Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1
Definiţii

În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

1. serviciu al societăţii informaţionale - orice activitate de prestări de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuată prin mijloace electronice, ce prezintă următoarele caracteristici:

2. mijloace electronice - echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informaţiei;

3. furnizor de servicii - orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale;

4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizării serviciului;

5. domeniu - o zonă dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizică sau juridică ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori transferului de date;

6. destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;

7. consumator - orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale;

8. comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii liberale; nu constituie prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţii permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică, comunicări legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;

9. legislaţie coordonată - prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activităţilor ce fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale sau furnizorilor de servicii în privinţa:

10. instrument de plată electronică - un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:

11. instrument de plată cu acces la distanţă - instrument de plată electronică prin intermediul căruia titularul său poate să îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi să autorizeze efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;

12. instrument de monedă electronică - instrument de plată electronică reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, pe care unităţile de valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului său să efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 10;

13. titular - persoană care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege;

14. date de identificare - orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operaţiuni menţionate la pct. 10, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal şi altele asemenea.

ARTICOLUL 2
Scop şi domeniu de aplicare

(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.

(2) Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc elementele definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:

(3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor activităţi:

(4) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu:

(5) În măsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice, precum şi cu dispoziţiile legale privitoare la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

ARTICOLUL 3
Aplicarea legii române în cazul serviciilor societăţii informaţionale

(1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii stabiliţi în România şi serviciilor oferite de aceştia.

(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi serviciile societăţii informaţionale sunt supuse:

(3) Libera circulaţie a serviciilor societăţii informaţionale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislaţia coordonată.

(4) Alin. (2) şi (3) nu se aplică în următoarele domenii:

(5) Autorităţile publice pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiţii:

CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale

ARTICOLUL 4
Principiile furnizării serviciilor societăţii informaţionale

(1) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă nici unei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării unor activităţi de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispoziţiile în cauză nu vizează în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau furnizorii de servicii, în înţelesul prezentei legi.

(3) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face în condiţiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte.

(4) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

ARTICOLUL 5
Informaţii generale

(1) Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la următoarele informaţii:

(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile menţionate la alin. (1).

ARTICOLUL 6
Comunicările comerciale

(1) Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

(2) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:

(3) Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii liberale, sunt permise, sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi faţă de ceilalţi membri ai profesiei.

(4) Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia de a respecta prevederile alin. (1)-(3).

CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice

ARTICOLUL 7
Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor încheiate prin mijloace electronice

(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.

(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

ARTICOLUL 8
Informarea destinatarilor

(1) Furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, cel puţin următoarele informaţii care trebuie să fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:

(2) Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.

(3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia ca nici una dintre părţi să nu aibă calitatea de consumator.

(4) Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproducă.

(5) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

ARTICOLUL 9
Încheierea contractului prin mijloace electronice

(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului.

(2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1).

(3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri:

(4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.

(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

ARTICOLUL 10
Condiţii privind păstrarea sau prezentarea informaţiei

(1) Acolo unde legea impune ca informaţia să fie prezentată sau păstrată în forma sa originală, această cerinţă este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiţii:

(2) Destinatarul comerciant acţionează pe riscul propriu, dacă a ştiut sau ar fi trebuit să ştie, în concordanţă cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, că informaţia conţinută într-un mesaj electronic a fost alterată în timpul transmiterii sau prelucrării sale.

CAPITOLUL IV
Răspunderea furnizorilor de servicii

ARTICOLUL 11
Principii generale

(1) Furnizorii de servicii sunt supuşi dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea civilă, penală şi contravenţională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

(2) Furnizorii de servicii răspund pentru informaţia furnizată de ei înşişi sau pe seama lor.

(3) Furnizorii de servicii nu răspund pentru informaţia transmisă, stocată sau la care facilitează accesul, în condiţiile prevăzute la art. 12-15.

ARTICOLUL 12
Intermedierea prin simpla transmitere

(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o reţea de comunicaţii, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia transmisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(2) Transmiterea informaţiei şi asigurarea accesului, menţionate la alin. (1), includ şi stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiei transmise, în măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul ca informaţia respectivă să tranziteze reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca informaţia să nu fie stocată pentru o perioadă care depăşeşte în mod nejustificat durata necesară transmiterii ei.

