|
primit de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar UPR)
Când nefuncţionarea statului devine o obligaţie fiscală pentru cetăţean
Există situaţii în care statul nu majorează taxele prin lege, dar le transferă cetăţenilor prin propria incapacitate administrativă. Exact acest risc îi priveşte astăzi pe cei care au cumpărat o locuinţă cu respectarea tuturor condiţiilor legale, au achitat avansurile la timp şi au planificat fiecare pas al tranzacţiei în funcţie de regulile stabilite chiar de stat.
Nu şi-au schimbat planurile şi nu au încercat să profite de o facilitate fiscală de ultim moment. Au făcut exact ceea ce legea le-a cerut. Cu toate acestea, dacă transferul dreptului de proprietate nu poate fi finalizat din cauza blocării sistemelor informatice ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ei riscă să suporte o diferenţă de TVA care poate ajunge până la 72.000 de lei.
Într-un stat de drept, o asemenea situaţie nu reprezintă doar o problemă administrativă. Ea ridică o întrebare fundamentală: poate fi obligat cetăţeanul să suporte financiar consecinţele unei defecţiuni pe care statul nu a fost capabil să o prevină şi pe care numai statul o poate remedia?
Cumpărătorii afectaţi nu au decis în ultimele zile să profite de o facilitate fiscală şi nu încearcă să obţină un avantaj creat ulterior, deoarece dreptul lor la aplicarea cotei de TVA de 9% s-a născut în baza unor acte juridice încheiate până la 1 august 2025, a unor avansuri achitate potrivit condiţiilor stabilite de lege şi a unor bugete familiale calculate în funcţie de un preţ pe care statul l-a recunoscut ca legal, previzibil şi aplicabil până la 31 iulie 2026.
Cu mai puţin de trei săptămâni înaintea expirării acestui termen, sistemele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară au fost scoase din funcţiune de un atac cibernetic, astfel încât, începând cu 14 iulie, aplicaţia e-Terra, serviciile de e-mail şi celelalte componente informatice ale instituţiei nu mai permit înregistrarea unor cereri noi, soluţionarea celor deja depuse, emiterea documentelor de carte funciară şi desfăşurarea operaţiunilor fără de care transferul dreptului de proprietate nu poate fi autentificat.
Cartea funciară reprezintă memoria juridică a proprietăţii, deoarece stabileşte titularul dreptului, sarcinile care grevează imobilul şi condiţiile în care acesta poate fi înstrăinat, iar blocarea sistemului naţional de cadastru suspendă o parte esenţială a circuitului civil, lăsând notarii fără posibilitatea de a autentifica vânzările, băncile fără documentele necesare finalizării creditelor ipotecare, dezvoltatorii fără posibilitatea de a preda juridic locuinţele şi cumpărătorii fără instrumentul public prin care pot deveni proprietari.
ANCPI a anunţat, la 20 iulie, că bazele de date tehnice şi juridice nu au fost afectate şi că aplicaţiile instituţiei sunt migrate în Cloudul Guvernamental, sub coordonarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, operaţiune a cărei finalizare este estimată pentru 22 iulie, însă această dată priveşte exclusiv procesul tehnic de migrare şi nu garantează reluarea imediată, integrală şi lipsită de erori a tuturor serviciilor, cu atât mai mult cu cât cererile acumulate în perioada de indisponibilitate vor trebui înregistrate, verificate şi soluţionate într-un interval extrem de redus.
Chiar dacă e-Terra ar redeveni complet funcţională la 22 iulie, până la expirarea termenului fiscal ar mai rămâne numai şapte zile lucrătoare pentru recuperarea întârzierilor, emiterea extraselor de carte funciară, finalizarea dosarelor de credit, programarea la notar şi autentificarea contractelor, ceea ce înseamnă că revenirea tehnică a sistemului nu poate restitui automat timpul juridic pierdut şi nici nu poate garanta că toate persoanele eligibile vor reuşi să încheie tranzacţiile până la 31 iulie.
Potrivit articolului III din Legea nr. 141/2025, o persoană fizică poate achiziţiona, în perioada 1 august 2025 - 31 iulie 2026, o singură locuinţă cu TVA de 9%, dacă suprafaţa utilă nu depăşeşte 120 de metri pătraţi, valoarea locuinţei şi a terenului nu este mai mare de 600.000 de lei fără TVA, cumpărătorul nu a achiziţionat o altă locuinţă cu o cotă redusă începând cu 1 ianuarie 2023, actul privind plata avansului a fost încheiat până la 1 august 2025, iar locuinţa poate fi folosită ca atare cel târziu la data transferului proprietăţii.
