ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr.217 din 29 decembrie 1999
pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit
Textul actului publicat în M.Of. nr. 650/30 dec. 1999

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituția României, Guvernul României emite următoarea ordonanță de urgență:

Art. I. - Ordonanța Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.40 din 12 martie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Alineatul (1) al articolului 1 se completează cu litera e) cu următorul cuprins:

"e) instituțiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activități economice desfășurate în condițiile legii."

2. Alineatul (2) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

"(2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a) trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;
b) instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice;
c) unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor de nevăzători, de invalizi și ale asociațiilor persoanelor cu handicap;
d) fundațiile testamentare;
e) cooperativele care funcționează ca unități protejate, special organizate, potrivit legii;
f) unitățile aparținând cultelor religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;
g) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, potrivit legii;
h) asociațiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, pentru veniturile obținute din activitățile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune."

3. Alineatul (4) al articolului 1 se abrogă.

4. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

"Art. 2. - (1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepțiile prevăzute de prezenta ordonanță.

(2) Contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte și a cazinourilor plătesc o cotă adițională de impozit de 25% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor. Cota adițională de impozit o plătesc, de asemenea, persoanele fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natură, realizate în baza contractelor de asociere în participațiune.

(3) În cazul Băncii Naționale a României, cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă, potrivit legii.

(4) Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cotă de 10%.

(5) Obligația reținerii și vărsării impozitului revine societății comerciale o dată cu înregistrarea la registrul comerțului a modificărilor respective."

5. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

"Art. 4. - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă, și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

(2) În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câștigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investițiile financiare.

(3) În cazul livrărilor de bunuri mobile și al vânzării de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, la termenele prevăzute în contract.

(4) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor. Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:

- cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate sunt deductibile la aceleași termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării;
- în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operațional sau amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar. Amortizarea se va calcula în conformitate cu actele normative în vigoare;
- cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masă, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;
- cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor;
- cheltuielile privind transportul și cazarea salariaților, ocazionate de delegarea, detașarea și deplasarea acestora în țară și în străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative;
- cheltuielile reprezentând tichetele de masă, acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale.

(5) În înțelesul alin. (1) veniturile neimpozabile sunt:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;
b) diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participațiile;
c) veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanțelor, după caz, ca urmare a transferului de acțiuni sau de părți sociale de la Fondul Proprietății de Stat, conform convențiilor;
d) rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum și veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

(6) În înțelesul alin. (1) cheltuielile nedeductibile sunt:

a) cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și impozitele cu reținere la sursă plătite în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România;
b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;
c) cheltuielile de protocol care depășesc limita de 1% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și cheltuielilor aferente, inclusiv accizele mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit, și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;
d) cheltuielile cu diurna care depășesc limitele legale stabilite pentru instituțiile publice;
e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepția celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate și a fondului de rezervă potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum și a fondului de rezervă, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat. Sunt nedeductibile și sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societățile de asigurare și reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;
f) sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;
g) sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;
h) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, precum și pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producția proprie, acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, precum și taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă aferentă cheltuielilor care depășesc limitele prevăzute de lege;
i) cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale și necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurările de viață ale personalului angajat;
j) orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situația în care nu sunt impozitate la persoana fizică;
k) sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participațiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;
l) cheltuielile de conducere și cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, care depășesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;
m) cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ;
n) cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;
o) cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;
p) cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, altele decât cele acordate de bănci și de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depășesc dobânzile active (medii)) ale băncilor, comunicate de Banca Națională a României;
r) cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanță, în situația în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice și juridice nerezidente, în situația în care plata acestora determină pierdere la nivelul unui exercițiu financiar sau în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entității din România. În același sens vor fi analizate și furnizările de bunuri și de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participă sub orice formă la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora;
s) cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societatea la care se dețin participațiile, cu excepția celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora."

6. Articolul 5 se completează cu alineatele (4) și (5) cu următorul cuprins:

"(4) Contribuabilii care achiziționează începând cu data de 1 ianuarie 2000 echipamente tehnologice (mașini, utilaje, instalații de lucru) și mijloace de transport, cu excepția autoturismelor, beneficiază de o deducere, din profitul impozabil aferent exercițiului financiar, a unei cote de 10% din prețul de achiziție al acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează achiziția, numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea la cheltuieli deductibile în declarația de impunere a sumelor respective. În situația în care se realizează pierdere, aceasta se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani.

