Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional.

(2) Potrivit alin. (1), fondul forestier naţional include:

(3) Toate terenurile incluse în fondul forestier naţional sunt terenuri cu destinaţie forestieră.

Art. 2. - (1) Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, şi sunt incluse în fondul forestier naţional terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.

(2) Termenul pădure include:

Art. 3. - (1) Fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun de interes naţional.

(2) Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier naţional se exercită în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod.

Art. 4. - În sensul prezentului cod, definiţiile termenilor utilizaţi sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul cod.

Art. 5. - Principiile care stau la baza gestionării durabile a pădurilor sunt următoarele:

Art. 6. - (1) Fondul forestier naţional este supus regimului silvic.

(2) Vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier naţional este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementărilor privind circulaţia materialului lemnos.

(3) Recoltarea şi valorificarea lemnului din vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier naţional sunt la latitudinea proprietarilor, cu respectarea prevederilor alin. (2).

(4) Persoanele juridice şi instituţiile publice care beneficiază, sub raport economic, ecologic sau social, de efectele funcţiei de protecţie a pădurilor învecinate, altele decât cele aflate în proprietate, plătesc contravaloarea acestor funcţii potrivit prevederilor reglementate prin lege specială.

Art. 7. - (1) După forma de proprietate, fondul forestier naţional poate fi:

(2) Fondul forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale cuprinde păşunile împădurite, incluse în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, care, prin efectul prezentului cod, se includ în fondul forestier naţional.

(3) Este interzisă trecerea terenurilor forestiere din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(4) Este interzisă includerea pădurilor în intravilan.

Art. 8. - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură reprezintă autoritatea de stat în domeniul silviculturii.

Art. 9. - (1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură înfiinţează structuri teritoriale de specialitate.

(2) Denumirea şi regulamentul de organizare şi funcţionare a structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea acesteia.

(3) Numărul personalului tehnic de specialitate din structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se dimensionează în raport cu suprafaţa fondului forestier şi cu numărul de proprietari.

(4) Pentru o suprafaţă de cel mult 12.000 ha fond forestier, în cadrul structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură trebuie încadrat un inginer silvic.

(5) Subunităţile silvice ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se înfiinţează la nivel teritorial sau judeţean, având suprafaţa minimă a fondului forestier, după cum urmează:

TITLUL II
Administrarea fondului forestier naţional

Art. 10. - (1) Sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice.

(2) Administrarea, precum şi serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri:

(3) Ocoalele silvice prevăzute la alin. (2) sunt de interes public şi pot administra sau asigura servicii silvice, după caz, şi pentru alte proprietăţi, pe bază de contracte.

Art. 11. - (1) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) Fondul forestier proprietate publică a statului nu poate fi concesionat, cu excepţia terenurilor aferente activelor vândute de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

(4) Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva poate să desfăşoare, în fondul forestier proprietate publică a statului pe care îl administrează, activităţi nespecifice administrării acestuia, numai în condiţiile legii.

(5) Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are dreptul de a utiliza terenuri forestiere proprietate publică a statului pe care le administrează şi pentru înfiinţarea de crescătorii de vânat şi complexuri de vânătoare, în condiţiile legii.

(6) Terenurile achiziţionate de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva din fonduri publice şi din fondul de conservare şi regenerare devin fond forestier proprietate publică a statului şi se intabulează ca atare.

(7) Veniturile Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva se constituie din:

(8) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează şi de institute publice de cercetare sau de instituţii de învăţământ de stat cu profil silvic.

Art. 12. - Fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se administrează prin ocoale silvice private care funcţionează ca regii autonome de interes local cu specific exclusiv silvic sau pe bază de contracte cu ocoale silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.

Art. 13. - (1) Pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice administrarea şi/sau serviciile silvice, după caz, se realizează prin ocoale silvice private, care funcţionează similar asociaţiilor şi fundaţiilor, sau pe bază de contract cu alte ocoale silvice.

(2) Ocoalele silvice private prevăzute la alin. (1) se pot constitui atât de proprietari, cât şi de asociaţii ale acestora şi pot funcţiona în subordinea unor structuri silvice de rang superior.

(3) Structurile silvice de rang superior dobândesc personalitate juridică din momentul înscrierii acestora în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice.

Art. 14. - (1) Ocoalele silvice private prevăzute la art. 12 şi 13 au personalitate juridică, întocmesc balanţă, bilanţ contabil propriu, au buget anual de venituri şi cheltuieli distinct, de care dispun.

(2) Bugetul anual de venituri şi cheltuieli se aprobă de proprietarul unic, de consiliul local sau de adunarea generală, după caz, la propunerea ocolului silvic.

(3) Conducerea şi reprezentarea legală a ocolului silvic sunt asigurate de şeful de ocol silvic, numit sau revocat de proprietarul unic, consiliul local ori de adunarea generală, după caz, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(4) Şefii ocoalelor silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) şi directorii structurilor silvice de rang superior trebuie să aibă activitate de minimum 5 ani, respectiv 8 ani, ca ingineri cu studii superioare silvice în domeniul silviculturii.

Art. 15. - (1) Ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) se autorizează prin înscriere în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, ţinut la nivelul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Ocoalele silvice private sunt de utilitate publică şi dobândesc personalitate juridică din momentul înscrierii acestora în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice.

(3) Pentru dobândirea personalităţii juridice, ocoalele silvice prevăzute la alin. (2) încheie în prealabil actul constitutiv şi statutul în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

(4) Conţinutul Registrului naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, modelul documentelor de constituire, organizare şi funcţionare, procedura de constituire şi autorizare pentru toate ocoalele silvice şi atribuţiile acestora se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(5) Veniturile ocoalelor silvice prevăzute la alin. (2) se pot constitui din:

Art. 16. - (1) Administrarea, precum şi serviciile silvice, după caz, se asigură cu respectarea principiului teritorialităţii.

(2) Ocolul silvic care deţine suprafaţa majoritară în cadrul unei localităţi este obligat, la cerere, să asigure, pe bază de contract, serviciile silvice pentru toţi proprietarii de fond forestier din localitatea respectivă care nu şi-au constituit ocol silvic privat.

(3) În cazuri justificate, ocoalele silvice private pot asigura servicii silvice şi pentru fondul forestier proprietate publică a statului, amplasat în raza de competenţă a acestora, responsabilitatea administrării suprafeţelor respective revenind ocoalelor silvice din structura Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva.

Art. 17. - (1) Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi deţinătorii de fond forestier.

(2) Proprietarii fondului forestier au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:

(3) În cazul administrării pădurilor prin ocoale silvice autorizate, obligaţiile prevăzute la alin. (2) aparţin acestora.

Art. 18. - Proprietarii vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier au următoarele obligaţii:

TITLUL III
Gestionarea durabilă a pădurilor

CAPITOLUL I
Amenajarea pădurilor

Art. 19. - (1) Modul de gestionare a fondului forestier naţional se reglementează prin amenajamente silvice.

(2) Ţelurile de gospodărire a pădurii se stabilesc prin amenajamente silvice, în concordanţă cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor prezentului cod.

Art. 20. - (1) Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unităţi de producţie şi/sau de protecţie, cu respectarea normelor tehnice de amenajare.

(2) Normele tehnice prevăzute la alin. (1) se elaborează de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, cu respectarea următoarelor principii:

(3) Perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani, cu excepţia amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie şi alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 sau de 10 ani.

(4) Pe perioada de valabilitate a unui amenajament silvic este interzisă elaborarea altui amenajament silvic pentru pădurea respectivă sau pentru o parte din aceasta, cu excepţia cazurilor prevăzute în normele tehnice.

(5) Din amenajamentul silvic întocmit în conformitate cu prevederile alin. (1) se realizează, după caz, câte un extras pentru fiecare proprietate.

(6) Semnele de hotar se stabilesc prin normele tehnice pentru amenajarea pădurilor şi reprezintă baza de referinţă a cadastrului forestier.

(7) Grăniţuirea pădurii respectă principiile stabilite de Codul civil şi nu se aplică în interiorul acesteia.

Art. 21. - (1) Elaborarea amenajamentelor silvice se face în concordanţă cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.

(2) Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea şi controlul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) Amenajamentele silvice se elaborează prin unităţi specializate atestate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, iar contravaloarea lor se suportă de:

(4) Cheltuielile privind elaborarea amenajamentelor silvice se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru suprafeţe de maximum 100 ha din fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt cuprinse în asociaţii.

(5) Metodologia de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (4) se stabileşte prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al conducătorului autorităţii publice centrale pentru finanţe publice.

(6) Amenajamentele silvice pentru fondul forestier proprietate publică a statului se elaborează de institute de specialitate atestate şi se suportă de administratorul fondului forestier proprietate publică a statului.

Art. 22. - (1) Amenajamentele silvice şi modificările acestora sunt aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Anual, în perioada 1-31 ianuarie, ocoalele silvice, structurile silvice de rang superior şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, după caz, sunt obligate să transmită subunităţilor silvice teritoriale din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură situaţia comparativă dintre prevederile amenajamentului silvic şi lucrările silviculturale efectiv realizate în anul anterior, la nivel de unitate de producţie şi de unitate amenajistică.

