|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar UPR)
Vasluiul şi paradoxul apei, sute de milioane de euro investite, tarife printre cele mai mari din România
Vasluienii plătesc în 2026 un tarif cumulat de 21,49 lei pentru un metru cub de apă şi canalizare, fără TVA: 12,32 lei pentru apa potabilă şi 9,17 lei pentru canalizare şi epurare.
Potrivit datelor publicate pe baza evidenţelor ANRSC, acest nivel plasează Vasluiul pe primul loc în clasamentul tarifelor cumulate dintre operatorii regionali analizaţi la nivel naţional.
La un asemenea nivel, întrebarea nu mai poate fi doar cât costă apa, dar şi ce primeşte concret cetăţeanul pentru banii pe care îi plăteşte şi în ce măsură investiţiile masive făcute în infrastructură produc, în timp, eficienţă şi costuri mai sustenabile.
Nu ridic această problemă pentru prima dată, am atras atenţia asupra ei încă din luna mai, când am cerut explicaţii privind modul în care este construit tariful, structura cheltuielilor, costurile de personal, pierderile din reţea, necesitatea unor posturi suplimentare şi impactul investiţiilor asupra facturii suportate de populaţie. La acel moment, tariful de 21,49 lei/mc fără TVA însemna aproximativ 23,85 lei/mc cu TVA, valoare rezultată prin aplicarea cotei de TVA de 11% şi confirmată în materialele publice referitoare la tariful Aquavas.
Problema nu este existenţa costurilor, un serviciu public de alimentare cu apă presupune captare, tratare, transport, pompare, întreţinerea reţelelor, energie, personal şi investiţii. Problema este dacă toate aceste costuri sunt administrate eficient şi dacă beneficiile investiţiilor ajung, în timp, şi în factura consumatorului.
Potrivit explicaţiilor prezentate public de conducerea Aquavas, din cei 12,32 lei/mc pentru apa potabilă, aproximativ 8,62 lei reprezintă costuri operaţionale, dintre care 5,17 lei sunt costuri cu forţa de muncă, 2,50 lei costuri cu apa brută, mentenanţa şi exploatarea, iar 0,95 lei costuri cu energia electrică.
Tocmai de aceea am susţinut şi modificarea Legii nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare. Propunerea legislativă se află în procedură parlamentară şi reprezintă, în esenţă, continuarea unei preocupări pentru transparenţă, eficienţă şi protejarea consumatorului.
În opinia mea, tarifele nu pot fi analizate exclusiv prin formule contabile şi prin necesitatea recuperării costurilor. Trebuie să existe criterii clare privind eficienţa operatorului, transparenţa cheltuielilor, reducerea pierderilor şi efectul concret al investiţiilor de sute de milioane de euro asupra serviciului furnizat populaţiei. Aici apare una dintre cele mai importante întrebări. Aquavas are în implementare proiecte de aproximativ 462 de milioane de euro, în timp ce proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată are o valoare eligibilă totală de aproximativ 548,5 milioane de euro. Cele două valori nu trebuie confundate, prima reprezintă valoarea aproximativă a proiectelor aflate în implementare, în timp ce cea de-a doua reprezintă valoarea eligibilă totală aferentă proiectului regional. Programul este unul de amploare, sunt prevăzute lucrări pentru extinderea şi modernizarea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi intervenţii asupra infrastructurii de tratare, pompare şi epurare. Investiţiile urmăresc creşterea gradului de acces la servicii conforme şi modernizarea infrastructurii existente.
Documentaţia şi informaţiile publice referitoare la proiect indică un număr de aproximativ 250.000 de locuitori vizaţi/beneficiari ai investiţiilor. Această cifră trebuie înţeleasă în contextul obiectivelor şi componentelor proiectului şi nu trebuie confundată cu populaţia urbană a judeţului.
Aceste investiţii sunt necesare şi nu contest necesitatea lor. Dimpotrivă, un judeţ precum Vasluiul are nevoie de infrastructură modernă, de reţele extinse şi de servicii publice care să respecte standardele europene, dar tocmai dimensiunea investiţiilor impune o întrebare legitimă: care va fi efectul lor asupra eficienţei sistemului şi asupra costului suportat de consumator? Dacă se investesc sute de milioane de euro în infrastructură, este firesc ca populaţia să aştepte mai puţine pierderi, mai puţine avarii, consumuri energetice mai bine controlate, costuri de operare optimizate şi, în final, un serviciu mai bun şi mai previzibil.
Conducerea Aquavas a explicat nivelul actual al tarifelor prin strategia de tarifare aferentă finanţărilor europene şi prin obligaţiile asumate în cadrul proiectelor. Potrivit explicaţiilor publice, respectarea strategiei tarifare reprezintă o condiţie a finanţărilor, iar tarifele trebuie să ţină cont de obligaţiile asumate pentru implementarea proiectelor. Dar faptul că investiţiile presupun o strategie tarifară nu înseamnă că discuţia despre eficienţă trebuie închisă. Dimpotrivă, cu cât investiţiile sunt mai mari, cu atât trebuie să fie mai transparent modul în care acestea se reflectă în performanţa sistemului.
