Plen
Ședința Camerei Deputaților din 30 septembrie 1997
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
31-05-2023
30-05-2023
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1997 > 30-09-1997 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 30 septembrie 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnul Corneliu Ciontu, secretar.

*

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineața, stimați colegi!

 
Petre Naidin - câteva remarci pe marginea relansării campaniei anticorupție;

Începem programul nostru cu timpul dedicat intervențiilor și dăm cuvântul domnului Petre Naidin, PDSR.

 

Domnul Petre Naidin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Creator, după noiembrie 1996, al realității cu o putere de cumpărare subțiată, precum odinioară lupta de clasă, domnul președinte Emil Constantinescu, în ultima sa intervenție, ne vorbește despre trecut, despre zburda precum mieii a unor escroci prăfuiți prin dosare, trecuți prin anchete penale pentru care numai instituțiile statului trebuiau să răspundă sau să judece. Nimeni nefiind mai presus de lege, cu corectitudine și profesionalism, cu conducători cu tot, instituțiile trebuie să o aplice.

Unu. Din păcate, nedând prea mult preț pe ele, desconsiderându-le prin acțiuni paralele, dezamăgit de inițiativele comisiilor anticorupție, în numele respectării siguranței naționale, Emil Constantinescu aplică dânsul legea, ceea ce, înainte de 1989, numai doi sau trei o mai făceau. "S-a executat, mâine arestările vor fi efective", "cercetarea a început, de fapt, aseară", "au fost arestați"... Sunt situații în care instanța de judecată ar putea să considere că au fost niște operațiuni comerciale. Sunt termenii în care domnul președinte își revigorează, să nu spun parfumează, imaginea publică.

Într-un mediu în care ușor demagogia se confundă cu intențiile curate, iar seriozitatea cu elanul politic spre putere, specific pe cadavre călcând, ușor poți califica inițiativa prezidențială.

Președintele, pe lângă, cum îi place să se creadă, garant și realizator al reconcilierii naționale, în primul rând, spune Constituția, trebuie să reprezinte factorul mediator între puteri, în nici un caz anchetatorul șef în stat.

Doi. Cele 3.000 de miliarde pagube aduse statului, care ar reprezenta rodul muncii, ca incorputibilul națiunii, pe o perioadă de 7 luni, nu pot fi impresionante, nu ca sumă, ci ca surse identificate, pentru că sunt taxele, impozitele către cele două bugete, penalizările aferente, confiscările și amenzile aplicate, pe care, oricum, organele abilitate le-ar fi atras. Sunt dincolo, de rata inflației, identice cu cele din 1996.

Trei. Din trecut, domnul Emil Constantinescu șterge perioada '90 și '92, când actualii parteneri de coaliție domneau și pe privatizare, Petromin, Navrom, Romline, Airbus. Poate, de aceea, supărat afirmă domnul Roman că relansarea campaniei anticorupție dovedește că aceasta a bătut pasul pe loc? În schimb, suntem sensibilizați emoțional, aducându-ne aminte numai de anii '92 - '96 și nu se suflă un cuvânt despre SAFI și Viorel Cataramă, negocierile posturilor de prefecți pe 100 de milioane, casele și terenurile din parcuri revendicate de colegii domniei sale, vânzarea societăților la așa-zisul preț al zilei, după ce le-ai trecut pe lista de lichidare, inclusiv al cotării la Bursă pentru "Solventul" Timișoara; poziția ca apărător al FPS-ului al domnului ministru Stoica și reflecțiile domnului Dimitriu, "justiția nu sprijină reforma, ci îi apără pe escroci", despre sursele de finanțare ale propriei campanii electorale, despre restructurare, să nu zic lichidarea Curții de conturi.

O anticorupție pe sărite, politizată și posibilitatea plăcerii morbide de a se confunda cu Sfântul Gheorghe îl fac pe Valerian Stan să afirme că "până la a cădea în ridicol, nu este decât un singur pas".

Patru, și cu aceasta închei. Pentru a ne indigna, odată cu domnul președinte, pentru ca totul să fie serios, și nu spectacol, îi cer să-și precizeze poziția față de Legea statutului parlamentarului, blocată la Senat. Ce ar putea fi? Desigur, dincolo de anul 2000, să se creeze incompatibilitatea între funcția de demnitar și cea de administrator la FPS, SIF-uri, Băncile comerciale, regii, companii naționale, AGA, negociate împăciuitor după algoritmul știut și principiul "statul suntem noi".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumim.

 
Ioan Bivolaru - comentariu cu referire la ordonanța de urgență ce vizează schimbarea destinației sumelor obținute de către F.P.S.;

Domnul Ioan Bivolaru, PDSR. Urmează domnul Baciu Mihai de la USD(PD).

