|
primită de la doamna deputat Ariana-Oana Bucur (Grupul parlamentar al PSD)
Legea Bolojan nr. 141/2025 pune în pericol siguranţa copiilor:
personalul nedidactic şi auxiliar, redus sub limita responsabilităţii
Atrag atenţia asupra unei situaţii cu consecinţe directe asupra siguranţei celor mai mici copii din educaţia timpurie: subdimensionarea personalului nedidactic şi auxiliar din creşe, agravată de efectele Legii nr. 141/2025, asupra Legii învăţământului preuniversitar nr. 198/2023.
O problemă structurală, agravată de măsurile de austeritate
Încă din 2022, prin HG nr. 566/2022 privind Metodologia de organizare şi funcţionare a creşelor, legiuitorul a renunţat la un normativ clar care să stabilească raportul între numărul de angajaţi şi numărul de copii la grupa de antepreşcolari şi/sau preşcolari - spre deosebire de reglementarea anterioară (HG 1252/2012), care prevedea un raport minimal angajat/copil. Această lacună a fost semnalată încă de la adoptare de sindicate şi de părinţi, însă a fost lăsată nerezolvată.
Peste această vulnerabilitate s-au suprapus, din vara anului 2025, măsurile fiscal-bugetare impuse prin Legea Bolojan nr. 141/2025, care au dus la îngheţarea ocupării posturilor pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic din unităţile de învăţământ, inclusiv din creşe.
Servicii integrate care nu pot fi asigurate cu personal fragmentat
Legislaţia defineşte creşa ca unitate care oferă copiilor antepreşcolari servicii integrate de educaţie, îngrijire şi supraveghere. Această integrare presupune, obligatoriu, prezenţa simultană şi complementară a mai multor categorii de personal: cadrul didactic, personal medical (medic/asistentă medicală), administrator financiar, administrator patrimoniu, bucătar (la program prelungit - ajutor de bucătar), îngrijitoare şi/sau infirmiere - fiecare acoperind o nevoie pe care nicio altă categorie nu o poate suplini.
În condiţiile blocării concursurilor de ocupare a posturilor vacante din instituţiile publice (art. XXII, Legea nr.141/2025) şi reducerii posturilor în general, un director de creşă ajunge însă să fie pus în imposibilitatea de a opta raţional între aceste categorii: nu poate alege între a avea asistentă medicală sau îngrijitoare suficiente, între personal de bucătărie sau personal administrativ, pentru că fiecare dintre aceste funcţii acoperă o componentă legal obligatorie şi, mai important, o nevoie reală şi imediată a copilului. Serviciul integrat nu poate fi asigurat "pe bucăţi" - o creşă nu poate funcţiona în siguranţă cu bucătărie completă şi îngrijitoare insuficiente, după cum nu poate funcţiona nici invers. Această alegere imposibilă nu ar trebui să cadă niciodată în sarcina unui director de unitate şcolară, ci este responsabilitatea statului de a asigura resursa umană necesară pentru toate componentele serviciilor de educaţie.
Un decalaj orar care nu a fost niciodată rezolvat
La această presiune structurală se adaugă o problemă rareori discutată public: un copil înscris la programul prelungit petrece la creşă până la 10 ore pe zi, în timp ce programul normal de lucru al unei îngrijitoare este de 8 ore. Metodologia actuală prevede normarea pe ture doar pentru personalul didactic de predare, în cazul programului prelungit - nu şi, în mod clar şi obligatoriu, pentru personalul nedidactic şi auxiliar.
În practică, această diferenţă de 2 ore pe zi trebuie acoperită fie prin ore suplimentare neplătite corespunzător, fie prin schimbarea persoanei care se ocupă de copil la mijlocul zilei, fie, cel mai adesea, prin pur şi simplu a lăsa un interval fără personalul nedidactic complet prezent. Niciuna dintre aceste soluţii nu este acceptabilă pentru copii de vârstă antepreşcolară, la care continuitatea îngrijirii şi ataşamentul faţă de adultul familiar sunt esenţiale atât pentru siguranţă, cât şi pentru dezvoltarea emoţională. Întrebarea este simplă şi nu a primit niciodată un răspuns instituţional clar: cine are grijă de copil în acele două ore în care programul lui depăşeşte programul de lucru al îngrijitoarei?
Efectivele mărite la grupă - un argument suplimentar
Tot prin Legea nr. 141/2025 (art. 23 din Legea nr. 198/2023, astfel cum a fost modificat) a fost majorat şi numărul de copii admis într-o grupă de educaţie timpurie antepreşcolară: grupa mică a crescut de la un interval de 5-9 copii (medie 7) la 7-11 copii (medie 9), iar grupele mijlocie (10-17) şi mare (10-22) au urmat aceeaşi tendinţă de creştere cu câte 2 copii în medie. Prin excepţie, art.23 alin.(6), prevede că efectivele la grupă se pot majora cu cel mult 4 copii peste maximul menţionat la art.23 alin. (1) lit."a"!
