Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 6 iunie 1997

	Sedinţa a început la ora 9,04. Lucrările au fost conduse de domnul Ion Diaconescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Mircea Ionescu Quintus şi Cristian Dumitrescu, vicepreşedinţi ai Senatului, şi domnul Miron Tudor Mitrea, secretar al Camerei Deputaţilor.
	Domnul Ion Diaconescu: Declar deschisă şedinţa de azi a plenului celor două Camere, anunţându-vă că din totalul celor 485 deputaţi şi senatori şi-a înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 400. Participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 12 parlamentari, iar 85 sunt absenţi, fiind deci întrunit cvorumul legal pentru desfăşurarea lucrărilor. Vă mai informez că la şedinţa de astăzi participă la lucrările Parlamentului şi invitaţi, printre care primul ministru, domnul Victor Ciorbea, şi alţi membri ai Guvernului. În ceea ce priveşte ordinea de zi, sigur, sunteţi informaţi, avem un singur punct pe ordinea de zi. Conform Regulamentului îl supun la vot. Cine este pentru această ordine de zi? Vă mulţumim. Împotrivă? Abţineri? Ordinea de zi a fost adoptată în conformitate cu cele stabilite anterior. În ceea ce priveşte programul, în şedinţa Birourilor permanente ale celor două Camere, s-a convenit să se facă următoarea propunere: în conformitate cu Regulamentul şi cu cutuma care s-a practicat şi în legislatura trecută, să se acorde pentru fiecare deputat un minut. (Din partea dreaptă a sălii: "Este mult!"). Este mult, dar aşa s-a cerut, să nu ni se reproşeze că am limitat timpul de vorbire, timpul de cenzură, fiind o Moţiune de cenzură cu consecinţe foarte importante, în ceea ce priveşte poziţia Guvernului. În consecinţă, Birourile permanente au hotărât să vă facă această propunere: un minut pentru fiecare deputat, ceea ce ar duce la următorii timpi pentru fiecare grup parlamentar. Anume: Grupurile parlamentare P.N.Ţ.C.D. + Civic-Ecologist, 121 minute; Grupul parlamentar P.D.S.R., 132 minute; Grupul parlamentar Uniunea Social Democrată, P.D., 66 minute; Grupul parlamentar liberal, 53 minute; Grupul parlamentar U.D.M.R., 36 minute; Grupul parlamentar "România Mare", 27 minute; Grupul parlamentar P.U.N.R., 25 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor, 15 minute; Grupul parlamentar Uniunea Social Democrată, P.S.D.R., 10 minute. În total: 485 minute. La aceasta, trebuie avut în vedere o oră acordată Guvernului, pe care o va folosi la început, la sfârşit, pentru replică. Mai mult decât atât, s-a convenit, aşa cum a fost cutuma, că grupurile pot să-şi împrumute timpii de la un grup la altul, între ele, chiar şi opoziţie, nu-i nici o supărare, opoziţia ne poate da nouă - se poate acorda timp şi Guvernului, eventual, Guvernul ne poate acorda nouă. Adică, o totală liberă circulaţie a timpilor, ca într-o veritabilă economie de piaţă. Supun, deci, spre aprobare, această propunere, această înţelegere care s-a făcut în cadrul Birourilor permanente, în ceea ce priveşte programul. Cine este pentru? Vă mulţumim. Împotrivă? Un vot împotrivă. Cine se abţine? Nu sunt abţineri. Cu mare majoritate de voturi, acest program a fost adoptat. Înainte de a intra în ordinea de zi, vă informăm că la Birourile permanente s-a depus o nouă moţiune. Moţiunea pe care dumneavoastră o dezbateţi şi o votăm astăzi se referă la moţiunea propriu-zisă, depusă de opoziţie, fără legătură cu angajarea răspunderii de către Guvern. Precum ştiţi, Guvernul şi-a angajat răspunderea. În cele trei zile libere, opoziţia a avut la dispoziţie un timp ca să depună o altă moţiune, legată direct de angajarea răspunderii de către Guvern, şi ieri a depus această moţiune. Vă informăm asupra acestui lucru, în pauza care va avea loc în jur de ora 13,00, membrii Birourilor permanente sunt invitaţi la Sala "Brătianu", unde vom discuta modalităţile de desfăşurare a noii moţiuni, care s-a depus ieri.
	Întreb acum pe iniţiatori dacă doresc să citească, încă o dată, textul moţiunii prezentate? Consideraţi că este necesar şi doriţi să o prezentaţi? (Din partea stângă a sălii: "Este obligatoriu!"). Domnule Dan Mircea Popescu, aveţi cuvântul, ca să prezentaţi încă o dată, textul moţiunii. Rog grupurile parlamentare să ne înainteze lista vorbitorilor.
	Domnul Dan Mircea Popescu: Domnule preşedinte, Domnule prim ministru, Domnilor miniştri, Stimate colege şi colegi. (Din partea dreaptă a sălii: "Mai cu morgă!"). Subsemnaţii senatori şi deputaţi din Parlamentul României, în temeiul art. 112 din Constituţia României, constatând neîndeplinirea de către Guvern a "Programului socio-economic pe termen scurt", pentru care a primit votul de încredere al Parlamentului, program ce prevedea ca obiectiv principal "gestionarea situaţiei pentru pregătirea ieşirii din criză, stoparea degradării socio-economice, ameliorarea vieţii populaţiei şi, în special, a categoriilor defavorizate"; constatând iminenţa declanşării unei grave crize economice şi sociale, ca urmare a politicii aventuriste şi incompetenţei guvernanţilor; luând act de prăbuşirea dramatică a nivelului de trai al cetăţenilor, de înrăutăţirea fără precedent a stării de sănătate a populaţiei, de lipsa unei politici coerente şi eficiente de protecţie socială, în totală contradicţie cu prevederile programului de guvernare; observând, cu îngrijorare, dezangajarea şi dezinteresul sfidător faţă de viaţa şi soarta ţărănimii şi faţă de destinul agriculturii româneşti; constatând abandonarea totală a intereselor capitalului autohton şi sufocarea întreprinderilor mici şi mijlocii care au apărut în ultimii ani pe baza iniţiativei private; manifestând îngrijorare faţă de numeroasele atingeri aduse drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, faţă de tendinţele tot mai evidente de a atenta la prerogativele Parlamentului şi de a-l subordona, ca o anexă servilă, puterii executive, faţă de încălcarea unor dispoziţii ale Constituţiei şi a legilor în vigoare, precum şi faţă de unele practici specifice statului poliţienesc; sesizând că trăsăturile principale ale politicii actualilor guvernanţi sunt minciuna, clientelismul ca formulă de guvernare, unele manifestări de lipsă de demnitate în raporturile cu străinătatea şi aroganţa faţă de cetăţenii României; iniţiem următoarea Moţiune de cenzură: 1. În cele 6 luni ale actualei guvernări, sărăcirea populaţiei României a atins cote de-a dreptul alarmante. Condiţiile de viaţă ale cetăţenilor s-au degradat continuu, majoritatea covârşitoare a populaţiei - muncitori, pensionari, ţărani, tineri, intelectuali, salariaţi bugetari - trăind cea mai dramatică scădere a nivelului de trai. Cea mai elocventă dovadă în acest sens sunt cifrele Comisiei Naţionale de Statistică, care atestă scăderea salariului real de la 76% în noiembrie 1996, la 49% în luna aprilie 1997. În aceeaşi perioadă, puterea de cumpărare a pensionarilor a scăzut de la 68% la 48%. În pofida unor măsuri luate de guvernanţi, protecţia socială pentru copii şi pensionari este total necorespunzătoare, comparativ cu explozia preţurilor din aceste 6 luni de guvernare. Contrar obiectivelor asumate la învestirea Guvernului privind combaterea şomajului şi crearea de noi locuri de muncă, în special pentru tineri, Executivul nu se preocupă deloc de principala măsură de protecţie socială, respectiv asigurarea locurilor de muncă şi crearea altora noi. Apreciem ca un factor deosebit de grav, cu multiple incidenţe asupra nivelului de trai, faptul că Guvernul nu numai că nu şi-a respectat angajamentele privind îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, dar a blocat, pur şi simplu, aplicarea unor legi în vigoare, cum este de exemplu Legea locuinţei. Degradarea serviciilor medicale pentru populaţie şi reducerea drastică a accesului la medicamente, pentru categorii largi ale acesteia, au antrenat o gravă înrăutăţire a stării de sănătate a populaţiei României, guvernanţii vrând parcă, dinadins, să pună în aplicare afirmaţiile cinice ale unui membru marcant al Cabinetului Ciorbea, care declara că, "E mai bine să moară acum o mie de oameni, decât un milion mai târziu". Astfel de abordări compromit însăşi ideea de reformă socială, în componentele ei esenţiale, afectând sever calitatea vieţii în România. 2. Opţiunea actualei coaliţii guvernamentale, dominată de C.D.R., pentru o acţiune programată de regres economic, ceea ce se reflectă în scăderea prevăzută a produsului intern brut pe 1997, cu 3% faţă de 1996, în hiperinflaţie, deprecierea nemaiîntâlnită a monedei naţionale, practicarea unor dobânzi uriaşe pe piaţa creditului. Această opţiune deci conduce la creşterea decalajului între România şi ţările Uniunii Europene, îndepărtând orizontul de integrare a ţării noastre în structurile europene. 3. Abandonarea susţinerii agriculturii româneşti şi a intereselor ţărănimii, prin renunţarea la facilităţile acordate producătorilor agricoli, se află în contradicţie vădită cu politicile de subvenţii consistente practicate de ţările dezvoltate. Dacă adăugăm la aceasta şi măsura reducerii accentuate şi unilaterale a taxelor de import la produsele agro-alimentare, se ajunge, inevitabil, la lipsirea producătorului agricol autohton de sprijin şi protecţie, fapt ce va duce la falimentarea acestui sector vital pentru ţara noastră. 4. Incapacitatea Guvernului actual, reflectată în lipsa oricărei strategii în domeniul politicilor industriale, investiţionale şi comerciale, destinate rentabilizării agenţilor economici viabili, stimulării capitalului autohton şi a exporturilor, este de natură să provoace dezindustrializarea României şi condamnarea ei la subdezvoltare. Dovada concludentă a acestei opţiuni antinaţionale o reprezintă faptul că, în loc de dezvoltare şi modernizare, actualul Guvern procedează la lichidarea de întreprinderi şi la falimentarea unor sectoare importante ale economiei, cu efecte catastrofale asupra viitorului economiei româneşti şi asupra populaţiei ţării. 5. Guvernul Ciorbea, contrar promisiunii şi angajamentelor luate faţă de populaţie şi agenţii economici privind reducerea fiscalităţii, a promovat şi a adoptat, cu sprijinul majorităţii din Parlament, măsuri legislative care au mărit substanţial impozitele şi taxele. Acestea au condus la sărăcirea populaţiei, blocarea investiţiilor, accentuarea subcapitalizării societăţilor comerciale, descurajarea exportului şi a accesului capitalului autohton la acţiunile de privatizare, la creşterea blocajului financiar în economie. 6. Prin politica bugetară dezastruoasă a Guvernului Ciorbea, au scăzut considerabil posibilităţile de autofinanţare la nivel local, care se situează cu 40% sub cele din 1996. Aceasta a condus la restrângerea capacităţilor de acţiune a autorităţilor locale, degradarea serviciilor publice şi a reţelelor edilitar-gospodăreşti. 7. Prin modificările pe care le propune la unele acte normative, îndeosebi la Legea învăţământului şi la Legea administraţiei publice locale, Guvernul cedează în mod sistematic şi iresponsabil presiunilor autonomiste şi separatiste, practicând tranzacţii politicianiste, ce pun în pericol chiar unitatea statului român. 8. În cele 6 luni de guvernare, principala preocupare a coaliţiei aflată la putere a fost împărţirea, pe criterii politice şi a unor interese de grup, a tuturor posturilor din administraţia publică centrală şi locală, din regii şi societăţi comerciale, inclusiv bancare. În acest fel, s-a renunţat total la principiul competenţei, al valorii profesionale, iar actul administrativ şi calitatea deciziilor au scăzut continuu în detrimentul intereselor cetăţeanului şi ale agenţilor economici. 9. Lipsa de profesionalism al actualului Guvern, incapacitatea sa organizatorică, declaraţiile contradictorii ale membrilor coaliţiei guvernamentale, precum şi amatorismul în abordarea unor probleme reale ale economiei, sunt dovedite şi prin faptul că măsurile legislative şi programele guvernamentale asumate la învestitură nu au fost nici măcar elaborate. Confruntat cu propria-i neputinţă, cu teama de dezbaterile parlamentare şi presaţi de condiţiile şi termenele impuse din afara ţării, Cabinetul Ciorbea a căutat refugiul în folosirea excesivă de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, introducând autoritarismul şi arbitrariul în practica politică, sustrăgându-se astfel controlului democratic, firesc al Parlamentului. În concluzie, semnatarii prezentei Moţiuni de cenzură, constatând incapacitatea Cabinetului Ciorbea de a guverna ţara; haosul economic creat în ultimele 6 luni; nepăsarea şi neglijenţa faţă de nevoile cetăţenilor, precum şi degradarea accentuată a condiţiilor de viaţă ale populaţiei; acţiunile stăruitoare vizând restauraţia în economie şi în viaţa politico-socială; existenţa unui pericol real ca populaţia, percepând eşecurile actualei guvernări, să-şi piardă încrederea în valorile şi instituţiile democratice; se adresează tuturor membrilor Parlamentului ca, prin vot, să retragă încrederea acordată Guvernului Ciorbea, deschizând calea formării unui Executiv responsabil, competent şi ataşat intereselor naţionale. Această Moţiune de cenzură a fost iniţiată de un număr de 140 de senatori şi deputaţi, aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Democraţiei Sociale din România, Partidului "România Mare" şi Partidului Unităţii Naţionale Române. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii).
	Domnul Ion Diaconescu: Vă mulţumim. Conform Regulamentului, întrebăm pe iniţiatorii moţiunii, dacă toţi îşi menţin semnătura în continuare. (Din partea stângă: "Da!"). Nefiind nici o retragere, trecem mai departe. În continuare, dăm cuvântul domnului prim ministru Victor Ciorbea. (În partea dreaptă se aplaudă puternic). Din partea stângă a sălii: Ca la Congres!
	Domnul Victor Ciorbea: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Moţiunea de cenzură este un instrument al democraţiei parlamentare, care este utilizat atunci când o parte a parlamentarilor, îngrijorată de evoluţiile Executivului, vrea să determine un vot de neîncredere dat de Parlament Guvernului. Credem în acest instrument democratic, în rostul pentru care a fost creat şi în rolul lui într-o societate democratică. Mai credem că redactarea unei moţiuni, mai cu seamă a uneia de cenzură, este o datorie pentru o opoziţie serioasă, un gest de responsabilitate majoră faţă de destinele ţării. Citind această moţiune, nu pot să nu mă întreb: vrea opoziţia căderea Guvernului? Nuu... Nuu... (Din partea stângă a sălii: "Da!"). Fiindcă nu doreşte să-şi asume răspunderea guvernării (aplauze în partea dreaptă a sălii), fiind prea preocupată în acest moment să supravieţuiască războaielor interne. (Eexplozie de aplauze în partea dreaptă a sălii). Este opoziţia îngrijotară de soarta naţiunii? (Din partea dreaptă a sălii: "Nuu!"). În nici un caz! Anii scurşi la guvernare ne-au dovedit că nici nu le pasă de noi. (Aplauze în partea dreaptă a sălii). Şi-au descoperit, brusc, semnatarii moţiunii, eventuale criterii de competenţă? Nu. Fiindcă, moţiunea este semnată de aceleaşi persoane care ne-au guvernat până în decembrie 1996 şi ştim cu toţii cum ne-au guvernat. (Aplauze în partea dreaptă a sălii). Trebuie să recunosc că am citit cu mare atenţie numele celor care semnează această moţiune de cenzură (rumoare în partea dreaptă a sălii; din partea stângă: "Nu se vede!"): un fost Preşedinte, un fost prim ministru, foşti preşedinţi ai Camerelor, foşti miniştri, şefi de agenţii guvernamentale, oameni care au avut timpul şi posibilitatea să facă ceva dintr-o economie care se simţea, acum 4 ani, infinit mai bine decât în noiembrie 1996. (Aplauze din partea dreaptă a sălii). Dar am citit cu mare atenţie şi textul moţiunii şi am realizat că incompetenţa demonstrată la guvernare de semnatari este depăşită doar de ura pe care o nutresc faţă de toată lumea, din momentul în care au zburat, în urma alegerilor, din posturile pe care nu credeau că le vor părăsi vreodată. (Aplauze din partea dreaptă a sălii; din partea stângă: "Hai, că ai luat-o pe arătură!"). Vom răspunde punct cu punct acuzaţiilor aduse (din partea stângă a sălii: "Ia auzi!") din respect pentru Parlament şi pentru alegători, şi vom răspunde exact cu seriozitatea şi responsabilitatea cu care credem că ar fi trebuit să fie scrisă această moţiune. Voi face doar o observaţie de început, aceea că este de-a dreptul cinic să ni se aducă acuze, de către domnul senator Ion Iliescu, în legătură cu scăderea nivelului de trai; să ne acuze domnul senator Nicolae Văcăroiu de abandonarea întreprinderilor mici şi mijlocii; să ne acuze colegii domnului Mincu de deprecierea stării de sănătate a populaţiei; (din partea dreaptă a sălii: "Aia e! Bravo!", aplauze); domnul Valeriu Tabără de dezinteres faţă de ţărănime; de domnii Cosmâncă şi Tărăcilă de minciună şi clientelism politic. (Atmosferă tumultuoasă în partea dreaptă a sălii, aplauze însufleţite, urale) Mai rămâne doar, să vină domnul Adrian Năstase, să ne acuze de izolarea României pe plan internaţional (rumoare, aplauze în partea dreaptă a sălii) şi domnul Viorel Hrebenciuc de corupţie, şi n-ar mai lipsi nimic. (Aplauze în partea dreaptă a sălii, atmosferă de satisfacţie faţă de cele rostite de primul ministru; din partea stângă: "şi Cataramă!"). Nu cerem decât o comportare civilizată, un limbaj decent şi o dispută politică în limitele bunului simţ. Reţineţi, vă rog, că este regretabil să folosiţi în Parlament limbajul cu care vă tranşaţi certurile de partid. (Râsete şi aplauze în partea dreaptă a sălii) Doamnelor şi domnilor semnatari ai moţiunii, Regret, de asemenea, că trebuie să vă spun că nu aţi înţeles nimic din înfrângerea din noiembrie 1996. Mai aveţi ani buni de meditat, dar vă rog să o faceţi fără să ne puneţi beţe în roate, pentru că mai avem multe de reparat din ceea ce aţi distrus dumneavoastră... (aplauze în partea dreaptă a sălii), trebuie să recunosc, cu un profesionalism desăvârşit. (Aplauze în partea dreaptă a sălii). Orice om politic de peste hotare, cu care m-am înzâlnit, m-a întrebat şi m-a întâmpinat cu aceeaşi replică: "De ce n-aţi început mai devreme? De ce aţi aşteptat atât? Acum n-aţi mai fi avut probleme nici cu aderarea la NATO, nici cu integrarea în Uniunea Europeană..." E păcat că la această întrebare trebuie să răspundem noi şi este nedrept că populaţia României trebuie să plătească pentru anii pierduţi. Acum, răspunsul la moţiune: 1. Situaţia economică gravă şi blocajul financiar ce caracterizau România la sfârşitul anului 1996 au determinat restrângerea resurselor alocabile protecţiei sociale. Bugetul de asigurări sociale de stat, în trecut excedentar, a devenit deficitar în anul 1995, iar în anul 1996, (din partea stângă: "Moştenirea!"), deficitul a atins aproape 499 de miliarde lei, (din partea stângă: "Greaua moştenire!"). Sunt cunoscute măsurile pe care le-am luat privitoare la indexarea salariilor, creşterea salariului minim pe economie, scutit de plata impozitului, majorarea alocaţiilor pentru copii, de care beneficiază circa 5,9 milioane de copii, a pensiilor şi a altor venituri, precum şi acordarea compensaţiei băneşti pentru pâine, de care beneficiază peste 10 milioane de cetăţeni. Este de menţionat că pragul cel mai scăzut al puterii de cumpărare al salariilor, înregistrat în luna martie 1997, faţă de luna octombrie 1990, este comparabil cu cel înregistrat în luna martie 1994, când a fost de 52,2%. Cel mai mic nivel al pensiei reale, 49,1%, comparativ cu octombrie 1990, a fost înregistrat în noiembrie 1994, în condiţiile unei rate a inflaţiei reduse. Vă mai amintiţi cine era atunci la guvernare? (Din partea stângă: "Guvernul Roman!"). Noi şi cetăţenii, da. Pensia medie pentru agricultori a crescut în termeni reali cu 105%. Cuantumul ajutorului de şomaj a crescut astfel încât, începând cu aprilie 1997, acesta acoperă integral creşterea medie prognozată a preţurilor pe semestrul I al acestui an. În concordanţă cu programul de restructurare şi privatizare, şi pentru reducerea şocurilor pe care reforma le produce asupra nivelului de trai, a fost elaborată, în colaborare cu sindicatele şi patronatul, Ordonanţa nr. 9, din acest an, cu privire la unele măsuri de protecţie socială pentru persoanele ale căror contracte individuale vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective. Suma totală de bani, acordată cu titlu de plată compensatorie, reprezintă 6, respectiv 9 sau 12 salarii nete pe economie, în funcţie de vechime. Aplicarea prevederilor ordonanţei respective este susţinută prin alocarea a 1.049 miliarde lei din fondul de şomaj şi urmează extinderea prevederilor acesteia şi la alte categorii de persoane. Pentru îmbunătăţirea standardului de viaţă al cetăţenilor vor fi înaintate imediat Parlamentului următoarele acte normative: Legea pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, Legea privind înfiinţarea şi funcţionarea fondurilor private de pensii, Legea cadru a asistenţei sociale şi altele. În ce priveşte asigurarea locurilor de muncă, a fost completat art. 24 din Legea nr. 1/1991, astfel încât se asigură: acordarea de credite în condiţii avantajoase, cu o dobândă de 25%, chiar în acest an, inclusiv pentru unităţile din cooperaţie. Creşterea duratei de creditare de la 1 la 3 ani şi condiţionarea acordării creditelor de crearea reală de noi locuri de muncă şi nu ca rezultat al disponibilizărilor potenţialului existent. Din sală: Cu cât?...
	Domnul Victor Ciorbea: 25%... Afirmaţia că Guvernul, nu numai că nu şi-a respectat angajamentele privind îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, dar a blocat pur şi simplu aplicarea unor legi în vigoare, cum este, spre exemplu, Legea locuinţei, este hazardată şi departe de adevăr. Şi cine face această afirmaţie? Fosta coaliţie, care în programul său de guvernare, prezentat în februarie '93, a prevăzut pentru perioada '93-'96 că va termina 64.000 de locuinţe începute şi a realizat doar 35.000 dintre acestea. Se află în curs de înfiinţare Fondul Naţional de Locuinţe, după cum au fost definitivate propunerile de modificare a Legii locuinţei. În bugetul de stat pe anul acesta, s-au prevăzut, în scopul menţionat, cheltuieli de peste 300 miliarde lei, inclusiv pentru infrastructura rurală. Degradarea serviciilor medicale pentru populaţie, reprezintă în întregime opera guvernării precednte. Indicii demografici şi rezultatul neaplicării unor reforme reale, ci doar declarative, a serviciilor pentru sănătate se regăsesc în cifre statistice cutremurătoare ale "înţeleptei conduceri" aparţinând echipei domnului profesor Mincu. Astfel, 12% decese în '96, faţă de 10,5% în '90. O rată a natalităţii de 10,5% în '96, faţă de 16% în '90. (Vociferări). Speranţa de viaţă a ajuns în România, la sfârşitul anului '96, cu peste 6 ani mai redusă decât media Europei - 69,5 ani - numărul deceselor anuale ajungând să depăşească cu 35.000 cel al naşterilor, înregistrând în ultimii ani un minus de 1,6 la mia de locuitori. Vă reamintim, pentru că se pare că memoria unora dintre dumneavoastră este foarte scurtă, că actuala conducere a Ministerului Sănătăţii a luat măsuri speciale pentru protecţia copiilor şi vârstnicilor, prin înfiinţarea a 42 de centre judeţene de diagnostic şi tratament, cu acordarea de servicii medicale prioritare. Accesul la medicamente este gratuit pentru copiii până la 16 ani, 4,7 milioane de persoane, pentru numeroase boli cronice cu frecvenţă crescută, şi compensate cu până la 75% în cazul vârstnicilor, 4,2 de milioane de persoane, şi cu 50% pentru restul populaţiei. Ar fi nevoie de o armată de finanţişti remarcabili pentru a demonstra pe ce aţi cheltuit împrumutul de 150 de milioane de dolari de la Banca Mondială, ale cărui dobânzi le plătim noi acum. 2. Autorii moţiunii ne acuză de regres economic, ceea ce s-ar reflecta în scăderea prevăzută a produsului intern brut în 1997 cu 3% faţă de '96, în hiperinflaţie, în deprecierea nemaiîntâlnită a monedei naţionale şi practicarea unor dobânzi uriaşe pe piaţa creditului. Aş întreba: avea Guvernul nostru şi o altă opţiune raţională fără a întoarce spatele legilor economice şi criteriilor eficienţei? (Vociferări). Partidele care au guvernat ţara până în '96 au promovat cu uluitoare nonşalanţă politica creşterii pauperizante. S-a produs pentru magaziile fabricilor, costurile au fost umflate, importurile au tot crescut, exporturile, în final, au stagnat, în timp ce profiturile unităţilor economice, acolo unde nu s-a lucrat în pagubă, au rămas la niveluri foarte joase. Rezultatul: numai în '96, în condiţiile în care consumul intern s-a situat sub limita decenţei, în România s-a consumat cu 2,4 miliarde dolari peste ce s-a produs, respectiv cu circa 6% din produsul intern brut, altfel spus, întreaga creştere economică s-a spulberat. Cine a avut nevoie de o astfel de creştere, care nu adus nici calmarea inflaţiei şi nici îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale populaţiei? Noi am optat pentru o creştere minus, ca să ieşim din minciună (aplauze din partea puterii), să terminăm şi să temperăm inflaţia, să corectăm deficitele pentru a ne salva şansa de a fi creditaţi. Ne acuzaţi că am provocat hiperinflaţie? Unde o vedeţi? Teoriile moderne înţeleg prin hiperinflaţie o creştere generalizată a preţurilor cu mai mult de 50% pe lună. Or, în acest an, preţurile au crescut cu 13% în ianuarie, cu 18% în februarie, cu 30% în martie şi cu 6,5% în aprilie. (Rumoare, vociferări în rândul opoziţiei). Cea mai mare parte a acestei inflaţii reprezintă trecerea la adevărul preţurilor. Reamintesc că şi Guvernul Văcăroiu, în 1993, când a făcut corecţie de preţuri, a avut în luna mai o inflaţie tot de 30%, numai că atunci Guvernul a dat înapoi şi efectele trecerii la adevărul preţurilor s-au stins imediat. Populaţia a suportat costul acestei corecţii fără să culeagă şi roagele la acea vreme. Acum, în '97, noi am fost nevoiţi să facem o nouă corecţie masivă, cu deosebirea că aceasta va fi şi ultima. (Aplauze din partea puterii). Deja inflaţia a început să scadă, iar din luna iulie creşterea preţurilor nu va fi în nici o lună mai mare de 2-3%. De aici înainte pieţele vor fi lăsate să lucreze şi veţi vedea că efectele vor fi dintre cele mai benefice. Ne acuzaţi, de asemenea, că am produs deprecierea nemaiîntâlnită a monedei naţionale. Vă propun un scurt exerciţiu de memorie, să vedem dacă deprecierea din acest an este, într-adevăr, nemaiîntâlnită. În '93, deprecierea leului faţă de dolar a fost de 300%, stimaţi domni şi stimate doamne, semnatare ale moţiunii. Deprecierea din acest an nu va depăşi 100%. E drept, cursul a făcut un salt în februarie-martie, influenţat de curba inflaţiei, dar şi-a revenit repede şi piaţa s-a stabilizat. România are acum cea mai bună situaţie valutară din anii tranziţiei. Numai la data de 3 iunie am reuşit să aducem în trezoreria ţării peste 1 miliard de dolari, care se adaugă la triplarea rezervelor Băncii Naţionale a României. (Aplauze puternice din partea puterii). În sfârşit, ne acuzaţi de practicarea unor dobânzi uriaşe pe piaţa creditului. Nu e nici în această privinţă vreo noutate. Dobânzi uriaşe s-au mai practicat şi cu mult mai mari în anii '93 şi '94. Atunci, nivelul înalt al dobânzilor s-a menţinut mai mult timp, în '97 saltul dobânzilor a produs un şoc de scurtă durată, care a trecut deja. Dobânzile au început să coboare şi piaţa creditului dă semne de redresare. Sunt în măsură să precizez că la toamnă dobânzile vor coborî sub nivelul anului trecut, cu marea deosebire că vor fi stabile, în condiţii sănătoase, de piaţă, fără a mai provoca efecte inflaţioniste. Agricultura. Afirmaţiile prezentate în Moţiunea de cenzură în legătură cu sectorul agricol sunt nefondate. Ele atestă fie o necunoaştere a realităţilor, fie ignorarea acestora, fie o accentuată lipsă a capacităţii de a percepe şi a înţelege schimbările în curs de desfăşurare. Astfel, numai prin buget s-au alocat sub formă de subvenţii şi credite, peste 1.000 de miliarde lei pentru campania de primăvară. În acelaşi timp, prefinanţarea extrabugetară pe bază de contracte a agricultorilor este, de asemenea, de peste 1.000 de miliarde lei. Ca urmare, în acest an, pentru prima dată sectorul particular a devansat ritmul de desfăşurare al lucrărilor din sectorul de stat şi, în pofida profeţiilor sumbre ale opoziţiei, exprimate şi în precedenta moţiune, lucrările agricole de primăvară (râsete, rumoare)... Din sală: Este vară deja...!
	Domnul Victor Ciorbea: ... se desfăşoară normal, peste 95% din suprafeţe, programate să fie semănate, au fost deja însămânţate. Se subvenţionează direct şi transparent producătorii agricoli la nivelul posibilităţilor reale ale economiei. Aceştia vor primi direct pentru lucrările agricole de toamnă circa 1.400 de milioarde lei. În plus, prin politica promovată, urmărim atragerea capitalului străin în agricultură, primele rezultate fiind vizibile. Referitor la reducerea nivelului taxelor de import, trebuie avut în vedere faptul că la 1 iulie '95, fostul Guvern a ridicat un adevărat zid vamal, bazat pe taxe de peste 200%, nepracticate în nici o ţară europeană, taxe care reprezentau, de fapt, bani scoşi din buzunarul cetăţeanului. Actualele tarife vamale sunt de natură să protejeze marea majoritate a producătorilor agricoli, să-i stimuleze pe cei eficienţi şi, în acelaşi timp, să transmită semnale clare celor ineficienţi. 4. România a moştenit o dezvoltare industrailă inadecvată, cauzată de o politică izolaţionistă. Fără aport substanţial de capital extern, România nu are resursele materiale şi financiare necesare susţinerii tuturor acestor ramuri industriale. Nu mai este un secret pentru nimeni că politica în domeniul industrial, condusă în ultimii ani, s-a dovedit a fi un eşec. Guvernul îşi asumă răspunderea de a începe o reală restructurare industrială, operând selectiv prin susţinerea numai a acelor ramuri şi sectoare care vor putea face faţă concurenţei cu viitorii noştri parteneri din structurile economice ale Uniunii Europene. Guvernul a luat măsurile necesare creării unei economii de piaţă reală având la bază legi economice şi nu hotărâri administrative, care să reflecte deformat eficienţa întreprinderilor. Politica comercială de liberalizare a preţurilor permite dezvoltarea substanţială a schimburilor, creşterea eficienţei activităţii operatorilor economici şi a competitivităţii lor pe piaţa internă şi externă. Semnatarii Moţiunii ne acuză că nu avem nici o strategie de investiţii. Fals. Numai în transporturi vor fi investite circa 1,2 miliarde de dolari, din care peste 800 de milioane de dolari din credite externe şi echivalentul a circa 400 de milioane de dolari transferuri din bugetul de stat. De asemenea, din fondurile speciale pentru infrastructura feroviară şi pentru infrastructura rutieră, vor mai fi investite echivalentul a circa 500 de milioane de dolari. Aceste sume înseamnă crearea a aproximativ 40.000 de noi locuri de muncă, fără a lua în considerare că fiecare constructor creează 5 locuri de muncă în industria orizontală. Cât priveşte acuzaţia potrivit căreia Guvernul procedează la lichidarea de întreprinderi şi falimentarea unor sectoare importante ale economiei, aceasta vădeşte o totală necunoaştere a legilor economice. Cum am mai spus, nu Guvernul închide fabrici şi nici FPS-ul. Le închide piaţa prin funcţionarea legilor economiei de piaţă. Cât despre efortul de privatizare pe care îl întreprinde Executivul, în primele 5 luni ale acestui an, au fost privatizate peste 800 de societăţi conmerciale, totalizând un capital social aferent al acţiunilor vândute de peste 570 de miliarde lei, în care îşi desfăşoară activitatea peste 68.000 de salariaţi. 5. O altă acuzaţie nefondată, lipsită de o elementară corespondenţă în realitata actelor de guvernare ale actualei coaliţii, este aceea că am mărit substanţial impozitele şi taxele. Acuza este lipsită de obiect, dar îmi oferă prilejul să fac încă o dată cunoscute câteva măsuri şi proiecte ale Guvernului, care au tocmai scopul de a diminua presiunea fiscală asupra cetăţenilor. În cursul primelor 6 luni de guvernare, au fost iniţiate acte normative menite să reducă sau să aplice excepţii la taxele vamale pentru produsele agricole, precum şi pentru o serie de produse industriale utilizate în sectorul agriculturii. Dar, probabil că acuzaţia se referă la creşterea accizelor la băuturi spirtoase şi ţigări de calitate medie, ceea ce ne spune multe despre iniţiatorii Moţiunii, sau cel puţin despre unii dintre ei. (Aplauze puternice din partea puterii). Dincolo de faptul că măsura în sine are un efect temporar, deoarece se aplică până la sfârşitul anului, opoziţia se face că nu ştie că prin atragerea de noi resurse la buget şi prin limitarea deficitului bugetar, cu ajutorul veniturilor suplimentare opţinute pe băuturi şi ţigări, se permit scutiri de taxe pe valoara adăugată pentru activităţile de editate, tipărire şi difuzare a ziarelor. Putem înţelege de aici că tocmai liberalizarea taxelor pentru presă descurajează actuala opoziţie, fidelă aversiunii ei faţă de presa liberă. În ceea ce ne priveşte, Guvernul nostru a hotărât ca presa să fie transportată la preţul de 1 leu/tonă pe orice distanţă din ţară. Se cunoaşte, de asemenea, că Guvernul nu apromovat proiecte de legi pentru noi impozite şi taxe, nici de majorare a celor existente şi introduse chiar de autorii acestei Moţiuni, ci, dimpotrivă, a făcut publică dorinţa de a reduce fiscalitatea între altele prin suspendarea perceperii impozitului pe venitul agricol până în anul 2000, începând cu luna iulie anul acesta. 6. Am afirmat încă de la început că bugetul de stat pe acest an este unul de austeritate. Acesta este structurat astfel încât să asigure macrostabilizarea, ceea ce presupune refacerea principalelor echilibre din economie, distruse de politica fostei guvernări. (ilariate, rumoare) Noi ne ţinem de cuvânt şi rezultatele măsurilor luate în primele 6 luni dovedesc că ne aflăm pe drumul cel bun, care nu poate fi decât cel al economiei de piaţă autentice şi nu cel al unor variaţiuni pe tema centralismului, combinate cu tipărirea de bani sau hârtii de valoare, pe care le-aţi emis, domnilor, în plină campanie electorală şi pentru care, astăzi, trebuie să plătim mai mult decât am putut aloca pentru întregul învăţământ. Sumele defalcate din impozitul pe salarii, aprobate pe anul '97 pentru unităţile administrativ-teritoriale, au înregistrat o creştere de 118,1% faţă de anul '96, iar transferurile din bugetul de stat către bugetele locale au sporit cu 85,2%. Comparativ cu volumul fondurilor repartizate de la bugetul de stat către bugetele locale, creşterea prognozată pe anul acesta a veniturilor proprii ale unităţilor administrativ-teritoriale este de 29,8%, în condiţiile în care impozitele şi taxele locale nu au fost actualizate din anul '94, în funcţie de rata inflaţiei, aşa cum prevăd cele menţionate în Legea 27 din '94, în spiritul cărora cu 3 luni înainte de începerea anului următor, taxele trebuie modificate prin hotărâri adevate. Gradul de autofinanţare a bugetelor locale în anul '97 este de 62,8% faţă de 62,6% în anul '96, în condiţiile în care totalul cheltuielilor prognozate pe anul '97 a crescut cu 85,7% faţă de anul trecut. 7. Punctul 7 din prezenta Moţiune de cenzură mi se pare a fi cea mai gravă ofensă ce se poate aduce unui Guvern, deoarece el conţine şi acuzaţia de trădare de ţară. (Vociferări, rumoare). Prin conţinutul lipsit de responsabilitate şi prin folosirea unei terminologii violente, această acuzaţie nu face decât să dezvăluie incapacitatea partidelor din opoziţie de a înţelege şi susţine integrarea României în sistemul european de valori. În schimb, dovedeşte pe deplin aceeaşi unitate în intoleranţă pe care partidele semnatare ale Moţiunii au manifestat-o şi când au guvernat. De ce aţi semnat şi ratificat Tratatul de bază cu Ungaria, domnilor semnatari ai Moţiunii? Doar pentru a vă asigura pentru scurt timp aplauze anemice din parta comunităţii internaţionale? Oare dumneavoastră nu aţi auzit de Carta Europeană a Limbilor Minoritare şi Regionale ale cărei documente de preaderare le-a semnat Guvernul Văcăroiu? Dar de Carta Europeană a Autonomiei Locale a cărei aderare a fost în prealabil negociată de domnul Meleşcanu şi apoi promulgată de preşedintele Partidului Democraţiei Sociale, domnul Ion Iliescu? Din sală: Cum e cu Odorheiul?!... Dar Ucraina?!...
	Domnul Victor Ciorbea: Din fericire, noi nu aplicăm această marcă înregistrată de politică externă. Pentru noi, cuvântul dat este dat pentru a fi respectat iar tratatele, contractele, acordurile semnate pentru a fi puse în aplicare în litera şi spiritul lor. (Aplauze, dreapta sălii) Evident, modificările Legii învăţământului au în vedere principiile suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale, ...
	Domnul Dumitru Bălăeţ ( din bancă) : Care, care?
	Domnul Victor Ciorbea: ...al inviolabilităţii graniţelor, prevăzute atât de Constituţie, cât şi de documentele internaţionale.
	Domnul Dumitru Bălăeţ (din bancă): O minciună, domnule!
	Domnul Victor Ciorbea: Suntem pentru integrarea între majoritatea românilor şi minorităţile naţionale nu pentru o dezvoltare separată şi, mai ales, suntem împotriva creării unui sistem paralel de învăţământ. Este interesul tuturor minorităţilor naţionale să studieze limba română ca limbă oficială în stat, asigurând toate condiţiile pentru însuşirea şi folosirea ei corectă. Modificările aduse Legii administraţiei publice locale au vizat cu precădre următoarele obiective: realizarea unei reale autonomii locale şi descentralizarea serviciilor publice prin statuare fără echivoc a principiului subsidiarităţii, principiu de mare actualitate a cărui aplicare are ca efect responsabilizarea autorităţilor celor mai apropiate de cetăţean. Dacă măcar aţi citi modificările aduse Legii administraţiei publice locale aţi înţelege că art.1 alin.4 din lege statuează, fără putinţă de echivoc, următoarele: "Aplicarea principiilor enunţate nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional unitar al României" iar în art.25 alin.2 se menţionează: "Documentele şedinţelor de consiliu se întocmesc în limba română" şi apoi la art.58 alin.2 "Actele oficiale se întocmesc în limba română". Aceasta înseamnă în opinia dumneavoastră: "...tranzacţia politicianistă cu forţe autonomiste şi separatiste, care pun în pericol unitatea statului român"? Deputaţi din Opoziţie: Da, da!
	Domnul Victor Ciorbea: Punctul 8. Punctul cel mai bizar al moţiunii este acela prin care ni se impută o aşa-zisă împărţire pe criterii politice a tuturor posturilor din administraţia publică centrală şi locală. (Aplauze, stânga sălii, manifestări de aprobare) Ciudăţenia acestei acuze vine din faptul că rezultatele administraţiei dumneavoastră au fost dezavuate clar de votul majorităţii populaţie în noiembrie '96. (Aplauze din partea parlamentarilor arcului guvernamental). Parlamentari din Opoziţie: Ciolanele, ciolanele!
	Domnul Victor Ciorbea : În structurile administraţiei publice centrale şi locale există specialişti, dar ei nu au fost folosiţi pentru că altfel nu se explică haosul birocratic şi dezordinea funcţională pe care am găsit-o la preluarea guvernării...
	Domnul Marţian Dan( din bancă): Se vede.
	Domnul Victor Ciorbea: Executivul actual poate să asigure Parlamentul şi populaţia că avem nevoie de toţi specialiştii pe care-i are ţara, că nu ne putem lipsi de niciunul şi că am dori să avem mai mulţi, dar trebuie să se înţeleagă faptul că a fi posesor al unei diplome şi a unei funcţii în aparatele administraţiei centrale sau locale nu înseamnă automat că eşti specialist. De altfel, tuturor românilor le este limpede în memorie afirmaţia unui lider marcant al P.D.S.R. potrivit căreia, la acea dată, semnatarii moţiunii nu puteau conduce ţara decât cu oameni de partid. 9. Ultima acuzaţie din moţiune este tot atât de falsă ca şi cele care au precedat-o. În cele şase luni, Executivul a elaborat peste 600 de acte normative, din care peste 120 de proiecte de legi şi ordonanţe.
	Domnul Marţian Dan (din bancă): Unde sunt legile, domnule?
	Domnul Victor Ciorbea: În ceea ce priveşte programele, spre deosebire de Guvernul Văcăroiu, care a prezentat la patru luni de la instalare o schiţă de program sau cum vă place s-o numiţi, noi am prezentat un amplu şi serios program de guvernare, însoţit chiar şi de un program pe termen scurt. Nu vă amintiţi, domnilor din Opoziţie, că ne-aţi descoperit în cursul dezbaterilor din decembrie o greşeală la pagina 116? Şi nu mai târziu de săptămâna aceasta, Guvernul a prezentat un program detaliat de aplicare a reformei globale pentru care şi-a asumat, pentru prima dată în istoria noastră, răspunderea în faţa Parlamentului. (Aplauze, dreapta sălii) Sper să vă asumaţi şi dumneavoastră răspunderea faţă de cei care ne urmăresc pentru cele patru moţiuni simple şi două moţiuni de cenzură depuse în ultimele două luni. Asta da Opoziţie constructivă! (Aplauze, dreapta sălii) Activitatea legislativă menţionată demonstrează contrariul celor susţinute în moţiunea de cenzură, în sensul realizării măsurilor legislative prevăzute de Programul de guvernare asumat la învestitură. În ce priveşte ordonanţele de urgenţă, Guvernul nu se sustrage controlului democratic al Parlamentului, întrucât toate ordonanţele de urgenţă sunt supuse dezbaterii şi aprobării dumneavoastră. Am avut, însă, prea multe lucruri de schimbat, într-un termen prea scurt, la un cadru legislativ pe care dumneavoastră l-aţi creat, domnilor, acum în Opoziţie, pentru a putea folosi întotdeauna procedurile obişnuite. V-am prezentat toate datele care descriu în cel mai exact mod activitatea noastră, mersul reformei în România şi perspectivele de dezvoltare. Practic, nimic din moţiunea de cenzură despre care vorbim nu se bazează pe fapte reale, ci doar pe amintiri ale fostului executiv. Această moţiune ar fi fost perfect justificată acum un an, dar în acest moment este fără obiect şi fără substanţă. Aduceţi-vă aminte, doamnelor şi domnilor parlamentari, semnatari ai moţiunii... (Gălăgie, proteste din partea Opoziţiei)
	Domnul Dumitru Bălăeţ (din bancă): De Churchil...
	Domnul Victor Ciorbea: ...că nu numai Executivul răspunde pentru ceea ce face şi pentru ceea ce nu face. Şi mai aduceţi-vă aminte că imunitatea parlamentară nu vă pune la adăpost de răspunderea politică...
	Domnul Marţian Dan (din bancă): Cum vă permiteţi aşa ceva? Ce faceţi, ne ameninţaţi?
	Domnul Corneliu Vadim Tudor (din bancă): De ce ameninţaţi Parlamentul, unde s-a mai pomenit aşa ceva?!
	Domnul Victor Ciorbea: Doamnelor şi domnilor parlamentari, semnatari ai moţiunii, vă reamintim că aţi furat deja patru ani din timpul Reformei, din şansele României şi din vieţile noastre. (Aplauze, dreapta sălii) De aceea, constatând incapacitatea partidelor semnatare ale moţiunii de a contribui la reconstrucţia României, constatând ura care răzbate din fiecare rând scris de partidele semnatare şi neputinţa păstrării ritmului impus din Guvern pentru redresarea ţării, observând cu îngrijorare dezinteresul partidelor semnatare pentru problemele fundamentale ale ţării şi pentru marile examene pe care România trebuie să le treacă în această perioadă, sesizând că trăsăturile principale ale partidelor semnatare ale acestei moţiuni rămân minciuna şi oportunismul politic... (Dezaprobare din partea Opoziţiei.) ...le atragem atenţia că, după ce au eşuat în tentativa de a guverna România, dovedesc că nu reuşesc nici măcar să realizeze o opoziţie credibilă. (Aplauze, dreapta sălii) Doamnelor şi domnilor parlamentari, Vă rog să votaţi în aşa fel încât Programul de reformă şi de însănătoşire a României să meargă mai departe, înţelegând, cum aţi făcut-o mereu,...
	Domnul Marţian Dan (din bancă): Cadrilul bătrânilor!
	Domnul Victor Ciorbea: ...că nu noi contăm, ci România! Vă mulţumesc. (Aplauze, dreapta sălii)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim domnului prim-ministru pentru cuvântul domniei-sale, care s-a desfăşurat pe 50 de minute. Urmează ca pentru replica finală să acordăm din timpii partidelor din arcul guvernamental. Are cuvântul, în continuare, domnul Mircea Dumitru Coşea din partea Grupului P.D.S.R.
	Domnul Mircea Dumitru Coşea: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Domnilor miniştri, Domnule prim-ministru, Ascultându-vă, citindu-vă am observat că vă plac citatele, că vă plac proverbele şi zicătorile, de aceea am să pun această intervenţie sub semnul unui proverb. N-am găsit nimic din Churchil sau din altcineva, aşa încât am să vă spun că ...(Rumoare în sală deoarece nu se aude, i se solicită să îndrepte microfoanele) Îl ţin cât pot, mai mult nu se poate...
	Domnul Ion Diaconescu: Rugăm domnii din partea stângă să păstreze liniştea. O să aveţi microfonul vreme de ore întregi să vă spuneţi punctul de vedere. Păstraţi-vă energia pentru atunci, nu vă obosiţi! (Rumoarea continuă, vociferări)
	Domnul Mircea Dumitru Coşea: Se aude acum? - Da. Domnule prim-ministru, Aş fi vrut să mă adresez dumneavoastră, dar stau cu faţa spre sală ca să se audă în microfon. Deci, domnule prim-ministru, pun această intervenţie sub semnul unui proverb, şi anume: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! De ce? Pentru că, acum câtva timp, ca membru al fostului guvern, stăteam şi eu pe această bancă, atunci când erau moţiuni de cenzură. Şi nu-mi plăcea când cineva, persoană importantă, venea şi spunea "ce fel de guvern sunteţi? Pe timpul meu, oul era 5 lei iar acum este 100?" De aceea, eu n-am să vă spun că pe timpul dumneavoastră este 400 de lei, că ştiu că nu vă face plăcere... Din sală: Este mai mult!
	Domnul Mircea Dumitru Coşea: ...sau 500, sau 600. Plec de la ideea că această moţiune trebuie să aibă un aspect constructiv şi trebuie să lămurească anumite aspecte ale situaţiei economice, ale situaţiei sociale ale acestei ţări. De aceea, domnule prim-ministru, am să încerc să vorbesc lucruri care dumneavoastră vă plac, şi anume despre modelul Reformei în România, pe care dumneavoastră l-aţi prezentat într-o cuvântare recentă şi pe care îl consideraţi ca fiind o reuşită. Trebuie să vă spun, domnule prim-ministru, că este un model de toată valoarea, este modelul teoretic al Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar, este un model pe care nu pot decât să-l aprob, este un exemplu de clasic în economie şi sunt fericit că dumneavoastră n-aţi avut complexe ca să-l preluaţi aşa cum vi l-a dat cineva sau cum vi l-a livrat. (Dreapta sălii: Bravo!) Este foarte bine că beneficiem de experienţa şi gândirea economică a fondurilor monetare şi financiare internaţionale, este foarte bine că beneficiem de un sprijin din partea lor. Domnule prim-ministru, Aplicarea acestui model presupune trei condiţii de bază. În primul rând, presupune respectarea strictă a termenelor de aplicabilitate a măsurilor. În al doilea rând, presupune o secvenţionalitate precisă a măsurilor pe care le luaţi, ordinea lor trebuie să fie logică şi coerentă iar, în al treilea rând, presupune o concepţie unitară la nivelul Guvernului. Intervenţia mea este bazată pe acest lucru, şi anume: modelul este foarte bun. Aş vrea să vă atenţionez cu tot respectul asupra modului în care îl aplicaţi, deoarece aplicabilitatea lui nu se dovedeşte şi nu poate fi acum, la această dată, evaluată cu cifre. Cifrele, domnule prim-ministru, şi folosesc un citat dintr-un economist celebru, a trăit acum vreo două sute de ani, cifrele sunt uşor de interpretat. Acest economist spunea: "Un contabil bun poate foarte uşor să transforme un bilanţ dintr-o sală de bal într-un cimitir şi invers". Problema este că tendinţa procesului şi fenomenului economic, drumul pe care merge România astăzi, sunt îngrijorătoare, pentru că aplicarea acestui model nu este atât de corectă şi de normală pe cât ar trebui. Aş vrea să vă atenţionez cu toată stima asupra a trei elemente importante. Domnule prim-ministru, Nivelul la care a ajuns consumul în România este întrijorător de mic. Este un nivel dramatic de scădere a nivelului de trai, într-o perioadă foarte scurtă, la un plafon extraordinar de mic şi aş vrea să vă spun că este un mare pericol ca acest proces să fie ireversibil sau extrem de greu de reparat în timp. Vă rog să acordaţi toată atenţia acestui lucru. În al doilea rând, aş vrea să vă spun că se prefigurează un fenomen foarte îngrijorător, acela al împiedecării sectorului privat din România , atât cât este el, şi aş vrea să vă spun că totuşi, la încheierea mandatului vechiului Guvern, el a reprezentat mai mult de jumătate, mai mult de 50% în crearea p.i.b.-ului, acest sector este pus în dificultate. Măsurile pe care le luaţi dumneavoastră, apreciate sau nu, în domeniul fiscal, în domeniul creditului, în domeniul luptei contra corupţiei nu sunt întotdeauna atât de bine aplicate şi corect încât să atingă pe cei, într-adevăr, vinovaţi. Ele ating într-o manieră neuniformă, într-o manieră nesectată pe toată lumea, iar acest sector este în pericol. Numărul falimentelor s-a înmulţit foarte mult, sunt multe firme particulare care nu mai pot plăti salariile; pentru prima oară în istoria de după '89, sectorul particular generează şomaj. Este foarte îngrijorător. Domnule prim-ministru, România are de întâmpinat o concurenţă enormă în viitor pentru aderarea sau integrarea europeană, nu mă refer la NATO, mă refer la integrarea economică. Singurul partener acceptat, singurul partener viabil în negocieri va fi capitalul autohton românesc. (Aplauze) Vă rog să acordaţi atenţie acestui capital, care cu greu şi cu mult curaj se înfiripează în România. El este purtătorul unei noi structuri sociale - a clasei de mijloc. El va fi cel care ne va reprezenta în negocieri. Guvernele, preşedinţii, parlamentele trec. Această clasă de mijloc, acest capital naţional nu numai că va promova România, dar o şi va apăra în viitor! (Aplauze) Aveţi grijă, vă rog, ca acest capital să nu fie în pericol. Aş vrea să vă mai spun, domnule prim-ministru, că mă îngrijorează faptul că aplicarea acestui program, corect din punct de vedere teoretic, diminuează şansele României pentru integrarea europeană. Toată lumea ştie că diferenţa economică între România şi partenerii sau competitorii ei pentru integrare, mă refer la ţări cum ar fi Polonia, Cehia sau Ungaria, este încă mare, iar efortul nostru este ca acest decalaj să se reducă. Aplicarea acestui model, care este, domnule prim-ministru, un model de asanare economică, nu un model de dezvoltare economică, cu alte cuvinte este un model pe termen scurt, or, dumneavoastră nu aveţi încă un model de strategie de dezvoltare, duce la proiectarea unei imagini defavorabile a României în anul 2000. Nu o spun eu, o spune Ministerul Reformei, vă rog să vedeţi (arată ziarul), publicat în ziar, "Economia românească la orizontul anului 2000". Ritmurile prevăzute pentru anul 2000, pe baza acestui model, ne situează la un nivel inferior ţărilor din jurul nostru, la un nivel care va mări decalajul. Vă rog să acordaţi atenţie şi acestui lucru. Stimaţi parlamentari ai cercului guvernamental, În cele şase luni care au trecut, impresia mea este că am ajuns de la animozitate la o anumită înţelegere, a faptului că avem o datorie toţi, indiferent de băncile pe care le ocupăm: datoria faţă de cei care ne-au ales, iar pe cei din Opoziţie, slavă Domnului, că ne-au ales destui, avem o datorie ca să ducem ţara şi Reforma mai departe. Aş vrea să vă spun că vă invidiez foarte mult, pentru că sunteţi într-o condiţie pe care niciodată, după 1989, o putere nu a avut-o. Aveţi nişte oportunităţi care sunt nişte credite în alb, nişte elemente de aur pentru dezvoltarea noastră. În primul rând, vă bucuraţi de un suport popular pe care nici un guvern, nici o putere nu le-a avut până acum. (Aplauze, dreapta sălii). E o realitate! Parlamentari PRM, PUNR: Nu mai are acum acest suport.
	Domnul Mircea Dumitru Coşea: Vă rog să aşteptaţi să închei! În al doilea rând, vă bucuraţi mai mult ca oricare alt guvern de sprijinul şi simpatia străinătăţii, ceea ce este un factor extraordinar. (Aplauze dreapta sălii) Şi vă mai bucuraţi, doamnelor şi domnilor, de un lucru pe care cu greu o să-l recunoaşteţi, dar eu vi-l spun, vă bucuraţi de existenţa unei infrastructuri a economiei de piaţă, creată de guvernele anterioare. (Aplauze, stânga sălii) Deci, aveţi oportunităţi care vă situează din punct de vedere istoric pe culmea potenţialului de modernizare şi de civilizare a României. Vă rog foarte mult, nu pierdeţi această oportunitate. Nu sunt oportunităţile, până la urmă, ale dumneavoastră, ale domnului Ciorbea, domnul prim-ministru, dânsul deja are şi un alt loc dacă se întâmplă ceva, (Aplauze, rumoare, râsete, stânga sălii) sunt oportunităţile acestei naţiuni pe care noi o reprezentăm. Aveţi datoria să vă îndeplinţi obligaţiile pe care vi le-aţi luat, iar noi avem datoria să sprijinim ceea ce este logic, ceea ce este drept şi naţional în reforma pe care trebuie s-o facem. Vă avertizeze cu tot respectul că aceste oportunităţi pe care le aveţi sunt în curs de a fi pierdute, deoarece modelul aplicat nu are, aşa cum am spus, potenţa pe care ar fi trebuit ca s-o aibă. Nu sunt afirmaţii gratuite. Vă rog să vedeţi această publicaţie prestigioasă (O arată sălii) "Bussiness Central Europe" din mai 1997. Atenţie mare, doamnelor şi domnilor, pentru prima oară apare un articol care critică acest guvern. "Reforma este acră în România", se vorbeşte aici, "Guvernul nu face paşi înainte decât împins în spate de Fondul Monetar şi Banca Mondială". Vă rog, luaţi în considerare această atenţionare a celor care v-au acordat simpatia şi care vă sprijină, luaţi în considerare faptul că anumite elemente, dacă sunt acum pierdute din mână, nu mai pot fi reparate mai târziu. Eu, personal, cred că ar fi bine dacă acest Guvern ar lua în considerare ceea ce s-a spus, cred c-ar fi bine dacă dumneavoastră, domnilor şi doamnelor deputate ale puterii, v-aţi gândi la posibilitatea îmbunătăţirii acestui Guvern cu persoane foarte competente, pe care ştiu că le aveţi, ar fi bine dacă aţi analiza cu mai multă autocritică activitatea Guvernului, pentru că festivismul cifrelor, aşa cum spunea citatul pe care i l-am prezentat domnului prim-ministru pentru colecţia dânsului de citate, cifrele pot fi oricând interpretate dar realitatea rămâne aceeaşi, iar oportunitatea pe care România o are astăzi, ca urmare a faptului că am devenit o ţară democratică, şi din '89 până acum, toţi cei care au lucrat pentru această ţară au creat un sistem democratic şi v-au ales pe dumneavoastră în mod democratic, această oportunitate poate fi pierdută. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul domnul senator Radu Vasile, PNŢCD, şi se va pregăti doamna Paula Ivănescu, PD.