Cât ajunge să plătească o familie? La tariful actual de 21,49 lei/mc fără TVA, o gospodărie care consumă 5 mc într-o lună plăteşte 107,45 lei fără TVA, la un consum de 10 mc, factura ajunge la 214,90 lei fără TVA pe lună, respectiv 2.578,80 lei într-un an. La 15 mc, costul lunar este de 322,35 lei fără TVA. Aceste cifre arată de ce orice majorare, chiar aparent mică atunci când este exprimată în lei pe metru cub, devine semnificativă atunci când este multiplicată cu 12 luni şi cu volumul efectiv consumat de o gospodărie.
În plus, există perspectiva unor creşteri succesive ale costurilor aferente serviciului. Un scenariu prezentat public, bazat pe majorările succesive prevăzute de legislaţia relevantă, indică posibilitatea ca tariful cumulat să ajungă la aproximativ 23,64 lei/mc în 2029, fără a lua în calcul inflaţia. Dacă peste acest nivel s-ar suprapune o inflaţie medie de 4% pe an, scenariul analizat anterior conduce la aproximativ 26,59 lei/mc fără TVA. Pentru aceeaşi familie care consumă 10 mc lunar, diferenţa devine uşor de înţeles: la 21,49 lei/mc aproximativ 2.579 lei/an, fără TVA; la 23,64 lei/mc aproximativ 2.837 lei/an, fără TVA; la 26,59 lei/mc aproximativ 3.191 lei/an, fără TVA.
Asta înseamnă aproximativ 258 de lei în plus pe an în primul scenariu şi peste 610 lei în plus în cel de-al doilea, pentru exact acelaşi consum de 10 mc pe lună. Pentru o gospodărie cu venituri reduse, aceste diferenţe nu sunt neglijabile, ele înseamnă bani care nu mai pot fi folosiţi pentru hrană, transport, medicamente sau alte cheltuieli curente.
Vasluiul se află într-o situaţie care ridică în mod legitim întrebări, pe de o parte, judeţul beneficiază de un program de amploare pentru modernizarea infrastructurii de apă, pe de altă parte, tariful cumulat pentru apă şi canalizare este în continuare unul dintre cele mai ridicate din ţară, iar în clasamentele bazate pe datele ANRSC se află pe primul loc între operatorii regionali analizaţi.
Acest paradox nu poate fi rezolvat printr-o singură explicaţie. Nu este suficient să spunem că investiţiile sunt mari, trebuie să vedem şi ce rezultate produc. Nu este suficient să spunem că energia, personalul şi exploatarea costă, trebuie să vedem dacă aceste costuri sunt ţinute sub control. Nu este suficient să spunem că strategia tarifară este o condiţie a finanţărilor europene, trebuie să discutăm şi despre modul în care consumatorul este protejat de creşterile succesive de tarif. Şi, mai ales, trebuie să existe o legătură transparentă între banii investiţi şi performanţa sistemului.
Într-un sistem public eficient, modernizarea infrastructurii trebuie să însemne mai mult decât conducte noi şi lucrări finalizate. Trebuie să însemne un serviciu mai sigur, mai puţine pierderi, intervenţii mai rapide, costuri de operare mai bine controlate şi o infrastructură capabilă să susţină pe termen lung un tarif suportabil.
În ultimele luni, am ridicat aceeaşi problemă prin interpelări, prin demersuri legislative şi prin intervenţii publice, nu contest investiţiile şi nici necesitatea unui serviciu de apă modern. Contest lipsa unei discuţii suficient de serioase despre eficienţă şi despre cât din costurile suplimentare ajunge, în final, pe umerii populaţiei.
Vasluienii nu trebuie să primească în fiecare an doar explicaţia că apa s-a scumpit din cauza inflaţiei, a investiţiilor sau a costurilor de operare. Trebuie să primească şi răspunsuri clare la alte întrebări: cât s-au redus pierderile, cât de mult a crescut eficienţa energetică, ce economii au fost obţinute prin modernizarea infrastructurii, cum au evoluat costurile cu personalul şi în ce măsură investiţiile de sute de milioane de euro contribuie la stabilizarea tarifelor în viitor.
Aceasta este, de fapt, problema pe care o ridic, nu dacă Vasluiul trebuie să investească în apă şi canalizare, ci dacă investiţiile şi tarifele sunt administrate într-un mod care pune în centru şi interesul celui care plăteşte factura.
Un judeţ cu venituri reduse nu îşi poate permite ca apa să devină un serviciu din ce în ce mai greu de suportat. Iar o investiţie de sute de milioane de euro trebuie să producă, în timp, nu doar infrastructură modernă, ci şi eficienţă, predictibilitate şi un serviciu public mai bine administrat.
Vasluienii au dreptul să ştie unde se duc banii pe care îi plătesc, de ce tariful este atât de ridicat şi, mai ales, când vor începe să vadă în factură şi în calitatea serviciului rezultatele investiţiilor care se fac astăzi.
|