(3) Modelul-cadru de raportare pentru situaţia comparativă prevăzută la alin. (2) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 23. - (1) Pădurile, astfel cum sunt definite de prezentul cod, care, anterior intrării în vigoare a acestuia, au făcut parte din categoria vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, se integrează în unităţi de producţie şi/sau de protecţie existente ori se constituie în unităţi de producţie şi/sau de protecţie noi, dacă sunt îndeplinite condiţiile impuse de normele tehnice pentru amenajarea pădurilor.

(2) Obligaţia identificării pădurilor prevăzute la alin. (1), până la momentul amenajării lor în conformitate cu prevederile prezentului cod, revine structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Art. 24. - (1) În cazul vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi a altor terenuri, proprietarul poate opta pentru includerea lor în fondul forestier, situaţie în care se întocmeşte amenajament silvic în condiţiile prezentului cod.

(2) Schimbarea destinaţiei terenurilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi este scutită de taxe şi impozite.

Art. 25. - (1) În raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, pădurile se încadrează în două grupe funcţionale:

(2) Modul de gestionare a pădurilor din fiecare grupă se diferenţiază în raport cu intensitatea şi natura funcţiilor atribuite, stabilite prin amenajamentele silvice.

CAPITOLUL II
Conservarea biodiversităţii

Art. 26. - Conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere implică măsuri de gestionare durabilă, prin aplicarea de tratamente intensive, care promovează regenerarea naturală a speciilor din tipul natural fundamental de pădure şi prin conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine.

Art. 27. - (1) Constituirea de arii naturale protejate de interes naţional, care cuprind şi păduri, se realizează potrivit prevederilor legale, cu avizul prealabil al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Ocolul silvic care administrează pădurile situate în interiorul unui parc natural sau parc naţional are prioritate în dobândirea dreptului de a administra ariile naturale protejate respective, în condiţiile legii, dacă suprafaţa pădurilor reprezintă mai mult de 50% din suprafaţa acestora.

(3) Amenajamentele silvice întocmite şi aprobate, în condiţiile legii, pentru fondul forestier inclus în ariile naturale protejate de interes naţional sunt parte a planului de management, iar modificarea lor se aprobă numai potrivit prevederilor art. 22 alin. (1).

CAPITOLUL III
Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor

Art. 28. - (1) Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor se realizează în concordanţă cu prevederile amenajamentelor silvice şi/sau ale studiilor de specialitate, studii fundamentate în conformitate cu normele tehnice specifice.

(2) La regenerarea pădurilor se aplică regimul codrului, urmărindu-se conservarea genofondului şi a ecofondului, realizarea de arborete de calitate superioară, precum şi exercitarea cu continuitate de către acestea a funcţiilor de protecţie.

(3) Se exceptează de la prevederile alin. (2) arboretele de plopi indigeni, de salcie, de salcâm, precum şi zăvoaiele în care este admis regimul crângului.

Art. 29. - (1) Tăierile rase sunt admise numai în arboretele de molid, pin, salcâm, plop, salcie şi în zăvoaie, precum şi în cazul substituirii ori refacerii unor arborete, în care nu este posibilă aplicarea altor tratamente.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), mărimea suprafeţei tăiate ras este de maximum 3 ha. Între suprafeţele tăiate ras se va păstra o distanţă de minimum două înălţimi de arbori.

(3) În situaţia apariţiei de produse accidentale, mărimea parchetului este determinată de mărimea suprafeţei pe care s-a manifestat factorul dăunător şi de modul de intervenţie pentru înlăturarea efectelor generate de acesta.

(4) Realizarea unei tăieri rase prin alăturare cu o altă tăiere rasă este permisă numai după închiderea stării de masiv în suprafaţă tăiată anterior; dacă starea de masiv nu este încheiată într-o perioadă de 7 ani de la prima tăiere rasă este permisă alăturarea, cu condiţia asigurării împăduririi integrale a suprafeţei tăiate anterior.

(5) Tăierile rase în parcurile naţionale sunt interzise.

Art. 30. - (1) Lucrările de reîmpădurire şi de completare a regenerărilor naturale se execută în termen de cel mult două sezoane de vegetaţie de la tăierea unică sau definitivă.

(2) Lucrările de regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi a plantaţiilor şi de îngrijire a arboretelor trebuie astfel executate încât să se realizeze compoziţiile-ţel stabilite prin amenajamentele silvice şi/sau prin studiile de specialitate.

(3) Compoziţia, schemele şi tehnologiile de împădurire se stabilesc potrivit prevederilor din normele tehnice de specialitate şi/sau ale studiilor de specialitate aprobate.

(4) Regenerarea se consideră încheiată la realizarea stării de masiv.

Art. 31. - Modalităţile de producere, de comercializare şi de utilizare a materialelor forestiere de reproducere se stabilesc prin lege specială, în concordanţă cu prevederile europene în domeniu.

Art. 32. - (1) În cazul în care proprietarul nu îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. c) din motive imputabile, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, după somaţie, asigură, prin ocoale silvice sau prin societăţi comerciale atestate, executarea lucrărilor de împădurire şi de întreţinere, pe bază de deviz, până la închiderea stării de masiv, contravaloarea acestor lucrări fiind suportată de proprietar.

(2) Devizul lucrărilor prevăzut la alin. (1), întocmit de ocolul silvic sau de societatea comercială atestată şi aprobat de unităţile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, se comunică proprietarului.

(3) Devizul prevăzut la alin. (1), acceptat în mod expres sau necontestat de proprietar în termen de 30 de zile calendaristice, constituie temei pentru executarea lucrărilor de regenerare.

(4) Contravaloarea lucrărilor de regenerare efectuate şi recepţionate în conformitate cu devizul aprobat este suportată de la bugetul de stat, până la recuperarea creanţei de la proprietar.

(5) Creanţa prevăzută la alin. (4) se recuperează prin executare silită, potrivit procedurii de recuperare a creanţelor bugetare, cu prioritate asupra terenului regenerat.

Art. 33. - (1) Administratorul fondului forestier proprietate publică a statului şi proprietarii de păduri au obligaţia să înfiinţeze fondul de conservare şi regenerare a pădurilor purtător de dobândă, neimpozabil, deductibil fiscal şi având regimul rezervelor fiscale. Fondul se află la dispoziţia şi în contul administratorului sau al prestatorului de servicii silvice.

(2) Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se constituie din următoarele resurse:

(3) Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se foloseşte pentru:

(4) Alimentarea fondului de conservare şi regenerare a pădurilor se face la data la care resursele prevăzute la alin. (2) devin exigibile.

(5) Evidenţa fondului de conservare şi regenerare a pădurilor se ţine pe proprietar.

(6) Sumele rămase disponibile din acest fond la sfârşitul anului calendaristic se reportează în anul următor, cu aceeaşi destinaţie, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2) lit. i).

(7) În cazul fondului forestier proprietate privată şi proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, după acoperirea cheltuielilor din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor pentru destinaţiile prevăzute la alin. (3) lit.a)-d), sumele rămase disponibile după reţinerea impozitului se pot restitui proprietarului, la cerere.

(8) Lucrările prevăzute a fi finanţate din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor pot fi realizate şi cu resurse financiare din afara acestuia.

CAPITOLUL IV
Asigurarea integrităţii fondului forestier naţional

Art. 34. - (1) Terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.

(2) Proprietatea forestieră nu poate fi divizată sub limita de 1 ha.

(3) În cazul în care prin deschiderea unei succesiuni, din cauza numărului de moştenitori se creează posibilitatea nerespectării prevederilor alin. (2), se constituie moştenirea în favoarea unui/unor moştenitor/moştenitori, la nivelul minim prevăzut în prezentul cod, cu plata de sultă de către cel/cei în favoarea căruia/cărora s-a constituit moştenirea.

Art. 35. - Reducerea suprafeţei fondului forestier naţional este interzisă.

Art. 36. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 35, este permisă reducerea suprafeţei fondului forestier naţional prin scoatere definitivă, pentru realizarea obiectivelor de interes naţional, declarate de utilitate publică, în condiţiile legii.

(2) La cerere, solicitantul terenului pe care urmează a fi realizate obiectivele prevăzute la alin. (1) poate compensa suprafaţa ocupată cu terenuri echivalente ca suprafaţă şi bonitate, caz în care nu se mai plăteşte contravaloarea terenului scos din fondul forestier naţional, dar se achită anticipat celelalte obligaţii băneşti.

(3) Compensarea prevăzută la alin. (2) se realizează în echivalenţă valorică, în condiţiile în care suprafaţa terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier.

Art. 37. - (1) Pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, doar cu condiţia compensării acestora, fără reducerea suprafeţei fondului forestier şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de obiective:

(2) Amplasarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. c) se face cu respectarea următoarelor condiţii, care trebuie îndeplinite cumulativ:

(3) Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează fizic cu un teren care are de cinci ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier, iar suprafaţa terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât de trei ori suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier.

(4) Terenurile cu care se realizează compensarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie numai din afara fondului forestier naţional, dar limitrofe acestuia, apte de a fi împădurite. În situaţia în care suprafaţa minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare de 20 ha, acesta poate să nu fie limitrof fondului forestier, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu terenuri situate în zona alpină şi subalpină.

