CONVENŢIA PENALĂ
privind corupţia

Textul actului publicat în M.Of. nr. 65/30 ian. 2002

Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o legătură mai strânsă între membrii săi,

recunoscând importanţa de a consolida cooperarea cu celelalte state semnatare ale prezentei convenţii, convinse de necesitatea de a urma cu prioritate o politică penală comună care tinde să protejeze societatea împotriva corupţiei, inclusiv prin adoptarea unei legislaţii şi a măsurilor preventive adecvate,

subliniind faptul că corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, preeminenţa dreptului şi drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, echitate şi justiţie socială, denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii,

convinse că eficacitatea luptei împotriva corupţiei se realizează printr-o cooperare internaţională penală intensificată, rapidă şi adaptată,

apreciind realizările recente care contribuie la ameliorarea conştiinţei şi cooperării la nivel internaţional în lupta împotriva corupţiei, inclusiv acţiunile desfăşurate de O.N.U., Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Statelor Americane, O.C.D.E. şi Uniunea Europeană,

având în vedere Programul de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei în luna noiembrie 1996, ca urmare a recomandărilor celei de a 19-a Conferinţe a miniştrilor europeni ai justiţiei (La Valetta, 1994),

amintind în acest context importanţa participării statelor nemembre la activităţile Consiliului Europei împotriva corupţiei şi salutând contribuţia lor preţioasă la punerea în aplicare a Programului de acţiune împotriva corupţiei,

amintind, printre altele, că Rezoluţia nr. 1, adoptată de miniştrii europeni de justiţie la cea de-a 21-a Conferinţă a lor (Praga, 1997), cheamă la aplicarea rapidă a Programului de acţiune împotriva corupţiei şi recomandă îndeosebi elaborarea unei convenţii penale privind corupţia, care să prevadă incriminarea coordonată a infracţiunilor de corupţie, o cooperare consolidată în cercetarea unor asemenea infracţiuni şi un mecanism eficace de urmărire a aplicării, deschis în mod egal statelor membre şi statelor nemembre,

reţinând că şefii de stat şi de guvern ai Consiliului Europei au hotărât, cu ocazia celei de-a doua Întâlniri la vârf a lor care a avut loc la Strasbourg în zilele de 10 şi 11 octombrie 1997, să caute răspunsuri comune la provocările determinate de extinderea corupţiei şi au adoptat un plan de acţiune care, vizând promovarea cooperării în lupta împotriva corupţiei, inclusiv legăturile sale cu crima organizată şi spălarea banilor, însărcinează Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei să încheie rapid lucrările de elaborare de instrumente juridice internaţionale, conform Programului de acţiune împotriva corupţiei,

considerând în plus că Rezoluţia (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei, adoptată la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni a sa, subliniază necesitatea de a încheia rapid elaborarea de instrumente juridice internaţionale în executarea Programului de acţiune împotriva corupţiei,

având în vedere adoptarea cu ocazia celei de-a 102-a Sesiuni a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei, la 4 mai 1998, a Rezoluţiei (98) 7 privind autorizarea de a crea Acordul parţial extins stabilind Grupul de State împotriva Corupţiei - GRECO, instituţie care are drept obiect îmbunătăţirea capacităţii membrilor săi de a lupta împotriva corupţiei,

veghind la punerea în aplicare a angajamentelor lor în acest domeniu,

au convenit cele ce urmează:

CAPITOLUL I
Terminologie

ARTICOLUL 1
Terminologie

Definiţii

În sensul prezentei convenţii:
a) expresia agent public este interpretată prin referire la definiţia noţiunilor de funcţionar, funcţionar public, ministru, primar sau judecător în dreptul naţional al statului în care persoana în cauză exercită această funcţie, precum şi la modul în care aceasta este aplicată în dreptul său penal;
b) termenul judecător menţionat la lit. a) include membrii Ministerului Public şi persoanele care exercită funcţii judecătoreşti;
c) în cazul urmăririlor care implică un agent public al unui alt stat, statul care urmăreşte nu poate aplica definiţia de agent public decât în măsura în care această definiţie este compatibilă cu dreptul său naţional;
d) persoană juridică desemnează orice entitate având acest statut în baza dreptului naţional aplicabil, cu excepţia statelor sau a altor entităţi publice în exercitarea prerogativelor lor de putere publică şi a organizaţiilor internaţionale publice.

