PREAMBUL

I. DISPOZIŢII GENERALE

ARTICOLUL 1
Relaţia cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate

1. Prezentul protocol completează Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate. Acesta este interpretat împreună cu convenţia.

2. Dispoziţiile convenţiei se aplică mutatis mutandis prezentului protocol, excepţie făcând dispoziţiile contrare ale protocolului menţionat.

3. Infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 5 din prezentul protocol sunt considerate infracţiuni stabilite în conformitate cu convenţia.

ARTICOLUL 2
Obiect

Prezentul protocol are ca obiect:

ARTICOLUL 3
Terminologie

În termenii prezentului protocol:

ARTICOLUL 4
Domeniu de aplicare

Prezentul protocol se aplică, exceptând dispoziţiile contrare, pentru prevenirea, anchetele şi urmăririle privind infracţiunile stabilite conform art. 5 al acestuia, atunci când aceste infracţiuni sunt de natură transnaţională şi dacă este implicat un grup infracţional, ca şi pentru protecţia victimelor acestor infracţiuni.

ARTICOLUL 5
Incriminare

1. Fiecare stat parte adoptă măsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune actelor menţionate la art. 3 din prezentul protocol, atunci când au fost comise intenţionat.

2. Fiecare stat parte adoptă, de asemenea, măsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune:

II. PROTECŢIA VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE

ARTICOLUL 6
Asistenţa şi protecţia acordate victimelor traficului de persoane

1. Atunci când are loc şi în măsura în care dreptul său intern o permite, fiecare stat parte protejează viaţa privată şi identitatea victimelor traficului de persoane, nefăcând publice procedurile juridice referitoare la acestea.

2. Fiecare stat parte se asigură că sistemul său juridic sau administrativ prevede măsuri care permit furnizarea către victimele traficului de persoane, atunci când este cazul:

3. Fiecare stat parte intenţionează să pună în aplicare măsuri în vederea asigurării restabilirii psihice, psihologice şi sociale a victimelor traficului de persoane, inclusiv, dacă este cazul, în cooperare cu organizaţii neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi alte elemente ale societăţii civile şi, în special, să le furnizeze:

4. Fiecare stat parte ţine cont, atunci când aplică dispoziţiile prezentului articol, de vârsta, sexul şi nevoile specifice ale victimelor traficului de persoane, în special de nevoile specifice ale copiilor, şi anume un adăpost, educaţie şi îngrijire convenabilă.

5. Fiecare stat parte depune eforturi pentru a asigura siguranţa psihică a victimelor traficului de persoane când acestea se găsesc pe teritoriul său.

6. Fiecare stat parte se asigură că sistemul său juridic prevede măsuri care să ofere victimelor traficului de persoane posibilitatea de a obţine repararea prejudiciului suportat.

ARTICOLUL 7
Statutul victimelor traficului de persoane în statele de primire

1. Pentru a lua măsuri conform art. 6 din prezentul protocol, fiecare stat parte intenţionează să adopte măsuri legislative sau alte măsuri corespunzătoare care să permită victimelor traficului de persoane să rămână pe teritoriul său, cu titlu temporar sau permanent, atunci când este cazul.

2. Atunci când aplică dispoziţia de la paragraful 1 din prezentul articol, fiecare stat parte trebuie să ţină cont de factorii umanitari şi personali.

ARTICOLUL 8
Repatrierea victimelor traficului de persoane

1. Statul parte de care aparţine o victimă a traficului de persoane sau în care aceasta avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire facilitează şi acceptă, ţinând neapărat seama de siguranţa acestei persoane, întoarcerea acesteia fără întârziere nejustificată sau nechibzuită.

2. Atunci când un stat parte trimite o victimă a traficului de persoane într-un stat parte de care această persoană aparţine sau în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire, această întoarcere este asigurată ţinând neapărat cont de siguranţa persoanei, precum şi de starea oricărei proceduri judiciare legate de faptul că aceasta este o victimă a traficului, şi de preferat se face voluntar.