	Domnul Radu Vasile: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Domnule prim-ministru al Guvernului României, Domnilor miniştri, Fără îndoială că din toate instrumentele de luptă parlamentară, Moţiunea de cenzură reprezintă instrumentul fundamental prin consecinţele înscrise în Regulament şi în Constituţie. Fără îndoială că Moţiunea de cenzură este un moment în care se pot evalua fapte, realităţi, se pot trage concluzii. În acelaşi timp, dacă îmi permiteţi un mic racursiu istoric, de istorie contemporană, şi ca să-l citez pe colegul de Senat, Dumitraşcu, de istorie lirică, aş vrea să reamintesc celor care astăzi sunt în Opoziţie modul în care au fost tratate moţiunile prezentate de fosta Opoziţie, actuala putere. Pe lângă o doză de ironie vrută, distrugătoare pentru reprezentanţii Opoziţiei, pe lângă o bagatelizare a intervenţiei Opoziţiei de atunci, primul-ministru şi ceilalţi se plasau pe o poziţie de superioritate, ca atotştiutori şi care aveau în mână toate soluţiile. Mă bucur că din partea Opoziţiei a luat cuvântul domnul deputat şi profesor universitar Mircea Dumitru Coşea, care a imprimat o analiză corectă şi serioară. Sperăm că acest prilej va determina o astfel de analiză. Această moţiune, care cuprinde cele 9 puncte, considerate ca elementele centrale de critică aduse actualului Guvern, o consider de la început ca mult prea timpurie, ca mult prea nelegată de realitate. Pornesc de la un singur element specific în macro-economie, şi cei care cunosc ştiu acest lucru, că oricărei măsură după aplicare îi trebuie o leacă de timp, îi trebuie un timp între 4 şi 6 luni, ca să-şi dea rezultatele. Prin urmare, ceea ce vedem noi aici, astăzi, ar putea fi rezultatul măsurilor realmente catastrofale, adoptate în 1996, ale Guvernului anterior. (Aplauze, dreapta sălii) În al doilea rând există, fără îndoială, observaţii corecte, în special în luarea de cuvânt a domnului profesor Coşea, dar, cu tot respectul şi colegialitatea, îi atrag atenţia că, în mod normal, cererea se poate prăbuşi, se poate scădea un anume timp, dar nu este ireversibilă, alte procese pot deveni ireversibile. Programul actual este un program, aşa cum bine s-a spus, de asanare economică. Programul acesta are în vedere reducerea până la zero, dacă se poate, a pierderilor din economie. Nu se poate face un bilanţ oricât s-ar încerca, decât numai sub aspect politic, deci, ca semnal politic, numai la 4 luni sau 5 luni sau chiar 6 luni de la instaurarea noului Guvern. Nu au cum să fie concludente datele respective. Dacă ne oprim la nivelul lui martie, avem altă concluzie, dacă ne oprim la nivelul aprilie pot apare alte concluzii, dar pentru a avea o imagine corectă trebuie să se cuprindă o perioadă logică de timp care este minimum un an. Şi acum, daţi-mi voie, pentru că nu sunt în general partizanul, chiar în intervenţii economice, folosirii cifrelor, deşi mi se par interesante, daţi-mi voie să mă refer numai la pct.2 al acestei moţiuni. De la început vă spun că este cea mai slab realizată ca fundamentare ştiinţifică. Vă citez: "...opţiunea actualei coaliţii guvernamentale dominate de CDR pentru acţiune programată de regres economic, ceea ce se reflectă în scăderea prevăzută a produsului intern brut pe '97 cu 3% faţă de '96, hiperinflaţie, depreciere nemaiîntâlnită a monedei naţionale, practicarea unor dobânzi uriaşe pe piaţa creditului conduc la creşterea decalajului...". Să luăm pe rând şi foarte pe scurt cele trei elemente ale acestei afirmaţii, rămânând la sfârşit concluzia legată de creşterea economică a produsului intern brut real. Hiperinflaţie. Doamnelor şi domnilor, orice om, sau, mă rog, orice specialist ştie că hiperinflaţia este definită ca un proces inflaţionist de mare amploare care stabileşte o rată a inflaţiei de în jur de 40% pe lună. A vorbi de hiperinflaţie, cred eu că este o scăpare de condei din partea specialiştilor din opoziţie. Se poate vorbi, fără îndoială, de un proces inflaţionist care are o anumită tendinţă, dar permiteţi-mi să atrag atenţia asupra unor cifre globale şi vă asigur că cifrele sunt de mare acurateţe, deci, nu mă refer numai la Comisia Centrală de Statistică ale cărei instrumente, după părerea mea, nu au progresat după 1996 în analiza economică şi aş vrea să menţionez câteva date. În 1992, deci, mă refer la un an, nu la 3 luni de zile, în 1992 rata inflaţiei - 199,2%, în 1993 - 295,50%, cea mai mare rată a inflaţiei din istoria modernă a României, în '93 exista, cred, un alt prim-ministru. În 1994 s-a produs o scădere de până la 61-70, în '95 efectele din '94 s-au văzut în 27-80, în '96 a crescut, fiind şi un an electoral, la 56-60. Primul trimestru sau primele 4 luni ale acestui an nu ne dau certitudinea, aşa cum se scrie aici, că este hiperinflaţie, că vom avea o inflaţie mai mare de 110, între 90 şi 110-115% din 1992-93 deci, cu mult faţă de performanţele Guvernului actual, la începtul guvernării lor. Dobânzi "uriaşe", citez cuvântul "uriaşe", adică sublinez cuvântul "uriaş". Şi am să vă dau aceleaşi cifre, chiar cu riscul de a vă plictisi. În 1992, rata dobânzii la băncile comerciale, şi am să revin cu explicaţiile în cauză, a fost de 72%, în 1993 de 105,8%, în 1994 de 228,3%, în 1995 de 26,3%, în 1996 de 91,7, când, o să observaţi o componentă importantă, se vede că a fost an electoral. Acestea sunt dobânzile creditelor la clienţii comerciali, care nu fac parte din categoria creditelor speciale sau cu dobândă preferenţială. Or, în 1992, 94,6% din credite erau de categoria credite preferenţiale şi cu subvenţii. În 1993 - 74,9, deci, creditele obişnuite în 1992 erau vreo 5,4%, restul erau preferenţiale, subvenţionate. În 1994-95 s-a produs o scădere, în 1996, repet, an electoral, se ajunge la 73,7. Numai în 1996 dacă luăm, din totalul creditelor speciale şi preferenţiale de 19.788,8 miliarde lei, creditele agricole au reprezentat 55,5%, în condiţiile în care, toată lumea îşi aduce aminte că, noi, ca parlamentari, am parcurs mai multe crize agricole, în ghilimele crize, ba "criza recoltei", ba "criza însămânţărilor", ba "bătălia agricolă" ş.a.m.d. Extrem de nocivă a fost această practică pentru economie atât prin pierderile prin dobândă, dar şi prin faptul că majoritatea lor au fost adăugate la arierate, care, practic, sunt nerecuperabile. Aşa se explică de ce acest program a avut în vedere eliminarea pierderilor care au fost puse în practică de guvernul anterior şi îţi pui întrebarea în acest sens, indiferent cât de dur pare cuvântul: a fost o politică responsabilă sau nu ceea ce s-a întâmplat în '92-'96? Ca dovadă, în '97, când rata dobânzii, într-adevăr, este 263%, numai 0,1% reprezintă în această parte a anului dobânzi subvenţionate sau preferenţiale. Depreciere "nemaiîntâlnită", subliniez cuvântul "namiîntâlnită". Îmi pare rău că dânşii nu-şi dau seama că nu te poţi juca cu cuvintele, că lumea totuşi are memorie, că este prea devreme să se uite. Ce rost are să spui "depreciere nemaiîntâlnită", când, pe de o parte, avem 4 ani de guvernare în care această depreciere nu are rost să o mai dăm, că a fost de peste 100 de ori, iar, pe de altă parte, avem 3 luni, 4 luni de guvernare, de fapt, concretă, când s-a produs această depreciere, dar în condiţiile în care cursul a fost liberalizat complet. Or, ceea ce s-a întâmplat înainte, deprecierea de dinainte s-a făcut în condiţiile în care cursul a fost administrat în totalitate. Şi, atunci, cum poţi să pui pe picior de egalitate performanţele din acest punct de vedere, să mai vii cu astfel de exprimări, cu gândul să, creezi o situaţie, să spunem, dificilă, când, de fapt, realitatea, aşa cum s-a spus aici, vorbeşte. De aceea, îmi permit, aşa cum domnul profesor Coşea a dat un sfat coaliţiei majoritare şi nu se poate spune că nu a avut dreptate în bună parte sau în cea mai mare parte, îmi permit să dau un sfat, dacă poate fi înţeles şi dacă este acceptat, şi actualei Opoziţii. După cum vedeţi, nu am alunecat într-o tratare ironică, deşi am suficient simţ al umorului. Am considerat că este o chestiune serioasă şi consider că este o chestiune serioasă şi am considerat că trebuiesc puse lucrurile la punct. După părerea mea, ceea ce trebuie făcut acum, şi din partea actualei Opoziţii, căreia îi urăm să depăşească dificultăţile ce apar, inerente când un partid intră în opoziţie, organizatorice, interne, deci, ceea ce solicităm este ca, într-adevăr, abordările să nu prezinte ceea ce ni se reproşează nouă, şi anume, lipsă de profesionalism, să abordeze cu profesionalism, să depăşească faza demagogic-politică, pentru că oricât s-ar strădui, credibilitatea Opoziţiei actuale este încă un deziderat. Bine s-a spus că noi avem mari avantaje sub aspectul sprijinul opiniei publice.
	Domnul Marţian Dan (din bancă): ...L-aţi avut...
	Domnul Radu Vasile: Şi aşa este. Bine s-a spus că acest sprijin s-ar putea să nu dureze în timp şi aşa este. Dar, în acelaşi timp, trebuie să atrag atenţia că astfel de gesturi care, în ultimă instanţă, sunt gratuite şi au o profundă încărcătură politică, nu sunt percepute, oricât v-aţi strădui, în mod corect, de opinia publică, mai ales în condiţiile aglomerării moţiunilor. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul doamna Paula Ivănescu, PD, va urma domnul Traian Decebal Remeş, PNL.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Aş dori să mă refer, în beneficiul unei inteligente limpeziri a textului moţiunii, la paragraful prin care distinşii semnatari afirmă că Executivul nu se preocupă deloc de principala măsură de protecţie socială, respectiv asigurarea locurilor de muncă. Atrag atenţia, cu tot respectul cuvenit, că prevederile constituţionale desemnează ca protecţie socială a muncii măsurile care privesc "securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele", alte situaţii specifice. Am citat din Constituţia României. Este cel puţin regretabil că partidele care au fost până în decembrie 1996 la guvernare fac asemenea confuzii şi amalgamează domeniile de activitate. La învestirea sa, Guvernul Ciorbea s-a angajat să promoveze politici active de combatere a şomajului şi de creare de noi locuri de muncă, în capitolele programului de guvernare referitoare la politica socială, la politicile de dezvoltare regională şi locală şi la politica de restructurare a economiei. Prin urmare, Guvernul Ciorbea şi-a propus să dezvolte strategii publice de combatere activă a şomajului ca parte esenţială a strategiei de dezvoltare, spre deosebire de Guvernul Văcăroiu care, într-adevăr, a conceput şi asigurarea locurilor de muncă şi combaterea şomajului, ca principală măsură de protecţie socială. Aceasta a fost politica guvernamentală care a transformat salariaţii în asistaţi şi persoanele asistate în marginalizaţi. N-aş vrea să credeţi că vă invit să descoperiţi acum America, dar merită să susţinem şi noi strategii politice bazate mai degrabă pe premisele dezvoltării şi bunăstării, decât pe cele ale distribuirii sărăciei şi consolidării şomajului strauctural şi de lungă durată. Un fel de a înţelege statul social este şi prin procesele instituţionalizate de reformă. La preluarea guvernării, acest Guvern şi această majoritate parlamentară au constatat că nu dispun de instituţiile şi legile esenţiale necesare materializării programului social de combatere a şomajului şi de creare de noi locuri de muncă. Nu existau: Consiliul Economic şi Social, Agenţia Naţională de Ocupare şi Formare Profesională, Consiliul Naţional de Formare Profesională, legile necesare programelor de dezvoltare locală şi regională şi mai ales nu existau programele şi legile necesare reformei şi dezvoltării economice şi social durabile, singura în măsură să ofere soluţiile reale ale problemelor sociale, singura consonantă cu Carta Socială Europeană, de altfel, nesemnată de România în perioada Guvernului Văcăroiu, ci în scurta existenţă a Guvernului Ciorbea. Faţă de prea puţinul făcut când au guvernat, aş spune, cu multă eleganţă, că semnatarii moţiunii prea mult au vorbit din noiembrie încoace. De altfel, atitudinea reală a PDSR-ului faţă de problemele în discuţie a fost evidentă cu prilejul recentelor lui acţiuni de obstrucţionare a primului mare proiect de lucrări publice lansat de Ministerul Transporturilor, programul capabil să creeze cel puţin 40.000 de noi locuri de muncă, periclitând sistemul de finanţare a acestui program, PDSR-ul a "protejat" 40.000 de şomeri aflaţi în pericolul de avea de lucru. Guvernul Ciorbea s-a angajat şi îşi va respecta cuvântul ca, până la sfârşitul actualei sesiuni parlamentare, să supună atenţiei Camerelor proiecte de legi care să încurajeze crearea de noi locuri de muncă şi dezvoltarea economică, să lărgească atribuţiile şi competenţele autorităţilor locale, astfel încât acestea să poată aplica programe de dezvoltare locală. Ordonanţa de urgenţă nr.9, prin care s-au adoptat măsuri de protecţie a persoanelor afectate de concedierile colective, precum şi alte ordonanţe şi hotărâri de guvern sunt de natură să ameliorezte situaţia socială în acestă etapă de restructurare în planul economiei reale. Restructurarea, privatizarea şi programele de dezvoltare economică sunt cele care vor face ca locurile de muncă nou create să fie reale şi stabile. Încurajarea iniţiativei investitorilor, a întreprinderilor mici şi mijlcii este o cale adevărată. Nu menţinând şi stimulând din banul public activităţile economice păguboase vor asigura pentru cetăţenii români locuri de muncă adevărate şi venituri adevărate. Nu continuînd "politica Văcăroiu" vom onora încrederea oamenilor şi cuvântul dat. De aceea, vă spunem clar şi răspicat: Guvernul Ciorbea nu va guverna în respectul programului Văcăroiu. Vom opera, în termenele anunţate, toate schimbările necesare în legislaţia economică, în legislaţia muncii, în legislaţia fiscală, schimbări necesare noii acţiuni de guvernare. Ar fi poate prea mult dacă v-am cere convertirea la raţiunea unei guvernări eficiente, moderne şi deschise, dar vă putem cere convertirea la raţiunea interesului public, la interesul public care cere ca, în răstimpul necesar adoptării legilor reformei, să nu abuzaţi de instrumentul constituţional al moţiunii, devorator de timp şi energii. Preşedintele Truman, la câţiva ani după încheierea celui de al doilea război mondial, a prezentat Congresului Statelor Unite ale Americii un mesaj memorabil referitor la starea naţiunii, parafrazându-l vă spunem şi noi: dacă dorim ca economia să funcţioneze, trebuie să ne asigurăm că fiecare grup social are încurajarea de a-şi aduce contribuţia la binele naţiunii. Poporul acestei ţări are dreptul să se aştepte ca forţele politice să coopereze în direcţia unui singur obiectiv: binele public. (Aplauze, urale.)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim, doamna Ivănescu. Are cuvântul domnul Traian Decebal Remeş, PNL şi va urma domnul Iuliu Vida, UDMR.
	Domnul Traian Decebal Remeş: Domnilor preşedinţi, Domnilor colegi, Cu câţiva ani în urmă, unul dintre liderii partidului de guvernământ de atunci a declarat că Dumnezeu s-ar fi înrolat în respectiva formaţiune politică. În ciuda faptului că în fruntea partidului în cauză trona un ateu autodeclarat şi asta îl făcea până şi pe Dumnezeu să fugă ca de dracu' de o asemenea încurcătură, alt lider al aceluiaşi partid crezu vorba necumpătată şi se făli către ţară: "guvernăm până în 2012". Numai că, aflând Dumnezeu cum îi este luat numele în răspăr, s-a supărat foarte şi i-a aruncat pe slobozii la gură în purgatoriu spre finele anului 1996 după Cristos. Nu ne este clar dacă pe acolo se fac lecţii de învăţământ politic, cert este însă că acelaşi lider care vroia să trăiască şef până la 2012, de data aceasta, într-un moment de luciditate, a grăit cu miez: dacă nu muream politic, duceam România într-o stare mai jalnică decât o anume ţară vecină. Mulţumim, Doamne, că ne-ai arătat drumul, lăsând cale liberă altora mai vrednici şi nededaţi păcatului. Domnilor colegi, Această toată chichiţă a Moţiunii de cenzură este supărarea mare că n-am reuşit noi, coaliţa guvernamentală, contraperformanţa de care s-au declarat capabili cei care au semnat-o. Punţile aruncate către lume şi şansa de a ajunge la malul izbăvirii îi supără. Încăpăţânarea noastră de a nu ne mai minţi şi de a nu mai minţi populaţia îi oripilează. Consecvenţa în a repara şi despăgubi pe năpăstuiţii soartei din ultimii 50 de ani îi întărâtă. Crearea unui orizont pentru ţară şi pentru fiecare suflet al ei îi îngrijorează. Şi noi avem o grijă: să-i menţinem în actuala stare de revoltă în genunchi şi avem la îndemână un mijloc: să respingem Moţiunea de cenzură. (Aplauze) Din sală: ...Vorbe goale.
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul domnul Iuliu Vida, va urma domnul Corneliu Vadim Tudor, PRM.
	Domnul Iuliu Vida: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Prin această Moţiune de cenzură, falimentatorii economiei naţionale (Rumoare) şi sistemului finanţelor publice încearcă să se transforme în judecători ai activităţii Guvernului Ciorbea. Pentru a demonstra caracterul fals al moţiunii, vă prezint câteva segmente prin care se poate caracteriza dimensiunea reală a masei de faliment pe care Guvernul Văcăroiu, respectiv actuala Opoziţie, a lăsat-o moştenire actualului Guvern. Deficitul bugetar înregistrat la nivelul anului 1996 este de 5.609 miliarde lei, ceea ce reprezintă numai o treime din deficitul real. În realitate există şi un deficit aşa-zis cvasi-fiscal de peste 10.000 miliarde de lei, care este ascuns în diferite bilanţuri şi care, mai devreme sau mai târziu, trebuie reflectate prin contul datoriei publice de stat, cu consecinţe foarte grave asupra bugetelor viitoare, În bilanţurile regiilor autonome de interes naţional, la 31 decembrie 1996 figurează pierderi de peste 2.500 miliarde lei care, în cea mai mare parte, se localizează la RENEL, Huila Petroşani, SNCFR. La aceste regii, plăţile restante totalizează peste 5.500 miliarde lei, din care, datorii faţă de bugetul de stat 1.500 miliarde lei şi 1.000 miliarde lei la bugetul asigurărilor de stat. La Compania de petrol care, din fericire, recent a fost desfiinţată, creaţie handicapată a vechiului Guvern, pierderile de bilanţ se ridică la peste 1.700 miliarde lei. Acest sistem "generos" de organizare şi de negociere a preţurilor care a provocat dezastrul economic al companiei a fost realizat cu participarea efectivă a unui fost înalt demnitar din Guvernul anterior. Acesta a participat, cu drept decizional, la formarea acestei pagube în dublă calitate: de autoritate publică de stat şi de membru în Consiliul de administraţie. În timpul în care rafinăriile din subordinea companiei au realizat sute de miliarde de lei pierderi, în bilanţul centralei companiei, prin diferite artificii şi ilegalităţi, apare un profit dubios de peste 55 miliarde lei, cu scopul vădit de a recompensa persoanele care au contribuit la acest faliment. În bilanţul Băncii Naţionale a României, la 31 decembrie 1996, figurează un debit de decontat cu bugetul statului de 5.130 miliarde lei, reprezentând diferite influenţe nefavorabile de curs valutar, dobânzi de regularizat pentru diferite credite externe, care se reportează de la un an la altul, întrucât vechiul Guvern nu şi-a asumat răspunderea politică de intrare în normalitate, lăsând şi acest balast ca moştenire pentru actualul Guvern. Datoria publică internă la finele anului 1996 a fost de 6.692 miliarde lei, reflectând o creştere de 238% faţă de 1995, ceea ce va determina majorarea cheltuielilor bugetare în 1997 cu 461% la plăţile de dobânzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice. Afirmaţiile de la pct.6 din Moţiune, calificarea politicii bugetare a Guvernului Ciorbea ca "dezastruoasă", sunt false şi imorale, întrucât în anul 1997, gradul de autofinanţare la nivel local nu va înregistra o scădere de 40%, cum se menţionează în moţiune, ci, dimpotrivă, o creştere. Anul trecut, gradul de autofinanţare a fost de 62,6%, iar în anul 1997 va fi de 62,8%, în condiţiile în care totalul cheltuielilor prognozate în acest an cresc cu 85,7% faţă de anul 1996. Legat de această problemă pun în atenţia dumneavoastră iresponsabilitatea pe care a avut-o vechiul Guvern faţă de sursele de autofinanţare a autorităţilor locale. Art.77 din Legea 27 din 1994 privind impozitele şi taxele locale obliga Guvernul Văcăroiu ca, prin hotărâri periodice de guvern, să se actualizeze impozitele şi taxele locale, în funcţie de rata inflaţiei, ceea ce nu s-a făcut pentru considerente ieftine de popularitate, lăsând şi această povară pe seama actualului Guvern. În context cu cele expuse, consider că politica bugetară de austeritate a Guvernului Ciorbea, îndreptată spre lichidarea dezechilibrelor grave moştenite, este unica alternativă de a gestiona falimentul creat de actuala Opoziţie, este unica alternativă pentru prezentul şi viitorul ţării. În consecinţă, solicit respingerea Moţiunii de cenzură ca nefondată şi imorală. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul domnul Corneliu Vadim Tudor, P.R.M. Va urma domnul Mircea Vâlcu, P.U.N.R. (Rumoare.)
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Doamnelor şi domnilor parlamentari, Stimaţi reprezentanţi ai presei, Voi începe prin a le da onoraţilor membri ai Guvernului o veste bună şi una rea. Vestea bună este că Partidul România Mare nu va semna şi cea de-a doua moţiune de cenzură, din foarte multe motive. (Aplauze din partea dreaptă.) În primul rând, nouă nu ne place să ne demonetizăm şi ar fi logic ca, mai întâi, să cunoască lumea efectul primei moţiuni. În al doilea rând, o mare parte a populaţiei îşi pune speranţa în noi, or dacă noi, cei din Opoziţie, plecăm învinşi din Parlament de câteva ori pe lună, efectul ar fi dureros pentru milioane de oameni. ((Rumoare din partea dreaptă.) Vestea rea este că, astăzi, voi ţine un altfel de discurs, cu cuţitul la os, un discurs care are la origine opiniile oamenilor mulţi şi necăjiţi. Pentru că vocea oamenilor simpli nu a ajuns, aproape niciodată, să sune în Parlamentul României, de 7 ani încoace, permiteţi-mi să reproduc opiniile acestor cetăţeni. Fără ei, fără obolul lor sufletesc şi financiar n-ar exista în România nici Parlament, nici Guvern, nici clasă politică. Acuzaţi-mă de orice veţi dori, inclusiv de populism, dar eu tot voi da cuvântul acestor nefericiţi semeni ai noştri, care există cu adevărat, au nume şi adrese proprii şi ei nu înţeleg ce nenorocire i-a lovit de 7 ani încoace, şi de ce trebuie să sufere, din ce în ce mai mult, tocmai când li se făgăduise ferm că nu vor mai exista generaţii de sacrificiu. Inainte de a le da citire în faţa Parlamentului şi a întregii ţări, precizez că, din respect pentru ideea de dialog politic, le-am selectat pe cele mai civilizate şi mai blânde dintre ele şi că, totodată, unii dintre semnatari sunt oameni care au votat chiar cu Convenţia Democrată, pentru ca acum să-şi dea cu pumnii în cap. (Vociferări din partea dreaptă.) Maria Dragomirescu din Bucureşti: "Suntem un grup de pensionari, aproape un bloc întreg, şi ne exprimăm indignarea faţă de neseriozitatea cu care actuala Putere tratează pensionarii din România. Ca urmare a scumpirii pâinii, încă din luna aprilie a.c., ni s-a promis o sumă modică de 13.500 lei pe lună. Au trecut şi lunile aprilie şi mai şi am fost daţi uitării. Se poate, domnilor guvernanţi, să ne minţiţi aşa, pe faţă, de aproape 7 luni de zile, de când v-aţi instalat în fotolii confortabile prin minciună şi furt electoral? (Râsete şi rumoare din partea dreaptă.) Noi am muncit câte 35 - 40 de ani, am fost oameni cinstiţi şi corecţi, conştiincioşi şi harnici, ne-am plătit cu vârf şi îndesat dările la asigurările sociale, am construit în întreaga perioadă foarte mult în această ţară, pe care voi, acum, aţi sărăcit-o şi aţi adus-o în pragul disperării. Cât aveţi de gând să vă mai bateţi joc de noi? ". Oprea Ion, din satul Nedelea, judeţul Prahova: " Domnule senator, Am 3 copii, dintre care o fetiţă de 9 ani, care este bolnavă şi nu mai am nici o posibilitate de a o hrăni şi de a-i cumpăra ceva. Am băiatul mijlociu în Bucureşti, student la informatică în anul IV şi numai Dumnezeu ştie ce o mânca. Nu are nici pantofi în picioare, căminul nu l-a plătit de 3 luni şi îl ameninţă că îl dau afară. Am ajuns la disperare. Am vrut să mă spânzur de un pom din parcul Bucur-Obor, dar mi-e milă de cei de acasă, căci nu mai trăieşte nici tata ca să-i mai ajute cu ceva." Elena Popescu, pensionară din Bucureşti: "În data de 7 mai a.c., pe postul naţional de televiziune, după jurnalul de seară, la ediţia specială, s-a discutat retrocedarea averilor fostului rege Mihai. Am sunat şi eu la numărul afişat pe ecran pentru a-mi exprima părerea. Când le-am spus celor care preiau telefoanele că nu sunt de acord cu retrocedarea averii fostului suveran, ei mi-au spus că doamna Alina Mungiu le-a interzis să introducă în emisiune asemenea persoane, cu păreri contrare. Cine îi dă dreptul să cenzureze aceste telefoane? De ce nu sunt lăsaţi oamenii să-şi exprime părerea, indiferent dacă sunt pro sau contra?." Vlad Marinescu, Bucureşti: "Am asistat în ziua de 27 mai, l997, la cacialmaua de conferinţă de presă extraordinară a primului-ministru Ciorbea, unde, zice el, a prezentat raportul despre ce a făcut Guvernul în cele aproape 200 de zile de guvernare. V-aţi făcut de râsul lumii, domnilor guvernanţi! Nu sunteţi serioşi, domnilor, minţiţi cu neruşinare o ţară întreagă, dar nu o să vă mai meargă mult. Ne-am săturat de atâta sărăcie. Acum este momentul să ieşim cu toţii în stradă pentru a scăpa de neisprăviţii care ne batjocoresc. " Virginia Pintilie: "Vă scriu din Covasna, unde mă aflu internată la Spitalul de cardiologie, condus de doamna Mihaela Suceveanu. Aici am putut să-mi dau seama mai bine cu câtă ură ne privesc ungurii, în special cei din Covasna, Harghita şi Târgu Mureş, şi asta pentru că Emil Constantinescu şi Guvernul româno-maghiar, condus de Victor Ciorbea, le-au dat mână liberă să ne blameze şi să se ia de noi. Iar în faţa cantinei era să ni se întâmple un scandal ca în l990, la Târgu Mureş, pentru că mulţi români începuseră să discute de guvernarea Ciorbea, în combinaţie cu ungurii. Atunci, unii au sărit să-i bată pe români. (Vociferări din partea dreaptă.) Aici, ungurii au prioritate peste tot, iar la magazine vorbesc numai ungureşte şi ne-au spus că de la anul nu o să mai venim la Covasna, pentru că ungurii lor din Guvern vor face autonomie şi vor fi separaţi de România. " (Rumoare din partea dreaptă.) Profesorii Constantin Simionescu şi Dumitru Constantinescu: "Guvernul Ciorbea este cel mai dezastruos guvern din câte a avut România şi cel mai trădător din istoria noastră." Prof. Gheorghe Anghel, din Călugăreni: "Cu cea mai mare tristeţe vă spun că nu-i înţeleg pe actualii guvernanţi. Acţiunile lor au darul de a ne arunca în prăpastia disperării. Am, totuşi, speranţa că românii se vor trezi la realitate." Ion Olariu, din Giurgiu: "Trădătorii de ţară ne-au vândut F.M.I.-ului şi altor organizaţii bancare occidentale, iar astăzi am ajuns sclavi moderni în propria noastră ţară. S-a distrus agricultura, se vând întreprinderile cele mai performante, avuţia naţională este pusă la mezat, românilor li s-a furat până şi speranţa într-un trai mai bun. " Şi, ultimul mesaj, adresat de Liga Veteranilor de Război şi pensionarii din Bucureşti, în numele cărora semnează gen. mr. Ion Popescu, col. Ion Goncea, col. Gheorghe Soronov, col. Ion Coman şi col. Ion Soare: (Rumoare şi vociferări din partea dreaptă.) "Politica actualei Puteri este dezastruoasă pentru ţară şi popor. Este antinaţională, antisocială şi duce ţara la ruină. Cu banii ce se cheltuie pentru Bosnia şi Albania s-ar fi cumpărat câte 3 - 4 tractoare de fiecare comună din ţară, cu plata în 4 - 5 ani, şi s-ar fi cultivat pământul care e în paragină. Cumpărăm de la americani avioane F-16, care sunt vechi, pentru care nu avem combustibil. Ce facem cu ele? Le plătim cu dolari din sudoarea noastră. Banii care se cheltuie în tot felul de vizite pe la uşile occidentalilor ar putea fi folosiţi la sănătate, agricultură şi în alte domenii vitale. Guvernanţii cedează Bucovina de nord, Tinutul Hertza şi Basarabia de sud Ucrainei, de parcă ar da din propria lor ogradă. Pământul Ţării este sfânt şi el a fost apărat şi îl vom apăra, în continuare, cu propriul nostru sânge." Doamnelor şi domnilor, Ţine seama, oare, cineva de frământările şi indignarea acestor oameni? Oare cât timp mai crede Televiziunea antinaţională, condusă de un comando plătit de aventurierul maghiar Sörös, că va ţine în lanţuri Opinia publică din România şi va intoxica lumea numai cu diversiuni şi provocări? Astăzi, la parastasul de 6 luni al Guvernului Ciorbea, pe vremea cireşelor negre, de iunie, a venit momentul ... (Aplauze din partea stângă.) Vă mulţumesc. (Vociferări din partea dreaptă.) Sper că observaţi că nu vă bag în seamă! (Vociferări din partea dreaptă. Aplauze din partea stângă.) A venit momentul adevărului şi sub cupola acestei săli răsună cel mai dramatic clopot de alarmă. Tare mi-e teamă că, atunci când veţi înţelege că nu puteţi conduce această ţară după cum vă taie capul, fără nici un program, fără nici o logică, fără nici o milă faţă de o populaţie tot mai înfometată, atunci va fi prea târziu pentru dumneavoastră, pentru că totul se plăteşte pe lumea asta. Dacă nu de către oameni, atunci sigur de Dumnezeu. (Rumoare şi vociferări din partea dreaptă.) Inainte de a argumenta motivele pentru care parlamentarii Partidului România Mare şi-au pus semnătura pe moţiunea de cenzură, daţi-mi voie să istorisesc o întâmplare, pe cât de adevărată, pe atât de necunoscută astăzi. Orice legătură cu vreun personaj actual este pur întâmplătoare. Intr-o dimineaţă rece din luna noiembrie a anului l907, Dimitrie Sturza, aflat atunci la cei 75 de ani ai săi, pentru a patra oară, în fotoliul de prim-ministru, s-a dus la Palat ca să lucreze cu regele Carol I. La intrare, venerabilul liberal a fost întâmpinat de majordomul adus de Carol din Germania, încă din anul l866. Şi atunci, s-a petrecut o scenă incredibilă. Văzându-l pe preacucernicul neamţ, cu barba lui lungă şi albă ca zăpada, primul-ministru a îngenuncheat pe pietrişul brumat al începutului de iarnă şi i-a spus: "Sfinte Petre, dă-mi cheile raiului". La o asemenea rătăcire mintală, suveranul a decis să-l trimită pe Dimitrie Sturza la Paris să-l vadă nişte medici, care au tras concluzia: "E atins rău săracul şi încă de ani de zile". Atunci a venit la Putere, pentru prima oară, ca prim-ministru, tânărul I.C.Brătianu, care la scurt timp, a preluat şi funcţia de şef al Partidului Liberal. (Vociferări din partea dreaptă.) Ce am vrut să spun prin această pildă reală? Am vrut să spun că, după exact 90 de ani, o bună parte a clasei politice din România, fără a suferi deloc de senilitatea lui Dimitrie Sturza, îngenunchiazăde câteva ori pe zi în faţa unor fantasme şi false imgini, pe care, pur şi simplu, le fetişizează. Ce altceva decât îngenunchere umilă reprezintă raporturile actualei Puteri cu toţi controlorii străini care se vânzolesc pe aici, cu mâinile în buzunare, ne dau lecţii şi note la purtare, ne ameninţă cu grosolănie că dacă nu vom lichida totul şi dacă nu vom ceda sute de mii de proprietăţi, atunci va fi vai şi amar de România? De unde aţi învăţat diplomaţia asta, în genunchi, domnilor, pigmei cu comisarii străini, dar Godzile acasă, cu românii voştri? (Aplauze din partea stângă.) Aţi ajuns cu fariseismul până acolo, încât dacă noi nu suntem de acord cu abandonarea teritoriilor româneşti, sau cu oferirea patrimoniului naţional, pe tavă, către străini, să ne acuzaţi tot pe noi de lipsă de patriotism, de spirit antioccidental, de extremism şi de alte mizerii de-astea. În urmă cu 6 luni, la 12 decembrie l996, de la acelaşi microfon avertizam Guvernul Ciorbea că răbdarea românilor este un produs pe cale de dispariţie şi că el, acest popor al nostru, ar putea accepta multe privaţiuni, cu o singură condiţie, să nu-l minţiţi. Din păcate, totul a stat sub semnul minciunii, încă de la început. Promiteţi orice, până puneţi mâna pe Putere, aşa i-a sfătuit cineva viclean pe domnul Emil Constantinescu şi compania. Şi, într-adevăr, făgăduielile şi jurămintele cele mai fierbinţi s-au revărsat, potop, peste creştetele românilor, ca dintr-un corn al abundenţei. Parcă-i văd pe candidaţii C.D.R. la diverse funcţii, numai miere pe buze, afirmând pe ecranele televizoarelor: "Avem soluţii pentru toate problemele. Există 15.000 de specialişti ai noştri care ştiu bine ce au de făcut. Vom construi cămine studenţeşti cu 10.000 locuri şi vom asigura tinerilor căsătoriţi locuinţe corespunzătoare. Vom pietrui drumurile de ţară şi le vom ilumina. (Din sală partea dreaptă: "Păi, nu le-am făcut, domnule?") Vom termina edificiile începute şi vom transpune în viaţă ample programe privind dezvoltarea infrastructurilor, cum ar fi şoselele, căile ferate, porturile, aeroporturile, reţelele de telecomunicaţii. Avem pachete de legi pregătite din vreme. În cel mai scurt timp, în România, vor veni 60 de miliarde de dolari etc., etc. Domnilor, Acestea au fost vorbele dumneavoastră, nu ale noastre. Marele gânditor al antichităţii, Aristotel din Stagira, are o maximă şi pentru boala asta, fiindcă este o boală: Ce câştigă cei care mint, că nu sunt crezuţi atunci când spun adevărul. Celor naivi sau cârcotaşi, care ne acuză pe noi, cei din actuala Opoziţie, că nu am lăsat Guvernul să lucreze, le vom răspunde că ţinem prea mult la Ţara noastră ca să mai permitem asemnea experimente inumane. (Aplauze din partea stângă.) În realitate, noi nu am lăsat Guvernul să comită greşeli ireparabile. De lucrat, nu l-a împiedicat nimeni să lucreze, ca dovadă că, vreme de aproape 6 luni, noi nu am depus nici măcar o moţiune simplă. Cine v-a împiedicat, domnilor, să vă prezentaţi cu legile în Parlament? De aproape jumătate de an, unii dintre noi, stăm ca recruţii la poarta cazărmii şi aşteptăm, nu un pachet cu mâncare de-acasă, ci vestitul "pachet de legi", care nu mai vine. Iată numai câteva acte normative fundamentale, de care societatea românească are nevoie, dar pe care nu v-aţi învrednicit să le elaboraţi şi să le aduceţi în laboratoarele Parlamentului: Legea patrimoniului naţional, Legea turismului, Legea minelor, Legea răspunderii ministeriale, Legea funcţionarului public şi, desigur, doctrina militară a României. Nu v-aţi ocupat de toate aceste priorităţi, ci aţi făcut exact pe dos, adică aţi luat la mână şi aţi încercat să răsfoiţi o serie de legi care, de bine de rău, funcţionau în România şi fuseseră opera precedentelor legislaturi, l990-l992; 1992-l996. Nu promite nimic, dacă nu poţi face nimic, spunea Napoleon Bonaparte. Şi, aici, intrăm pe o orbită superioară a minciunii care începe să taie respiraţia populaţiei şi să plaseze Guvernul Ciorbea în domeniul teatrului pe butoaie. (Rumoare şi aplauze din partea stângă.) Aţi promis că nu veţi modifica Legea imobilelor naţionalizate şi uite că umblaţi la ea, vârtos, azvârlind în stradă sute de mii de chiriaşi. Aţi promis că nu veţi modifica Legea învăţământului, dar preţul milionului de voturi ungureşti, care v-a adus la Putere, trebuia plătit, aşa că v-aţi pus cu otozbirul pe documetul respectiv, ceea ce a provocat un autentic cataclism în toate straturile societăţii româneşti. Aţi promis că nu veţi modifica Legea fondului funciar, dar prima voastră grijă a fost tocmai asta, mergând până acolo încât aţi împins aberaţiile spre limita a 50 de ha., ceea ce înseamnă o batjocură, fără precedent, împotriva ţăranului român. Şi ce aţi mai promis dumneavoastră, domnilor, dacă tot suntem la ora bilanţului şi a scadenţei, şi dacă tot putem spune şi noi adevărul, o dată la 6 luni, fără călăşul pe care ni-l tot pun bursierii cumpăraţi, în viu, de echipa lui Sörös? Acuzaţi fiind de restauraţie monarhică, v-aţi scuturat zdravăn de orice filiaţie de genul acesta, aţi jurat că veţi respecta Constituţia României, dar imediat cum v-aţi văzut cu sacii în căruţă şi cu claxonul Puterii în mână, care e televiziunea publică, aţi dezlănţuit cea mai deşănţată campanie de răsturnare a procentelor opiniei publice, din 95% republicani şi 5% monarhişti, să rezulte că ar fi, de fapt, invers. Lumea nu uită cum unii dintre membrii acestui Executiv, care au jurat pe Constituţie republicană, au stat la coadă în anticameră să fie primiţi în audienţă la fostul rege Mihai von Hohenzolern. (Vociferări din partea dreaptă şi aplauze din partea stângă.) Bine, cel puţin, că acesta n-are barbă şi mustăţi albe că, cine ştie, unii s-ar fi putut să cadă în genunchi şi să-i ceară cheile raiului. (Aplauze din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.) În treacăt fie spus, poate nu ştiţi ce s-a întâmplat în urmă cu câteva săptămâni la Coliba haiducilor din Poiana Braşov. Am să vă spun eu. Autorităţile locale, cu ajutorul Guvernului de la Bucureşti, a organizat un ospăţ pantagruelic, cu zeci de invitaţi. La un moment dat, o interpretă a început să cânte, acompaniată de orchestră, o veche piesă din tezaurul folcloric "Noi suntem români". Numai că, spre uluiala tuturor, soţia fostului rege, Ana de Bourbon-Parma, s-a ridicat de la masă, roşie de furie, a aruncat cu ştergarul şi a cerut, în limba franceză, fiindcă româneşte nu ştiu, nici ea, nici cele 5 fiice ale ei, să înceteze, imediat, cântecul şi interpreta să iasă afară. Scena este strict autentică şi demonstrează cam ce ne-ar aştepta pe noi, cei peste 20 de milioane de români, dacă Ţara ar încăpea pe mâinile unor personaje care nu dau două parale pe poporul român, dar se pricep, straşnic de bine, să trăiască din sudoarea muncii sale. (Aplauze puternice din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.) Din partea dreaptă: La balamuc, domnule!
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Vă rog să-mi asiguraţi condiţiile optime de a-mi rosti cuvântarea.
	Domnul Ion Diaconescu: Domnilor colegi, Vă rugăm, lăsaţi oratorul să se desfăşoarea aici. (Vociferări din partea dreaptă.) Presa şi cuvântul este liber, fiecare are dreptul să spună tot ceea ce crede de cuviinţă.
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Domnilor, Nu vă speriaţi, că nu vă dărâmăm acum, numai vă zgâlţâim puţin! (Râsete şi aplauze din partea stângă.) Vă spun eu, când vă dărâmăm! Acum îşi poate da seama, toată Ţara, ce înseamnă intoleranţa actualei Puteri. (Vociferări din partea dreaptă, aplauze din partea stângă.)
	Domnul Ion Diaconescu: Rugăm şi oratorul să nu provoace dialoguri. (Vociferări din partea stângă.)
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Domnule preşedinte Diaconescu, Vă rog să nu-mi contabilizaţi toate întreruperile onorabililor domni din actuala Putere.
	Domnul Ion Diaconescu: Nici aplauzele?
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Imi pare bine că nu v-aţi pierdut simţul umorului. Acum ce-ar fi vrut "bătrâna-doamnă", să se cânte "Noi suntem germani? sau "Noi suntem danezi?" Şi, mai este un aspect. Nu vă temeţi, oare, domnilor, că cei care vor veni la guvernare, după dumneavoastră, vor afla câte milioane de dolari aţi aruncat pe fereastră cu acest protocol monarhist, ridicol, ca şi aşa-zisul "lobby" pe care fostul rege tot încearcă să-l facă prin lumea largă, pentru ipotetica intrare a României în NATO? (Vociferări din partea dreaptă.) Iată că, agenţiile de presă au transmis, săptămâna trecută, că două dintre monarhiile pe care le-a vizitat, Norvegia şi Danemarca, aceasta din urmă fiind chiar ţara natală a soţiei sale, s-a opus, categoric, intrării României în NATO cu primul val, ceea ce demonstrează eficienţa "zero" pe care a avut-o "lobby-ul" cu pricina. Şi ce-aţi mai promis dumneavoastră, domnilor? Că nu îi veţi coopta pe unguri la guvernarea României, dar şi aceasta s-a dovedit a fi o fraudă morală sinistră. Şi nu numai atât, dar domnul Emil Constantinescu îşi face un titlu de glorie din ideea de a antrena U.D.M.R.-ul la guvernarea României, pretizând că, astfel, s-ar fi stins, imediat, tensiunile interetnice şi pretenţiile autonomiste. Adevărul e altul, că abia acum se declanşează iureşul final al ceardaşului pe care ungurii revanşarzi îl joacă pe mormântul României. Aşa ceva cunosc, zi şi noapte, pe pielea lor, milioanele de români din Transilvania. Faptul că preşedintele Franţei, domnul JacquesChirac, a lăudat şi el, de la acest microfon, prezenţa U.D.M.R.-ului la guvernarea României, constituie una dintre explicaţiile dezastrului politic pe care îl cunoaşte el acum. (Aplauze furtunoase îndelungate din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.) Dacă e aşa de democrat, cum pretinde, de ce nu i-a recomandat fostului premier, Alain Jupe, sau noului premier, Lionel Jospen, să bage în Guvernul Franţei câţiva reprezentanţi ai celor 7 milioane de arabi, turci, negri şi chiar maghiari, care locuiesc în Franţa? În ceea ce priveşte laudele şi bezelele pe care preşedintele S.U.A., domnul Bill Clinton, i le tot trimite preşedintelui României, domnul Emil Constantinescu, pentru aceeaşi performanţă maghiarofilă, cred că nimeni nu s-a lăsat păcălit. Acolo era mâna congresmanului american de origine maghiară, Tom Lantos. La urma urmei, dacă America e aşa de democrată, de ce, oare, nu o fi ajuns preşedinte, în 220 de ani, nici un negru sau nici un reprezentant al puternicelor minorităţi hispanice sau asiatice. Atrag atenţia, la modul cel mai serios, că toate concesiile pe care echipa Emil Constantinescu - Victor Ciorbea, le face organizaţiei de factură hortystă, U.D.M.R., după un plan elaborat în străinătate, reprezintă atentate grave la siguranţa şi integritatea statului român. (Aplauze din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.) Din partea stângă: Trădare!
	Domnul Ion Diaconescu: Rugăm, păstraţi liniştea, nu mai întrerupeţi oratorul.
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: De ce vă supără adevărul, domnilor? V-am pus oglinda în faţă? Bine e că, în orice caz, că nu mă înjuraţi în ungureşte. Şi ce-aţi mai promis dumneavoastră, domnilor, care ne cereţi acum votul de încredere, deşi până azi aţi tratat cele două Camere ale Parlamentului ca pe două anticamere ale Guvernului? Aţi promis şi aţi jurat pe Biblie, în frunte cu preşedintele Emil Constantinescu, că veţi apăra integritatea şi independenţa României. Nu a fost miting al Asociaţiei Pro Basarabia şi Bucovina pe care să-l pierd, ne spunea, la Palatul Cotroceni, domnul Emil Constantinescu. Aşa e. L-am văzut şi noi acolo. Am văzut şi numeroşi miniştri şi parlamentari C.D.R., care au intrat în acea simbolică cuşcă ambulantă, în semn de solidaritate faţă de Ilie Ilaşcu. Numai că toate spectacolele astea erau de ochii lumii. Imediat cum aţi ajuns la Putere, aţi întors foaia. Ce atâta Ilaşcu, ce atâta Basarabie şi Bucovină? Acum sunteţi furnizori de securitate, al treilea "pilier", flancul sudic şi toate celelalte clişee de un ridicol greu de egalat. Ani de zile, dumneavoastră şi presa aservită dumneavoastră, ne-aţi reproşat că problema naţională a încăput pe mâna naţional-comuniştilor şi extremiştilor, ne-aţi împroşcat cu noroi, acuzându-ne că am fi oamenii Moscovei şi că nu am avea sentimente unioniste. Că nu era aşa, a demonstrat-o şi faptul că singurul parlamentar venit de la Chişinău la Bucureşti, doamna deputat Leonida Lari, a trecut, în urmă cu patru ani, de la P.N.Ţ.C.D. la Partidul România Mare. (Râsete şi vociferări din partea dreaptă, aplauze din partea stângă.) Metamorfozat brusc în om de stat, cu raţiuni adânci şi superioare, pe care nu au voie să le ştie muritorii de rând, domnul Emil Constantinescu nu pierde ocazia de a lansa ironii şi săgeţi otrăvite împotriva acelora care scriu poezii despre Basarabia şi Bucovina, dar ei, chipurile, nu ar avea curajul să meargă să le citească acolo. Îl informez cu respect pe această cale, că pe vremea când nu auzise încă nimeni de domnia sa, eu am publicat nu numai poezii, dar şi studii de istorie despre Basarabia şi Bucovina. (Râsete din partea dreaptă.) După l990, am făcut importante donaţii de cărţi, almanahuri, abecedare, discuri, casete cu muzică pentru fraţii năpăstuiţi din cele două provincii istorice româneşti, ba chiar am făcut cadou unei biserici din raionul Dubăsari un impunător clopot de bronz, făurit la atelierele mânăstirii Plumbuita. Mai mult decât atât, pe timpul războiului din Transnistria, în primăvara lui l992, am trimis la Chişinău, pe banii mei, un camion cu medicamente pentru răniţi, în valoare totală de peste l.200.000 lei. Să mai pomenesc de bursele pe care le-am acordat unor studenţi şi de premiile "România Mare" cu care i-am premiat pe câţiva mari patrioţi de peste Prut, ca Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Vasile Tărăţeanu, deputatul Ion Popescu de la Cernăuţi, Ion Hadârcă şi, mai presus de toţi, martirul Ilie Ilaşcu. Nu sunteţi în situaţia de a ne da nouă lecţii de patriotism, domnilor! Maniera incalificabilă în care a fost negociat, semnat şi parafat Tratatul cu Ucraina a umplut de mâhnire inimile a milioane de români. Faptul că poporul român, în realitate, nici nu contează pentru actuala Putere de la Bucureşti, refuzul oricărui dialog cu forţele Opoziţiei, ignorarea totală a referendumului naţional, sacrificarea, cu bună ştiinţă, a zeci de mii de kilometri pătraţi şi a milioane de suflete de români, în speranţa unei iluzorii intrări în NATO şi a unor ipotetice drepturi pe care Ucraina o să le acorde fraţilor noştri, ei bine, toate acestea reprezintă acte de înaltă trădare de Ţară, care vor figura cu chenar negru în istoria neamului. (Aplauze puternice din partea stângă. Dezaprobare din partea dreaptă.) Prin această fărădelege, al doilea război mondial nu s-a terminat pentru poporul român. În câteva rânduri, cei care taie şi spânzură la Palatul Cotroceni şi la Palatul Victoria, ne-au acuzat că dacă nu vom fi de acord cu tratatul, înseamnă că vrem război cu Ucraina. Aşa ceva depăşeşte orice imaginaţie şi insultă inteligenţa unui popor întreg. Nu vrea nimeni război cu nimeni, domnilor, nu numai cu Ucraina, dar nici măcar cu Lichtenstein, care n-are decât 20.000 de locuitori, dar nu puteaţi fi ceva mai demni, pentru numele lui Dumnezeu? V-a fost atât de greu să fiţi români şi să vă bateţi, efectiv, măcar pentru condamnarea în textul blestematului tratat a Pactului dintre Hitler şi Stalin? Zilele trecute, domnul Hose Maria Aznar, primul-ministru al Spaniei, ţară care l-a dat lumii pe secretarul general NATO, a declarat marelui canal de televiziune american C.N.N.: "Spania nu v-a renunţa niciodată la pretenţiile privind suveranitatea sa asupra Gibraltarului. Niciodată. Acest lucru nu se va întâmpla săptămâna viitoare, dar el va avea loc, cu siguranţă. Bineînţeles, dorim să avem relaţii bilaterale bune cu Marea Britanie. Ambele state fac parte din Uniunea Europeană şi NATO, dar noi vom continua să ne pledăm cauza, vom fi tenace şi consecvenţi." Prin urmare, se poate, aşa cum s-a putut şi în cazul unificării Germaniei şi în cazul eliberării Ţărilor baltice. Numai la noi, la români, se termină totul, şi democraţia, şi drepturile istorice, şi speranţa, pentru că ceea ce aţi făcuta dumneavoastră, domnilor, atunci când aţi mutat Cernobâlul la Neptun, a fost uciderea speranţei la români. De ce n-aţi spus asta în timpul campaniei electorale? Pentru cei mai mulţi membri ai Coaliţiei C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R., apartenenţa la un partid s-a dovedit a fi mai puternică decât apartenenţa la un popor. Şi astăzi se face că, pentru prima oară în istoria României, un moţ vinde Ardealul la unguri, iar un basarabean vinde Basarabia şi Bucovina la ucrainieni. (Aplauze puternice din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.) Pe un asemenea drum al trădării şi ruşinii, noi nu o să vă urmăm niciodată, domnilor! Până acum, vreme de 6 luni, v-aţi purtat în România de parcă nu ar exista şi un popor român pe pământ şi un Dumnezeu în ceruri. Aţi prins din zbor câteva clişee de genul "Noi facem reforma cu spatele la zid", "Vom vedea lumina de la capătul tunelului", "Nu există altă soluţie, vă cerem pentru ultima oară să mai strângeţi cureaua", "De acum înainte nu se va mai sacrifica poporul, ci clasa conducătoare", precum şi alte şabloane de genul acesta, care nu încălzesc cu nimic populaţia. "Vin astăzi în faţa dumneavoastră, pentru a vă anunţa că Reforma a reuşit", ne-a comunicat domnul Victor Ciorbea cu un aer marţial, cu prilejul raportului pe care l-a prezentat săptămâna trecută în Parlament. Pentru un moment, mi-a trecut prin faţa ochilor ... Din partea dreaptă: Timpul, domnule senator, l-aţi depăşit!
	Domnul Ion Diaconescu: Domnule senator, Aţi consumat cele 27 de minute acordate grupului dumneavoastră. Alo, vă rugăm, dacă există vreun grup care vrea să vă cedeze câteva minute, să spună, să declare acest lucru.
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Da, domnul Adrian Năstase cedează de la P.D.S.R.
	Domnul Ion Diaconescu: Deci, Grupul P.D.S.R. mai acordă din drepturile domniei sale domnului Vadim Tudor. (Proteste din partea dreaptă.)
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Imi daţi dumneavoastră, domnilor de la U.D.M.R.? Din partea dreaptă: Cum să nu?
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Da, iau şi de la U.D.M.R! E bun, să fie primit. Bogdaproste, domnilor! (Proteste din partea dreaptă, aplauze din partea stângă.) Sunteţi creştini şi democraţi, într-adevăr! (Vociferări din partea dreaptă.) Domnilor, de ce nu aveţi răbdare? E ca o injecţie, doare puţin şi trece, ce Dumnezeu? (Aplauze din partea stângă.) Pentru un moment, mi-a trecut prin faţa ochilor soldatul de la Maraton, care, după ce a alergat ceva mai mult de 42 km, i-a anunţat pe atenieni că au învins, după care s-a prăbuşit epuizat şi şi-a dat obştescul sfârşit. Dar, nu e cazul viteazului domn Ciorbea. El a rămas în picioare şi chiar îi dorim multă sănătate, fiindcă se pare că are nevoie. (Aplauze din partea stângă.)
	Domnul Victor Ciorbea: Nu mai mult decât dumneavoastră.
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Ca noi toţi, de altfel, nu există sănătate perfectă, fireşte. De prăbuşit nu se prăbuşeşte domnul Ciorbea la picioarele Ţării, ci Ţara la picioarele domnului Ciorbea. În vreamea aceasta, vajnicul lider sindical conduce cu mână sigură şi Guvernul şi Primăria Capitalei, la care, în pofida Constituţiei, nu vrea să renunţe. Noi propunem să îi uşurăm munca şi să se amenajeze pentru primarul-premier un telescaun care să-l transporte rapid de la Palatul Victoria la Primăria Generală de lângă Cişmigiu şi invers. Corect, nu? (Aplauze puternice din partea stângă.) Din partea stângă: Bravooo!!!
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Vedeţi că tot noi vă dăm soluţia salvatoare, domnilor? Dacă nu vreţi să colaboraţi cu noi! "Iar de acolo, din văzduh, domnia sa să vadă măreţele realizări ale epocii sale, dispreţuindu-i pe foştii colegi sindicalişti, care nu pricep că orice fotoliu al Puterii are proprietatea miraculoasă de a realiza, în sfâşit, "omul de tip nou", adică o mare năpârlire. Niciodată, în ruptul capului, să mă picaţi cu ceară, n-am să pricep ce înţelege onorabilul domn Ciorbea prin reformă. În privinţa programului, m-am lămurit. Se pare că a fost vorba de o greşeală de dactilografie. Nu era program, ci "pogrom". (Aplauze furtunoase din partea stângă. (Amuzament, aplauze în partea stângă a sălii) Stimate domnule Ciorbea, cu dumneavoastră vorbesc! Eu, întâmplător, vă simpatizez, pentru că munciţi, dar munciţi în gol. Aceasta este problema dumneavoastră! (Râsete în partea dreaptă a sălii) Dacă a lichida tot ce mergea bine în ţara aceasta şi a ucide, prin înfometare, sute de mii de vietăţi, dacă a pune pe butuci rafinăriile ţării şi a scoate la vânzare, pentru străini, tot ce a zidit poporul român în zeci de ani, dacă a alimenta bugetul, aproape în exclusivitate, prin biruri tot mai grele şi prin concedieri masive, inclusiv de cadre sanitare şi din învăţământ, ceea ce reprezintă un adevărat păcat pentru societatea românească, ei bine, dacă toate acestea înseamnă reformă, atunci, da, îi dăm dreptate primului ministru: reforma a reuşit! Iar noi, intriganţii aceştia meschini din opoziţie, din PDSR, PRM şi PUNR, care nu lăsăm Guvernul să lucreze neam, ar trebui să ne autoflagelăm în piaţa publică, să ne punem cenuşă în cap şi abia apoi să ciocnim o cupă de şampanie cu prilejul împlinirii a 6 luni de la victoria reformei asupra întregului popor! (Aplauze în partea stângă şi amuzament în toată sala.) Nu mai înjura, domnule Piţigoi pe Ceauşescu, că el a făcut clădirea aceasta! Vorbeşti cu păcat. Păi îl înjuri în casa lui, vii în casa omului şi îl înjuri?! Nu ajunge că l-aţi omorât?! (Aplauze în partea stângă) Şocul cel mare a trecut, ne-a mai anunţat domnul Ciorbea, dar nici aici lucrurile nu sunt prea clare, fiindcă domnia sa nu are proprietata tuturor termenilor şi nu înţelegem ce înseamnă şoc în viziunea sa. Aşa după cum se prezintă datele problemei, marea viitură, teribila undă de şoc se va produce în toamnă. Atunci se va aduna tot mâlul aluvionar al preţurilor scăpate de sub control, al unei politici economice diletante, al poruncilor date de FMI şi Banca Mondială, al retragerii statului din economie. A mai rămas, oare, ceva nevândut sau nelichidat în România?! Ca mâine, văzând că nimeni nu se împotriveşte, o să vindeţi străinilor şi Crucea de pe Caraiman, şi mormântul sfânt al lui Mihai Eminescu, şi Coloana infinită! Pentru români, nu mai este loc în ţara aceasta! Capitalul autohton a fost băgat la carantină, întreprinderile mari au devenit mijlocii, acelea mijlocii au devenit mici, iar zecile de mii de întreprinderi mici au fost rase de pe faţa pământului. Singura perioadă, când aţi muncit cu adevărat, din zori şi până noaptea târziu, a fost în primele trei luni, când v-aţi luptat să împărţiţi dregătoriile şi tortul miresii! De ce nu aţi început, domnilor, cu împărţirea azilelor de bătrâni şi a leagănelor de copii?! Din sală: Şi a spitalelor de nebuni!
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: Domnilor guvernanţi, Hai să zicem că pe noi nu ne credeţi, dar mulţimile de oameni care ies, tot mai des, în stradă, în mai toate aşezările ţării, nu vă spun, oare, nimic?! Or, poate credeţi că noi îi scoatem pe aceşti oameni, noi îi îndoctrinăm şi noi tulburăm minţile norodului?! Oare atât de rupţi de realitate să fiţi, oare puterea este un drog chiar atât de fascinant, încât aţi pierdut conturul real al lucrurilor?! Probabil că această moţiune de cenzură parlamentară nu va avea sorţi de izbândă datorită ghilotinei de vot, dar cu ce mijloace veţi contracara moţiunea de cenzură a populaţiei, care tălăzuieşte sub geamurile Palatului Victoria?! Octavian Goga scria despre vietăţile care păşteau la poalele vulcanului Vezuviu, fără a bănui că în adâncuri clocotea lava. Luaţi aminte, domnilor, că înfometarea populaţiei, dincolo de orice limită biologică, poate genera reacţii devastatoare! Eu, unul, v-am avertizat că terapia de şoc impusă din exterior nu a dat rezultate nicăieri în lume. Şi evoluţia evenimentelor ne-a dat nouă dreptate. Vreţi o dovadă: priviţi ce se întâmplă în Cehia, ţară care era dată ca exemplu de bună purtare, ca un strălucit triumf al terapiei de şoc, dar care, astăzi, se află în pragul colapsului economic. Şi acolo tot forţele naţionaliste or fi de vină?! Din partea dreaptă a sălii: Ei lasă!