CAPITOLUL II
Măsuri ce trebuie luate la nivel naţional

ARTICOLUL 2
Corupţia activă a agenţilor publici naţionali

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenţii săi publici, pentru el sau pentru altcineva, pentru ca acesta să îndeplinească ori să se abţină de la îndeplinirea unui act în exerciţiul funcţiilor sale.

ARTICOLUL 3
Corupţia pasivă a agenţilor publici naţionali

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta unuia dintre agenţii săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale.

ARTICOLUL 4
Corupţia membrilor adunărilor publice naţionale

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice naţionale care exercită puteri legislative sau administrative.

ARTICOLUL 5
Corupţia agenţilor publici străini

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la un agent public al unui alt stat.

ARTICOLUL 6
Corupţia membrilor adunărilor publice străine

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice, care exercită puteri legislative sau administrative ale unui alt stat.

ARTICOLUL 7
Corupţia activă în sectorul privat

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, în cadrul unei activităţi comerciale, fapta de a promite sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau să se abţină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale.

ARTICOLUL 8
Corupţia pasivă în sectorul privat

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, în cadrul unei activităţi comerciale, fapta oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat de a solicita sau de a primi, direct ori prin intermediul terţilor, un folos necuvenit sau de a accepta oferta ori promisiunea, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau să se abţină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale.

ARTICOLUL 9
Corupţia funcţionarilor internaţionali

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană care are calitatea de funcţionar sau agent contractual, în sensul prevăzut de statut, al unei organizaţii publice internaţionale sau supranaţionale la care partea este membră, precum şi la orice persoană care, fie că este sau nu este detaşată pe lângă o astfel de organizaţie, exercită funcţii ce corespund funcţionarilor sau agenţilor menţionaţi.

ARTICOLUL 10
Corupţia membrilor adunărilor parlamentare internaţionale

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 4, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale sau supranaţionale la care partea este membră.

ARTICOLUL 11
Corupţia judecătorilor şi a agenţilor curţilor internaţionale

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a cărei competenţă este acceptată de către parte sau la un funcţionar de la grefa unei asemenea curţi.

ARTICOLUL 12
Trafic de influenţă

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remuneraţie, oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influenţă în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 şi de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum şi fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remuneraţie, pentru o astfel de influenţă, indiferent dacă influenţa este sau nu este exercitată ori dacă influenţa presupusă produce sau nu produce rezultatul dorit.

ARTICOLUL 13
Spălarea produselor obţinute din infracţiunile de corupţie

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia nr. 141 a Consiliului Europei, în condiţiile prevăzute de acestea, atunci când infracţiunea principală constă în una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-12 din prezenta convenţie, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaraţie referitoare la aceste infracţiuni ori nu consideră aceste infracţiuni ca fiind infracţiuni grave la legislaţia referitoare la spălarea banilor.

ARTICOLUL 14
Infracţiuni contabile

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune pasibilă de sancţiuni penale sau de alte tipuri de sancţiuni, conform dreptului său intern, dacă sunt săvârşite cu intenţie, faptele sau omisiunile următoare destinate să comită, să disimuleze sau să tăinuiască infracţiunile precizate la art. 2-12, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaraţie:
a) de a întocmi sau de a folosi o factură ori orice alt document sau înscris contabil care conţine informaţii false sau incomplete;
b) de a omite, într-o manieră ilicită, contabilizarea unui vărsământ.

ARTICOLUL 15
Acte de participare

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, orice faptă de complicitate la una dintre infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii.

ARTICOLUL 16
Imunitate

Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere dispoziţiilor oricărui tratat, protocol sau statut, precum şi textelor lor de aplicare, în ceea ce priveşte ridicarea imunităţii.

ARTICOLUL 17
Competenţă

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenţa referitoare la o infracţiune stabilită în temeiul art. 2-14, dacă:
a) infracţiunea este săvârşită în tot sau în parte pe teritoriul său;
b) autorul infracţiunii este unul dintre cetăţenii săi, unul dintre agenţii săi publici sau unul dintre membrii adunărilor sale publice naţionale;
c) infracţiunea se referă la un agent public sau la un membru al adunărilor sale publice naţionale ori la o altă persoană menţionată la art. 9-11, care este în acelaşi timp cetăţeanul său.

2. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, într-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să precizeze că îşi rezervă dreptul de a nu aplica, ori de a aplica numai în cazuri sau condiţii specifice, regulile de competenţă definite la paragraful 1 b) şi c) sau o parte oarecare din aceste texte.