(5) Pentru investițiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2000 în autoturisme cu o valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro, nu este permisă deducerea la calculul profitului impozabil a părții din amortizarea lunară care depășește această valoare. Fac excepție de la prevederile alineatului precedent societățile de leasing, pentru bunurile de această natură care fac obiectul unui contract de leasing operațional."

7. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

"Art. 7. - Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum și din prestări de servicii plătesc o cotă de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Reducerea se calculează lunar, iar sumele aferente acesteia se repartizează ca surse proprii de finanțare."

8. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

"Art. 8. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani.

Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică, în cazul în care are loc divizarea sau fuziunea.

Contribuabilii care pe o perioadă de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi intră automat în obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizare de profit.

În cazul persoanelor juridice străine prevederile alineatelor precedente se aplică luându-se în considerare numai activitățile economice, cotele de participare, profiturile și pierderile atribuite sediului permanent din România.

(2) În situația lichidării, fuziunii, divizării unui contribuabil, la determinarea profitului impozabil se includ și profiturile ce rezultă din evaluarea patrimoniului, dacă succesorul în drept al contribuabilului nu garantează continuitatea impozitării conform prevederilor prezentei ordonanțe."

9. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

"Art. 12. - (1) În sensul prezentei ordonanțe, sediu permanent înseamnă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în întregime sau în parte, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent.

Sediul permanent include: un loc de conducere, o sucursală, un birou, un sediu secundar, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină, un puț petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

Un șantier de construcții sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcții, un proiect de montaj sau de instalare, activitățile de supraveghere, consultanță și furnizarea de servicii pentru același proiect sau proiecte conexe devin sediu permanent, dacă au o durată mai mare de 12 luni.

Un sediu permanent nu include: folosirea de instalații în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau de mărfuri, menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitării, expunerii sau livrării, menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri numai în scopul prelucrării de către o altă persoană juridică, menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri pentru expunerea lor în cadrul unui târg comercial sau în cadrul unei expoziții și pot fi și vândute la încheierea târgului sau expoziției. Sediul permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de produse, mărfuri sau colectării de informații, menținerea unui loc fix de afaceri în scopul desfășurării de activități cu caracter pregătitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activităților menționate, cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

Independent de aceste prevederi, când o persoană fizică sau juridică - alta decât un agent cu statut independent - acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în privința oricăror activități pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate la alineatul precedent.

O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent numai prin faptul că aceasta își exercită activitatea de afaceri printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane să acționeze în cadrul activității lor obișnuite, înscrise în documentele de constituire.

Prin agent dependent se înțelege persoana fizică, juridică sau altă entitate, care își desfășoară activitatea în România în numele, pe contul și sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între aceștia, care încheie contracte în numele acestora, cu excepția reprezentanțelor autorizate să funcționeze pe teritoriul României.

Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activității să îl înregistreze la organul fiscal teritorial în raza căruia urmează să activeze.

(2) Pentru contribuabilii prevăzuți la art. 1 lit. c) impozitul datorat se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică.

(3) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia,

având în vedere prevederile art. 4. De asemenea, la determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere următoarele reguli:
a) relația dintre o societate comercială străină și sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin convenții (contracte). În consecință, operațiunile la care acestea participă nu generează profit, iar ca urmare a derulării acestor operațiuni sediul permanent nu înregistrează pierdere;
b) tot ceea ce nu reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială străină nu poate fi cheltuială sau venit al sediului permanent;
c) circulația bunurilor și a finanțărilor între acestea, precum și cedarea bunurilor mobile și imobile nu duc la realizarea de profituri sau de pierderi.

(4) Persoanele juridice străine care nu desfășoară activități printr-un sediu permanent în România și persoanele fizice străine plătesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reținere la sursă conform legislației în vigoare.