ARTICOLUL 13
Stocarea temporară a informaţiei, stocarea-caching

Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiei transmise, în măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul de a face mai eficientă transmiterea informaţiei către alţi destinatari, la cererea acestora, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

ARTICOLUL 14
Stocarea permanentă a informaţiei, stocarea-hosting

(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia stocată la cererea unui destinatar, dacă este îndeplinită oricare din următoarele condiţii:

(2) Furnizorul de servicii are cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia este nelegală atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorităţi publice.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii.

ARTICOLUL 15
Instrumente de căutare a informaţiilor şi legături cu alte pagini de web

(1) Furnizorul unui serviciu al societăţii informaţionale care facilitează accesul la informaţia furnizată de alţi furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alţi furnizori, prin punerea la dispoziţie destinatarilor serviciului său a unor instrumente de căutare a informaţiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informaţia în cauză, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

(2) Furnizorul de servicii răspunde pentru informaţia în cauză atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autorităţi publice.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care destinatarul acţionează din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.

CAPITOLUL V
Supraveghere şi control

ARTICOLUL 16
Obligaţiile furnizorilor de servicii

(1) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să informeze de îndată autorităţile publice competente despre activităţile cu aparenţă nelegală desfăşurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informaţiile cu aparenţă nelegală furnizate de aceştia.

(2) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să comunice de îndată autorităţilor prevăzute la alin. (1), la cererea acestora, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care aceşti furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informaţiei.

(3) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să întrerupă, temporar sau permanent, transmiterea într-o reţea de comunicaţii sau stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informaţiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o reţea de comunicaţii sau prestarea oricărui alt serviciu al societăţii informaţionale, dacă aceste măsuri au fost dispuse de o autoritate publică, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane.

(4) Plângerea prevăzută la alin. (3) poate fi făcută de către orice persoană care se consideră prejudiciată prin conţinutul informaţiei în cauză. Plângerea sau sesizarea se întocmeşte în formă scrisă, cu arătarea motivelor pe care se întemeiază, şi va fi în mod obligatoriu datată şi semnată. Plângerea nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost anterior introdusă.

(5) Decizia autorităţii trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a acţionat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisă.

(6) Împotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Sentinţa este definitivă.

ARTICOLUL 17
Autorităţi competente

(1) Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei, denumită în continuare Autoritatea, este competentă să supravegheze şi să controleze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia, să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute la art. 22.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorităţi publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, 13, art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (3), art. 23 alin. (2) şi art. 30 alin. (1), se înţelege acele autorităţi ale administraţiei publice sau, acolo unde este cazul, instanţe de judecată, a căror competenţă în materia respectivă este stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.

(3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informaţii necesare în vederea exercitării atribuţiilor sale, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de prezenta lege.

(4) În vederea descoperirii şi investigării încălcărilor prevederilor prezentei legi şi ale normelor sale de aplicare Autoritatea acţionează prin personalul de control împuternicit în acest scop.

(5) În exercitarea atribuţiilor de investigare personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informaţiile care îi sunt necesare, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de prezenta lege.

(6) Autoritatea dispune efectuarea de investigaţii, în condiţiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizări din partea oricărei persoane.

(7) Personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate să solicite declaraţii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, să sigileze, să ridice orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe, eliberând persoanei supuse investigaţiei copii de pe originale, ori să obţină copii, lăsându-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat să facă inspecţii inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, şi să primească, la convocare sau la faţa locului, informaţii şi justificări.

(8) Organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi oricare alte instituţii şi autorităţi publice sunt obligate să permită personalului de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau, după caz, al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) accesul la documentele, datele şi informaţiile deţinute de acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autorităţii, fără a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date şi informaţii.

(9) Personalul de control împuternicit în acest scop, primind acces la documentele, datele şi informaţiile menţionate la alin. (8), este ţinut la observarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date şi informaţii.

(10) Autoritatea sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.

(11) Autoritatea informează furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi cooperează cu autorităţile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a supravegherii şi controlului asupra activităţii furnizorilor de servicii.

(12) Autoritatea poate delega exercitarea atribuţiilor prevăzute în prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atribuţii de supraveghere şi control în domeniul telecomunicaţiilor.

(13) Pentru scopurile aplicării prezentei legi, până la înfiinţarea Autorităţii atribuţiile acesteia sunt îndeplinite de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.