3. Atunci când o parte a folosit posibilitatea de rezervă prevăzută la paragraful 2 aceasta adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenţa referitoare la infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii, dacă autorul prezumat a fi comis infracţiunea se află pe teritoriul său şi nu poate fi extrădat unei alte părţi numai pe motiv de cetăţenie, ca urmare a unei cereri de extrădare.

4. Prezenta convenţie nu exclude exercitarea de către una dintre părţi a oricărei competenţe penale determinate conform dreptului său intern.

ARTICOLUL 18
Responsabilitatea persoanelor juridice

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi ţinute responsabile de infracţiuni de corupţie activă, trafic de influenţă şi de spălare a capitalurilor, stabilite în temeiul prezentei convenţii, dacă acestea sunt comise în contul lor de către o persoană fizică ce acţionează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, în cadrul căreia exercită atribuţii de conducere referitoare la:

• puterea de reprezentare a persoanei juridice; sau
• autoritatea pentru a lua decizii în numele persoanei juridice; sau
• autoritatea pentru a exercita un control în cadrul persoanei juridice, precum şi pentru participarea unei asemenea persoane fizice în calitate de complice sau de instigator la comiterea infracţiunilor sus-menţionate.

2. Făcând abstracţie de cazurile deja prevăzute la paragraful 1, fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică poate fi ţinută responsabilă dacă lipsa de supraveghere sau de control din partea unei persoane fizice menţionate la paragraful 1 a făcut posibilă comiterea infracţiunilor menţionate la paragraful 1 în contul respectivei persoane juridice de către o persoană fizică supusă autorităţii sale.

3. Responsabilitatea persoanei juridice în temeiul paragrafelor 1 şi 2 nu exclude urmăririle penale împotriva persoanelor fizice autori, instigatori sau complici la infracţiunile menţionate la paragraful 1.

ARTICOLUL 19
Sancţiuni şi măsuri

1. Ţinând seama de gravitatea infracţiunilor stabilite în baza prezentei convenţii, fiecare parte prevede, cu privire la infracţiunile stabilite conform art. 2-14, sancţiuni şi măsuri efective, proporţionale şi descurajatoare, incluzând, atunci când sunt săvârşite de persoane fizice, sancţiuni privative de libertate ce pot da loc la extrădare.

2. Fiecare parte se asigură ca în cazul responsabilităţii stabilite în temeiul art. 18 paragrafele 1 şi 2 persoanele juridice să fie pasibile de sancţiuni eficace, proporţionate şi descurajatoare, de natură penală sau nepenală, inclusiv de sancţiuni pecuniare.

3. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-i permite să confişte sau să blocheze în alt mod instrumentele şi produsele infracţiunilor stabilite în temeiul prezentei convenţii sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse.

ARTICOLUL 20
Autorităţi specializate

Fiecare parte adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru ca persoane sau entităţi să fie specializate în lupta împotriva corupţiei. Ele vor dispune de independenţa necesară în cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic al părţii, pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod eficace şi libere de orice presiune ilicită. Părţile veghează ca personalul respectivelor entităţi să dispună de o pregătire şi de resurse financiare adaptate funcţiilor pe care le exercită.

ARTICOLUL 21
Cooperarea între autorităţi naţionale

Fiecare parte adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura că autorităţile publice, precum şi orice agent public cooperează, în conformitate cu dreptul naţional, cu autorităţile însărcinate cu investigaţiile şi urmăririle infracţiunilor:
a) informând autorităţile în cauză, din proprie iniţiativă, atunci când există motive rezonabile să considere că una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 a fost comisă; sau
b) furnizând, la cerere, autorităţilor în cauză toate informaţiile necesare.

ARTICOLUL 22
Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilor

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecţie efectivă şi corespunzătoare:
a) persoanelor care furnizează informaţii referitoare la infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autorităţile însărcinate cu investigaţii sau urmăriri;
b) martorilor care fac o depoziţie privind astfel de infracţiuni.

ARTICOLUL 23
Măsuri care vizează facilitarea strângerii de probe şi confiscarea produselor

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri, inclusiv cele care permit utilizarea tehnicilor de investigaţie speciale conform legislaţiei naţionale, care se dovedesc necesare pentru a facilita strângerea de probe referitoare la infracţiunile stabilite în temeiul art. 2-14 şi pentru a-i permite să identifice, să cerceteze, să blocheze şi să sechestreze instrumentele şi produsele corupţiei sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse, susceptibile să constituie obiectul măsurilor stabilite la paragraful 3 al art. 19.

2. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi abilita tribunalele sau alte autorităţi competente să ordone comunicarea ori sechestrarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, pentru a pune în practică măsurile menţionate la paragraful 1.

3. Secretul bancar nu va constitui un obstacol pentru măsurile definite la paragrafele 1 şi 2.

CAPITOLUL III
Monitorizarea punerii în aplicare

ARTICOLUL 24
Monitorizarea

Grupul Statelor împotriva Corupţiei (GRECO) asigură urmărirea punerii în aplicare a prezentei convenţii de către părţile contractante.

CAPITOLUL IV
Cooperare internaţională

ARTICOLUL 25
Principii generale şi măsuri care se aplică pentru cooperarea internaţională

1. Părţile cooperează, conform dispoziţiilor instrumentelor internaţionale pertinente privind cooperarea internaţională în materie penală sau înţelegerilor stabilite pe baza legislaţiilor uniforme ori reciproce şi dreptului lor naţional, în cea mai largă măsură posibilă, pentru investigaţiile şi procedurile privind infracţiunile penale din domeniul de aplicare a prezentei convenţii.

2. Dacă nici un instrument internaţional sau nici o înţelegere dintre cele menţionate în paragraful 1 nu este în vigoare între părţi, se aplică prevederile art. 26-31.

3. Prevederile art. 26-31 se aplică şi atunci când sunt mai favorabile decât dispoziţiile conţinute în instrumentele internaţionale sau în acordurile menţionate la paragraful 1.

ARTICOLUL 26
Asistenţă

1. Părţile îşi acordă asistenţa cea mai largă posibilă pentru a se ocupa fără întârziere de cererile autorităţilor care sunt abilitate, în temeiul legilor lor naţionale, să cerceteze sau să urmărească infracţiunile din domeniul de aplicare a prezentei convenţii.

2. Asistenţa în sensul paragrafului 1 poate fi refuzată dacă partea solicitată consideră că faptul de a da curs cererii ar fi de natură să aducă atingere intereselor sale fundamentale, suveranităţii naţionale, securităţii naţionale sau ordinii publice.

3. Părţile nu vor putea invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul lor de a coopera în baza prevederilor prezentului capitol. Dacă dreptul său intern o cere, o parte poate solicita ca o cerere de cooperare care ar implica ridicarea secretului bancar să fie autorizată fie de către un judecător, fie de către o altă autoritate judiciară, inclusiv de Ministerul Public, care acţionează în materie de infracţiuni.

ARTICOLUL 27
Extrădare

1. Infracţiunile din domeniul de aplicare a prezentei convenţii sunt considerate ca fiind incluse în orice tratat de extrădare în vigoare între părţi ca infracţiuni ce dau loc la extrădare. Părţile se angajează să includă aceste infracţiuni în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia, ca infracţiuni ce dau loc la extrădare.

2. Dacă una dintre părţi, care subordonează extrădarea existenţei unui tratat, primeşte o cerere de extrădare a unei părţi cu care nu a încheiat un asemenea tratat, ea poate considera prezenta convenţie ca bază legală a extrădării pentru toate infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii.

3. Părţile care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii ca infracţiuni ce dau loc la extrădare.

4. Extrădarea este subordonată condiţiilor prevăzute de dreptul părţii solicitate sau de tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv cu privire la motivele pentru care partea solicitată poate refuza extrădarea.

5. Dacă extrădarea cerută pe motivul unei infracţiuni stabilite conform prezentei convenţii este refuzată numai pe baza cetăţeniei persoanei care face obiectul cererii sau pentru că partea solicitată se consideră competentă în speţă, aceasta înaintează cazul autorităţilor sale competente în scopul urmăririi, excepând cazul în care au fost convenite alte dispoziţii cu partea solicitantă, informând-o în timp util cu privire la rezultatul definitiv.

ARTICOLUL 28
Informaţii spontane

Fără a aduce atingere propriilor investigaţii sau proceduri, o parte poate, fără o cerere prealabilă, să comunice unei alte părţi informaţii faptice atunci când consideră că divulgarea respectivelor informaţii este susceptibilă de a ajuta partea beneficiară să înceapă sau să efectueze investigaţii sau urmăriri privind infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii ori este susceptibilă să determine o cerere a acestei părţi în sensul prezentului capitol.