(5) Pentru terenurile prevăzute la alin. (4) sunt obligatorii înscrierea în amenajamentele silvice şi asigurarea administrării sau serviciilor silvice în termen de 30 de zile de la data aprobării scoaterii definitive din fondul forestier, precum şi împădurirea în maximum două sezoane de vegetaţie.

(6) Nu se admite compensarea cu terenuri limitrofe perdelelor forestiere de protecţie.

(7) În judeţele în care suprafaţa fondului forestier este sub 16% din suprafaţa judeţului, compensarea se realizează numai cu terenuri din cadrul aceluiaşi judeţ.

(8) Terenurile scoase definitiv din fondul forestier şi terenurile primite în compensare dobândesc situaţia juridică a terenurilor pe care le înlocuiesc.

Art. 38. - (1) Terenurile scoase definitiv din fondul forestier naţional devin proprietatea beneficiarului în momentul efectuării operaţiunii de predare-primire şi dobândesc destinaţia pe care acesta a solicitat-o şi care i-a fost aprobată.

(2) Se exceptează de la prevederile art. 37 terenurile aflate în perimetrul fâşiei de protecţie a frontierei de stat, care fac parte din domeniul public şi care, prin natura lor, sunt destinate protecţiei şi întreţinerii liniei de frontieră.

(3) Schimbarea destinaţiei obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din fondul forestier naţional mai devreme de 5 ani determină abrogarea ordinului ministrului sau hotărârii Guvernului de aprobare şi aducere la starea iniţială a terenului scos din fondul forestier pe cheltuiala beneficiarului aprobării.

Art. 39. - (1) Ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier este permisă numai pe o perioadă determinată de timp, în scopul realizării obiectivelor din categoria celor prevăzute la art. 36 şi la art. 37 alin. (1) lit. a) şi cu asigurarea plăţii anticipate a obligaţiilor băneşti de către beneficiarul aprobării de scoatere din fondul forestier pentru obiectivul respectiv.

(2) Perioada de timp pentru care poate fi aprobată ocuparea temporară prevăzută la alin.(1) este de maximum 10 ani.

(3) Chiria aferentă fiecărui an se plăteşte până la data de 31 ianuarie a anului pentru care se datorează şi se calculează conform prevederilor legale în vigoare la data de 1 ianuarie.

(4) În cazul în care, pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 37 alin. (1) lit. b)-c), sunt necesare şi alte terenuri adiacente pentru organizarea de şantier, acestea vor putea fi ocupate temporar, pe o perioadă de maximum un an şi în cuantum de cel mult 10% din suprafaţa solicitată a fi scoasă definitiv din fondul forestier.

(5) Perioada pentru care se aprobă ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier include şi perioada necesară executării lucrărilor pentru redarea terenurilor în condiţii apte de a fi împădurite.

Art. 40. - Solicitările de scoatere definitivă sau de ocupare temporară de terenuri din fondul forestier, în condiţiile prevăzute la art. 36-39, cu acordul proprietarului şi avizate favorabil de ocolul silvic care asigură administrarea, precum şi serviciile silvice, după caz, de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, în cazul terenurilor din fondul forestier proprietate publică a statului, şi de subunităţile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, se aprobă de:

Art. 41. - (1) Pentru terenurile scoase definitiv din fondul forestier, în cazurile prevăzute la art. 36 şi 37, obligaţiile băneşti sunt următoarele:

(2) Obligaţiile băneşti prevăzute la alin. (1) lit.b)-e) se achită anticipat predării-primirii terenului scos din fondul forestier.

Art. 42. - (1) Pentru terenurile care se ocupă temporar din fondul forestier, în cazurile prevăzute la art. 39, obligaţiile băneşti sunt următoarele:

(2) Obligaţiile băneşti prevăzute la alin. (1) lit. b)-e) se achită anticipat predării-primirii terenului scos din fondul forestier.

Art. 43. - Metodologia de stabilire a echivalenţei valorice a terenurilor şi de calcul al obligaţiilor băneşti prevăzute la art. 33 alin. (3) lit. h), art. 41 şi 42 se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 44. - Masa lemnoasă rezultată în urma defrişării vegetaţiei forestiere de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din fondul forestier revine proprietarului, în cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, respectiv proprietate publică a unităţilor administrativteritoriale, şi administratorului, în cazul fondului forestier proprietate publică a statului.

Art. 45. - (1) Administratorul pădurilor proprietate publică a statului ia măsuri de lichidare a enclavelor şi de corectare a perimetrului pădurilor prin schimburi şi/sau cumpărări de terenuri în numele statului, pe bază de acte autentice.

(2) Terenurile care fac obiectul schimbului dobândesc situaţia juridică şi destinaţia terenurilor pe care le schimbă.

(3) Metodologia de achiziţionare prin cumpărare, schimb sau donaţie de către stat, prin Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva şi ceilalţi administratori ai terenurilor ce pot fi incluse în fondul forestier proprietate publică a statului, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(4) La realizarea schimbului se are în vedere echivalenţa valorică a terenurilor, evaluarea acestora făcându-se pe baza metodologiei prevăzute la art. 43.

(5) Statul are drept de preempţiune la cumpărarea de păduri care constituie enclave în fondul forestier proprietate publică a statului sau sunt limitrofe acestuia, la preţ şi în condiţii egale.

(6) Vânzătorul are obligaţia de a înştiinţa în scris administratorul pădurilor proprietate publică a statului despre intenţia de vânzare, acesta din urmă putându-şi exercita dreptul de preempţiune în termen de 30 de zile de la înştiinţare.

(7) În cazul în care administratorul pădurilor proprietate publică a statului nu îşi manifestă în scris intenţia de cumpărare, în termenul prevăzut la alin. (6), vânzarea terenului este liberă.

(8) Nerespectarea de către vânzător a obligaţiei prevăzute la alin. (6) atrage nulitatea absolută a contractului de vânzarecumpărare încheiat.

Art. 46. - (1) Pentru realizarea schimbului de terenuri în situaţiile în care unul dintre terenuri este proprietate publică a statului, schimbul trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii:

(2) Schimbul de terenuri prevăzut la alin. (1) se iniţiază de administratorul pădurilor proprietate publică a statului şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) Schimbul de terenuri se poate realiza numai în cadrul aceluiaşi judeţ, cu excepţia cazurilor în care intră în fondul forestier terenuri cu destinaţie agricolă din zonele deficitare în păduri.

(4) Schimbul se realizează numai cu fond forestier, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c), în care schimbul se poate face cu terenuri cu altă destinaţie.

Art. 47. - (1) Schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor cu destinaţie forestieră, pe perioada de aplicare a amenajamentului silvic, în altă categorie de folosinţă silvică se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor cu destinaţie forestieră de la folosinţa "pădure" la altă categorie de folosinţă silvică se face cu plata unei taxe echivalente cu taxa de scoatere definitivă din fondul forestier, care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică.

(3) Fac excepţie de la prevederile alin.(2) terenurile destinate construcţiei de drumuri forestiere şi înfiinţării de pepiniere silvice.

CAPITOLUL V
Prevenirea şi stingerea incendiilor

Art. 48. - Proprietarii pădurilor, ai perdelelor forestiere de protecţie şi ai terenurilor degradate pe care s-au realizat lucrări de împădurire, precum şi ocoalele silvice care asigură servicii silvice sau administrarea acestora sunt obligaţi să aplice şi să respecte normele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al autorităţii publice centrale pentru administraţie şi interne.

Art. 49. - Prefecţii, primarii, consiliile judeţene şi locale, unităţile autorităţilor competente ale statului în domeniul protecţiei civile, al combaterii efectelor calamităţilor şi dezastrelor, potrivit atribuţiilor legale ce le revin, au obligaţia de a interveni în acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor în fondul forestier şi în vegetaţia forestieră din afara acestuia.

Art. 50. - Persoanele fizice care constată incendii în pădure, în perdele forestiere sau pe terenuri degradate pe care s-au realizat lucrări de împădurire sunt obligate să le anunţe imediat celei mai apropiate unităţi silvice şi să participe la stingerea lor.

CAPITOLUL VI
Paza şi protecţia pădurilor

Art. 51. - (1) Proprietarii de păduri sunt obligaţi să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condiţiile legii.

(2) Personalul silvic care are atribuţii pentru paza pădurilor este dotat cu armament de serviciu, în condiţiile legii.

(3) În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, în constatarea contravenţiilor şi a faptelor ce constituie infracţiuni silvice, personalul silvic este asimilat personalului care îndeplineşte funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice.

Art. 52. - Unităţile de poliţie şi jandarmerie, potrivit atribuţiilor ce le revin conform legii, asigură sprijin de specialitate în organizarea pazei pădurilor.

Art. 53. - (1) Se interzice păşunatul în păduri, în perdelele forestiere de protecţie şi în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate sau în alunecare.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin.(1), în caz de forţă majoră, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sau unităţile teritoriale de specialitate ale acesteia, după caz, pot aproba păşunatul în fondul forestier, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(3) Nu poate fi aprobat păşunatul în arboretele în curs de regenerare, în plantaţiile şi regenerările tinere, precum şi în pădurile care îndeplinesc funcţii speciale de protecţie.

