|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi
Marina Română între memorie, suveranitate şi responsabilitate strategică
La 15 august 2026, Ziua Marinei Române reuneşte 124 de ani de la prima sa celebrare oficială şi se înscrie în al 166-lea an de existenţă a Marinei Militare Române moderne, într-o evoluţie care nu exprimă numai transformarea tehnicii militare, ci modificarea profundă a raportului dintre stat, teritoriu, putere şi securitate.
Prima celebrare consemnată a Zilei Marinei, în 1902, găsea România într-o etapă de consolidare a propriei vocaţii maritime, cu crucişătorul "Elisabeta" drept navă-amiral şi cu o Marină care dobândea progresiv conştiinţa rolului său în afirmarea unui stat devenit independent cu numai câteva decenii înainte.
Astăzi, distanţa dintre acea Marină şi Forţele Navale ale anului 2026 nu poate fi măsurată numai prin tonaj, armament sau tehnologie, pentru că însăşi natura securităţii maritime s-a modificat, iar Marea Neagră concentrează în prezent interese militare, infrastructuri energetice, rute comerciale, libertatea navigaţiei, sisteme de comunicaţii şi raporturi strategice care conferă spaţiului maritim o importanţă directă pentru autonomia şi securitatea României. În această geografie politică, Marina Română reprezintă una dintre instituţiile prin care statul îşi materializează autoritatea asupra propriului spaţiu maritim şi îşi conservă libertatea de acţiune într-o regiune în care raporturile de putere au redevenit decisive.
Forţele Navale Române operează astăzi fregate, corvete, nave purtătoare de rachete, vânătoare de mine, structuri fluviale şi capabilităţi specializate, iar integrarea în arhitectura aliată a transformat misiunea navală într-o expresie simultană a responsabilităţii naţionale şi a angajamentului strategic asumat de România. Însă tehnologia, interoperabilitatea şi apartenenţa la alianţe nu substituie obligaţia fundamentală a statului de a-şi conserva propria capacitate navală, pentru că suveranitatea nu poate fi delegată integral, iar securitatea nu poate exista exclusiv prin garanţia oferită de ceilalţi.
Aceasta este dimensiunea pe care Ziua Marinei o readuce în conştiinţa publică, existenţa unei frontiere maritime presupune nu numai drepturi juridice, ci şi capacitatea efectivă de supraveghere, protecţie, intervenţie şi apărare.
Între Flotila lui Alexandru Ioan Cuza şi Forţele Navale Române de astăzi există, dincolo de ruptura tehnologică, o continuitate esenţială, aceea a unei instituţii prin care statul îşi exercită suveranitatea în spaţiul maritim şi căreia îi revine misiunea de a o apăra în condiţii pe care fiecare epocă le redefineşte. Tocmai de aceea, memoria marinarilor care au servit această instituţie nu aparţine exclusiv istoriei, ci constituie un criteriu de exigenţă pentru prezent, deoarece tradiţia militară îşi pierde substanţa atunci când nu este continuată prin profesionalizare, investiţie, doctrină coerentă şi responsabilitate strategică.
La 124 de ani de la prima celebrare a Zilei Marinei Române şi în al 166-lea an de existenţă a Marinei Militare Române moderne, istoria acestei instituţii exprimă continuitatea strategică şi exerciţiul suveranităţii statului român.
O naţiune nu devine putere maritimă prin simpla posesie a unei ieşiri la mare, ci prin capacitatea politică, militară şi instituţională de a transforma această geografie în securitate, autonomie şi libertate de decizie.
La mulţi ani Marinei Române, la mulţi ani marinarilor militari şi civili şi tuturor celor care, prin competenţă, disciplină şi responsabilitate, servesc sub pavilion românesc pe Dunăre şi la Marea Neagră.
|
