|
primită de la doamna deputat Cristina-Emanuela Dascălu (Grupul parlamentar AUR)
PNRR-ul României, între promisiuni şi bani pierduţi
Deputatul AUR Cristina Dascălu acuză vechea coaliţie PSD-PNL-USR-UDMR de pierderea a 770 de milioane de euro din PNRR, după eşecul negocierilor privind noua lege a salarizării. Deputatul atrage atenţia că termenul şi condiţiile reformei erau cunoscute, dar statul a fost incapabil să livreze la timp o decizie clară.
"România încheie luna august cu una dintre cele mai grele note de plată ale actualei guvernări: 770 de milioane de euro din PNRR rămân pierdute după eşecul negocierilor privind noua lege a salarizării. Termenul reformei era cunoscut. Condiţiile erau cunoscute. Miza financiară era cunoscută. Iar calendarul PNRR nu a fost descoperit ieri.
Cu toate acestea, România a ajuns la capătul perioadei de implementare cu o reformă esenţială blocată în negocieri politice. Preşedintele României a confirmat că PSD, PNL, USR şi UDMR îşi asumă împreună pierderea celor 770 de milioane de euro.
Această asumare colectivă spune foarte mult despre actuala putere. Patru partide au găsit formula unei majorităţi parlamentare şi a unei guvernări comune, însă aceeaşi majoritate s-a dovedit incapabilă să livreze la timp una dintre reformele de care depindeau fonduri europene importante.
România avea bani, avea un program de finanţare, avea obiective şi avea un termen. I-a lipsit decizia. Iar decizia politică amânată se transformă astăzi în bani pierduţi.
Legea salarizării trebuia să aşeze într-o arhitectură coerentă un sistem construit în timp prin excepţii, derogări, legi speciale şi intervenţii succesive. Reforma avea o miză mult mai mare decât simpla îndeplinire a unui jalon european: ea trebuia să aducă predictibilitate în sistemul public, să reducă discrepanţele şi să ofere o perspectivă sustenabilă asupra cheltuielilor salariale.
Partidele aflate la guvernare au împins reforma până în punctul în care timpul a devenit adversarul lor. Iar timpul, în cazul PNRR, are un preţ: 770 de milioane de euro.
Suma se adaugă celor aproximativ 458,7 milioane de euro pierdute deja în cadrul cererii de plată numărul 3, ca urmare a unor jaloane şi reforme care au rămas neîndeplinite sau au fost implementate cu deficienţe.
Vorbim, aşadar, despre peste 1,2 miliarde de euro care se desprind din finanţarea pe care România o putea transforma în investiţii, infrastructură, modernizare şi reforme structurale.
În spatele acestei cifre se află însă o întrebare politică mult mai serioasă: ce fel de stat construim atunci când cerem societăţii sacrificii pentru echilibrarea bugetului, iar statul însuşi lasă bani europeni să se piardă?
Românii aud zilnic despre deficit, despre constrângeri bugetare, despre cheltuieli care trebuie reduse şi despre necesitatea unor măsuri dificile. În acest context, pierderea unor sute de milioane de euro prin neîndeplinirea unor angajamente asumate de stat devine o contradicţie pe care nicio strategie de comunicare nu o poate acoperi.
După ani de guvernare, România se află din nou în situaţia de a explica de ce un obiectiv asumat nu a fost dus până la capăt.
PSD, PNL, USR şi UDMR au participat la guvernare, direct sau indirect, în perioada în care aceste reforme trebuiau pregătite, negociate şi finalizate. Fiecare dintre aceste formaţiuni a avut reprezentare în structurile de decizie ale statului şi acces la toate informaţiile privind calendarul PNRR.
Astăzi, România are rezultatul. Banii pierduţi sunt reali. Termenele au trecut. Responsabilitatea rămâne.
Din opoziţie, avem obligaţia de a privi această situaţie din perspectiva cetăţeanului, nu din perspectiva confortului partidelor aflate la putere.
Pentru un român, 770 de milioane de euro înseamnă o sumă abstractă doar până când o raportezi la ceea ce statul poate construi cu aceşti bani. Înseamnă investiţii amânate, proiecte care îşi pierd sursa de finanţare, infrastructură care aşteaptă, comunităţi care rămân captive în decalaje pe care România europeană ar fi trebuit să le reducă.
PNRR a fost una dintre cele mai importante ferestre de oportunitate pe care România le-a avut în ultimele decenii.
Generaţii întregi au aşteptat investiţiile pe care fondurile europene le puteau accelera. Regiuni întregi au nevoie de infrastructură, de servicii publice moderne, de şcoli şi spitale adaptate unei societăţi europene. România avea la dispoziţie o resursă financiară extraordinară şi un mecanism care lega banii de reforme.
Astăzi, la finalul acestui parcurs, bilanţul trebuie privit cu luciditate. Fiecare jalon ratat înseamnă o oportunitate pierdută. Fiecare reformă amânată produce un cost. Fiecare milion de euro pierdut restrânge spaţiul în care România îşi poate construi viitorul.
România merită mai mult decât explicaţii despre negocieri eşuate. Merită o administraţie capabilă să folosească fiecare resursă disponibilă şi o clasă politică suficient de matură încât să înţeleagă valoarea fiecărui euro pus la dispoziţia ţării.
PNRR se încheie. Responsabilitatea pentru modul în care România a folosit această şansă abia începe să fie judecată.
Iar opoziţia va continua să ceară ceea ce actuala putere încearcă prea des să evite: transparenţă, răspundere şi respect pentru banii românilor şi pentru şansa europeană a acestei ţări", a declarat Cristina Dascălu, deputat AUR.
|