ARTICOLUL 18
Coduri de conduită

(1) Asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecţiei consumatorilor, a minorilor sau a persoanelor cu handicap pot elabora coduri de conduită în colaborare cu Autoritatea şi Ministerul Justiţiei, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.

(2) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei vor urmări includerea în codurile de conduită prevăzute la alin. (1) în special a unor prevederi referitoare la:

(3) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei susţin:

CAPITOLUL VI
Soluţionarea litigiilor

ARTICOLUL 19
Acţiuni în justiţie

(1) Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei obligarea pârâtului la încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluării ei în viitor şi obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

(2) Au calitate procesuală activă pentru introducerea acţiunii prevăzute la alin. (1):

(3) Acţiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data acţiunii sau a abţinerii care a justificat introducerea ei.

(4) Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei legi, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

ARTICOLUL 20
Soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară

(1) Furnizorii de servicii şi destinatarii pot supune litigiile născute între ei arbitrajului, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi celorlalte căi extrajudiciare de soluţionare a litigiilor, prevăzute de codurile de conduită elaborate potrivit art. 18.

(2) Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul soluţionării litigiilor pe cale extrajudiciară este posibilă în condiţiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL VII
Sancţiuni civile şi contravenţionale

ARTICOLUL 21
Nulitatea relativă a contractelor privind servicii ale societăţii informaţionale

Orice contract privind furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale este anulabil la cererea destinatarului, dacă a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:

ARTICOLUL 22
Contravenţii

Constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta furnizorului de servicii care:

ARTICOLUL 23
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor

(1) Constatarea contravenţiei prevăzute la art. 22 lit. a) şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare se fac, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei sau ai autorităţii de supraveghere prevăzute de Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii sau ai celorlalte autorităţi publice competente, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.

(3) Constatarea contravenţiilor se poate face, în toate cazurile, şi de către ofiţerii sau subofiţerii de poliţie.

(4) Contravenţiilor prevăzute la art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL VIII
Infracţiuni săvârşite în legătură cu emiterea
şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi cu utilizarea
datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare

ARTICOLUL 24
Falsificarea instrumentelor de plată electronică

(1) Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite de o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu:

(4) Tentativa se pedepseşte.

ARTICOLUL 25
Deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică

Fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

ARTICOLUL 26
Falsul în declaraţii în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică

Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unei instituţii bancare, de credit sau financiare ori oricărei alte persoane juridice autorizate în condiţiile legii să emită instrumente de plată electronică sau să accepte tipurile de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 10, în vederea emiterii sau utilizării unui instrument de plată electronică, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

ARTICOLUL 27
Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos

(1) Efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul titularului instrumentului respectiv, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10.

(4) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt săvârşite de o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu:

(5) Tentativa se pedepseşte.

ARTICOLUL 28
Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos

(1) Acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, cunoscând că este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţământul titularului său, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3) Tentativa se pedepseşte.

ARTICOLUL 29
Efectuarea de operaţiuni neautorizate într-un sistem informatic

(1) Accesul neautorizat într-un sistem informatic sau într-un domeniu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau domeniu pentru uzul personal ori către terţi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(3) Modificarea, distrugerea parţială sau totală, în mod neautorizat, a informaţiei stocate într-un sistem informatic sau domeniu se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

ARTICOLUL 30
Constatarea şi judecarea infracţiunilor

(1) Infracţiunile prevăzute în prezenta lege se constată de către autorităţile publice competente, care înaintează actul de constatare la organul local de urmărire penală.

(2) Infracţiunile prevăzute la art. 24 şi 25 se judecă, în primă instanţă, de către tribunal.

(3) Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

CAPITOLUL IX
Dispoziţii finale

ARTICOLUL 31
Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale

În cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societăţii informaţionale, declanşat între furnizorul serviciului respectiv şi un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 5, 6, 8 şi 9 revine furnizorului de servicii dacă destinatarul are calitatea de consumator.

ARTICOLUL 32
Abrogarea unor dispoziţii contrare

Litera f) a articolului 6 din Ordonanţa Guvernului nr.130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă se abrogă.

ARTICOLUL 33
Intrarea în vigoare şi aplicarea legii

(1) În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(2) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare la 3 luni de la data intrării în vigoare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

Bucureşti, 7 iunie 2002.
Nr. 365.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.