ARTICOLUL 29
Autoritatea centrală

1. Părţile desemnează o autoritate centrală sau, dacă este necesar, mai multe autorităţi centrale însărcinate să trimită cererile formulate în baza prezentului capitol, să răspundă la acestea, să le execute sau să le transmită autorităţilor care au competenţa de a le executa.

2. Fiecare parte comunică secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, denumirea şi adresa autorităţilor desemnate cu aplicarea paragrafului 1.

ARTICOLUL 30
Corespondenţă directă

1. Autorităţile centrale comunică direct între ele.

2. În caz de urgenţă cererile de asistenţă judiciară sau comunicările referitoare la acestea pot fi trimise direct de către autorităţile judiciare, inclusiv de Ministerul Public, ale părţii solicitante unor autorităţi similare ale părţii solicitate. În acest caz o copie trebuie trimisă simultan autorităţii centrale a părţii solicitate prin intermediul autorităţii centrale a părţii solicitante.

3. Orice cerere sau comunicare formulată în aplicarea paragrafelor 1 şi 2 poate fi prezentată prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).

4. Dacă o cerere este prezentată în baza paragrafului 2 şi dacă autoritatea sesizată nu este competentă pentru a-i da curs, ea o transmite autorităţii competente din ţara sa şi informează direct partea solicitantă.

5. Cererile sau comunicările prezentate în baza paragrafului 2, care nu implică măsuri de constrângere, pot fi transmise direct de către autoritatea competentă a părţii solicitante autorităţii competente a părţii solicitate.

6. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să îl informeze pe secretarul general al Consiliului Europei că, din motive de eficacitate, cererile formulate în aplicarea acestui capitol trebuie adresate autorităţii sale centrale.

ARTICOLUL 31
Informare

Partea solicitată informează fără întârziere partea solicitantă despre urmarea dată unei cereri formulate în baza prezentului capitol şi despre rezultatul definitiv al urmării date cererii. De asemenea, partea solicitată informează fără întârziere partea solicitantă despre orice circumstanţe care fac imposibilă executarea măsurilor solicitate sau care riscă să o întârzie considerabil.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

ARTICOLUL 32
Semnarea şi intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea sa. Aceste state pot să îşi exprime consimţământul de a fi legate prin:
a) semnare, fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau
b) semnare, sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.

2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 14 state şi-au dat consimţământul de a fi legate prin prezenta convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un stat care nu este membru al Grupului de State împotriva Corupţiei (GRECO) în momentul ratificării va deveni membru, în mod automat, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii.

4. Pentru orice stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data exprimării consimţământului său de a fi legat prin prezenta convenţie conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un stat semnatar, nemembru al Grupului de State împotriva Corupţiei (GRECO) în momentul ratificării, va deveni membru, în mod automat, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce îl priveşte.

ARTICOLUL 33
Aderarea la convenţie

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea, după ce a consultat statele contractante la convenţie, să invite Comunitatea Europeană, precum şi orice stat nemembru al Consiliului, care nu a participat la elaborarea sa, să adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante ce au dreptul de a face parte din Comitetul Miniştrilor.

2. Pentru Comunitatea Europeană şi pentru orice stat care aderă convenţia va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. Comunitatea Europeană şi orice stat care aderă vor deveni în mod automat membre ale GRECO, dacă nu sunt deja în momentul aderării, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce le priveşte.

ARTICOLUL 34
Aplicare teritorială

1. Orice stat va putea, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul ori teritoriile la care se va aplica prezenta convenţie.

2. Orice parte va putea să extindă, în orice alt moment următor, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei declaraţii de către secretarul general.

3. Orice declaraţie făcută în baza paragrafelor 1 şi 2 va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei notificări de către secretarul general.

ARTICOLUL 35
Relaţii cu alte convenţii şi acorduri

1. Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din convenţiile internaţionale multilaterale privind probleme speciale.

2. Părţile la convenţie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele reglementate prin prezenta convenţie, în scopul completării sau dezvoltării dispoziţiilor acesteia ori pentru a facilita aplicarea principiilor pe care le consacră.

3. Dacă două sau mai multe părţi au încheiat deja un acord ori un tratat cu privire la un subiect acoperit de prezenta convenţie sau atunci când au stabilit într-o altă manieră relaţiile lor cu privire la acest subiect, vor avea facultatea de a aplica respectivul acord sau tratat în locul prezentei convenţii, în scopul facilitării cooperării internaţionale.