3. La cererea unui stat parte de primire, un stat parte solicitat verifică, fără întârziere nejustificată, dacă victima unui trafic de persoane îi aparţine sau avea dreptul de a locui cu titlu permanent pe teritoriul său în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire.

4. În scopul facilitării întoarcerii unei victime a traficului de persoane care nu posedă documentele necesare, statul parte de care aparţine această persoană ori în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire acceptă să elibereze, la cererea statului parte de primire, documentele de călătorie sau orice altă autorizaţie necesară pentru a permite acelei persoane a se îndrepta şi a fi readmisă pe teritoriul său.

5. Dispoziţiile prezentului articol sunt înţelese fără prejudicierea oricărui drept acordat victimei prin orice lege internă a statului parte de primire.

6. Dispoziţiile prezentului articol sunt înţelese fără prejudicierea oricărui acord sau aranjament bilateral ori multilateral aplicabil susţinând, în totalitate sau în parte, întoarcerea victimelor traficului de persoane.

III. PREVENIRE, COOPERARE ŞI ALTE MĂSURI

ARTICOLUL 9
Prevenirea traficului de persoane

1. Statele părţi stabilesc politici, programe şi alte măsuri de ansamblu pentru:

2. Statele părţi depun eforturi pentru a lua măsuri, precum cercetări, campanii de informare şi campanii prin mass-media, precum şi iniţiative sociale şi economice, în scopul prevenirii şi combaterii traficului de persoane.

3. Politicile, programele şi alte măsuri stabilite conform prezentului articol includ, după cum este necesar, o cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societăţii civile.

4. Statele părţi iau sau întăresc măsurile, pe calea unei cooperări bilaterale sau multilaterale, pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile şi copiii, vulnerabile în faţa traficului, precum sărăcia, subdezvoltarea şi inegalitatea şanselor.

5. Statele părţi adoptă sau întăresc măsurile legislative ori altele, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural, pe calea unei cooperări bilaterale ori multilaterale, pentru a descuraja cererea care favorizează orice formă de exploatare a persoanelor, în special a femeilor şi a copiilor, care are ca scop traficul.

ARTICOLUL 10
Schimb de informaţii şi formare

1. Serviciile de detectare, reprimare, imigrare sau alte servicii competente ale statelor părţi cooperează între ele, după cum este necesar, făcând schimb, conform dreptului intern al acestor state, de informaţii care le permit să stabilească:

2. Statele părţi asigură sau întăresc formarea agenţilor serviciilor de detectare, reprimare, imigrare şi a altor servicii competente pentru prevenirea traficului de persoane. Această formare ar trebui să pună accentul pe metodele folosite pentru prevenirea unui astfel de trafic, trimiterea în judecată a traficanţilor şi respectarea drepturilor victimelor, mai ales protejarea acestora împotriva traficanţilor. Aceasta ar trebui să ţină cont, în egală măsură, de necesitatea de a lua în considerare drepturile fiinţei umane şi problemele specifice ale femeilor şi ale copiilor şi să favorizeze cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societăţii civile.

3. Un stat parte care primeşte informaţii se conformează oricărei cereri din partea statului parte care le-a comunicat, supunând folosirea acestora la restricţii.

ARTICOLUL 11
Măsuri la frontieră

1. Fără să aducă atingere angajamentelor internaţionale referitoare la libera circulaţie a persoanelor, statele părţi întăresc, în măsura în care este posibil, controalele la frontieră necesare pentru prevenirea şi descoperirea traficului de persoane.

2. Fiecare stat parte adoptă măsurile legislative sau altele corespunzătoare pentru prevenirea, pe cât este posibil, a folosirii mijloacelor de transport exploatate de transportatorii comerciali pentru comiterea infracţiunilor stabilite conform art. 5 al prezentului protocol.

