|
primită de la domnul deputat Muncaciu Sorin-Titus (Grupul parlamentar AUR)
Nu medicii mint! Sistemul sanitar este cel care strigă de ani de zile după ajutor
Deputatul AUR Sorin Muncaciu respinge afirmaţiile premierului Ilie Bolojan potrivit cărora protestele din sănătate s-ar baza pe "minciună şi dezinformare", susţinând că nemulţumirile personalului medical sunt generate de probleme reale, cunoscute de ani de zile.
Vicepreşedintele Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaţilor afirmă că sistemul sanitar are nevoie de dialog, predictibilitate şi reforme construite împreună cu cei care lucrează în spitale, nu de acuzaţii la adresa cadrelor medicale.
"Afirmaţia premierului Ilie Bolojan potrivit căreia greva generală din sănătate s-ar fi bazat pe "minciună şi dezinformare" este profund nedreaptă şi reprezintă o ofensă la adresa zecilor de mii de medici, asistenţi medicali, infirmieri, brancardieri şi angajaţi din sistemul sanitar care ţin spitalele României în viaţă.
Nu poţi acuza de minciună oameni care lucrează în gărzi de 24 de ore, în weekenduri, de sărbători legale, în Unităţile de Primiri Urgenţe, în ATI, în oncologie, în neonatologie, în chirurgie şi în alte specialităţi unde fiecare decizie poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte.
Domnule prim-ministru,
Încep prin a vă spune două lucruri esenţiale :
Încrederea nu se cere !
Încrederea se câştigă !
Românii îşi amintesc foarte bine că şi fostul premier Marcel Ciolacu declara categoric că TVA-ul nu va creşte. Ulterior, realitatea a fost cu totul alta !
De aceea, când Guvernul afirmă astăzi că "niciun salariu nu va scădea", este firesc ca personalul medical să nu mai accepte simple declaraţii politice, ci să ceară garanţii clare în lege, simulări transparente şi mecanisme de aplicare fără echivoc.
Neîncrederea nu a fost creată de sindicate! Neîncrederea a fost creată de promisiuni încălcate!
Ca medic, cunosc din interior realitatea sistemului sanitar românesc.
Ca vicepreşedinte al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaţilor, sunt într-un dialog permanent cu medici, asistenţi medicali, manageri de spitale, organizaţii profesionale şi reprezentanţi ai sindicatelor din întreaga ţară.
Zilnic discut cu oameni care lucrează în spitalele României şi cunosc foarte bine problemele cu care aceştia se confruntă: lipsa de personal, gărzi tot mai numeroase, secţii care funcţionează la limita capacităţii, posturi blocate ani de zile, infrastructură învechită, presiune profesională uriaşă şi o profundă lipsă de predictibilitate în ceea ce priveşte salarizarea.
De aceea afirm cu toată responsabilitatea că nemulţumirile exprimate astăzi de personalul medical nu sunt rezultatul unei campanii de dezinformare.
Sunt rezultatul unor probleme reale, pe care cei aflaţi la conducerea sistemului le cunosc de ani de zile şi pe care, din păcate, nu au reuşit să le rezolve.
Tocmai de aceea consider că etichetarea grevei generale drept o acţiune bazată pe "minciună şi dezinformare" nu face decât să adâncească ruptura dintre Guvern şi cei care, zi de zi, ţin sistemul sanitar românesc în viaţă.
Mai mult, preşedintele Federaţiei SANITAS, Iulian Pope, a declarat public că, în forma actuală a proiectului Legii salarizării, există în continuare situaţii în care angajaţii din sănătate pot pierde venituri şi că, după discuţiile purtate cu autorităţile, "există încă destule ipoteze care duc la pierderi de venituri pentru colegii noştri", motiv pentru care greva continuă.
Tot acesta a subliniat că nu există suficiente garanţii pentru eliminarea acestor riscuri.