Începând cu 1 august 2026, derogarea fiscală expiră, iar pentru locuinţele care nu au fost transferate până la 31 iulie devine aplicabilă cota standard de TVA de 21%, ceea ce înseamnă că, pentru o locuinţă evaluată la limita de 600.000 de lei fără TVA, taxa creşte de la 54.000 la 126.000 de lei, iar diferenţa suportată de cumpărător ajunge la 72.000 de lei, în timp ce, pentru o locuinţă de 400.000 de lei, suplimentul fiscal este de 48.000 de lei.
Dreptul cunoaşte de secole regula ad impossibilia nemo tenetur, potrivit căreia nimeni nu poate fi obligat să execute imposibilul, iar aplicarea ei devine inevitabilă atunci când cetăţeanului i se stabileşte un termen fiscal pe care îl poate respecta numai prin folosirea unui sistem administrat exclusiv de stat, în condiţiile în care acelaşi sistem devine indisponibil, nu oferă o procedură alternativă şi îl împiedică material să îndeplinească actele de care depinde păstrarea cotei reduse.
Eventualele clauze de forţă majoră cuprinse în antecontracte pot reglementa relaţia dintre cumpărător şi dezvoltator şi pot împiedica, în funcţie de formularea fiecărui document, pierderea avansului sau angajarea răspunderii contractuale pentru depăşirea termenului, însă ele nu pot modifica Legea nr. 141/2025, nu pot prelungi prin voinţa părţilor termenul fiscal de 31 iulie şi nu pot obliga administraţia fiscală să aplice cota de 9% după expirarea perioadei stabilite de Parlament.
Atacul cibernetic explică originea blocajului, dar nu exonerează statul de obligaţia de a asigura continuitatea unei infrastructuri publice esenţiale, deoarece digitalizarea integrală a cadastrului, realizată fără o procedură de rezervă accesibilă în caz de avarie, concentrează exercitarea dreptului de proprietate într-un singur sistem informatic şi transformă eficienţa administrativă promisă cetăţenilor într-o vulnerabilitate naţională atunci când acel sistem nu mai poate fi utilizat.
După restabilirea serviciilor, ANCPI trebuie să prezinte un raport tehnic complet privind momentul producerii şi detectării atacului, durata accesului neautorizat, vulnerabilităţile exploatate, funcţionarea copiilor de siguranţă, existenţa unui plan de continuitate şi eventuala accesare a informaţiilor administrate, iar afirmaţia potrivit căreia bazele de date tehnice şi juridice nu au fost afectate trebuie confirmată printr-un audit independent, capabil să ofere proprietarilor garanţia că evidenţele privind drepturile lor patrimoniale au rămas intacte.
Până la clarificarea răspunderilor tehnice şi administrative, Parlamentul trebuie să împiedice producerea unei nedreptăţi fiscale care poate fi anticipată şi corectată înainte de a deveni ireversibilă, prin prelungirea termenului prevăzut la articolul III din Legea nr. 141/2025 până la 31 august 2026, astfel încât perioada în care e-Terra a fost indisponibilă, timpul necesar repunerii complete în funcţiune şi volumul cererilor acumulate să nu fie plătite de familiile care au acţionat cu bună-credinţă şi şi-au îndeplinit obligaţiile în termen.
În lipsa unui Guvern cu depline puteri, Birourile permanente ale celor două Camere au obligaţia politică de a convoca Parlamentul în sesiune extraordinară, deoarece vacanţa parlamentară nu poate cântări mai mult decât cei 72.000 de lei pe care o familie îi poate pierde pentru o întârziere pe care nu a provocat-o, nu o putea preveni şi nu o poate înlătura prin propria voinţă.
Un stat responsabil nu îşi transformă propriile disfuncţionalităţi în surse suplimentare de venit la buget. Dacă respectarea unui termen legal depinde exclusiv de funcţionarea unei infrastructuri administrate de stat, atunci eşecul acelei infrastructuri nu poate fi imputat cetăţeanului.
Nu contribuabilul a decis arhitectura sistemului informatic. Nu el administrează registrele de cadastru şi nu el are obligaţia de a asigura continuitatea serviciului public. De aceea, nici factura nefuncţionării statului nu poate fi trimisă cetăţeanului.
|
