine pentru firmele româneşti, locuri de muncă mai puţine şi venituri fiscale mai mici.
Înseamnă că investiţiile vor trebui realizate ulterior din bugetul naţional, adică din taxe, împrumuturi şi dobânzi plătite de cetăţeni.
Aceasta este dimensiunea economică a eşecului.
Dimensiunea instituţională este la fel de gravă. PNRR a arătat că administraţia românească rămâne fragmentată, politizată şi incapabilă să urmărească riguros proiecte complexe. Ministerele pasează responsabilitatea, autorităţile schimbă regulile în timpul procedurilor, avizele întârzie, licitaţiile sunt contestate, iar conducerile instituţiilor se modifică de fiecare dată când se schimbă echilibrul politic.
În timp ce alte state europene au folosit fondurile de redresare pentru digitalizare, tranziţie energetică şi infrastructură strategică, România continuă să consume energie politică pentru negocierea funcţiilor.
Dimensiunea europeană nu poate fi ignorată. Apartenenţa la Uniunea Europeană nu înseamnă doar dreptul de a solicita fonduri. Înseamnă obligaţia de a respecta jaloane, termene, reguli de transparenţă şi criterii de performanţă.
A critica incompetenţa Guvernului nu înseamnă a critica Uniunea Europeană. Dimpotrivă, înseamnă a apăra dreptul României de a beneficia integral şi corect de resursele pe care le are la dispoziţie ca stat membru.
Solicităm public Guvernului şi partidelor care îl susţin sau negociază constituirea viitorului Cabinet:
- publicarea situaţiei complete a fiecărui jalon şi a fiecărei ţinte restante;
- prezentarea proiectelor eliminate sau diminuate în urma renegocierilor;
- indicarea sumelor efectiv încasate, a celor aflate în evaluare şi a celor care riscă să nu mai fie accesate;
- stabilirea răspunderii administrative şi politice pentru proiectele întârziate;
- renunţarea imediată la numirile politice care compromit reformele privind guvernanţa companiilor de stat.
Românii au dreptul să ştie cine a întârziat proiectele, cine a blocat reformele şi cine răspunde pentru fiecare euro pierdut.
PNRR nu este proprietatea PSD, PNL, USR sau UDMR. Nu este un trofeu electoral şi nici un fond de rezervă pentru clientela politică.
PNRR reprezintă bani europeni destinaţi modernizării României.
Orice sumă pierdută din cauza incompetenţei, a orgoliilor sau a intereselor de partid reprezintă o datorie politică faţă de fiecare cetăţean român.
Iar această datorie va trebui plătită de partidele care au guvernat şi care încearcă acum, cu o neruşinare greu de egalat, să se prezinte drept salvatoarele unei oportunităţi pe care tot ele au fost pe punctul să o compromită.
|
