DECIZIE nr.119 din 23 septembrie 1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 554/12 noi. 1999

Lucian Mihai - președinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Adrian Baran în Dosarul nr. 3.323/1998 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.
La apelul nominal răspunde avocat Adriana Moțatu pentru Adrian Baran. Lipsește Ion Panait, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepției arată că acesta este un tânăr de 25 de ani, aflat la primul conflict cu legea penală. Apreciază, sub aspectul modalității de executare a pedepsei, că instanța, deși suverană, este îngrădită de dispozițiile alin. 3 al art. 81 din Codul penal, introduse prin Legea nr. 140/1996, care modifică structura textului de lege criticat prin adăugarea unei noi condiții referitoare la „pedepsibilitate”, in abstracto.
Deoarece aplicarea pedepsei se stabilește de instanța de judecată, iar nu de lege, consideră, pe de o parte, că scopul legii penale poate fi atins, în speță, fără privarea de libertate a inculpatului și, pe de altă parte, că art. 81 alin. 3 din Codul penal încalcă, îndeosebi, dispozițiile constituționale ale art. 49 alin. (1) și (2) și ale art. 123 alin. (1) și (2). În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ridicate, deoarece consideră că motivele invocate nu sunt pertinente în cauză, modificarea legislativă a Codului penal excedând competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 ianuarie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.323/1998, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Adrian Baran prin apărătorul său.
În motivarea excepției se susține că dispozițiile legale atacate sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 22 alin. (2), ale art. 23 alin. (1) și (9), ale art. 49 alin. (1) și (2), precum și ale art. 123 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece constituie o îngrădire a exercițiului unor drepturi sau libertăți, restrângerea nefiind proporțională cu situația care a determinat-o. De asemenea, se consideră că autorul excepției a fost supus unei pedepse degradante, nejustificându-se privarea sa de libertate.
Exprimându-și opinia, instanța de judecată apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, dar consideră că dispozițiile art. 81 alin. 3 din Codul penal trebuie corelate cu modificările limitelor pedepselor stabilite prin Legea nr. 140/1996.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul său de vedere, arată că, „deși nu există nici un temei care să justifice concluzia că dispozițiile art. 81 alin. 3 din Codul penal contravin Constituției, [...] limitarea ariei de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul infracțiunilor intenționate, numai la acelea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii până la 12 ani, este necesar să fie reevaluată față de pedepsele majorate prin Legea nr. 140/1996”.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, constată următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea constată că a fost legal sesizată și este competentă să soluționeze excepția ridicată.
Excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, care au următoarea redactare: „Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală gravă, viol și tortură”.
Examinând excepția, Curtea constată că acest text de lege a mai fost supus controlului de constituționalitate.
Astfel, Curtea a pronunțat Decizia nr.25 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.136 din 1 aprilie 1999, reținând că, deși prin textul de lege criticat legiuitorul a restrâns aplicarea măsurii de individualizare a pedepsei, acesta nu contravine prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 49. Prin excluderea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmărit instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infracțiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat. Textele constituționale invocate în susținerea excepției vizează recunoașterea în favoarea cetățenilor a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor, ceea ce justifică nu numai admisibilitatea aplicării unui regim juridic diferit, dar chiar necesitatea lui. Cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți s-a constatat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsură de individualizare a executării pedepsei, astfel că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 49 din Constituție. De asemenea, s-a mai arătat că nu poate fi reținut nici argumentul că între fapta săvârșită și pedeapsa aplicată trebuie să existe un raport just, deoarece proporționalitatea, așa cum este consfințită de alin. (2) al art. 49 din Constituție, privește restrângerea care are ca obiect exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți cetățenești, iar nu restrângerea aplicării măsurii de suspendare condiționată a executării pedepsei, impusă de necesitatea realizării unei politici represive mai ferme.
Aceste considerente își mențin valabilitatea și în cauza de față.
Referitor la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 22 alin. (2), potrivit cărora „Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant”, ale art. 23 alin. (1) și (9), care consfințesc inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței persoanei și faptul că pedepsele sunt stabilite și aplicate numai „în condițiile și în temeiul legii”, precum și ale art. 123 privind înfăptuirea justiției, se constată că aceste critici nu sunt concludente în soluționarea acestei excepții, astfel că nu pot fi primite.
În sfârșit, în legătură cu opinia instanței de judecată, legată de „insuficiența” legii, în sensul că limita de 12 ani până la care poate fi acordată suspendarea condiționată a executării pedepsei este necesar să fie reevaluată față de limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de Legea nr. 140/1996, Curtea constată că, deși reală, aceasta nu este totuși o problemă de control de constituționalitate a legii, ci este o problemă ce aparține domeniului politicii penale, care intră în competența exclusivă a legiuitorului, singurul îndreptățit să modifice și să completeze dispozițiile legale în vigoare, în temeiul art. 58 alin. (1) din Constituție.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Adrian Baran în Dosarul nr. 3.323/1998 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 1999.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Joi, 09 februarie 2023, 14:08

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.