(4) În cazul pădurilor proprietate publică a statului, acordul prevăzut la alin. (2) lit. d) se dă de administrator.

(5) Trecerea animalelor domestice prin pădure spre zonele de păşunat, adăpat şi adăpostire se aprobă de ocolul silvic, cu acordul proprietarului pădurii, pe trasee delimitate şi în perioade precizate; pentru pădurile proprietate publică a statului, aprobarea se dă de către administrator.

(6) Se interzice trecerea animalelor domestice prin pădure în arboretele în curs de regenerare, în plantaţiile şi regenerările tinere, în ariile naturale protejate de interes naţional, în perimetrele de ameliorare, precum şi în perdelele forestiere de protecţie.

(7) Cu aprobarea ocolului silvic se permite amplasarea în mod gratuit a stupilor de albine în fondul forestier proprietate publică a statului, pe perioada pastoralului.

(8) Cuantumul plăţii pentru acţiunile prevăzute la alin. (2) şi

(5) se stabileşte prin înţelegerea părţilor.

Art. 54. - (1) Accesul public în pădure este permis numai în zone amenajate şi pe trasee marcate în acest sens.

(2) Accesul public în pădure cu autovehicule, motociclete, ATV-uri sau mopede este interzis, cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism, care se pot practica numai cu acordul proprietarului sau al administratorului pădurilor proprietate publică a statului.

Art. 55. - (1) Supravegherea stării de sănătate a pădurilor şi stabilirea lucrărilor necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi a dăunătorilor se realizează prin serviciul de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Măsurile dispuse de serviciul prevăzut la alin. (1) sunt obligatorii pentru toţi deţinătorii de fond forestier.

Art. 56. - Ocoalele silvice realizează lucrările de depistare şi prognoză a atacurilor bolilor şi dăunătorilor pădurii, în conformitate cu normele tehnice privind protecţia pădurilor împotriva bolilor şi dăunătorilor.

Art. 57. - (1) Lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor pădurilor, indiferent de forma de proprietate, prin mijloace avio, se realizează în mod unitar sub coordonarea serviciului prevăzut la art. 55.

(2) Efectuarea celorlalte lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor se realizează de ocolul silvic în care sunt necesare aceste lucrări şi se suportă de proprietar, respectiv de administrator, pentru pădurile proprietate publică a statului.

CAPITOLUL VII
Produsele specifice fondului forestier naţional

Art. 58. - (1) Produsele specifice fondului forestier naţional sunt bunurile ce se realizează din acesta, respectiv produse lemnoase şi nelemnoase.

(2) Produsele lemnoase specifice fondului forestier naţional sunt reprezentate prin:

(3) Produsele nelemnoase specifice fondului forestier naţional sunt reprezentate prin:

(4) Produsele pădurii aparţin proprietarilor sau deţinătorilor acesteia, după caz, cu excepţia faunei de interes cinegetic şi a peştelui din apele de munte.

(5) Recoltarea şi/sau achiziţionarea produselor nelemnoase specifice fondului forestier se fac pe baza avizelor, a autorizaţiilor şi a actelor de estimare eliberate de unităţile silvice pe principiul teritorialităţii, în conformitate cu normele tehnice aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 59. - (1) Volumul maxim de lemn ce se poate recolta din păduri nu poate depăşi posibilitatea stabilită prin amenajament silvic.

(2) Volumul maxim de lemn ce se poate recolta anual din păduri nu poate depăşi posibilitatea anuală.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), se poate depăşi posibilitatea anuală cu volumul de lemn nerecoltat din anii anteriori de aplicare a amenajamentului silvic în vigoare.

(4) Produsele accidentale se recoltează integral.

(5) Volumul produselor accidentale I, rezultate în urma acţiunii factorilor biotici şi abiotici şi din defrişări legale, care apar în subunităţi de gospodărire în care se reglementează procesul de producţie lemnoasă, precum şi volumul rezultat în urma tăierilor ilegale în anul precedent în unitatea de producţie şi protecţie se precomptează din posibilitatea de produse principale.

(6) În situaţia în care volumul arboretelor puternic afectate de calamităţi naturale este mai mare decât posibilitatea anuală, aceasta poate fi depăşită cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(7) Volumul prevăzut la alin. (6), care depăşeşte posibilitatea anuală, se precomptează în anii următori de aplicare a amenajamentului silvic.

(8) Precomptarea se realizează în cadrul aceleiaşi proprietăţi.

(9) Se interzice compensarea volumului de recoltat, prevăzut de amenajamentul silvic din unităţi amenajistice inaccesibile, cu volume echivalente din unităţi amenajistice situate în zone accesibile.

Art. 60. - (1) Produsele lemnoase ale pădurii şi ale vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier se recoltează pe bază de autorizaţie de exploatare eliberată de ocolul silvic.

(2) Estimarea cantitativă şi calitativă a produselor lemnoase se face prin acte de evaluare întocmite de ocoalele silvice, conform normelor tehnice silvice specifice.

(3) Ocolul silvic care eliberează autorizaţia de exploatare are obligaţia să execute predarea spre exploatare, controlul exploatării şi reprimirea parchetelor.

Art. 61. - Produsele nelemnoase specifice fondului forestier se recoltează în conformitate cu normele tehnice aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

CAPITOLUL VIII
Exploatarea masei lemnoase

Art. 62. - (1) Exploatarea masei lemnoase se face după obţinerea autorizaţiei de exploatare şi predarea parchetului, cu respectarea regulilor silvice şi în conformitate cu instrucţiunile privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Exploatarea masei lemnoase se face de persoane juridice atestate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), persoanele fizice pot exploata în regie proprie un volum de maximum 20 m³/an din pădurile pe care le au în proprietate.

(4) Regulamentul de atestare a persoanelor juridice prevăzute la alin. (2) şi componenţa comisiei de atestare se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, din comisie făcând parte şi reprezentanţi ai asociaţiilor patronale şi profesionale din domeniu, recunoscute la nivel naţional.

Art. 63. - (1) Arborii destinaţi tăierii se inventariază şi, după caz, în funcţie de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic împuternicit, în conformitate cu normele tehnice.

(2) Forma şi modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum şi modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 64. - (1) Dispozitivele speciale de marcat au regimul mărcilor şi al sigiliilor, iar tiparele lor se înregistrează şi se păstrează la birourile notariale.

(2) Operaţiunile prevăzute la alin. (1) sunt scutite de taxa de timbru prevăzută de lege pentru primirea în depozit la birourile notariale a înscrisurilor sau a documentelor.

(3) Conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură poate aproba utilizarea unor dispozitive speciale de marcat care nu au regimul mărcilor şi al sigiliilor.

Art. 65. - (1) La exploatarea masei lemnoase se folosesc tehnologii de recoltare, de colectare, lucrări în platforma primară şi de transport al lemnului din pădure care să nu producă degradarea solului, a drumurilor forestiere şi a malurilor apelor, distrugerea sau vătămarea seminţişului utilizabil, precum şi a arborilor nedestinaţi exploatării, peste limitele admise de normele tehnice.

(2) Titularii autorizaţiilor de exploatare răspund pe toată durata exploatării pentru prejudiciile produse în cuprinsul parchetului şi drumurilor auto forestiere pe care circulă.

Art. 66. - (1) În scopul asigurării fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor privind eventualele prejudicii de natura celor prevăzute la art. 65 alin. (1), inclusiv pentru refacerea elementelor de drum forestier distruse din vina titularilor autorizaţiilor de exploatare, aceştia depun la ocolul silvic, anticipat emiterii autorizaţiei de exploatare, o cauţiune de minimum 5% din valoarea contractului.

(2) Cuantumul cauţiunii prevăzute la alin. (1) se stabileşte la data contractării masei lemnoase sau a lucrării de exploatare a lemnului.

Art. 67. - (1) Pentru colectarea lemnului din păduri se construiesc căi de acces şi instalaţii pasagere, în conformitate cu instrucţiunile prevăzute la art. 62 alin. (1).

(2) Colectarea lemnului prin traversarea terenurilor aparţinând altor proprietari se face cu plata servituţii de trecere şi, după caz, a despăgubirilor stabilite prin înţelegerea părţilor.

CAPITOLUL IX
Provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase

Art. 68. - (1) Materialele lemnoase, indiferent de provenienţa lor, se transportă numai însoţite de documente specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora.

(2) Sunt interzise primirea spre încărcare şi transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase neînsoţite de documentele de transport prevăzute la alin. (1).

Art. 69. - (1) Controlul circulaţiei materialelor lemnoase se efectuează de către:

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c) este obligat să sprijine personalul silvic în acţiunile de control al circulaţiei materialelor lemnoase, în condiţiile legii.

Art. 70. - Materialele lemnoase găsite în circulaţie fără documentele specifice de transport, cu documente specifice de transport a căror valabilitate a expirat sau care nu au înscrisă provenienţa legală se confiscă de personalul prevăzut la art. 69 alin. (1) şi se valorifică potrivit legii.

Art. 71. - (1) Materialele lemnoase însoţite de documente specifice de transport care nu sunt completate corespunzător se reţin şi se predau în custodie.