	Domnul Corneliu Vadim Tudor: În ceea ce priveşte prestaţia de astăzi a domnului Victor Ciorbea, ea mi-a făcut nespus de bine sufleteşte, fiindcă mi-a adus aminte de anii tinereţii, când citeam pagini umoristice din Ilf şi Petrov, Hasek şi Jerome K.Jerome. Toată lumea a observat că domnul prim-ministru a încercat să râdă, dar nu era râsul lui. (Aplauze şi amuzament în partea stângă a sălii) Încă puţin şi închei, domnule preşedinte Ion Diaconescu, şi vă felicit public pentru răbdarea dumneavoastră de înger! (Amuzament) În sensul că i-aţi suportat pe domnii din dreapta sălii. Iată tot atâtea motive pentru care Partidul România Mare cere demisia Guvernului Ciorbea. Şi spun aceasta fără a mă gândi, măcar, să-i luăm noi locul. Dimpotrivă, dacă aveţi 15.000 de cadre valoroase în toată ţara, aşa după cum vă lăudaţi, puteţi alcătui, fără probleme, un alt cabinet, ceva mai profesionist şi mai credibil la populaţie. Eu vreau să rămân un om drept şi nu vă întind nici o capcană. Chiar tactic, este bine, pentru domnul Emil Constantinescu, să demită Guvernul şi, în orice caz, să-i lase din braţe pe membrii UDMR, care poate că or da bine în exterior, dar dau catastrofal în interior. Acelora care ne cer să mai lăsăm timp Guvernului Ciorbea ca să se exprime, le voi răspunde cu o vorbă de spirit a unui mare cărturar, George Călinescu: "Pentru a-ţi da seama că brânza este stricată, nu trebuie să mănânci toată putina!". (Râsete şi aplauze în partea stângă a sălii) Voi reproduce o profesiune de credinţă a unui român minunat, care a trăit şi a murit în zdrenţe, precum primii creştini, l-am numit pe Petre Ţuţea: "Eu, ca naţionalist", zicea el, Dumnezeu să-l odihnească, "am gândit că naţiunea este punctul terminus al evoluţiei universale; când dispar popoarele, intrăm în turnul Babel". (Rumoare în partea dreaptă a sălii) Partidul România Mare se pronunţă ferm împotriva mondialismului şi suntem pentru o politică ofensivă, centrată pe morala creştină şi identitatea naţională. Doamnelor şi domnilor, Am constatat un fenomen ciudat: cu cât îi merge mai rău poporului român, cu atât mai lăudaţi sunt preşedintele şi premierul de astăzi ai României! Să nu ştie analiştii şi diplomaţii străini ce se petrece, cu adevărat, în România?! Ba ştiu, dar totul se înscrie într-un plan satanic de culpabilizare sau de pedepsire şi monitorizare a unei ţări incomode, care refuză, cu încăpăţânare, să devină, dintr-o ţară glorioasă, o piaţă de desfacere, rai al pedofililor străini şi tranzit de droguri şi arme. Nu o să le ajute Dumnezeu, vorba lui Petru Rareş, când a fost izgonit din prima domnie, sub veşminte de pescar, dar el simţea că se va întoarce, (Vociferări în partea dreaptă a sălii) "vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât". Pentru membrii şi simpatizanţii Partidului România Mare din ţara întreagă, anunţ că, acum şi aici, dau semnalul pentru lupta de eliberare naţională, pe cale paşnică, a poporului român! Din partea stângă a sălii: Bravo! Ura!!! (Aplauze puternice)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim domnului Vadim Tudor, pentru discursul domniei sale care a contribuit mult la buna dispoziţie a Camerei... (Amuzament în toată sala) Menţionăm că dânsul a consumat 10 minute în plus din zestrea cuvenită PDSR-ului. (Râsete în partea dreaptă a sălii) Urmează domnul Mircea Vâlcu de la PUNR. Va urma, în continuare, doamna Smaranada Dobrescu, PSDR. (Rumoare, agitaţie)
	Domnul Mircea Vâlcu: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Domnule prim-ministru şi onoraţi membri ai Guvernului, Stimaţi invitaţi, Se apreciază despre o moţiune de cenzură că este un element al jocului politic democratic. Există însă momente în viaţa unei ţări, când o moţiune de cenzură nu mai constituie doar o componentă a jocului parlamentar, când moţiunea devine un serios şi grav avertisment adresat puterii executive. Nu dorinţa şi nici măcar intenţia de a crea dificultăţi ori tergiversări în activitatea Executivului, ci constatarea dureroasă că starea materială şi morală a celor care ne-au mandatat să-i reprezentăm necesită o intervenţie energică pentru redresarea situaţiei în care se află naţiunea, pentru a nu o face să-şi piardă încrederea în instituţiile statului de drept, rezultat după încrâncenatele evenimente din decembrie 1989. De prea multă vreme, ascultăm sloganul guvernamental cu privire la greaua moştenire preluată în decembrie 1996. Nu este decât un strigăt al neputinţei, deoarece, privind mereu în urmă, Guvernul se izbeşte când de un prag, când de altul şi bate nu pasul pe loc, ci pasul înapoi. Realitatea este că actualii guvernanţi au dobândit puterea ca urmare a unor promisiuni anunţate ca recuperatoare a unor neajunsuri. Din aceste promisiuni şi din programul guvernamental pe termen lung şi scurt, nu ne-am ales, până acum, decât cu obsesiva repetare a clasicului: vom face, vom drege. Este, ca atare, dreptul naţiunii să cunoască bilanţul real al celor 6 luni de guvernare, nu doar din declaraţiile autolaudative ale factorilor de putere, ci şi din analiza cenzorilor actului de guvernare, adică din punctul de vedere al opoziţiei. Bineînţeles, în situaţia actuală, opoziţia nu face altceva decât să cuantifice ceea ce o ţară întreagă ştie şi simte: o sărăcie care se accentuează, şomaj, haos economic, lipsă de perspectivă, un tineret debusolat, o tot mai accentuată pierdere a încrederii în instituţiile democratice şi în eficienţa statului. Ca oameni cu responsabilitate politică, prin mandatul cu care am fost învestiţi de alegători, suntem obligaţi să întrebăm Executivul dacă, nu cumva, programele asumate sunt contrazise de competenţa de a le traduce în fapte. Nu cumva, treptele programului de guvernare duc spre un gol, antrenând o nouă generaţie de sacrificiu?! Să fie destinul acestui popor o nesfârşită succesiune de generaţii de sacrificii?! Evident, domnul prim-ministru nu va face parte din cei pe care intenţionează să-i sacrifice domnul ministru al finanţelor, cu algoritmul anunţat. Domnia sa şi-a asigurat viitorul, în funcţia de primar, care îl aşteaptă, punându-l la adăpost de perspectiva şomajului. Dacă facem trimitere spre câteva elemente ale Programului socio-economic pe termen scurt, ne întâmpină contradicţiile la fiecare pagină, astfel: în domeniul agriculturii, se prevăd modificări ale Legii fondului funciar prin atribuirea de terenuri pentru construcţia de locuinţe destinate tinerilor, familiilor tinere, învăţătorilor, medicilor şi preoţilor care se stabilesc la sate. În fapt, însă, reprezentanţii puterii au uitat de aceste prevederi, obsedaţi de ideea împroprietăririi, cu măcar 50 de hectare, a descendenţilor foştilor mari proprietari funciari. Cât despre pământ, pentru casele celor prevăzuţi în Programul guvernamental, nici o prevedere. Pentru ei, nu este pământ! În sectorul social, învăţământ, există prevederi vizând înfiinţarea fondului naţional de locuinţe pentru tineri şi acordarea de credite pe termen lung, există prevederi privind stimularea natalităţii, protecţia copilului şi a mamei. Oare, în scăderea alarmantă a natalităţii şi în criza de locuinţe care afectează, în mod deosebit, tineretul, se reflectă aceste prevederi? Sau prevederea privind garantarea integrării economice a tinerilor şi a persoanelor nou angajate nu este contrazisă, cu cinism, de masivele disponibilizări de personal angajat? Ministerul Finanţelor, după anunţata sacrificare a celor 23.000 de români, cât revine din algoritmul domnului Ciumara, o mie pentru salvarea unui milion, se străduieşte să crească acest algoritm, împovărând atât cetăţeanul, cât şi întreprinderile economice, cu taxe şi impozite menite a sufoca şi nu a încuraja activitatea economică. Ministrul reformei anunţase privatizarea a 50 de întreprinderi pe săptămână, dar a omis să anunţe câte vor falimenta săptămânal. În actualul context fiscal, în haosul creat în actuala situaţie economică, se ajunge ca intenţia de a investi ori de a dezvolta o afacere să fie o adevărată aventură. Ministrul învăţământului încearcă să aşeze, în formule legale, performanţa de a transforma limba română în limbă străină, urmând ca în România, în anumite zone, limba română să fie studiată doar, însuşirea ei fiind, dacă nu opţională, doar în raport cu posibilităţile intelectuale ale celor care o vor studia. Ministrul delegat ca secretar general sau invers, nu are importanţă, practică formula unor schimbări în conducerile administrative, în care criteriul competenţei devine un simplu amănunt. Chiar dacă nu este singurul implicat în aceste schimbări, l-am întrebat de ce nu este preocupat de promovarea prin Parlament a Legii funcţionarului public, pentru a pune capăt imixtiunilor politice în activitatea administraţiei publice. Probabil că încă nu s-a încheiat procesul de epurare politică. În schimb, Ministerul de Externe se laudă că a schimbat imaginea României în străinătate. Cum? Încheind tratate care consemnează juridic cedări istorice de teritorii, cerându-şi scuze pentru împrejurări de care nu este vinovat poporul român şi făcând temenele pe la toate cancelariile europene şi de dincolo de ocean, pentru a accede într-un organism transformat, pentru noi, într-o veritabilă Fata Morgana, care se îndepărtează în măsura în care noi spunem că ne apropiem de ea?! Doamnelor şi domnilor, Nu doar noi, oamenii politici, trebuie să judecăm activitatea Executivului. Poporul român este, astăzi, solicitat să fie judecător şi să dea verdictul. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii)
	Domnul Ion Diaconescu: Vă mulţumim. Urmează la cuvânt doamna Smaranda Dobrescu, PSDR. După aceea, domnul Victor Apostolache, PDSR.
	Doamna Smaranda Dobrescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Ne asumăm misiunea, deloc uşoară, de a comenta chiar începutul moţiunii, redată de textul: "sărăcirea populaţiei României a atins cote de-a dreptul alarmante". Este ingrată poziţia noastră, căci enunţul, în afară de conotaţiile dramatice şi exagerate, este, totuşi, aproape de adevăr. Este un adevăr pe care îl recunoaştem şi îl discutăm cu responsabilitate în toate ocaziile, şi nu sunt puţine, în care vorbim de măsurile de combatere a sărăciei. Fenomenul, cel puţin, este recunoscut ca atare, iar institutele de specialitate fac studii privind sărăcia, nu ca în 1994, când Guvernul le cerea schimbarea titlurilor legate de această temă în studii privind standarde comparative de viaţă. Mai departe de patetismul şi dimensiunea umană în suferinţă, sărăcia o tratăm fără cinism şi în mod tehnic. Ea presupune, din partea Guvernului, măsuri de identificare a incidenţei sărăciei, ca şi evaluarea numărului săracilor şi amploarea sărăciei. Până a deţine instrumentele legate de dimensionare, adică declaraţia pe venitul global şi criterii larg acceptate de definire a pragurilor de sărăcie, dispune doar de indicatorii "salariul real" şi "pensia reală", adică puterea de cumpărare a populaţiei. Cifrele exacte cu referire la perioada de guvernare Ciorbea, sunt diferite de cele din moţiune şi le-a prezentat premierul. Scăderea relativă a salariului real cu 18% este mai mare decât a pensiilor, care este l6%. Ce ascunde, însă, textul moţiunii? Cel mai mic salariu real s-a înregistrat în martie '94, cea mai mică pensie reală în noiembrie '94, iar raportul cel mai mic dintre pensia medie de asigurări sociale şi salariul mediu net lunar, adică 36%, s-a înregistrat în decembrie 1995. Faptul că puterea de cumpărare, în ultimii 4 ani, a suferit fluctuaţii mari este un semn că nu a existat o convertibilitate totală, preţurile la materii prime nu au fost liberalizate, iar politica monetară o făcea exclusiv Guvernul. Aceste fluctuaţii ale puterii de cumpărare dovedesc, de fapt, că nu a existat o dezvoltare durabilă, iar dirijismul statului a creat situaţii artificiale nerelevante. Actuala putere de cumpărare, probabil, va suferi, în viitorul apropiat, o uşoară erodare, urmare a liberalizării preţurilor la gaz metan şi energie termică. Apoi nu va mai fi nici un motiv să ne temem de creşterea preţurilor. De fapt, se cunoaşte că nu există o legătură cauzală între gradul de ocupare şi sărăcie. Creşterea ocupării între 1992 şi 1996 s-a făcut pe seama îndatoririi şi inflaţiei. Moţiunea mai ascunde, cu totul nedemn, adevărul despre alocaţia pentru copii. Dacă în ianuarie '97, alocaţia reprezenta 3% din salariul mediu net, în martie, urmare măririi de 4 ori a acesteia, ea reprezintă 9,9% din salariul mediu net. Alocaţia pentru copii, împreună cu compensaţia bănească pentru pâine, au influenţat favorabil, cu 3,5%, veniturile familiilor de salariaţi. Alocaţia de stat, deja reglementată, va avea, de la 1 iulie, un cuantum în concordanţă, atât cu promisiunile electorale, cât şi cu menţiunea, din Programul de guvernare, referitoare la localizarea resurselor spre grupurile cele mai defavorizate. Deoarece testarea mijoacelor prin declaraţia pe venit nu este încă reglementată, înfiinţarea unui tip nou de prestaţie, adică alocaţia suplimentară pentru familiile cu copii, va amplifica veniturile familiilor cu mai mult de un copil şi va reprezenta, bazată pe date statistice, un prim pas spre focalizarea resurselor. Mărirea considerabilă a alocaţiei pentru copii reprezintă ponderea cea mai mare a cheltuielilor suplimentare pentru protecţia socială şi este făcută, mai ales, pe seama retragerii subvenţiilor din agricultură şi industrie. Ceea ce am făcut noi este că am oprit finanţarea marilor coloşi, cu pierderi susţinute de întreaga populaţie, şi am orientat banii spre traiul şi creşterea copiilor. Per total, compensările şi indexările acordate au acoperit, în cazul salariilor, 74,8% din creşterea preţurilor şi 82,2%, în cazul pensiilor. În ianuarie, Guvernul a propus un procent de 75% de acoperire. Până acum, iată, din promisiunile Programului pe termen scurt s-a îndeplinit tot ce ţine de protecţia socială. Faţă de greutăţile bătăliei cu timpul şi cu sărăcia, Guvernul are de elaborat şi tot ceea ce şi-a propus să realizeze, în planul reformelor sociale, Guvernul Văcăroiu la învestitură, fără să rezolve, practic, nimic. Amintim doar: modificarea Legii şomajului, Legea asistenţei sociale, Legea asigurărilor sociale pentru pensii şi sănătate.Guvernul are în curs de definitivare aceste proiecte de legi, pentru care s-a angajat şi faţă de Banca Mondială. Poate că, pentru momentul de faţă, semnarea Cartei sociale europene, la 14 mai a.c., să nu însemne mare lucru. Această Carte, elaborată în 1961 şi amendată în 1988, este deschisă spre semnare tuturor statelor Consiliului Europei, dispuse să-şi ia angajamente ferme în privinţa dreptului la protecţie contra sărăciei şi excluderii sociale, dreptului la locuinţă, dreptului la protecţie, în caz de licenţiere, dreptului lucrătorilor cu responsabilităţi familiale la egalitate de şanse şi tratament. România a devenit, prin semnare, a zecea ţară ce-şi asumă această obligaţie, după ţări precum Franţa, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia. Este, în acelaşi timp, prima ţară din fostul lagăr comunist care a semnat Carta socială europeană. Domnilor semnatari ai moţiunii, daţi-mi voie să-mi închei pledoaria împotriva moţiunii printr-o întrebare: de ce acuzaţi de dezinteres faţă de sărăcie pe cei care şi-au asumat ceea ce dumneavoastră aţi ezitat să faceţi, lupta declarată împotriva sărăciei? Vă mulţumesc.
	Domnul Marţian Dan (din bancă): Se vede! (Aplauze din partea dreaptă a sălii)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim, doamnă Dobrescu. Are cuvântul domnul Victor Apostolache, PDSR. Va urma domnul Berciu Ion, PNŢCD.
	Domnul Victor Apostolache: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor membri ai Guvernului, Stimaţi colegi, Mă bucur că am ocazia, acum, pentru prima şi sper să fie şi ultima dată, cu prilejul acestei moţiuni, să mă fac auzit de membrii actualului cabinet şi mai ales de premier, care, după ce au primit votul de investitură, au ignorat complet Parlamentul. În textul moţiunii se fac referiri generale la situaţia din agricultură şi implicaţiile socio-economice generate de aceasta. Analizând Programul de guvernare pe termen scurt, în domeniul politicii agricole am constatat că, din cele 12 măsuri preconizate, s-a împlinit numai cea de a treisprezecea, respectiv falimentarea planificată a agriculturii româneşti. În această situaţie, s-a ajuns că programul adoptat de Parlament a fost dat deoparte şi s-a trecut la implementarea a ceea ce s-a tradus dintr-un proiect al Băncii Mondiale şi FMI-ului care, între timp, a devenit Acordul ASAL şi care a fost prezentat, cu surle şi trâmbiţe, drept singură soluţie, în faţa camerelor de luat vederi şi niciodată Parlamentului. Acţiunea demolatoare a vizat, pentru început, complexele de porci şi păsări şi s-a realizat prin blocarea ordonanţelor nr.7 şi 13, la începutul lunii decembrie, nemaialocându-se peste 180 miliarde de lei pentru procurare de furaje. Suma aceasta ar fi fost suficientă pentru achiziţionarea furajelor necesare majorităţii complexelor până la noua recoltă, având în vedere preţurile la acea dată. Toate intervenţiile producătorilor, ale parlamentarilor au rămas fără rezultat, cei care trebuiau să se implice nu au iniţiat nimic în aşteptarea momentului prielnic lansării Programului de privatizare prin lichidare. Acest lucru s-a realizat, după cum sper că vă amintiţi, după ce întreaga opinie publică a luat cunoştinţă, prin intermediul televiziunii, de situaţia deosebit de gravă a animalelor care, efectiv, mureau de foame. În acest mod, ce s-a urmărit s-a obţinut, respectiv lichidarea efectivelor de animale în complexe. Astăzi se prezintă ca o reuşită a Programului de privatizare faptul că, din cele 20 de complexe, din mult discutata listă, s-au privatizat sau sunt în curs de privatizare 5, iar alte 15 s-au lichidat. Dar să vedem cum au evoluat efectivele de animale, comparativ cu situaţia la perioada anului trecut. Acestea au înregistrat următoarele scăderi: 107.000 capete la bovine, 128.000 capete la porcine, 633.000 capete ovine. Abia a fost declanşat procesul lichidării şi am ajuns la asemenea reduceri. Dacă se va continua în acest ritm, mă văd nevoit să întreb dacă nu cumva se urmăreşte chiar lichidarea unor specii. Mă tem că nu o să le mai întâlnim nici în grădinile zoologice, pentru că nu este exclus ca şi acestea să fie înscrise în cine ştie ce program, pe care premierul, din dorinţa de a ne menaja, nu-l prezintă Parlamentului. Acţiunea premeditată de distrugere a agriculturii a continuat prin aşa-zisa politică de reformare a sistemului de finanţare, pe care nu l-au înţeles nici iniţiatorii şi, cu atât mai puţin, beneficiarii. Numai aşa se poate explica faptul că, din cele 550 miliarde de lei, alocate cu întârziere pentru campania de primăvară, au rămas neutilizate aproape 200 de miliarde. Aceasta a constituit principalul motiv al întârzierii acestei campanii şi care s-a încheiat la sfârşitul lunii mai şi a fost anunţată ca o mare victorie a actualei guvernări. Orice este posibil, domnilor, cu condiţia ca şi plantele, după alegerile din noiembrie, să-şi fi schimbat stadiile de vegetaţie, aşa cum actuala putere şi-a uitat promisiunile electorale. Pentru îndeplinirea dorinţei unora din actuala putere de a aduce agricultura la situaţia din perioada interbelică, s-au elaborat şi câteva proiecte legislative, ca de pildă Circulaţia juridică a terenurilor şi arendarea. Acestea au fost trimise Parlamentului numai după ce s-au abrogat alte legi care creau anumite facilităţi micului proprietar, spre exemplu, Legea nr.83. Proiectele respective vizează, în special, vînzarea şi cumpărarea, arendarea terenurilor, în totală contradicţie cu promisiunile electorale, pe fondul de sărăcire al populaţiei, facilitând accesul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate. Prin aceste legi, actuala putere se recompensează faţă de cei care le-au susţinut o campanie electorală de peste 7 ani, în timp ce bieţilor proprietari autohtoni nu le rămâne decât şansa de a deveni argaţi. Pentru a fi siguri de ireversabilitatea procesului demolator, s-a trecut acum în pragul uneia din cele mai dificile campanii agricole, la lichidarea specialiştilor. Domnule prim-ministru, În alocuţiunea de marţi, spuneaţi, printre altele: pentru prima oară, indicatorii realizaţi în sectorul privat depăşesc sensibil ce s-a realizat în sectorul de stat. Ţăranii individuali au încheiat însămânţările pe circa 94% din terenuri, iar fostele IAS pe 87. Într-adevăr, măreaţă izbândă, numai că, în cifre absolute, lucrurile stau cu totul altfel: suprafaţa cea mai mare rămasă neînsămânţată este în sectorul privat, respectiv peste 200.000 de hectare, în timp ce cele 96.000 de hectare din sectorul de stat sunt ocupate cu furaje anuale, care se recoltează în această lună, după care se vor semăna alte furaje. Este adevărat că dumneavoastră nu aveţi de unde să cunoaşteţi aceasta, dar nici să luaţi de bune gogoşile sfătuitorilor, pe care, mai departe, să le vindeţi populaţiei! Am apreciat pregătirea juridică a dumneavoastră, mai ales prin modul în care reuşiţi să ocoliţi Parlamentul, dar, vă rog, nu încercaţi să jonglaţi şi cu cifrele, întrucât aveţi consilieri incompetenţi sau, de ce nu, rău intenţionaţi. (Aplauze în partea stângă a sălii) Acum sunteţi puşi în situaţia de a încerca o modificare a Legii nr.18. Şi cum pământul nu prea mai ajunge, pentru a nu risca să împărţiţi şi teritoriile vecinilor şi cine ştie în ce dandana să ne mai implicaţi, îi rog pe colegii parlamentari să vă ajute să vă reluaţi locul la Primăria Capitalei, spre binele agriculturii româneşti şi, de ce nu, şi a bucureştenilor.(Aplauze.)
	Domnul Ion Diaconescu: Are cuvântul domnul Berciu Ion, PNTCD. Va urma domnul Triţă Făniţă, PD.
	Domnul Ion Berciu: Domnilor preşedinţi, Domnilor parlamentari, Domnilor reprezentanţi ai Executivului, Ceea ce iniţiatorii actualei Moţiuni de cenzură doresc a face, ceva sublim, se transformă în ceva ridicol. E de fapt, efortul neputinciosului ce dă cu pietre în pomul roditor. Dar, aşa ca şi la celelalte moţiuni, e drept, simple şi fără importanţă, aşa cum foarte bine le caracteriza domnul preşedinte Diaconescu, cei ce se postează în situaţia de continui perdanţi, e recomandabil a schimba partitura, a-şi schimba purtătorii de vorbe, a-şi aduce aminte că disciplina de partid proprie partidului clientelar funcţionează doar când eşti la putere. Ar fi mai bine a fi constructivi, ar fi mai bine a fi cooperanţi, ar fi mai bine să înţeleagă că gălăgia pe care o fac se stinge într-o singură încăpere. Strada, electoratul, în speţă poporul român, rămâne consecvent votului pe care l-au dat în noiembrie 1996. (Rumoare) Nu v-a mai vrut, domnilor, a dorit schimbarea în bine şi, aşa cum un moţ vizionar, la sărbătoarea de pe Muntele Găina, în iulie 1996, ascultându-l pe domnul Ciorbea, a acoperit cu glasul său puternic mulţimea, cu îndemnul: "Dăi, înainte, Victoraş!" Pentru acest popor vlăguit de constrângerile dictaturii comuniste, trecut prin genocidul alimentaţiei raţionale a lui Mincu, noi, cei care susţinem acest Guvern al veritabilelor forţe democratice, nu putem face altceva decât să-l sprijinim, să-l ocrotim, să-l înţelegem atunci când poate mai şi greşeşte şi să ne bucurăm atunci când constatăm că toate ţările spre lumea cărora tindem a ne apropia ne ajută, ne conseiază şi ne remarcă că am reuşit să intrăm pe drumul drept al societăţii capitaliste. Nu cred că e nevoie a reveni cu acele cifre care ne prezintă adevărata stare a fiinţei biologice române. Ne aflăm pe ultimul loc din Europa, domnilor. Concurăm cu ţări africane. Ne-am obişnuit a critica de pe poziţii radical-naţionaliste pe cei ce ne arată că România este o ţară minunată şi bogată, cu oameni săraci, cu oameni blânzi şi buni, dar prădaţi de peste o jumătate de veac. De aceea e nevoie de reformă, de aceea e obligatoriu a face reformă şi în domeniul sanitar. De aceea e normal a dori să ajungi peste un timp să contrazici un expert olandez, care spune: domnule, în România nu sunt fezabile asigurările private de sănătate, atât timp cât la acestea doar 1 până la 2 la sută din populaţie ar putea avea posibilitatea să le utilizeze, în comparaţie cu Olanda, unde acest raport este de 40 la sută. Din aceste considerente, şi nu numai, această moţiune, care nu urmăreşte decât căderea unui Guvern ce doreşte să facă o veritabilă reformă şi nu o pastişă, ca cea de pe vremea regimului Iliescu-Văcăroiu, nu are sorţi de izbândă şi nu va avea alt efect decât întărirea poziţiei actualului Executiv şi iremediabila caracterizare a moţionarilor drept atemporali şi antireformişti. Este, de fapt, o urmare firească a aceleiaşi lipse de credibilitate, este o urmare a ceea ce s-a dorit a se înţelege prin fabula lupului moralist. Atât timp cât actuala Opoziţie a generat dezastrul economic actual, atât timp cât actuala Opoziţie a oblăduit corupţia şi jaful, atât timp cât aceleaşi persoane ce au condus ţara prin diversiune încearcă azi să tragă pe alţii la răspundere, revin şi eu la acelaşi îndemn: "dă-i înainte, Victoraş, că mergi bine". În încheiere, doresc şi eu să vă dau două veşti, ca şi vorbitorul în alb - una bună: sub guvernarea Ciorba va fi mai bine; şi una rea: în sensul funcţionării statului de drept, va trebui în viitor să tratăm Opoziţia. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul domnul Triţă Făniţă, PD, şi va urma domnul Alexandru Morţun, PNL. (Rumoare) Este domnul Triţă Făniţă în sală? Voci din sală: La siloz! Cumpără grâu! Face rezervă pentru Guvernul Ciorbea!
	Domnul Ion Diaconescu: Atunci, domnul Alexandru Morţun. Vă rugăm. Şi se pregăteşte, dacă nu vine domnul Triţă Făniţă, domnul Francisc Bárányi, UDMR.
	Domnul Alexandru Ioan Morţun: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Onorabili domni miniştri, Doamnelor şi domnilor, Vreau să vă spun că în acest moment sunteţi cu toţii martori la un fenomen care va intra categoric în cartea recordurilor. Pentru prima dată, în viaţa parlamentară mondială, vom asista la două moţiuni de cenzură în trei zile. Este normal că graba de a întocmi două moţiuni într-un interval atât de scurt a dus la greşeli grave de întocmire, care au aruncat în deriziune însuşi textul acesteia. Dacă nu ar fi fost în mod pasional angajaţi în vânarea presupuselor greşeli, iniţiatorii ar fi putut măcar să se documenteze corect şi cinstit în conceperea acesteia, pentru aceasta având nevoie, însă, de bună-credinţă. Încă de la punctul 1 se comite o eroare fundamentală, vorbindu-se despre "înrăutăţirea fără precedent a stării de sănătate a populaţiei din România". (Rumoare) Fără a avea, domnilor, pretenţia că sănătatea românilor este corespunzătoare, simpla citire a indicatorilor demografici, care se găsesc la îndemâna oricui, aruncă în deriziune enunţul. Studiind aceste cifre statistice, semnatarii la comandă ar fi constatat faptul că în comparaţie cu trimestrul I al anului 1996, când destinele sănătăţii erau conduse de o semnatară a moţiunii, în perioada similară a lui 1997, când "s-a înrăutăţit fără precedent starea de sănătate a populaţiei", natalitatea în România a crescut, mortalitatea generală a scăzut cu două procente, iar sporul general al populaţiei s-a amelionat, domnilor. Dânşii trebuie să ne spună clar dacă ne consideră acum vinovaţi ori de faptul că s-au născut mai mulţi oameni, ori că au murit în România cu 12 mii mai puţin? Noi, cu toată seriozitatea, ne asumăm doar vina că nu am preluat, domnilor, puterea înainte, când mortalitatea generală atinsese, într-adevăr, cifra neîntâlnită de aproape 16 la mie. Unii dintre semnatari, medici fiind, protestează acum împotriva accesului greu la medicamente şi pentru disponibilizările de personal din sistemul de sănătate. Vreau să le reamintesc că, în urmă cu două luni, au avizat în unanimitate - repet, în unanimitate; mă refer la cei din Comisia de sănătate a Senatului, favorabil proiectul Bugetului de stat pe anul 1997 pentru Ministerul Sănătăţii. Tot dânşii, tot sub semnătură, tot în unanimitate, au considerat reducerea numărului de 27.346 de persoane drept dorinţă, în fine, a Ministerului Sănătăţii de a începe restructurarea asistenţei medicale, sanitare în România. Există semnăturile lor pe această hârtie. Iată că acum, tot dânşii critică lucruri pe care le-au aprobat, lucru care mă face să cred că nu grija faţă de omul bolnav şi personalul sanitar îi animă, ci exploatarea acestor inerente drame şi dureri umane, în scop politic. Şi, dacă până acum a fost vorba de lipsă de documentare şi de voită uitare, la punctul 8 al Moţiunii se atentează chiar la elementară morală, vorbindu-se despre cederizarea structurilor, în detrimentul intereselor cetăţeanului. Deşi, personal, n-am dorit şi nu doresc să mă repet, fac apel la memorie şi la un document pe care însuşi vi l-am prezentat în urmă cu două luni. Un partid, fost de guvernământ, care în '95 permitea conducătorilor săi judeţeni exprimări organizatorice de genul: prefecturile să atragă primarii spre PDSR, instituţiile descentralizate - agricultură, învăţământ, sănătate - să contribuie la înfiinţarea de organizaţii, să fie înfiinţate organizaţii la nivelul societăţilor comerciale şi regiilor, ai căror manageri trebuie să răspundă de atragerea de noi membri şi de strângerea cotizaţiilor, nu cred că au căderea morală să vorbească de cederizare şi mai ales de interesul cetăţeanului român. Cei care în acelaşi document pe care vi l-am prezentat vorbesc despre protecţie socială pentru membrii PDSR şi subordonaţii lor, nu sunt cei chemaţi astăzi să vorbească despre protecţie socială pentru întregul popor român. Fără să aibă remuşcări şi să se gândească la trecut, iniţiatorii Moţiunii enunţă: "Există un pericol real ca populaţia, percepând eşecurile actualei guvernări, să-şi piardă încrederea în valorile şi instituţiile democratice". Doamnelor şi domnilor, Vă putem spune, cu toată seriozitatea că, dacă timp de 7 ani, sub catastrofala dumneavoastră guvernare, nu şi-a pierdut-o, este clar că poporul român are vocaţie democratică. În încheiere, doamnelor şi domnilor semnatari, în viitorul apropiat, probabil astăzi sau luni, când veţi mai înainta o moţiune de cenzură, eu vă sfătuiesc prieteneşte: a) să studiaţi cifrele statistice; b) să excludeţi de la semnături pe cei ce cu puţin timp în urmă au semnat exact contrariul; c) în limita posibilităţilor, dacă aveţi rezerve, este recomandabil să-şi exprime puncte de vedere cei ce nu au a se simţi vinovaţi de starea în care a fost lăsată naţiunea. Doamnelor şi domnilor, Unul dintre semnatari, şi nu oricine, spunea că Guvernul să-şi poarte crucea. Da, domnilor, solidari cu premierul Ciorbea şi cu Guvernul pe care-l conduce, vom purta crucea pe care dumneavoastră aţi pus-o în spinarea poporului român. În încheiere, vreau să fac un comentariu pe baza unui anunţ făcut la un post de televiziune privat, de maximă audienţă în România. Se spunea acolo că, introducând deodată două moţiuni de cenzură, în cazul respingerii acestora, Opoziţia va fi pusă la colţ pentru multă vreme. Eu vreau să vă spun că nu noi, nu noi suntem capabili să punem Opoziţia la colţ. Opoziţia este pusă la colţ de însuşi poporul român pentru tot ceea ce a făcut în decembrie 1996. Mulţumiţi poporului român că la acel colţ nu se găsesc şi coji de nuci. Vreau să vă spun, pentru că tot se primesc aici în sală scrisori, am primit şi eu una, la fel de veridică ca şi cele prezentate, de la Ion Tribunu din Pocraca. Domnia sa a auzit la radio cum că Partidul România Mare se abţine de la noua moţiune de cenzură. Supărat, violent de supărat, Ion Tribunu ne întreabă, având în vedere parazitarea postului, probabil tot de către CDR: PRM se abţine sau de-abia se ţine? (Aplauze în partea dreaptă a sălii)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul nu domnul Francisc Bárányi, ci domnul Gheorghe Frunda, de la UDMR. Şi va urma domnul Costică Ciurtin, de la PUNR.
	Domnul Gheorghe Frunda: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Domnule premier, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domnilor miniştri, Stimaţi invitaţi, Punctul 7 al Moţiunii de cenzură acuză Guvernul că cedează în mod sistematic şi iresponsabil presiunilor autonomiste şi separatiste, practicând tranzacţii politicianiste ce pun în pericol chiar unitatea statului român, îndeosebi prin proiectul Legii învăţământului şi al Legii administraţiei publice locale. Susţinerile cenzorilor programului guvernamental sunt, pe cât de grave, pe atât de neadevărate şi dovedesc încă o dată duplicitarismul politicii Guvernului Văcăroiu, în special, şi a regimului Iliescu, în general. Cei care aţi periclitat şansele europenizării politice a României sunteţi dumneavoastră, semnatarii Moţiunii de cenzură, iar noi, actuala majoritate parlamentară, încercăm să îndreptăm greşelile dumneavoastră. Dar cel mai grav prejudiciu l-aţi cauzat prin duplicitarismul dumneavoastră partenerilor străini. Organismelor internaţionale le promiteaţi îndeplinirea standardelor europene în materie, promisiuni pe care le-aţi uitat în chiar momentul semnării documentelor internaţionale, adoptând apoi legi care încălcau grav prevederile documentelor internaţionale pe care le-aţi semnat şi uneori le-am ratificat în Parlament.
	Domnul Marţian Dan (din sală): Care-s alea?
	Domnul Gheorghe Frunda: Acum urmează. La 29 iunie 1990, aţi semnat documentul final al Reuniunii de la Copenhaga asupra dimensiunii umane a CSCE. La 28 septembrie 1993, aţi acceptat celebra Recomandare 1201 în legiferarea şi aplicarea drepturilor minorităţilor naţionale. La 1 februarie 1995 aţi semnat Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, devenită între timp Legea nr.33 din 1995, iar la 16 septembrie 1996 aţi semnat Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate cu Republica Ungară, devenit între timp Legea nr.113 din 1996. Toate aceste documente internaţionale, ca şi Carta Europeană Autonomiei Locale şi Carta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare, ambele semnate de către Guvernul Văcăroiu, asigură comunităţilor etnice şi minorităţilor naţionale din România dreptul la educaţie în limba maternă la toate nivelurile şi în toate formele de învăţământ, dreptul folosirii neîngrădite, oral sau în scris, în viaţa privată şi publică, în administraţie, în justiţie şi în celelalte domenii ale vieţii publice, dreptul folosirii inscripţiilor bilingve şi a denumirilor istorice ale localităţilor, acolo unde minorităţile naţionale trăiesc în mod tradiţional, sau în proporţie substanţială, dreptul folosirii simbolurilor şi imnurilor minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii minorităţilor naţionale. Dumneavoastră, cei care astăzi sunteţi în Opoziţie, - şi sper că veţi mai fi o bună bucată de vreme -, v-aţi obligat pe plan internaţional să asiguraţi aceste drepturi pentru noi, minorităţile naţionale din România. Pe plan naţional, însă, aţi adoptat legi discriminatorii. De exemplu, Legea învăţământului şi Legea administraţiei publice locale, care lezează grav drepturile minorităţilor naţionale din România, încercând să faceţi din noi cetăţeni de gradul doi. Actuala coaliţie guvernamentală, prin modificarea acestor legi şi adoptarea altor acte normative, nu face altceva decât să înlăture discriminările existente, să aplice prevederile tratatelor internaţionale, semnate de către dumneavoastră, să asigure egalitatea tuturor cetăţenilor ţării, să ajungă la o stare de normalitate. Politica Guvernului în domeniul minorităţilor naţionale nu numai că nu periclitează unitatea statului român, dar stabilizează climatul de normalitate şi accelerează integrarea ţării în structurile euroatlantice şi europene. Această politică este într-adevăr euroconformă, conservând pe de o parte toleranţa transilvană seculară, şi preluând, pe de altă parte, experienţa ţărilor europene democratice. Cu excepţia câtorva patriotarzi demagogi şi a câtorva mici partide politice naţionalist-şovine, cărora le este teamă că, odată problema maghiară rezolvată, îşi pierd însăşi raţiunea de a mai fi, este în interesul cetăţenilor acestei ţări normalizarea relaţiilor dintre majoritatea românească şi minorităţile naţionale din România. Doamnelor şi domnilor, a trecut vremea când fumam una şi spuneam alta, cum scria Tudor Arghezi, tot aşa cum a trecut şi vremea naţionalismului primitiv intolerant, definit de Ady Endre drept "patriotismul proştilor". Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul domnul Costică Ciurtin şi se pregăteşte doamna Hildegard Puwak.
	Domnul Costică Ciurtin: Domnilor preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Domnule prim-ministru, Observ că avem un Guvern şugubăţ. Ne ţine din pilde în pilde. E bună! De la Göring la Churchill, de la Napoleon la Hitler şi aşa mai departe. Dar mi-aş permite să zic, nu ştiu, peştele se împute de la cap sau Ciorbea de la Guvern? Şi invers. Şi, pentru ca să fim în tonul primului-ministru, am să încep şi eu să fiu şugubăţ. Studiind cu atenţia cuvenită programul electoral şi apoi schiţa de guvernare pe 6 luni, prezentată Parlamentului, am fost încântat să constat că în România va curge lapte şi miere, că tot cetăţeanul se va îmbelşuga, că toate relele perioadei de tranziţie vor fi estompate, fericirea şi bucuria se vor întinde peste toată ţara, vom dansa şi vom cânta, preamărind coaliţia guvernamentală, aducătoare de speranţe. Dar, vai! Câtă diferenţă între a promite şi transpunerea în fapte reale a sloganului electoral! Reforma şi angajamentele ce trebuiau să restructureze din temelii întreaga viaţă socio-economică au rămas un singur deziderat şi au fost uitate. Şi, totuşi, ea s-a făcut simţită acolo unde nu trebuia, în viaţa socială, lovind necruţător toate profesiunile şi cu deosebire intelectualitatea românească. Programul de reformă în întreg învăţământul a demarat în ce are el mai rău, cu Legea Bugetului de Stat, care cuprinde disponibilizarea unui număr însemnat de cadre didactice şi neacoperirea financiară a posturilor rămase temporar vacante. De altfel, domnilor, această politică şi practică nu este străină actualilor guvernanţi, pentru că, domnule Ciorbea, asemenea măsuri au mai fost luate împotriva corpului didactic acum 65 de ani, când Partidul Naţional Tărănesc cârmuia ţara. Este de neconceput ca unui sector ca învăţământul, declarat prioritate naţională, prin măsurile preconizate, să se submineze însăşi temelia civilizaţiei româneşti, scoţând în afara procesului instructiv-educativ aproximativ 60 de mii de persoane, din personalul didactic, efectiv, vreo 13 mii, neacoperirea a 48 de mii de posturi didactice vacante, blocarea ţinerii de concursuri pentru ocuparea acestora cu personal didactic titular, iar, ca urmare a modificărilor aduse Legii învăţământului, va îngroşa numărul şomerilor personalul didactic românesc înlăturat din gimnazii, licee, şcoli profesionale şi universităţi pe criterii etnice, promovând un învăţământ segregaţionist. Vă întreb, domnilor guvernanţi, cum respectaţi promisiunea din campania electorală şi din program, privind alocarea a cel puţin 6 la sută din PIB pentru învăţământ, când este ştiut că nici procentul de 4 la sută înscris în lege nu a fost onorat? Ba, mai mult, măsurile luate de Guvern blochează şi posibilitatea de angajare a tinerilor absolvenţi din anul şcolar 1997-1998, când, de pe băncile universităţilor, vor ieşi două promoţii, îngroşând numărul şomerilor, care, dezorientaţi şi fără sprijin, vor lua drumul pribegiei europene. Domnilor, salariile în învăţământ sunt o batjocură la adresa celor care cresc, formează şi educă pe viitorii purtători ai culturii naţionale. Tergiversarea definitivării Statutului cadrelor didactice şi punerea lui în aplicare într-o perioadă de 3 ani constituie un nou mod de umilire a acestei categorii sociale, desconsiderată timp de 50 de ani şi pe care dumneavoastră, actualul Guvern, o continuaţi. Bursele elevilor şi studenţilor sunt sub limita acoperirii cheltuielilor necesare pentru masă şi cazare. Condiţiile din şcoli, cămine, cantine sunt deplorabile. Materialul didactic lipseşte cu desăvârşire. Planurile şcolare, programele şcolare şi manualele sunt compilări de teorii şi idei inaplicabile, care provoacă repulsie, supraîncarcă şi îngreunează procesul predării şi asimilării. Iată, domnilor, câteva direcţii în care ministerul de resort trebuia să acţioneze şi nu a făcut-o! Iată de unde trebuia începută reforma! S-a afirmat foarte serios că, odată semnat Tratatul cu Ucraina, ne putem apuca de reformă. Oare acesta să fi fost motivul pentru care reforma nu s-a derulat?! Pentru care actuala Putere nu şi-a onorat promisiunile?! Şi vă mai întreb, domnilor guvernanţi, ce se va întâmpla dacă mâine vom începe tratative pentru încheierea unui tratat cu Rusia, care va dura 5 ani de zile? Veţi mai găsi alt motiv? Dar, să fim optimişti. Pentru că ministerul derulează reforma prin schimbarea denumirii lui şi modificarea Legii învăţământului, satisfăcând toate pretenţiile aberante ale UDMR-ului, de parcă numai maghiarii ar fi minoritate în România! (Rumoare; comentarii în partea dreaptă a sălii) .... peste doi ani de zile sunteţi distruşi complet ... Prin modificările aduse în special art.8 şi Cap.XII, se inversează întreaga concepţie despre învăţământul românesc. Ministerul Învăţământului consideră mai necesar să stipuleze în primul alineat al acestui articol că învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limbile minorităţilor naţionale, precum şi în limbi de circulaţie internaţională. Mergând pe această idee, limba română va fi studiată, şi nu însuşită, la fel ca orice altă limbă străină şi nu cea oficială în România. Domnule prim-ministru, vă întreb, pentru că suntem la câţiva kilometri, Ponor şi Ponorul celălalt din judeţul Cluj, aveţi habar de faptul că s-a început maghiarizarea românilor din Sângeorzul de Pădure, prin facturările la RENEL şi ROMGAZ?
	Domnul Gheorghe Frunda (din sală): Minciună!
	Domnul Costică Ciurtin: Ştiţi că examenele pentru ocuparea posturilor în judeţul Mureş se ţin în limba maghiară? Ştiţi că tricolorul românesc a fost luat de pe Primăria din Târgu-Mureş? Domnule prim-ministru, ştiţi că un subaltern al dumneavoastră a plecat la Satu-Mare, secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, şi a făcut şedinţă în limba maghiară? Ce faceţi, domnule prim-ministru? Ce face moţul de onoare al Munţilor Apuseni? Domnilor guvernanţi şi domnule prim-ministru, România face mai mult decât cere în privinţa minorităţilor, chiar Europa, în ansamblul ei. Că suntem mai europeni decât europenii, poate fi bine. Dar exagerările devin păcătoase şi rele. În acest context, vă întreb: ce fel de viitor slujeşte noul proiect de lege? Viitorul integrării europene? Nicidecum. Pentru că minoritarii maghiari se integrează separându-se, începând cu grădiniţa, până la terminarea studiilor universitare. De aceea, atragem atenţia Guvernului că, procedând astfel, creează premisele unei federalizări a statului pe criterii etnice şi lingvistice şi subminează înseşi bazele statului unitar naţional. Deci, domnilor guvernanţi, în final, consider că reforma în învăţământ trebuie s-o realizaţi pornind de la optimizarea acestuia, a alocării resurselor, a modernizării lui, a evaluării şi autoevaluării, ca procese complexe continue şi obiective, şi nu cu paleative conjuncturale. Domnule prim-ministru, puterea pe care o aveţi în momentul de faţă nu trebuie folosită hulind poporul şi forţele politice existente. Vă rugăm să colaboraţi şi să conlucraţi cu acestea spre binele tuturora şi al ţării. Iată de ce, având în vedere cele spuse de mine până acum, că una faceţi, alta vorbiţi, respectuos cer: daţi-vă demisia şi demisia întregului Guvern. (Aplauze în partea stângă a sălii)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul doamna Hildegard Puwak. Va urma domnul Ioan Mureşan, PNTCD.
	Doamna Carola Hildegard Puwak: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Acum o jumătate de an aici, în această sală, domnul prim-ministru ne prezenta drept program socio-economic pe termen scurt un text intitulat "Măsuri prioritare pentru primele 6 luni de guvernare", în are se face de mai multe ori sublinierea că obiectivul principal constă în stoparea degradării socio-economice, ameliorarea vieţii populaţiei, în special a categoriilor defavorizate. Acum au trecut cele 6 luni. Astăzi am auzit aici lucruri, pe care, mă întreb, dacă domnul prim-ministru, în numele Guvernului pe care dumneavoastră, domnilor şi doamnelor parlamentari ai puterii, l-aţi investit, le-a rostit, convins că spune adevărul. Faptele confirmă o altă concluzie - lipsa de interes a Guvernului pentru realizarea măsurilor sociale. Problematica socială nu a constituit de la bun început o preocupare pentru acest Guvern. Aţi venit în faţa noastră zilele trecute, domnule prim-ministru, şi ne-aţi spus: "Am reuşit". Ce aţi reuşit de fapt? Aţi reuşit cea mai indezirabilă performanţă. Aţi adus populaţia la cel mai scăzut nivel de trai după decembrie 1989, după ce se făcuseră paşi semnificativi spre un trai mai bun. În campania electorală le-aţi sădit oamenilor speranţa că viaţa lor va fi tot mai bună. Dacă parcurgem acum raportările Comisiei naţionale pentru statistică, trebuie să recunoaşteţi că programul dumneavoastră este nerealizat. Aţi aplicat o politică economico-socială, pe care o numiţi cu nonşalanţă, domnule prim-ministru, "Modelul românesc de reformă". În realitate, această politică v-a fost impusă de specialiştii străini, reprezentând alte interese decât ale societăţii româneşti. O dovedeşte faptul că aţi redus dramatic puterea de cumpărare a populaţiei, scăzând salariul real în 6 luni cu 38% şi pensia medie reală cu 35%. Deci, nu le-aţi indexat automat în raport cu rata inflaţiei, aşa cum v-aţi angajat. Nu v-a interesat cum trăieşte acest popor şi care-i sunt aşteptările. Se vede că acest popor reprezintă o cantitate neglijabilă pentru specialiştii care ţin loc de Guvern în România. Ne-aţi explicat astăzi, domnule prim-ministru, cu argumente pe care le-aţi vrut ştiinţifice, cât sunteţi de fericit, pentru că aţi reuşit să aduceţi ţara în 6 luni la nivelurile veniturilor reale din 1993 şi 1994, când începea relansarea economică, după dezastruoasa guvernare Roman. Aceasta este marea dumneavoastră performanţă? V-aţi angajat că veţi asigura o alocaţie de stat pentru copii de 50 000 de lei pe lună. Acum, la o rată a inflaţiei de 90%, alocaţia pentru copii ar fi trebuit să fie de 100 000 de lei. Peste puţin timp, ea va reprezenta cu siguranţă mai puţin decât la investitura dumneavoastră. Nici alocaţia suplimentară, pe care intenţionaţi s-o daţi de la 1 iulie nu va avea în realitate nici un efect pentru oameni. Aţi recunoscut, domnule prim-ministru, că aţi pierdut legătura cu oamenii. Bănuiesc că i-aţi avut în vedere, în primul rând, pe cei din categoriile defavorizate, faţă de care v-aţi angajat să le asiguraţi protecţia. Dar cum aţi procedat? Aţi planificat pentru 1997 un regres economic şi aţi renunţat practic la plata ajutoarelor sociale. Aceşti oameni au primit doar lamentările dumneavoastră, că presa nu vă ajută în potenţiada pe care aţi regizat-o de 6 luni. Este încă o dovadă că protecţia socială a fost în aceste luni doar mimată. Aţi subminat traiul zilnic, domnule prim-ministru, prin distrugerea agriculturii româneşti, acceptând măsuri de politică agrară impuse de Banca Mondială, cu totul contrare celor promovate de Uniunea Europeană, în care dorim să ne integrăm. Aţi dispreţuit producătorul agricol, anulându-i toate facilităţile, înrăutăţindu-i, astfel, puternic, condiţiile de viaţă. Stimaţi colegi parlamentari, Vă trebuie dovezi că populaţia se hrăneşte din ce în ce mai prost şi este forţată se renunţe la cumpărarea de bunuri de consum şi la servicii strict necesare? Vă invit să consultaţi buletinul statistic din luna aprilie. Aţi afirmat astăzi, domnule prim-ministru, că în 1996 consumul populaţiei s-a situat cu mult sub limita decenţei. Unde l-aţi adus acum, domnule prim-ministru, când puterea de cumpărare s-a redus cu 35%? Aceasta este politica dumneavoastră pe care vă rugăm să nu o mai promovaţi, dacă vreţi binele poporului. Nu există nici un fel de justificare pentru asemenea politică, pentru că o asemenea politică nu înseamnă reformă, ci doar formă mascată de acaparare a resurselor ţării, pentru a impune o anumită putere politică. Toate aceste efecte negative sunt dovada politicii antisociale, pe care Guvernul CDR-USD-UDMR o promovează, a ruperii clasei politice pe care o reprezentaţi, de interesele populaţiei şi mai ales, de cei nevoiaşi, de cei săraci, care aşteaptă degeaba aplicarea măsurilor anunţate pentru combaterea sărăciei. Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Prezenta moţiune de cenzură nu este semnată doar de 140 de parlamentari ai opoziţiei. Ea este semnată de toţi cetăţenii oneşti ai acestei ţări, pe care i-aţi înşelat prin promisiuni, i-aţi desconsiderat prin acţiunile şi măsurile dumneavoastră, în contradicţie totală cu ceea ce aţi înscris în aşa-zisul dumneavoastră program. (Vociferări în sală) Iată de ce, este pe deplin justificată demiterea acestui Guvern şi formarea unui alt Guvern, capabil, profesionist şi moral, care să asigure progres economic şi condiţii normale de viaţă, care să nu improvizeze reforme globale şi modele, pe baza unor cunoştinţe economice îndoielnice şi a unor interese ascunse. Stimaţi colegi parlamentari reprezentând Puterea, Acestea sunt o parte din argumentele care ne îndreptăţesc să votăm moţiunea de cenzură. Sperăm că prin vot, ne veţi fi alături, pentru a salva ţara şi, de asemenea, statutul nostru de apărători ai intereselor cetăţenilor acestei ţări. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Opoziţiei)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim, doamnă. Are cuvântul domnul Ioan Mureşan - PNŢCD şi va urma doamna Rodica Stănoiu - PDSR.
	Domnul Ioan Mureşan: Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor, În practica constituţională parlamentară, iniţierea unei moţiuni de cenzură de către Opoziţie, este un prilej ca în plenul Parlamentului să se declanşeze o dezbatere politică majoră, în urma căreia să se degajeze soluţii pentru problemele cu care se confruntă societatea românească, pentru că reuşita acestui demers de guvernare, nu va fi numai o victorie a actualei majorităţi, ci va fi o victorie a tuturor românilor. Din acest punct de vedere, ne-am fi aşteptat ca o instituţie parlamentară respectabilă, care este Opoziţia, din Parlamentul României, să ne propună un text care să cuprindă, în primul rând, adevăruri şi apoi, să propună soluţii, acolo unde ele se impun. Pentru că, recunoaştem, că nu în toate problemele, cu care am fost confruntaţi, am găsit soluţiile optime. Constatăm, dimpotrivă, că textul moţiunii, aşa cum a fost el prezentat în Parlamentul României, conţine foarte multe acuze, expuse într-o formă deosebit de agresivă, iar soluţiile alternative lipsesc cu desăvârşire. El, textul, trădează fără putinţă de tăgadă, că cei care l-au iniţiat şi l-au prezentat în Parlament aparţin unei alte lumi, o lume a intoleranţei, o lume marcată de minciună şi fals, o lume care a refuzat deschiderea spre exterior, o lume care a refuzat şi refuză să privească adevărul în faţă, bărbăteşte. Şi, pentru că textul moţiunii, aşa cum am mai spus, cuprinde prea multe neadevăruri şi nu voi încerca eu acum să fac un inventar al acestora, a făcut acest lucru, foarte bine, domnul prim-ministru, domnul Victor Ciorbea şi alţi vorbitori dinaintea mea - am să încerc doar să le aduc aminte semnatarilor moţiunii, că legat de afirmaţia: "Guvernul nu a propus strategii în domeniul politicii industriale, investiţionale şi comerciale, atunci când în faţa Parlamentului, Cabinetul Ciorbea, şi-a cerut abilitarea cu Programul de bază, de macrostabilizare şi de dezvoltare a României, până în anul 2000, el a prezentat cele 5 elemente, pe care se bazează politica industrială a actualului Guvern. Sprijinirea ajustării întreprinderilor mari din industriile cele mai neeficiente, care nu au perspective imediate de privatizare, au probleme financiare, prezintă un grad redus de utilizare a capacităţilor de producţie, şi deţin o pondere însemnată în ocuparea mâinii de lucru într-o regiune, dezvoltarea dialogului social, promovarea de politici regionale şi locale de dezvoltare. Oferta serviciilor de sprijin, legislaţie adecvată, servicii informaţionale, oferta infrastructurilor de bază, aprovizionarea cu energie şi apă, reţelele de transport şi telecomunicaţii, oferta serviciilor de învăţământ, legate de recalificarea şi reconversia profesională a mâinii de lucru şi apoi, sprijinirea exportului, în general, pe baza principiului neutralităţii stimulentelor între industrii, sprijin financiar, negocieri strategice la nivel interguvernamental. Definirea politicii industriale, în conformitate cu direcţiile menţionate anterior, corespunde orientării actuale a Uniunii Europene şi se încadrează în prevederile Acordului de ascoiere a României la Uniunea Europeană. Acordul permite intervenţionismul pe termen scurt doar în scopul restructurării industriilor ineficiente, caz în care intervenţia trebuie îndreptată ca măsură de protecţie socială. La baza politicii Guvernului în economie, şi, mai cu seamă, în industrie, stă adevărul despre întreprinderi, adevărul depsre pierderile acestora, adevărul despre posibilităţile de desfacere a produselor pe piaţa internă sau externă, despre managementul acestor întreprinderi, despre tehnologiile şi forma de organizare a acestora. Vorbesc semnatarii moţiunii, de opţiuni antinaţionale în domeniul politicii industriale. Politica antinaţională în acest domeniu, înseamnă, domnilor, menţinerea de subvenţii, dirijarea de fluxuri financiare în exclusivitate pentru plata salariilor şi nu pentru retehnologizare, practică pe care o credem de mult apusă, pentru întreprinerile cu management prost cu tehnologii învechite, mari consumatoare de materii prime şi energie. Şi, pentru că toate aceste pierderi sunt plătite din buzunarul cetăţenilor, noi am promis în campania electorală că vom înceta această practică pentru totdeauna. Doamnelor şi domnilor, În scurtul timp, de când Guvernul se află în exerciţiu, acesta a luat o serie de măsuri, dintre care amintesc, pentru dumneavoastră, câteva mai importante: liberalizare preţurilor, pentru a crea condiţii egale de evaluare a eficienţei activităţii economice, întărirea disciplinei financiare, transformarea regiilor în societăţi comerciale şi companii naţionale şi pregătirea acestora pentru privatizare, reducerea taxelor vamale la o serie de produse industriale şi agricole, pentru a dezvolta un mediu concurenţial, în care să se antreneze industria românească, promovarea cooperării economice şi industriale cu ţările din centrul şi estul Europei, precum şi liberalizarea accesului pe această piaţă, în baza Acordului de aderare a României la CEFTA. În domeniul transporturilor, obiectivele strategice ale Guvernului au fost legate de modificarea coridoarelor de transport care intersectează România de la est la vest, de la nord la sud, de la Constanţa la Arad, de la Bucureşti, Iaşi, Chişinău, astfel încât interesele naţionale să se armonizeze cu cele europene. În domeniul comunicaţiilor, a început procedura de privatizare a celei mai atractive regii, Regia "Romtelecom", iar zilele trecute a luat fiinţă o instituţie, care se cerea de multă vreme a fi necesară, Inspectoratul General al Comunicaţiilor. Iată de ce, Guvernul Ciorbea trebuie sprijinit în demersul lui de guvernare, nu numai de majoritatea parlamentară, ci de toate forţele politice conştiente şi responsabile, că aceasta este calea dreaptă care nu are altă alternativă, pe care trebuie să păşească România. Şi dacă afirmăm cu tărie, că nu există alternativă la actualul demers de guvernare, noi, cei din majoritatea parlamentară suntem hotărâţi să sancţionăm orice abateri de la acest demers, pentru că, coaliţia politică, aflată astăzi la putere în România, are alternative pentru oamenii chemaţi să ducă acest demers la guvernare şi la bun sfârşit. Şi aceasta, pentru ca în final, România să-şi ocupe locul meritat în marea familie a naţiunilor europene, cu demnitate şi cu mândrie. (Aplauze din partea Puterii.)
	Domnul Ion Diaconescu: Vă mulţumesc. Are cuvântul, în continuare, doamna Rodica Stănoiu - PDSR şi apoi va urma domnul Varujan Vosganian - PNŢCD şi Civic- Ecologist.
	Doamna Rodica Stănoiu: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Pornind de la Granada, ajunşi la o răscruce de drumuri, în care poţi atinge Madridul pe două căi, am ales, fără ezitare, pe cea care străbate o regiune aridă, arsă de un soare copleşitor, numită La Mancha - unde la fiecare cotitură aştepţi să apară eroii nemuritori ai lui Cervantes. Omenirea ar fi fost infinit mai tristă fără ei, iar unii dintre noi socotim că spiritul lor nu trebuie nicicând să piară, cu atât mai mult, atunci când morile de vânt, printr-o ciudată migraţie, au proliferat peste noapte pe aceste meleaguri carpatine, purtând inscripţii, care de care mai ciudate, precum Contractul cu România. Acesta este răspunsul, pe care îl dau acum, domnului senator Dumitraşcu la o întrebare pe care mi-a adresat-o într-un context, în care, printr-un exerciţiu de democraţie cel puţin bizar, eram condamnată la muţenie şi acesta este şi răspunsul, pe care îl dau astăzi celor care-şi permit să taxeze drept hazlie, o moţiune de cenzură, ce reprezintă, dacă am în vedere numai electoratul PDSR-ului, cei 5 450 000 de români. Istoria se face şi cu asemenea eroi. Este o istorie frumoasă şi adevărată. Din faimosul Contract cu România, exprimat în mai multe programe sau miniprograme, iar mai recent într-o declaraţie de intenţie numită "Model global" - invidiat, zice-se, pe mapamond, nu m-aş opri asupra acelor capitole, cele mai numeroase, de altfel, în care autorii socotesc că lumea începe cu ei, de altfel, cu Fondul Mondial, ci asupra acelor capitolaşe sau mai degrabă anexe, în care aceeaşi autori consideră dimpotrivă, că lumea se sfârşeşte cu ei. În prima declaraţie politică făcută în Senatul României, imediat după alegeri, cu ocazia constituirii Comisiilor permanente, îmi exprimam nedumerirea, în raport cu lipsa totală de interes a reprezentanţilor arcului guvernamental faţă de problematica drepturilor omului. Nedumerirea a devenit astăzi certitudine. Voi lăsa la o parte anexa din contract, privind drepturile femeii, atâta timp cât domnii noştri politicieni, aflaţi la putere, vor trăi cu nostalgia doamnei Lalumiere şi nu-şi vor precupeţi eforturile să obţină bunăvoinţa doamnei Fischer, dar mai ales a doamnei Allbright, neoferind, în schimb, nici-o şansă uneia dintre colegele domniilor lor, căreia să i ne putem adresa astăzi cu "doamnă ministru". Chestiunea nu mai merită discutată. Rămâne însă un spaţiu extrem de important, în care derapajul actualei puteri către forme de guvernare de tip totalitar este mai mult decât evident. Acestea se manifestă atât în îngustarea până la anulare a problematicii drepturilor omului, dar mai ales în metodele folosite de încălcare a acestor drepturi. Restituţio in integrum - constituie astăzi unica, dar unica preocupare a actualilor guvernanţi, dar şi aceasta numai pentru categorii bine stabilite. Nu am auzit astfel un cuvânt despre milioanele de oameni cărora le-au fost demolate casele, iar drept despăgubire au primit echivalentul unei jumătăţi de butelii de aragaz. Dintre modelele de control social, bazate fie pe respectarea normelor şi tradiţiilor, fie pe schimbul de mărfuri şi servicii, şi în sfârşit, pe folosirea fricii şi coerciţiunii, este fără dubiu, că actuala Putere a optat pentru ultimul dintre acestea. Încălcarea repetată a Constituţiei şi a legilor ţării, atingerea adusă unor principii generale ale statului de drept, politizarea excesivă a tuturor structurilor administraţiei publice centrale şi locale, ingerinţa politicului în sfera puterii judecătoreşti îi determină pe tot mai mulţi oameni să-şi rememoreze perioada de tristă amintire a anilor '50. Ţintele nu mai sunt însă torţionarii acelor vremuri, i-am uitat, ci membrii şi simpatizanţii PDSR. Se recunoaşte că algoritmul politic justifică numirea în posturi a unor oameni ai actualei Puteri. Raţionamentul nu este însă dus până la capăt şi nu se recunoaşte că cei îndepărtaţi, firesc, plătesc pentru opţiunile lor politice. Procesul de epurare politică a fost şi este escaladat, mai ales în momentul în care s-a aflat că PDSR-ul procedează la o restructurare a partidului. Oamenii sunt intenţionat intimidaţi, înfricoşaţi. Se mai poate vorbi în aceste condiţii de respectarea pluralismului politic în România? Un inspector general, care obţine cea mai mare notă pe ţară, este schimbat din funcţie, pentru că este membru PDSR. Directori de direcţii sanitare, stimaţi şi apreciaţi de populaţie, devin peste noapte incompetenţi. Disponibilizările din sănătate şi învăţământ aduc o gravă atingere viitorului acestei ţări. În miez de noapte, purtători de cagule, fac descinderi pentru motive imaginare. Preşedintele uneia dintre cele mai importante bănci din România este tratat ca ultimul borfaş. Flagrantele delicte se înmulţesc. Poliţia, după o perioadă în care părea să-şi fi înţeles adevăratul loc în societate, începe să semene tot mai mult cu fosta miliţie şi face justiţie în România. Prezumţia de nevinovăţie devine în aceste condiţii o iluzie deşartă. Exemplele pot continua, dar gravitatea faptelor nu se evaluează, mai ales în acest domeniu, funcţie de numărul victimelor. Ceea ce deosebeşte o democraţie reală de un simulacru de democraţie sunt mai ales limitele impuse sau mai ales limitele pe care Puterea şi le impune, pentru ca să nu-i fie îngăduit orice. Marea eroare a PDSR-ului a fost aceea de a fi crezut că în cei 7 ani de la revoluţie, democraţia în România a fost suficient de consolidată ca să permită o alternanţă la putere normală. (Vociferări în sală din partea Puterii.) În locul acesteia, ne aflăm însă în faţa unui contract dictat, în care una din părţi încearcă cu brutalitate şi cu aroganţă să-şi impună clauzele. Aceasta este unica semnificaţie a sintagmei - singura alternativă posibilă - posibilă cu forţa . Nu distrugeţi, domnilor, democraţia sub motivul că o apăraţi. (Vociferări din partea Puterii.) Este mult mai onorant să vă comportaţi ca adevăraţi bărbaţi, pentru că nu există o femeie în Guvern, şi să părăsiţi scena. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Opoziţiei.)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim, doamnă. Ne oprim aici şi vom relua la orele 14,30 dezbaterile şi în ordinea următoare, ca să fiţi pregătiţi: domnul Varujan Vosganian, domnul Triţă Făniţă care a revenit, domnul Viorel Pană, domnul Stelian Pop, doamna Daniela Popa, domnul Cristea Gheorghe, domnul Paul Păcuraru, domnul Acsinte Gaspar, domnul Adrian Vilău etc. Lista este foarte lungă. Rugăm membrii Birourilor permanente să vină la Sala "Brătianu" pentru câteva minute.
	după pauză
	Domnul Ion Diaconescu: Reluăm lucrările noastre de astăzi. Are cuvântul domnul Acsinte Gaspar, în legătură cu moţiunea cea nouă, referitoare la angajarea răspunderii de către Guvern. Această moţiune va fi dezbătută luni după amiază, începând cu ora 15.00. Timpii acordaţi vor fi în funcţie de faptul acesta, că moţiunea este rezumată la acea după masă, deci va avea pentru fiecare deputat 20 de secunde, în aşa fel ca ea să dureze 3 ore. În acest timp se include şi timpul Guvernului de 45 de minute. Acum, pentru ca să câştigăm timp, domnul Acsinte Gaspar va citi textul moţiunii. Domnule Gaspar, aveţi cuvântul.