Aşadar, când cea mai mare federaţie sindicală din sănătate avertizează asupra unor posibile diminuări ale veniturilor şi asupra lipsei unui dialog suficient, nu putem vorbi despre "minciună şi dezinformare", ci despre îngrijorări legitime exprimate de cei care cunosc cel mai bine realitatea din spitale.
În sănătate, sporurile nu reprezintă un privilegiu cum vor unii să inducă !
Ele reprezintă plata muncii în gărzi, a muncii de noapte, în weekend, în sărbători legale, în Unităţile de Primiri Urgenţe, ATI, boli infecţioase, oncologie şi în toate acele secţii unde riscul profesional este incomparabil mai mare decât în majoritatea domeniilor de activitate.
Reducerea sporurilor sau modificarea modului lor de calcul nu înseamnă doar o schimbare contabilă. Înseamnă diminuarea remuneraţiei pentru activităţi fără de care sistemul medical nu poate funcţiona.
În acelaşi timp, este important ca românii şi personalul medical să înţeleagă foarte clar mecanismul prevăzut în actualul proiect al Legii salarizării.
Guvernul susţine că salariile nu vor scădea.
În realitate, acest lucru este posibil printr-un mecanism de compensare temporară a veniturilor, care acoperă diferenţele rezultate din modificarea modului de calcul al salariilor.
Însă această compensare nu înseamnă că sporurile rămân neschimbate.
Dimpotrivă, în numeroase situaţii, sporurile pot fi reduse până la plafonul de 20%, iar diferenţa este acoperită temporar printr-o sumă compensatorie.
Cu alte cuvinte, nu sporul este menţinut, ci venitul este protejat pentru o perioadă printr-un mecanism tranzitoriu.
Această soluţie nu oferă însă predictibilitate pe termen lung şi explică de ce există îngrijorări reale în rândul personalului medical. Cadrele medicale nu cer privilegii, ci garanţii legale că veniturile lor nu vor depinde de mecanisme temporare de compensare, ci de o lege clară, stabilă şi echitabilă.
Ca Premier actual evocaţi des faptul că în unele spitale cheltuielile de personal depăşesc 90% din buget.
Dar omiteţi cauza principală.
Ponderea mare a cheltuielilor salariale este şi consecinţa modului în care sunt finanţate spitalele.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate continuă să deconteze numeroase servicii medicale la tarife care nu mai reflectă costurile reale ale anului 2026 ci a anilor 2016, e diferenţa de 10 ani care nu s-a mai aliniat inflaţiei, creşterii preţurilor produselor şi a serviciilor!
Facturile spitalelor sunt plătite la preţurile actuale, însă finanţarea multor servicii rămâne mult în urma realităţii economice.
Dacă veniturile unui spital sunt subevaluate, este firesc ca procentul reprezentat de cheltuielile salariale să pară artificial mai mare.
Problema nu este doar cât cheltuieşte un spital.
Problema este şi cât este finanţat.
Nu poţi analiza doar numitorul fără să analizezi şi finanţarea.
Domnule Bolojan afirmaţi că spitalele cu o pondere mare a cheltuielilor salariale trebuie sancţionate.
Dar nu spuneţi că ani de zile chiar Guvernul a blocat angajările!
Ani la rând, spitalele au funcţionat cu personal insuficient, iar medicii şi asistenţii rămaşi au fost obligaţi să acopere lipsa colegilor prin gărzi suplimentare, ore suplimentare şi suprasolicitare continuă.
Nu poţi bloca ani întregi posturile şi apoi să reproşezi spitalelor că funcţionează cu deficit de personal.
Anunţul privind deblocarea a 6.850 de posturi reprezintă, de fapt, recunoaşterea faptului că sistemul sanitar a fost ţinut prea mult timp într-un deficit major de personal.
Mai grav, în timp ce România vorbeşte despre lipsa medicilor şi despre exodul personalului medical, aproximativ 2.000 de medici rezidenţi au semnalat dificultăţi în ocuparea posturilor după finalizarea pregătirii.