(2) Custodia materialelor lemnoase se asigură de cel mai apropiat ocol silvic sau de persoane fizice ori juridice care deţin spaţii corespunzătoare de depozitare, cu acordul acestora.

(3) Dacă, în termenul stabilit de personalul împuternicit care a dispus reţinerea sau ca urmare a hotărârii judecătoreşti, nu se confirmă provenienţa legală a materialelor lemnoase, acestea se confiscă potrivit prevederilor legale.

(4) În cazul în care s-a stabilit provenienţa legală, materialele lemnoase reţinute se restituie.

(5) Materialele lemnoase confiscate conform prevederilor alin. (3) şi ale art. 70 se restituie proprietarilor, dacă aceştia sunt identificaţi şi nu sunt autorii faptelor ilegale care au condus la aplicarea sancţiunii de confiscare, sau se valorifică potrivit legii.

(6) Cheltuielile ocazionate de reţinere, custodie şi transport se suportă de persoana care nu a făcut dovada provenienţei legale a materialelor lemnoase reţinute.

Art. 72. - (1) Se interzic primirea, depozitarea, prelucrarea, transportul şi comercializarea materialelor lemnoase fără documente specifice de transport ale acestora sau cu documente din care nu rezultă cu certitudine provenienţa legală a acestora.

(2) Materialele lemnoase prevăzute la alin. (1) se confiscă şi se valorifică potrivit legii.

Art. 73. - Normele referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

CAPITOLUL X
Cercetarea ştiinţifică din silvicultură

Art. 74. - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură coordonează, organizează şi îndrumă activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică din domeniu, sprijină dezvoltarea acestora şi urmăreşte folosirea eficientă a rezultatelor obţinute, în vederea fundamentării tehnico-ştiinţifice a măsurilor de gospodărire a pădurilor.

Art. 75. - Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică din domeniul silviculturii se realizează prin Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice care se reorganizează, prin hotărâre a Guvernului, în Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice "Marin Drăcea", în coordonarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, ca institut naţional cu personalitate juridică, precum şi prin alte instituţii de drept public şi privat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică din domeniu.

Art. 76. - Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice "Marin Drăcea" poate avea în administrare ocoale silvice şi baze experimentale, potrivit legii, în care se efectuează cercetări în vederea generalizării rezultatelor în practica silvică.

Art. 77. - Cercetarea ştiinţifică în domeniul silviculturii este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, precum şi din alte surse, potrivit legii.

CAPITOLUL XI
Dezvoltarea conştiinţei forestiere

Art. 78. - (1) Autoritatea publică centrală pentru educaţie împreună cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură vor include la formele de învăţământ obligatorii, în programele curriculare, noţiuni privitoare la păduri, la conservarea acestora, precum şi la rolul şi importanţa lor în cadrul biosferei şi în viaţa oamenirii, în general.

(2) Noţiunile prevăzute la alin. (1) se vor dezvolta diferenţiat şi progresiv, în funcţie de forma de învăţământ.

Art. 79. - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură are obligaţia realizării acţiunilor specifice, prin căi şi mijloace adecvate, pentru următoarele scopuri:

Art. 80. - (1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură înfiinţează Centrul Naţional pentru Perfecţionare în Silvicultură.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a centrului prevăzut la alin. (1) se va stabili prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 81. - (1) În perioada 15 martie-15 aprilie a fiecărui an, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură organizează "Luna plantării arborilor".

(2) Luna plantării arborilor se organizează cu participarea consiliilor judeţene, a prefecturilor, a primăriilor, a inspectoratelor şcolare teritoriale, a instituţiilor confesionale, a unităţilor militare, precum şi a altor instituţii cu caracter public.

(3) Cu prilejul organizării manifestărilor prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin unităţile aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea acesteia, va pune la dispoziţia celor interesaţi materialul săditor şi logistica necesară.

(4) În perioada prevăzută la alin. (1), autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, administratorii pădurilor proprietate publică a statului şi ocoalele silvice private sunt obligaţi să desfăşoare acţiuni publice de popularizare şi educare privind rolul şi importanţa pădurii şi activităţi practice de realizare de plantaţii forestiere, întreţinerea şi conducerea arboretelor.

Art. 82. - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sprijină iniţiativa şi acţiunile instituţiilor publice, ale mass-media şi ale organizaţiilor neguvernamentale referitoare la apărarea, dezvoltarea şi gospodărirea pădurilor.

CAPITOLUL XII
Accesibilizarea pădurilor

Art. 83. - (1) Mărirea gradului de accesibilizare a fondului forestier constituie o condiţie de bază a gestionării durabile a pădurilor.

(2) Drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic, de utilitate privată, utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, desfăşurarea activităţilor de vânătoare şi pescuit sportiv, intervenţii în caz de avarii, calamităţi sau dezastre, fiind închise circulaţiei publice, cu excepţia activităţilor sportive, de recreere şi turism care se pot practica numai cu acordul proprietarului, iar în cazul pădurilor proprietate publică a statului, cu acordul administratorului acestora.

(3) Condiţiile de acces se afişează pe indicatoare specifice, la intrarea pe drumul forestier.

(4) Pentru construirea drumurilor forestiere nu este necesară obţinerea autorizaţiei de construire.

Art. 84. - Execuţia drumurilor forestiere se aprobă pe baza avizelor acordate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, după cum urmează:

Art. 85. - (1) Proiectarea şi construcţia drumurilor forestiere se realizează pe baza principiilor care respectă încadrarea în peisaj şi nu afectează calitatea apei, a solului şi a habitatelor.

(2) Proiectarea de drumuri forestiere se realizează de persoane fizice sau juridice atestate de o comisie înfiinţată în acest scop.

(3) Metodologia, criteriile de atestare şi comisia de atestare se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, cu consultarea asociaţiilor profesionale de profil.

(4) Comisia de atestare este compusă din specialişti din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, specialişti în cercetare, proiectare şi în construcţia de drumuri forestiere, specialişti din învăţământul superior de profil şi reprezentanţi ai asociaţiilor patronale-profesionale recunoscute la nivel naţional.

(5) Activităţile de proiectare şi de construire a drumurilor forestiere se desfăşoară în conformitate cu ghidurile de bune practici şi cu normativele aprobate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

(6) Studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea reţelei de drumuri forestiere se realizează în corelare cu cele pentru lucrările de corectare a torenţilor.

(7) Supravegherea şi controlul execuţiei drumurilor forestiere revin proiectantului, beneficiarului şi autorităţilor de la care s-au obţinut avizele.

(8) Recepţia lucrărilor privind drumurile forestiere se efectuează de beneficiar şi de reprezentanţi ai autorităţilor de la care s-au obţinut avizele, în prezenţa reprezentanţilor proiectantului şi ai constructorului.

Art. 86. - Lucrările de corectare a torenţilor şi întreţinerea investiţiilor efectuate pentru corectarea torenţilor în fondul forestier se realizează cu fonduri publice, în conformitate cu prevederile Strategiei naţionale pentru dezvoltarea fondului forestier naţional şi ale Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii.

Art. 87. - Întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere sunt în sarcina proprietarului, respectiv a administratorului, pentru drumurile forestiere aflate în fondul forestier proprietate publică a statului, cu respectarea normativelor sau a ghidurilor de bune practici aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

TITLUL IV
Dezvoltarea durabilă a fondului forestier naţional

CAPITOLUL I
Dezvoltarea fondului forestier naţional

Art. 88. - (1) Dezvoltarea fondului forestier şi extinderea suprafeţelor de pădure constituie o obligaţie şi o prioritate naţională, în vederea asigurării echilibrului ecologic la nivel local, naţional şi global şi se realizează prin Programul naţional de împădurire.

(2) Programul naţional de împădurire prevăzut la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) Realizarea Programului naţional de împădurire prevăzut la alin. (1) se face prin lucrări de împădurire a terenurilor din afara fondului forestier naţional şi a terenurilor cu destinaţie agricolă, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi a optimizării peisajului, a asigurării şi creşterii recoltelor agricole, a prevenirii şi combaterii eroziunii solului, a protejării căilor de comunicaţie, a digurilor şi a malurilor, a localităţilor şi a obiectivelor economice, sociale şi strategice, urmărindu-se împădurirea unor terenuri cu altă destinaţie decât cea silvică, în suprafaţă de 2 milioane ha, până în anul 2035.

Art. 89. - (1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură realizează continuu şi actualizează periodic, la fiecare 5 ani, inventarul forestier naţional, denumit în continuare I.F.N., aliniat la standardele Uniunii Europene, în scopul obţinerii de informaţii actualizate despre starea şi evoluţia vegetaţiei forestiere de pe întreg teritoriul ţării.

(2) Metodologia de inventariere statistică a tuturor resurselor forestiere din România, pe baza căreia se realizează I.F.N., se aprobă de conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 90. - (1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură asigură realizarea cu continuitate a Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie, potrivit legii.

(2) Realizarea Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie constituie obiectiv de utilitate publică.

(3) Este obligatorie administrarea perdelelor forestiere de protecţie prin ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. a).