(5) Reglementările convențiilor de evitare a dublei impuneri prevalează față de prevederile prezentei ordonanțe. În situația în care cotele de impozitare din legislația internă sunt mai favorabile decât cele din convențiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile."

10. Articolul 13 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

"(3) Deducerea impozitului pe profit, plătit în străinătate, se efectuează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României la închiderea anului financiar, iar diferențele de curs până la data plății efective sunt cheltuieli deductibile.

Pentru impozitele plătite reprezentând rețineri la sursă asupra veniturilor de natura dividendelor, redevențelor, dobânzilor sau altor venituri similare deducerea se efectuează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României în ziua precedentă plății."

11. Articolul 17 se abrogă.

12. Alineatul (3) al articolului 21 se abrogă.

13. Alineatul (2) al articolului 22 se completează cu următorul text:

"La estimarea valorii de piață a tranzacțiilor vor fi utilizate următoarele metode:

a) metoda comparării prețurilor, în care prețul de vânzare al contribuabilului se compară cu prețurile practicate de alte entități independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;
b) metoda "cost plus", în care prețul obișnuit al pieței trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mărite cu o rată de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;
c) metoda prețului de "revânzare", în care prețul pieței este prețul folosit în cazul vânzărilor produselor și serviciilor către entități independente, diminuat de cheltuielile de comercializare și o rată de profit. Dacă aplicarea acestor metode pentru estimarea valorii de piață a tranzacțiilor nu este posibilă, iar prețul de vânzare este mai mic decât costul de achiziție sau de producție, partea neacoperită de venituri este o cheltuială nedeductibilă.

Aplicarea acestor metode se va realiza, dacă un contribuabil:

- va avea avantaj prin relațiile cu un alt contribuabil care este beneficiarul unei facilități fiscale (scutire, reduceri de impozit); sau
- relația (tranzacția) este cu un alt contribuabil care deține la acesta părți de capital; sau
- este implicat într-o relație de natură economică cu un alt contribuabil și în legătură cu această relație realizează o activitate în favoarea unui asemenea contribuabil în termeni mai avantajoși și într-o formă diferită față de cele acceptate în general (în aceeași perioadă și în aceleași condiții) pentru îndeplinirea activității respective, ceea ce are ca rezultat denaturarea veniturilor sale sau raportarea unor venituri mai mici care ar fi fost realizate în condiții normale cu alți parteneri. Pentru definirea metodelor, modalităților și a procedurilor de aplicare a acestor metode, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României Ministerul Finanțelor va elabora instrucțiuni de aplicare, aprobate prin hotărâre a Guvernului."

14. Articolul 30 se abrogă.

15. Articolul 31 se abrogă.

16. Articolul 35 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

"(5) Promovarea de reglementări legislative privind impunerea veniturilor persoanelor juridice se va face numai cu respectarea principiilor din prezenta ordonanță și numai prin acte normative speciale privind impozitele și taxele."

Art. II. - (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență își încetează valabilitatea orice prevederi legale care acordă scutiri de la plata impozitului pe profit, reduceri de impozit pe profit sau stipulează aplicarea altor cote de impozit pe profit decât cele prevăzute la pct. 4 din prezenta ordonanță de urgență.

(2) Nu intră sub incidența alin. (1) contribuabilii care beneficiază de prevederile art. 3 lit. d) și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.67/1999 privind unele măsuri pentru dezvoltarea activității economice.

Art. III. - (1) Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență se aplică și profesiilor de avocat și de notar public, dacă membrii acestor profesii își vor reorganiza activitatea profesională sub forma unei societăți comerciale cu răspundere limitată al cărei unic obiect de activitate să fie exercitarea profesiei.

(2) Nu poate fi asociat într-o astfel de societate comercială decât cel care are calitatea de avocat sau de notar public, după caz.

Art. IV. - Prevederile prezentei ordonanțe de urgență intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2000.

Art. V. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă:

Art. VI. - Ordonanța Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, aprobată și modificată prin Legea nr. 73/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.40 din 12 martie 1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta ordonanță de urgență, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:



Ministrul finanțelor,
Decebal Traian Remeș

București, 29 decembrie 1999.
Nr. 217.


Joi, 09 februarie 2023, 11:22

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.