	Domnul Acsinte Gaspar: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, În temeiul art.113 alin.2 din Constituţia României, deputaţii şi senatorii, din Parlamentul României, semnatari ai acestei moţiuni, luând act de faptul că în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 3 iunie 1997, Guvernul României, prin persoana primului - ministru, domnul Victor Ciorbea, uzând de prevederile art.113 din Constituţie, şi-a angajat răspunderea asupra programului de măsuri privind reforma globală a societăţii româneşti, considerând că programul prezentat în această şedinţă nu reprezintă o continuare a programului socio-economic pe termen scurt, acceptat de Parlament la investirea Guvernului din 11 decembrie 1996 şi că în realitate ne aflăm în faţa unui document eterogen, conţinând deziderate de politică economică şi socială, am decis să iniţiem următoarea moţiune de cenzură. 1. În concepţia legiuitorului Constituantei, angajarea răspunderii Guvernului este circumscrisă la un program, o declaraţie de politică generală sau la un proiect de lege şi nu la un set format din astfel de documente. Ceea ce s-a prezentat Parlamentului, reprezintă o combinaţie între o dare de seamă, un raport şi unele opinii care înmănunchiate se vor a fi un program de măsuri privind guvernarea ţării în anul 1997, fapt ce conduce la concluzia că nici în acest moment, Guvernul nu are o strategie clară, un program coerent de macrostabilizare economică şi socială, deci nu are capacitatea de a guverna ţara. 2. Ca procedură parlamentară, angajarea răspunderii politice a Guvernului din proprie iniţiativă se face în împrejurări deosebite, care reclamă stabilirea unor măsuri urgente, altele decât cele pe baza cărora au obţinut votul de investitură şi de realizare a acestora în condiţii de maximă celeritate. Programul prezentat de domnul prim-ministru nu răspunde acestor imperative. 3. Anagajându-şi răspunderea în faţa Parlamentului, Guvernul Ciorbea demonstrează existenţa în interiorul său a unei crize şi a unei dezorientări în ceea ce priveşte concepţia şi modalităţile de a întreprinde măsuri concrete pentru realizarea programului. Scopul real al acestei angajări de răspundere nu este binele ţării, ci pur şi simplu nevoia de sprijin din partea majorităţii parlamentare, care prin această procedură este forţată de împrejurări politice să acorde votul de încredere acestei echipe de guvernare, care în realitate nu o mai satisface. De altfel, această evidentă insatisfacţie din partea majorităţii se va materializa în viitoarele remanieri guvernamentale, anunţate deja de Putere. 4. Prin depunerea moţiunii de cenzură, dorim să atragem atenţia, în modul cel mai serios, parlamentarilor din coaliţia majoritară, că sprijinul acordat în continuare Guvernului va fi receptat de întregul electorat, nemulţumit de politica de până acum a Cabinetului Cirobea, ca un act prin care Parlamentul înşală aşteptările celor ce l-au ales în noiembrie 1996. Aceasta, deoarece rezultatele de până acum ale actualei guvernări nu sunt doar criticate, pe bună dreptate, de Opoziţie, de massmedia şi de cercuri largi ale cetăţenilor, dar ele au afectat şi continuă să afecteze în mod grav economia naţională şi condiţiile de viaţă ale cetăţenilor. 5. Prin angajarea răspunderii, Guvernul nu face altceva decât să condiţioneze funcţionarea sa în continuare, de atitudinea Parlamentului faţă de programul prezentat, exprimată de votul asupra moţiunii depuse, cunoscând faptul că în cazul în care aceasta va fi adoptată, Guvernul va fi demis, iar programul respins. Dacă moţiunea va fi respinsă, implicit acest aşa-zis program de măsuri privind reforma globală a societăţii româneşti se consideră a fi adoptat, devenind astfel obligatoriu pentru Guvern. 6. Grupurile parlamentare din Opoziţie se pronunţă pentru reformă, dar subliniază faptul că măsurile ce vor fi puse în aplicare trebuie să aibă o fundamentare realistă, care să asigure dezvoltarea economică a României. Ne pronunţăm, de asemenea, pentru o protecţie socială eficientă, astfel încât să nu fie adâncite suferinţele populaţiei, atât de sărăcită prin măsurile adoptate de Guvern în ultima perioadă. Numai în măsura în care Guvernul îşi va revizui programul şi strategia economică socială va acţiona pentru îmbunătăţirea vieţii populaţiei ţării, el va primi sprijinul şi susţinerea noastră. În concluzie, semnatarii prezentei moţiuni de cenzură, în deplin acord cu argumentele prezentate în moţiunea de cenzură ce se dezbate de cele două Camere, în şedinţa comună, din ziua de 6 iunie, ne adresăm tuturor parlamentarilor ca, potrivit art.112, şi 113 din Constituţia României să adopte această moţiune şi, pe cale de consecinţă, să retragă încrederea şi sprijinul acordate Guvernului actual, care trebuie să demisioneze, iar programul prezentat de domnul prim-ministru să fie respins, urmând a fi declanşată procedura pentru desemnarea unui nou Guvern. Această moţiune a fost iniţiată de un număr de 143 de deputaţi şi senatori, aparţinând Grupurilor parlamentare ale PDSR şi PUNR din Parlamentul României. Repartizarea pe structuri a parlamentarilor care au semnat această moţiune este următoarea: Grupul parlamentar al PDSR: deputaţi - 82; senatori - 39. Grupul parlamentar al PUNR - deputaţi - 15; senatori - 7. Vă mulţumesc.
	Domnul Ion Diaconescu: Vă mulţumesc. Este cineva dintre semnatari care s-a răzgândit, care vrea să-şi retragă semnătura? Nu este nimeni. Deci aţi reţinut, această moţiune se dezbate luni, cu începere de la orele 15.
	Domnul Cristian Dumitrescu: Continuăm dezbaterile la moţiunea de cenzură. Următorul vorbitor este domnul senator... La Moţiunea de cenzură, următorul vorbitor este domnul senator Triţă Făniţă, din partea Grupului P.D. Se pregăteşte domnul senator Stelian Pop, din partea Grupului P.N.L. (Se vociferează în partea dreaptă a sălii, cum că urmează la cuvânt domnul senator Varujan Vosganian).
	Domnul Triţă Făniţă: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule prim ministru, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Strategia opoziţiei din ultimul timp se rezumă la iniţierea de astfel de moţiuni, urmărind sustragerea Guvernului şi a întregului aparat de la aplicarea programului de reformă, în care este angajat, în care crede, program care reprezintă unica cale de redresare economică a ţării. Nu numai prin actuala moţiune, dar şi prin precedentele moţiuni, prin declaraţiile şi luările de cuvânt din Parlament, din mass-media, reprezentanţii opoziţiei fac afirmaţii nesăbuite că actualul Guvern duce agricultura la faliment. Dacă ne referim numai la agricultură, programul de reformă iniţiat de actualul Guvern asigură, prin măsurile preconizate, prin realismul său, redresarea situaţiei precare moştenite şi dezvoltarea acestei importante ramuri a economiei naţionale, la nivelul potenţialului pe care-l oferă resursele şi condiţiile României. Credem că tocmai această perspectivă, ce rezultă din programul de reformă, îngrijorează opoziţia, determinându-i să se manifeste ca atare. Nu doresc să fac o analiză a situaţiei moştenite, dar aţi uitat prea repede, domnilor parlamentari ai opoziţiei, că, în afară de pământul atribuit într-o manieră care a generat peste 600.000 de litigii, producătorii nu primesc nici un fel de sprijin pentru a-şi procura cele necesare exploatării suprafeţelor primite. Din AGROMEC-uri aţi făcut paragină, parcul de tractoare este mai mic cu peste 30.000 bucăţi, cel de combine cu peste 20.000, utilajele agricole au devenit fier vechi. Uitaţi că în fiecare an au rămas nelucrate peste 1 milion hectare, care puteau produce 2-3 milioane tone de cereale. (Din partea stângă a sălii: "Câte afaceri ai făcut, domnule?"). Vorbiţi de genocid în zootehnie. Aveţi dreptate. În timpul guvernării dumneavoastră, efectivele de animale s-au redus cu peste 2,5 milioane bovine, peste 5 milioane porcine şi 4-5 milioane ovine, iar la păsări cu peste 50%. Vorbiţi de o "opoziţie constructivă" şi dovediţi în tot ce faceţi că, în realitate, sunteţi total distructivi. Vă asigurăm, domnilor parlamentari ai opoziţiei, că vorba noastră înseamnă faptă, iar faptele noastre (aplauze în partea stângă a sălii)..., vă mulţumesc, vă mulţumesc, iar faptele noastre vor însemna, prin aplicarea programului de reformă, aducerea agriculturii în situaţia de a deveni un furnizor constant de produse agro-alimentare, îndestulătoare pentru populaţie şi nevoile de export. Pentru aceste considerente, sunt alături de marea majoritate a agricultorilor, a colegilor care slujesc acest sector, respingând moţiunea dumneavoastră. Vă declar că ne simţim mai mobilizaţi şi hotărâţi ca oricând, (aplauze; "Bravo!", în parte stângă a sălii), în respectarea programului..., iarăşi vă mulţumesc, vă rămân îndatorat, şi că suntem mai mult ca oricând alături de Guvernul Ciorbea. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii).
	Domnul Cristian Dumitrescu: Vă mulţumesc, domnule senator. Are cuvântul domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului P.N.Ţ.C.D. + PER+Ecologist. Se pregăteşte domnul deputat Stelian Pop, P.N.L. Din partea dreaptă a sălii: Senator!
	Domnul Cristian Dumitrescu: Senator.
	Domnul Varujan Vosganian: Domnilor preşedinţi, Domnule prim ministru, Stimaţi colegi, Poate că vorbele mele vor introduce o notă aparte în această dezbatere. Convingerea mea este că Moţiunea de cenzură este un exerciţiu democratic şi principalul rol al acestui act procedural este acela de a constitui prilejul pentru o dezbatere publică care să ducă la lămurirea opiniei publice cu privire la semnificaţia momentului politic actual. Din acest punct de vedere, consider că nici opoziţia nu trebuie dojenită pentru aceasta, şi nici opoziţia, la rândul ei, nu trebuie să folosească acest prilej pentru a critica, uneori fără nici un fel de bază, actul de guvernare. Aşadar, Moţiunea de cenzură este un exerciţiu democratic şi rolul ei este, în primul rând, de a fi un pas pentru maturizarea clasei politice. În al doilea rând, aşa cum deja s-a dovedit aici, şi salut pe cei care au făcut acest lucru, din rândurile opoziţiei, opoziţia nu trebuie să critice cu tot dinadinsul actul de guvernare, aşa cum noi, şi acest lucru deja a fost demonstrat, trebuie să avem o atitudine lucidă şi realistă, la rândul nostru, faţă de actul de guvernare. Noi, cei care susţinem Guvernul, trebuie să fim primii care să atragem atenţia în situaţia în care Guvernul se abate de la programul de guvernare. Pentru că, stimaţi colegi din cadrul opoziţiei, vreau să vă spun că, în ceea ce mă priveşte, şi Partidul Alternativa României, de asemenea, principalul nostru reper rămâne electoratul român. Acum, în ceea ce priveşte atitudinea opoziţiei, vreau să spun, vorbesc foarte puţin despre acest lucru, dar vreau să fac o recomandare: pentru a fi credibili în faţa alegătorilor dumneavoastră, trebuie să evitaţi acele puncte care, în primul rând, pentru dumneavoastră sunt sensibile. Şi am să fac o singură trimitere, care a stârnit numeroase dezbateri în ultima vreme: ideea persecuţiilor politice. Stimaţi colegi, Nu ştiu dacă există, şi vă rog să mă credeţi că am umblat mult prin ţară în ultimii ani, vreun mare director de fabrică, care să fi rămas în funcţie după ce a intrat în rândurile vreunui partid din fosta opoziţie. Nu ştiu dacă există vreun membru marcant de partid din fosta opoziţie, care să fi rămas director într-o direcţie descentralizată. Opinia mea este că, în această privinţă, dumneavoastră, în loc să criticaţi, ar trebui să salutaţi faptul că o bună parte din cei care au condus direcţiile descentralizate sunt, în continuare, în poziţiile lor. Vreau să vorbesc acum de Ministerul Finanţelor, şi acolo cunosc situaţia... Vreau să vă spun că la acest minister, majoritatea direcţiilor financiare şi-au păstrat directorii. Aşadar, opinia mea este că, cel puţin în această privinţă, dumneavoastră vă riscaţi credibilitatea în ochii electoratului. O discuţie similară s-a făcut şi în ceea ce priveşte conducerea băncilor cu capital majoritar de stat. Precum aţi văzut, în urma aşa-zisei "persecuţii politice", nici un preşedinte de bancă nu a fost schimbat. Deci, rugămintea mea este să nu mai invocaţi această temă, nici în această moţiune, şi nici într-o moţiune viitoare. În ceea ce priveşte Memorandumul, vreau să vă amintesc că Memorandumul a fost, pentru prima oară, rodul acţiunii dumneavoastră, şi poate că noi astăzi nu am fi fost obligaţi să semnăm o înţelegere care să cuprindă condiţii atât de ferme, dacă Memorandumul din 1994 ar fi fost îndeplinit. Opinia mea este că, pentru credibilitatea României, noi trebuie să sprijinim Guvernul să îndeplinească cerinţele care sunt trecute acolo. E vorba de un cuvânt pe care România l-a dat organismelor financiare internaţionale. Acum, în ceea ce priveşte problema în sine. În primul rând, aş vrea să amintesc un lucru: actul de guvernare înseamnă strategie, dar înseamnă şi rezolvări punctuale. Am să vă dau un singur exemplu, şi vreau, pe această cale, să aduc mulţumiri Guvernului şi cred, împreună cu mine, şi anumiţi reprezentanţi ai opoziţiei ar trebui să facă acelaşi lucru: o scrisoare trimisă de Grupul parlamentar ieşean şi, repet, de toţi parlamentarii ieşeni, indiferent de partidul din care fac parte, a semnalat Guvernului situaţia industriei ieşene. O comisie interguvernamentală s-a deplasat la Iaşi, a făcut o evaluare a situaţiei economico-financiare a societăţilor comerciale ieşene şi reprezentantul Guvernului a asigurat Judeţul Iaşi că în viitorul apropiat nici o societate comercială cu capital majoritar de stat, importantă din Judeţul Iaşi, nu va fi lichidată. Vreau să spun că acest gest a arătat că Guvernul doreşte să se implice în economia reală şi că trebuie să existe o colaborare între parlamentari, Guvern şi autorităţile locale, pentru a facilita toate acestea. Şi acum vreau să spun ceea ce mi se pare cel mai important, care este semnificaţia momentului actual... Oare această moţiune a fost numai rodul unui exerciţiu uzual al opoziţiei? Nu, stimaţi colegi. Noi trăim un moment extrem de important. Anul 1997 se împarte în două părţi: prima parte a anului, în care strategia Guvernului a fost aceea de macrostabilizare, de stopare a tendinţelor inflaţioniste, de stabilizare a cursului de schimb şi de reducere a consumurilor neproductive şi, a doua perioadă a anului, care va pune bazele relansării economice. Este ca şi cum, într-o maşină care se duce la vale, ai încerca în acelaşi timp să tragi frâna de mână şi să apeşi şi acceleraţia. Prima perioadă a anului a fost perioada macrostabilizării. De aceea, populaţia, şi pe drept cuvânt, a perceput aceste luni ca o perioadă în care o seamă de privaţiuni au sporit. Reforma fiscală promisă încă nu a apărut. Capitalul autohton s-a trezit, o anumită perioadă, fără surse de finanţare. A fost o perioadă în care necesitatea disciplinării economiei era obligatorie. A doua perioadă a anului, este perioada în care reforma fiscală va demara (din partea stângă: "Când?"), în care rata dobânzii bancare va scădea, în care piaţa de capital se va lărgi, în care se va dezvolta reforma pieţelor financiar-bancare, dezvoltarea regională, dezvoltarea capitalului autohton şi reforma microeconomică. De altfel, chiar în aceste zile, dumneavoastră, sunt convins că cei din opoziţie cunosc la fel de asiduu ziarle ca şi noi, aţi văzut că Guvernul îşi asumă responsabilitatea pentru toate acestea. Aşadar, dacă privim în urmă, într-adevăr, populaţia a simţit anumite privaţiuni. Dacă privim însă, cele ce urmează, angajamentele Guvernului, pe care cel puţin, noi, care am aprobat învestirea sa, nu le putem pune la îndoială, aşadar, semnificaţia este cu totul alta. Vă asigurăm că, dacă cele promise de Guvern nu se vor petrece, vom fi printre primii care vom atrage atenţia asupra acestui lucru. În clipa de faţă însă considerăm că această poziţie care, pe de o parte, a liniştit lucrurile, pentru ca acum să pună bazele dezvoltării, era cea mai nimerită. În consecinţă, Alternativa României, care în clipa de faţă efectiv nu participă la guvernare, dar care îşi oferă expertiza publică pentru eficientizarea actului de guvernare, va vota împotriva acestei moţiuni. Iar dacă sugestiile privind o eventuală remaniere, vă dau semnalul că aceasta înseamnă un vot de blam la adresa Guvernului, vă înşelaţi. Chiar şi o armată biruitoare îşi poate avea victimele sale. Consider că această Moţiune de cenzură este un succes, un semn de maturitate a politicii româneşti, este un prilej de solidarizare a majorităţii parlamentare în jurul Guvernului pe care l-a învestit şi este momentul demarării unei politici active, care să pună bazele dezvoltării din România, după ce mediul economic a fost stabilizat. Aşadar, Alternativa României va vota împotriva acestei moţiuni. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).
	Domnul Cristian Dumitrescu: Vă mulţumesc, domnule senator. Urmează domnul senator Stelian Pop, Grupul P.N.L.. Se pregăteşte doamna deputat Daniela Popa.
	Domnul Stelian Pop: Domnule preşedinte, Domnule prim ministru, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Domnilor miniştri, Poporul român a considerat, în noiembrie 1996, că P.D.S.R.-ul nu mai este pentru România soluţia şi problema, după ce acesta a impus ţării un cokteil mortal ce cuprindea: Guvern mare şi costisitor, centralist, politizare şi capital uman nevalorificat. În sectorul medical, cu excepţia perioadei de guvernare Roman, după1989 nu s-au făcut schimbări importante, cosmetizându-se doar un model sovietic, centralizat, fără competiţie, cu un bolnav neîntrebat, fără stimulente pentru ameliorare. Acum, P.D.S.R.-ul ne acuză de împărţirea pe criterii politice a posturilor de conducere din sectorul sanitar. În martie 1994 am fost demis din funcţia de director al Direcţiei Sanitare, fără nici o acuză, după ce am refuzat să mă înscriu în P.D.S.R. (Aplauze puternice în partea dreaptă a sălii). Dar P.D.S.R.-ul are dreptate să se plângă că i-au fost înlocuiţi oamenii cu exprienţă, însă, experienţă în ce? În stagnare, nu în schimbare şi reformă. În dezvoltarea unei birocraţii ineficiente, nu în modernizarea managementului public. Noua putere trebuia să schimbe oamenii, pentru a putea folosi aparatul birocratic al statului şi era nevoie de noi lideri, care să promoveze noi valori: responsabilitate, calitate, libertate de alegere şi altele, iar reforma doare destul, pentru ca să fie nevoie de o puternică voinţă politică, pe care P.D.S.R.-ul nu a a avut-o. Pentru a creşte performanţele medicale şi economice, pentru a grăbi procesul de descentralizare, ministrul sănătăţii a relansat Institutul de management, gâtuit în perioada 1992-1996. Se dezvoltă un grup de specialişti, dintre care vor fi selecţionaţi viitorii manageri, având contracte cu criterii de performanţă şi durată bine precizată, creîndu-se astfel condiţiile evitării oricărei politizări. Chiar şi în cele mai bogate ţări, mesajul pentru sectorul sanitar este: "Fă mai mult, cu mai puţin!". Copiii noştri trebuie să primească moştenire o stare de sănătate mai bună, şi nu să plătească pentru consumurile ineficiente ale părinţilor şi bunicilor. Mărimea unităţilor sanitare trebuie să fie aceea care permite maximum de performanţă. Există spitale supraaglomerate şi altele cu zeci şi zeci de paturi goale. Există dispensare rurale cu prea mulţi generalişti, fără condiţii şi nemotivaţi, în timp ce multe specialităţi ca terapie intensivă, medicină legală sau laborator sunt descoperite. Avem spitale cu zeci de tâmplari, zidari, instalatori, electricieni, dar care au nevoie de zile sau săptămâni ca să schimbe un bec sau un geam spart. Reducerea, redistribuirea personalului se impunea de la sine. Ministerul Sănătăţii a ţinut ca aceasta să se facă cu menţinerea calităţii serviciilor medicale. Acolo unde au fost disponibilizate doar persoanele cu performanţe faste, era de aşteptat chiar să crească calitatea serviciilor. Privatizarea din sectorul sanitar nu este un scop în sine, ci un mijloc, o unealtă pentru a înlătura monopolurile, a crea competiţie, deci a creşte calitatea şi a scădea costurile. În lume dispare, pentru spitale, garanţia resurselor financiare şi a pacienţilor. Resursele nu mai pot avea o repartiţie fixă, pe criterii istorice şi variabile după rezultate şi nevoile populaţiei. Partidul Democraţiei Sociale din România ne reproşează că nu am făcut în 7 luni ceea ce ei nu au făcut în 7 ani. Astfel, în septembrie 1994, a fost aprobată în Senat Legea asigurărilor sociale de sănătate. Au urmat doi ani de stagnare. Dacă în această perioadă, se formau specialişti în asigurări, se identificau soluţiile cele mai potrivite pentru România şi nu se încerca doar copierea stângace a unui model, aflat şi el în schimbare, reforma în sectorul sanitar ar fi fost, în mod cert, mai avansată. Consiliul Naţional pentru Reformă Sanitară, propus de Banca Mondială în urmă cu 4 ani, a avut prima întâlnire abia în mai 1997, la iniţiativa Ministerului Sănătăţii. Se dezvoltă noi relaţii cu organizaţiile nonguvernamentale, cu autorităţile locale, pentru a asigurarea continuităţii îngrijirilor medicale. Dacă aceasta s-ar fi întâmplat şi în ultimii ani, dacă ar fi fost promovată Legea asistenţei medicale de urgenţă, prespitalicească, iniţiată în urmă cu 3 ani, probabil că nu am fi avut acum drame, cum este "cazul Nica". Opoziţia afirmă că s-a redus drastic accesul populaţiei la medicamente. În ţările bogate există maximum 200 - 250 medicamente compensate, apreciate ca esenţiale. În timpul ministrului Mincu, s-a ajuns la 600, pentru a satisface diverse interese, iar în urmă cu mai bine de un an, evident că nu s-au mai găsit resursele financiare necesare. Este simplu să declari ceva compensat, gratuit, dacă nu este şi garantat. Lista mult prea lungă a slăbit şi industria românească de medicamente. Dacă exista un produs românesc echivalent, atunci cel străin nu trebuia trecut pe lista medicamentelor compensate. În ultimii 50 de ani s-a făcut parcă totul pentru a reduce cât mai mult nivelul de sănătate al populaţiei, cu dezvoltarea unui mod de viaţă nesănătos, ca lipsa de mişcare, normal, într-o ţară, care a construit şcoli fără săli de sport, care a construit municipii fără nici un bazin de înot, precum şi subfinanţarea cronică a sectorului sanitar. Noi nu putem recolta acum altceva decât am semănat atâţia ani. De aceea, aplicarea programului Guvernului Ciorbea trebuie continuată. El ne poate transforma din consumator de servicii medicale sărace în promovator de sănătate, încât a trăi sănătos şi liber să devină un mod de viaţă în România. Vă mulţumesc. (Aplauze).
	Domnul Cristian Dumitrescu: Vă mulţumesc, domnule senator. Doamna deputat Daniela Popa. Urmează domnul deputat Cristea Gheorghe. Doamna deputat Daniela Popa, din partea Grupului parlamentar P.D.S.R.
	Doamna Daniela Popa: Domnilor preşedinţi, Domnilor guvernanţi, Stimaţi colegi, În timpul campaniei electorale, actuala putere s-a întrecut pe sine în declaraţii apetisante despre reconciliere naţională, despre interesul naţional şi despre alte frumoase teme, care mai de care mai încurajatoare, pe baza cărora se putea creiona imaginea unei evoluţii politice liniştite, prospere şi performante. După 6 luni de la preluarea puterii, foştii opozanţi demonstrează o atât de evidentă incapacitate de organizare a guvernării, încât nici una din structurile actualei puteri nu are reţineri să-şi justifice ineficienţa, prin continuarea afirmaţiilor şi acţiunilor fără acoperire, care se sfârşesc tragic pentru mulţi cetăţeni, a căror singură vină este de a gândi politic altfel decât actualii guvernanţi. Astfel, a început prigoana fostei puteri: ameninţări, acuzaţii, arestări, înlocuirea din funcţii, care nu se realizează aşa cum este normal, pe criterii de competenţă. Sunt intimidaţi şi ameninţaţi cu pierderea serviciului: profesori, medici, ingineri, diverse categorii de funcţionari publici, manageri, precum şi persoane alese din administraţia locală, primari şi consilieri, cărora li se înscenează controale administrative şi li se aduc învinuiri confuze, pentru a fi siliţi să demisioneze sau să treacă la alte formaţiuni politice. Pentru înveninarea românilor contra românilor, s-a folosit, evident, ca în toate regimurile bazate pe ură, o motivaţie pertinentă: lupta împotriva corupţiei. Cine să afirme că nu există corupţie şi lupta împotriva ei nu este necesară? Dar lupta împotriva corupţiei nu înseamnă nicidecum lupta împotriva adversarilor politici, corupţi şi necorupţi, la grămadă, şi nici evitarea luptei împotriva propriilor corupţi. Prin urmare, Preşedintele s-a înhămat la o treabă total neprezidenţială, ocupând prim-planul scenei politice cu imaginea supradimensionată şi suprarealistă a unui indignat campion al interesului naţional, pe care forţe obscure îl tracasează în aşa măsură, încât nu mai are timp să observe unde şi cum se apără interesul naţional. Valul de arestări, prin încălcarea măsurilor elementare procedurale, că de norme de drept democratic nu poate fi vorba, au pregătit terenul pentru alt val, cel al epurărilor pe motive politice, al demisiilor impuse şi al aşa-zisei "competenţe repusă în drepturi", prin cei 14.000 sau 15.000 de specialişti, cifra este încă incertă, după cum şi competenţa acestora este imaginară, astfel încât România a ajuns, încet şi sigur, singura ţară europeană, cu excepţia Albaniei, în care puterea este exercitată împotriva şi în dispreţul propriului popor. Ar trebui ca cineva, oricare ar fi acel cineva, să vă spună, domnilor guvernanţi, că într-un stat de drept există şi drept la apărare, şi prezumţie la nevinovăţie şi drept la propria imagine şi stabilitate pe post, că acolo unde puşcăriile sunt pline de adversari, democraţia este absentă, pentru că democraţia nu acceptă excese, vorbe goale, putere discreţionară şi acţiuni îndreptate împotriva noţiunii de măsură şi echilibru. Or, şi măsura şi echilibrul au încetat să mai fie valori ale guvernării actuale. Atâta vreme cât Guvernul, şeful statului şi partidele aflate la putere nu se ocupă serios de creşterea nivelului de trai, de tratarea sărăciei ca pe o epidemie ruşinoasă, o să avem campanie anticorupţie fără nici o finalitate. Există în ţară magazine în care sunt expuse mărfuri inaccesibile, există case de modă, există saloane auto în care sunt expuse autoturisme ca în filme, există alimente cărora nici nu ştim să le desfacem ambalajul. Şi, în loc să se aibă grijă ca oamenii să le poată avea, puterea se ocupă de corupţie, ca prima şi cea mai grozavă treabă, astfel încât românii să înţeleagă că ei nu au de nici unele din cauza corupţiei. Că, de n-ar fi corupţie, lor le-ar merge de minune şi capitalismul, şi reforma, şi restructurarea, şi guvernarea. Cert este că abordarea, de către Guvernul Ciorbea a măsurilor de protecţie socială nu este creştină şi nici democrată. Dacă în loc să se ocupe numai de epurări politice, Guvernul ar face un calcul, să vadă câte salarii îţi trebuie să plăteşti lumina, telefonul, apa, gazele şi energia electrică, cât costă transportul dintr-un oraş în altul, cât îţi trebuie ca să cumperi pentru pâinea cea de toată zilele, cu câte salarii cumperi un aragaz sau mobilă pentru copii, cu câte salarii îţi pot cumpăra un apartament sau un autoturism, chiar de mâna a doua, atunci am şti de ce există corupţie şi infracţionalitate. Abia atunci, lupta împotriva corupţiei ar fi morală. Când guvernezi, trebuie să-ţi îndeplineşti promisiunile electorale cu profesionalism, fără vorbe goale, fără discursuri plictisitoare, cu verbele la viitor, fără zâmbete războinice, fără ambiţii dualiste, gen premier-primar general. Când guvernezi şi spui că faci ceva, musai să şi faci. Când te angajezi să vii cu pachete de legi, e musai să şi vii. Când spui că eşti mare democrat, trebuie să şi fii, altfel te faci repede de râs şi faci lumea să-şi blesteme mâna cu care a votat. Programul electoral C.D.R., precum şi programul de guvernare, a fost realizat sub deviza: "Poţi câştiga alegerile prin minciună, dacă ştii să minţi frumos". Dar, domnilor guvernanţi, dacă întrebaţi cetăţenii acestei ţări cum de au votat schimbarea, fiţi convinşi că vor spune că n-au votat şomaj, foame şi grija zilei de mâine, n-au votat disperarea şi frica, laşitatea şi minciuna, obedienţa şi nepotismul, n-au votat nerespectarea legilor şi a Constituţiei ţării. (În acest moment, din partea dreaptă a sălii, se aude o fluierătură). Sau, dacă veţi spune, totuşi, că au votat în cunoştinţă de cauză, fiţi convinşi că data viitoare vor vota altceva. (Atitudine de nemulţumire în partea dreaptă a sălii). Lumea şi politica nici nu au început şi nici nu se termină cu noi, şi nici cu actualii guvernanţi. Va veni o zi în care cei hăituiţi azi vor dori să se transforme în hăituitori şi, vai, cu aceleaşi arme, aşa-zis, pertinente, vor începe alte campanii, cu care vor fi tentaţi să umple alte puşcării, cu sprijinul zelos şi inconştient al aceloraşi organe ale statului, împingând democraţia românească din ce în ce mai la marginea lumii civilizate. Răspunderea pentru excesele acelor zile va aprţine celor responsabili de excesele de azi şi nimeni nu-i va asculta atunci, pentru că nici ei nu vor să audă azi strigătele celor pentru care ziua de mâine reprezintă o mare îngrijorare, precum şi a celor care nu cer nici clemenţă, nici înţelegere, nici milă. Cer numai să fie trataţi şi judecaţi ca oameni, conform normelor universale ale drepturilor omului. Or, aceste norme spun cu totul altceva decât ceea ce se întâmplă azi în România. Domnule prim ministru, Una din soluţiile prevăzute în programul dumneavoastră de guvernare, cu referire la ameliorarea vieţii oamenilor, soluţie ce s-a desprins şi din ultima dumneavoastră conferinţă de presă, este aceea de a transforma cetăţenii acestei ţări în pescari. Asta puteţi să realizaţi printr-o ordonanţă de urgenţă - că tot v-aţi obişnuit cu ordonanţele. Şi cum toţi ar trebui să fim egali în faţa legilor şi să suportăm în egală măsură costurile guvernării actuale, îmi permiteţi, domnule prim-ministru, să vă ofer, gratuit, o undiţă. O veţi folosi, poate, săptămâna viitoare când vom dezbate asumarea răspunderii la pescuit. Mulţumesc. (Aplauze puternice, ilaritate. Doamna deputat înmânează domnului prim-ministru Victor Ciorbea o undiţă telescopică).
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Cristea Gheorghe, din partea Grupului PNTCD. Se pregăteşte domnul Adrian Vilău, din partea Grupului PD.
	Domnul Gheorghe Cristea: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi deputaţi şi senatori, Se pare că viaţa parlamentară românească suferă inovaţii. Este bine că opoziţia vine cu aceste inovaţii în activitatea parlamentară. Este bine că unii dintre colegii noştri inovează şi personal. Eu am avantajul de a fi participat de două ori în precedenta legislatură la construirea unor moţiuni de cenzură şi pot să afirm fără nici o rezervă că o astfel de întreprindere este o întreprindere grea, că o moţiune de cenzură se construieşte greu pentru că trebuie şi susţinută, nu numai scrisă. Din acest punct de vedere înţeleg greutatea foarte mare a actualei opoziţii de a construi o astfel de moţiune de cenzură, pentru că dacă cele la care eu am participat acordau fostei opoziţii un avantaj net într-o dezbatere parlamentară, acela de a nu fi participat la guvernare şi de a nu putea fi făcut responsabil, actuala opoziţie a construit această moţiune de cenzură într-un moment în care a plecat de la guvernare de aşa de puţin timp, încât scaunele nu s-au răcit prea bine, şi de a fi, practic, aşa cum dezbaterea în sine a şi demonstrat şi o să şi demonstreze, în împosibilitatea de a susţine conţinutul moţiunii de cenzură. Din punct de vedere procedural, moţiunea de cenzură este normală. Din punct de vedere democratic, este normal. Eu o înţeleg ca fiind formală, sub aspectul conţinutului, şi am să încerc să şi spun de ce. Mai fac o precizare. Am avut aseară privilegiul de a asculta într-o dezbatere televizată, cu trei jurnalişti, intervenţia domnului preşedinte al PDSR-ului, domnul Ion Iliescu, care mi-a reamintit o formulare, care e de acum celebră şi pe care o sintetizez, de altfel, sub trei cuvinte, dacă vreţi, sau patru: "Noi nu recunoaştem nimic." Pentru că moţiunea de cenzură depusă astăzi se subsumează unei astfel de poziţii. "Noi nu recunoaştem nimic!". Altfel spus, noi, opoziţia de astăzi, n-am fost în România până acum 6 luni de zile, n-am fost la guvernare până acum 6 ani de zile, nu ştim ce s-a întâmplat pe aici, prin România, în ultimii 7 ani de zile. Am venit acum în decembrie şi am constatat că e foarte greu în România şi că se trăieşte greu şi că sunt salarii mici şi preţuri mari, şi că sunt dobânzi mari, şi că creditul este scump, şi că nu se fac investiţii, şi, mai grav, chiar starea de sănătate s-a şi deteriorat foarte mult. În substanţă, asta ne propuneţi dumneavoastră, sub aspectul conţinutului, prin această moţiune de cenzură. "Noi nu ştim nimic, noi nu recunoaştem nimic." Eu am să vă fac o ofertă, şi o să mă refer numai la un segment, pentru că au vorbit colegii despre altele, o ofertă de discuţie absolut pragmatică, corectă, realistă şi vă invit - dacă puteţi - să-mi răspundeţi exact de aceeaşi manieră şi cu toate argumentele pe care dumneavoastră le aveţi la îndemână. Las la o parte tonul. Ştim toţi din cultura generală că "tonul face muzica". Tonul, din păcate, deşi s-au schimbat rolurile şi locurile, a rămas acelaşi. Am văzut răspunsuri guvernamentale, pe care la vremea respectivă le-am considerat dispreţuitoare faţă de moţiunea fostei opoziţii. Tratate din avion, dacă vreţi, sau din elicopter, pe probleme foarte serioase. Văd acum acelaşi ton. Din păcate, schimbându-se rolurile, nu mai pot fi tratate din avion. Sunt tratate de o altă manieră, de data aceasta - şi o spun cu o oarece amărăciune - cu dispreţ, pe de o parte, dar cu agresivitate extraordinară din partea unor colegi, care ocolesc, de altfel, conţinutul moţiunii pe care ni l-au propus, alunecând, dacă vreţi, sau derapând spre nişte chestiuni speculative, care dau bine la un moment dat, se spune, sub forma unui montaj verbal. Am văzut un coleg din opoziţie, pe care îl cunoaştem, de altfel, de mulţi ani, uzând de aşa ceva. Stimaţi colegi, Am să mă refer la un sector pe care dumneavoastră l-aţi acuzat pregnant şi cu - cum să vă spun - calificative extrem de grave şi acest segment economic se cheamă agricultură. Invitaţia mea la o discuţie serioasă pe această temă rămâne valabilă. Dumneavoastră aţi promovat în agricultură, în cei patru ani de zile, un sistem economic, sau un mecanism economic. Spuneţi-i cum vreţi. Pe ce se baza acest mecanism economic? Nu vreau să trimit la moştenire, ci vreau să pun în discuţie două moduri de a gândi activitatea economică din agricultură. Pe ce se baza? Se baza pe preţuri administrative, preţuri stabilite de stat. Se baza pe un mecanism de subvenţii care n-avea nici o legătură cu performanţa sau cu activitatea economică. Se baza pe un sistem de credite asistate de stat, deci, plătite din buget - aş putea să fac apel la cifre, le cunoaşteţi, probabil că o să le spun - în care statul, noi toţi, de altfel, veneam şi spuneam: "Vrem să ajutăm agricultura şi pentru aceasta plătim diferenţa de dobândă de la 15% la 100% sau la 150%" - ceea ce, în teorie, ar da bine. Şi aţi spus dumneavoastră: "Facem acest lucru pentru că vrem să facem protecţie socială" etc., etc., etc. Tot acest sistem a fost construit greşit, pentru că ceea ce v-aţi propus nu s-a realizat, protecţia socială nu a existat, însă aţi reuşit să faceţi altceva, ceea ce este extrem de grav. Aţi reuşit să dărâmaţi sau să demolaţi - dacă vreţi - producătorii, tocmai cei care ar fi trebuit să producă. Nu pot să-mi explic în altă manieră cum s-a ajuns ca într-un timp extrem de scurt, sistemul promovat de dumneavoastră să conducă la nişte datorii şi pierderi, care sunt insuportabile nu numai pentru bugetul de anul acesta, ci pentru un buget, în general. Pentru că înseamnă peste 5.000 de miliarde. N-aş vrea să mă refer la situaţia pe care o are una din primele bănci din România, astăzi, datorită acestui mecanism. Aţi promovat o politică de protecţie pe care ne acuzaţi că nu o mai facem şi aţi venit şi aţi spus: "Trebuie să ajutăm producătorul român să nu fie concurat, să nu existe dumping - hai să spunem aşa - şi să urcăm repede dobânzile la 275%. Şi, le-aţi urcat, sigur că da ! Că plata acestor produse se face din buzunarul fiecărui cetăţean, s-a uitat puţin. Dar, treacă-meargă. Care este rezultatul unui astfel de sistem, stimaţi colegi? Şi sunteţi specialişti în agricultură. Cu protecţie vamală de 275% şi cu credite cu 15% dobândă, rezultatul este incapacitatea şi financiară şi fizică de funcţionare a ceea ce dumneavoastră, teoretic, vă propuseseţi să protejaţi - producătorii de carne de pasăre, de port etc. Am mai discutat despre ei. V-am prezentat într-o intervenţie anterioară 20 de societăţi declarate de dumneavoastră în faliment. Rezultatul unei astfel de politici. Acesta este sistemul pe care l-aţi folosit în agricultură, pe care l-aţi practicat. Nu vreau să mai reamintesc sau să răspund la acuzaţia "producătorii nu mai sunt ajutaţi", producătorii agricoli particulari. Pentru că dacă ne gândim la cei particulari, într-adevăr, la proprietarii mici de pământ, după toate calculele pe care le-am făcut şi noi şi le ştiţi şi dumneavoastră, pentru că le-aţi elaborat iniţial şi le-aţi pus în practică, 25% din aceste ajutoare au ajuns acolo. Restul a ajuns la sectorul de stat, mare. Nu vi se pare puţin contradictoriu faptul că dumneavoastră spuneţi că nu se poate face agricultură pe terenuri mici, dar se poate face pe suprafeţe mari, compacte, cu utilaje multe. Avem astfel de suprafeţe mari, unele foarte mari, de 10.000, de 3.000, de 5.000 de hectare, avem specialişti de primă mână în aceste societăţi comerciale, pe care nu i-a dat nimeni afară, de altfel. De ce se întâmplă că rezultatul economic al unei astfel de societăţi este, după cifre statistice, care nu lasă semn de îndoială, 2.500 de miliarde? Mă refer la IAS-uri, sau fostele IAS-uri. De ce dacă avem totul la îndemână iese totul prost? De ce dacă avem piaţa românească goală de combine, singurul producător de combine româneşti, autohtone, moare? Moare cu bani de investiţie străină în buzunar, veniţi deja acolo. De ce dacă avem piaţă goală de tractoare, producătorii noştri de tractoare mor? Sub conducerea înţeleaptă a dumneavoastră, de 6 ani de zile, am ajuns să nu mai putem să vindem un tractor românesc. Dar, ia puneţi în compensaţie: a ajuns ţăranul român... nu el, ci nişte societăţi să importe combine de 300 de milioane de lei bucata şi să le poată returna, să le poată plăti. Iar producătorul român, şi de tractoare şi de combine, n-a putut să scoată pe piaţă aşa ceva. (Aplauze din partea opoziţiei). Este acesta sistemul pe care l-aţi promovat. Era dreptul dumneavoastră şi era gândirea dumneavoastră economică. Noi nu suntem adepţii unui astfel de sistem. Nu trebuie să ne acuzaţi că nu facem ce aţi făcut dumneavoastră. Toată susţinerea acestui punct 3 de la agricultură este o acuzaţie la aşa ceva. Dumneavoastră ne spuneţi: "De ce nu daţi, cum am dat noi, 5.000 de miliarde cu dobândă subvenţionată, să-i pierdeţi şi voi cum i-am pierdut noi?!" Nu vrem să-i dăm aşa. (Aplauze). Ne întrebaţi: "De ce nu aţi făcut taxe vamale de 275%, nu faceţi aşa cum am făcut şi noi?" Păi, nu vrem pentru că vrem ca aceste produse să fie mai ieftine, pentru că le plătesc toţi. Nu le plătim numai noi. Probabil că pentru salariul unui deputat sau senator s-ar putea suporta o astfel de taxă. Nu vrem să facem aşa ceva. Dumneavoastră ne întrebaţi: "Ce aţi făcut cu complexele de porci şi de păsări?" Încercăm să reparăm ceea ce se mai poate repara, pentru că după conducerea dumneavoastră asta este singura alternativă pe care ne-aţi lăsat-o. Ne-aţi lăsat, cu documente în regulă, 20 de complexe declarate falimentare. Ce să le facem? Încercăm să privatizăm o parte din ele. Am reuşit. Ce să le facem celorlalte pe care le-aţi dus cu datorii de 2.000 de miliarde? Nu ne întrebaţi pe noi lucrul ăsta. Gândiţi-vă şi întrebaţi-vă de ce politica pe care aţi promovat-o a condus la aşa ceva. Nu ne faceţi pe noi responsabili de ceea ce nu ne aparţine. Vreau să vă mai spun un lucru: faţă de mecanismul pe care noi îl punem în practică în agricultură acum - şi vreau să fac o paranteză: situaţia inclusiv în agricultură e foarte grea, o ştie toată lumea, o acceptă toată lumea - dumneavoastră ne propuneţi planuri cincinale făcute într-o jumătate de an, nu vă supăraţi! Ne propuneţi şi ne întrebaţi de ce nu rezolvăm această situaţie pe care v-am descris-o în 5 luni de zile. Nu se poate! Din sală: 200 de zile !....
	Domnul Gheorghe Cristea: Noi vă spunem că o s-o rezolvăm şi aş vrea să faceţi o comparaţie între ce aţi făcut dumneavoastră şi ceea ce vrem noi să facem. Dacă o să fie bine pentru dumneavoastră, sau nu o să fie, sau pentru noi, timpul o să spună acest lucru. Noi vrem o agricultură bazată pe proprietate, pe proprietate particulară. Vrem o agricultură în care să existe piaţă şi concurenţă, pentru că altfel, fără piaţă şi concurenţă, ajungem unde dumneavoastră aţi ajuns şi nu vrem să repetăm greşelile dumneavoastră. Noi vrem o agricultură în care mecanismul economic şi interesul proprietarilor şi al producătorului să existe. Şi ca să existe acest interes pentru investiţii şi pentru activitate în agricultură, am liberalizat preţurile produselor agricole, pentru că nu ne închipuim vreodată că va investi cineva în agricultură banii propriii ca să vină statul să-i fixeze preţul de vânzare a cerealelor. Nu ne închipuim că cineva va investi banii propriii ca să vină statul să-i spună: "Ai voie să exporţi astăzi şi n-ai voie mâine!", sau "Exportă mai la toamnă că până atunci s-a terminat cu investiţiile!". Noi vrem să creăm această proprietate mijlocie promovând o lege de circulaţie juridică. Noi vrem să creăm în practică un proprietar cu cincizeci de hectare sau cu o sută, lasând libertatea de circulaţie. Dumneavoastră aţi înscris în Legea 18 o sută de hectare şi aţi blocat vânzarea terenului. Nu se poate aşa ceva, dacă vrem să aşezăm lucrurile pe alte criterii. Vrem să atragem investiţii, trebuie să modificăm Legea arendei - şi am făcut-o. Este drept că n-a ajuns încă la dumneavoastră o lege care să creioneze, dacă vreţi, creditul rural. O să ajungă şi o să ajungă foarte repede şi această lege. Puneţi, vă rog frumos, cap la cap aceste lucruri şi vedeţi dacă ele înseamnă, într-adevăr, un program pentru un sector de activitate care se cheamă agricultură. Încercaţi să vă gândiţi la el: dacă preţuri libere, exporturi libere, pentru a-ţi valorifica producţia; dacă circulaţia terenurilor, dacă arendarea terenurilor, dacă modificarea Legii 18 - şi cu ea am să închei - este necesară din punct de vedere... nu vreau să mă refer la accentele dumneavoastră istorice şi la imaginea dumneavoastră din cărţile de istorie, pe care le-am citit toţi, despre moşieri de 30 de hectare, moşieri mari explatatori cu 40 de hectare. Nu. Eu mă gândesc la un proprietar cu 30 de hectare, care are posibilitatea să investească şi el în agricultură şi să nu stea cu mâna întinsă la stat, care stat să nu-i poată da, sau să nu-i ofere ceea ce trebuie, când trebuie. Noi vrem să facem aşa ceva în agricultură. Vă mulţumesc. De altfel, să ştiţi că suntem absolut corecţi pentru că şi dumneavoastră, unii, direct, alţii indirect, părinţii dumneavoastră, vor fi beneficiarii acestei legi. Nu o facem pe criterii de altă manieră. Dumneavoastră aţi încercat nişte lucruri de genul ăsta în alte situaţii sau în alte cazuri şi n-aş vrea să reamintesc celebra hotărâre de Guvern cu exceptări de taxe vamale de la final de mandat, când nişte bune milioane de dolari importuri s-au dus aşa, pe trasee dinainte stabilite. Sau, n-aş vrea să mă refer, asta pentru că aveţi nişte reacţii puţin... n-aş vrea să mă refer la o interpretare extrem de elegantă a ceea ce atacaţi acum - Legea caselor naţionalizate - tot în final de mandat şi, culmea, cu fostul şef al statului în prim plan, şi actual preşedinte al principalului partid de opoziţie. Noi nu vrem să facem aşa ceva şi trebuie să ne credeţi. Mulţumesc. (Aplauze ironice din partea opoziţiei. Se scandează:"Bravo!").
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Adrian Vilău, din partea Grupului PD. Se pregăteşte domnul senator Paul Păcuraru - PNL.
	Domnul Adrian Vilău: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Punctul 7 al moţiunii de cenzură, înaintată de un număr de 140 senatori şi deputaţi, aparţinând grupurilor parlamentare ale PDSR, PRM şi PUNR, conţine o afirmaţie pe cât de gravă, pe atât de periculoasă: "Prin modificările pe care le propune la unele acte normative, îndeosebi la Legea învăţământului şi la Legea administraţiei publice locale, Guvernul cedează în mod sistematic şi iresponsabil presiunilor autonomiste şi separatiste, practicând tranzacţii politicianiste ce pun în pericol chiar unitatea statului român". Poate că această afirmaţie, demnă mai degrabă de sălile tribunalelor decât de aula Parlamentului, a fost trecută în textul moţiunii de cenzură din sărăcie de idei. Poate că ea nu reprezintă altceva decât rezultatul negocierilor politice din interiorul opoziţiei. De altfel, la punctul mai sus citat se observă cu uşurinţă caracterul intolerant şi extremist al acesteia. Sau, poate, grava acuză adusă Guvernului Ciorbea este folosită din motive electorale ori dintr-o anume strategie parlamentară. Este de notorietate doar că în interiorul actualei minorităţi politice se află partidele care s-au folosit ani buni de tema naţionalismului. Personal, nu cred în nici una din aceste posibilităţi. Nu cred că este vorba de o penurie de idei, nu cred că este vorba de un compromis, aşa după cum nu cred că asistăm la aplicarea unei strategii politice de suprafaţă. Sunt convins că ne aflăm în faţa unor credinţe profunde şi a unui demers bazat pe aceste credinţe. Partidele din opoziţie ne propun, aşa după cum au făcut-o şi atunci când au fost la guvernare, o Românie izolată, împinsă departe de valorile europene şi de lumea modernă. Mai mult decât atât, întreaga acţiune a semnatarilor moţiunii de cenzură ne arată o minoritate politică care igonoră drepturile şi libertăţile fundamentale, partide care nu au scăpat încă de complexul inferiorităţii, o ideologie fundamentată pe intoleranţă şi exclusivism, lideri politici care ştiu să conducă doar prin învrăjbire şi centralism. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Respectul faţă de adevăr şi datoria pe care o avem faţă de proprii alegători ne obligă să spunem că ne găsim din nou în faţa "reţetei Iliescu". Prin neacceptarea propunerilor de modificare a Legii învăţământului făcute de Cabinetul Ciorbea, nu se încearcă altceva decât întărâtarea unei părţi a populaţiei contra unei alte părţi a populaţiei. După cunoscutele contrapuneri dintre intelectuali şi muncitori, dintre proprietari şi chiriaşi, dintre oamenii de afaceri şi populaţia săracă, dintre unii membri ai partidului împotriva altora, ne aflăm acum, din nou, în faţa instigării la luptă a românilor împotriva românilor. Nu mai este un secret pentru nimeni că regimul Iliescu nu a fost altceva decât o experimentare a soluţiei despotului luminat. Sub domnia acestuia, România a pierdut startul în competiţia cu celelalte ţări foste comuniste. A sosit momentul să depăşim definitiv această modalitate de a folosi politica. Este timpul ca românilor majoritari să nu le mai fie inoculată frica faţă de minoritari. Trebuie să înţelegem că o naţiune este formată din suma membrilor ei, iar diversitatea acestora conferă, în cele din urmă, forţă unei naţiuni. Noul proiect al Legii învăţământului, înaintat de Guvernul Ciorbea, vine tocmai să protejeze această diversitate. Şi pentru că suntem cu toţii diferiţi, avem nevoie de drepturi egale. Dreptul la învăţătură în limba maternă face parte din această filozofie politică. Ca oameni politici, trebuie să ne preocupăm mai mult de românii analfabeţi decât de etnicii maghiari cu studii superioare. Unitatea statului român nu mai poate fi concepută prin ridicarea de frontiere imaginare şi pe resentimente de natură istorică. Suntem cu toţii chemaţi acum să participăm la construcţia europeană, iar prima cărămidă o vom pune atunci când vom reuşi să ne înţelegem unii pe alţii, să ne acceptăm aşa cum suntem şi să depăşim barierele psihologice care ne-au învrăjbit. M-am ferit să aduc ca argument faptul că necesitatea schimbării actualei Legi a învăţământului decurge şi din tratatele la care România este parte. Acestea nu sunt altceva decât consacrarea externă a propriilor nevoi. Un lucru nu trebuie uitat însă. Lumea ne judecă şi după modul cum ne respectăm cuvântul dat. Doamnelor şi domnilor, Ar fi inutil să precizez aici că vom susţine prin votul nostru actualul cabinet. Guvernul Ciorbea este susţinut prin voturi care l-a adus la putere şi prin modul cum înţelege să facă reforma. Vă mulţumesc. (Aplauze).
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Domnul deputat Neculai Popa, din partea Grupului PDSR. Se pregăteşte domnul senator Paul Păcuraru din parta Grupului PNL.
	Domnul Neculai Popa: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domnule prim-ministru şi domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor invitaţi, Eu aş vrea, de la bun început, să-mi exprim admiraţia pentru discursul ţinut de domnul deputat Cristea, cu privire la lecţia de economie agrară, legată de agricultură, şi aş vrea să vă spun că una este teoria şi alta este practica. Programul de măsuri implementat în domeniul agriculturii, bazat pe însuşirea ad-literam a condiţiilor ordonate de Banca Mondială, prin intermediul Programului ASAL, este devastator pentru agricultura românească. În primul rând, s-a abrogat Legea 83/1993 şi, deci, producătorii agricoli nu mai au acces la credite cu dobândă subvenţionată, atât pentru realizarea lucrărilor din campaniile agricole cât şi pentru achiziţionarea de tractoare, maşini agricole şi utilaje specifice, alocaţii pentru îngrăşăminte, prime pentru lapte, carne viţei etc. În al doilea rând, gravele greşeli făcute de Guvern, dictate tot de programul ASAL în ceea ce priveşte complexele zootehnice au avut efecte dezastruoase în acest sector, unde prin eliminarea Ordonanţei nr. 13/1995 de restructurare a acestor unităţi, prin bâlbâielile şi indeciziile acestui Guvern, au murit aproape 1 milion de porci şi sunt în curs de lichidare 70% din complexele de porci şi păsări. Da, domnule senator Triţă Făniţă, noi nu ne putem face vinovaţi de genocidul din aceste complexe, pentru că noi v-am predat gestiunea la 3 noiembrie 1996, iar aceşti porci au murit în martie 1997. (Vociferări, rumoare). Mulţumesc. Deci, sunteţi de acord cu mine! În loc de măsuri concrete în care să fie implicate băncile comerciale, Ministerul de Finanţe şi Curtea de Conturi, pentru asigurarea utilizării legale şi eficiente a creditelor acordate acestor unităţi, s-a preferat soluţia extremistă - cum zice românul - "să tăiem nucul, să nu mai cânte cucul!" , respectiv prin falimentarea şi prin lichidarea acestora, sinonimă cu aruncarea pe apa Sâmbetei a circa 1 miliard de dolari, acordat de Banca Mondială pentru construirea acestor complexe în perioada 1975-1980. Dacă nu erau viabile aceste complexe, cum de ne-au acordat credite în acea perioadă? Consideraţiile făcute de un membru marcant al actualului Guvern, cum că necesarul de carne de porc şi pasăre se poate asigura prin creşterea acestora în coteţie, mi se pare o aberaţie, dacă nu o inepţie, pentru că în toate ţările lumii producerea cărnii de pasăre şi de porc se face în sistem industrial şi numai industrial. Tot ca urmare a Programului ASAL, în politica de valorificare a produselor agricole, atât cât mai este, Guvernul a luat hotărârea unilaterală de reducere substanţială a taxelor vamale de import la produsele agro-alimentare, ceea ce va crea condiţii pentru practicarea preţurilor de dumping, în defavoarea produselor autohtone, de către statele dezvoltate. Este anti-economic ceea ce spunea domnul deputat Cristea, că este un beneficiu pentru agricultura românească scăderea taxelor vamale, pentru că vreau să vă spun, în ţările învecinate, subvenţia acordată acestor produse agro-alimentare este de 40%, iar dobânda la creditele care sunt date pentru agricultură este de numai 15%. Deci, iată că în momentul în care noi ieşim pe piaţa externă cu aceste produse, suntem dezavantajaţi de două ori. Iată ce nu înţelege domnul deputat Cristea. Lipsa unui sistem de protecţie pentru produsele interne va avea ca efect falimentarea producătorilor autohtoni şi, totodată, eliminarea drastică a capacităţii de asigurare din producţia internă a securităţii alimentare a populaţiei. Eliminarea intervenţiei statului din agricultură prin luarea măsurilor menţionate mai sus, când în alte state vecine, vă spuneam că 40% se subvenţionează la costul produsului, va crea mari decalaje între ţara noastră şi ţările europene, în sensul că fără facilităţi şi fără sprijin din partea statului, produsele noastre vor fi întodeauna mai scumpe decât cele din import, fapt ce va conduce la imposibilitatea valorificării produselor noastre pe piaţa externă, influenţând în mod negativ balanţa comercială. Tot ca urmare a eliminării sprijinului pentru producătorii agricoli, se va reduce în totalitate posibilitatea cumpărării de către aceştia de maşini şi utilaje agricole, seminţe şi îngrăşăminte, şi aici împingând în mod inevitabil populaţia la sărăcie, la abandonarea şi pierderea proprietăţii. Aici aş vrea să fac o remarcă tot la ceea ce spunea domnul deputat Cristea. Prin neacordarea acestor facilităţi pentru producătorul agricol, neacordarea de credite cu dobândă subvenţionată, el va fi pus în imposibilitatea să mai cumpere utilaje şi maşini agricole; deci, industria noastră românească, specializată în acestă direcţie, va fi falimentară în perioada imediat următoare. Deşi P.D.S.R.-ul a atras atenţia permanent, fie prin moţiune simplă, fie prin proiectul de lege prin care se prevedea sprijin financiar pentru agricultură, guvernanţii nu au luat în seamă aceste avertismente, tratând cu superficialitate şi desconsiderare iniţiativele P.D.S.R. în acest domeniu. Deşi sumele acordate prin bugetul de stat pentru campania agricolă de primăvară reprezentând numai 550 de miliarde faţă de 2.500 de miliarde, cât avea nevoie agricultura, totuşi nici această sumă nu a fost utilizată decât în proporţie de 80%, deoarece condiţiile impuse de Guvern producătorilor agricoli, pentru angajarea acestor credite prin băncile comerciale, au fost inacceptabile, determinându-i să lase pământul nelucrat. Totodată, pentru producţia de grâu din acest an, prin bugetul de stat s-a prevăzut suma de 500 miliarde de lei pentru achiziţionarea unei cantităţi de numai 500.000 de tone de grâu, în condiţiile în care se prognozează o producţie de 8 milioane de tone de grâu, la care P.D.S.R.-ul are o contribuţie determinantă. Reamintim faptul că numai pentru asigurarea consumului de pâine pentru populaţie este necesară cantitatea de 3,5 milioane tone de grâu. Se apropie campania de recoltare a orzului şi a grâului şi dacă nu se vor lua măsuri rapide de asigurare a fondurilor financiare, de preluare a acestor produse, care se ridică la valoarea de 1,5 miliarde dolari, nu vor face altceva decât să dea posibilitatea marilor profitori şi intermediari să beneficieze din plin şi să se îmbogăţească pe spinarea populaţiei şi în primul rând a ţăranului român care, prin preţuri subevaluate pentru producţia muncită, va fi falimentat şi absorbit de marii rechini ai agriculturii. Lovitura de graţie va fi dată agriculturii dacă va fi aprobată iniţiativa legislativă a unui grup parlamentar PNŢCD de modificare a Legii fondului funciar, prin acordarea a 50 de hectare pentru fiecare familie, modificare ce va pulveriza, practic, fostele i.a.s.-uri, actualele societăţi agricole cu capital de stat, singurele care produceau pentru rezerva de stat a ţării şi, în acelaşi timp, singurele autorizate să producă seminţe şi material zootehnic performant. Stimaţi colegi, Trebuie să fie clar pentru noi toţi că agricultura este pentru orice guvernare domeniul de ordin vital care niciodată nu ar trebui să fie subordonat jocului de biliard politic. Din nefericire pentru această ţară, domnul prim-ministru Ciorbea a încălcat această elementară regulă iar consecinţele se văd cu ochiul liber în bugetul de familie, în starea de sărăcie şi foamete, caracteristică multor categorii sociale. Nu ne îndoim că această mare şi de neiertat greşeală a Guvernului va fi sancţionată cum se cuvine de către electorat. Vă mulţumesc.
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Mulţumesc. Domnul senator Paul Păcuraru, urmează domnul deputat Raicu Romulus din partea Grupului PUNR.