(4) Finanţarea acţiunilor prevăzute la alin. (3) se realizează de la bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin comun al conducătorului acesteia şi al conducătorului autorităţii publice centrale pentru finanţe.

Art. 91. - Finanţarea Programului naţional de împădurire prevăzut la art. 88 şi a Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie prevăzut la art. 90 se face din fondul de ameliorare a fondului funciar, fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, alocaţii de la bugetul de stat şi din alte fonduri prevăzute de lege.

CAPITOLUL II
Forme asociative ale proprietarilor de păduri

Art. 92. - (1) Persoanele fizice şi/sau juridice care au în proprietate terenuri forestiere se pot constitui în asociaţii, potrivit legii.

(2) Principiile care stau la baza constituirii asociaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:

(3) Înfiinţarea asociaţiilor de proprietari de păduri se face în vederea realizării obiectivelor de ordin economic, ecologic şi de management durabil al pădurilor, urmărindu-se:

Art. 93. - Asociaţiile de proprietari de păduri se înfiinţează potrivit prevederilor art. 92 alin. (1) şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005.

Art. 94. - (1) Pentru a beneficia de sprijin conform legii, asociaţiile de proprietari de păduri şi formele asociative prevăzute la art. 92 alin. (1) trebuie să se înscrie în Registrul naţional al asociaţiilor de proprietari de păduri, ţinut la nivelul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Conţinutul, modelul şi procedura de înscriere în Registrul naţional al asociaţiilor de proprietari de păduri se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 95. - (1) Obştile de moşneni în devălmăşie, obştile de moşneni în indiviziune, obştile răzeşeşti nedivizate, composesoratele, pădurile grănicereşti, pădurile urbariale, comunele politice, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948, fac parte din tezaurul istoric al României.

(2) Proprietatea formelor asociative prevăzute la alin. (1) este garantată, indivizibilă şi inalienabilă.

(3) Formele asociative prevăzute la alin. (1), rezultat al manifestării voinţei comunităţilor locale, sunt persoane juridice; organizarea şi funcţionarea acestora se vor reglementa prin lege specială.

Art. 96. - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sprijină constituirea şi dezvoltarea asociaţiilor de proprietari de păduri şi a formelor asociative, prin bugetul său.

CAPITOLUL III
Modalităţi de sprijin pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor

Art. 97. - (1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativteritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru:

(2) Pentru gestionarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului se alocă administratorului acestuia, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru refacerea căilor forestiere de transport afectate de calamităţi naturale.

Art. 98. - Sumele prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) se pun la dispoziţia ocolului silvic care asigură serviciile silvice, cele prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b), f) şi g) şi la art. 101 se pun la dispoziţia proprietarilor, iar cele prevăzute la art. 21 alin. (4) se pun la dispoziţia structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 99. - (1) Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Prin normele metodologice prevăzute la alin. (1) se aprobă şi procedura de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond.

Art. 100. - Realizarea cadastrului aferent fondului forestier naţional, a I.F.N., a monitoringului sol-vegetaţie forestieră este finanţată anual de la bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 101. - (1) Persoanele fizice sau juridice care sunt de acord şi pe ale căror terenuri agricole se înfiinţează perdele forestiere de protecţie rămân în continuare proprietari pe terenul respectiv şi pe pădurea astfel înfiinţată şi primesc anual, până la închiderea stării de masiv, o compensaţie a pierderii de venit în cuantum de 10 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilit în condiţiile legii, la hectar, corespunzător suprafeţei efectiv ocupate de perdelele forestiere de protecţie.

(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură elaborează metodologia de acordare a compensaţiei prevăzute la alin. (1), pe care o aprobă prin ordin al conducătorului acesteia.

(3) Plata compensaţiei prevăzute la alin. (1) se face din:

(4) Persoanele juridice care au concesionate terenuri proprietate publică a statului cu altă destinaţie decât cea forestieră, în condiţiile legii, pe care se realizează perdele forestiere de protecţie, sunt scutite de la plata redevenţei aferente suprafeţei ocupate de perdelele forestiere.

TITLUL V
Controlul aplicării şi respectării regimului silvic

Art. 102. - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură organizează şi realizează prin personalul propriu împuternicit şi prin personalul împuternicit de la structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură:

Art. 103. - (1) Deţinătorii de fond forestier şi de vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, inclusiv ocoalele silvice, sunt obligaţi să permită accesul personalului silvic împuternicit pentru controlul respectării regimului silvic sau a normelor tehnice specifice, după caz, după înştiinţarea prealabilă a acestora.

(2) Personalul silvic împuternicit pentru controlul respectării regimului silvic are dreptul să pătrundă pe proprietăţile forestiere în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

TITLUL VI
Răspunderi şi sancţiuni

Art. 104. - Încălcarea prevederilor prezentului cod atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, potrivit legii.

Art. 105. - (1) Prejudiciul adus pădurii, denumit în continuare prejudiciu, indiferent de natura juridică a proprietăţii şi de suprafaţa pădurii avută în proprietate, se evaluează potrivit legii.

(2) Valoarea prejudiciilor din pădurile încadrate prin amenajamentul silvic în grupa I funcţională, din perdelele forestiere de protecţie şi din jnepenişuri se stabileşte prin multiplicarea de două ori a valorii obţinute potrivit legii.

(3) În situaţiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanţe publice, ca reprezentant al statului român.

(4) Prejudiciul prevăzut la alin. (1) se evaluează de personalul silvic împuternicit potrivit legii.

(5) Sumele reprezentând contravaloarea prejudiciului care se recuperează se distribuie în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 106. - (1) Reducerea suprafeţei fondului forestier naţional fără respectarea dispoziţiilor art. 36 şi 37 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin.(1) se sancţionează şi schimbarea destinaţiei obiectivului pentru care s-a obţinut aprobarea de scoatere din fondul forestier naţional sau de ocupare a fondului forestier naţional, dacă schimbarea destinaţiei se produce în termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.

(3) Autorul faptelor prevăzute la alin.(1) şi (2) este obligat să elibereze terenul forestier de orice construcţii sau instalaţii amplasate ilegal.

(4) Reinstalarea vegetaţiei forestiere se execută, pe cheltuiala autorului faptelor prevăzute la alin.(1) şi (2), de către ocolul silvic care realizează serviciile silvice sau administrarea pădurii respective, pe amplasamentul care face obiectul infracţiunii.

Art. 107. - Ocuparea fără drept, în întregime sau în parte, a unor suprafeţe din fondul forestier naţional constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 108. - (1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se sancţionează după cum urmează:

(2) Maximul pedepselor prevăzute la alin.(1) se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

(3) În cazul în care infracţiunile prevăzute la alin.(1) au fost săvârşite cu ştirea sau cu acordul personalului silvic, nivelul minim valoric al prejudiciului pentru calificarea faptei ca infracţiune silvică se stabileşte la o valoare de 2,5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

(4) Tentativa se pedepseşte.

Art. 109. - (1) Păşunatul în pădurile sau în suprafeţele de pădure în care acesta este interzis constituie infracţiune silvică şi se sancţionează după cum urmează:

(2) Maximul pedepselor prevăzute la alin.(1) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

Art. 110. - (1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se sancţionează după cum urmează:

(2) Maximul pedepselor prevăzute la alin.(1) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

Art. 111. - (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare prin incendiere a pădurilor, a perdelelor forestiere de protecţie, a vegetaţiei forestiere din terenurile degradate ameliorate prin împăduriri, a jnepenişurilor şi a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier naţional, de către proprietari, deţinători, administratori sau de orice altă persoană, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin.(1) a avut ca urmare producerea unui dezastru, se pedepseşte cu detenţie pe viaţă sau cu închisoare de la 15 ani la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 112. - Constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă folosirea fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecinţă producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Art. 113. - Falsificarea dispozitivelor speciale de marcat constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.

Art. 114. - Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 30 alin.(1) constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Art. 115. - Maximul special al pedepselor se majorează cu 2 ani în cazurile în care infracţiunile prevăzute la art. 106-113 sunt săvârşite de personal silvic.

Art. 116. - Materialul lemnos rezultat din săvârşirea infracţiunilor se confiscă şi se valorifică potrivit legii.

Art. 117. - Pe lângă organele de urmărire penală sunt competente să constate faptele prevăzute la art. 106-113 personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al structurilor sale teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice private autorizate, precum şi personalul împuternicit din cadrul Jandarmeriei Române.

Art. 118. - (1) Personalul silvic prevăzut la art. 117 are competenţa să identifice şi să inventarieze, în locurile unde se află, materialele lemnoase provenite din săvârşirea unor fapte ce pot fi calificate ca infracţiuni silvice.

(2) Materialele lemnoase prevăzute la alin.(1) se reţin de personalul silvic împuternicit să constate aceste fapte.

(3) Procedura de reţinere prevăzută la alin.(2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 119. - (1) În cazul constatării prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi calificate ca infracţiuni, persoana care are calitatea să le constate depune actul de constatare la unitatea sau la instituţia în care îşi desfăşoară activitatea.

(2) Conducătorul unităţii sau al instituţiei prevăzute la alin.(1) transmite actul de constatare la parchetul de pe lângă instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial.