ARTICOLUL 36
Declaraţii

Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că va incrimina ca infracţiune corupţia activă şi pasivă a agenţilor publici străini în sensul art. 5, a funcţionarilor internaţionali în sensul art. 9 sau a judecătorilor şi agenţilor curţilor internaţionale în sensul art. 11, numai în măsura în care agentul public sau judecătorul îndeplineşte ori se abţine să îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale oficiale.

ARTICOLUL 37
Rezerve

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că nu va incrimina ca infracţiuni, conform dreptului său intern, în tot sau în parte, faptele menţionate la art. 4, art. 6-8, art. 10 şi 12 sau infracţiunile de corupţie pasivă menţionate la art. 5.

2. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că face uz de rezerva prevăzută la art. 17 paragraful 2.

3. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că poate refuza o cerere de asistenţă judiciară conform art. 26 paragraful 1, dacă cererea priveşte o infracţiune pe care partea solicitată o consideră infracţiune politică.

4. Un stat nu poate, prin aplicarea paragrafelor 1, 2 şi 3, să facă rezerve la mai mult de 5 dintre dispoziţiile menţionate la paragrafele respective. Nici o altă rezervă nu este admisă. Rezervele de aceeaşi natură referitoare la art. 4, 6 şi 10 vor fi considerate ca o singură rezervă.

ARTICOLUL 38
Valabilitatea şi examinarea declaraţiilor şi rezervelor

1. Declaraţiile prevăzute la art. 36 şi rezervele prevăzute la art. 37 sunt valabile 3 ani calculaţi din prima zi a intrării în vigoare a convenţiei pentru statul în cauză. Totuşi aceste rezerve pot fi reînnoite pentru perioade de aceeaşi durată.

2. Cu 12 luni înaintea expirării declaraţiei sau rezervei secretarul general al Consiliului Europei informează statul respectiv cu privire la această expirare. Cu 3 luni înaintea datei expirării statul comunică secretarului general al Consiliului Europei intenţia sa de a menţine, de a modifica ori de a retrage declaraţia sau rezerva. În caz contrar secretarul general al Consiliului Europei informează acest stat despre faptul că declaraţia sau rezerva sa este automat prelungită pentru o perioadă de 6 luni. Dacă statul respectiv nu comunică decizia sa de a menţine sau de a modifica rezervele sale înaintea expirării acestei perioade, rezerva sau rezervele cad.

3. Dacă o parte formulează o declaraţie sau o rezervă conform art. 36 şi 37, ea furnizează, înaintea reînnoirii acesteia sau la cerere, explicaţii grupului GRECO în privinţa motivelor care justifică menţinerea sa.

ARTICOLUL 39
Amendamente

1. Amendamentele la prezenta convenţie pot fi propuse de către fiecare parte şi orice propunere va fi comunicată de secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei şi fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta convenţie conform dispoziţiilor art. 33.

2. Orice amendament propus de către una dintre părţi este comunicat Comitetului european pentru probleme penale care supune Comitetului Miniştrilor avizul său cu privire la amendamentul propus.

3. Comitetul Miniştrilor examinează amendamentul propus şi avizul Comitetului european pentru probleme penale şi, după consultarea statelor nemembre, părţi la prezenta convenţie, poate adopta amendamentul.

4. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul Miniştrilor conform paragrafului 3 este transmis părţilor pentru acceptare.

5. Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 va intra în vigoare în a treia zi după ce toate părţile îl vor informa pe secretarul general al Consiliului Europei că l-au acceptat.

ARTICOLUL 40
Soluţionarea diferendelor

1. Comitetul european pentru probleme penale al Consiliului Europei va fi informat cu privire la interpretarea şi la aplicarea prezentei convenţii.

2. În caz de diferend între părţi cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, părţile se vor strădui să ajungă la o soluţionare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc, la libera lor alegere, inclusiv supunerea diferendului Comitetului european pentru probleme penale, unui tribunal arbitral care va lua decizii obligatorii pentru părţile la diferend sau Curţii Internaţionale de Justiţie, conform unui acord între părţile implicate.

ARTICOLUL 41
Denunţare

1. Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denunţarea va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 42
Notificări

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie:
a) orice semnătură;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 32 şi 33;
d) orice declaraţii sau rezervă în baza art. 36 sau 37;
e) orice alt act, notificare sau comunicare legată de prezenta convenţie.

Drept care subsemnaţii, corespunzător împuterniciţi în acest sens, au semnat prezenta convenţie.

Semnată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite o copie certificată conformă fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea convenţiei şi oricărui stat invitat să adere la aceasta.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.