|
primită de la domnul deputat Eduard-Virgil Koler (Grupul parlamentar AUR)
Polonia construieşte fregate. România se milogeşte de Rheinmetall să vină la Mangalia
Deputatul AUR Eduard Koler critică modul în care Ministerul Apărării cheltuie miliarde fără o strategie coerentă pentru industria naţională de apărare, în timp ce alte state NATO vin şi îşi construiesc navele militare în şantierele din România.
Avem specialişti, avem experienţă şi demonstrăm că putem construi nave militare pentru aliaţii NATO, dar ministrul Apărării nu este capabil să îşi apere industria şi să organizeze un program naval românesc care poate dezvolta propria flotă navală militară, arată deputatul AUR
"Am vorbit despre această anomalie chiar în Comisia pentru apărare şi am dat exemplele unor state care îşi construiesc navele militare în România. La Galaţi, Damen construieşte nave moderne pentru Germania, Belgia, Olanda şi Portugalia. Aşadar, România are şantiere, are experienţă şi are muncitori capabili să construiască pentru cele mai puternice marine militare din NATO.
Pentru alţii putem construi nave. Pentru România, nu!
În timp ce Polonia tocmai a lansat la apă ORP Wicher, prima fregată de 7.000 de tone construită în ţară, noi ne milogim de Rheinmetall să vină la Mangalia şi să construiască două nave de patrulare, prezentate pompos drept "corvete uşoare".
Polonezii construiesc trei fregate adevărate, cu 32 de celule de lansare verticală, 16 rachete antinavă şi capabilităţi antiaeriene şi antisubmarin. Investesc aproximativ patru miliarde de dolari şi obţin nu doar nave, ci şi un şantier modernizat, transfer de tehnologie, locuri de muncă şi o industrie navală naţională puternică.
România pune pe masă aproape un miliard de euro, dar şantierul de la Mangalia este în faliment, angajaţii au plecat, iar Rheinmetall nu s-a prezentat nici la prima, nici la a doua licitaţie pentru cumpărarea activelor.
Polonia lansează fregate la apă. România lansează licitaţii la care nu vine nimeni.
Rheinmetall pare să aştepte liniştită ca preţul şantierului să scadă, iar statul român stă cu mâna întinsă şi speră ca grupul german să se îndure, până la urmă, să ne cumpere activele cât mai ieftin.
Aceasta nu mai este politică industrială. Este umilinţă naţională! Cum este posibil ca alte state NATO să vină în România şi să-şi construiască aici navele militare, iar statul român să nu fie capabil să comande şi să construiască pentru propria Marină în propriile şantiere?
Avem Dunăre, avem Marea Neagră, avem tradiţie navală şi avem oameni pregătiţi. Ne lipsesc doar miniştrii care să gândească româneşte şi un stat care să-şi apere industria. În loc să organizăm un program naval românesc, cu participarea şantierelor de la Galaţi, Mangalia, Brăila şi Constanţa, am ajuns să ne rugăm de o companie străină să preia un şantier falimentar şi să ne construiască două nave până în 2031.
Cu ce angajaţi? Cu ce infrastructură? După ce retehnologizare? În baza cărui calendar realist?
Apărarea unei ţări nu se face din prezentări PowerPoint şi comunicate triumfaliste. Se face cu şantiere funcţionale, ingineri, sudori, furnizori şi nave care ajung efectiv în serviciul Marinei.
Diferenţa dintre Polonia şi România nu este lipsa banilor. Şi România cheltuieşte miliarde. Diferenţa este că Polonia foloseşte banii pentru a-şi construi simultan flota şi industria naţională. Noi riscăm să rămânem şi fără flotă, şi fără şantier, dar cu miliardul cheltuit şi cu încă un ministru care ne va explica solemn că "procedurile au fost respectate".
Polonia îşi construieşte puterea navală.
România îşi negociază falimentul", a declarat deputatul AUR, Eduard Koler.
|