	Domnul Paul Păcuraru: Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, În această seară Moţiunea de cenzură va cădea, nimeni nu are nici o îndoială în această problemă, nici măcar PDSR-ul care, monitorizând mai abitir decât Guvernul Contractul cu România s-a gândit că nu trebuie să scape momentul împlinirii celor 200 de zile fără a se manifesta, în fine, ca Opoziţie. Cum un program electoral nu poate fi atacat printr-o moţiune de cenzură, iniţiatorii au schimbat ţinta, trăgând asupra programului socio-economic pe termen scurt al Guvernului Ciorbea. Pentru a suplini propria lipsă de credibilitate, PDSR-ul compune în moţiune un tablou social şi economic atât de sinistru încât efectul, în loc să fie dramatic, dă în ridicol. Cum poate PDSR-ul să spună că actualul executiv este incapabil să guverneze ţara? O astfel de afirmaţie trădează rea credinţă, împinsă la extrem. Sunt 6 luni de când cabinetul Ciorbea guvernează. În plan economic, Reforma este definită de un model cu patru mari axe: liberalizarea, ajustarea structurală, privatizarea şi instituţionalizarea pieţei - piaţa de mărfuri, piaţa forţei de muncă, piaţa de capital, piaţa valutară. Este binecunoscut faptul că în toate aceste domenii, guvernele anterioare au manifestat inconsecvenţă, incoerenţă şi, finalmente, lipsă de voinţă. Fie că nu au înţeles ce au de făcut, fie că nu au înţeles cum să facă, fie că le-a lipsit cel mai elementar curaj. Rezultatul, la predarea ştafetei, în toamna anului trecut, a fost stagnarea proceselor de privatizare şi restructurare, creşterea nemăsurată a arieratelor şi indisciplinei financiare, conjugată cu încărcarea bugetului şi a datoriei publice cu subvenţii, prime şi alocaţii împovărătoare. Expresia cea mai sintetică a bâlbâielilor din guvernarea Văcăroiu o constituie îngheţarea relaţiilor cu FMI şi Banca Mondială, care au sancţionat guvernul prin retragerea încrederii şi stoparea ajutorului financiar. Nu este de mirare că PDSR-ul contestă acordurile încheiate de Guvern cu FMI şi Banca Mondială, concretizate, după numai două luni, în deblocarea asistenţei financiare. Reacţia atât de vehementă a PDSR-ului este urmarea propriei sale poticneli. În 1996, Guvernul Văcăroiu a reuşit să-şi piardă definitiv credibilitatea în faţa celor două organisme financiare prin neîndeplinirea criteriilor minime de performanţă, stabilite de comun acord cu acestea. Primul mare succes al cabinetului Ciorbea este redobândirea credibilităţii internaţionale pentru România, cu efect imediat în susţinerea financiară a reformei, în atragerea investiţiilor străine. Remarcabil pentru Guvern este că în cele 178 de zile de la instalare a reuşit să depăşească inhibiţia predecesorilor săi în faţa tuturor marilor probleme. Pentru prima dată, din 1989 încoace, România are un guvern cu adevărat ataşat şi aplicat reformei. Liberalizarea preţurilor, realizată parţial până în 1996, este practic încheiată. S-au liberalizat preţurile la cărbune, minereuri, metale neferoase, energie electrică şi termică, gaze naturale la consumul agenţilor economici, creându-se astfel condiţii pentru adevărată concurenţă, pentru reducerea subvenţiilor şi a costurilor de producţie. Ca urmare a acestor măsuri, regii care au înregistrat pierderi în 1996 - RENEL, PETROM, ROMGAZ - au avut în lunile martie şi aprilie un bilanţ pozitiv. Totodată, este pentru prima dată posibil să avem o imagine corectă asupra profitabilităţii din fiecare sector, prin eliminarea semnalelor false şi a distorsiunilor provocate de preţuri fictive. Privatizarea a atins un ritm la care domnul Văcăroiu, eroul cuponiadei, nici nu a îndrăznit să viseze; în 5 luni s-au privatizat prin contracte de vânzare-cumpărare, încheiate de FPS, un număr de 636 de societăţi comerciale, prin licitaţie, 68 de societăţi şi 568 prin raport de evaluare. Este cunoscut că România se distinge prin valoarea foarte mică a investiţiilor străine, doar 66 de dolari pe cap de locuitor, faţă de 1.198 dolari pe cap de locuitor, de exemplu, în Ungaria. Faţă de această situaţie, care se cere urgent remediată, Guvernul a revizuit regimul juridic aplicat investiţiilor străine, elaborând un act normativ care, pentru prima dată, tratează coerent această problemă. Astfel, în proiectul legislativ sunt abordate atât investiţiile de capital, în aşa numitele "green fils projects", investiţii efectuate prin cumpărarea acţiunilor prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu FPS, cât şi cele care se efectuează prin achiziţionarea de acţiuni de pe piaţa de capital, aşa numitele investiţii de portofoliu. În bună măsură, datorită credibilităţii noului Guvern, investitorii români şi străini au trimis, în perioada ianuarie-23 mai 1997, 993 de oferte de cumpărare, adică aproape jumătate din numărul total al scrisorilor de intenţie primite în anii 1995-1996. Investiţiile străine directe s-au dinamizat în luna aprilie, afluxul de capital aferent, 36,3 milioane dolari, depăşind realizările primelor trei luni ale anului. La 30 aprilie actual, potrivit datelor Agenţiei Române de Dezvoltare, numărul investitorilor străini a fost de 54.834, cu un plus de 1.253 investitori faţă de 31 decembrie trecut, iar valoarea capitalului social corespunzător, de 2.456,6 milioane dolari, cu un plus de 256,6 milioane dolari. Referindu-ne acum la ajustarea structurală, reamintim că în ultimii patru ani nu a avut loc o restructurare a fostei economii. Putem spune chiar că s-a dus o cruntă bătălie pentru conservarea cu orice preţ, şi subliniez - cu orice preţuri a structurilor moştenite din aşa-numita societate socialistă multilateral dezvoltată. Această bătălie pentru conservare s-a purtat pe două mari direcţii: menţinerea controlului statului asupra resurselor şi păstrarea, indiferent de costuri, a nucleului dur al industriei care, în majoritatea situaţiilor, produce puţin, scump şi prost. Falsa protecţie acordată a însemnat, în fapt, protejarea productivităţii scăzute, a calităţii inferioare şi a managementului ineficient. Restructurarea în România, câtă a fost, a fost lentă, costisitoare şi ineficientă, plasând strategiile aplicate în sfera gradualismului patologic. Din această cauză, restructurarea va fi accelerată şi strategia Guvernului prevede ca intervenţia statului în restructurare să fie adaptată condiţiilor concrete ale fiecărui sector. Procedurile şi politicile aplicate vor fi diferenţiate, în funcţie de importanţa societăţilor respective, de pierderile înregistrate şi de influenţele asupra beneficiarilor. Prima categorie include utilităţile publice, 42 de societăţi care generează pierderi reprezentând aproximativ 20% din pierderile înregistrate în 1996, care vor fi privatizate rapid, punându-se accentul pe transferul proprietăţii şi nu pe preţul de vânzare. Cea de-a doua categorie de societăţi include regiile autonome, 20, clasificate generic ca societăţi pentru servicii publice, care însumează 27% din pierderile anului 1996. Ele vor beneficia de proiecte individuale de restructurare începând chiar cu această lună. În fine, cea de-a treia categorie cuprinde cele mai mari regii autonome, în număr de 8, aşa-numitele societăţi cu pierderi mari, majoritatea fiind în domeniul minier. Acest grup cumulează 25% din pierderi. Toate aceste regii vor fi transformate în societăţi comerciale, prin divizare şi reorganizare, iar o parte vor fi clasificate în societăţi de interes naţional. Iată deci, doamenlor şi domnilor, că avem pe axele fundamentale ale reformei suficiente argumente pentru a afirma că reforma sistemului economic a fost, în sfârşit, urnită din loc, într-o concepţie coerentă şi cu un ritm accelerat. Desigur, departe de noi gândul unei atitudini triumfaliste. Problemele nenumărate presează în fiecare zi, în fiecare oră. Nu vreau să amintesc iniţiatorilor moţiunii că marile probleme ale actualului Guvern au ca sursă datoria externă, blocajul financiar, arieratele şi deficitul bugetar care, metaforic vorbind, au consumat viitorul, nelăsând actualei puteri nici prea multe, nici prea largi posibilităţi de manevră. Desigur că şi Opoziţia cunoaşte continuitatea şi inerţia fenomenelor economice. În nici un caz, în şase luni nu se poate vorbi de un ciclu relevant din punct de vedere economic. În aceste condiţii, desigur, în ipoteza bunei credinţe, ne-am întrebat care este sensul actualelor moţiuni de cenzură. Spre marele nostru regret, răspunsul l-am regăsit doar în psihologia abisală, în complexele şi refulările investigate de Freud şi Jung, la începutul secolului. Sinteza Moţiunii PDSR ar putea fi "Cum să luptăm cu propriile noastre nelinişti şi angoase". Îmi permit să recomand o carte, "Terapia cognitivă", în care PDSR-ul găseşte multe soluţii pentru a elimina factorii care-i perturbă confortul psihic; cartea se găseşte la standurile din Senat şi Camera Deputaţilor, costă doar 16.000 de lei şi are o reducere de 10%. În încheiere aş vrea să adaug un singur lucru. Oricât de bun sau de strălucitor este un program de reformă, oricât de capabil şi stăruitor şi onest este guvernul, în fine, oricât de puternică este susţinerea politică a Parlamentului, Reforma nu poate reuşi fără aportul, fără contribuţia, fără munca fiecăruia dintre noi. Apelul pe care îmi permit să îl adresez tuturor cetăţenilor ţării este de unire, de susţinere, de seriozitate şi responsabilitate pentru binele dumneavoastră şi al nostru, al tuturor. Nimeni, sub nici o formă şi cu nici un program, nu vă poate suplini. Vă mulţumesc. (Aplauze, dreapta sălii)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Mulţumesc. Domnul deputat Raicu Romulus din partea Grupului PUNR, se pregăteşte domnul senator Attila Verstóy din partea Grupului UDMR.
	Domnul Romulus Raicu: Domnilor preşedinţi de şedinţă ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Domnilor reprezentanţi ai Executivului, Stimaţi colegi, Onoraţi invitaţi, Încă de la instalarea Guvernului Ciorbea, una din priorităţile înscrise în programul de guvernare a fost îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei. Ca şi alte formulări generale înscrise în aşa-numitul Program de guvernare, şi aceasta trebuia să fie una din ideile generoase ale noului cabinet. În programul de bază de macrostabilizare se precizează că păstrarea sănătăţii individului este nu doar o necesitate de bază socială, ci şi un drept fundamental al personalităţii umane. Considerăm, deci, apreciau guvernanţii, că îngrijirile medicale, serviciile de sănătate şi politica sanitară sunt mijloacele prin care se garantează acest drept fundamental. Cum a acţionat actualul Guvern pentru respectarea acestui drept fundamental şi cum a pus în valoare mijloacele menţionate? Pentru aceasta este necesar să urmărim politica Guvernului în domeniul sanitar. O politică sănătoasă, adecvată, impunea stabilirea unui procent mai mare de 3,2% din produl intern brut pentru sănătate. În ciuda criticilor formulate de PUNR şi celelalte partide din Opoziţie, Legea bugetului de stat a prevăzut un buget care nu permite asigurarea fondurilor necesare îmbunătăţirii actului medical. Insuficienţa fondurilor a determinat o primă măsură demolatoare - reducerea personalului sanitar. Recenta reducere a personalului sanitar cu 27.000 de locuri a generat o serie de conflicte de muncă în întreaga ţară, sindicatele solicitând Guvernului prelungirea termenului de disponibilizare până la 31 decembrie 1997. Prin reducerea personalului sanitar nu se va mai putea asigura o îngrijire adecvată a bolnavilor şi nici menţine condiţii igenico-sanitare corespunzătoare care, şi aşa, sunt deseori sub limita decenţei. Este greu de crezut că Guvernul Ciorbea a putut accepta, la sugestia FMI, asemenea reduceri de personal, în condiţiile în care banii, în urma disponibilizărilor, nici măcar nu revin Ministerului Sănătăţii. Pe de altă parte, dumneavoastră daţi afară din serviciu un mare număr de salariaţi care nu mai au nici o şansă de-a putea fi angajaţi în alte domenii, mai ales aceia care mai doar câţiva ani până la pensie. Nu înţelegem de ce a trebuit să disponibilizaţi personalul, când la noi în ţară majoritatea unităţilor sanitare nu se apropie nici măcar de un salariat de un pat de bolnav, în vreme ce în toate ţările europene s-a ajuns la 4 salariaţi de pat de bolnav. Dumneavoastră amintiţi în program de dispersia serviciilor medicale pe întreg teritoriul ţării, când spitalele din localităţile mici nu mai au nici o şansă să supravieţuiască. În locul descentralizării serviciilor medicale, asistăm la concentrarea lor într-un număr restrâns de spitale, ceea ce va afecta şi mai mult starea de sănătate, mai ales că mulţi cetăţeni nu au posibilităţi financiare să facă deplasarea la distanţe mari. Domnilor guvernanţi, Nu uitaţi că România este astăzi una din ţările cu populaţia cea mai afectată de boli, suferinţele oamenilor sunt accentuate de greutăţile pe care le întâmpină la procurarea medicamentelor, al căror preţ s-a triplat, în vreme ce salariile au cunoscut creşteri nesemnificative. Pentru soluţionarea multiplelor probleme pe care le ridică asigurarea stării de sănătate a populaţie, o maximă urgenţă o constituie Legea asigurărilor de sănătate. Încercările Comisiei de sănătate din Camera Deputaţilor de a adopta cât mai rapid legea au fost zădărnicite de repetatele amânări ale Guvernului, care a solicitat retragerea proiectului. De ce Guvernul, care vorbeşte mereu de reformă, nu-şi exprimă nici acum limpede punctul de vedere cu privire la această lege? Poate fi oare vorba de reformă în sistemul sanitar, în lipsa unei asemenea legi? Stimaţi colegi, E scump sub guvernarea Ciorbea să trăieşti, e scump să-ţi păstrezi sănătatea. Şi se vede treaba, nici dacă vor fi sacrificaţi cei o mie de oameni de care vorbea domnul Ciumara, starea de sănătate nu se va îmbunătăţi. Altfel spus, avem o sănătate bolnavă şi un guvern care nu este dispus s-o amelioreze. Starea jalnică în care se află sistemul sanitar este, aşadar, şi o consecinţă a politicii actualului Guvern, subordonat total forurilor bancare internaţionale. Domnilor guvernanţi, Dumneavoastră aţi semnat un Acord cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Banca Mondială, Contractul cu România, ori altele asemenea, precum şi Tratatul cu Ucraina, nu vă mai rămâne decât un singur act de semnat: demisia. Aşa să v-ajute Dumnezeu! (Aplauze din partea Opoziţiei)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Mulţumesc. Are cuvântul domnul senator Attila Verestóy din partea Grupului UDMR. Urmează domnul deputat Dumitru Popescu, PDSR.
	Domnul Attila Verestóy: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Doamnelor şi domnilor, Da, moţiunea de cenzură este un exerciţiu democratic şi o ştim din experienţa câştigată din anii precedenţi, dar există o deosebire exenţială, noi am avut dreptate. Nu o spun gratuit. Cel mai corect cântar al vieţii politice - votul electoratului a arătat acest lucru. Credibilitatea, încrederea de care se bucură şi în prezent acest Guvern, şi nu înţeleg de ce nu vă bucuraţi şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor semnatari ai Moţiunii de cenzură, creează premise reale de a duce la bun sfârşit programul de transformare a României într-o democraţie prosperă europeană. Se pune întrebarea: cine câştigă din această dezbatere, pentru că, la vot, Opoziţia va pierde. Ascultând cu mare atenţie luările de cuvânt, constat că unii oratori ai Opoziţiei actuale, fără a fi deranjaţi câtuşi de puţin de fapte, de cifre, de analiza realităţii economice-sociale în procesul ei evolutiv, în timp, încearcă în acest demers parlamentar să arunce vina pe actuala coaliţie, pe care o au pentru gestionarea falimentară a ţării, gestiune împânzită cu exploziv cu detonare întârziată. Domnilor foşti miniştri, foşi preşedinţi şi foşti secretari de stat, Dumneavoastră ar fi trebuit să vă asumaţi responsabilitatea pentru datoriile acumulate, ascunse, pentru dezechilibrul creat care se poate redresa cu costuri ridicate, pentru o credibilitate externă pierdută, care se recâştigă greu şi nu să jucaţi de-a moţiuni fără fund. Spun unii, pentru că, iată, există şi voci raţionale, şi mă refer la primul vorbitor, domnul deputat Mircea Coşea, al cărui discrus ne-a trezit o speranţă că poate, totuşi, avem posibilitatea de-a câştiga teme de reflecţie în urma acestei moţiuni. Păcat că s-a revenit la discursuri demagogice naţionaliste, cu o singură finalitate de valoare îndoielnică, şi anume de terapia individuală a oratorului, dar acest lucru trebuia să se întâmple într-un spital de psihiatrie şi nu în Parlamentul României. (Parlamentari din Opoziţie: Ruşine!) A demonstra inexectitatea, incorenţa, reavoinţa cu care s-a conceput prezenta moţiune este, dovedit fiind de primul-ministru, un exerciţiu lejer. Totuşi, aş vrea să zăbovim la punctul 8 al moţiunii, unde se afirmă că: "Principala preocupare a coaliţiei aflate la putere a fost împărţirea pe criterii politice, a unor interese de grup a tuturor posturilor din administraţia publică, centrală şi locală, din regii şi societăţi comerciale, inclusiv bancare". Chiar nu cunoaşteţi, domnilor, care este situaţia reală sau credeţi că se continuă procedura minuţios concepută şi pusă în aplicare de guvernarea PDSR? Realitatea este altă. Şi dacă există totuşi o carenţă în ceea ce priveşte aşa-zisa politică de cadre dusă de noua guvernare este că nu a schimbat oamenii care pun beţe-n roatele Reformei. Pentru că, dacă vrem să fim cinstiţi, asemenea oameni, tributari ca mentalitate vechii puteri, există şi la nivel teritorial şi chiar şi în anumite ministere. S-a oferit o şansă şi s-a acordat un anumit timp de acomodare. Să vă ofer câteva exemple: la Ministerul Învăţământului, din 287 de angajaţi s-au desfăcut 2 contracte de muncă, dintre care unul a fost un angajat adus de noua coaliţie; la Ministerul Industriei şi Comerţului din 1.200 de angajaţi au plecat cu transfer mai puţin de 40 de angajaţi; la Ministerul de Interne, iată un domeniu gingaş, din 84.200 de angajaţi, doar 767 cadre nu mai lucrează în cadrul ministerului, din care 255 s-au pensionat. Exemple se mai pot aduce, dar important este altceva, şi anume că nu soarta celor mulţi vă interesează, domnilor semnatari ai moţiunii, ci pierderea câtorva poziţii de conducere a clientelei pe care dumneavoastră aţi înscăunat-o. Totuşi, sunt optimist. Din acest exerciţiu poate câştiga chiar Opoziţia, prin reevaluarea corectă a valorii sau non-valorii propriilor lideri, printr-o reaşezare a structurilor de conducere în cadrul partidelor din Opoziţie pentru a se forma premisa unui parlamentarism fără demagogie, fără extremism, pentru ca partidele care nu se află în coaliţie să-şi poată îndeplini un rol constructiv în folosul întregii ţări. În consecinţă, Grupul UDMR va vota împotriva Moţiunii de cenzură, sunt convins, alături de foarte mulţi raţionali, chiar semnatari ai acestei Moţiuni de cenzură. Mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Dumitru Popescu din partea Grupului PDSR. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Petrescu, ministrul învăţământului.
	Domnul Dumitru Popescu: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor, Cu câteva luni în urmă, Televiziunea Română a transmis nişte imagini de coşmar, filmate într-un complex zootehnic, unde porcii, chinuiţi de foame, încercau să mănânce rugina de pe ţevile de oţel. (Vociferări, dreapta sălii) Secvenţele coincideau cu debutul Reformei în agricultură, pe baza Programului ASAL, şi ele violentau bunul simţ şi omenia telespectatorilor. Aceştia au intuit că autorii unui asemenea program, care dovedeau atâta cruzime, nu puteau fi români. Există un program similar pentru industrie, numit FESAL, care are aceiaşi autori. Deşi n-a fost prezentat Parlamentului, măsurile deja luate sau doar anunţate de către Guvern, pe baza programului respectiv, nu lasă nici o speranţă pentru industria românească. Făurită cu greu în ultimii 80 de ani, ea se va stinge sub ochii şi pare chiar prin grija actualilor guvernanţi. După ce Fondul Proprietăţii de Stat şi Guvernul au întocmit, întâi, liste cu 10, apoi cu 20 şi apoi cu 40 de societăţi comerciale ce urmeau să fie lichidate, zilele trecute, domnul Ulm Spineanu a anunţat că se lucrează la o listă cu 200 de asemenea societăţi. Iată, avem o dovadă a accelerării Reformei! Doamnelor şi domnilor, Industria României realizează cam o treime din produsul intern brut, aproape 95% din totalul exportului şi asigură cam 45% din locurile de muncă ale personalului salariat. Industria are un potenţial apreciabil în capacităţi de producţie şi resurse umane, precum şi o piaţă proprie de desfacere, pe care încă şi-o menţine. Trebuie spus, însă, că o caracteristică importantă a industriei noastre este, din păcate, rămânerea în urmă din punct de vedere tehnologic. Deşi 65-70% din tehnologiile noastre provin din importul de licenţe de la firme de prestigiu, însă din perioada anilor '70, ele nu au fost suficient înnoite nici în anii '80 şi nici după anul '90. În acest mod, decalajul tehnologic al actualei noastre industrii a ajuns să fie de 15 până la 20 de ani faţă de ţările dezvoltate. Principalele consecinţe ale învechirii tehnologiilor în industria noastră sunt consumurile energetice pe unitatea valorică produsă, de trei-patru ori mai mari decât în ţările Europei Occidentale şi indicii de productivitate a muncii tot de atâtea ori mai mici. În acest condiţii, Programul de reformă elaborat de reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale, şi acceptat de Guvern, prevede alinierea imediată a preţurilor combustibililor şi energiei şi deschiderea pieţei interne pentru produsele străine. Trebuie spus că propunerile FMI şi Băncii Mondiale, în cele două direcţii, au fost făcute şi fostului Guvern al PDSR. Noi nu am acceptat însă o aliniere forţată, ci am condiţionat-o de realizarea unor modernizări selective în întreaga industrie, conform strategiei de pregătire a aderării la Uniunea Europeană. De altfel, această strategie a fost însuşită şi de şefii partidelor actualei coaliţii guvernamentale, care au semnat-o la Snagov, în 1995. Pe baza acestei strategii s-au elaborat circa 500 proiecte prioritare de modernizare în toată industria. O parte dintre ele au fost realizate, altele sunt în curs, dar cele mai multe aşteaptă sursele de finanţare. Scopul lor a fost să propună soluţii concrete pentru creşterea eficienţei în industrie, cu diminuarea, în mod special, a consumurilor energetice şi mărirea productivităţii muncii. În acest mod s-ar fi asigurat resurse pentru acoperirea creşterii de costuri, ca urmare a alinierii la preţurile mondiale. Totodată s-ar fi reuşit o îmbunătăţire a competitivităţii produselor noastre şi s-ar fi creat posibilitatea punerii în funcţiune a mecanismelor de piaţă cu condiţii certe de reuşită pentru industria României. Acum, aceste şanse, din păcate, par să fie pierdute. Întâi, pentru că sursele de finanţare a modernizărilor s-au diminuat drastic după ce Guvernul a interzis Fondului Proprietăţii de Stat să folosească fondurile constituite din dividende şi din privatizare de la societăţile comerciale pentru lucrări de retehnologizare. În al doilea rând pentru că investiţiile vitale pentru modernizarea tehnologiilor noastre nu prea intră în preocupările importante ale Guvernului actual. Aşa se explică faptul că în trimestrul I, faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut, volumul investiţiilor realizate a scăzut cu 35,5%. Alinierea brutală a preţurilor combustibililor şi energiei, începând chiar din acest trimestru, prin creşteri de 3 sau de 5 ori ale vechilor preţuri, a creat pericolul imediat de dispariţie de pe piaţă a produselor româneşti. De altfel, zilele trecute, am aflat că produsele livrate de serele legumicole trebuie să înceteze, să se poată vinde fără o intervenţie imediată a statului. Ne putem aştepta ca şi produsele industriale, în proporţie de 70-80%, să aibă aceeaşi soartă într-un timp foarte scurt. Aceste produse, înglobând cheltuieli cu energia sau forţa de muncă de trei-patru ori mai mari decât cele ale produselor similare din import, vor fi refuzate de piaţă, iar societăţile producătoare vor fi falimentate. Nu este greu de apreciat cu cât se vor vinde unităţile falimentate comparativ cu situaţia în care ar fi rămas în funcţiune dacă s-ar fi respins această aberantă aliniere. Se poate bănui şi cine vor fi cumpărătorii societăţilor lichidate dacă ţinem seama că potenţialul capitalului autohton este acum la cel mai slab nivel. Avem obligaţia să spunem celor ce ne-au ales că aplicarea acestui program în industrie va conduce la subordonarea economiei naţionale unor interese străine. Aceasta înseamnă că România nu se va integra în Uniunea Europeană, ci poate doar în pieţele ei de desfacere. Doamnelor şi domnilor, Nu pledez pentru subvenţionarea unităţilor industriale nerentabile. Cred însă că terapia aplicată, fie ea graduală sau de şoc nu trebuie să ducă la moartea pacientului, altfel spus, ea trebuia individualizată cu o eşalonare corespunzătoare în timp, având posibilitatea deci, să dea economiei noastre o şansă. Ceea ce ar trebui să facă Guvernul, această actualizare, această individualizare, nu a fost făcută. Au fost acceptate programe străine neadecvate realităţilor româneşti cu preţul dezastrului care ameninţă acum industria, agricultura şi viitorul ţării. Oare cum se explică aceasta? Nu cumva pentru a obţine ceea ce spunea domnul prim-ministru Ciorbea în această sală, cu câteva zile în urmă: "Dinspre cancelariile străine, dinspre comunitatea oamenilor de afaceri, ca şi dinspre presa internaţională vin numai semne de consideraţie, de respect şi de admiraţie pentru tot ceea ce întreprindem". Domnule prim-ministru, cu respect, vă atrag atenţia că astfel de semne ar trebui să vină mai întâi dinspre poporul român. (Aplauze)
	Domnul Cristian Dumitrescu: Mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Virgil Petrescu, ministrul învăţământului, în timpul afectat Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat. Se pregăteşte domnul deputat Ana Gheorghe din Grupul PDSR.
	Domnul Virgil Petrescu: Doamnelor şi domnilor, Nu este nici locul şi nici momentul să trec în revistă rezultate mai bune sau mai proaste ale Ministerului Învăţământului în ultimele 6 luni, dar este locul şi momentul să pot da anumite răspunsuri şi să completez ceea ce a fost expus, ca răspuns din partea domnului Victor Ciorbea, prim-ministru al României. Am fost ajutat în acest demers de domnul deputat Vilău, care a oferit o serie de explicaţii şi mai ales de bune argumente, domnului deputat Ciurtin. În ce mă priveşte îi mulţumesc domnului deputat Ciurtin pentru că îmi dă prilejul să pot să fac anumite aprecieri şi mai ales anumite elemente care presupun că numai dintr-o lipsă de informaţie au fost expuse în acest fel. În primul rând este vorba de cadrul legislativ asupra căruia domnia sa a spus că se tergiversează inadmisibil proiectul de Lege vizând Statutul personalului didactic. Trebuie să-i amintim că a fost o sesiune extraordinară a acestei Camere a Deputaţilor la sfârşitul lui ianuarie, tocmai pentru ca în două zile şi jumătate să fie votat Statutul personalului didactic aici, iar cu foarte puţin timp în urmă acelaşi lucru s-a făcut, s-a repetat la Senat. Evident, urmează Comisia de mediere, probabil săptămâna viitoare, deci, nici o tergiversare. În ce priveşte o legislaţie întârziată, da, două luni şi jumătate ne-a luat efortul de a unifica trei Hotărâri de Guvern - 568, 225 şi 1371 - în care peste 100 de specializări erau autorizate nerespectându-se procedurile legale, dictate de Legea 88. Ne-a luat ceva timp, am întârziat din acest punct de vedere, dar credem că am încercat şi am reuşit să echilibrăm situaţia în învăţământul universitar în acest moment. Nu este finalizat, încă CNA-ul mai are în discuţie peste 40 de specializări. Pentru informarea dumneavoastră, în România există acum peste 452 de specializări. Sunt foarte multe. Probabil va trebui, în timp, să le limităm astfel încât specializarea să fie către anii terminali sau în învăţământul post-universitar. Fonduri pentru învâţământ, de ce nu 6%? Da, există această prevedere în programul de guvernare, este adevărat, dar programul de guvernare este până în anul - după cum ştiţi foarte bine - 2000. Noi vom încerca acest lucru să-l facem mai devreme, dar, atenţie! Nu este vorba de o singură sursă de finanţare a învăţământului, prin bugetul de stat. Considerăm că domeniul acesta al învăţământului trebuie să aibă cel puţin, ne-am gândit, 5 surse de finanţare. Desigur, prin bugetul de stat, dar şi prin bugete locale pe ideea descentralizării prin principiul subsidiarităţii, dar la acestea se adaugă sursele proprii de venituri şi există acest lucru şi avem posibilitatea să o facem, mai ales prin programele care acum se derulează, prin împrumuturi externe şi, într-adevăr, înainte a fost votat şi adjudecat un împrumut pentru dezvoltarea învăţământului preuniversitar care a ajuns cam pe la mijloc şi s-au cheltuit cam 7% până acum. Oare de ce până în decembrie? Acum s-au cheltuit circa 10-11%. Oare de ce este întârziere mare? Al doilea împrumut este cel pe care am reuşit să-l ratificăm noi în această perioadă şi a început, a debutat cu dreptul. De ce oare înainte nu s-a reuşit acceptarea unui cadou, unui grant japonez de 131.000 de dolari pentru a crea metodologia în vederea reabilitării şcolilor. Oare nu s-a dorit descentralizarea, păstrându-se Ministerul Învăţământului exclusiv ca un gestionar al sistemului? Dorim să-l aducem ca un strateg al sistemului. Încadrarea tinerilor. Sigur, sunt două serii, anul acesta cei cu 4, respectiv cu 5 ani. Nu va fi uşor, dar în orice caz vor exista locuri, prin concurs, pentru cei care absolvă în 1997. Putem să intrăm în detaliu în această privinţă. Sigur, dacă de reformă vorbim, în câteva luni se pot face unele lucruri, în 7 ani se puteau face mai multe lucruri. Noi dorim ca pe termen scurt să facem cât mai multe lucruri.
	Domnul Petre Ţurlea (din bancă): Cum stăm cu Legea învăţământului?
	Domnul Virgil Petrescu: Ministerul Educaţiei Naţionale - de ce se va numi aşa? nu numai o schimbare de nume şi atât, ci şi de conţinut, întrucât mergem pe ideea "life long education", educaţia adulţilor până la pensie, tot timpul este necesar de învăţat şi încă ceva: dorim ca, împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Tineretului şi Sportului şi cu alţi factori interesaţi, să contribuim la proiectele, la programele pentru conversie profesională. În fond, sâmbătă şi duminică, şcolile, în special grupurile şcolare, universităţile sunt libere sau aproximativ libere. Unii dintre noi, unele cadre didactice doresc să câştige în plus. De ce să nu folosim această posibilitate? De altfel, am identificat acest lucru, inclusiv pentru unii funcţionari din CEC în privinţa obişnuirii de a folosi calculatorul în sistemul acesta al reţelelor cum este cea a CEC-ului care este foarte mare. Noi putem să-i sprijinim şi deja am identificat nişte posibilităţi pe termen scurt. Am înţeles că se pune problema şi se doreşte să discutăm în privinţa proiectului de lege vizând modificarea Legii învăţământului. Se poate discuta. Cred însă că acest lucru ar trebui să-l facem după ce, în mod oficial, Guvernul României transmite Senatului sau Camerei Deputaţilor, depinde cum se va hotărî, textul real, adică nu o variantă care nu a fost definitivată. Guvernul a aprobat în principiu, duminica trecută, acest lucru, urmând ca să primească o serie de amendamente de la cele 4 ministere care au dreptul să dea avizul. Acest lucru, aproape în totalitate, s-a făcut şi cred că în noaptea aceasta, cel târziu mâine de dimineaţă, lucrurile vor fi finalizate. Deci, abia în acel moment considerăm că este corect din partea noastră să intrăm pe o discuţie de detaliu. Până atunci, sigur, se pot face interpretări, putem să discutăm oricând şi cu oricine am putea să o facem, dar cred că nu este bine să o discutăm înainte de a avea un text transmis oficial. (Vociferări) În ce priveşte numărul de cămine şi de cantine, acum, sigur, ştiţi foarte bine că la cămine se plăteşte un tarif care reprezintă 8-10% din costuri, încercăm să-l ducem către 20-25% din costuri, iar în ceea ce priveşte numărul de locuri, ştiţi că prin Contractul cu România s-au promis 10.000 de locuri, suntem dintre cei care încercăm să realizăm acest lucru. Este adevărat că nu suntem singurii specificaţi în textul respectiv, ci împreună cu două, trei ministere, dar din punctul nostru de vedere suntem destul de avansaţi toate proiectele de prefezabilitate au fost lansate pe banii aceştia ai Ministerului Învăţământului din bugetul pe 1997, este vorba de 3,7 miliarde de lei. Domnule Ciurtin, sigur, am vizitat Covasna, am vizitat Harghita, am vizitat judeţul Cluj, mâine mă duc la Iaşi, săptămâna următoare în alte judeţe. Încerc să văd la faţa locului cum este şi ce se poate face. Se pot face multe lucruri, văzând cu ochii tăi ceea ce se vede acolo,...
	Domnul Petre Ţurlea (din bancă): Discutaţi şi cu noi, nu numai cu UDMR! Cu nici un român din Covasna nu aţi vorbit, ci numai cu UDMR.
	Domnul Virgil Petrescu: Iar restul, ceea ce înseamnă... Sigur, o vociferare la care nu pot să răspund, pentru că aşa este protocolul în momentul în care se discută de la tribună, dar putem să o discutăm între patru ochi, fără nici un fel de problemă. (Voociferări.) Deci, eu vă mulţumesc foarte mult pentru posibilitatea de a vă expune câteva lucruri, iar dacă sunt necesare discuţii directe, apoi pot să le fac imediat în continuare. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Cristian Dumitrescu: Mulţumesc domnule ministru. Are cuvântul domnul deputat Ana Gheorghe din partea Grupului PDSR, se pregăteşte domnul senator Viorel Pană - PD.
	Domnul Gheorghe Ana: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor, Prin detalierea reperelor relevate în cadrul Moţiunii de cenzură cu privire la politicile în domeniul financiar-bancar, doresc să reţin atenţia şi pe această cale auditoriului din această aulă, dar şi distinşilor noştri compatrioţi asupra minciunii, asupra înşelătoriei şi fraudei morale prin care s-a acaparat puterea în noiembrie 1996. Nu cred că este vreun român care să nu fi auzit şi parte din cei care au auzit să nu şi creadă de raiul fiscal ce urma să fie instaurat în România, viziune şi promisiuni lăudabile, pe care le-am şi aplaudat. Cetăţeanul român însă, dar mai ales electorul, se întreabă de ce după 6 luni de guvernare, cei care au promis, fără pic de reţinere, nu au făcut încă şi nu au luat de fapt măsurile promise şi anume cele referitoare la anularea imediată a impozitului pe veniturile agricole, la reducerea drastică a cotelor de impunere a veniturilor persoanelor fizice şi juridice, la anularea impozitului pe profitul reinvestit în vederea creării de noi locuri de muncă, creşterea productivităţii muncii şi informatizării activităţii? De ce nu se acţionează, aşa cum s-a promis, în sensul creării unor mai mari înlesniri fiscale la exportul de produse agricole sau pentru modificarea sistemului de impozite şi taxe, inclusiv Legea finanţelor? De ce nu s-au aşezat încă suprataxe promise pe jocurile de noroc şi nu s-au interzis aceste jocuri de întrajutorare de tip piramidal? Iată, domnilor guvernanţi, că, în contradicţie cu promisiunile electorale şi angajamentele asumate la investitură aţi oferit creşterea în loc de reducerea fiscalităţii,cu impact negativ asupra populaţiei, dar şi asupra agenţilor economici. Guvernul actual a sporit substanţial fiscalitatea pentru a compensa efectele negative ce s-au abătut asupra bugetului, provenite din reducerea bazei de impozitare datorită lichidării prin închidere a numeroase întreprinderi, iar, pe de altă parte, pentru a da curs cererilor imperative, dictate de organismele financiare internaţionale interesate. Apare astfel evidentă lipsa concordanţei dintre instrumtele fiscale utilizate şi obiectivele promise. Preluarea mecanică sub presiunea indicaţiilor "binevoitoare" a unor sisteme de impunere fiscală, nu poate avea randament fiscal ridicat, fiindcă nu ţin seama de puterea contributivă a plătitorilor şi de altfel, de baza economică în ansamblul ei. Pe fondul acestor inconsistenţe, Guvernul actual le-a impus românilor noi biruri cum sunt: majorarea taxei pe valoarea adăugată la legume şi fructe de la 9% la 18%, majorarea accizelor la unele bunuri de consum, majorarea redevenţelor la producţia de petrol şi gaze naturale, ducând la preţuri interne peste cele mondiale, reintroducerea contribuţiilor la fondul de pensii pentru agricultură şi la fondul de risc, eliminarea taxelor vamale operate în anii precedenţi pentru o seamă de materii prime şi combustibili, destinate producţiei autohtone, eliminarea facilităţilor privind reducerea cu 50% a impozitului pe profit aferent producţiei pentru export şi cu 50% corespunzător achitării ratelor la societăţile privatizate prin metodele PAS şi MEBO. Instituirea acestor impozite de consum afectează puterea de cumpărare a populaţiei sărăcind-o şi aruncând-o în deznădejde. Noile reglementări introduse prin recenta Ordonanţă de urgenţă, vizând reducerea blocajului financiar, sunt insuficient fundamentate şi conduc la creşterea acestuia în ritm alarmant, îndeosebi datorită abrogării Ordonanţei nr.13 din 1995. În plan monetar deprecierea într-un ritm deosebit de accelerat a monedei naţionale impusă din exterior în numele unei pretinse liberalizări a pieţii valutare, conduce la vânzarea cu preţuri subevaluate a muncii naţionale. Stabilitatea cursului de schimb, vehiculată de guvernanţi este artificială şi efemeră, având în vedere blocajul financiar şi dereglările de la nivelul agenţilor economici care, deja şi-au consumat stocurile de materii prime şi nu-şi mai pot relua producţia. Inhibarea şi tenta de prăbuşire a producţiei este dată şi de dobânzile uriaşe la credite, inaccesibile întreprinderilor autohtone mici şi mijlocii. Rata inflaţiei de 98% pe primele 5 luni, mai mare ca cea preconizată pe întregul an, a condus şi conduce la reducerea producţiei şi la blocarea investiţiilor, cu efecte dezastruoase în utilizarea forţei de muncă şi puterea de cumpărare a populaţiei. În faţa acestor realităţi există totuşi o soluţie: dovediţi domnilor guvernanţi o minimă demnitate şi respectaţi-vă angajamentul electoral, adică renunţaţi la putere, pentru că cei care v-au votat au renunţat deja la dumneavoastră. Acceptaţi cavalereşte propria reînnoire. (Aplauze)
	Domnul Cristian Dumitrescu: Mulţumesc. Doamnelor şi domnilor senatori, vreau să vă aduc la cunoştinţă o veste, de fapt formată din două veşti, una bună şi una mai puţin bună. Prima, cea bună, este că până acum, din cei înscrişi la cuvânt, au vorbit 30 de parlamentari. Cea proastă, este că mai sunt 30 de parlamentari. Domnul senator Pană Viorel din partea Grupului PD, se pregăteşte domnul senator Badea Nelu din partea Grupului PUNR.
	Domnul Viorel Pană: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Anticipând noua Moţiune de cenzură în redactarea discursului meu, menţionam faptul că după o prezentare în premieră a stării naţiunii, în ianuarie 1997, Guvernul Ciorbea a hotărât folosirea prevederilor constituţionale, de asemenea, în prevedere, pentru angajarea răspunderii în faţa Parlamentului şi asumarea întregii responsabilităţi pentru programul de măsuri privind reforma globală a societăţii româneşti. Necesitatea încadrării în obiectivele stabilite ale programului de macrostabilizare şi anume: reducerea de trei ori a deficitului bugetului general consolidat, diminuarea substanţială a deficitului balanţei comerciale, precum şi liberalizarea preţurilor şi a cursului de schimb au generat, în condiţiile unei politici monetare şi fiscale restrictive, o puternică presiune asupra consumurilor intermediare, dar şi asupra puterii de cumpărare a populaţiei. Politicile fiscale, monetare şi valutare au fost şi vor fi în continuare prudente, dar refacerea echilibrelor economiei pentru a crea condiţiile reluării creşterii, este absolut necesară şi obligatorie, conştienţi fiind de faptul că această situaţie a provocat, pe termen scurt, suferinţe în rândul populaţiei, iar, în trecutul imediat, investiţiile şi dezvoltarea întreprinderilor private au fost practic oprite din cauza dobânzilor foarte mari. Cu siguranţă că în acest context, unul dintre subiectele cele mai fierbinţi ale acestei zile de dezbateri este cel al fiscalităţii, în condiţiile în care nu cred că ar mai fi necesar, ar mai trebui analizate şi evidenţiate elementele definitorii ale conceptelor de fiscalitate şi fiscalism. Devine firească astfel preocuparea actualei Opoziţii pentru problemele majore ale societăţii româneşti. Se pune însă, cel puţin o întrebare fundamentală şi anume: nu este această situaţie atât de dramatic prezentată, rodul unei inevitabile inerţii, datorită lipsei de voinţă politică a foştilor guvernanţi, a amânării la nesfârşit a deciziilor economice imperios necesare cu impact pe termen lung? Vă rog să observaţi că vorbesc de o "inevitabilă inerţie" şi nu de atât de mediatizata "moştenire dezastruoasă". Pornind de la handicapul moştenirii unei fiscalităţi împovărătoare pentru populaţie şi economie, în faţa Executivului a stat opţiunea unei atitudini realiste faţă de problematica economică în perspectiva dezvoltării economice. Putem spune că Guvernul nu a optat pentru o manieră populistă, de rezolvare a unei situaţii de-a dreptul explozive, întinsă pe parcursul a mai multor ani, ci a trecut la rezolvarea punctuală a marilor probleme economice. Măsurile ce se întreprind şi urmează a fi întreprinse pentru diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, reforma procesului bugetar, realizarea unor reforme cuprinzătoare a sistemului finanţelor publice centrale şi locale şi stabilirea unui nou cadru general al procedurilor privind transferurile bugetare, finanţarea neinflaţionistă a deficitului bugetar prin împrumuturi de pe pieţele de capital interne şi externe, creează deja premisele, pentru ca în a doua parte a anului, climatul investiţional să se îmbunătăţească şi să nu se mai înregistreze şocuri severe asupra puterii de cumpărare a populaţiei. Dovadă a faptului că Guvernul nu a renunţat la obiectivul reducerii generale a poverii fiscale este confirmată şi de următoarele acţiuni ce vor fi puse în practică: anularea impozitului pe venitul agricol, reducerea impozitului pe salarii cu o medie de 25% începând cu iulie 1997, pregătirea reducerii cu 8% a impozitului pe profit, anularea impozitării profitului reinvestit, alinierea practicilor contabile la cele internaţionale, introducerea impozitului pe venitul global, personal începând cu 1998 şi o nouă Lege a pensiilor în a doua jumătate a anului curent. Dată fiind capacitatea scăzută de capitalizare pe plan intern şi rolul hotărâtor pe care-l au investiţiile străine în finanţarea creşterii economice, Executivul a elaborat regimul investiţiilor străine în România, care va fi urmat, pentru rezolvarea problemei subcapitalizării societăţilor comerciale şi accesului capitalului autohton la acţiunea de privatizare, de o Lege a investitorului român, care să răspundă la necesitatea imperioasă şi majoră a ascensiunii întreprinderilor mici şi mijlocii, model al viitoarei dezvoltări economice a României. Ar fi foarte multe de spus referitor la acţiunile care urmează a fi puse în operă pentru reducerea fiscalităţii în România, dar în loc de concluzie ar trebui menţionat doar faptul că un element esenţial, aşa cum este defiscalizarea vieţii economice româneşti, considerată ca imposibil de realizat în actualele realităţi economice ale României de către fosta guvernare, va deveni viabilă în condiţiile unei guvernări pe care o dorim modernă, flexibilă, deschisă spre viitor, o guvernare care şi-a asumat iată responsabilitatea pentru reforma globală a societăţii româneşti. În încheiere, doamnelor şi domnilor parlamentari, sunt convins că aţi observat că toate cele spuse de mine, chiar dacă domeniul financiar şi fiscal pare mai arid şi mai puţin atrăgător, confirmă încă o dată că Moţiunea de cenzură depusă de Opoziţie rămâne un simplu exerciţiu parlamentar şi democratic, fără a convinge pe nimeni că drumul greu, dar necesar, ales de actualul Guvern, nu este şi cel mai potrivit pentru România de azi. Să lăsăm aşadar Opoziţiei plăcerea simplistă a jocului de-a democraţia şi noi să mergem mai departe cu curaj şi răspundere pentru a scoate România din groapa în care a fost împinsă şi pentru a o aşeza acolo unde îi este locul, în concernul naţiunilor lumii. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Cristian Dumitrescu: Mulţumesc. Are cuvântul domnul senator... Numai o clipă domnule senator, domnul deputat George Şerban are o problemă de procedură.
	Domnul George Şerban: Domnule preşedinte, Vă rog să aveţi amabilitatea să ne mai informaţi din când în când asupra contabilizării timpului pe partide, pentru că sunt partide care n-au consumat nici jumătate din timp, iar altele cred că l-au depăşit şi vă rog să nu uitaţi că domnul senator Vadim Tudor a vorbit şi pe timpul PDSR-ului. Vă mulţumesc.
	Domnul Cristian Dumitrescu: Mulţumesc domnule deputat. Contabilitatea timpului se ţine de către cei doi secretari. Vreau să vă dau din nou o veste bună şi una mai puţin bună. Cea bună este că această contabilitate s-a ţinut în paralel şi este exactă, mai puţin bună este că a rămas mai mult timp de vorbit decât jumătate pentru grupurile parlamentare. Vă rog domnule senator. (Rumoar, vociferări.) Domnule senator, vă rog, aveţi cuvântul!
	Domnul Nelu Badea: Domnilor preşedinţi de şedinţă, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, A trecut de mult perioada campaniei electorale, în care C.D.R.-ul promitea că sunt în posesia tuturor programelor şi resurselor necesare onorării ofertei. Şi am rămas impresionat, la vremea respectivă, de promisiunile privind reforma în agricultură. Astăzi, la mai bine de 6 luni de la guvernare, promisiunile par să se concretizeze în bine pentru că cetăţenii încep să iasă în stradă, să bată din palme de bucurie că rămân fără locuri de muncă şi sunt puşi în imposibilitatea de a putea asigura un trai decent familiei. Domnilor guvernanţi, Prin programul de guvernare v-aţi angajat că veţi sprijini ramura cea mai importantă a economiei naţionale, agricultura. Insă, din toate măsurile luate până acum, încercaţi, de fapt, distrugerea agriculturii româneşti. Aţi promis iniţierea unui program special de privatizare şi de restructurare. Şi ce aţi realizat, domnilor? Aţi realizat falimentarea prin lichidare a fermelor de creştere a porcilor şi păsărilor, a fabricilor de zahăr care, printr-un efort al Guvernului, puteau să devină rentabile dacă se reeşalonau datoriile. Cum aţi realizat, domnilor, sprijinirea producătorului agricol şi fixarea mâinii de lucru la sate, aşa cum aţi promis, dacă până în prezent aţi disponibilizat peste 14.000 specialişti din agricultură, lipsind, astfel, ţăranul român de acordarea de asistenţă tehnică de specialitate. Prin abrogarea Legii nr. 83 s-a renunţat la facilităţile acordate producătorilor agricoli, fiind în contradicţie cu politicile de subvenţie practicate de ţările Comunităţii Europene, unde subvenţiile sunt mai mari de 40% din preţul produsului. În condiţiile în care preţul motorinei a crescut de peste 4 ori, iar al energiei electrice de 5 ori, costurile pentru produsul agricol sunt foarte mari. Cum vor fi atunci competitive la export şi pe plan intern, produsele agro-alimentare româneşti? Oare numai prin creditul de 550 miliarde lei, acordat pentru susţinerea campaniei de primavară, care a reprezentat, de fapt, numai un sfert din necesar, prin reducerea sau chiar desfiinţarea taxelor vamale la importul produselor agro-alimentare aţi creat o concurenţă neloială, care diminuează accesul pe piaţa liberă a produsulor româneşti, inclusiv a legumelor şi fructelor, la care aţi dublat T.V.A.-ul de la 9 la 18%. Ce să înţeleg, domnilor guvernanţi, că nu vă mai plac fructele şi legumele româneşti? Cum protejaţi, domnilor, micii cultivatori impotriva riscului de a cultiva soiuri necorespunzătoare dacă aţi modificat Legea nr. 75? Vom importa soiuri de seminţe din ţările Comunităţii Europene, netestate la condiţiile ecologice din ţara noastră, distrugând în acest fel loturile semincere şi contribuind la obţinerea unor producţii mici, pentru a nu crea, poate, concurenţă produselor externe. Ce vom face, domnilor, cu recolta de grâu şi orz din acest an, pentru că sursele financiare prevăzute pentru achiziţionare sunt foarte mici? Şi să nu uităm că stocul de grâu din rezerva naţională se va reduce la 350.000 t. În aceste condiţii, care va fi preţul pâinei în l998? Prin modificarea Legii nr. 18, pe care intenţionaţi să o faceţi, veţi desfiinţa sursele sigure pentru aprovizionarea populaţiei urbane şi crearea fondului de cereale pentru rezerva naţională. În urma celor prezentate mai sus, Grupul P.U.N.R. dă un vot de neîncredere Guvernului, pentru modul în care a realizat reforma în agricultură, reformă care s-a realizat respectând programul ASAL, care este de inspiraţie externă şi nu a fost negociat, ci impus României. Mulţumesc.
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Domnilor parlamentari, Permiteţi-mi să vă informez în legătură cu modul în care a fost, până în acest moment, utilizat timpul de către fiecare grup parlamentar. Deci, Grupul parlamentar al P.D.S.R., din cele 132 de minute de care dispune, a folosit 78 de minute. Grupul parlamentar al P.N.Ţ.C.D., din cele 121 de minute a utilizat 63 de minute. Grupul parlamentar al P.D., din cele 66 de minute a utilizat 24 de minute. Grupul parlamentar al P.N.L., din cele 53 de minute a utilizat 26 minute şi jumătate, Grupul parlamentar al U.D.M.R., din cele 36 de minute de care dispune a utilizat 18 minute. Grupurile parlamentare ale P.R.M. şi P.U.N.R. au epuizat timpul de care dispuneau. Invit la microfon pe domnul deputat Acsinte Gaspar, din partea Grupul parlamentar al P.D.S.R., şi se pregăteşte domnul deputat Dan Constantinescu, P.N.L. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
	Domnul Acsinte Gaspar: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Stimaţi invitaţi, În intervenţia mea, aş dori să mă refer la o problemă, aparent generală, dar care are o legătură directă cu moţiunea de cenzură pe care o dezbatem astăzi. Este vorba de raporturile pe care Constituţia le stabileşte între forul legislativ şi Guvern, despre poziţia şi funcţiile celor două autorităţi publice în sistemul politic românesc, în concordanţă cu principiile generale ale democraţiei constituţionale într-un sistem democratic pluralist. Aşa cum sunt reaglementate în Constituţia României din l991, raporturile Plarlamentului cu Guvernul sunt circumscrise funcţiei de control parlamentar. Rezultă, aşadar, prin definiţie, că între cele două autorităţi, autoritatea publică ce are vocaţia şi instrumentele constituţionale pentru a se impune, în raport cu Guvernul, este Parlamentul. Din momentul în care Guvernul a fost învestit cu votul de încredere, prin voiţa suverană a reprezentanţilor naţiunii, acesta este dator să-şi transpună programul de guvernare, în primul rând, prin măsuri legislative, Parlamentul fiind cel care îi validează iniţiativele. În nici un caz, Constituţia nu a creat un mecanism instituţional graţie căruia Guvernul ar avea prerogativa să se substituie, în vreun fel, funcţiei esenţiale a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a ţării. Guvernul este dator să adopte măsuri pentru punerea în executare a legilor votate de Parlament. De aceea, este absurd să se creadă că funcţia legislativă se află în echilibru cu funcţia executivă, că, altfel spus, "a face legea" este egal cu "a o executa". Executarea legii este, prin definiţie, subordonată legiferării. În anumite condiţii, Parlamentul poate, totodată, autoriza Guvernul să emită norme cu putere de lege, prin ordonanţe. Delegarea legislativă este o modalitate de conlucrare între Parlament şi Guvern, în virtutea principiului separaţiei şi colaborării puterilor în stat, în temeiul căruia Guvernul este învestit cu exercitarea, în anumite condiţii, a unei funcţii legislative. Fiind vorba de o putere delegată, ea nu se poate acorda decât prin lege, Guvernul neavând, potrivit Constituţiei, o putere de reglementare proprie, cu excepţia sferei hotărârilor pentru organizarea executării legilor, care, însă, nu au caracter legislativ, ci numai executiv. Legea de învestire a Guvernului cu o aumită competenţă legislativă poate fi o lege specială de abilitare. Numai în situaţii excepţionale, când nu a fost posibilă adoptarea, în prealabil, a unei asemnea legi, Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă. Inventi până la limita extremă a jocului politic, ce frizează abuzul constituţional, Guvernul Ciorbea a recurs, din raţiuni numai de el ştiute, la folosirea excesivă a ordonanţelor de urgenţă, preluând, de fapt, funcţia legislativă a Parlamentului. În locul mult trâmbiţatului "pachet de legi" ce urmau a fi promovate Parlamentului, potrivit angajamentelor asumate, asistăm la o avalanşă de ordonane de urgenţă. O simplă situaţie comparativă, în ceea ce priveşte emiterea ordonanţelor de urgenţă de către Guvernul condus de prim-ministrul Nicolae Văcăroiu şi Guvernul condus de prim-ministrul Victor Ciorbea, arată că în perioada l992 - l996, Guvernul a emis, în patru ani de guvernare, 19 ordonanţe de urgenţă, dintre care 7 au avut ca obiect rectificarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, în timp ce actualul Guvern a emis, după cum se menţionează în programul pezentat Parlamentului, 29 de astfel de acte normative, dar într-un interval de numai cinci luni. Buletinul documentar editat la Camera Deputaţilor evidenţiază că, în perioada 1 ianuarie - 5 iunie l997, au fost adoptate 94 de legi, din care: 33 au ca obiect ratificări de tratate şi acorduri, 43 au ca obiect aprobarea de ordonanţe, iar 18 au fost emise în domenii nesemnificative pentru ceea ce înseamnă reforma. Ne exprimăm nedumerirea că, la nivelul Guvernului, nu se cunosc prevederile Constituţiei, potrivit cărora ordonanţele de urgenţă se pot emite numai în cazuri excepţionale când, în mod obiectiv, nu a fost posibilă adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi cu procedura de urgenţă şi nici chiar prin modalitatea angajării răspunderii Guvernului cu privire la un proiect de lege. Este datoria Guvernului ca, în asmenea situaţii, să justifice caracterul excepţional al recurgerii la ordonanţele de urgenţă, pentru a oferi Parlamentului posibilitatea aprecierii justeţei adoptării măsurii respective. Or, Guvernul Ciorbea ignoră, voit, o asemenea cerinţă firească. Dincolo de cifrele şi situaţiile statistice comparative, rezultă nu numai lipsa de profesionalism a actualului Guvern şi incapacitatea sa organizatorică de a-şi aduce la îndeplinire angajamentele asumate în faţa Parlamentului, dar şi lipsa voinţei politice de a se conforma programelor pe baza cărora a căpătat votul de încredere al forului legislativ. Rezultă, astfel, o discrepanţă uriaşă între promisiuni şi realizări, care demonstrează, cât se poate de evident, nerealismul angajamentelor, intenţlia clară de a înşela nu numai pe alegători, dar şi pe cei care au acordat votul lor de încredere actualului Guvern. Ceea ce este extrem de grav - şi doresc să atrag atenţia asupra acestui lucru - este faputl că o asemenea optică sau strategie de a guverna ţara continuă. Guvernul actual a dovedit cu prisosinţă că nu are un program legislativ coerent. Obsedantul angajament că urmează să depună la Parlament "un pachet de leagi" este, de fapt, o încercare de a-şi justifica nu numai lipsa de preocupare în materie de legiferare, ci şi refuzul de a colabora cu Parlamentul, de a deveni, în pofida dispoziţiilor clare ale Constituţiei, unica autoritate legiuitoare a ţării. Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Faţă de cele arătate, considerăm că în cadrul constituţional existent, Guvernul nu este învestit, chiar dacă se bucură de o susţinere parlamentară lejeră, să submineze Parlamentul, impunându-i măsuri situate în afara jocului politic democratic, cum ar fi: petenţia de a i se delega puterea legislativă, de a emite ordonanţe de urgenţă fără justificarea intervenţiei unei situaţii excepţionale ş.a. Aplicarea principiului separaţiei puterilor în stat exclude cu desăvârşire ideea ca, abuzând de instrumente constituţionale, Guvernul să-şi anexeze Parlamentul, practic, să-l înlocuiască sau să-l transforme într-o maşină de vot disciplinată, mai ales că echipa guvernamentală nu are un caracter reprezentativ, fiind constituită din exponenţi ai mai multor partide politice. Printr-o asemenea manevră, factorii de conducere ai ţării devin partidele politice, membre ale coaliţiei majoritare, acestea impunându-şi dictatorial voinţa asupra electoratului. Orice astfel de abordare a raporturilor Guvernului cu Parlamentul contravine Constituţiei şi practicii constituţionale a statelor membre ale Consiliului Europei. Statul de drept, pe care ne străduim să-l consolidăm şi să îi dăm substanţă, prin activitatea autorităţilor publice, presupune stabilirea unor legături optime între forul legislativ şi Guvern, în cadrul constituţional stabilit şi nu subordonarea Parlamentului de către Guvern. Acest lucru mă determină să cer actualului Guvern să-şi prezinte demisia, iar noul cabinet care va primi votul de învestitură al Parlamentului să acţioneze în limitele prescrise de Constituţia ţării, referitoare la raporturile dintre Legislativ şi Executiv. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea stângă.)
	Domnul Cristian Dumitrescu: Vă mulţumesc. Invit la microfon pe domnul deputat Dan Constantinescu, din partea grupului P.N.L., se pregăteşte domnul deputat George Şerban, din partea grupului P.D.
