|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar UPR)
STB, adusă în pragul insolvenţei după ani de acumulare a datoriilor
STB a ajuns la obligaţii financiare de aproximativ 1,75 miliarde de lei şi la sute de milioane de lei reprezentând dobânzi şi penalităţi. După ani în care aceste datorii s-au acumulat, administraţia Capitalei anunţă declanşarea procedurii de insolvenţă ca soluţie pentru gestionarea situaţiei. Insolvenţa nu rezolvă însă automat cauzele care au generat această criză financiară, ea reprezintă mai degrabă recunoaşterea unei probleme acumulate în timp la cea mai mare companie de transport public din Bucureşti.
Primarul general a declarat că municipalitatea nu mai dispune de resurse suficiente pentru acoperirea datoriilor şi penalităţilor acumulate. În acest context, bucureştenii au dreptul să primească explicaţii clare privind modul în care s-a ajuns aici: cine a luat deciziile financiare, cum au fost aprobate bugetele, de ce obligaţiile fiscale au rămas neachitate şi ce măsuri au fost luate pentru prevenirea acumulării acestor datorii? Insolvenţa nu trebuie să devină un mecanism prin care responsabilitatea administrativă este ascunsă în spatele unei proceduri juridice. Ea trebuie însoţită de transparenţă, de o analiză a deciziilor care au condus la această situaţie şi de asumarea responsabilităţii pentru măsurile luate sau întârziate.
Înainte de prezentarea publică a unui plan clar de redresare financiară, administraţia a propus majorarea preţului unei călătorii de la 3 la 5 lei. O astfel de măsură ridică întrebări legitime privind priorităţile administraţiei, înainte de creşterea costurilor suportate de călători, trebuie explicat modul în care au fost gestionate resursele existente, ce cheltuieli pot fi eficientizate şi ce măsuri de reformă sunt propuse.
Pentru bucureştean, o majorare de aproape două treimi a preţului unei călătorii trebuie să fie însoţită de o îmbunătăţire vizibilă a calităţii serviciului public. În prezent, transportul public se confruntă în continuare cu probleme precum vechimea unei părţi importante a parcului circulant, infrastructură de tramvai degradată, reclamaţii privind curăţenia şi întârzieri frecvente.
Potrivit datelor publice disponibile, STB a înregistrat în anul 2025 peste 12.700 de reclamaţii şi un număr mult mai redus de mesaje de apreciere. Aceste cifre indică necesitatea unor măsuri concrete pentru creşterea calităţii serviciilor şi recâştigarea încrederii călătorilor.
La 21 iulie, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat mandatul pentru declanşarea procedurii de insolvenţă. Această decizie nu trebuie privită ca o reformă în sine, ci ca începutul unui proces care trebuie să ducă la reorganizare, eficientizare şi responsabilitate financiară.
Din totalul datoriilor estimate la aproximativ 1,75 miliarde de lei, o parte semnificativă reprezintă obligaţii către bugetul de stat, iar alte sute de milioane de lei sunt aferente dobânzilor şi penalităţilor. Aceste costuri suplimentare nu au contribuit la dezvoltarea transportului public, ci reprezintă consecinţa întârzierii achitării obligaţiilor financiare.
În anul 2025, STB a avut venituri totale de aproximativ 1,88 miliarde de lei, dintre care o parte importantă a provenit din compensaţii acordate din bugetul public şi din diferenţe de tarif. Cu toate acestea, compania a înregistrat în continuare obligaţii restante semnificative. Situaţia arată că problema nu ţine doar de nivelul finanţării publice, ci şi de modul în care resursele au fost administrate.
Achiziţia şi introducerea unor vehicule noi pe anumite trasee reprezintă un pas necesar, dar nu poate compensa singură problemele structurale ale companiei. STB utilizează încă vehicule cu vechime mare, iar modernizarea transportului public trebuie să includă atât investiţii, cât şi o administrare financiară eficientă.
Responsabilitatea pentru situaţia actuală nu aparţine angajaţilor care asigură zilnic funcţionarea transportului public: şoferi, vatmani, mecanici şi personal de exploatare. Analiza trebuie să vizeze deciziile luate de conducerile succesive ale companiei, consiliile de administraţie, autoritatea de transport şi administraţiile care au aprobat strategiile şi bugetele de funcţionare. Insolvenţa poate permite reorganizarea activităţii şi gestionarea datoriilor, dar nu poate elimina necesitatea unei evaluări a deciziilor care au dus la această situaţie. Înainte de orice nouă majorare de tarif, administraţia trebuie să prezinte public evoluţia datoriilor, costurile generate de penalităţi, situaţia cheltuielilor de conducere, contractele importante şi măsurile concrete de redresare.
STB nu trebuie să devină un exemplu de transferare a costurilor unei administrări defectuoase către cetăţeni. Redresarea companiei trebuie să însemne mai multă transparenţă, responsabilitate managerială şi servicii de transport public care să răspundă aşteptărilor bucureştenilor.
|