3. Atunci când este cazul şi fără a aduce atingere convenţiilor internaţionale aplicabile, aceste măsuri constau mai ales în prevederea obligaţiei pentru transportatorii comerciali, inclusiv orice companie de transport sau orice proprietar sau exploatator al oricărui mijloc de transport, de a verifica dacă toţi pasagerii sunt în posesia documentelor de călătorie cerute pentru intrarea în statul de primire.

4. Fiecare stat parte ia măsurile necesare, conform dreptului său intern, pentru a impune sancţiuni în cazul obligaţiei precizate la paragraful 3 al prezentului articol.

5. Fiecare stat parte intenţionează să ia măsuri care să permită, conform dreptului său intern, refuzarea intrării persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform prezentului articol sau anularea vizei acestora.

6. Fără să aducă atingere art. 27 al convenţiei, statele părţi intenţionează să întărească cooperarea între serviciile lor de control la frontieră, stabilind şi menţinând căi de comunicare directă.

ARTICOLUL 12
Securitatea şi controlul documentelor

Fiecare stat parte ia măsurile necesare, în funcţie de mijloacele disponibile:

ARTICOLUL 13
Legitimitatea şi valabilitatea documentelor

La cererea unui stat parte, un alt stat parte verifică, conform dreptului său intern şi într-un termen rezonabil, legitimitatea şi valabilitatea documentelor de călătorie sau de identitate eliberate ori considerate că au fost eliberate în numele său şi despre care se bănuieşte că sunt utilizate pentru traficul de persoane.

IV. DISPOZIŢII FINALE

ARTICOLUL 14
Clauza de protecţie

1. Nici o dispoziţie a prezentului protocol nu are incidenţă asupra drepturilor, obligaţiilor şi responsabilităţilor statelor şi particularilor în virtutea dreptului internaţional, inclusiv a dreptului internaţional umanitar şi a dreptului internaţional referitor la drepturile omului, şi, în special, atunci când se aplică, a Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967 referitoare la statutul refugiaţilor, precum şi a principiului de nerespingere prevăzut în acestea.

2. Măsurile precizate în prezentul protocol sunt interpretate şi aplicate astfel încât persoanele să nu facă obiectul unei discriminări pe motiv că sunt victime ale unui trafic.

Interpretarea şi aplicarea acestor măsuri sunt conforme principiilor de nediscriminare recunoscute pe plan internaţional.

ARTICOLUL 15
Rezolvarea diferendelor

1. Statele părţi depun eforturi pentru a rezolva diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol pe calea negocierilor.

2. Orice diferend între două state părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol, care nu poate fi rezolvat pe calea negocierilor într-o perioadă rezonabilă, este, la cererea unuia dintre statele părţi, supus arbitrajului.

Dacă în termen de 6 luni începând de la data cererii de arbitraj statele părţi nu se pot înţelege asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate să supună diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, adresând o cerere conform Statutului Curţii.

3. Fiecare stat parte poate, în momentul semnării, al ratificării, al acceptării sau al aprobării prezentului protocol sau al aderării la acesta, să declare că nu se consideră legat prin paragraful 2 din prezentul articol. Celelalte state părţi nu sunt legate prin paragraful 2 din prezentul articol de orice stat parte care a formulat o astfel de rezervă.

4. Orice stat parte care a formulat o rezervă în virtutea paragrafului 3 din prezentul articol o poate retrage în orice moment, înaintând o notificare secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL 16
Semnare, ratificare, acceptare, aprobare şi aderare

1. Prezentul protocol va fi deschis spre semnare de către toate statele din 12 până la 15 decembrie 2000 la Palermo (Italia) şi apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, până la 12 decembrie 2002.

2. Prezentul protocol este deschis în egală măsură spre semnare organizaţiilor regionale de integrare economică, cu condiţia ca cel puţin un stat membru al unei astfel de organizaţii să fi semnat prezentul protocol conform paragrafului 1 din prezentul articol.

3. Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O organizaţie regională de integrare economică îşi poate depune instrumentele de aprobare dacă cel puţin unul dintre statele membre a făcut acest lucru. În acest instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare această organizaţie declară extinderea competenţei sale privitoare la problemele ridicate de prezentul protocol.

Aceasta informează în egală măsură depozitarul asupra oricărei modificări pertinente a extinderii competenţei sale.

4. Prezentul protocol este deschis aderării oricărui stat sau oricărei organizaţii regionale de integrare economică la care cel puţin un stat membru este parte a prezentului protocol. Instrumentele de aderare sunt depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În momentul aderării sale o organizaţie regională de integrare economică îşi declară extinderea competenţei privitoare la problemele ridicate de prezentul protocol. În acelaşi timp aceasta îl informează pe depozitar asupra oricărei modificări pertinente a extinderii competenţei sale.

ARTICOLUL 17
Intrare în vigoare

1. Prezentul protocol va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al patruzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiind înţeles că nu va intra în vigoare înainte de intrarea în vigoare a convenţiei înseşi. În conformitate cu prezentul paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de o organizaţie regională de integrare economică nu este considerat ca instrument care vine să se adauge instrumentelor deja depuse de către statele membre ale acestei organizaţii.

2. Pentru fiecare stat sau organizaţie regională de integrare economică care va ratifica, va accepta sau va aproba prezentul protocol sau va adera la el după depunerea celui de-al patruzecilea instrument pertinent, prezentul protocol va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de către statul menţionat sau de către organizaţia menţionată sau la data în care intră în vigoare prin aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol, dacă aceasta este posterioară.

ARTICOLUL 18
Amendamente

1. La expirarea unui termen de 5 ani începând de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, un stat parte poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta din urmă comunică propunerea de amendament statelor părţi şi Conferinţei părţilor la convenţie în vederea examinării propunerii şi adoptării unei decizii.

Statele părţi la prezentul protocol reunite în Conferinţa părţilor fac toate eforturile pentru a ajunge la un consens asupra oricărui amendament. Dacă toate eforturile făcute în acest sens au fost epuizate fără să se ajungă la un acord, va fi necesar, în ultimă instanţă, pentru ca amendamentul să fie adoptat, un vot al majorităţii a două treimi ale statelor părţi la prezentul protocol prezente la Conferinţa părţilor şi exprimându-şi votul lor.

2. Organizaţiile regionale de integrare economică dispun, pentru a-şi exercita, în virtutea prezentului articol, dreptul de vot în domeniile care ţin de competenţa lor, de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre părţi la prezentul protocol. Acestea nu îşi exercită dreptul de vot dacă statele lor membre îl exercită pe al lor şi invers.

3. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol este supus ratificării, acceptării, aprobării sau aderării statelor părţi.

4. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol va intra în vigoare pentru un stat parte la nouăzeci de zile de la data depunerii de către statul parte amintit la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului precizat.

5. Un amendament intrat în vigoare are forţă obligatorie faţă de statele părţi care şi-au exprimat consimţământul pentru a fi legate de către acesta. Celelalte state părţi rămân legate prin dispoziţiile prezentului protocol şi ale oricărui amendament anterior pe care l-au ratificat, acceptat sau aprobat.

ARTICOLUL 19
Denunţare

1. Un stat parte poate să denunţe prezentul protocol prin notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O astfel de denunţare are efect la un an de la primirea notificării de către secretarul general.

2. O organizaţie regională de integrare economică încetează să fie parte a prezentului protocol atunci când statele membre au denunţat-o.

ARTICOLUL 20
Depozitar şi limba

1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentului protocol.

2. Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Fapt pentru care plenipotenţiarii subsemnaţi, autorizaţi în acest sens de respectivele guverne, au semnat prezentul protocol.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.