	Domnul Dan Constantinescu: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Politica bugetară a actualului Executiv, pe care semnatarii moţiunii o percep într-o viziune catastrofică, se caracterizează, în fapt, prin rigoare şi echilibru. Incadrarea deficitului bugetar în limitele prevăzute pentru primul trimestru al anului în curs este o dovadă semnificativă în acest sens. Despre o reducere cu 40% a posibilităţilor de finanţare la nivel local, nici nu poate fi, însă, vorba. Gradul de autofinanţare a bugetelor locale în anul l997 este, aşa cum s-a mai spus, de 62,8%, este adevărat, cu numai 0,2 puncte procentuale, dar mai ridicat decât în anul precedent. Dar, chiar şi fără această eroare, destul de grosieră, trebuie să acceptaţi, mă surprinde aplecarea subită a colegilor din Opoziţie către problemele autorităţilor locale. Dificultatea sporirii veniturilor proprii ale unităţilor administrativ-teritoriale este, fără îndoială, o realitate. Dar, la fel de real este şi faptul că, de circa 3 ani, impozitele şi taxele locale nu au mai fost actualizate, funcţie de rata inflaţiei, în pofida prevederilor Legii nr. 27/l994, astfel că, în prezent, impozitul pe clădiri pentru un apartament de 3 camere reprezintă aproximativ valoarea a 3 pachete de ţigări. Să fi deranjat atât de mult faptul că, după ani de zile, în care finanţarea entităţilor administrative a fost utilizată fie ca armă, fie ca recompensă politică, în bugetul de stat pe anul în curs au fost prevăzute criterii de determinare a sumelor defalcate din impozitul pe salarii, pe judeţe, care au fost utilizate şi în repartizarea pe localităţi, în cadrul judeţului, funcţie de condiţiile specifice, de situaţia economică, socială şi demografică a acestora, şi nu simpatiile politice ale Executivului sau ale liderilor locali, tocmai din preocuparea pentru capacitatea autentică de acţiune a autorităţilor locale, pentru sprijinul serviciilor publice şi realizarea şi reabilitarea reţelelor edilitar-gospodăreşti, sumele defalcate din impozitul pe salarii, aprobate pe anul în curs, pentru uniformizarea capacităţii financiare a unităţilor teritoriale, înregistrează o creştere de 118% faţă de anul precedent, iar transferurile din bugetul de stat către bugetele locale, cresc şi ele cu 85,2%. Doamnelor şi domnilor, Dacă dorim cu tot dinadinsul să găsim o idee logică în moţiunea de cenzură, aceasta este succesiunea firească a punctelor 5 şi 6. Asta nu înseamnă că putem fi de acord cu acuzaţiile privind pretinsa sporire a fiscalităţii. Argumente s-au adus, şi mai pot fi aduse. Chiar şi mult disputata Ordonanţă privind taxele pentru drumurile publice reprezintă, în fapt, un mod de reducere a efortului fiscal pentru populaţie, dacă avem în vedere diminuarea de la 10 la 5% a taxei incluse în preţul autovehiculelor. Mai concret, posesorul vehiculului naţional majoritar, Dacia, va achita câte 50.000 lei anual, amortizând în numai puţin de 15 ani această reducere. Fără îndoială că reformarea sistemului fiscal este strict necesară şi în curs de aplicare. Spunem reformă a sistemului fiscal şi nu, pur şi simplu, o reducere a fiscalităţii, deşi avem în vedere relaxarea pe termen lung a fenomenului în cauză, pentru că, asemenea tuturor acţiunilor majore ale actualului Executiv, şi problema fiscalităţii a fost asumată cu responsabilitate, în contextul asigurării echilibrului financiar-bugetar, apt să susţină eforturile şi să compenseze unele efecte ale reluării procesului general de reformă economică şi socială. Intărirea disciplinei financiare, inclusiv prin anularea unor facilităţi, acordată cu prea multă graţie şi generozitate de către fostul Cabinet, inclusiv prin asanarea, e drept, uneori, dureroasă a spaţiului economic real, a permis iniţierea şi fundamentarea unor acte normative privind suspendarea perceperii impozitului agricol, reducerea impozitelor pe salarii şi pe profit, anularea impozitării profitului reinvestit, repet, în condiţiile asigurării macrostabilizării, care presupune refacerea principalelor echilibre din economie, inclusiv a celui bugetar. Am recunoscut mai înaite logica abordării în cadrul moţiunii de cenzură, într-o secvenţă raţională, a problemelor financiare, respectiv bugetare. Constat însă că, pe fond, şi de dragul Opoziţiei, cu orice preţ, deloc constructive, şi în acest caz iraţională, logica de care vorbeam este în mod flagrant abandonată. A susţine că, în perioada preluării atribuţiilor guvernamentale, este firesc şi posibil să diminuăm nivelul fiscalităţii, asigurând în acelaşi timp necesarul veniturilor bugetului public şi al bugetelor locale, denotă o superficialitate jenantă pentru orice cunoscător al fenomenelor şi proceselor economice. Din fericire, mandatul actualului Guvern este de 4 ani, timp suficient pentru a-şi proba capacitatea de a valorifica efectele reciproce şi benefice ale menţinerii principalelor echilibre din economie şi ale reformei sistemului fiscal aflat, aşa cum spuneam, în curs de desfăşurare. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Constat cu stupoare că înţelegerea electoratului român, despre care, pe nedrept, se spune că n-ar avea o suficientă instrucţie politică, este adeseori superioară înţelegerii colegilor din Opoziţie. Şi dacă oameni simpli, din zona Bârgăului sau din Valea Şieului, pe care am onoarea să îi reprezint în Parlamentul României, au înţeles că numai atunci când vom reuşi ca marii debitori ai bugetului public şi al asigurărilor sociale să contribuie în măsura cuvenită la constituirea cuvenită sectoarelor finanţate pe această cale, dacă aceşti concetăţeni din judeţul Bistriţa au încrederea că însănătoşirea sistemului economic real reprezintă pentru noi, cei aflaţi în arcul guvernamental, o prioritate stringentă, dacă toţi susţinătorii arcului guvernamental au înţeles că, pe această cale, vor putea plăti într-un , de ceea ce li se cuvine, vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, să votaţi pentru respingerea moţiunii de cenzură, aceasta fiind neîntemeiată, argumentată superficial, pe alocuri, din păcate, penibil, fără obiect. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă.)
	Domnul Cristian Dumitrescu: Mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat George Şerban. Se pregăteşte şi urmează domnul deputat Marin Cristea, P.D.S.R. Domnul deputat George Şerban, P.D.
	Domnul George Şerban: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi parlamentari, Ne aflăm în plin exerciţiu democratic, dezbătând cea de a 5-a moţiune în ultimele două luni. Eu cred că s-a spus aproape tot ce era de spus, în starea de apatie care s-a instalat, deja, în sală, duelul acesta al cifrelor, al datelor şi al acuzaţiilor în discursuri, unele anoste, începe să aducă în primul plan, formalismul. Nu ştiu dacă momentul ales pentru această moţiune este favorabil semnatarilor. Este o chestiune care îi priveşte. În ceea ce ne priveşte, partidele din arcul guvernamental cred că momentul este foarte bine ales. Este foarte bine ales, pentru că este cazul ca pentru mult timp, de acum încolo, să punem capăt acestui spectacol electoral, pe care ni-l oferă de două luni Opoziţia, culminând astăzi, apoteotic, cu fulminantul discurs al "prinţului în alb" al acestui "harap-alb" al nostru, care funcţionează pe principiul "dă şi fugi". (Aplauze din partea dreaptă.) Colegii noştri din Opoziţie vor să ne convingă că ciclic, săptămânal, sunt animaţi de neliniştea faţă de "iminenţa unei grave crize economice şi sociale". Eu îndrăznesc să cred că angoasa Opoziţiei vine, stimaţi colegi, nu din neliniştea faţă de prezentul şi viitorul ţării, ea vine din panica produsă de trecutul, nu prea îndepărtat, al României, trecut de care Opoziţia se face direct răspunzătoare. S-a arătat aici, prin argumentele datelor economice, prin evidenţa faptelor, că situaţia în care se află astăzi ţara îşi are rădăcinile, nu în ultimele 6 luni, ci în ultimii 4 ani. Investigaţiile sociologice arată că, în ciuda dificultăţilor prin care trece, populaţia priveşte cu încredere schimbarea pe care a dorit-o şi a înfăptuit-o, în noiembrie l996, şi atunci mă întreb: unde văd semnatarii Opoziţiei iminenţa crizei sociale? Este pentru prima oară, în ultimii 4 ani, când avem un program de reformă consistent şi coerent, un program care, cel mai important, prevede înlăturarea politicii colectiviste, populiste, prin care vechiul Guvern în loc să cultive prosperitatea prin motivarea muncii a ales politica finanţării din banul public, a nemuncii, a prăbuşirii economice, cu orice preţ, în speranţa obţinerii unui nou mandat pe ruinele ţării. Oamenii nu mai vor protecţie socială falsă, pe care Guvernul P.D.S.R. a oferit-o, pe aceleaşi principii, pe care le cunoaştem de 50 de ani. Oamenii nu mai vor demagogie. Ei bine, electoratul a înţeles ce se ascunde în spatele acestei politici păguboase pentru ţară şi a sancţionat-o la alegeri. Acest electorat are încredere în noi, în schimbarea în bine a României. Din păcate, nu le putem oferi această schimbare, atât de repede pe cât am dori-o. Nu putem, pentru că situaţia economiei pe care ne-au lăsat-o foştii guvernanţi este mult mai gravă decât ne-am aşteptat. Nu putem pentru că trebuie să facem faţă acestei "gălăgii politice" din Parlamentul ţării, care are un singur scop: teama de a nu privi cu răspundere spre trecut. Ei bine, domnilor colegi din Opoziţie, Puteţi fi liniştiţi. Noi am renunţat să privim în trecutul de care vă temeţi. Preocuparea noastră şi a Guvernului, pe care îl sprijinim, este viitorul şi nu trecutul. Este limpede, stimaţi colegi, că această moţiune trebuie respinsă. Ea trebuie respinsă pentru că se îndreaptă împotriva unui Guvern care şi-a propus să facă ceva pentru această ţară, un Guvern care s-ar putea să nu reuşească să facă tot ceea ce şi-a propus, dar care trebuie privit în comparaţie cu un alt Guvern care, timp de 4 ani, şi-a propus să nu facă absolut nimic şi a reuşit performanţa unică de a face mai puţin decât şi-a propus, adică mai puţin decât nimic. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă.)
	Domnul Cristian Dumitrescu: Mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Marin Cristea, din partea Grupul parlamentar al P.D.S.R. Se pregăteşte domnul deputat Remus Opriş, ministru.
	Domnul Marin Cristea: Doamnelor şi domnilor, Rolul investiţiilor, construcţiilor, de vector al revigorării economice şi mijloc de îmbunătăţire a cadrului general de dezvoltare economică şi socială, este unanim recunoscut şi a fost demonstrat, oricând şi oriunde, pe suprafaţa pământului, rol ignorat de Guvernul Ciorbea, din moment ce şi-a propus, în fapt, un program socio-economic practic fără investiţii, un program de dezvoltare negativă, reuşind, într-adevăr, să dezvolte în societatea românească o criză economică fără precedent, care poate deveni greu de surmontat şi, mai ales, de suportat de populaţie. (Vociferări din partea dreaptă.) Dumneavoastră, domnule prim-ministru şi echipa dumneavoastră, aţi preluat din uitatul "Contract cu România" al C.D.R., toate lozincile şi le-aţi inclus, fără nici un fel de fundamentare şi discernământ, ca "măsuri prioritare pentru primele şase luni de guvernare", crezând că şi în realitate, nu numai în închipuiri, echiparea teritoriului cu lucrări privind infrastructura majoră, infrastructura localităţilor, locuinţe, infrastructura specială, lucrări care dimensionează şi îmbunătăţesc indicii calităţii vieţii, se realizează strigând lozinci, fără efort investiţional şi fără pregătire temeinică. Dumneavoastră, domnule prim-ministru şi majoritatea din echipa dumneavoastră, nu numai că nu aţi înţeles că procesul investiţional este vector al revigorării economice, dar v-aţi opus acestui adevăr, demonstrat de viaţă, diminuând investiţiile de capital din buget, cu 17%, în anul l997, faţă de l996. O astfel de încurajare a procesului investiţional, v-a adus în situaţia dramatică ca, în trim. I. l997, să reuşiţi să se realizeze în România investiţii, în total, mai puţin cu 35% faţă de trim. I. al anului trecut. Aţi mai reuşit, totuşi, ceva, domnule prim-ministru, în acest domeniu al investiţiilor construcţiilor, să reduceţi la tăcere şi industria construcţiilor care, din necesitate, devenise mai dinamică şi mai activă, în cei 4 ani de guvernare Văcăroiu, în care creşterea volumului de investiţii, deşi insuficient, a fost de peste 65%. Acesta este modelul de reformă românească, cu care aţi cules elogiile "Înaltelor porţi" şi aţi reuşit nemaiîntâlnitele performanţe economice şi sociale de a reduce nivelul producţiei naţionale, în aprilie 1997, cu l6% faţă de octombrie 1996 şi să reduceţi puterea de cumpărare a populaţiei României cu peste 30%? De altfel, dumneavoastră, domnule prim-ministru şi ai dumneavoastră, nu numai că aţi uitat de Contractul cu România, dar aţi uitat şi de măsurile şi programele înscrise în aşa-zisul Program socio-economic pe termen scurt privind infrastructura majoră, infrastructura localităţilor şi locuinţele. Aşa de mare importanţă le-aţi dat, încât, în bugetul pe 1997, atât la transferuri către consiliile locale pentru infrastructura localităţilor, cât şi pentru locuinţe, nu aţi prevăzut decât cca 70% din nivelul cheltuielilor din 1996, datorită acestui fapt, peste 40% din lucrările privind alimentările cu apă, drumuri, poduri, canalizări şi altele sunt oprite. Domnule prim-ministru, Că resursele bugetare pentru investiţii, în general şi pentru infrastructura localităţilor şi locuinţe, în special, sunt extrem de reduse, se ştie, dar de ce Guvernul pe care îl conduceţi persistă în încălcarea legilor, cu efecte dezastruoase, în cazul de faţă, asupra procesului investiţional? Dumneavoastră ştiţi, domnule prim-ministru, că Legea locuinţei nu se aplică, fiind blocată de Guvernul dumneavoastră, care nu s-a învrednicit nici s-o cunoască? Ştiţi că această lege rezolvă bine sau mai bine şi sigur toate prevederile ce le aveţi înscrise în Contractul cu România şi în Programul pe termen scurt? Ştiţi că nedreptăţiţi familiile tinere de până la 35 de ani şi alte categorii ale populaţiei privind stimulentele şi facilităţile pentru acces la o locuinţă, că nedreptăţiţi consiliile locale care şi-au terminat locuinţele începute înainte de '90 şi nu pot începe altele, că nu se pun în valoare sursele noi de finanţare a locuinţelor din profitul investit cu reducerea impozitului cu 75%, că blocaţi consolidarea locuinţelor afectate de seisme şi că blocaţi administrarea locuinţelor, în noile condiţii de proprietate? Ştiţi că Guvernul dumneavoastră are deja o hotărâre nr.869 din septembrie 1996, de garantare a unui credit de 300 de milioane de dolari pentru construcţia de locuinţe sociale şi de necesitate şi că se doarme pe ea?! Ştiţi că, pe baza unor studii socio-urbane făcute cu fonduri PHARE şi completate cu planurile de amenajare a teritoriilor judeţene, s-au adoptat, de către Guvernul Văcăroiu, hotărârile nr.223 şi 1007/1996, prin care s-au definit lucrările strict necesare din infrastructura localităţilor din Munţii Apuseni, aparţinând judeţelor Alba, Hunedoara, Arad, Bihor şi Cluj, din Deltă şi judeţelor Tulcea, Botoşani, Giurgiu şi Vaslui, cărora urma să li se acorde prioritate, ca fiind zonele şi judeţele cu indicii privind calitatea vieţii cei mai scăzuţi din ţară şi că Guvernul pe care îl conduceţi nu a dat nici un fel de atenţie? De fapt, se ştie că respectarea legilor nu este obligatorie pentru Guvernul dumneavoastră, dar nu vă înţeleg de ce opţiunile politice şi măsurile pe care le aveţi înscrise în Contractul cu România şi preluate în Programul pe 6 luni nu le respectaţi, pentru că, totuşi, aveţi pretenţia că sunteţi oameni politici. Pentru a nu fi exponentul minciunilor unor membri ai Guvernului dumneavoastră, fiţi, vă rog, domnule prim-ministru, curios să analizaţi sau treceţi în revistă preocupările materializate, în vreun fel, de Guvernul dumneavoastră din Programul pe 6 luni privind locuinţele şi lucrările din infrastructura localităţilor şi veţi constata că, în afară de vorbe şi declaraţii fără acoperire, nu veţi reţine nimic. V-am prezentat aceste constatări, domnule prim-ministru, şi am convingerea că Guvernul pe care îl conduceţi, în majoritatea lui, este incapabil şi rău intenţionat în conducerea treburilor ţării, motiv pentru care a venit momentul să părăsiţi scena şi să lăsaţi ţara în pace. Cu un program pe care dumneavoastră îl numiţi model de reformă românească şi cu un Guvern ca cel pe care îl conduceţi şi susţinut, nu mai ştiu până când, de coaliţia politică majoritară, veţi degrada întreaga societate românească. Vreţi să lichidaţi, chiar dacă nu o declaraţi deschis, industria mare (şi agricultura), ca fiind neperformantă şi să o înlocuiţi cu o industrie mică, mijlocie şi servicii, dar reţineţi că industria mare, oriunde şi oricând, are o productivitate de 5 la 10 ori mai mare decât industria mijlocie, mică sau serviciile. Deci, dacă v-ar face cineva cadou întreaga industrie mică, mijlocie şi serviciile necesare, mai ales că pe cea existentă o lichidaţi deja, şi aţi prelua toţi oamenii din industria mare şi i-aţi transfera în cea mijlocie şi mică, aţi aduce România la un potenţial economic şi de investiţii de 5 la 10 ori mai mic. Aceasta vreţi să obţineţi prin restructurarea şi reforma industriei? Şi dacă da, atunci din ce se vor face şi cu ce, în România, infrastructura majoră - cca.3.000 km de autostrăzi, 3.000 km de cale ferată modernizată, de exemplu, sau 150 - 200 de mii de locuinţe pe an,... Din partea dreaptă a sălii: Timpul!
	Domnul Marin Cristea: ...sau infrastructura localităţilor, care este jumătate din ceea ce este necesar pentru o locuire decentă, care să ne îndreptăţească să credem şi să sperăm că ne vom integra, cu drepturi depline, în structurile euro-atlantice? Numai cu capital străin şi fără capital autohton? Trebuie să vă gândiţi bine, să faceţi analize de detaliu şi apoi să hotărâţi, cel puţin în cunoştinţă de cauză, şi nu numai "la comandă". Vreţi, în altă ordine de priorităţi, să restructuraţi, să modernizaţi industria, agricultura şi serviciile şi, mai ales, infrastructura majoră a localităţilor şi cea specială. Este foarte bine şi aşa trebuie. Gândiţi-vă, totuşi, că ce este făcut în România s-a făcut, bine sau rău, în circa 50 de ani, în care, practic, ne-am strâns cureaua, pe care ne-o oferiţi şi dumneavoastră acum. Dacă păstrăm tot ce este construit şi modernizăm, prin reechipare şi completare, procesele, tehnologiile, produsele şi activităţile din industrie, agricultură şi servicii, spre a le ridica la un nivel competitiv de calitate şi eficienţă, sunt necesare eforturi de investiţii de circa 60% din investiţiile iniţiale. În câţi ani, domnule prim-ministru, credeţi că se pot efectua astfel de lucrări, chiar dacă schimbăm cureaua ce ne-aţi oferit-o, de la mijloc la gât şi o strângem mai tare? Trebuia să puneţi, domnule prim-ministru, oamenii din jurul dumneavoastră, la treabă şi să vă dea răspunsuri la aceste probleme, prin programe în detaliu şi de perspectivă, şi nu mai ajungeaţi să angajaţi România în procesul de distrugere pe care l-aţi declanşat, fără să aveţi idee unde aţi putea împinge România şi poporul român. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul ministru Remus Opriş, deputat PNŢCD. Se pregăteşte domnul deputat Adrian Mogoş, din partea Grupului PNL. Domnule ministru...
	Domnul Remus Constantin Opriş: Doamnelor, domnilor parlamentari, Astăzi, opoziţia, după mai multe antrenamente făcute cu un oarecare număr de moţiuni simple, a debutat cu exersarea moţiunii de cenzură. Analizând, însă, conţinutul, observând netemeinicia argumentelor expuse, concluzia care se poate trage asupra acestei moţiuni este aceea de a fi, cu adevărat, acţiunea unor debutanţi submediocri. Din partea dreaptă a sălii: Hopa!!!
	Domnul Remus Constantin Opriş: Tot este, însă, ceva bun şi în această moţiune: ţara va înţelege, din dezbateri, cine îi vrea binele, cine este forţa progresului şi cine îi doreşte anchiloza evoluţiei. Se vor putea delimita, cu uşurinţă, cei ce făptuiesc reforma de cei ce sunt doar clevetitori. Că aţi realizat o guvernare nechibzuită şi incorectă s-a văzut timp de 4 ani. Că sunteţi, şi în opoziţie, înzestraţi cu aceleaşi trăsături, se vede acum. Spre exemplu, la pct.7 al moţiunii de cenzură, ne-aţi acuzat că am adus amendări Legii administraţiei locale, deşi, tocmai pentru acest lucru, zilele trecute, am fost bine apreciaţi la Strasbourg, la Congresul puterilor locale şi regionale europene şi nu putea fi altfel, căci această lege este cheia de boltă a reformei în administraţia publică locală. (Vociferări puternice în rândurile PRM) Modificările aduse Legii administraţiei publice locale au vizat, cu precădere, obiectivele privitoare la realizarea unei reale autonomii locale şi descentralizarea serviciilor publice, prin statuarea, fără echivoc, a principiului subsidiarităţii, principiu de mare actualitate, a cărui aplicare are ca efect responsabilitatea autorităţilor, în creştere, a celor mai apropiate faţă de cetăţean. (Comentarii) La elaborarea modificărilor, s-au avut în vedere atât propunerile care au venit de la autorităţile locale, cât şi corelarea legislaţiei cu normele europene în materie. De asemenea, s-a urmărit eliminarea unor neclarităţi, ambiguităţi, clarificarea unor proceduri incomplet stipulate de lege, precum şi clarificarea atribuţiilor diverselor autorităţi. În această situaţie, se impune o întrebare, domnilor din opoziţie: când aţi avut în vedere respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor acestei ţări, la semnarea Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale sau la redactarea moţiunii de cenzură, prin care vă detaşaţi complet de aceste reglementări democratice, de o elementară civilizaţie europeană? (Domnul deputat Petre Ţurlea comentează din bancă) Oare care este motivaţia comportamentului dumneavoastră duplicitar? Ei bine, cetăţenii acestei ţări vor şti cine a avut voinţa necesară schimbării, pentru că ei sunt beneficiarii îmbunătăţirilor aduse legislaţiei administraţiei publice locale şi tot ei vă vor da o lecţie de viaţă absolut necesară, într-o Europă civilizată, în care trăim, aceea a democraţiei, a convieţuirii paşnice şi fără patimi, ţinând cont de faptul că sunt acasă 14 minorităţi naţionale în România.
	Domnul Petre Ţurlea (din bancă): Paşnice ca la Odorhei, domnule ministru!
	Domnul Remus Constantin Opriş: Cu toţii dorim să trăim într-un stat unitar de drept, iar actele internaţionale, pe care le-am respectat, sunt încheiate de guvernarea dumneavoastră, iar la ratificarea lor am avut şi noi un vot favorabil. Astfel trebuie înţeles cadrul legislativ, pe care a trebuit să-l respectăm la redactarea articolelor vizate de dumneavoastră la pct.7 al moţiunii, în ceea ce priveşte Legea administraţiei publice locale. În fapt, ce am făcut? Aşa cum prevede Constituţia, la art.6 şi 20, am explicitat prevederile Convenţiei-cadru, materializând, prin proceduri legale, posibilitatea aplicării acestora de către autorităţile administraţiei publice locale. Ştim că veţi mai face şi alte moţiuni şi moţiuni de cenzură, dar ştim şi că vom continua drumul început. Chiar în ciuda moţiunilor dumneavoastră, vom continua să elaborăm Legea privitoare la Statutul funcţionarului public, Legea privitoare la bugetele locale, Legea patrimoniului sau Legea reorganizării administrative. Chiar şi cu criticile dumneavoastră, vom pune, în continuare, Guvernul şi structurile sale teritoriale în slujba cetăţenilor, făcând ca serviciul public să fie uşor accesibil, transparent şi deparazitat de acte de corupţie. Vom intensifica, în plus, relaţia de parteneriat cu autorităţile publice locale alese, cu organizaţiile neguvernamentale, cât şi cu ceilalţi parteneri sociali şi aceasta pentru că nu vrem să vă urmăm exemplul, nu vrem să folosim funcţia publică în interes propriu sau pentru clientelismul politic. Aţi fost deranjaţi de schimbările făcute în serviciile publice descentralizate, locuri în care v-aţi promovat oameni incompetenţi şi, de multe ori, corupţi. V-aţi simţit deranjaţi de evidenţierea unor ilegalităţi ce aparţineau activităţii unor fruntaşi ai partidelor dumneavoastră, astăzi semnatare ale moţiunii. Ar fi fost firesc, de fapt, să ne mulţumiţi că v-am ajutat, indirect, să vă faceţi curăţenie în partide. Vă asigurăm, distinşi cetăţeni, că schimbările nu au însemnat epurare politică, ci o necesare procedură de epurare a incompetenţei şi o primenire a administraţiei. În ciuda greutăţilor reformei, a unor sacrificii, se vede bine, sondajele de opinie o susţin, că se conservă credibilitatea actualului Guvern şi faptul că acesta se află pe drumul cel bun, aşa că noi vom continua. (Comentarii în partea stângă a sălii) Vă mulţumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Mulţumesc. Invit la microfon pe domnul deputat Adrian Mogoş, din partea Grupului PNL şi se pregăteşte domnul deputat Marian Sârbu, din partea Grupului PDSR.
	Domnul Ion Mogoş: Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Moţiunea de cenzură, lansată de iniţiatorii şi semnatarii ei, s-ar dori un aspru rechizitoriu la adresa Executivului actual. În realitate, ea poate fi tradusă ca o dare de seamă a guvernării precedente, ca o recunoaştere a stării de lucruri în care s-a abandonat ţara, în noiembrie '96, după o politică a pârjolirii naţionale, dar la care lipseşte capitolul "Sancţiuni sever aplicate acestei guvernări". Dacă ar fi să mă opresc la comentarea pct.9 din moţiune, aş începe folosind termenii dumneavoastră, cu câteva întrebări retorice. Ce aţi făcut dumneavoastră, adevăraţii profesionişti, care aţi dus România pe ultimele locuri în ierarhia popoarelor civilizate din Europa, care aţi îngropat toate speranţele poporului român? Noi recunoaştem că nu suntem profesionişti şi că Guvernul este un Guvern politic, care ştie, însă, că România are o singură şansă: ieşirea din criza actuală numai pe calea reformei. În acest sens, ne mândrim că nu suntem profesionişti, dar suntem iubitori de reformă şi democraţie şi vă acuzăm pe dumneavoastră că sunteţi profesioniştii dezastrului, care aţi dus ţara într-o stare disperată. (Aplauze în partea dreaptă a sălii) Cum să fi putut lua actualul Guvern toate măsurile legislative în numai 6 luni de când poporul v-a alungat de la putere? (Rumoare) Realitatea crudă cu care ne-am confruntat, depăşea orice imaginaţie. O ţară fără nici un ban, cu credite cheltuite în congrese şi însuşite în structurile dumneavoastră, cu o economie acaparată şi sufocată de clientela politică, cu atitudine de dispreţ faţă de toate normele democratice, nu poate fi salvată peste noapte. S-au impus măsuri urgente pentru salvarea fiinţei naţionale, care să asigure, pentru moment, supravieţuirea acestui popor, s-au impus negocieri pentru o platformă de guvernare, care să zădărnicească orice încercare de a mai întoarce România din drumul democraţiei şi prosperităţii. Toate acestea şi multe altele, pe care le ştiţi foarte bine, dar pe care le-aţi ascuns poporului, obligă actualul Guvern să ia aproape totul de la capăt, pentru că noi nu ne putem permite să ne jucăm de-a reforma şi nici să amânăm adevărata reformă numai pentru a rămâne la putere. Până când să mai permitem afirmaţia absurdă că actualul Guvern ar fi în neputinţă şi refugiat în folosirea excesivă a legiferării prin ordonanţe, cu consecinţa aşa-zisei încălcări a controlului parlamentar? Noi înţelegem să respectăm Constituţia, de aceea am ales, în parte, politica legiferării prin ordonanţe, ca o cale a ieşirii din starea de necesitate, instalată pe toate planurile în statul român. Cu o economie bolnavă, cu oameni sărăciţi şi umiliţi, de la care aţi obţinut încrederea pe care aţi batjocorit-o apoi, orice Guvern cinstit, cu adevărat românesc, nu putea proceda altfel. Din partea stângă a sălii: Care românesc?!
	Domnul Ion Mogoş: Majoritatea parlamentară a susţinut şi susţine eforturile actualei guvernări, într-o vreme în care ţara nu are nevoie de dezbateri, ci de reformă adevărată. Noi credem că a trecut vremea vorbelor goale şi a venit vremea faptelor. Faptele reformatoare ale actualului Guvern vă deranjează, domnilor. Ce aţi fi vrut să facem, şezători literare în Parlament, când oamenii s-au săturat de discursuri mincinoase? Noi am abilitat Guvernul să emită aceste ordonanţe, tocmai pentru a relansa reforma pe care dumneavoastră aţi ucis-o. Dacă veţi crede că vom fi judecaţi pentru aceasta, vă înşelaţi. Nu aş vrea să trec peste un comentariu care se impune în legătură cu câteva susţineri sau, mai corect spus, răstălmăciri lansate de către un antevorbitor, semnatar al moţiunii, referitoare la dispoziţiile constituţionale legate de delegarea legislativă. Doamnelor şi domnilor, Aş vrea să se reţină că textul constituţional care reglementează această materie, respectiv art.114 din legea fundamentală, menţionează şi creează posibilitatea Guvernului de a prelua delegarea sub aspect legislativ, emiţând ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, ordonanţele care sunt precizate sau abilitate, mai corect spus, printr-o lege specială care există, iar ordonanţele de urgenţă, în condiţiile în care acestea pot fi adoptate de către Guvern şi supuse aprobării Parlamentului. Ambele aceste forme de exercitare legislativă sunt în abilitarea Guvernului şi nu se încalcă în nici un mod dispoziţiile constituţionale. Ordonanţele Guvernului Ciorbea vor să facă ordine şi să impună disciplină, pentru ca, într-un asemenea cadru, să putem legifera, fără teama că politica dumneavoastră revanşardă să aibă sorţi de izbândă. Legea fundamentală ne-a oferit această posibilitate şi nu înţelegem de ce nu vă convine Constituţia. Iată de ce aţi intrat în capcana propriei dumneavoastră moţiuni! Închei cu vorbele de început: moţiunea este inconştientul rechizitoriu pe care vi l-aţi făcut, iar noi o vom respinge, pentru ca poporul să înţeleagă că politica nu este o joacă de-a moţiunile. Aşadar, înainte de orice, reforma. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc. Invit la microfon pe domnul deputat Marian Sârbu, din partea Grupului PDSR. Urmează domnul deputat Valeriu Stoica, ministru din partea Grupului PNL.
	Domnul Marian Sârbu: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Onoraţi membri ai Guvernului, Stimaţi colegi, Principalul angajament pe care şi l-a asumat Guvernul, în cadrul Programului pe termen scurt, a fost, indiscutabil, cel legat de combaterea sărăciei. După 6 luni, datele prezentate de Comisia Naţională de Statistică, deci nu de opoziţie, arată clar, indubitabil ceea ce a realizat Guvernul în acest domeniu, adică cel mai scăzut nivel de trai de după Decembrie 1989. Câteva cifre pot foarte uşor să conducă la această certitudine. Astfel: salariul real, raportat la luna octombrie 1990, salariu care în octombrie 1996 era de 76%, a scăzut astăzi cu peste 20 de procente; pensia medie reală a înregistrat, în ultimele 6 luni, o scădere cu peste 30 de procente; desfacerile de mărfuri prin comerţul cu amănuntul au scăzut cu procente între 25 şi 30%, în principal la alimentele de bază, având efect negativ atât pentru producători sau prestatorii de servicii, dar, în primul rând, pentru securitatea alimentară a populaţiei; şomajul a crescut de la 6 la 7%, ca urmare a unor măsuri antieconomice şi care afectează inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii, în condiţiile în care nu există nici un program adecvat de reconversie profesională, contrar promisiunilor făcute de Executiv. Domnule prim-ministru, Mă voi opri aici cu prezentarea acestor cifre, reamintindu-vă că ieri, într-o conferinţă de presă, domnul ministru Athanasiu recunoştea, poate cu un fair-play recunoscut la dânsul, faptul că măsurile economice au lovit puternic în veniturile populaţiei. Pe de altă parte, am fost de acord cu dumneavoastră, atunci când, în discursul prezentat cu ocazia investiturii, aţi afirmat că marea greşeală a unui om politic este să se piardă în date statistice şi să uite chipul vieţii adevărate, imaginea acestei vieţi. Eu cred că dumneavoastră aţi uitat-o deja. Spun aceasta pentru că, altfel, nu-mi pot explica de ce, în faţa Parlamentului, aţi afirmat că Guvernul pe care îl conduceţi a reuşit. În privinţa combaterii sărăciei, ceea ce a reuşit cabinetul dumneavoastră a fost că i-aţi transformat pe cei care aveau un trai decent în săraci, iar pe cei care erau săraci, în săraci lipiţi. Poate că pentru dumneavoastră, domnilor guvernanţi, aceasta este o situaţie normală, din moment ce deosebite, istorice chiar, sunt doar discursurile, conferinţele de presă, talkshow-urile şi altele, şi altele. Poate că normal vi se pare şi faptul că un om a murit, pur şi simplu, pe stradă, abandonat de cei care erau obligaţi să-l trateze, din moment ce ministrul sănătăţii nu şi-a dat încă demisia. Probabil că doriţi demisia ministrului Mincu, cel puţin aşa am înţeles din ceea ce aţi spus de azi de dimineaţă. (Amuzament şi aplauze în partea stângă) Este evident, domnule prim-ministru, că, preocupat de ceea ce poate fi numai eveniment istoric, aţi dat uitării normalul sau anormalul de zi cu zi, suferinţa celor care îşi văd ameninţate locurile de muncă sau pentru care asigurarea traiului zilnic este deja o mare problemă. Mai mult chiar, dacă acum 6 luni vorbeaţi despre nevoia de bunăstare şi de sentimentul apartenenţei la un popor liber, prosper şi mândru, zilele trecute aţi sugerat apartenenţa la un popor leneş, din moment ce susţineţi că Guvernul nu poate da o lege împotriva lenei. În acelaşi timp, este trist ca, un om care a condus ani în şir mişcarea sindicală, organizând forme de protest, la care au participat, uneori, zeci de mii de salariaţi, să afirme astăzi, când se află de cealaltă parte a baricadei, că unele manifestări sunt organizate de incitatori sau de oameni interesaţi în destabilizare. (Rumoare în partea dreaptă a sălii) Sunt exact expresii pe care le-aţi dezavuat, pe bună dreptate, în trecut, dar pe care astăzi le folosiţi cu seninătate. Nu, domnule prim-ministru, şi dumneavoastră ştiţi foarte bine acest lucru, oamenii nu ies în stradă pentru că vor să destabilizeze, ci pentru că vor să-şi apere locurile de muncă şi pentru că nu mai cred în promisiunile demagogice din timpul campaniei electorale. În locul unor programe clare, în toate aceste 6 luni, aţi oferit acestor oameni, pe lângă muncă, sudoare şi austeritate, multe, multe alte citate. L-aţi citat, evident, pe Churchill, l-aţi citat pe Kennedy, l-aţi citat pe Kogălniceanu, l-aţi citat chiar şi pe Neal Armstrong, cel care a fost primul om care a pus piciorul pe lună. Noi sperăm ca măcar această moţiune să vă aducă la preocupări mai pământene, chiar dacă ea va fi respinsă. Apropo de respingerea moţiunii, de care am ajuns, cel puţin personal, să nu mă îndoiesc, trebuie să vă mărturisesc că, astăzi, am aflat care sunt principiile pentru care veţi supravieţui la guvernare. Sunt două: unul este cel care vine din partea coaliţiei care vă susţine şi care, astăzi, a fost extrem de pregnant exprimat, el se numeşte "dă-i înainte, Victoraş, dă-i înainte Victoraş!"; cel de al doilea vine dinspre televiziunea publică şi se numeşte, probabil, "Victoraş, fă-te că lucrezi!". (Râsete în partea stângă şi vociferări în partea dreaptă) În orice caz, cu toate acestea, domnule prim-ministru, îngăduiţi-mi să vă reamintesc ceea ce scrie pe frontispiciul Universităţii din Oxford - am ales această ţară pentru că ştiu că vă place Churchill - şi care nu este altceva decât un îndemn la folosirea eficientă a timpului. Poate aşa veţi mai uita de sindromul de care, se pare că Guvernul dumneavoastră este bolnav, şi anume de sindromul moştenirii dezastruoase.
	Domnul Ion Corniţă (din bancă): Hoţii!
	Domnul Marian Sârbu: Domnule prim-ministru, chiar şi pentru dumneavoastră, orele trec şi vă vor fi puse la socoteală. Vă mulţumesc. (Aplauze puternice în partea stângă a sălii)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Îl invit la microfon pe domnul ministru Valeriu Stoica, deputat PNL. Se pregăteşte domnul deputat Petre Naidin, PDSR.
	Domnul Valeriu Stoica: Doamnelor şi domnilor parlamentari, O veche vorbă românească spune: tot răul spre bine. Intenţia rea a acestei moţiuni promovată de Opoziţie se transformă, de fapt, în ceea ce este bine. Pentru că moţiunea formulată de Opoziţie a pus în evidenţă două filozofii politice diferite, două stiluri politice diferite şi astăzi, în cursul acestei dezbateri, naţiunea română a putut să vadă care este răul şi care este binele în această ţară. (Aplauze în partea dreaptă a sălii) Voci din partea stângă a sălii: Trăiască răul! Răul e acolo!
	Domnul Valeriu Stoica: Nu este prima dată când spuneţi "Trăiască răul!", pentru că prin dumneavoastră răul s-a dovedit că trăieşte. Însă istoria dovedeşte că binele învinge întotdeauna. (Aplauze în partea dreaptă a sălii) (Rumoare, vociferări în partea stângă a sălii) Constat în cuprinsul moţiunii că există chiar fraze de natură să stârnească, cum spuneţi dumneavoastră, amuzamentul. Se vorbeşte de tendinţele autoritare şi de tendinţele totalitare ale actualei guvernări. Este cel puţin ridicol să faceţi o asemenea afirmaţie, doamnelor şi domnilor parlamentari din Opoziţie, câtă vreme dumneavoastră, prin ceea ce reprezentaţi în politica românească sunteţi într-adevăr urmaşii unei şcoli politice şi ai unui stil politic, nu autoritar, ci totalitar. (Aplauze în partea stângă a sălii) Suntem acuzaţi noi astăzi că folosim prea mult un stil de a guverna, pe care dumneavoastră îl numiţi autoritar şi totalitar. Dar dumneavoastră ignoraţi că înainte de a formula dumneavoastră această moţiune de cenzură, Guvernul Ciorbea a folosit pentru prima dată un mecanism constituţional, pe care şi dumneavoastră aţi fi putut să-l folosiţi timp de 4 ani, cât aţi fost la guvernare. N-aţi folosit niciodată acest mecanism guvernamental al asumării responsabilităţii. Acest mecanism constituţional al asumării responsabilităţii. Cea mai bună dovadă de democraţie, doamnelor şi domnilor din Opoziţie, este că Guvernul Ciorbea nu se teme de Parlament. (Aplauze, râsete, comentarii în partea stângă a sălii) Am spus .... şi în orice caz, nu de dumneavoastră .... (Rumoare, râsete, aplauze în partea stângă a sălii) Vă mulţumesc. Asumându-şi responsabilitatea în faţa Parlamentului, aşa cum se va dovedi şi luni, la începutul săptămânii viitoare, acest Guvern va obţine ceea ce a obţinut de la început, pentru că alegerile din toamna anului trecut nu au reprezentat o simplă schimbare de Guvern. Alegerile din toamna anului trecut au însemnat mult mai mult. Alegerile din toamna anului trecut reprezintă opţiunea poporului român. Iar cu acea ocazie, Parlamentul a dat votul de încredere Guvernului Ciorbea şi Programului pe care acest Guvern şi l-a asumat. Prin asumarea responsabilităţii guvernamentale, noi am făcut ceea ce dumneavoastră, doamnelor şi domnilor din Opoziţie, n-aţi putut să faceţi niciodată. Este diferenţa dintre voinţa politică democratică şi frica de democraţie, iar dumneavoastră ar fi trebuit să învăţaţi măcar acest lucru de la noi. În faţa acestui curaj de a ne asuma responsabilitatea, ar fi trebuit să nu mai aveţi curajul de a face moţiuni inutile. Pentru că moţiunea dumneavoastră este inutilă. Şi, ca urmare, vreau să vă spun că şi moţiunea care se dezbate astăzi şi moţiunea care se dezbate luni sunt moţiuni fără miză. Dar dumneavoastră promovaţi o luptă politică fără miză. Pentru că miza adevărată a luptei politice din România, astăzi, ar fi trebuit să fie lupta pentru democraţie. Dumneavoastră, din '90 şi până astăzi, nu aţi vrut să vă angajaţi în lupta pentru această adevărată miză a României. Aşa încât, să ştiţi că dincolo de argumentele pe care dumneavoastră le-aţi adus astăzi, dintre care unul este demn de luat în seamă, acela că acest Guvern a vândut tot şi nu mai aveţi dumneavoastră ce mai vinde (râsete în partea stângă a sălii) este cel puţin ridicol acest argument, pentru că până în noiembrie dumneavoastră aţi putut să vindeţi tot ceea ce era de vândut în această ţară. Aţi uitat însă să vindeţi ceva şi o să ne străduim noi să vindem ceea ce n-aţi vândut dumneavoastră: ultimii dinozauri politici din România. Vă mulţumesc. (Aplauze, râsete în partea dreaptă a sălii)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Petre Naidin, din partea Grupului PDSR. Urmează domnul ministru deputat Tăriceanu.
	Domnul Petre Naidin: Stimat auditoriu, Vă mărturisesc, domnule prim-ministru, pentru a-mi pregăti intervenţia, ca un compliment, că v-am citit şi voi cita din reflecţiile dumneavoastră, din păcate multe sunt mai puţin inspirate. Ne-aţi reamintit de filozofia marilor personalităţi, sau de construcţia unor epoci în care s-a declanşat procesul reformării unei societăţi sau a unei ţări. De la anticii acadieni, Sargon şi Nasam Sim, continuând cu babilonianul Hamurabi, trecând prin spaţiul elenistic cu Licurg, Solon, Cristene şi Pericle, evidenţiind opere ale lui Confucius şi Lao Ţî, sunteţi entuziasmat de fraţii Grachus. Emiteţi judecata "reforma este un dat al societăţii umane", ceea ce se cam ştia. La Bruxelles, ne-aţi asigurat că sunteţi adeptul pildelor istorice, ale împăratului Chinei, Şi Hoang Di, gustaţi aforismele lui Terentus, minte luminată a umanităţii. Dacă mă iubiţi, dacă ne iubiţi, să ne vorbiţi de Sofocle şi Schiller, pentru că-mi plac foarte mult. Este bine că aţi precizat că încă nu încercaţi a vă compara cu nici unul dintre numele ilustre şi nici încă nu vă asumaţi singurii, meritul reformării actuale a României. Spun încă, pentru că declarând "Nouă ne revine însă atât onoarea, cât şi povara definitivării acestui amplu proces de reformă", printr-un simplu exerciţiu de logică, rezultă că la sfârşitul mandatului veţi intra în istoria nu numai a României, ci şi cea universală. Vă doresc succes! Aţi rămas dator, însă, cu explicaţia procedurii prin care aţi descoperit sabotorii naţiunii şi ai economiei, zeci de mii de manageri. Şi sper că nu veţi avea timp să-i arestaţi pe toţi, după modelul ştiut. Nu ne-aţi mărturisit cine a avut proasta inspiraţie de a vă conseia, pentru a dezvolta tema lenei la români şi lansa propaganda despre muncă, prin evidenţierea dezinteresului pentru muncă. Dacă 25% din populaţie produce, este pentru că nu s-au creat condiţii pentru muncă. Chiar dacă ai undiţă, nu poţi pescui în beznă, sau mai ales dacă balta n-are peşti. Să lăsăm, domnule prim-ministru, goarna şi lecţiile şi să ne concentrăm mai bine pe motor, pentru că l-aţi gripat şi nu-l reparăm cu sfaturi filozofale, ca să nu zic fabulaţii retorice. Ele nu ţin de foame. În acest mod, poate aflaţi că producţia industrială a scăzut pe 6 luni cu 16 la sută; că s-au redus stocurile de materii prime sau materiale, crescând cel al acumulării de produse finite, care la unele ramuri şi subramuri depăşesc de 5 până la 8 ori producţia lunară; că procesul investiţional s-a blocat, investiţiile pe trimestrulI/1997 scăzând cu 36 la sută. Poate entuziasmul şi revelaţia s-ar cristaliza în teme de reflecţie de ce unicele creşteri ale producţiei sunt în industria alimentară şi băuturi. Başca, a crescut consumul de energie electrică numai pentru iluminatul public. Care sunt pârghiile de stimulare a activităţilor industriale şi cât trebuie să se diminueze rolul statului? Nu ştiu ce ar spune Socrate, dar ministrul de resort gândeşte şi aplică. Citez: "O politică industrială nu poate să vizeze dezvoltarea sau menţinerea în egală măsură a tuturor ramurilor, sectoarele energo-intensive, cât şi cele demodate, cum ar fi industria grea, a cimentului, a aluminiului, metalurgia, (deci cam toate), nu cred că are rost să continuăm dezvoltarea lor. Să lăsăm lucrurile aşa cum sunt". Să nu dorească Guvernul nimic în materie de industrie şi să nu ştie de autoprotecţie? Cine mai creează resursele, cine le alocă, cine sprijină agresivitatea produselor noastre? Cine promovează tehnologiile moderne cu şanse concurenţiale? Cine ghidează funcţionalitatea pe orizontală a ramurii? În America, ne spune domnul profesor Bran, rectorul ASE-ului, statul, atunci când preţul la benzină creşte, scoate din rezerve o cantitate mare de petrol şi măreşte oferta. Statul intervine acolo fără nici o remuşcare. În schimb, noi ne arătăm disponibilitatea de a întreba ce putem face pentru americani? Ce minte luminată a putut lansa argumentul economic oficial? Citez: "România poate deveni o importantă piaţă pentru Statele Unite ale Americii, pentru a primi sprijinul aderării în structurile NATO". Şi cum să nu-l credem pe domnul Ciorbea, când afirmă: "Programul de reformă a fost transmis la Washington şi cu ultima virgulă", chiar dacă a fost invers. Teoria pe care o agreaţi (Rumoare), a cuceririi la o economie globalizată, ce-mi aduce aminte de Tezele lui Valev, se cristalizează în "nu trebuie să retehnologizăm în sectoarele în care ţările dezvoltate industrial au supraproducţie". Văd că se construieşte o economie nu cu spatele la zid, cum ne traduce viaţa domnul Constantinescu, ci cu faţa la zid. Lista celor 200 de găuri negre, pregătită în continuare, ce vor fi lichidate prin privatizare, nu poate decât bucura pe cei pregătiţi de câtva timp, pentru a cumpăra la preţuri derizorii, convenabile, aranjate, mărinimoase, înţelegătoare. Aceştia, strânşi în escadrile, ne sunt investitorii? Şi, din presa de astăzi citez: "Ce se ascunde în spatele perdelei de fum care înconjoară afacerea IAR Belle Helicopter?" Domnilor guvernanţi, acum, că am fost lecuiţi de obsesia că vom fi atacaţi, respectaţi ce v-a transmis de la Mangalia domnul Constantinescu: România să se ocupe numai de economie, s-o facă aducătoare de profit. Nu ştiu dacă a înţeles şi domnia sa că privatizarea sectorului energetic, petrolier, telecomunicaţii, cât şi generalizarea falimentului industriei româneşti, sunt obiectivele mandatului dumneavoastră. Văzând cât sunteţi de hotărâţi, fără pic de îndoială, ne este teamă. Ne este teamă că înţelepciunea şi cuminţenia poporului român, pe care-l tot lăudaţi, are o limită. Ne este teamă că are dreptate cel care a afirmat: paradisul este o ficţiune politică, în schimb, infernul este o capodoperă politică. Istoria nu este decisă de visători sau idealişti, şi nimeni n-a fost profet în ţara lui. Iar dumneavoastră, domnilor guvernanţi, aveţi şansa să mutaţi iadul în casa românilor. Sper să nu reuşiţi. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc. Urmează domnul senator Nistor Bădiceanu, din partea Grupului PNŢCD. Se pregăteşte doamna senator Elena Preda, din partea Grupului PDSR.
	Domnul Nistor Bădiceanu: Domnule prim-ministru, Domnilor preşedinţi de şedinţă, Domnilor parlamentari, Gălăgioasă Opoziţie, (Râsete; aplauze în partea stângă a sălii) Vă promit că n-am să vă spun vorbe care să vă placă. Mărturisesc că nu-mi venea să-mi cred ochilor citind motivaţia Moţiunii de cenzură. Domniile lor constată "iminenţa declanşării unei crize grave, economice, sociale, ca urmare a politicii aventuriste şi incompetenţei guvernanţilor ..." şi dă-i, şi dă-i.... "Iau act domniile lor - citez din nou - de prăbuşirea dramatică a nivelului de trai al cetăţenilor, de înrăutăţirea fără precedent a stării de sănătate a populaţiei, de lipsa unei politici coerente şi eficiente ..." şi aşa mai departe. (Rumoare) "... cu minciuna, clientelismul politic, ca formulă de guvernare, ... unele manifestări ..., lipsă de demnitate ..., în raporturile cu străinătatea ..." Îţi vine să-ţi faci cruce, chiar dacă eşti liber cugetător. Dacă toate aceste constatări, luări la cunoştinţă, îngrijorări şi sesizări ar fi fost cuprinse în preambulul bilanţului guvernării Văcăroiu, ar fi fost adevărul de necontestat, şi nu scorneli de ocazie. În cotidianul "Libertatea" de ieri, într-un articol intitulat "Finanţiştii Băncii Mondiale văd România în culori sumbre", se afirmă că guvernanţii vor avea mult de furcă, pentru a smulge ţara din sărăcie. Aşa este. Dar cine a adus-o în starea de astăzi? Nu regimul Iliescu? În clasamentul ţărilor în tranziţie figurăm pe antepenultimul loc, în urma Albaniei, Estoniei, Letoniei, Kirghistanului. Ăsta e rezultatul înţeleptei conduceri, pentru care vreţi acum să-l faceţi răspunzător pe actualul Guvern. Până şi Bulgaria ne-a luat-o înainte, domnilor. Ducând o politică xenofobă, cu slogane de genul "Nu ne vindem ţara", în clasamentul de care aminteam mai înainte figurăm cu 66 de dolari pe cap de locuitor, în timp ce Ungaria figurează cu 1.198. Comentariile sunt de prisos. (Rumoare) Vorbind de funie în casa spânzuratului, acuzaţi Guvernul de minciună şi clientelism politic. Dar la adresa cărui Guvern se scanda "Aţi minţit poporul cu televizorul"? (Râsete, aplauze în partea stângă a sălii) De clientelism politic, ce să mai vorbim? Ceea ce de fapt vă îngrijorează este că fosta dumneavoastră clientelă politică dă admitere la Academia domnului Dejeu. Mimaţi că sunteţi îngrijoraţi de soarta populaţiei sărăcite de politica pe care aţi dus-o, pe când, în realitate, vă nelinişteşte soarta miliardarilor tranziţiei. Prin încetarea subvenţionării unor sectoare ale economiei, îmbogăţiţii de ieri au pierdut o sursă de sporire a averilor agonisite prin corupţie, şi poate că, în final, se va dovedi că totuşi nu există corupţie fără corupţi. Acuzaţi Guvernul că foloseşte excesiv ordonanţele de urgenţă. Este nevoit s-o facă, pentru a contracara politica de filibusterizare pe care o practicaţi. Nu mai departe de săptămâna trecută, un distins domn senator din Opoziţie a vorbit 53 de minute pentru a argumenta necesitatea schimbării titlului unei iniţiative legislative. Prin astfel de metode vreţi să puneţi Guvernul în dificultate, pentru ca apoi să afirmaţi că este incapabil de a guverna ţara. (Rumoare) Cu haosul economic sunt de acord, numai că nu a fost creat în ultimele 6 luni, ci în ultimii 50 de ani, iar în ultimii 7 a atins cele mai înalte culmi. Din acest punct de vedere, Guvernul Ciorbea este pus în situaţia creatorului lumii. Are haosul drept materie primă. (Aplauze; rumoare în partea stângă a sălii) De haosul din capul unor semnatari ai moţiunii, ce să mai spun? (Râsete) Mizând pe memoria scurtă a poporului român, semnatarii moţiunii, dintre care unii au instigat la înlăturare prin forţă a Guvernului, ne îndeamnă să retragem încrederea acordată domnului Ciorbea, pentru a deschide calea formării unui Guvern responsabil, competent şi ataşat intereselor naţionale. Eventual, în frunte tot cu domnul Văcăroiu, premier, cu domnul Mincu la Sănătate, cu domnul Bivolaru la Finanţe, cu domnul Bud la Externe, Miron Cosma la Interne, Hrebenciuc la Anticorupţie, Vadim la Minorităţi, Sever Mureşan la Banca Naţională, domnilor! (Rumoare; râsete) (Aplauze în partea stângă a sălii) Şi, eventual, Zaher Iskandarani la Regia Tutunului ... Calibrul să fie complet. (Rumoare; vociferări) Spunea o antevorbitoare că cine ştie minţi frumos are şanse să câştige şi ne acuza că astfel am câştigat încrederea electoratului. (Rumoare) Dar, domnilor, dumneavoastră aţi avut profesionişti în ale minciunii. Aţi minţit poporul în '92, l-aţi minţit în '90. Cum Dracu' de nu v-a mai crezut şi în '96?! (Rumoare; râsete în partea stângă a sălii) Mai spunea, tot de la acest microfon, trombonul naţional, că domnul Jacques Chirac a primit o lecţie ... (rumoare).... a primit o lecţie şi, vezi, de-aia a .... A uitat însă să spună că domnul Le Pen, în urma vizitei domniei sale la Paris văzând ce prieteni are, a intrat cu un singur deputat în Camera Franceză. (Rumoare; vociferări) Voci din sală: Cimentul, cimentul! Explică-te cum e cu cimentul, că altfel nu înţelegem nimic!
	Domnul Nistor Bădiceanu: Şi mai e o treabă. Ţin să-l felicit de la acest microfon pe domnul Văcăroiu care, oricum, a spus cel mai bun banc al anului săptămâna trecută la Râmnicu-Vâlcea. Spunea domnia sa că la începutul anului va veni la putere în urma unor alegeri anticipate. Vă mulţumesc.
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc. Invit la microfon pe doamna senator Preda. Se pregăteşte domnul deputat ministru Călin Popescu Tăriceanu. Doamna senator Elena Preda, din partea Grupului PDSR. Doamnă, aveţi cuvântul.
	Doamna Elena Preda: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri. Stimaţi colegi parlamentari, Ori de câte ori un guvern lansează un program radical de schimbare socială şi imprimă un ritm contracronometru, ca să citez din alocuţiunea premierului, e bine ca, din când în când, fie şi pe furiş, să arunce o privire peste umăr. Aceasta, pentru ca Guvernul să se asigure dacă-l urmează cineva şi, poate, pentru a nu-şi autolimita speranţa de viaţă la numai 200 de zile. Dacă ar fi să privească o clipă înapoi, pe marea învolburată de promisiuni, faceri şi desfaceri, şocuri şi subşocuri, Guvernul ar mai avea şi ar putea sesiza SOS-ul organismului social fragilizat, a cărui imagine aduce, cu impresionanta pânză, "Pluta meduzei". Corpuri profesioniste de elită, de agricultori, ingineri, sau constructori, de profesori, sau medici, încearcă să-şi facă auzite glasurile. Rând pe rând sunt abandonate, acaparate, ori subordonate politicului, deşi acesta nu are ştiinţa de a le face utile. Undeva, corpul medical avertizează asupra crizei stării de sănătate a poporului român şi asupra gravei deteriorări biologice. Acutizarea crizei în ultima jumătate de an a generat-o disfucnţionalităţi pe care unele medii le-au analizat deja cu competenţă. Voi aduce în atenţia dumneavoastră doar câteva: - oprirea reformei sanitare începute de guvernele anterioare, reformă care avea la bază studiile specialiştilor noştri corelate cu proiecte şi consultanţă OMS şi Banca Mondială; această reformă s-a oprit fără o strategie alternativă şi fără a pune ceva în loc; - scăderea drastică a calităţii vieţii, sărăcia extinzându-se la grupe sociale tot mai mari. - aşa-zisul model românesc de dezvoltare socială, de care vorbea primul-ministru, face abstracţie de faptul că figurăm ca posibilă sursă epidemică transnaţională, în computerul Centrului Internaţional pentru Controlul Maladiilor Infecţioase; - dezorganizarea asistenţei sociale prin acele reforme recente, care nu asigură, printr-o translatare de atribuţii, preluarea problemelor de sisteme nou înfiinţate; - lipsa de interes pentru serviciile comunitare, care să absoarbă toată cazuistica socială; - sistarea investiţiilor începute în anii anteriori - dispensare, spitale, centre de sănătate; - subfinanţarea şi disciplina financiară, care nu permit dezvoltarea fondului special pentru sănătate; - prăbuşirea producţiei interne de vaccinuri şi seruri - şi nimeni nu poate nega tradiţia medicinei româneşti în acest sector - în favoarea unor interese comerciale străine, care aduc produse similare, dar la preţuri exorbitante; - dispreţul clasei politice faţă de corpul medical şi, deci, absenţa măsurilor de creştere a performanţei actului medical, pornind de la disponibilizarea personalului şi ajungând la înscenarea de flagrante. Acesta este respectul pentru şcoala de medicină românească, in stare să formeze oameni competitivi oriunde în lume şi care a dat Nobel-ul. Palade s-a format la şcoala de la Bucureşti. Analiza stării de sănătate presupune cunoaşterea întregii problematici economico-socio-politice a unei societăţi. Sănătatea nu este doar un concept strict medical. Ea are un sens mult mai cuprinzător, implicând o alimentaţie suficientă şi sănătoasă, un climat social sănătos. Un studiu antropologic comparativ pe eşantioane din Europa, Suedia, Asia şi Africa, concludea că Suedia are coeficientul de inteligenţă cel mai mare. N-ar fi fost decât un pas până la ideea unui elitism, dacă medicii n-ar fi făcut unele observaţii indubitabile. Elementele de nutriţie au rol esenţial în dezvoltarea cognitivă. Coeficientul de inteligenţă este mai scăzut acolo unde există subnutribţie. În deceniile următoare va fi greu să mai observăm cauzele care acţionează acum. Din întrepătrunderea dimensiunilor biologic-spiritual-social, rezultă viitorul unei societăţi, iar neglijarea vreunei verigi afectează matricea genetică a naţiunii. Cum a identificat Guvernul priorităţile stării de sănătate, fără consultarea specialiştilor din diferitele domenii medicale şi fără a ţine cont de punctele lor de vedere? Şi, dacă spune că a făcut-o, de ce are în prim plan această atitudine distructivă faţă de forţa de muncă? Se pare că nu sunt pregătiţi guvernanţii să vadă în forţa de muncă, în calificarea înaltă, o nouă formă de capital, adevărata avere a unei ţări, superioară forţei banului. Sănătatea forţei de muncă presupune menţinerea, refacerea şi vigoarea ei. Privatizarea, prin lichidare, înseamnă de fapt lichidarea valorilor societăţii şi anularea calificării. Însumarea unor salarii pentru un om devenit peste noapte şomer nu compensează stressul cronic care-i secătuieşte resursele, determinând un sindrom general de maladaptare. În locul stressului de competiţie mobilizator, acţionează stressul de incertitudine, de aşteptare, care duce la epuizare, derută, sau apatie. Ne mândrim cu tinerii superdotaţi, cu valenţele integrative ale gândirii româneşti. Qui prodest? Dacă-i aruncăm în şomaj şi de aici, în ceea ce urmează - droguri, alcoolism, delincvenţă? Dacă le furăm viitorul prin propagarea nestingherită a undei de şoc? Dacă operăm un control excesiv, ceea ce experţii numesc ordine de surplus, inducând frică şi nesiguranţă? (Rumoare) Şi mai spunem că suntem interconectaţi la reţeaua lui homo ciberneticon! Că în societate acţionează autoreglările, interdependenţele, feed-back-ul, iniţiativele de la bază. Tranziţia inseamnă, dealtfel, toate acestea, iar cetăţeanul are dreptul să ştie ce-l aşteaptă, nefiindu-i indiferent cadrul existenţial la făurirea căruia participă. De aceea, Guvernul celor două sute de zile ar trebui, din când în când, să arunce o privire peste umăr. Mai supravieţuieşte cineva?
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc foarte mult. Îl invit la microfon pe domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu, ministru. Vorbeşte în contul Grupului PNL. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Lupu, PNŢCD.
	Domnul Călin Popescu Tăriceanu: Doamnelor şi domnilor, Stimaţi parlamentari, Am ascultat cu atenţie multe din luările de cuvânt ale reprezentanţilor Opoziţiei. Am auzit o serie de fraze sforăitoare, fals patriotarde, referitoare la falimentarea industriei româneşti, la lipsa strategiilor industriale de dezvoltare ale actualului Executiv. După luările de cuvânt ale reprezentanţilor Opoziţiei am înţeles astăzi mai bine concepţiile care domină gândirea dumneavoastră economică. Conceptul economiei multilateral dezvoltate - acesta este ceea ce aţi învăţat şi cu ceea ce aţi rămas. N-aţi mai putut să progresaţi, din păcate .... (Aplauze în partea dreaptă a sălii) Sunt convins că Răposatu' ar putea să fie mândru de dumneavoastră. (Aplauze în partea dreaptă a sălii) Mă simt totuşi obligat să vă spun că această falimentare a industriei, de care ne acuzaţi, aţi făcut-o dumneavoastră, în mod sistematic, timp de 7 ani de zile. Şi, de aceea, vreau să vă mai spun ceva: la nivel central, nu se poate acţiona prin măsuri administrative pentru reducerea producţiei, aşa cum vă plângeţi, pe ramuri sau întreprinderi. Totuşi, o serie de măsuri se pot lua. Şi aceste măsuri luate de Executiv se referă la aplicarea consecventă a programului guvernamental de privatizare şi de restructurare, la lichidarea întreprinderilor cu pierderi sistematice şi de durată, pe care le-aţi lăsat să funcţioneze bine şi merçi şi care au generat aceste fabuloase pierderi şi blocajul financiar. Am luat măsuri de austeritate bugetară, absolut necesare şi de creditare limitată numai la activităţi rentabile. În cei 7 ani de zile, cât aţi guvernat ţara, nu au lipsit strategiile. Începând din 1993, mai cu seamă, orientarea fermă, strategică, cum vă place s-o numiţi, a fost relansarea creşterii producţiei industriale cu orice costuri. Şi acest lucru s-a văzut evident în 1995 şi 1996, când a existat o creştere substanţială a producţiei industriale, însă însoţită de deficite considerabile la buget şi la balanţa comercială. În alţi termeni, această creştere se numeşte creştere pauperizantă. Poate aţi mai auzit de ea. Schimbarea din noiembrie 1996 are la bază o altă politică economică, de promovare a dezvoltării în direcţia cerută de forţele pieţii. Pentru că suntem în economie de piaţă, domnilor! (Vociferări în partea stângă a sălii) Alocarea resurselor de dezvoltare se face în funcţie de preţurile formate de piaţă, nu administrativ, cum aţi procedat dumneavoastră, ca o expresie a competitivităţii. Orientările generale de dezvoltare industrială, pe care în discursul său, domnul prim-ministru le-a menţionat, ţin să vi le readuc aminte. Ele se rezumă în câteva cuvinte la promovarea activităţilor legate de industria alimentară şi de chimia agricolă, de industria maşinilor şi utilajelor pentru agricultură, pentru că agricultura reprezintă o ramură care a fost neglijată de dumneavoastră şi care are un potenţial care merită să fie exploatat. Sunt o serie de proiecte de infrastructură, în măsură să absoarbă forţa de muncă, care vor fi în atenţia Executivului şi, de asemenea, nu neglijăm o ramură care părea mai puţin preţuită înainte de '89, dar care a adus mari avantaje economice industriei în România, industria uşoară, cu acces la export. Desigur că toate aceste ramuri nu pot să se dezvolte fără a acorda atenţia care se cuvine dezvoltării şi modernizării sectorului energetic. Iată în câteva cuvinte, domnilor, că aceste strategii nu lipsesc, ele sunt foarte clare, dar nu au ambiţia de a face şi de a menţine diverisificarea industrială pe care noi am moştenit-o de la Ceauşescu şi pe care aţi păstrat-o cu mare grijă, Vă mulţumesc.
