DECIZIE nr.428 din 13 septembrie 2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată
Textul actului publicat în M.Of. nr. 922/17 oct. 2005

Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, excepție ridicată de Mioara Popescu și Cașin Popescu în Dosarul nr. 13.054/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 13.054/2005, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Mioara Popescu și Cașin Popescu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile criticate contravin art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție,
având în vedere caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate.
Instanța de judecată consideră că prevederea legală criticată nu contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate care vizează încălcarea art. 53 din Constituție, apreciază că acestea sunt întemeiate. În argumentarea acestei opinii arată "că nici una din situațiile expuse limitativ în textul constituțional nu se regăsește în cazul art. 46 alin. (5)" și că "necesitatea asigurării securității și stabilității raportului juridic rămâne un principiu de drept, care nu poate conduce la limitarea unor drepturi, câtă vreme nu sunt incidente cazurile enumerate restrictiv de articolul constituțional invocat".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții în materie.
Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituționale, invocând, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și prevederile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.75 din 14 februarie 2001, a fost modificată prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005, și apoi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.798 din 2 septembrie 2005. După republicare, textele de lege au fost renumerotate. Astfel, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), având aceeași redactare.
Așadar, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, care au următorul conținut: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi." Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 53 alin. (1) și (2), având următoarea redactare:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Asupra constituționalității prevederilor art. 46 alin. (5), prin raportare la textele constituționale invocate și în speța de față, Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii. Astfel, prin deciziile nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.577 din 12 august 2003, nr. 480 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.126 din 12 februarie 2004, nr. 9 din 20 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.95 din 2 februarie 2004, și nr. 91 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.345 din 20 aprilie 2004, s-a reținut că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiție, dimpotrivă, prin stabilirea lor se asigură un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a unui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele negative asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.
De asemenea, Curtea a reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea termenelor de prescripție, la expirarea cărora valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaște dreptul titularului la exercitarea acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv. Se asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de rațiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce privește raporturile juridice civile, în vederea garantării stabilității și securității acestora.
Și, în sfârșit, Curtea a reținut că imprescriptibilitatea unor drepturi, consfințită, în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislația civilă, nu este consacrată ca atare de Constituție. Așa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor rațiuni majore, să deroge de la acest principiu, așa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a putea califica reglementarea respectivă ca fiind neconstituțională.
Atât considerentele, cât și soluțiile acestor decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, excepție ridicată de Mioara Popescu și Cașin Popescu în Dosarul nr. 13.054/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu


Vineri, 21 iunie 2024, 07:00

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.