Această majorare nu este un argument separat, ci unul care se adaugă şi amplifică gravitatea celor semnalate: dacă efectivele la grupă cresc, iar personalul nedidactic şi auxiliar rămâne blocat sau redus, raportul real între numărul adulţilor raportat la numărul copiilor se deteriorează din două direcţii simultan - mai puţini îngrijitori/infirmiere, pentru mai mulţi copii. Majorarea efectivelor la grupă face cu atât mai necesară asigurarea unui număr corespunzător de îngrijitoare şi/sau infirmiere, pentru a acoperi nevoile de supraveghere, igienă şi îngrijire individuală pentru un număr mai mare de copii antepreşcolari.
Investiţii europene care riscă să nu fie eficiente fără personalul afferent
Un aspect suplimentar priveşte chiar creşele nou construite prin fonduri europene. Guvernul demis a aprobat, prin memorandumul din 21 mai 2026, scoaterea la concurs a 859 de posturi necesare operaţionalizării celor 34 de creşe noi (621 posturi finanţate prin Programul "Sfânta Ana"/PNRR, 238 pentru cele din Programul naţional de construcţii de interes public sau social).
Memorandumul precizează însă, explicit, că aceste angajări se realizează "cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, fără suplimentarea fondurilor aprobate pentru asigurarea drepturilor salariale ale personalului încadrat" - condiţie impusă chiar prin art. XXII alin. (10)-(12) din Legea nr. 141/2025. Cu alte cuvinte, chiar şi posturile aferente unor investiţii finanţate din fonduri europene, menite tocmai să crească rata de participare a copiilor în educaţia timpurie, rămân subordonate aceloraşi plafoane bugetare de austeritate care afectează restul reţelei de creşe.
Riscul ca aceste investiţii necesare şi bine-venite să nu poată fi puse pe deplin în valoare este foarte mare: o creşă nouă, construită şi echipată, dar operaţionalizată cu personal insuficient sau incomplet distribuit pe categorii (didactic, medical, îngrijire, bucătărie), nu îşi poate îndeplini misiunea de servicii integrate de educaţie, îngrijire şi supraveghere. Investiţia în infrastructură nu este suficientă atâta timp cât finanţarea posturilor rămâne captivă aceloraşi constrângeri care au generat criza de personal semnalată deja în instituţiile de învăţământ existente.
Riscul aplicării neunitare, în lipsa unor norme elaborate de Minister
Atâta timp cât Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu elaborează norme metodologice clare şi obligatorii pentru încadrarea personalului nedidactic şi auxiliar din unităţile şcolare, în special din creşe şi grădiniţe, conform reorganizării reţelei şcolare, cu stabilirea raportului angajat/copil, modul de normare pe ture şi modul de acoperire a programului prelungit - fiecare unitate de învăţământ este lăsată să găsească, de la caz la caz, propriile soluţii organizatorice.
Riscul unei asemenea absenţe normative este aplicarea neunitară la nivel naţional: copii de aceeaşi vârstă, cu aceleaşi nevoi, ajung să beneficieze de un grad de siguranţă diferit în funcţie de judeţul, de primăria sau, uneori, chiar de conducerea unităţii de învăţământ de care aparţin. Aceasta transformă siguranţa unui copil antepreşcolar dintr-un drept garantat prin lege într-o variabilă dependentă de resursele locale şi de interpretarea discreţionară a fiecărei unităţi - o situaţie incompatibilă cu principiul egalităţii de şanse pe care întregul sistem de educaţie timpurie ar trebui să îl garanteze.
Astfel, solicit în regim de urgenţă:
1. Introducerea, prin completarea HG nr. 566/2022, a unui normativ obligatoriu de personal raportat la numărul de copii pe grupă, care să acopere distinct fiecare categorie de personal - didactic, medical, îngrijire, bucătărie - fără a permite compensarea unei categorii pe seama alteia;
2. Deblocarea de urgenţă a unui număr de posturi de personal nedidactic şi auxiliar strict necesar unităţilor şcolare (posturi care nu sunt incluse în categoria posturilor unice), care să fie exceptate explicit de la măsurile de restricţionare a angajărilor;
3. Reglementarea explicită a normării pe ture pentru personalul nedidactic şi auxiliar (îngrijitor creşă, pedagog şcolar, supraveghetor de noapte), astfel încât acoperirea integrală a programului să nu depindă de bunăvoinţa sau de suprasolicitarea angajaţilor;
4. Elaborarea, de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a unor norme metodologice unitare, aplicabile tuturor unităţilor de învăţământ, astfel încât siguranţa copiilor să nu depindă de interpretări sau soluţii organizatorice diferite de la o unitate la alta;
5. Consultarea reală a sindicatelor din domeniu şi a reprezentanţilor părinţilor înainte de orice nouă măsură care afectează organizarea şi funcţionarea unităţilor şcolare.
Educaţia timpurie de calitate nu poate fi construită pe reduceri de personal care pun în pericol siguranţa fizică a copiilor. Guvernul are obligaţia de a corecta aceste efecte înainte ca ele să producă tragedii.
|