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Vasile Lupu din partea Grupului parlamentar PNTCD, apoi urmează domnul ministru Athanasiu Alexandru, care va vorbi în timpul oferit de către Grupurile parlamentare PD-PSDR. Aveţi cuvântul, domnule deputat. Nu vă lăsaţi influenţat, domnule deputat, aveţi cuvântul.
	Domnul Vasile Lupu: Domnule preşedinte, Domnilor miniştri, Stimaţi parlamentari, Înainte de toate, aş vrea să felicit primul ministru pentru excelentul răspuns dat opoziţiei la moţiunea de cenzură. (Aplauze) Sunt convins că ţara întreagă este mândră de primul ministru, de un prim ministru cum numai în vremurile de glorie a avut parte România.(Vociferări în sală, comentarii) Doamnelor şi domnilor, Nu am de gând să rămân mult la microfon, ci doar pentru a reveni asupra unui punct din moţiunea de cenzură, punct care a reţinut atenţia şi altor colegi, ce au apreciat cu competenţă şi măsură eroarea din formularea punctului 8, căci despre acesta este vorba. În cele 6 luni de guvernare, se spune, principala preocupare a coaliţiei aflate la putere a fost împărţirea pe criterii politice şi a unor interese de grup a tuturor posturilor din adminsitraţia publică centrală şi locală, din regii şi societăţi comerciale, inclusiv bancare. Repet, spre luare aminte, a tuturor posturilor din administraţia publică centrală şi locală din regii şi societăţi comerciale, inclusiv bancare. Am găsit de cuviinţă să merg la buletinul statistic nr.4 din 1997 ca să vă informez şi pe dumneavoastră că aceste posturi nu ar fi mai puţin de 126700. Atâţi funcţionari a schimbat Guvernul Ciorbea? Sau atâţi funcţionari îi consideraţi dumneavoastră pedeserişti, sau dacă nu-i consideraţi... (Aplauze din partea Puterii) Sau dacă nu-i consideraţi, cel puţin aceasta aveaţi de gând, dacă poporul român n-ar fi înţeles la timp gândurile pe care le purtaţi. Şi acum să dau un citat, doamnelor şi domnilor. "Pedeserizarea a fost prezentată de foarte mulţi ca o eroare a noastră, înclin să cred că ea este mai degrabă o resursă neexploatată. Ne-am concentrat asurpa directorilor, pentru că avem nevoie de specialişti de calibru şi competenţa lor în partid". Alt citat: "Cea mai serioasă deficienţă în activitatea organizaţiilor noastre constă în faptul că activiatea se opreşte la nivelul judeţean al prefecţilor, directorilor şi preşedinţilor de organizaţii judeţene, fără să coboare mai jos la nivelul de bază". Aţi ajuns şi la portari, domnilor. (Aplauze din partea Puterii.) Opera, "Ideea politică a schimbării", publicată în 1996 la Regia Autonomă a Monitorului Oficial. Autorul îl veţi găsi. Pentru că aceeaşi pană se simte şi într-o declaraţie semnată de Grupul PDSR din Camera Deputaţilor. Se referea la o iniţiativă legislativă care şi-a propus să aducă parlamentarul căutat de poliţie şi de parchet la demnitatea cetăţeanului de rând de a răspunde şi a se apăra în faţa organelor de cercetare penală. Dar, iată, cum a fost interpretată această iniţiativă: "Prin genul de menevră parlamentară, iniţiat de cei 4 deputaţi ai coaliţiei majoritare, se intenţionează în realitate, schimbarea compoziţiei politice a Parlamentului, ceea ce echivalează în ultimă instanţă cu o epurare parlamentară, cu crearea unor presiuni asupra unor grupuri şi deputaţi. Această acţiune este, în fapt, un act de terorism politic, uşor de acoperit, de legitimitate a votului majorităţii". Terorism politic se cheamă, doamnelor şi domnilor, gaura de 75 de miliarde de lei dată în bugetul României? Şi acest vrednic parlamentar se găseşte pe lista semnatarilor moţiunii de cenzură. Domnule deputat Gabriel Bivolaru, v-a împiedicat Guvernul Ciorbea să restituiţi cele 75 de miliarde de lei venit la bugetul statului? (Aplauze) Din sală: Hoţii!
	Domnul Vasile Lupu: Doamnelor şi domnilor, semnatari ai moţiunii de cenzură, Noi suntem interesaţi ca în structurile administraţiei de stat să rămână membri ai partidelor de opoziţie, fără îndoială, funcţionari competenţi, cinstiţi. Pentru că trebuie să ne gândim şi noi la o guvernare mai lungă. Nesupravegheaţi, s-or întâlhări şi ai noştri... (Aplauze, ilaritate) Nu mă gândesc la o guvernare de 50 de ani sau chiar mai mult, cum v-aţi gândit dumneavoastră, dar o guvernare care să ne îngăduie să ne împlinim programul şi să răspundem în faţa poporului român la viitoarele alegeri. Suntem, într-adevăr, pentru a păstra oamenii competenţi şi cinstiţi, dar vrem să-i învăţăm pe cei care cred că şefia este pe viaţă să-şi exercite specialitatea şi alături de scaunul de şef. Este cumplit să trăieşti o viaţă numai din şefie, numai din trafic de influenţă, din luare de mită şi să nu munceşti ca omul de rând. Nu ai cum a-l înţelege dacă nu ajungi din când în cănd, o dată la 4, la 8 ani, la condiţia lui. Doamnelor şi domnilor, Am auzit de la această tribună, cum era şi de aşteptat, din nou acuza că am promis în campania electorală că nu vom schimba Legea fondului funciar şi am schimbat-o. Am promis că o schimbăm, domnilor. Am promis că o schimbăm şi am promis că vom da pământ şi acelor oameni nevoiaşi, cuprinşi într-o categorie din Legea fondului funciar, pe care-i înghesuie nevoia astăzi. (Vociferări din partea Opoziţiei.) Dar dumneavoastră de ce nu le-aţi dat pământ, domnilor? Aţi avut 6 ani şi acum de unde să le dăm pământ, dacă pământul se află prin abuz, prin trafic de influenţă, în proprietatea cleientelei dumneavoastră politice. Oamenii săraci nu au venit să-mi reproşeze iniţiativa legislativă de a retroceda fostele proprietăţi. Ba, mai mult, aşa cum au acceptat gospodarii, cu suprafeţe mai mari de până la 10 ha, să lase o cotă parte şi pentru cei nevoiaşi, cu atât mai mult vor accepta cei care au suprafeţe mai mari de 30-40 de ha sau mai mult, şi am primit informaţii în acest sens, să cedeze pentru cei nevoiaşi o palmă de pământ. Din sală: De ce nu le daţi, domnule?
	Domnul Vasile Lupu: Dar ei nu acceptă, domnilor, să-i vadă proprietari pe cei care i-au scos din casă, le-au aruncat copii în crângurile Bărăganului, i-au aruncat în închisori, şi acum sunt proprietari pe casele lor. Asta ştiu că nu acceptă. Şi nu acceptă nici principiile dreptului care au evoluat vreo 2000 de ani şi pe teritoriul ţării noastre, nici actuala Constituţie, nici legislaţia europeană pe care am ratificat-o în acest Parlament şi, la urmă, nici bunul simţ. S-a declanşat o propagandă sistematică împotriva proprietarilor de terenuri forestiere, dar, dumneavoastră, cei care întreţineţi această propagandă, aţi spus vreodată alături imaginea munţilor defrişaţi cu imaginea vilelor construite de funcţionari corupţi din Romsilva? Ţăranii şi-au distrus proprietăţile? Care a fost intenţia acestei regii autonome, când, după ce Legea fondului funciar a prevăzut exploatare în regim silvic pentru terenurile forestiere, să dea instrucţiuni după care aceste terenuri nu trebuiau păzite de pădurari? Cine să supravegheze regimul silvic? Din sală: Lupii.
	Domnul Vasile Lupu: Au distrus pădurile funcţionarii din Romsilva cu hoţii de codru, tocmai ca să compromită proprietatea particulară asupra terenurilor forestiere. Şi, una peste alta, am cerut pământurile părinţilor dumneavoastră, casele părinţilor dumneavoastră, pământurile dumneavoastră? Nu! Ale părinţilor noştri, ale oamenilor cinstiţi şi nu vrem altceva decât să ştim că în timpul guvernării noastre dreptatea a trimfat şi va triumfa. Din sală: Câtă pădure ai avut?
	Domnul Vasile Lupu: Am spus-o şi v-o spun şi dumneavoastră - un ha de pădure am, un ha pe care n-a mai rămas un pom de care să leg o capră, pentru că au ras-o oamenii dumneavoastră, din dimpul guvernării dumneavoastră. (Aplauze, vociverări, proteste) Aşa că nu am cerut pământ pentru mine, nu am cerut pentru deputaţii noştri, ci am cerut să se aplice legea şi să triumfe dreptatea, spre a se spulbera pentru totdeauna în ţara asta ideea că, cu votul iei casa sau pământul unui gospodar şi o treci în proprietatea nomeclaturistului. Sănătate şi să auzim de bine până la următoarea moţiune.(Urale, aplauze) Vă mulţumesc.
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul ministru Alexandru Athanasiu, care vorbeşte în timpul oferit de PD-PSDR. Aveţi cuvântul, domnule ministru.
	Domnul Alexandru Athanasiu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Susţinerea moţiunii de cenzură a evidenţiat, dacă mai era nevoie, faptul că autorii ei au memoria scurtă, lucrul poate egalat de falsa grijă pentru nevoile sociale ale poporului român. Oare cine, în utlimii ani, vorbind din vârful buzelor de echitate şi protecţie socială, a ignorat dreptul celor mai necăjiţi din cetăţenii României? Categorii întregi ale populaţiei şi-au văzut veniturile diminuate drastic de o politică economică pe cât de confuză, pe atât de neperformantă. Cum s-ar explica oare că veniturile din pensie s-au diminuat ajungând la niveluri inacceptabile cum au fost şi sunt în perioada '92-'96? Că bugetul de pensii a înregistrat în anul 1996 un deficit de 500 de miliarde de lei care atârnă de gâtul slăbit al atâtor pensionari? Domnilor din opoziţie şi autori ai moţiunii, Aţi vopsit cu straturi subţiri, inconsistente de protecţie socială politica de înavuţire nemeritată a câtorva şi astăzi pretindeţi aici şi acum că vă călăuzeşte un gând ce nu vă lasă să dormiţi, nevoile şi sărăcia neamului românesc. Pe cât de lăudabilă este o atare afirmaţie, pe atât de penibilă în raport cu situaţia economică şi socială în care aţi predat gestiunea acestei ţări. Secătuită de resurse financiară, cu o reformă împotmolită în propria dumneavoastră neputinţă, izolată în lumea civilizată, aceasta era imaginea României pe care ne-aţi lăsat-o şi de a cărei soartă disperată vă îngrijoraţi astăzi în termeni ultimativi şi sforăitori. Oare pe ce vă bazaţi, domnilor, în afirmaţiile cuprinse în moţiune? V-aş propune să facem o recapitulare. Aţi afirmat că nu ne îndeplinim angajamentele politice în domeniul protecţiei sociale. Cât adevăr şi cîtă minciună în acest enunţ? Am promis să majorăm alocaţiile de stat pentru copii la 50 000 lei. Le-am majorat. Este adevărat sau nu? (Vociferări, proteste din partea Opoziţiei.) Aceste alocaţii, dumneavoastră le-aţi mărit în 4 ani în doze homeopate, cu pipeta dezinteresului cu care aţi tratat nevoile copiilor acestei ţări. Mai mult, este în curs de adoptare Legea alocaţiei suplimentare pentru familiile cu mai mulţi copii, ceea ce va determina o creştere a veniturilor acestor copii şi familiilor lor. Nu am afirmat şi nu o voi face nici astăzi că aceste măsuri satisfac nevoile unei vieţi decente pentru copii. Dar a nega, într-un moment dificil pentru Ţara Românească, voinţa noastră materializată în fapt legislativ, prin care încercăm să păstrăm un echilibru raţional între exigenţele sociale şi posibilităţile economice, nu ne acuză pe noi, ci pe dumneavoastră, cei care confundaţi deliberat şi necinstit interesele de durată ale ţării şi ale oamenilor ei cu umorile proprii şi cu orbirea discernământului politic care vă caracterizează. Afirmaţi că politica noastră a determinat o scădere a puterii de cumpărare; desigur că aş fi înclinat să vă dau dreptate, dar sub o dublă condiţie. Să mă fi născut ieri şi să fiu mut. Oare nu cunoaştem cu toţii că o serie de venituri salariale, strâmb aşezate pe ierarhia funcţiilor, s-a datorat faptului susţinerii unor sectoare economice neperformante şi asta în detrimentul celorlalţi salariaţi care desfăşurau activităţi profitabile? Că au fost subvvenţionate salariile anumitor categorii profesionale pe considerente politice, că deseori politica salarială s-a făcut în dezacord cu regulile eficienţei economice şi productivităţii muncii şi doar în temeiul întreţinerii unei clientele politice? Noi am promis aşezarea la nivele decente a salariilor, în acord cu eficienţa muncii şi o vom face cât de curând şi doar constrângerile financiare nu ne-au permis pe moment să ne realizăm obiectivele politice. Reforma, pe care dumneavoastră aţi avortat-o, după o sarcină lungă şi toxică pentru naţiunea română, reprezintă desigur un proces care generează şi dificultăţi. Şi, din păcate, aceste dificultăţi le suportă poporul român. Dar noi credem în mod nedesminţit că suferinţa nu este destinul românilor şi am întreprins şi vom întreprinde acţiunile necesare pentru a dezvolta măsurile de reintegrare pe piaţa muncii a celor care îşi pierd sau îşi vor pierde temporar locul de muncă, precum şi acele măsuri compensatorii care prevăd plata de salarii până la 12. Dorim să fim bine înţeleşi, noi, Guvernul Ciorbea, guvernăm pentru şi în numele poporului român. Dar trebuie să înţelegem fiecare în parte şi toţi împreună că este vremea să gândim altfel, să muncim altfel, şi, mai ales, să ne asumăm cu încredere, curaj şi responsabilitate destinul propriu şi comunitar. Să schimbăm mentalitatea în care statul este privit ca un sac fără fund, din care se înfruptă cei cu mâna mai lungă şi mai iute. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Astăzi, după nici 6 luni de la instalarea Guvernului Ciorbea, autorii moţiunii ne cer demisia, pentru că în acest scurt interval de timp nu am reuşit, după părerea domniilor lor, ceea ce ei nu şi-au propus şi desigur nu aveau cum să reuşească în 4 ani de guvernare. Dacă utilizarea procedurii moţiunii de cenzură este o prerogativă constituţională, a cărei exercitare este salutată de orice Guvern democratic, în schimb, a imputa altora lucrurile pe care le-ai greşit şi pentru care nu ai răspuns încă în faţa naţiunii, a exploata nemulţumirle reale ale populaţiei pentru a-ţi scuza neputinţa de a oferi României şi cetăţenilor ei posibilitatea efectivă de a se integra în sistemul de valori europene, printr-o reformă radicală a mecanismelor economice şi a sistemului social, este, cum spunea un celebru gânditori renascentist, mai mult decât o crimă. Este o greşeală. Greşeala de a considera că oamenii acestei ţări pot fi în continuare minţiţi şi adormiţi cu fraze frumoase, pentru ca, profitând de somolenţa lor, ţara să fie jefuită de cei care au crezut că o vor conduce pentru mult timp. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Sunt încredinţat că prin votul dumneavoastră veţi respinge moţiunea de cenzură, dând credit politic şi moral acestui Guvern, a cărui reuşită se bazează şi se va baza în cotinuare pe dorinţa sinceră de reformă, pe creditul moral de a o face, pe înţelepciunea românilor, pe credibilitatea economică şi politică pe care România a dobândit-o în lume şi, nu în cele din urmă, pe voinţa reală de a da un chip nou acestei ţări, care trebuie să-şi ocupe definitiv şi cu demnitate locul pe care îl merită în familia europeană. (Aplauze puternice din partea Puterii.)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul Virgil Popa, din partea Grupului PDSR. Urmează domnul ministru Bogdan Niculescu Duvăz, din partea Grupului PD.
	Domnul Virgil Popa: Domnilor preşedinţi, Onoraţi membri ai Guvernului, Stimate colege şi stimaţi colegi, Ne aflăm astăzi în situaţia de a evalua îndeplinirea obligaţiilor asumate de către actuala coaliţie guvernamentală, în cadrul aşa zisului Program socio-economic pe termen scurt. Prin această moţiune, s-au creat condiţiile pentru actualii guvernanţi să-şi prezinte în faţa electoratului măreţele împliniri. Aceştia ar trebui să ne mulţumească pentru această facilitate, nu să se tânguiască că nu au timp să-şi îndeplinească programele, pentru că de 6 luni de zile înspăimântă Parlamentul cu tot felul de intenţii. Ba un pachet de 80-90 de legi, ba reducerea impozitelor, ori anularea lor şi chiar, de ce nu, măsuri pentru însănătoşirea economiei, stabilitate socială, creşterea nivelului de trai. Din cele 20 de obligaţii asumate de către CDR prin Contractul cu România, concretizate şi în Programul socio-economic pe termen scurt, 5 din acestea se referă la probleme privind: administraţia teritorială, combaterea corupţiei, asigurarea unor fonduri suficiente pentru domenii vitale ale societăţii româneşti, învăţământul, sănătatea, cultura, cercetarea, apărarea etc. Rezultatele percepute de către orice cetăţean duc la o singruă concluzie, nici una din aceste obligaţii nu a fost respectată. Iată, de pildă, angajamentul de promovare a unui proiect de lege pentru reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării nu a ajuns în Parlament, aruncţndu-se praf în ochii opiniei publice, în ultimul timp, prin publicarea în presă a unei intenţii în acest sens. Aşteptările cetăţenilor au fost înşelate şi în ceea ce priveşte creşterea fondurilor bugetare destinate unor domenii fundamentale pentru viaţa de fiecare zi a cetăţeanului. Contrar angajamentelor asumate de actuala putere, privind creşterea gradului de finanţare de la bugetul central şi de autofinanţare de către autorităţile locale a activităţii din domeniul administrativ, nivelul efectiv este mai mic cu 40% în 1997 faţă de 1996. Populaţia şi, mai ales, bugetarii din sectoarele la care m-am referit mai sus, privesc cu groază cum dispar cu zecile de mii locurile de muncă din aceste sectoare şi se diminuează drastic posibilităţile de satisfacere a serviciilor sociale de sănătate, învăţământ, cultură, cercetare ştiinţifică, ca să nu mai vorbim de calitatea acestor servicii. În opinia actualilor guvernanţi, stimaţi cetăţeni, toate acestea înseamnă reformă. Prin acelaşi contract, CDR s-a angajat ca în 200 de zile să mărească fondurile necesare destinate ordinii şi siguranţei naţionale şi publice. Nici în acest domeniu nu constatăm vreo schimbare în bine, aşa cum le place actualilor guvernanţi să spună. Fondurile Ministerului de Interne în 1997 sunt în termeni reali mult sub cele din anii anteriori. În schimb s-au creat o droaie de comisii centrale şi teritoriale de combatere a criminalităţii şi corupţiei, care atât prin construcţia lor, cât şi prin activităţile pe care le desfăşoară se manifestă alături de Constituţie şi de lege. Se încalcă grav principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, cât şi cel al neamestecului politicului în activitatea instituţiilor statului de drept. Se împiedică, prin intervenţii determinate de interese politice, funcţionarea Justiţiei, Parchetului, Poliţiei şi altor instituţii. Activitatea de combatere a criminalităţii şi corupţiei a devenit un circ, o vânătoare de vrăjitoare care descalifică instituţiile statului de drept în ochii opiniei publice. În elaborarea legislaţiei din sfera administraţiei publice, am asistat la cea mai răsunătoare creaţie a reformei din acest domeniu: elaborarea unui proiect de lege special pentru domnul Ciorbea în vederea păstrării scaunului de primar general al Capitalei pe lângă cel de prim-ministru. Constatând că e prea de oaie şi-a retras proiectul, dar, consecvent cu reforma cum e domnul premier, a introdus această mare trebuinţă a poporului român, în Ordonanţa de urgenţă nr.22/1997 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr.69/1991, republicată, la art.40, alin.21. Tot prin această ordonanţă, incompatibilitatea prevăzută în Constituţie la art.104 alin.1 este eliminată, că doar şi Constituţia trebuie reformată, având la dispoziţie ordonanţa de urgenţă, care a devenit principalul mod de legiferare în acest moment în România. Ne aşteptăm ca actualul Executiv să modifice şi Constituţia, tot printr-o ordonanţă de urgenţă! (Aplauze din partea stângă), căci, pentru actuala Putere, principiul constituţional "Nimeni nu este mai presus de lege" nu are nici o relevanţă politică şi juridică. Nu putem spune că nu mai sunt şi unele nerealizări. Au trecut 200 de zile şi actualii guvernanţi nu au terminat implantarea clienţilor în posturile din administraţie, prin care au fost eliminaţi profesionişti, oameni oneşti, şi care nu aveau nici o legătură, prin activitatea lor, cu exercitarea unor atribuţii politice. Şi aici, aş da un răspuns domnului Remus Opriş, secretarul general al Guvernului. Vorbea aici de faptul că dumnealor au instalat numai oameni profesionişti şi morali, dar am să dau un exemplu care mi-a venit foarte recent în memorie. Este vorba de primul consilier al prefectului de la Vaslui, care este, nici mai mult, nici mai puţin, un fost deţinut de drept comun, de fapt un procuror care a fost condamnat pentru mită şi care acum face şi desface legea în Judeţul Vaslui. Dar reforma-i reformă, şi, după cum ştiţi, sloganul din campania electorală - "schimbare", adică schimbare cu orice preţ, trebuie raportată în termen celor în drept. Oricum, populaţia are acum imaginea exactă a schimbării cu care a fost orbită în campania electorală. Şi, suntem convinşi că principiul negării negaţiei va funcţiona şi vom asista cât de curând la schimbarea schimbării. Vă mulţumesc. (Aplauze).
	Domnul Cristian Dumitrescu: Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul ministru... Poftiţi? Problemă de procedură... Vă rog, domnule deputat.
	Domnul Iohan Babiaş: Domnilor preşedinţi, Vreau să vă supun atenţiei un lucru: programul nostru de lucru a fost votat în cursul zilei de astăzi până la ora 18,30, inclusiv votarea. În consecinţă, propun ca să supuneţi votului încetarea discuţiilor şi trecerea la vot, că deja este termenul planificat depăşit. (Atmosferă tumultuoasă în sala de şedinţă; aplauze).
	Domnul Cristian Dumitrescu: Domnule deputat, În conformitate cu prevederile regulamentare, această solicitare se poate face în numele unui grup parlamentar. Dar nu cred că puteţi să faceţi în numele unui grup parlamentar, pentru că grupurile parlamentare, cu ocazia şedinţelor comune ale Birourilor permanente, au stabilit cum se va desfăşura şi timpii de desfăşurare ai acestei activităţi. Foarte bine, vă rog foarte mult, încă o dată vă spun, se poate face această intervenţie în numele unui grup parlamentar, de către un lider al grupului parlamentar, dar acest lucru presupune ca acel grup parlamentar să nu mai achieseze la o înţelegere care s-a făcut în Biroul permanent.
	Domnul Iohan Babias: Domnule preşedinte, Sunt..., vorbesc în numele Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Sunt adjunctul liderului (Aplauze).
	Domnul Cristian Dumitrescu: Domnul deputat Năstase.
	Domnul Adrian Năstase: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Sigur că programul a fost adoptat, însă ulterior s-a adoptat şi s-a aprobat procedura de desfăşurare a acestei şedinţe, cu alocările de timp respective. Deci, acel vot fiind ulterior, în mod evident el are mai multă valoare decât votul anterior. Deci, practic, s-a acceptat desfăşurarea în acest mod a şedinţei, şi nu cred că argumentul invocat de către colegul nostru poate să fie luat în considerare. Pe de altă parte, cred că este un moment mult prea important, ca să nu ţinem seama de nevoia de a desfăşura până la capăt această dezbatere şi, înţelegând că sunt şi alte chestiuni care pot să fie importante în viaţa unui parlamentar, totuşi, cred că în primul rând, activitatea de bază şi rolul esenţial este de a participa la aceste dezbateri. De aceea, vă rog foarte mult, să nu acceptaţi această propunere, care nu are nici temei în practica parlamentară, nici în votul pe care l-am exprimat astăzi.
	Domnul Cristian Dumitrescu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dealtfel, domnilor colegi, mai sunt foarte puţine intervenţii, ne apropiem de epuizarea timpilor de dezbatere ai fiecărui partid. Deci, continuăm dezbaterea. Are cuvântul domnul ministru Bogdan Niculescu Duvăz. Se pregăteşte domnul deputat Francisc Barany, U.D.M.R.
	Domnul Bogdan Niculescu Duvăz: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Aş fi dorit ca astăzi, de la această tribună, în sprijinul respingerii moţiunii propusă de Opoziţie, să vă vorbesc despre fiscalitate, dsespre restructurare şi despre privatizare, despre toate lucrurile pe care, actuala Opoziţie cât timp a guvernat nu le-a făcut cum trebuia, şi pe care, o parte dintre ele a trebuit să le preluăm atât la construcţia bugetului, de exemplu, cât şi în activitatea noastră de zi de zi, până vom reuşi în cursul acestui an să le schimbăm. Dar, constatând că Opoziţia a depus o a doua Moţiune de cenzură, după ce prima nu fusese încă dezbătută, m-am gândit că, de fapt, sunt lucruri mult mai semnificative şi mai importante, şi într-un fel mai convingătoare decât, aceste, să zicem, greutăţi, pe care actuala guvernare a trebuit să le schimbe şi să le îndrepte. Opoziţia solidară, aşa cum a fost şi la guvernare, formată din P.D.S.R., din P.R.M. şi din P.U.N.R., nu s-a deziminţit nici de această dată şi a încercat să producă, în continuare, o activitate de obstrucţionare a Guvernului. Ne amintim de guvernarea P.D.S.R., care invoca faptul că nu poate conduce datorită acelor moţiuni care apăreau o dată pe sesiune". Aş vrea să ştiu şi să înţeleg dacă astăzi, această Opoziţie care a produs 4 moţiuni simple, şi două moţiuni de cenzură în mai puţin de o lună şi jumătate, totuşi n-a reuşit să înveţe nimic. (Din partea stângă: "Ce vorbeşti, mă?"). N-aţi reuşit, domnilor, să învăţaţi atâta timp cât aţi guvernat, să guvernaţi, aşa cum, din păcate, după un exerciţiu de 6 luni, n-aţi reuşit să învăţati să faceţi opoziţie. Este cel puţin absurd să puneţi o moţiune de cenzură, să adăugaţi o moţiune de cenzură, înainte ca cea pe care o lansaserăţi, pe care, după părerea mea, v-aţi grăbit să o lansaţi, să fie discutată şi votată. Aş fi fost curios... Sigur, convingerea dumneavoastră este transparentă, că această moţiune de cenzură nu va trece şi că n-aţi făcut decât o tribună din această moţiune de cenzură, de la care să vă expuneţi, după părerea mea, neconvingător şi, probabil şi după părerea celor care ne ascultă, opiniile şi, mai ales, să plângeţi în continuare faptul că economia este lăsată din mână, că industria şi marile întreprinderi producătoare de pierderi sunt nesubvenţionate şi sunt lăsate, săracele, să se distrugă şi aşa mai departe. Dar, aş fi fost curios să văd dacă dumneavoastră aţi fi reuşit să treceţi această moţiune. Dacă această moţiune, să zicem, astăzi ar fi fost votată şi, sigur Guvernul ar fi dispărut, cu cine aţi fi discutat, sau asupra cui aţi fi discutat moţiunea de luni? Sigur că moţiunea de luni ar fi rămas fără obiect, ceea ce dovedeşte, de fapt, un atac strict politicianist, şi după părerea mea, o tactică inadecvată, care nu face decât să degradeze atât viaţa parlamentară, cât şi conceptul de dezbatere democratică. Şi, dacă dumneavoastră doriţi totuşi, să vă faceţi o tribună, de ce nu încercaţi, domnilor, să o faceţi în piaţă publică (Din partea stângă: "Aveţi răbdare!"). Aţi avea ocazia să vedeţi atunci câtă lume vă ascultă, câtă lume vă crede şi, mai ales, câtă lume vă urmează (Aplauze în partea dreaptă a sălii). Şi o să constataţi atunci, domnilor parlamentari din Opoziţie, că dacă veţi face această încercare, cu toate că, mărturisesc nu cred, veţi constata atunci că aceşti oameni pe care credeţi că-i reprezentaţi, aceşti oameni care într-adevăr o duc greu, aceşti oameni care trebuie acum să traverseze un nou deşert, rezultat al lipsei de schimbare din timpul guvernării dumneavoastră, că nu vă cred, nu vă urmează şi deci, că nu-i reprezentaţi. Eu cred că acest exerciţiu al dublei moţiuni de cenzură, trebuie să vă ducă către următoarea concluzie: aţi tratat ţara asta românească ca pe un bolnav, căruia n-aţi vrut să-i aplicaţi nici un tratament. Aţi încercat să aplicaţi calmante, şi boala s-a adâncit. Boala s-a adâncit în aşa hal, încât bolnavul, bineînţeles că a trebuit să ajungă chiar şi pe masa de operaţie. Şi acum, în situaţia în care, el iese din această dificultate, vă exprimaţi regretul şi credeţi că ar fi fost mult mai util, majoritatea dintre dumneavoastră, credeţi că ar fi fost mult mai util să se aplice acelaşi tratament şi că o guvernare care ar fi continuat tratamentul dumneavoastră ar fi avut succes. Vă înşelaţi total. Aş vrea să mă gândesc dacă toată lumea din actuala Opoziţie gândeşte la fel. Probabil că nu şi chiar în deschiderea acestor discuţii, un membru marcant al opoziţiei, a dovedit într-adevăr că nu toată Opoziţia gândeşte la fel. Din păcate, însă, solidaritatea acestei Opoziţii, la care P.D.S.R declara în anii 1992-1996, că "... a fost obligat de împrejurări", această solidaritate, din păcate, îi loveşte şi pe cei care gândesc altfel. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).
	Domnul Cristian Dumitrescu: Vă mulţumesc. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Vă informez care este situaţia timpilor în acest moment: Grupul P.D.S.R. mai dispune de 8 minute; Grupul P.N.Ţ.C.D. de 18 minute; Grupul P.D. de 14 minute; Grupul U.D.M.R. de 18 minute, celelalte grupuri parlamentare epuizându-şi timpul de participări la dezbateri. Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Francisc Barany, U.D.M.R. Se pregăteşte domnul deputat Barbu Piţigoi, P.N.Ţ.C.D.
	Domnul Francisc Barany: Domnilor vicepreşedinţi, Domnule prim ministru, Domnilor miniştri, Onorate Camere, Moţiunea de cenzură ne acuză de "... Înrăutăţirea fără precedent a stării de sănătate a populaţiei". Da, domnilor de 140 de semnături, aşa este: starea de sănătate a populaţiei este foarte precară. Dar, noi ştim acest lucru şi nu numai că ştim, dar ştim şi ce avem de făcut. Guvernul Ciorbea tratează problemele de sănătate şi de protecţie socială ca prioritate naţională. Dumneavoastră afirmaţi: "... înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei este fără precedent". Sper că asta este o glumă... Aţi uitat că în timpul dictaturii au murit peste 20.000 de femei, în urma avorturilor criminale? Asta nu este un precedent? (Din partea stângă: "Ce treabă are una cu alta?"). Sau, precedentul din timpul guvernării dumneavoastră, când România a ajuns pe primul loc în mortalitatea infantilă... Şi asta aţi uitat. (Din partea dreaptă a sălii: "Acela e merit!"). Pesemne, probabil, că nici aia nu ştiţi, că astăzi nu mai suntem pe primul loc. Eu sunt medic. Exact. Şi consider că amnezia consecventă din partea dumneavoastră nu este un gest, nu este un truc politic, ci o boală. (Aplauze în partea dreaptă a sălii. Se strigă: " Bravo"). Moţiunea aceasta reproşează Guvernului că, ce a zdruncinat comunismul în 40 de ani, şi guvernele anterioare nu au reparat în 6 ani, Doamne..., Guvernul Ciorbea nu a reuşit, prin minune, să schimbe numai în 6 luni... Vedeţi, domnilor? În Comisia pentru sănătate şi familie, care lucrează împreună cu Comisia geamănă, pentru muncă şi protecţie socială, depunem eforturi comune pentru finisarea Legii asigurărilor sociale de sănătate. Legea aceasta care, în fine, a fost deblocată, şi este sprijinită de către Guvern, va deschide noi perspective uriaşe pentru reforma sanitară, va duce la descentralizarea, la autofinanţarea asistenţei sanitare. Noul sistem de asigurări de sănătate va depinde mult, mult mai puţin de bugetul de stat, de Ministerul Sănătăţii, de Guvern. Şi, vă mărturisesc ceva: toţi membrii acestor două comisii, indiferent de coloratura politică, pentru că majoritatea lor sunt medici şi profesori, au un singur scop: să scoată o lege cât mai bună, prin care să accelereze reforma sanitară, în binele bolnavului. Legea asigurărilor sociale de sănătate într-o săptămână va fi gata şi într-o săptămână, două, poate fi discutată în plen. Eu mulţumesc colegilor din Opoziţie, membrii comisiilor de sănătate şi familie, muncă şi protecţie socială, care au înţeles că boala nu caută după apartenenţă politică sau naţionalitate. Şi aş dori ca peste un an şi jumătate, poate, când se vor implementa asigurările sociale de sănătate, să pot mulţumi la toţi, la toată lumea din Parlamentul României, pentru contribuţia constructivă. Dar, până atunci, domnilor moţionari, vă rog să puneţi mâna pe inimă, dacă aveţi, şi să recunoaşteţi că aceste moţiuni săptămânale nu folosesc la nimeni şi la nimic. Vă mulţumesc. (Din partea dreaptă a sălii se aplaudă; din partea stângă se strigă: "Prohodul!").
	Domnul Cristian Dumitrescu: Domnul deputat Barbu Piţigoi, din partea Grupului parlamentar P.N.Ţ.C.D. Urmează domnul senator Ulm Spineanu, ministru.
	Domnul Barbu Piţigoi: Domnule preşedinte, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi,, Economia românească a cunoscut, în perioada post-revoluţionară, o evoluţie marcată de o tendinţă timidă, către economia de piaţă, atât în domeniul industrial, cât şi în cel al serviciilor. Privatizarea, oscilând între cele două legi, Legea nr. 58 a marii privatizări şi Legea nr. 55, a privatizării accelerate a cunoscut un ritm lent de finalizare, caracterizat prin numărul de societăţi comerciale privatizate, circa 3.500, dar mai ales, capitalul acestor societăţi, trecut în patrimoniu privat, de circa 5 până la 7%, realizat până în noiembrie 1996. Aceasta arată clar voinţa trecutelor guvernări de a realiza reforma. Comparând ritmul privatizării societăţilor comerciale, de-a lungul guvernării Văcăroiu, cu cel realizat de Guvernul Ciorbea în ultimele 6 luni, ne putem da seama de voinţa actualului Guvern, de a realiza reforma, în ansamblul căreia privatizarea constituie o componentă notabilă. Surprinde afirmaţia semnatarilor moţiunii, conform căreia actuala guvernare nu ar avea preocupări destinate retehnologizării agenţilor economici. Înţeleg, oare, domniile lor, că producţia pe stoc, de dragul producţiei, realizarea unor produse necompetitive pe piaţa concurenţială, promovarea investiţiilor păgubitoare pentru ţară în Cuba sau la Krivoi rog, de natură mai mult sentimentală, nostalgică, amintind de falimentarul CAER, menţinerea funcţionării unor coloşi industriali nerentabili, cu pierderi uriaşe, suportate de la bugetul de stat, adică, din buzunarul contribuabilului etc. etc., toate acestea sunt de natură a stimula şi rentabiliza economia? Şi-au amintit, domniile lor, când au semnat moţiunea, de blocajul financiar, de incapacitatea de plată a agenţilor economici nerentabili, neviabili, pe care i-a ţinut în funcţiune, prin subvenţii plătite de populaţie, fără o preocupare majoră pentru realizarea unui şir, ansamblu de măsuri menite să conducă la realizarea unei economii sănătoase, rentabile, capabilă să aducă prosperitatea, un standard de viaţă decent pentru toţi membrii societăţii româneşti? Pentru redresarea situaţiei dezastruoase a economiei, găsită la instalarea sa, în decembrie 1996, Guvernul Ciorbea a preconizat şi a luat o serie de măsuri: liberalizarea preţurilor, pentru a crea condiţii egale de evaluare a eficienţei activităţii respective, a viabilităţii acestora şi a competitivităţii pe piaţa internă a tuturor unităţilor din industrie; restructurarea regiilor autonome din subordinea directă şi reducerea până la sfârşitul anului cu cel puţin 50% a pierderilor acestora, în termeni comparabili cu 1996; transformarea regiilor autonome în societăţi comerciale şi companii naţionale şi pregătirea pentru privatizarea acestora şi aşa mai departe. O prioritate a politicii industriale o constituie domeniul energetic, care reprezintă un suport pentru susţinerea economiei în ansamblu. În acest domeniu se va încuraja dezvoltarea concurenţei în generarea de energie electrică. Se dezvoltă producţia de energie nucleară, hidroenergetica. Se fac eforturi pentru retehnologhizarea termocentralelor, punându-se accentul pe acele unităţi prin care se pot valorifica, în condiţii de eficienţă, resursele energetice primare disponibile în ţară. Şi, şirul preocupărilor actualei guvernări, pentru dinamizarea economiei, prin aplicarea unei politici şi strategii industriale, investiţionale şi comerciale, poate continua. Toate aceste măsuri sus-amintite, la care se adaugă multe altele, au ca destinaţie rentabilizarea şi dezvoltarea agenţilor economici viabili, neglijaţi de vechile guvernări, preocupate de promovarea unor politici populiste, care au contribuit, au condus, însă, la dezastrul economic în care care se afla România la finele anului 1996. România are astăzi deschidere către lumea liberă, iar Guvernul Ciorbea a realizat acea credibilitate necesară stimulării investiţiilor de capital străin în ţară. Istoria recentă a arătat că, oriunde în lume s-a investit capital, fără teama de a ne vinde ţara, şi m-aş referi numai la binecunoscutul "Plan Marschall" în Europa, la investiţiile din Japonia,Taiwan etc., economia a progresat şi, odată cu ea, bunăstarea generală. România astăzi..., economia noastră este asaltată de numeroşi investitori străini. Este meritul Guvernului Ciorbea de a fi făcut ca România şi economia ei să aibă audienţă la investitorii, care, să contribuie la dezvoltarea întreprinderilor noastre, de natură a produce competitiv pe piaţa concurenţială. Este meritul Guvernului Ciorbea de a trece la aplicarea unei reale reforme, reformă pe care, dumneavoastră - semnatarii actualei moţiuni, aţi mimat-o ani în şir, cu consecinţele pe care le recunoaşteţi chiar dumneavoastră. Este dreptul dumneavoastră, domnilor parlamentari, din actuala Opoziţie, de a face oţiuni, dar este şi datoria dumneavoastră, de a recunoaşte că aţi contribuit din plin la starea de lucruri negativă, pe care actuala guvernare se străduieşte, cu eforturile guvernanţilor, şi cu înţelegerea populaţiei, să o remedieze, s-o aducă pe calea prosperităţii şi a buneistări. De aceea, moţiunea surprinde în nenumăratele sale exprimări acuzatoare, lipsite de realism şi nefondate. De aceea, o considerăm ca un exerciţiu parlamentar, la care Constituţia vă dă dreptul, dar care, contrar aşteptărilor dumneavoastră, nu are alt efect decât acela de a ne da prilejul spre a evidenţia carenţele guvernărilor anterioare, de care dumneavoastră vă faceţi vinovaţi. Nu vă fie frică, moţiunea pică! (Aplauze în partea dreaptă a sălii. Din partea stângă se strică: "Trăiască Partidul Ciolănarilor!").
	Domnul Cristian Dumitrescu: Mulţumesc, domnule deputat. Are cuvântul domnul senator Ulm Spineanu, ministru, în contul timpului Grupului parlamentar P.N.Ţ.C.D. Urmează domnul senator Radu F. Alexandru, P.D.
	Domnul Ulm Spineanu: Vă mulţumesc, pentru această posibilitate şi totuşi, doresc să vă spun câteva cuvinte, cu toate că iniţial aş fi fost mai reţinut. Aş vrea să intrăm direct puţin în problemă, şi să vă ridic câteva chestiuni, pentru că, de fapt, asistăm aici, printr-o moţiune de cenzură la interpretarea inversă, că suntem obişnuiţi cu creştere de producţie cu efecte inverse, deci, cu un rechizitoriu propriu, adresat unui Guvern, căruia i se ridică nişte probleme şi încearcă să răspundă, şi care se vrea evaluat după 6 luni, să se compenseze în raportul de mai puţin de o lună la un deficit de un an, şi la o deficienţă de situaţie economico-socială, financiară şi aşa mai departe, de un an. Cred că nici sfinţii economişti, cu cei mai buni zei, n-ar putea să salveze o asemenea situaţie... (Din partea stângă a sălii: "Noroc cu noi!"), moştenită, aş spune, şi haideţi, de ce să nu-i spunem aşa, preluată într-o anumită continuitate. Deci, domnilor semnatari ai Moţiunii de cenzură, într-adevăr, şi trebuie să fim de acord cu dumneavoastră, ne-aţi transmis mai întâi obligaţia unui model de asanare, pentru ca numai apoi să fie posibil un model de relansare economică şi pe principii durabile, şi nu pe principii afective, şi mai ales, pe principii de sensibilităţi politice şi sociale, înţelese greşit. După 7 ani, ni s-au trnsmis măsuri obligatorii de aplicat, prin urmare, aşa-numitul "miez tare al reformei": privatizarea necolectivistă şi restructurarea prin evoluţia pieţii însăşi. Iată, a cui este producţia nerecuperabilă în 1992-1996 de arierate? Este a acestui Guvern? Haideţi să ne uităm cu atenţie, şi să nu ne mai jucăm, în toate felurile, şi cu noţiunile, şi cu efectele, şi cu consecinţele. Nu este cumva, rezultatul acelei strategii extrem de scumpă, în termeni de "distorsiune economică"? Mai precis, nu este o consecinţă a jumătăţilor şi chiar sferturilor de măsură, are au avut efecte distorsionate, care au atras măsuri, chipurile, corectoare, motivate într-un fel sau altul, măsuri care, în cele mai multe cazuri nu au făcut altceva decât să creeze alte distorsiuni? Şi din distorsiune în distorsiune, ca parafrazare, oare la ce? Dacă nu, cel puţin, la cercul vicios al distorsiunilor... Măsurile intervenţioniste şi de "operaţiuni de salvare", mai mult pentru o anumită poziţie şi voturi politice, au produs şi amplificat şi mai mult zgomotul din economie. Şi astfel, cum să fi rezultat altceva, decât afectarea şi mai mult prin politica liberalizării unor preţuri şi îngheţarea altora. Liberalizăm intrarea şi blocăm ieşirea. Conform cărui principiu? Cel puţin al ştiinţei economice! Şi, aş putea să spun în mod deschis, şi fără reţinere, că unele măsuri au fost parcă astfel concepute, încât să reproducă la scara reală acele efecte care sunt inventariate în manualele de economie, ca fiind total contraindicate. Nici măcar contraveniente. Pentru că la contravenţii se mai găsesc soluţii. La contraindicaţii - niciodată. S-a inventat acel mecanism al izolării financiare, care, în final, s-a transformat în protecţie publică. Împotriva cui? Împotriva creditorilor. În plus, chipurile, în numele restructurării, s-a transformat F.P.S.-ul dintr-o instituţie cu un anume mesaj, într-o instituţie creditoare ieftină, pe presiune politică şi pe un anume joc de interese. Şi aş spune, o instituţie prea ieftină, pentru ca, în vreun fel, să marcheze responsabilităţile managementului. Întreprinderile fără putere politică au fost supuse restricţiilor bugetare tari, din partea statului, în timp ce întreprinderilor importante şi sensibile, din punct de vedere social şi politic, le-au fost acordate restricţii bugetare şi credite slabe, moi - să le spunem aşa. Şi apoi, domnilor semnatari ai acestei moţiuni, aş pune şi eu o întrebare, ca istoricul Tănase: "Dreptu-i?" Doriţi să comentăm ce este producţia cu creştere inversă? Ce este producţia pauperizantă? Ce înseamnă stocul, subvenţia, creditul? Ce înseamnă inflaţia, deficitul de balanţă comercială şi aşa mai departe? O putem face, dar aş spune că acum este mai bine să o facem numai în colocvii. Şi pentru ca lucrurile, nu aşa, să le punctăm, cui aparţine deficitul de balanţă comercială de peste 3 miliarde de dolari? Şi o să dăm şi specificaţia acestui deficit ca să vedem din ce s-a format el, pentru că este o expresie a politicilor economice. Şi pentru o mai bună cunoaştere a intenţiilor noastre, iată când voi pune punct la această intervenţie, pentru că s-a pus întrebarea:"Unde mergeţi, domnilor, şi care este programul?" vă voi oferi această prognoză de an pe an şi pe termen mediu la orizontul anilor 2000. Şi, cred că trebuie nu răsfoită, ci ar trebui chiar observată cu atenţie de către dumneavoastră. Poate o să vedeţi că nu încercăm să mai păstrăm ceea ce un anumit tip de şcoală numeşte tradiţionalism. Şi de aceea, domnilor semnatari ai moţiunii - şi sunt de acord - faceţi astăzi doar un exerciţiu democratic. Foarte bine. De fapt, prin moţiune, aşa cum am încercat să spun, v-aţi analizat şi condamnat chiar pe dumneavoastră. Şi, apoi, faţă de ce a însemnat în realitate perioada '92-'96, repet întrebarea: cum credeţi şi cine poate condamna un efort că în mai puţin de o lună nu poate compensa dezastrul unui an şi al anului după fiecare an într-o perioadă de 7 ani? Şi vă rog să-mi permiteţi, domnule Adrian Năstase, pentru partidul dumneavoastră să vă dau această prognoză, singura.... Sala: Vorbiţi la microfon!... (Aplauze).
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Se pare că Opoziţia deja a prins ceva în undiţa pe care a oferit-o domnului prim-ministru. Urmează domnul senator Radu F. Alexandru, din partea Grupului PD. Se pregăteşte domnul deputat Elek Barna, din partea Grupului UDMR.
	Domnul Alexandru Radu Feldman: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Guvernului, Distinşi colegi, De un număr impresionant de ore discutăm moţiunea de cenzură depusă de 143 de parlamentari ai Opoziţiei. S-au făcut observaţii dintre cele mai pertinente, s-au exprimat rezerve animate, evident, de cea mai bună credinţă, s-a dovedit încă o dată, din păcate, incapacitatea unor oameni ajunşi în Parlamentul ţării de a se supune regulilor elementare de bună creştere şi responsabilitate faţă de cei care i-au votat. (Rumoare, vociferări). S-a spus aproape tot şi, totuşi, îndrăznesc să vin în faţa dumneavoastră pentru a vă propune un răspuns la o întrebare des repetată şi a cărei dezlegare poate da un sens efortului pe care l-am depus toţi cei prezenţi azi, aici, în băncile Opoziţiei sau ale coaliţiei de guvernământ. De ce această inflaţie de moţiuni? De ce astăzi o moţiune de cenzură şi numai peste trei zile alta? Răspunsul, în formularea cea mai succintă, cred că nu poate suna decât într-un singur fel. Guvernul Ciorbea joacă astăzi o carte istorică. Reuşita lui nu înseamnă numai izbânda reformei în România, înseamnă despărţirea definitivă de un trecut pe care l-am sfidat până la sânge în Decembrie '89, dar de care, încă, nu ne-am putut elibera. Înseamnă înscrierea definitivă a României în rândul democraţiilor autentice. Înseamnă certitudinea unui viitor pe care ţara şi-l doreşte şi pe care îl merită. Reuşita Guvernului Ciorbea înseamnă înfrângerea definitivă a unei filozofii politice, a unui fel de a guverna şi, implicit, a unui scop în perspectiva căruia s-a consumat în ultimii patru ani actul de guvernare în România. Reuşita Guvernului Ciorbea înseamnă trecerea actualei Opoziţii într-o poziţie de aşteptare al cărei sfârşit ţine, cu siguranţă, de viitorul cel mai îndepărtat. Aceasta este adevărata raţiune a încercărilor permanente pe care Opoziţia le face pentru a bloca mersul firesc al lucrurilor. Moţiunea pare a fi arma cea mai puternică cu care se poate izbi în credinţa tuturor celor care sprijină astăzi actuala Putere. Ea poate crea confuzii, poate amplifica neliniştile, poate altera speranţele. Dar, pentru nimic în lume ea nu mai poate întoarce istoria într-un punct în care păream sortiţi pieirii. Din punct de vedere tehnic, demersul de azi al Opoziţiei este întru totul de acceptat. Din punct de vedere moral, el este lipsit de orice raţiune, ca să nu spun că este chiar un grav atentat la liniştea şi aşa atât de precară a acestui popor greu încercat. Este motivul pentru care orice om de bună credinţă, eliberat de orice patimă şi de orice înalte raţiuni de partid, ar trebui să voteze azi împotriva moţiunii de cenzură. (Aplauze).
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Elek Barna, din partea Grupului UDMR. Se pregăteşte domnul deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupului minorităţilor.
	Domnul Elek Barna: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Domnule prim-ministru, Domnilor miniştri, Iată că, astăzi, într-adevăr, asistăm la un adevărat exerciţiu de democraţie, un exerciţiu de democraţie când Opoziţia introduce prima, dar nu şi ultima moţiune de cenzură contra Guvernului, un gest regulamentar, un gest constituţional. Dar, dincolo de aspectele pur formale, pur constituţionale şi regulametare, daţi-mi voie ca să am uşoare îndoieli despre aspectul sau latura morală a acestui act, act la care asistăm de azi-dimineaţă, în faţa Camerelor reunite. Când afirm cele de mai sus, am îndoieli serioase faţă de pct. 3, de exemplu, din moţiunea de cenzură, care prevede: "abandonarea susţinerii agriculturii româneşti şi a intereselor ţărănimii prin renunţara la facilităţile acordate producătorilor agricoli..." şi aşa mai departe.... Desigur, doamnelor şi domnilor deputaţi, senatori şi miniştri, despre agricultură s-ar putea vorbi foarte multe. Opoziţia ar putea să analizeze, să ne supună atenţiei aspecte legate de aplicarea Legii 18 - Legea fondului funciar - în perioada 1992-1996, sau sutele de mii de procese, care sunt pe rol din cauza aplicării sau neaplicării acestei legi. Desigur, Opoziţia ar putea să ne servească cu foarte multe exemple, să ne explice soarta Legii 83, celebra lege privind ajutorul acordat de stat producătorilor agricoli, mult trâmbiţata Lege 83, în care s-au prevăzut sume ce au ajuns în diferite activităţi, dar în nici un caz la micul producător agricol, luând diferite căi întortochiate mai mult sau mai puţin oculte. Sau, am putea discuta şi despre celebra Lege 20, când sume importante de bani trebuiau să ia calea agriculturii calamitate, dar aceste sume, votate de cele două Camere ale Parlamentului au ajuns, repet, pe căi oculte în diferite campanii electorale ale diferitelor partide. De ce - îmi pun eu întrebarea şi nu sunt singurul care îmi pun această întrebare - de ce fosta Putere, fostul Guvern a ajutat atât din punct de vedere moral cât şi material unităţile agricole de stat în detrimentul unităţilor sau a producătorului agricol? De ce? Pentru că angajaţii sau lucrătorii agriculturii de stat au fost o masă bună de manevră, o masă de manevră politică şi, cred că exemplele nu trebuie să fie enumerate. Doar uitaţi-vă la aceşti oameni ai muncii ai agriculturii socialiste, care astăzi fac diferite greve, când se impune restructurarea agriculturii. A spune, astăzi, că Guvernul Ciorbea falimentează sau abandonează agricultura, doamnelor şi domnilor, este pur şi simplu o minciună. În anul 1996, doamnelor şi domnilor, şi nu uitaţi că suntem de abia la începutul lunii iunie, agriculturii i s-a alocat pentru campania de primăvară o tranşă de 200 de miliarde de lei pentru îngrăşămintele destinate culturilor de grâu, iar prin Ordonanţa de urgenţă nr. 6 din '97 s-a asigurat suma de 550 de miliarde de lei, pentru producătorii agricoli, sume care - în limitele solicitate de data asta - au ajuns direct la producători şi nu la cine ştie ce destinaţii oculte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, senatori şi domnilor miniştri, Domnule prim-ministru, Poate aş fi fost de acord cu moţiunea de cenzură dacă prin această moţiune Opoziţia ar fi întrebat Guvernul de ce întârzie abordarea unor legi care vizează procesul de reformă, dacă Executivul ar fi fost atacat de opoziţie, că de ce nu dictează un ritm mai alert privatizării unităţilor agricole de stat, sau de ce mai tolerează unităţi neproductive, unităţi falimentare în agricultura de stat? Dar, toate acestea nu s-au pus, toate aceste întrebări nu sunt puse, toate aceste întrebări rămân pe undeva ca nişte întrebări doar de ale noastre. Din sală: Domnule preşedinte, timpul...!
	Domnul Elek Barna: Doamnelor şi domnilor, Această moţiune de cenzură a demonstrat din nou faptul că, dacă mai era nevoie, că Opoziţia foloseşte asemenea artificii doar pentru a atrage atenţia opiniei publice asupra ei, asupra incompetenţei cu care sunt abordate problemele stringente din ţară. Doamnelor şi domnilor, Astăzi asistăm din nou la o moţiune fără raţiune. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze).
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Domnul deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupului minorităţilor naţionale. Se pregăteşte domnul deputat Radu Berceanu, din parta Grupului PD.
	Domnul Varujan Pambuccian: Domnule preşedinte, Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Ascultând discursul pe care l-a ţinut astăzi de dimineaţă domnul profesor Coşea, am crezut că vom avea o discuţie mai mult tehnică vizavi de aceste prime 6 luni de guvernare. Poate că o asemenea discuţie, într-adevăr, ar fi fost utilă pentru că sigur, într-o perioadă de început de guvernare este foarte bine să se aducă din timp corecţiile necesare realizării scopurilor pe care Guvernul şi le propune. Sentimentul meu a fost, însă, că discuţia, din nou, a fost o confruntare pur şi simplu între două tabere. Sigur, că pentru asemenea confruntare, 6 luni reprezintă un interval mult prea scurt de timp. Este necesar mult mai mult timp pentru ca efectele unei anumite strategii să poată să devină vizibile. Dacă o rană se cicatrizează destul de lent, o rană în economie se cicatrizează în foarte mult timp. De acea, noi considerăm că este prea devreme ca un vot negativ să invalideze un program care, prin măsurile pe care le are prevăzute, este un program just şi bine primit atât de populaţie cât şi de forurile internaţionale. Considerăm că două lucruri au fost îndeplinite, într-adevăr, cu succes de actualul Guvern. Este vorba de o intrare într-o disciplină financiară serioasă şi este vorba de o radicală îmbunătăţire a imaginii României în preajma unui eveniment important pe care îl aşteptăm cu toţii - e vorba de evenimentul de la Madrid, din luna viitoare. De aceea, considerăm, întregul nostru grup parlamentar, că votul nostru, care va fi un vot pozitiv pentru Guvern, reflectă dorinţa noastră de a aştepta ca programul cu care am fost de acord să-şi arate roadele sale. Vă mulţumesc. (Aplauze).
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Urmează domnul deputat Radu Berceanu. Se pregăteşte domnul deputat Adrian Năstase. (În acest moment, la masa prezidiului îşi face apariţia domnul preşedinte Ion Diaconescu). Sala: Oooo !...
	Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnule prim-ministru, Doamnelor şi domnilor parlamentari...
	Domnul Ioan Gavra (din sală): Domnule preşedinte...
	Domnul Radu Mircea Berceanu: Domnilor preşedinţi, Domnule secretar, (adresându-se domnului Ion Gavra) Am reuşit, astăzi, cu mare graţie, să pierdem toată ziua, în văzul şi auzul întregii naţiuni. (Aplauze din partea Puterii). Mult stimata şi preaiubita noastră Opoziţie, pe care o ocrotim cu mare dragoste de 6 luni, ca să înveţe ce trebuie să facă în opoziţie, a promis încă de la începutul acestei legislaturi că va fi constructivă. Şi se ţine de cuvânt. Construieşte, cu o râvnă demnă de o cauză mai bună, moţiune după moţiune: moţiuni simple, moţiuni compuse, moţiuni de cenzură, moţiuni de inutilitate, moţiuni de pierdut vremea, moţiuni fără speranţă, moţiuni fără conţinut. (Aplauze din partea Puterii). Singurul lucru pe care, probabil, l-a înţeles întreaga naţiune română din aceste moţiuni, este că PDSR şi aliaţii săi vor să ceară seamă înainte de vreme şi fără să dea seama. Cine semnează moţiunea? PDSR, alături de PRM şi PUNR, într-o iubire fără frontiere! (Ilaritate, aplauze). Care era situaţia acum un an. Citez pe domnul Adrian Năstase, la 13 martie 1996: "PRM-ul, prin Corneliu Vadim Tudor, propune o restauraţie a totalitarismului, a dictaturii în România". Am văzut şi astăzi. Sau - tot dumnealui - referitor la posibilitatea de a da replici lui Corneliu Vadim Tudor. Citez din nou:"Înseamnă a intra într-o zonă a murdăriei, o zonă inadmisibilă, a vulgarităţii, dincolo de orice limită". Oricine se aseamnănă, se adună. (Aplauze puternice, prelungite). Dovadă este că personajul încriminat atât de virulent de domnul Năstase a fost astăzi aplaudat tot de PDSR şi de domnul Năstase. Din sală: De toată ţara...! Toată ţara, şi Opoziţia l-a aplaudat!...(Vociferări).
	Domnul Radu Mircea Berceanu: Vă rog să înlocuiţi mugetul cu cugetul!... (Aplauze, ilaritate, în rândul Puterii). Se vorbeşte în moţiune despre lipsa de profesionalism a actualilor miniştri. Depinde despre ce profesionalism este vorba. Noi nu avem, într-adevăr, un ministru al culturii care să alerge noaptea prin minister cu prohabul descheiat (Râsete, aplauze), nu avem un ministru al transporturilor care să vină în faţa Parlamentului şi plin de candoare să întrebe:"Care flotă? Care vapoare? Care marinari?" Din sală: Acesta este Băsescu.
	Domnul Radu Mircea Berceanu: Nu avem un ministru al sănătăţii care să fi experimentat pe români alimentaţia raţională în timpul lui Ceauşescu... Din sală: Îl lasă mort în stradă... !
	Domnul Radu Mircea Berceanu: Aşa că, din păcate, din acest punct de vedere, al profesionalismului, nu stăm, într-adevăr, prea bine. Se spune în moţiune că ne-am preocupat foarte mult de împărţirea unor posturi sau de aşezarea unor oameni. Domnul Adrian Năstase - tot acum un an, un an şi ceva, e adevărat - la Zalău spunea:"Mi-am dat seama că până când nu vom aşeza oamenii noştri în toate posturile, nu vom putea face politica Guvernului". Probabil, dânsul se aşteaptă ca acum, cu acei oameni ai dumnealui, pe care i-a aşezat în acele posturi - şi ştim cu toţii - să facem noi politica actualului Guvern. Din păcate nu se poate. Nu există, practic, nici o afirmaţie, răsfoiesc pe aici, din moţiunea de cenzură, care să nu poată fi combătută chiar cu declaraţiile semnatarilor din anii trecuţi, câteodată chiar din lunile trecute, de acum 7-8 luni. Nu cred că este cazul să dau prea multe exemple. Ele sunt cunoscute de toată lumea. Singurul lucru pe care vreau să-l spun în final este că rămâne cum am vorbit, şi anume: noi la guvernare şi dumneavoastră în opoziţie, pentru că aşa a vrut Măria sa electoratul şi acest lucru trebuie să-l înţelegeţi măcar acum în final. (Aplauze, ilaritate).
