 |
|
primită de la vicepreședintele Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, domnul deputat Daniel Vasile (Grupul parlamentar al minorităților naționale)
“Robia a fost desființată“
Cu aceste cuvinte, în anul 1865, la 20 februarie, se deschideau lucrările Adunării legislative pentru legiferarea actului de eliberare din sclavie a romilor din Țară Românească, act ce a consacrat finalizarea procesului de eliberare din sclavie a romilor din Țările Române.
|
Evenimentul nu a fost rezultatul unui accident istoric, ci reprezintă o etapă în cadrul unui îndelungat proces de emancipare a romilor din sclavie:
-1783 Împăratul Iosif al II-lea eliberează din sclavie romii din Bucovina, iar în anul 1785, romii din Ardeal;
-1855, la 10 decembrie - Domnitorul Grigorie Alexandru Ghica eliberează din sclavie romii din Moldova.
Fenomenul sclaviei trebuie privit nu doar ca pe o stare de fapt, ci trebuie să luăm în calcul și caracterul profund economic, în sensul considerării exploatării muncii romilor în beneficiul unei clase privilegiate (domnitor, boieri și biserică).
Sclavii romi erau proprietatea stăpânului, care putea să dispună de ei după bunul plac:
-stăpânii aveau drept de viață și de moarte asupra sclavilor romi
-este interzisă folosirea limbii romani, portul și ocupațiile specifice
-romii nu puteau deține proprietăți
-căsătoriile sunt strict reglementate
-copiii de peste cinci ani sunt încredințați unor familii nerome.
În fostele Principate Române, dezvoltarea economică și socială s-a realizat și cu ajutorul nemijlocit al muncii neremunerate a sclavilor romi. Contribuția romilor la dezvoltarea societății este necunoscută sau minimalizată.
Parlamentul României a adoptat, în anul 2011, la inițiativa domnului deputat Nicolae Păun, reprezentantul minorității romilor în Parlamentul României, Legea nr.28/2011, prin care ziua de 20 februarie este declarată Zi națională pentru comemorarea dezrobirii romilor din România.
Au trecut 163 de ani de la eliberarea din sclavie a romilor, însă nici până astăzi, statul român și Biserica Ortodoxă Română nu și-au asumat public acest episod al istoriei naționale, deși, pe parcursul a 500 de ani, Biserica Ortodoxă Română a deținut, în proprietate, sclavi romi.
Avem nevoie de astfel de gesturi, că să ne împăcăm cu trecutul, cu istoria, cu momentele nefaste ale poporului din care cu toți facem parte, pentru a construi împreună viitorul.
Necunoașterea reciprocă conduce la cultivarea unui sentiment de nesiguranță, ceea ce alimentează prejudecățile și intoleranța și, în final, manifestările de ură, discriminare și rasism.
Îmi exprim îngrijorarea pentru faptul că excluderea socială a romilor, discriminarea atârna încă mai greu decât orice inițiative de integrare a romilor.
Marginalizarea și excluderea socială a romilor au creat un important decalaj socio-economic între populația majoritară și minoritatea romilor, generând o așa numită “cultură a sărăciei”.
Trebuie să subliniez, pentru toți actorii scenei sociale și politice, că problemele romilor din România nu sunt numai ale romilor, ci ale noastre – ale politicienilor și ale tuturor românilor.
Ideea că nu se poate face nimic, că avem de-a face cu o problemă adânc înrădăcinată de mentalitate, de neschimbat, este o idee falsă. Avem nevoie de o clasa politică responsabilă, de cetățeni responsabili care să transpună în practică măsurile destinate coeziunii sociale.
Cu ocazia zilei de 20 februarie, fac un apel, în numele organizației Partida Romilor Pro-Europa, la întreagă clasă politică, la întreaga societate civil roma și ne-roma în vederea concentrării eforturilor comune în scopul îmbunătățirii vieții cetățenilor români de etnie roma. |
| |