Aceasta este una dintre cele mai mari contradicţii ale sistemului sanitar românesc !
În ceea ce priveşte deblocarea posturilor, vreau să fac o precizare foarte clară şi structurată !
Ieri, în Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor, unde au fost prezenţi doar 19 din cei 27 de membri, am votat amendamentul la PL-x 448/2026 prin care au fost deblocate posturile din sănătate.
Am susţinut eliminarea sistemului absurd al memorandumurilor prin care Guvernul stabilea centralizat câte posturi poate ocupa fiecare spital.
Prin amendamentul adoptat, am lăsat managerilor posibilitatea de a organiza concursuri şi de a angaja personal în limita bugetului aprobat şi în funcţie de nevoile reale ale fiecărui spital.
Pentru că nimeni nu cunoaşte mai bine necesarul de personal decât managerul şi şefii de secţie ai fiecărei unităţi sanitare.
În acelaşi timp, remarc poziţia fostului ministru al Sănătăţii, Alexandru Rogobete, care astăzi se declară solidar cu protestul personalului medical şi vorbeşte despre problemele reale ale sistemului.
Întrebarea legitimă este:
Unde au fost aceste reforme atunci când domnia sa conducea Ministerul Sănătăţii?
Dacă ştia că spitalele sunt subfinanţate...
Dacă ştia că personalul este insuficient...
Dacă ştia că există inechităţi salariale...
Dacă ştia că medicii şi asistenţii sunt nemulţumiţi...
De ce nu a rezolvat aceste probleme atunci când avea întreaga autoritate administrativă pentru a o face?
Este uşor să fii solidar cu protestatarii după ce ai plecat din funcţie.
Mult mai greu este să faci reformele atunci când conduci ministerul.
O altă problemă majoră o reprezintă coeficienţii prevăzuţi pentru medici în noua grilă de salarizare.
Nu este firesc ca profesii care presupun peste zece ani de pregătire, responsabilitate juridică uriaşă şi decizii de care depind vieţi omeneşti să fie poziţionate inferior altor funcţii din administraţia publică.
Acest lucru transmite un mesaj profund greşit tinerilor care aleg medicina şi celor care încă mai aleg să rămână să profeseze în România.
Pacientul trebuie să fie în centrul sistemului.
Dar pacientul nu poate fi în centrul sistemului fără medici, asta trebuie să vă intipărească bine în minte !
Fără asistenţi.
Fără infirmieri.
Fără personal suficient.
Fără finanţare corectă.
Şi fără respect pentru cei care salvează vieţi în fiecare zi.
Sănătatea nu poate fi redusă la procente contabile şi formule birocratice.
În spatele fiecărei gărzi există un medic.
În spatele fiecărei ambulanţe există un echipaj.
În spatele fiecărei intervenţii există oameni care îşi asumă responsabilităţi uriaşe.
Aceşti oameni nu cer privilegii !
Cer respect.
Cer predictibilitate.
Cer condiţii decente de muncă.
Cer suficienţi colegi pentru ca pacienţii să fie trataţi în siguranţă.
Domnule prim-ministru,
Medicii nu au nevoie de lecţii despre responsabilitate.
Ei şi-au demonstrat responsabilitatea în pandemie, în fiecare gardă, în fiecare urgenţă şi în fiecare zi în care au rămas la datorie în ciuda tuturor dificultăţilor.
Ceea ce aşteaptă de la Guvern nu sunt etichete precum "minciună" şi "dezinformare".
Aşteaptă respect.
Aşteaptă dialog.
Aşteaptă predictibilitate.
Şi aşteaptă reforme reale, construite împreună cu cei care ţin sistemul sanitar în viaţă.
Pentru că un sistem medical puternic nu se construieşte împotriva medicilor şi a personalului sanitar. Se construieşte împreună cu ei!", a declarat deputatul AUR Sorin Muncaciu.
|