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Adrian Năstase - PDSR, ultimul vorbitor.
	Domnul Adrian Năstase: Domnilor preşedinţi, Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Domnul prim-ministru a participat ieri la o lansare de carte, care prefaţează într-un mod extraordinar dezbaterea noastră de astăzi. Cartea poartă titlul "Cutia neagră". Din sală: Aţi deschis-o...!
	Domnul Adrian Năstase: De fapt, reforma pe care o discutăm noi astăzi, aici, este această cutie neagră pe care nu reuşim să o înţelegem şi ea ne este prezentată în diferite forme, în diferite formule şi ceea ce este trist pentru dezbatera noastră este că, practic, n-am reuşit să ne întâlnim în argumentele pe care am încercat să le prezentăm unii şi alţii. În realitate, moţiunea noastră de astăzi trebuia să vizeze o chestiune extrem de simplă şi moţiunea a fost într-un fel generată chiar de programul Guvernului, care, la investitură ne-a oferit un text denumit Program socio-economic pe termen scurt, măsuri prioritare pentru primele 6 luni de guvernare. Era firesc ca noi să vednim în Parlament şi să cerem, prin moţiunea de cenzură, să vedem în ce măsură Guvernul a reuşit să-şi îndeplinească promisiunile pe care le-a făcut în acest document. Din păcate, domnul prim-ministru, ne-a prezentat diverse lucruri, comparaţii cu situaţii statistice din 1990-91-92-93-94. În realitate, chestiunea era extrem de simplă. Dânsul trebuia să ne prezinte situaţia de acum, prin comparaţie cu situaţia din 11 decembrie, atunci când Guvernul şi-a luat aceste angajamente. În preambulul acestui program se spunea, de altfel: "Acest program urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor pe termen scurt, asumate prin "Contractul cu România" al Convenţiei Democrate, programul USD, "Mai întâi pentru oameni" şi programul electoral al UDMR, "Împreună vom reuşi!" S-ar putea spune că aceste angajamente au fost numai parţial îndeplinite, eventual doar în ceea ce priveşte preluarea obiectivelor din programul electoral al UDMR. În ceea ce priveşte celelalte obiective, problema este, din punctul nostru de vedere şi aceasta era, de fapt, semnalarea pe care vroiam să o facem opiniei publice şi răspunsul domnului prim-ministru nu trebuia să fie dat Opoziţiei, ci trebuie să fie dat în mod firesc electoratului. Noi am constatat, pe de o parte, creşterea şomajului, creşterea inegalităţilor, creşterea impozitelor, creşterea sărăciei şi a precarităţii, anularea egalităţii de şanse. Niciodată într-un timp atât de scurt, situaţia economică şi socială a României nu s-a degradat atât de puternic. Domnul senator Vosganian spunea că "maşina Guvernului merge cu frâna de mână trasă". Noi avem impresia că, de fapt, merge în marşarier, iar dată veţi analiza documentele pe care domnul ministru Ulm Spineanu a avut bunăvoinţa să ni le dea, veţi vedea care este, de fapt, proiecţia Guvernului pentru următorii patru ani, ce înseamnă, de fapt, reforma Guvernului. Veţi vedea, în acest document, că pentru perioada 1996-2000 se preconizează un produs intern brut, o creştere a produsului intern brut de 1,6%, ceea ce în mod evident ne va scoate din orice competiţie pentru intrarea în Uniunea Europeană, iar consumul populaţiei va creşte în medie, pe această perioadă, cu 0,4%. Îi rog pe cei care ne ascultă acum să facă diferenţa între discursurile băşcălioase ale unora dintre colegii din Majoritate şi realităţile acestea crude pe care noi am dorit să le semnalăm, pentru că, în mod evident, ele vor marca viaţa societăţii româneşti în continuare. Ceea ce este extrem de trist este faptul că până la urmă, noi va trebui să decidem ca partid de opoziţie, cum procedăm mai departe. Domnul ministru Niculescu-Duvăz, ne invita să mergem în piaţa publică şi aş vrea să-l întreb pe domnul prim-ministru, dacă este vorba de o invitaţie oficială, ca să ştim cum să procedăm pe mai departe. (Aplauze în băncile Opoziţiei). Dintr-un alt punct de vedere, vreau să vă spun că în măsura în care discutăm despre izolare externă şi m-a bucurat referirea maliţioasă pe care domnul prim-ministru a făcut-o la un moment dat, deşi sigur că nu eu ar fi trebuit neapărat să discut despre aceste chestiuni pentru ultimii patru ani, dar vreau să spun că, în definitiv, preocuparea noastră a fost pentru menţinerea identităţii naţionale. Felul în care se desfăşoară acum activităţile externe, noile metode diplomatice utilizate, cum ar fi scuzele, negocierile în genunchi, toate aceste moduri de a ne raporta la ceea ce se întâmplă în lume, din punctul nostru de vedere, vor afecta demnitatea naţională şi felul în care vom rezista în acest spaţiu, care va fi, în continuare, extrem de dificil. O ultimă chestiune pe care, să-mi daţi voie în câteva minute, să o explic. Noi avem impresia că Guvernul, din păcate se concentrază, exclusiv, pe probleme de imagine, de schimbare de imagine, de credibilitate, de percepţie, privind întotdeauna în ochii străinătăţii pentru a vedea ce se întâmplă în ţară. Acest lucru este extrem de nociv, este extrem de periculos. În loc să încerce să vadă ce se întâmplă cu realitata ţării, cu viaţa de zi cu zi, în loc să înţeleagă că Parlamentul trebuie să fie un partener, nu o anexă, nu un ghişeu, unde să fie aduse la ratificare legi care sunt în realitate acorduri între Guvern şi organizaţiile financiare internaţionale. În loc să avem dezbateri serioase în Parlament, Guvernul ne obligă să cerem, dintr-un anumit punct de vedere, aceste moţiuni simple şi dezbaterea prin moţiuni de cenzură, pentru că ne refuză posibilitatea de a face alte tipuri de dezbateri în cadrul Parlamentului. Şi, vreau să vă mai dau un singur exemplu, pentru a înţelege ce se întâmplă, de fapt, ce s-a întâmplat în aceşti ani... în aceste luni. Vreau să vă spun că în ceea ce priveşte una dintre... (Ilaritate, rumoare). Domne, este bine că aveţi o memorie suficient de bună ca să ştiţi ce s-a întâmplat în aceşti ani, dar eu vreau să adaug la cunoştinţele dumneavoastră o singură informaţie, şi anume: din ianuarie şi până în luna mai, în ceea ce priveşte titlurile de proprietate, acestea au crescut de la 67% la 68%, deci, cu un singur procent. Care este, de fapt, raţiunea, şi aici veţi vedea încă o dată, care este, de fapt, adevărul despre agricultură prin proprietate, garantarea proprietăţii. Este vorba de garantarea unui anumit tip de proprietate, care se încearcă să fie construită, pentru că altfel, titlurile acestea ar fi trebuit să fie date în continuare. În realitate, s-au dat indicaţii astfel încât acest proces să fie închis. Vă rog să citiţi, cei care n-aţi avut curiozitatea să citiţi o minimă bibliografie înainte de-a veni să votaţi cu energie, cu disciplină revoluţionară la această moţiune de cenzură, să citiţi ceea ce Guvernul s-a angajat să facă în aceste şase luni, programele guvernamentale pe care Guvernul trebuia să le aprobe şi să le pună în dezbatere şi în aplicare în aceste luni. Dumneavoastră veţi decide prin votul dumneavoastră dacă consideraţi că acest tip de guvernare este potrivită pentru ţară, dacă acest mod de a trata problemele ţării este cel mai adecvat. Eu vreau să vă spun, dincolo de felul în care dumneavoastră aţi tratat această discuţie, minimalizând-o, încercând s-o scoateţi din zona firească a unei proceduri pe care noi am respectat-o şi am încercat s-o aplicăm cu bună credinţă. Vreau să vă spun că dumneavoastră veţi purta, fără îndoială, o parte din responsabilitatea pentru deciziile care se vor lua şi din acest punct de vedere vă rog să priviţi spre conştiinţa dumneavoastră, atunci când veţi vota.
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Domnule deputat, aţi depăşit timpul, pregătiţi-vă să încheiaţi!
	Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze din partea Opoziţiei.)
	Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Doamnelor şi domnilor parlamentari, Aici se încheie dezbaterile în legătură cu Moţiunea de cenzură depusă de reprezentanţii Opoziţiei. În încheiere, vom da cuvântul primului-ministru care mai dispune de 10 minute din timpul care a fost afectat Guvernului, de o oră, plus 30 de minute care sunt acordate de către grupurile parlamentare ale majorităţii: 15 minute din partea Grupului PNŢCD, 10 minute din partea Grupului PD şi 5 minute din partea Grupului PNL. Domnule prim-ministru, vă rog să luaţi cuvântul. (Aplauze puternice din băncile Majorităţii) Parlamentari ai Grupului PRM: Ciorbea! Ciorbea!
	Domnul Victor Ciorbea: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Inclusiv semnatarii Moţiunii mă pot acuza de multe dar nu faptul că n-am fost extrem de atent şi n-am luat notiţe conştincios!
	Domnul Dumitru Bălăeţ (din bancă): Să vedem!
	Domnul Victor Ciorbea: De altfel, aş face o primă remarcă, faptul că textele însumate ale moţiunilor simple şi complexe, cum s-a spus aici, sau de cenzură, care au fost introduse în ultimele şase săptămâni, reprezintă mai mult decât totalul a ceea ce aţi numit la un moment dat, în urmă cu patru ani, Programul de guvernare Văcăroiu. (Aplauze ale parlamentarilor Majorităţii) Dar ne bucură că am reuşit să declanşăm o asemenea emulaţie în sânul Opoziţiei. Pe de altă parte, sincer, la un moment dat, m-am întrebat dacă este cazul sau nu să mai iau cuvântul sau să mai răspund, în condiţiile în care aţi introdus deja, şi a fost citită în faţa opiniei publice, o a doua moţiune de cenzură în care menţionaţi expres că prima moţiune a căzut. (Hohote de râs, aplauze din partea majorităţii) Prin urmare, ori prima moţiune a căzut, şi-atunci nu mai are sens să iau cuvântul, ori, în cel mai fericit caz, haideţi să trecem peste această inabilitate, vă adresaţi cu a doua moţiune unui guvern de o duminică. Deputat PRM: Sau vă este teamă c-o să cădeţi!
	Domnul Victor Ciorbea: Doresc însă să remarc şi eu intervenţia cu totul deosebită pe care a avut-o domnul Coşea şi dacă într-adevăr tonul abordărilor ar fi fost acesta, evident că şi tonul răspunsurilor, şi în scris şi oral, ar fi fost altul. Din păcate, n-a fost să fie aşa, pentru că domnul Coşea...(Comentarii în rândul parlamentarilor Opoziţiei) ... Citiţi mai întâi Moţiunea de cenzură şi vedeţi tonul ei, de acolo porneşte tonul. Deci, domnul Coşea a avut într-adevăr curajul să recunoască împrejurarea că avem cel mai bun program de reformă şi că ,în acelaşi timp, avem şi curajul, şi voinţa să-l înfăptuim. Şi-i mulţumim pentru asta! (Aplauze) După cum a mai avut puterea să spună că beneficiem de cel mai mare suport popular. Şi-aşa este, în pofida a tot ceea ce aţi afirmat ceilalţi, care aţi luat cuvântul după dânsul, chiar dacă ne comparăm cu anumite perioade când guvernele aveau o structură mai diferită sau cu anumite personalităţi care obţinuseră nişte scoruri extraordinare în timpul campaniei. După cum dânsul a subliniat că ne bucurăm de cea mai mare credibilitate internaţională de care s-a bucurat vreun guvern după decembrie '89. Şi-aşa e! (Aplauzeîn dreapta sălii) Nu pot să fiu însă de acord cu dânsul când se îngrijorează în legătură cu soarta întreprinderilor mici şi mijlocii întrucât, v-am mai spus şi o repet, legea privind aceste întreprinderi este finalizată. De asemenea Legea pentru organizarea CEC-ului v-a fost înaintată spre dezbatere şi CEC-ul împreună Sparkasse vor acorda, între altele, şi credite pentru dezvoltarea acestor întreprinderi mici şi mijlocii, EXIMBANK va deveni o instituţie cu adevărat aptă să susţină astfel de întreprinderi şi, în general, exportul românesc. După cum, în urmă cu câteva zile, ştiţi că am adoptat Legea investiţiilor străine, este adevărat, tot printr-o ordonanţă de urgenţă, tocmai pentru a intra în vigoare imediat şi vom adopta în foarte scurt timp legea consacrată investitorilor autohtoni. Critica privitoare la acel articol dintr-o revistă mai puţin cunoscută cred că păleşte în raport cu multitudinea articolelor şi-a publicaţiilor care arată marile transformări, schimbările radicale produse în România. (Vociferări din partea Opoziţiei) Cât priveşte cele spuse de domnul senator Vadim, se vede că, într-adevăr, a urmat această şcoală "a la Le Pen" şi a fost prezent, de altfel, chiar şi la Congresul domnului Le Pen. Vorbea, la un moment dat, despre rezultatele guvernării din ultimii şapte ani. Oare partidul condus de domnia sa n-a făcut parte din nici una din guvernările din ultimii 7 ani? Parlamentari PRM: Nu! Nu!
	Domnul Victor Ciorbea: N-a fost. Nu ignorăm dificultăţile cetăţenilor care suportă greul acestei perioade, al acestor măsuri extrem de dure. Am spus-o şi-am repetat-o de zeci şi zeci de ori în decursul acestor şase luni. S-a spus de către dânsul că nu ne-am preocupat de acordarea compensaţiei pentru pâine. Iertaţi-mă, dar acel proiect de lege a fost dezbătut timp de două luni şi încerc, împreună cu anumiţi colegi, un sentiment de regret că n-am apelat şi-n acel caz la o ordonanţă de urgenţă. Cred că, dacă Opoziţia s-ar fi concentrat mai mult asupra Legii privind compensaţia pâinii şi nu asupra moţiunii pâinii, mult mai repede ar fi fost adoptat acel act normativ. S-a vorbit aici despre retrocedarea anumitor bunuri către fostul suveran. Într-adevăr, i-am retrocedat fostului suveran naţionalitatea şi cetăţenia, de care fusese lipsit de către un guvern comunist în '48. Şi dacă regretaţi acest lucru... (Aplauze în dreapta sălii) nu pot decât să deplâng demersul dumneavoastră, pentru că acest demers al nostru se înscrie nu numai în limitele constituţionale şi legale ci şi în limitele fireşti ale procesului de normalizare pe care-l parcurgem în toate domeniile. A fost primit la Guvern şi nu altfel, cum s-a încercat să se prezinte lucrurile aici.
	Domnul Dumitru Bălăeţ din bancă): S-a dus Guvernul la el!
	Domnul Victor Ciorbea: Credeam că şi domnia-sa şi-a actualizat discursurile dar văd că încă mai menţine anumite sloganuri din '90, "Nu ne vindem ţara" ş.a.m.d. (Vociferări din partea parlamentarilor PRM şi PUNR) Cât priveşte alergarea aceasta după cei din Occident, după cum puteţi constata, vin ei la noi şi ne caută foarte mult şi nu alergăm noi după ei. Mai spunea că suntem dispuşi să cumpărăm avioane vechi. Iertaţi-mă, domnule senator, dar pe vremuri parcă eraţi mai bine informat.
	Domnul Marcu Tudor (din bancă): A căzut Măgureanu, nu mai are cine să-l informeze.
	Domnul Victor Ciorbea: Înţeleg şi îngrijorarea dumneavoastră în legătură cu îndeplinirea cerinţelor din Contractul cu România dar fiţi convinşi că la data de 28 iunie se va prezenta o informare detaliată în legătură cu această situaţie, pentru că atunci se împlinesc cu adevărat 200 de zile. Grup PRM: Demisia! Demisia!
	Domnul Victor Ciorbea: Referitor la Legea minelor, îmi pare rău că poate nu s-a scris cu titluri suficient de mari în presă sau n-aţi urmărit, în general, mass-media, dar ea a fost aprobată de către Guvern şi v-a fost înaintată. La fel şi în legătură cu doctrina militară. Ea a fost dezbătută de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi este în dezbaterea conducerii organelor abilitate ale Armatei, după care proiectul acestei doctrine vă va fi înaintat spre dezbatere. Referitor la eficienţa acţiunilor noastre privind integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană, într-adevăr, domnule senator, dacă mai avem multe asemenea luări de atitudine sau astfel de intervenţii, atunci tot ceea ce încercăm noi să clădim ziua se năruie în câteva clipe. (Vociferări, grupurile PRM şi PUNR) Nu e cazul să comentez aprecierile privitoare la luările de cuvânt sau la atitudinile domnilor preşedinţi Chirac şi Clinton. Cred că sunt fără comentarii. După cum, din câte ştiu, Moscova parcurge un proces de profundă democratizare, aşa încât fiţi siguri că nu crede vreunul dintre noi sau din actuala coaliţie că aţi fi subvenţionaţi, cum aţi lăsat să se înţeleagă, de acolo. Nici vorbă! (Aplauze) Desigur, domnul senator s-a referit la situaţia oamenilor care ies în stradă, însă aş vrea să-i reamintesc, nu întregul cadru privitor la legislaţia muncii care a fost schimbat în aceste şase luni, ci doar să-i dau două-trei exemple de acte normative care au zăcut în sertare timp de ani şi ani de zile şi pe care mişcarea sindicală le aşteapta cu nerăbdare. Am dat o hotărâre de Guvern prin care am creat comisii tripartite la nivelul ministerelor, departamentelor şi judeţelor. De asemenea, în sfârşit, Consiliul Economic şi Social, aşa cum şi l-au dorit Sindicatele, a fost aprobat şi a devenit o realitate. Există o instituţie tripartită la nivel naţional. Toate acţiunile care vizează punerea în aplicare a Ordonanţei 9 din anul acesta se înfăptuiesc de către un organism tripartit la nivel naţional şi la nivel judeţean, atât măsurile proactive de combatere a şomajului cât şi cursurile de reciclare. În curând fondurile de ajutor pentru şomaj, fondurile de pensii vor fi administrate, gestionate de asemenea organisme. Iată deci, că nu ne este teamă de societatea civilă şi dorim să punem bazele unui real parteneriat cu aceasta. Avem în permanenţă legătura cu ea şi nu ne este teamă de transparenţă şi de instituţii cu adevărat tripartite. Oamenii înţeleg foarte bine situaţia pe care am preluat-o şi faptul că reforma constituie singura alternativă. De fapt, chiar şi domnul Vadim, cu toată carisma domniei-sale, n-a reuşit să adune, în urmă cu vreo 10 zile, decât câteva sute de manifestanţi, într-o celebră încercare de a-i mobiliza împotriva Executivului. (Aplauze în dreapta sălii)
	Domnul Marcu Tudor (din bancă): Dacă v-aţi uitat la Alina Mungiu şi nu la PRO-Tv.
	Domnul Victor Ciorbea: Domnule Vâlcu, vorbeaţi de 50 de întreprinderi pe săptămână. S-au privatizat peste 800 în patru luni, deci acest ritm nu numai că se respectă ci chiar se depăşeşte. Domnule Apostolache avem, într-adevăr, de-a face cu o profundă, cu o fundamentală restructurare, schimbare a sistemului din agricultură şi trebuie să-l privim cu bună credinţă şi să-l înţelegem în ansamblul lui, dacă vrem cu adevărat să realizăm ceea ce se întâmplă în prezent în agricultura noastră, pentru că am renunţat, este adevărat, la credite acordate de Banca Naţională, mascat prin Banca Agricolă, prin care s-au creat găuri de mii de miliarde acesteia, am renunţat la alte sisteme de subvenţii indirecte sau mascate şi am pus bazele unui sistem de subvenţionare directă, transparentă, adresat producătorului, fermierului şi nu structurilor intermediare, care s-au îmbogăţit în toată această perioadă în dauna producătorului direct. (Aplauze) Vă mulţumesc pentru faptul că aţi apreciat că acţionez spre binele bucureştenilor, înseamnă că recunoaşteţi implicit că acţionez şi spre binele ţării. Domnul Ciurtin de la PUNR. Legat de învăţământ, tot ceea ce aţi spus este adevărat. Şi situaţia şcolilor, şi situaţia dotării acestora le cunoaştem cu toţii foarte bine iar cel care vă vorbeşte este, poate, unul dintre bunii cunoscători ai situaţiei, pentru că vreme de şapte ani am fost şi liderul unei federaţii, celei mai importante federaţii din învăţământ. Însă, în nici un caz nu cred că puteţi pretinde măcar o clipă, că această situaţie este rezultatul activităţii Guvernului nostru, că ea s-a produs în ultimele şase luni. Tot ce s-a întreprins în ultimele şase luni a fost menţionat, vreau doar să vă mai reamintesc că am reuşit, cu ajutorul acelor "imperialişti" la care faceţi trimitere, să mai obţinem două credite de câte 120 de milioane de dolari, unul destinat reparării a peste 1.000 de şcoli, altul destinat informatizării învăţământului românesc şi dotării lui adecvate. (Aplauzlee parlamentarilor majorităţii) Doamna Puwak îmi punea retoric întrebarea: ce-aţi reuşit, domnule prim-ministru? Am reuşit multe, stimată doamnă Puwak! În primul rând am reuşit, şi sunt convins că este o reuşită, să creăm o coaliţie din care face parte pentru prima dată în istoria României şi UDMR-ul şi reprezentanţii minorităţii maghiare. Grupurile PRM şi PUNR: Huo! Huo!
	Domnul Victor Ciorbea: Da! O spun cu toată tăria, pentru că noi credem că acesta este un model de înţelegere, de conlucrare interetnică şi interconfesională, într-o regiune bântuită de conflicte interetnice şi interconfesionale. (Aplauze puternice în dreapta sălii) De asemenea, pe baza acestei coaliţii am fundamentat un parteneriat activ, fără precedent în istoria relaţiilor noastre cu Ungaria şi putem constitui împreună un pilon de stabilitate în această zonă. Nu trebuie să ratăm această şansă istorică de dragul unor utopii sau a unor incitări naţionalist-şovine. (Bravo, bravo! Parlamentarii majorităţii) Am reuşit, stimată doamnă Puwak, să elaborăm cel mai bun program de guvernare, cu sau fără ajutorul acelor "imperialişti" dar este cel mai bun şi avem curajul să-l punem în aplicare. Acest program vizează o reformă globală a societăţii româneşti, nu este vorba numai de reforma din agricultură sau din economie, în ansamblu. Este vorba şi de reforma din justiţie, şi din ordine publică, şi din administraţie, şi din învăţământ, şi din sănătate, şi cultură ş.a.m.d. Vă rog să priviţi dimensiunea ei întreagă, pentru că cele peste 600 de acte normative vizează această reformă globală. (Aplauze Majoritate, vociferări Opoziţie) Am reuşit să trecem la punerea în aplicare a acestui program şi v-am vorbit adesea despre rezultate, nu este cazul să vă reamintesc cu cât a scăzut inflaţia, la cât am redus deficitul primit cadou de la dumneavoastră, cum am reuşit stabilizarea leului, cum s-au triplat rezervele valutare pe care ni le-aţi lăsat dumneavoastră în trezorerie, cum am reuşit să atragem într-o singură zi peste un miliard de dolari ş.a.m.d. Deputat PRM (din bancă): De la populaţie.
	Domnul Victor Ciorbea: Privatizarea va reuşi. Vom privatiza 3.600 de întreprinderi, cum am spus, iar Legea transformării regiilor autonome în societăţi comerciale a fost aprobată. Am reuşit, însă, stimată doamnă Puwak, mai ales să obţinem această credibilitate deosebită, credibilitate internaţională pentru care dumneavoastră v-aţi ploconit ani de zile şi n-aţi reuşit-o (Aplauze puternice din partea Majorităţii). Este adevărat că acum, probabil, strugurii vi se par acri dar aşa este viaţa.! După cum, am reuşit să obţinem şi credibilitatea internă despre care vorbea domnul Coşea, cu multă exactitate. Înţelegem îngrijorarea dumneavoastră legată de lupta împotriva corupţiei şi-a crimei organizate, pentru că am reuşit în patru luni să restituim la bugetul statului peste o mie de miliarde lei iar în următoarele săptămâni vor fi restituite alte două mii de miliarde şi acţiunea va continua. (Aplauze puternice, "Bravo"!, în dreapta sălii) Vorbiţi de inexistenţa unor strategii sectoriale? Vreţi şi asemenea strategii? În iunie veţi avea strategia din sectorul metalurgiei şi siderurgiei, în iulie pe cea din minerit ş.a.m.d., dar nu de strategii ducem lipsă. E-adevărat că am găsit un guvern, un sediu ceva mai gol, însă am găsit mormane de documente, sute şi sute de mii de pagini care duceau la concluzia clară că menţinerea industriei româneşti şi-a economiei în ansamblu în forma actuală nu ne costă decât ...micuţa sumă de 300 de miliarde de dolari! Iată deci, unde duc aceste programe ale dumneavoastră. Noi am reuşit să obţinem credibilitatea internaţională şi investitorii străini care să vină aici să retehnologizeze, să facă facă întreprinderile viabile. (Aplauze. Bravo! Bravo!, Majoritatea parlamentară) Doamna Stănoiu spunea că lumea nu începe cu noi. Aşa este, doamnă! Nici nu se sfărşeşte, dar o va duce mai bine cu noi.(Aplauze puternice, Majoritatea parlamentară) Era să se sfîrşească cu dumneavoastră. N-a fost să fie! (Aplauze. Bravo!) Problema drepturilor omului, nu mai vorbesc despre drepturile minorităţilor, dar cred că ne-am ocupat şi de drepturile copilului, creând un departament special în acest scop, am elaborat şi două acte normative fundamentale, am reuşit, în sfârşit, să abrogăm celebra Lege 3 din '70, de tristă amintire, privind copiii instituţionalizaţi şi s-o înlocuim cu un act normativ modern, adaptat la cerinţele dreptului comunitar. (Bravo! Aplauze)
	Domnul Petre Ţurlea (din sală): Drepturile omului unde sunt la Odorhei?
	Domnul Victor Ciorbea: Înţeleg, stimată doamnă, uşoara invidie a dumneavoastră în legătură cu faptul că noi am curtat pe doamna Fischer sau pe, ştiu eu, doamna Albright. Nu o facem mai mult decât a făcut-o domnul Năstase, sau alţi domni la vremea lor! În nici un caz! (Aplauze. Bravo!, parlamentarii Majorităţii) Nu fiţi îngrijorată doamnă, de soarta preşedintelui sau a fostului preşedinte al celei mai mari bănci, însă nu trebuie să uităm că nimeni nu este mai presus de lege şi acest lucru va trebui să fie foarte clar. Se spune că "gura păcătosului adevăr grăieşte". Unul dintre vorbitorii dumneavoastră a afirmat că, prin lupta anticorupţie, noi prigonim fosta Putere, ceea ce ar însemna, negru pe alb, că domnia sa pune semnul egalităţii între lupta împotriva fostei Puteri şi lupta împotriva corupţiei. (Aplauze furtunoase în dreapta sălii) Şi încet-încet am putea ajunge la un semn de egalitate între cele două. Noi nu am avut niciodată probe să afirmăm acest lucru şi nu am făcut-o, dar dacă dumneavoastră începeţi să faceţi astfel de afirmaţii, atunci cei abilitaţi, evident că vor trebui să ia seamă. (Bravo...o!, Aplauze puternice în dreapta sălii) Doamna Daniela Popa, continuaţi aceeaşi teză legată de îngrijorarea privind lupta împotriva corupţiei. Va fi desăvârşită de către organele abilitate, iar şeful statului nu face decât să coordoneze acest Consiliu de combatere a corupţiei. Din sală: ...Cataramă!...(Vociferări)
	Domnul Victor Ciorbea: În schimb aş vrea, apropo de undiţă să-i adresez sincere mulţumiri doamnei deputat PDSR, Daniela Popa; este excelentă şi, după cum puteţi vedea, a dat şi rezultate. (Doamna Lia Trandafir vine la tribună cu un crap mare pe un platou. Aplauze furtunoase, râsete) De aceea, daţi-mi voie să-i ofer doamnei deputat, dacă este aici, dacă nu, o să-l rog pe domnul prim-vicepreşedinte Năstase, preşedinte al Asociaţiei....(Deputaţii din dreapta sălii se ridică în picioare aplaudând puternic şi îndelung; În acest timp, doamna Lia Trandafir se îndreaptă cu platoul pe care se află crapul respectiv către domnul Adrian Năstase, oferindu-i-l )să primească şi acest prim peşte, prins cu undiţa pe care ne-a oferit-o. Din această mică istorioară se poate vedea că am avut încă o dată dreptate. (Vociferări)
	Domnul Marcu Tudor: (din bancă) Cine a dat peştele? Fondul Monetar Internaţional sau...
	Domnul Victor Ciorbea: Aş vrea doar să mai subliniez că, din păcate, sau mai exact din fericire pentru noi, dar din păcate pentru societate şi pentru clasa politică, corupţia nu a apărut în ultimele luni, în ultimele luni au apărut, în sfârşit corupţii. (Aplauze puternice în partea dreaptă a sălii) şi probabil că vor continua să apară.
	Domnul Dumitru Bălăeţ (din bancă): ...şi la Guvern...
	Domnul Ioan Gavra (din bancă): Cataramă, Tăriceanu...
	Domnul Victor Ciorbea: Domnul Popa, nu fiţi îngrijorat în legătură cu soarta marilor complexe, întrucât cele cu adevărat mari şi eficiente se privatizează. Din sală: ...S-au dus...
	Domnul Victor Ciorbea: COMTIM-ul a fost achiziţionat de o mare firmă străină (Aplauze, Bravo!)Deci, peste un milion de porci... Da, este într-adevăr o mare realizare, pentru că produce peste un milion de porci anual şi îi produce într-un sistem privat, nu cu sute de miliarde subvenţii în fiecare an. (Vociferări) Resursele financiare pentru Legea asigurărilor sociale, după ce timp de mai bine de 3 ani, această lege a zăcut prin sertarele unora şi ale altora, în sfârşit, am găsit sursele de finanţare, toate ministerele s-au pus de acord cu Comisia de sănătate şi aveţi la îndemână în câteva zile proiectul finalizat al Legii asigurărilor de sănătate, deci, poate începe reforma şi în sănătate, în adevăratul înţeles al cuvântului. (Aplauze în dreapta sălii) Din sală: ...Fără medici.
	Domnul Victor Ciorbea: Domnul Dumitru Popescu, listele privatizării vor fi publicate în toate marile jurnale internaţionale şi vor apărea pe INTERNET, tocmai pentru a asigura transparenţa acestui proces pentru a nu se mai face şmecherii pe sub mână sau afaceri de genul multora pe care le cunoaşteţi. (Vociferări, Aplauze) Din sală: Transparenţa este aici în ţară, nu în străinătate.
	Domnul Victor Ciorbea: Vorbeaţi de sumele necesare pentru că apar şi investitori autohtoni să participe la acest proces. Evident că el este deschis tuturor şi veţi vedea în curând acea Lege pentru investitori autohtoni.
	Domnul Petru Şteolea (din bancă): ...prea târziu...
	Domnul Victor Ciorbea: Dar, în acelaşi timp, nu putem ignora faptul că aceste societăţi comerciale au fost ani de zile decapitalizate, cu bună ştiinţă, prin celebrele societăţi "căpuşă", care ştim noi bine cui au aparţinut. (Aplauze puternice în dreapta sălii)
	Domnul Ioan Gavra (din bancă): ...lui Cataramă...
	Domnul Victor Ciorbea: La fel s-a întâmplat şi cu multe, mult prea multe dintre băncile noastre, şi ar fi păcat să încep să le enumăr acum, aici. (Vociferări) Toate operaţiunile care vor fi făcute de Fondul Proprietăţii de Stat se vor regăsi în bugetul consolidat al statului, astfel încât dumneavoastră să puteţi face controlul cu privire la fiecare leu şi la destinaţia lui. Din sală: Bravo! Aceasta este bine, măcar să fie aşa.
	Domnul Victor Ciorbea: Vorbeaţi de o creştere extraordinară a nivelului energiei electrice şi termice a preţurilor pentru acestea. Într-adevăr, au crescut de câteva ori, dar aceste creşteri nu acoperă decât 50% din cât ar fi trebuit, restul îl suportăm în continuare, îl subvenţionăm în continuare. Acest lucru nu l-aţi afirmat nici unul dintre dumneavoastră în intervenţii. Din sală: Tot populaţia suportă. (Vociferări)
	Domnul Victor Ciorbea: Domnule Ana, v-am spus că, începând cu 1 iulie, va intra în vigoare, între altele, actul normativ privind suspendarea impozitului agricol până în anul 2000 şi acesta va fi doar un început. (Aplauze în partea dreaptă a sălii) Din sală: Să vă vedem.
	Domnul Victor Ciorbea: Desigur aş dori doar să mai răspund domnului Gaspar şi să închei, pentru că v-am reţinut destul şi a fost o zi destul de grea pentru toţi. Privitor la această lecţie de drept constituţional, vreau să vă mulţumesc şi aş vrea însă să menţionez că nu prea se vede saltul clar de la ideea unicităţii puterii în stat la separarea puterilor în stat, dar trecem peste acest moment, ... Din sală: Trecem să facem ciorba de peşte...
	Domnul Victor Ciorbea: ...după cum în privinţa ordonanţelor de urgenţă, bineînţeles, ştiţi bine că acestea vă sunt supuse spre dezbatere şi aprobare, noi nu ne temem, aşa cum spunea şi colegul Stoica, de Parlament... Din sală: Îl sfidaţi.
	Domnul Victor Ciorbea: ...şi nu ocolim Parlamentul. (Vociferări) Tocmai de aceea am avut curajul, pentru prima dată în istoria noastră, să ne asumăm răspunderea şi să vă dăm această şansă a celei de a doua moţiuni, pe care altfel nu o aveaţi şi nu eraţi în această interesantă situaţie de a vorbi despre căderea primei şi să o anunţaţi deja pe a doua. (Râsete, aplauze în partea dreaptă a sălii) Vreau să vă asigur însă că toate actele normative importante şi toate acordurile, inclusiv cele cu organismele financiare internaţionale vor fi supuse dezbaterii şi aprobării dumneavoastră, şi Memorandumul cu Fondul Monetar Internaţional şi cele trei Acorduri cu Banca Mondială vi le vom înainta în aceste zile, pentru că, ştiţi bine, abia la 3 iunie au fost aprobate în forma finală cele 3 Acorduri de către Consiliul de Administraţie al Băncii Mondiale.
	Domnul Adrian Năstase (din bancă): Trebuia să le aprobaţi prin ordonanţă de urgenţă. (!)
	Domnul Victor Ciorbea: Ceea ce m-a şocat însă mai mult în intervenţia domnului Gaspar a fost următoarea afirmaţie: Guvernul nu este reprezentativ pentru că este format dintr-o coaliţie. Să fie oare nostalgia partidului unic? (Râsete, aplauze) Din sală (partea dreaptă): Aşa este.
	Domnul Victor Ciorbea: Voi încheia cu o foarte scurtă referire la intervenţia domnului prim-vicepreşedinte Adrian Năstase. Pentru că aţi primit această prognoză din partea domnului ministru de stat Ulm Spineanu, evident că ea are în vedere scenariul minimal până în anul 2000 şi o creştere durabilă şi porneşte exact de la radiografia situaţiei pe care am preluat-o. În locul dumneavoastră n-aş insista prea mult în legătură cu întrebări de genul: de ce nu accelerăm imediat? sau: de ce nu putem să depăşim imediat pe polonezi sau pe alţii? Dar, repet, este scenariul minimal. Putem să vă punem la dispoziţie în două săptămâni, nu scenarii optimiste sau aranjate, cum am mai văzut noi în decursul timpului, dar şi un scenariu care are în vedere o variantă medie dacă vreţi. Din sală: ...tradusă...
	Domnul Victor Ciorbea: Cât priveşte problema de imagine, noi nu suferim de acest complex. Vă amintesc că timp de 3 luni şi jumătate n-am avut nici măcar o conferinţă de presă organizată la nivelul premierului. Nu am ţinut cu orice preţ să ieşim în faţă prin declaraţii, ci prin fapte. Din sală: Oooo......!
	Domnul Victor Ciorbea: Şi credem că aceste fapte se vor vedea. (Aplauze puternice din partea dreaptă a sălii,vociferări) Aş putea să închei cu un citat, pentru că tot am fost acuzat că îmi plac citatele sau maximele. Aş putea apela de data aceasta,
	Domnul Dumitru Bălăeţ (din bancă): ...la Churchil...
	Domnul Victor Ciorbea: ...de ce nu? la Havel, pentru că el sublinia, pe bună dreptate, că "puterea celor foarte puternici provine din slăbiciunea celor foarte slabi", dar nu trebuie să uităm că poporul român, în ultimii 7 ani, a făcut marele pas al emancipării, marele pas spre calitatea de cetăţean (Vociferări) şi această calitate şi această maturitate a adus la putere actuala coaliţie majoritară parlamentară şi guvernamentală. (Aplauze) Din sală: ...vâscoasă...
	Domnul Victor Ciorbea: Iată de ce, pentru a nu-i înşela aşteptările trebuie să continuăm programul de reformă...
	Domnul Dumitru Bălăeţ (din bancă): Alegeri anticipate!
	Domnul Victor Ciorbea: ...şi sunt convins că veţi vota în consecinţă. Vă mulţumesc. (Aplauze furtunoase din partea dreaptă a sălii, ura..ura...ura......)
	Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim domnului prim-ministru. Şi acum a sosit momentul decisiv, momentul adevărului, trecem la vot. (Rumoare) Reamintim procedura de vot: votul cu bile. Cei care voiesc să voteze moţiunea, aşează bila albă în urna albă, bila neagră în urna neagră. Cei care vor voi să nu voteze moţiunea, aşează bilele invers: bila albă la urna neagră şi bila neagră la urna albă. Vom începe cu Camera Deputaţilor. (Rumoare) Domnii secretari şi chestori luaţi poziţie!
	Domnul Miron Tudor Mitrea (dă citire catalogului): Judeţul ALBA Berciu Ion prezent Dărămuş Nicolae Octavian prezent Dumitrean Bazil absent Pereş Alexandru prezent Popa Neculai prezent
	Domnul Ion Diaconescu: Cum nu s-a înţeles? Atenţiune la vot! Cine vrea să voteze moţiunea, bila albă la urna albă, bila neagră la urna neagră. Cine nu vrea să voteze moţiunea, este contra moţiunii, pune invers.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Judeţul ARAD Bercea Florian prezent Calimente Mihăiţă prezent Gheorghiof Titus Nicolae prezent Ghidău Radu prezent Putin Emil Livius Nicolae prezent Nu se aude, dacă este gălăgia aceasta, nu se aude. Stimaţi colegi, Vă rog un pic de linişte! Eu n-am nici o vină că nu se aude.
	Domnul Ion Diaconescu: Domnule Mitrea, daţi posibilitate să voteze întâi Clujul, Sălajul, Satu Mare, că pierd trenul. Vă rugăm linişte! Permiteţi să voteze întâi judeţele Sălaj, Cluj, Satu Mare ca să prindă trenul. Judeţul SĂLAJ Bara Radu-Liviu prezent Chichişan Miron absent Vetişanu Vasile prezent Vida Iuliu prezent Judeţul SATU-MARE Biriş Anamaria Mihaela prezent Budeanu Radu absent Dragoş Iuliu Liviu prezent Pécsi Francisc prezent Pop Viorel prezent Varga Atila prezent
	Domnul Ion Diaconescu: Deci, încă o dată: pentru moţiune, cine votează moţiunea: bila albă în urna albă, bila neagră în urna neagră. Cine respinge moţiunea: bila albă în urna neagră şi bila neagră în urna albă. Ce este aşa greu?
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule preşedinte, nu mai vorbiţi peste mine că nu ne mai înţelegem. Continuăm cu judeţul Arad. Judeţul ARAD Raţiu Ion absent Tokay Gheorghe absent Judeţul ARGEŞ Cîrstoiu Ion absent Ghibernea Dan prezent Ionescu Nicolae prezent Leonăchescu Nicolae prezent Marin Gheorghe prezent Nanu Romeo prezent Piţigoi Barbu prezent Rizescu Sergiu George prezent Stan Vasile prezent Stănescu Alexandru prezent Judeţul BACĂU Corniţă Ion prezent Dan Matei-Agaton prezent Darie Simion prezent Duţu Ion prezent Gheorghe Valeriu prezent Hrebenciuc Viorel prezent Irimescu Haralambie prezent Moiceanu Constantin prezent Nistor Vasile prezent Pavel Vasile prezent Popa Ioan-Aron prezent Judeţul BIHOR Bot Octavian absent Cosma Liviu Ovidiu absent Drecin Mihai Dorin absent Negrău Mircea prezent Paneş Iosif prezent Rákoczi Ludovic prezent Serac Florian prezent Székely Ervin Zoltán prezent Szilágyi Zsolt absent Ţepelea Gabriel absent Judeţul BISTRIŢA-NĂSĂUD Constantinescu Dan prezent Oltean Ioan prezent Săndulescu Aureliu-Emil prezent Sonea Ioan absent Judeţul BOTOŞANI Afrăsinei Viorica absentă Hilote Eugen Gheorghe prezent Ioniţă Nicu prezent Mihăilescu Şerban prezent Năstase Toma prezent Popescu Emil Teodor prezent Sandu Dumitru prezent Judeţul BRAŞOV Babiuc Victor absent Bran Vasile prezent Cojocaru Radu Spiridon absent Gherasim Ion Andrei prezent Kovács Csaba Tiberiu prezent Lepşa Sorin Victor prezent Moucha Romulus Ion prezent Secară Gheorghe prezent Tudose Nicolae Florin prezent Judeţul BRĂILA Alecu Aurelian Paul prezent Bartoş Daniela prezentă Corâci Ioan Cezar prezent Dragu George prezent Şerban George prezent Văsioiu Horia prezent Judeţul BUZĂU Albu Alexandru prezent Ceauşescu Gheorghe Dan Nicolae absent Morariu Teodor Gheorghe prezent Papuc Aurel Constantin prezent Partal Petre prezent Pâslaru Dumitru prezent Petrescu Ovidiu Cameliu prezent Judeţul CARAŞ-SEVERIN Muscă Monica-Octavia prezentă Oană Gheorghe prezent Popovici Cornel Sturza prezent Spătaru Liviu absent Vilău Adrian-Ioan prezent Judeţul CĂLĂRAŞI Bălăeţ Mitică prezent Munteanu Ion prezent Naidin Petre prezent Pavelescu Claudiu-Costel prezent Sârbu Marian prezent Judeţul CLUJ Gavra Ioan prezent Ionescu Anton prezent Kónya-Hamar Alexandru prezent Lăpuşan Alexandru prezent Matei Vasile absent Mátis Eugen prezent Miclăuş Vasile prezent Păcurariu Iuliu prezent Pop Iftene prezent Roman Ioan prezent Vida-Simiti Ioan prezent Judeţul CONSTANŢA Andrei Gheorghe prezent Ariton Gheorghe prezent Barde Tănase prezent Botescu Ion prezent Coşea Dumitru Gheorghe Mircea prezent Haşotti Puiu prezent Marinescu Ioan-Sorin prezent Mazăre Radu Ştefan prezent Nicolae Jianu prezent Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae prezent Onaca Dorel-Constantin prezent Osman Fedbi prezent Şaganai Nusfet prezent Judeţul COVASNA Birtalan Ákos prezent Márton Árpád-Francisc prezent Tamás Sándor prezent Ţurlea Petre prezent Judeţul DÂMBOVIŢA Ana Gheorghe prezent Boştinaru Victor prezent Dîrstaru Dorin prezent Enescu Ion prezent Neagu Romulus prezent Popa Daniela prezentă Popescu Irineu prezent Rădulescu-Zoner Şerban Constantin prezent Simion Florea prezent Judeţul DOLJ Berceanu Radu Mircea prezent Brezniceanu Alexandru prezent Cazacu Vasile Mircea prezent Grigoraş Neculai prezent Ionescu Bogdan prezent Ionescu Gheorghe prezent Ioniţă Mihail Gabriel prezent Manolescu Oana prezentă Matei Ion Lucian prezent Nicolescu Mihai prezent Roşca Ioan prezent Vasilescu Nicolae absent Judeţul GALAŢI Buruiană-Aprodu Daniela prezentă Ciumara Mircea prezent Gheciu Radu Sever Cristian prezent Iacob Elena prezentă Mihu Victor Traian prezent Nica Dan prezent Odisei Manole prezent Protopopescu Cornel prezent Sandu Ion Florentin absent Tomov Marilena prezentă Judeţul GIURGIU Cristea Marin prezent Croitoru Mircea Adrian prezent Grigoriu Mihai prezent Radu Alexandru-Dumitru prezent Judeţul GORJ Băbălău Constantin prezent Drumen Constantin prezent Nică Mihail prezent Pârgaru Ion prezent Popescu Bejat Ştefan Marian prezent Popescu Dumitru prezent Judeţul HARGHITA Antal Istvan prezent Asztalos Ferenc prezent Becsek Garda Dezideriu Coloman prezent Nagy Ştefan prezent Ráduly Róbert-Kálmán prezent Judeţul HUNEDOARA Ana Gheorghe prezent Dimitriu Sorin Petre prezent Giurescu Ion prezent Ifrim Dumitru prezent Neacşu Ilie prezent Petreu Liviu prezent Priceputu Laurenţiu prezent Şteolea Petru prezent Judeţul IALOMIŢA Bivolaru Gabriel prezent Cristea Gheorghe prezent Popa Virgil prezent Tarna Gheorghe prezent Judeţul IAŞI Aferăriţei Constantin prezent Baciu Mihai prezent Cotrutz Constantin Eremia absent Dobre Traian prezent Dorin Mihai prezent Enache Marian prezent Gazi Gherasim prezent Lupu Vasile prezent Mogoş Ion absent Rânja Traian Neculaie prezent Stanciu Anghel prezent Stoica Valeria Mariana absentă Vintilă Dumitru Mugurel prezent Judeţul MARAMUREŞ Böndi Gyöngyike absent Bud Nicolae prezent Dunca Tudor Gavril prezent Godja Petru absent Moldovan Petre prezent Paşcu Ioan Mircea absent Remeş Decebal Traian prezent Ştefănoiu Luca prezent Judeţul MEHEDINŢI Barbaresso Emanoil Dan prezent Honcescu Ion prezent Micle Ulpiu Radu Sabin prezent Nicolicea Eugen prezent Raicu Romulus prezent Judeţul MUREŞ Elek Matei Barna prezent Filipescu Ileana prezentă Kakasi Alexandru prezent Kelemen Attila Bela Ladislau prezent Kerekeş Károly prezent Lădariu Lazăr prezent Mureşan Ioan prezent Pop Leon Petru prezent Popa Ioan Mihai absent Judeţul NEAMŢ Bivolaru Ioan absent Bujor Liviu prezent Burlacu Viorel prezent Cazan Gheorghe Romeo Leonard prezent Hlinschi Mihai prezent Radu Elena Cornelia Gabriela prezentă Rădulescu Cristian prezent Ţocu Iulian-Costel absent Judeţul OLT Achimescu Victor Ştefan absent Argeşanu Valentin prezent Arghezi Mitzura Domnica prezentă Georgescu Florin prezent Grădinaru Nicolae prezent Groza Nicolae prezent Kovacs Carol Emil absent Judeţul PRAHOVA Antonescu Niculae Napoleon prezent Avramescu Constantin Gheorghe prezent Barbăroşie Victor prezent Ivănescu Paula Maria prezentă Moldoveanu Eugenia prezentă Moroianu Geamăn Adrian Tudor prezent Munteanu Mircea Mihai absent Opriş Constantin Remus absent Ruse Corneliu Constantin prezent Sireţeanu Mihail prezent Tudor Marcu prezent Vasilescu Valentin prezent Judeţul SIBIU Dejeu Gavril prezent Galic Lia Andreia prezentă Pantiş Sorin absent Şincai Ovidiu prezent Trifu Romeo Marius prezent Vâlcu Mircea absent Judeţul SUCEAVA Babiaş Iohan Peter prezent Bejinariu Petru prezent Chiriac Mihai prezent Ionescu Mariana prezent Iorga Leonida Lari prezent Mândroviceanu Vasile prezent Nicolaiciuc Vichentie prezent Palade Dan prezent Panteliuc Vasile prezent Sandu Alecu prezent Vataman Dorin prezent Vitcu Mihai prezent Judeţul TELEORMAN Buga Florea prezent Cândea Vasile prezent Ianculescu Marian prezent Marineci Ionel prezent Noica Nicolae prezent Spiridon Didi prezent Videanu Adriean prezent Judeţul TIMIŞ Bárányi Francisc prezent Brück Werner Horst prezent Drăgănescu Ovidiu Virgil prezent Dugulescu Petru prezent Glăvan Ştefan prezent Gvozdenovici Slavomir absent Miloş Aurel prezent Puwak Hildegard-Carola prezentă Stanca Teodor prezent Şerban Gheorghe prezent Tabără Valeriu absent Tăvală Tănase-Pavel prezent Judeţul TULCEA Antonescu George Crin Laurenţiu prezent Fenoghen Sevastian prezent Lazia Ion prezent Meşca Sever absent Vajda Francisc-Atila prezent Judeţul VASLUI Băsescu Traian prezent Buzatu Dumitru prezent Dan Marţian prezent Ghiga Vasile prezent Ignat Ştefan prezent Mera Alexandru Liviu prezent Petrescu Virgil prezent Judeţul VÂLCEA Decuseară Jean prezent Dumitraşcu Laurenţiu prezent Gaspar Acsinte prezent Sabău Traian prezent Stancov George-Iulian prezent Vâlceanu Gheorghe prezent Judeţul VRANCEA Albu Gheorghe prezent Hunea Carmen prezentă Mânea Radu prezent Mitrea Miron Tudor prezent Nichita Dan Gabriel prezent Udrea Florian prezent Municipiul BUCUREŞTI Andronescu Ecaterina prezentă Badea Alexandru Ioan prezent Boda Iosif prezent Chiliman Andrei Ioan prezent Ciontu Corneliu prezent Cunescu Sergiu prezent Diaconescu Ion prezent Dobrescu Smaranda prezentă Dorian Dorel prezent Dumitrescu Paul Adrian prezent Furo Iuliu Ioan prezent Gheorghiu Mihai absent Iliescu Valentin Adrian prezent Ionescu Alexandru prezent Ionescu Constantin prezent Ionescu-Galbeni Niculae-Vasile-Constantin prezent Iorgulescu Adrian prezent Macarie Sergiu prezent Năstase Adrian prezent Negoiţă Gheorghe Liviu prezent Pambuccian Varujan prezent Petrescu Silviu prezent Popescu Dan Ioan prezent Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton absent Raica Florica Rădiţa prezent Sassu Alexandru prezent Severin Adrian absent Stănescu Mihai-Sorin absent Stoica Valeriu prezent Teculescu Constantin prezent Voicu Mădălin prezent Weber Ernest-Otto prezent Judeţul ILFOV Lixăndroiu Viorel prezent Neagu Victor prezent Păunescu Costel prezent Petrovici Silvia prezentă Acum o iau de la capăt. Absenţii: Judeţul ALBA Dumitrean Bazil prezent Judeţul SĂLAJ Chichişan Miron absent Judeţul SATU MARE Budeanu Radu absent Judeţul ARAD Ion Raţiu absent Tokay Gheorghe prezent Judeţul ARGEŞ Cârstoiu Ion absent Judeţul BISTRIŢA-NĂSĂUD Sonea Ioan absent Judeţul BIHOR Bot Octavian absent Cosma Liviu absent Drecin Mihai absent Szilágyi Zsolt absent Ţepelea Gabriel absent Judeţul BOTOŞANI Afrăsinei Viorica absentă Judeţul BRAŞOV Babiuc Victor prezent Cojocaru Radu absent Judeţul BUZĂU Ceauşescu Gheorghe absent Judeţul CARAŞ-SEVERIN Spătaru Liviu absent Judeţul CLUJ Matei Vasile absent Judeţul DOLJ Vasilescu Nicolae absent Judeţul GALAŢI Sandu Ion Florentin absent Judeţul IAŞI Cotrutz Constantin absent Mogoş Ion prezent Stoica Valeria Mariana absent Judeţul MARAMUREŞ Böndi Gyöngyike absent Godja Petru absent Paşcu Ioan Mircea prezent Judeţul MUREŞ Popa Ioan Mihai absent Judeţul NEAMŢ Bivolaru Ioan absent Ţocu Iulian absent Judeţul OLT Achimescu Victor absent Kovacs Carol Emil absent Judeţul PRAHOVA Munteanu Mircea absent Opriş Constantin Remus prezent Judeţul SIBIU Pantiş Sorin prezent Vâlcu Mircea absent Judeţul TIMIŞ Gvozdenovici Slavomir absent Tabără Valeriu absent Judeţul TULCEA Meşca Sever absent Municipiul BUCUREŞTI Gheorghiu Mihai absent Popescu Tăriceanu Călin absent Severin Adrian absent Stănescu Sorin absent Domnul Koszokár Gábor: Doamnelor şi domnilor senatori, Judeţul ALBA Ardelean Ioan absent Gavaliugov Corneliu Dorin prezent Popa Mircea Ioan prezent Judeţul ARAD Bold Ion prezent Creţu Ioan prezent Nicolai Marin prezent Judeţul ARGEŞ Mînzînă Ion prezent Ştireanu Octavian prezent Văcăroiu Nicolae prezent Vasiliu Eugen prezent Judeţul BACĂU Aichimoaie Ionel prezent Cataramă Viorel prezent Opriş Octavian prezent Sersea Nicolae prezent Vladislav Tiberiu prezent Judeţul BIHOR Bădiceanu Nistor prezent Blaga Vasile prezent Csapó Iosif prezent Maior Liviu prezent Judeţul BISTRIŢA-NĂSĂUD Câmpean Teodor prezent Ciupe Liviu Aurel prezent Judeţul BOTOŞANI Avram Gheorghe prezent Cozmâncă Octav prezent Secrieru Dinu prezent Judeţul BRAŞOV Bleahu Marcian-David prezent Căncescu Aristotel Adrian absent Chiriacescu Sergiu prezent Zavici Nicolae prezent Judeţul BRĂILA Matetovici Mihai prezent Ulici Laurenţiu prezent Judeţul BUZĂU Bălănescu Mihai prezent Ion Vasile prezent Petrescu Mihai prezent Judeţul CARAŞ-SEVERIN Cotarcea Haralambie prezent Müller Constantin prezent Judeţul CĂLĂRAŞI Tambozi Justin prezent Tărăcilă Doru Ioan prezent Judeţul CLUJ Băraş Ioan prezent Boilă Matei prezent Ciurtin Costică prezent Eckstein Kovács Péter prezent Şuteu Titus Lucian prezent Judeţul CONSTANŢA Cârciumaru Ion prezent Dumitraşcu Gheorghe prezent Pană Viorel Marian prezent Popovici Alexandru prezent Pruteanu George Mihail prezent Judeţul COVASNA Kozsokár Gábor prezent Puskás Valentin-Zoltán prezent Judeţul DÂMBOVIŢA Dide Nicolae prezent Dima Emil prezent Spineanu Ulm Nicolae prezent Judeţul DOLJ Bogdan Florin prezent Boiangiu Cornel prezent Ilie Ştefan prezent Popescu Virgil prezent Predescu Ion prezent Judeţul GALAŢI Gheorghiu Costel prezent Păcuraru Nicolae Paul Anton prezent Plătică-Vidovici Ilie prezent Ştefan Viorel prezent Judeţul GIURGIU Lörinczi Iuliu prezent Predilă Marin prezent Judeţul GORJ Burtea Marcu prezent Huidu Dumitru prezent Ungureanu Vasile prezent Judeţul HARGHITA Hajdu Menyhért Gábor prezent Verestóy Attila prezent Judeţul HUNEDOARA Blejan Constantin absent Gaita Doru absent Oprea Andreiu prezent Judeţul IALOMIŢA Badea Nelu prezent Sava Constantin prezent Judeţul IAŞI Avarvarei Ioan prezent Caraman Petru absent Solcanu Ion prezent Vasiliu Constantin Dan prezent Vosganian Varujan prezent Judeţul MARAMUREŞ Glodean Voicu-Valentin prezent Ilie Aurel Constantin prezent Paşca Liviu-Titus prezent Judeţul MEHEDINŢI Morţun Alexandru Ioan prezent Văcaru Vasile prezent Judeţul MUREŞ Burghelea Ioan prezent Dobrescu Vasile prezent Frunda Gheorghe prezent Markó Béla prezent Judeţul SATU-MARE Achim George prezent Pop Stelian Alexandru prezent Szabó Károly Ferenc prezent Judeţul SĂLAJ Crecan Augustin absent Seres Denes prezent Judeţul NEAMŢ Buruiană Florin - absent Timofte Alexandru Radu - prezent Vornicu Sorin Adrian - prezent Badea Dumitru - prezent Judeţul OLT Dobrescu Răsvan - prezent Stănoiu Mihaela-Rodica - prezentă Făniţă Triţă - prezent Judeţul PRAHOVA Ionescu-Quintus Mircea - prezent Gabrielescu Valentin Corneliu - prezent Meleşcanu Teodor - absent Apostolache Victor - prezent Alexandru Nicolae - prezent Judeţul SIBIU Moisin Ioan - prezent Bucur Ioan Corneliu - prezent Fuior Victor - prezent Judeţul SUCEAVA Juravlea Petru - prezent Prisăcaru Ghiorghi - prezent Dumitrescu Cristian Sorin - prezent Hauca Teodor - prezent Judeţul TELEORMAN Găvănescu Vicenţiu - prezent Popescu Dan Mircea - prezent Ionescu Cazimir Benedict- prezent Judeţul TIMIŞ Lăzărescu Dan Amedeu - prezent Drăgulescu Ştefan Iosif - prezent Marcu Ion - absent Feldman Alexandru Radu- prezent Judeţul TULCEA Preda Elena - prezentă Bunduc Gheorghe - prezent Judeţul VASLUI Pavalaşcu Gheorghe - prezent Popa Virgil - prezent Preda Florea - prezent Judeţul VÂLCEA Săndulescu Şerban - prezent Marin Dan Stelian - prezent Pătru Nicolae - prezent Judeţul VRANCEA Paleologu Alexandru - prezent Nicolaescu Sergiu - prezent BUCUREŞTI Grama Mihail - prezent Vasile Radu - prezent Dumitrescu Constantin Ticu - prezent Cerveni Niculae - prezent Turianu Corneliu - prezent Tocaci Emil - prezent Ghiţiu Paul - absent Iliescu Ion - prezent Gherman Oliviu - prezent Ninosu Petre - prezent Roman Petre - absent Marinescu Bogdan Voinea - prezent Tudor Corneliu Vadim - absent Judeţul ILFOV Boroianu Radu - prezent Bădulescu Doru Laurian - prezent Permiteţi-mi să mai reiau o dată pe cei care nu au răspuns la apel. Judeţul ALBA Ardelean Ioan - absent Judeţul BRAŞOV Căncescu Aristotel Adrian - absent Judeţul HUNEDOARA Blejan Constantin - absent Gaita Doru - absent Judeţul NEAMŢ Buruiană Florin - absent Judeţul PRAHOVA Meleşcanu Teodor - absent Judeţul SALAJ Crecan Augustin - absent Judeţul TIMIŞ Marcu Ion - absent BUCUREŞTI Ghiţiu Paul - absent Roman Petre - absent. Am terminat.
	Domnul Ion Diaconescu: Deci, la numărătoarea voturilor.
	Domnul Ion Diaconescu: Avem cvorum? Domnul secretar Mitrea va citi procesul-verbal.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de deputaţi şi senatori asupra Moţiunii de cenzură, iniţiată de 140 de parlamentari, în temeiul art.112 din Constituţia României. În temeiul art.32, alineatul ultim din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în ziua de 6 iunie 1997, au procedat la verificarea şi numărarea voturilor exprimate în mod secret, prin bile, de către deputaţi şi senatori, asupra Moţiunii de cenzură, iniţiată în temeiul art.112 din Constituţia României, de 140 de parlamentari şi au constatat următoarele: - Numărul total al deputaţilor şi senatorilor 485 - Numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi 435 - Număr total de voturi exprimate 435 - Numărul de voturi anulate nici unul - Numărul de voturi valabil exprimate, din care: - Voturi pentru adoptarea Moţiunii de cenzură 158 - Voturi contra Moţiunii de cenzură 277 (Aplauze furtunoase în partea dreaptă a sălii)
	Domnul Emanoil Dan Barbaresso (din sală): Antrenaţi-vă, domnule Mitrea!
	Domnul Miron Tudor Mitrea: În conformitate cu prevederile art.112, alin.1 din Constituţia României, Moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. În consecinţă, pentru adoptarea Moţiunii de cenzură, este necesar votul a cel puţin 243 parlamentari. Având în vedere că, din totalul de 485 de parlamentari, 158 au votat pentru adoptarea Moţiunii de cenzură, iar 277 au votat împotrivă, Camera Deputaţilor şi Senatului constată că nu a fost întrunită majoritatea cerută de art.112 din Constituţie, pentru adoptarea Moţiunii de cenzură. Semnează membrii Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)
	Domnul Ion Diaconescu: Vă mulţumim. Ne vedem luni, la ora 15, la următoarea moţiune. În partea dreaptă a sălii: Este loţiune, nu moţiune! (Râsete) * Şedinţa s-a încheiat la ora 21,23.