Art. 120. - Faptele prevăzute la art. 106-113 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului.

Art. 121. - Prevederile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

TITLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 122. - (1) Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură elaborează, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod, normele, regulamentele, instrucţiunile şi ghidurile de bune practici şi le aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, exercitând şi controlul aplicării lor.

(2) Până la elaborarea şi aprobarea actelor normative prevăzute la alin. (1) se aplică normele, regulamentele şi instrucţiunile aflate în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Art. 123. - Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 124. - Regulamentul de pază a fondului forestier se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 125. - (1) Stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice se reglementează prin lege specială, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod.

(2) Până la intrarea în vigoare a legii speciale prevăzute la alin.(1) se aplică prevederile referitoare la contravenţiile silvice din Ordonanţa Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.139/2005 privind administrarea pădurilor din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare, şi din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 126. - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură prezintă anual Guvernului raportul privind starea pădurilor.

Art. 127. - (1) Personalul silvic de toate gradele este obligat să poarte, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, uniforma şi însemnele distinctive stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Uniforma şi însemnele prevăzute la alin.(1) se asigură gratuit de angajator, fără a fi impozitate, iar pentru personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură se asigură gratuit, prin bugetul acesteia.

(3) Gradele profesionale, drepturile şi îndatoririle personalului silvic se stabilesc prin statutul personalului silvic, aprobat prin lege specială.

(4) Indemnizaţiile aferente gradelor profesionale pentru personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi subunităţile teritoriale ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(5) Personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior şi al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.

(6) Inginerii silvici cu pregătire superioară de lungă durată, cu cel puţin 3 ani vechime în domeniul silviculturii, sunt autorizaţi să execute măsurători topografice.

(7) Inginerii silvici cu pregătire superioară de lungă durată, cu tema de doctorat în domeniul măsurătorilor terestre sau având cel puţin 5 semestre de studiu în domeniul măsurătorilor terestre, pot să efectueze lucrări de geodezie.

(8) 20% din cuantumul amenzilor încasate şi 35% din contravaloarea materialelor lemnoase confiscate rămân la dispoziţia persoanei juridice în structura căreia îşi desfăşoară activitatea personalul silvic care a aplicat amenda sau a realizat confiscarea.

(9) Sumele prevăzute la alin.(8) se utilizează de fiecare persoană juridică, după cum urmează:

Art. 128. - (1) La data intrării în vigoare a prezentului cod se interzice efectuarea de studii sumare de amenajare şi de transformare a păşunilor împădurite.

(2) Studiile de transformare a păşunilor împădurite şi amenajamentele silvice, aprobate până la data intrării în vigoare a prezentului cod, rămân valabile până la întocmirea amenajamentului silvic în condiţiile prezentului cod, dar nu mai târziu de expirarea valabilităţii acestora.

(3) Studiile sumare de amenajare aprobate rămân în vigoare până la data întocmirii amenajamentului silvic, în condiţiile prezentului cod.

(4) După data intrării în vigoare a prezentului cod, pe terenurile forestiere retrocedate ca urmare a aplicării prevederilor legilor funciare, ocoalele silvice realizează lucrările prevăzute în amenajamentele silvice în vigoare.

Art. 129. - La data intrării în vigoare a prezentului cod sunt interzise punerea în valoare şi autorizarea spre exploatare de masă lemnoasă din păduri pentru care nu sunt asigurate serviciile silvice, în condiţiile prezentului cod.

Art. 130. - Până la elaborarea metodologiei prevăzute la art. 43 se aplică metodologia în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Art. 131. - (1) Ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin.(2), înfiinţate până la data intrării în vigoare a prezentului cod, sunt obligate să se înscrie în Registrul naţional al administratorilor de păduri şi al ocoalelor silvice, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod, şi sunt continuatoarele în drepturi ale vechilor persoane juridice.

(2) Persoanele juridice prevăzute la alin.(1) se radiază din Registrul comerţului, respectiv din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în temeiul autorizaţiei emise conform prevederilor prezentei legi, pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

(3) Autorizaţiile de funcţionare ale ocoalelor silvice private eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului cod sunt valabile 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Art. 132. - (1) Prelucrarea lemnului rotund în instalaţii şi/sau utilaje aparţinând persoanelor juridice se realizează numai după autorizarea persoanei juridice şi a fiecărei instalaţii şi/sau utilaj de o comisie constituită de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi după înregistrarea acesteia în Registrul instalaţiilor şi/sau al utilajelor de prelucrat lemn rotund, ţinut la nivelul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(2) Prelucrarea lemnului rotund în instalaţii şi/sau cu utilaje aparţinând persoanelor fizice se realizează după înregistrarea persoanei fizice în Registrul instalaţiilor şi/sau al utilajelor de prelucrat lemn rotund, ţinut la nivelul subunităţilor teritoriale ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

(3) Procedura şi criteriile de înregistrare şi autorizare a persoanelor şi instalaţiilor prevăzute la alin.(1) şi (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 133. - (1) Pentru fondul forestier proprietate publică a statului nu se plătesc taxe şi impozite.

(2) Pentru clădirile amplasate în fondul forestier se plătesc taxele şi impozitele prevăzute de lege.

Art. 134. - Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva poate utiliza fondul forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează în scopurile prevăzute la art. 11 alin.(4) şi (5), potrivit metodologiei aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Art. 135. - (1) Până la punerea în posesie a terenurilor forestiere în temeiul legilor funciare, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva are obligaţia să execute lucrările tehnice silvice conform amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective.

(2) Profitul rezultat se acordă în bani sau în natură, la cererea proprietarilor, pentru perioada dintre validare şi punerea în posesie.

(3) Serviciile de pază şi protecţie a vegetaţiei forestiere de pe terenurile retrocedate se asigură, în condiţiile legii, de ocoalele silvice din structura Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva şi după punerea în posesie a proprietarilor de terenuri forestiere, persoane fizice şi juridice, până la formarea de către aceştia a structurilor proprii de administrare/prestări de servicii silvice ori până la încheierea contractelor de administrare/ prestări de servicii silvice cu un ocol silvic existent, dar nu mai mult de 180 de zile de la data întocmirii procesului-verbal de punere în posesie.

(4) Contravaloarea serviciilor prevăzute la alin.(3) se suportă de la bugetul de stat.

Art. 136. - (1) Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva plăteşte administratorului sau ocolului silvic care asigură serviciile silvice pentru pădurea retrocedată sumele din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor aferente valorii masei lemnoase recoltate prin tăieri rase, definitive sau accidentale I, reactualizate la data punerii în posesie, diminuate cu sumele cheltuite pentru regenerare până la data punerii în posesie, după caz.

(2) Sumele prevăzute la alin.(1) se plătesc pentru suprafeţele de pădure neregenerate, indiferent de data punerii în posesie, şi nu pot fi mai mici decât sumele necesare împăduririi şi efectuării lucrărilor de întreţinere până la realizarea stării de masiv, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Art. 137. - Pădurile, altele decât cele proprietate publică a statului, încadrate prin amenajamentele silvice în grupa I funcţională, precum şi cele cu vârsta de până la 20 de ani sunt scutite de taxe şi impozite.

Art. 138. - Legislaţia subsecventă Legii nr. 26/1996 Codul silvic, Ordonanţei Guvernului nr.96/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.139/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările ulterioare, rămâne în vigoare până la elaborarea legislaţiei în condiţiile prezentului cod.

Art. 139. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 19 martie 2008.
Nr. 46.

ANEXĂ

DEFINIŢII

1. Administrarea pădurilor - totalitatea activităţilor cu caracter tehnic, economic şi juridic desfăşurate de ocoalele silvice, de structurile de rang superior sau de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic

2. Amenajament silvic - documentul de bază în gestionarea pădurilor, cu conţinut tehnico-organizatoric şi economic, fundamentat ecologic

3. Amenajarea pădurilor - ansamblul de preocupări şi măsuri menite să asigure aducerea şi păstrarea pădurilor în stare corespunzătoare din punctul de vedere al funcţiilor ecologice, economice şi sociale pe care acestea le îndeplinesc

4. Arboret - porţiunea omogenă de pădure atât din punctul de vedere al populaţiei de arbori, cât şi al condiţiilor staţionale

5. Arboretum - suprafaţa de teren pe care este cultivată, în scop ştiinţific sau educaţional, o colecţie de arbori şi arbuşti

6. Circulaţia materialelor lemnoase - acţiunea de transport al materialelor lemnoase între două locaţii, folosindu-se în acest scop orice mijloc de transport, şi/sau transmiterea proprietăţii asupra materialelor lemnoase

7. Compoziţie-ţel - combinaţia de specii urmărită a se realiza de un arboret care îmbină în mod optim, atât prin proporţie, cât şi prin gruparea lor, exigenţele biologice cu obiectivele multiple, social-economice ori ecologice

8. Consistenţa - gradul de spaţiere a arborilor în cadrul arboretului. Consistenţa, în funcţie de gradul de dezvoltare a arboretului, se exprimă prin următorii indici:

9. Control de fond - totalitatea acţiunilor efectuate în fondul forestier, în condiţiile legii, de către personalul care asigură administrarea pădurilor şi serviciile silvice, în scopul:

10. Defrişare - acţiunea de înlăturare completă a vegetaţiei forestiere, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, incluzând scoaterea şi îndepărtarea cioatelor arborilor şi arbuştilor, cu schimbarea folosinţei şi/sau a destinaţiei terenului

11. Deţinător - proprietarul, administratorul, prestatorul de servicii silvice, transportatorul, depozitarul, custodele, precum şi orice altă persoană fizică sau juridică în temeiul unui titlu legal de fond forestier sau de materiale lemnoase

12. Dispozitiv special de marcat - ciocanele silvice de marcat, instrumentele folosite de personalul silvic pentru marcarea arborilor, a cioatelor şi a materialului lemnos

13. Ecosistem forestier - unitatea funcţională a biosferei, constituită din biocenoză, în care rolul predominant îl au populaţia de arbori şi staţiunea pe care o ocupă aceasta

14. Exploatare forestieră - procesul de producţie prin care se extrage din păduri lemnul brut în condiţiile prevăzute de regimul silvic

15. Gestionarea durabilă a pădurilor - administrarea şi utilizarea pădurilor astfel încât să îşi menţină şi să îşi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi în aşa fel încât să asigure, în prezent şi în viitor, capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale permanente la nivel local, regional, naţional şi global fără a crea prejudicii altor ecosisteme

16. Masă lemnoasă - totalitatea arborilor pe picior şi/sau doborâţi, întregi sau părţi din aceştia, inclusiv cei aflaţi în diferite stadii de transformare şi mişcare în cadrul procesului de exploatare forestieră

17. Materiale lemnoase - lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, cheresteaua, flancurile, traversele, lemnul ecarisat - cu secţiune dreptunghiulară sau pătrată -, precum şi lemnul cioplit. Această categorie cuprinde şi arbori şi arbuşti ornamentali, pomi de Crăciun, răchită şi puieţi

18. Material forestier de reproducere - materialul biologic vegetal prin care se realizează reproducerea arborilor din speciile şi hibrizii artificiali, importanţi pentru scopuri forestiere; aceste specii şi aceşti hibrizi se stabilesc prin lege specială

19. Ocol silvic - unitatea constituită în scopul administrării pădurilor şi/sau asigurării serviciilor silvice, indiferent de forma de proprietate asupra fondului forestier, având suprafaţa minimă de constituire după cum urmează:

20. Ocupare temporară a terenului - schimbarea temporară a folosinţei unui teren cu destinaţie forestieră în scopuri şi pe perioade stabilite în condiţiile legii

21. Precomptare - acţiunea de înlocuire a volumului de lemn prevăzut a fi recoltat din arboretele incluse în planurile decenale de recoltare a produselor principale cu volume rezultate din exploatarea masei lemnoase din arborete afectate integral de factori biotici sau abiotici ori din arborete cu vârsta peste 60 de ani, afectate parţial de factori biotici sau abiotici ori provenite din defrişări legale şi tăieri ilegale

22. Parchet - suprafaţa de pădure în care se efectuează recoltări de masă lemnoasă în scopul realizării unei tăieri de îngrijire sau a unui anumit tratament

23. Perdele forestiere de protecţie - formaţiunile cu vegetaţie forestieră, amplasate la o anumită distanţă unele faţă de altele sau faţă de un obiectiv cu scopul de a-l proteja împotriva efectelor unor factori dăunători şi/sau pentru ameliorarea climatică, economică şi estetico-sanitară a terenurilor

24. Perimetru de ameliorare - terenurile degradate sau neproductive agricol care pot fi ameliorate prin împădurire, a căror punere în valoare este necesară din punctul de vedere al protecţiei solului, al regimului apelor, al îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi al diversităţii biologice

25. Plantaj - cultura forestieră constituită din arbori proveniţi din mai multe clone sau familii, identificate, în proporţii definite, izolată faţă de surse de polen străin şi care este condusă astfel încât să producă în mod frecvent recolte abundente de seminţe, uşor de recoltat

26. Posibilitate - volumul de lemn ce poate fi recoltat dintr-o pădure, în baza amenajamentului silvic, pe perioada de aplicare a acestuia

27. Posibilitate anuală - volumul de lemn ce poate fi recoltat dintr-o pădure, rezultat ca raport dintre posibilitate şi numărul anilor de aplicabilitate a amenajamentului silvic

28. Prejudiciu adus pădurii - efectul unei acţiuni umane, prin care este afectată integritatea pădurii şi/sau realizarea funcţiilor pe care aceasta ar trebui să le asigure. Aceste acţiuni pot afecta pădurea:

29. Prestaţie silvică - lucrările cu caracter tehnic silvic efectuate de ocoale silvice, pe bază de contract, în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional

30. Principiul teritorialităţii - efectuarea administrării şi serviciilor silvice, după caz, pe bază de contract, de către ocolul silvic care deţine majoritatea fondului forestier din raza unităţii administrativ-teritoriale respective

31. Produse accidentale I - volumul de lemn rezultat din exploatarea arboretelor afectate integral de factori biotici şi abiotici, din exploatarea unor arbori din arborete cu vârste de peste 60 de ani, afectate parţial de factori biotici şi abiotici, sau cel provenit din defrişări legal aprobate

32. Produse accidentale II - volumul de lemn rezultat din exploatarea unor arbori din arborete cu vârste de până la 60 de ani, afectate parţial de factori biotici şi abiotici

33. Provenienţa materialelor lemnoase - sursa localizată de unde au fost obţinute materialele lemnoase, respectiv:

34. Preţul mediu al unui metru cub - preţul mediu de vânzare al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, calculată de masă lemnoasă pe picior la nivel naţional pe baza datelor statistice din anul anterior

35. Regimul codrului - modul general de gospodărire a unei păduri, bazat pe regenerarea din sămânţă

36. Regimul crângului - modul general de gospodărire a unei păduri, bazat pe regenerarea vegetativă

37. Regimul silvic - sistemul unitar de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza fondului forestier, în scopul asigurării gestionării durabile

38. Schimbarea categoriei de folosinţă - schimbarea folosinţei terenului cu menţinerea destinaţiei forestiere, determinată de modificarea prevederilor amenajamentului silvic în scopul executării de lucrări, instalaţii şi construcţii necesare gestionării pădurilor

39. Scoatere definitivă din fondul - schimbarea definitivă a destinaţiei forestiere a unui teren în altă destinaţie, în forestier naţional condiţiile legii

40. Servicii silvice - totalitatea activităţilor cu caracter tehnic, economic şi juridic desfăşurate de ocoalele silvice, de structurile de rang superior sau de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic, exceptând valorificarea masei lemnoase

41. Sezon de vegetaţie - perioada din an de la intrarea în vegetaţie a unui arboret până la repaosul vegetativ

42. Silvicultura - ansamblul de preocupări şi acţiuni privind cunoaşterea pădurii, crearea şi îngrijirea acesteia, recoltarea şi valorificarea raţională a produselor sale, prelucrarea primară a lemnului, precum şi organizarea şi conducerea întregului proces de gestionare

43. Spaţii de depozitare a materialelor - spaţiile delimitate, în care deţinătorul materialelor lemnoase are dreptul să lemnoase realizeze depozitarea acestora în vederea expedierii pentru transport, a prelucrării primare şi industriale, a comercializării, precum şi platformele primare de la locul de tăiere a masei lemnoase pe picior

44. Stare de masiv - stadiul din care o regenerare se poate dezvolta independent, ca urmare a faptului că exemplarele componente ale acesteia realizează o desime care asigură condiţionarea lor reciprocă în creştere şi dezvoltare, fără a mai fi necesare lucrări de completări şi întreţineri

45. Structură silvică de rang superior - structura în a cărei subordine se pot afla, din punct de vedere tehnic, ocoalele silvice private

46. Subunitate de gospodărire - diviziunea unei unităţi de producţie şi/sau protecţie, constituită ca urmare a grupării arboretelor din unitatea de producţie şi/sau protecţie în funcţie de ţelul de gospodărire

47. Teren neproductiv - terenul în suprafaţă de cel puţin 0,1 ha, care nu prezintă condiţii staţionale care să permită instalarea şi dezvoltarea unei vegetaţii forestiere

48. Terenuri degradate - terenurile care prin eroziune, poluare sau acţiunea distructivă a unor factori antropici şi-au pierdut definitiv capacitatea de producţie agricolă, dar pot fi ameliorate prin împădurire, şi anume:

49. Unitate de producţie - suprafaţa de fond forestier pentru care se elaborează un amenajament silvic. La şi/sau protecţie constituirea unei unităţi de protecţie şi de producţie se au în vedere următoarele principii:

Se includ într-o unitate de producţie şi/sau protecţie proprietăţi întregi, nefragmentate; proprietăţile se pot fragmenta numai dacă suprafaţa acestora este mai mare decât suprafaţa maximă stabilită de normele tehnice pentru o unitate de producţie şi/sau protecţie

50. Vegetaţie forestieră din afara - vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier naţional, fondului forestier naţional care nu îndeplineşte unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită din următoarele categorii:

51. Zonă deficitară în păduri - judeţul în care suprafaţa pădurilor reprezintă mai puţin de 16% din suprafaţa totală a acestuia

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.