 

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sâmbătă, 27 septembrie, zi nefastă, prin tradiție, la români, pentru decizii sau acțiuni temerare, Guvernul, consecvent în voința sa politică, probată în schimbările totale promise FMI-ului, a promovat o nouă ordonanță de urgență. Ordonanța vizează, de data aceasta, schimbarea destinației sumelor obținute de către FPS, în urma vânzării de acțiuni, de active sau alte vânzări. Alături de altă ordonanță, prin care Guvernul revine, în forță reformatoare, la funcția de gestionar al economiei naționale, preluând FPS-ul în subordine, ordonanța actuală are menirea de a ipoteca viitorul industriilor naționale, consfințind stagnarea și lichidarea, ca principale deziderate ale unei reforme originale. Anulând cota de 60% din sumele obținute de FPS, cotă destinată diminuării blocajelor financiare, recapitalizării și restructurării societăților comerciale, în scopul creșterii atractivității sau, măcar, menținerii acesteia pentru a putea fi privatizate, se anulează, în fapt, atributul esențial al FPS-ului, acela de a realiza un program coerent de restructurare, care să preceadă această privatizare prin lichidare.

Se realizează, în sfârșit, mult mediatizatul morman de fiare vechi, pe care îl vom putea închide cu mult mai multă ușurință, într-un program vast de privatizare globală, satisfăcând, astfel, pretențiile FMI-ului, care știe foarte bine că, în Europa, restructurarea industriilor neperformante durează 30 până la 40 de ani. Chiar dacă noile măsuri preconizate de a dirija aceste fonduri către consum au, pentru moment, o componentă de sprijin social, este clar, și pentru cei neavizați, că acest sprijin este o frână în procesul de normalizare a nivelului de trai, ceea ce demonstrează o scăpare de sub control a fenomenului.

Deoarece această aberantă politică economică a Guvernului va intra în vigoare în zilele următoare, o dată cu publicarea în "Monitorul Oficial", singura noastră speranță rămâne într-o posibilă blocare a rotativei acestui monitor pentru a nu se mai promova ordonanțe de urgență ale unui Guvern obedient, lipsit de verticalitate morală și profesională, în relațiile sale cu organismele internaționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumim.

 
Mihai Baciu - reflecții pe marginea unui eveniment politic nu prea îndepărtat - răsturnarea Guvernului Roman în ziua de 29 septembrie 1991;

Are cuvântul domnul Baciu Mihai. Se pregătește doamna Leonida Lari Iorga.

 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Nici unul dintre noi nu poate contesta adevărul că densitatea și viteza de derulare a evenimentelor sociale, îndeosebi politice, din ultimii 7 ani, nu au termen de comparație în trecutul României, fie el mai apropiat sau mai îndepărtat. Unele, cum este și firesc, au fost mai importante, altele mai puțin importante, unele au avut consecințe, altele au dispărut în neant, unele s-au înscris în evoluția normală a unei țări democratice sau care se îndreaptă spre democrație, altele, din păcate, s-au dovedit a fi piedici, nu numai în calea democrației, dar au compromis, într-o măsură apreciabilă, dezvoltarea economică a țării și imaginea noastră în fața lumii civilizate. Despre un asemenea eveniment, din această ultimă categorie, vreau să spun câteva cuvinte, în fața dumneavoastră, a reprezentanților națiunii României, deși sunt cam puțini reprezentanți, la această oră, în această sală.

Recunosc că nu simt nici o bucurie făcând acest lucru și, mai ales, amintindu-mi de acel eveniment, dar mă simt obligat s-o fac, din motive de ordin politic, dar și moral. Motivul politic mă îndeamnă să condamn acel eveniment, pentru a nu se mai repeta, iar motivul moral mă obligă să-l condamn, în numele convingerii mele, pe care unii s-ar putea s-o considere ridicolă, că și viața politică trebuie să se întemeieze pe un minim de norme și reguli morale. Or, evenimentul respectiv a fost și o violentare a regulilor luptei politice într-o democrație, dar și a oricăror norme și reguli morale, în general. Este vorba de răsturnarea, prin forță, acum 6 ani, a Guvernului Roman, care s-a petrecut în ziua de 29 septembrie 1991.

În general, comemorările nu sunt prilej de bucurie, iar aceasta este, de-a dreptul, un prilej de tristețe. Nu mă voi referi la oameni care, în măsură mai mare sau mai mică, au fost autorii acestui eveniment, nu mă voi referi nici la forțele ascunse sau de suprafață, manipulate, de altfel, care au bulversat atunci cursul normal al vieții sociale a României, dar și liniștea care începuse să-și facă loc în sufletul fiecăruia dintre noi. Și oamenii, și faptele, în general, se cunosc astăzi, iar dacă organele abilitate să facă lumină în acest caz se mișcă greu, istoria, care nu părtinește pe nimeni, va acorda locul cuvenit fiecăruia.

Eu vreau să mă refer, în câteva cuvinte, la altceva, care mi se pare esențial: acum, la 6 ani de la răsturnarea Guvernului Roman, o distanță în timp suficientă pentru a privi mai detașat și mai obiectiv faptele de atunci, sine ira et studio, cum spun juriștii, să desprindem semnificațiile majore ale acestui eveniment. Din păcate, toate aceste semnificații sunt profund negative, iar urmările faptelor de atunci le plătim și azi. Întâi: răsturnarea Guvernului Roman a fost cea a unui guvern legitim, primul guvern rezultat din alegeri libere, după câteva decenii în care însuși cuvântul "alegeri" își pierduse semnificația.

Vă rog să observați că nu mă refer la calitatea Guvernului Roman și a oamenilor săi, deci oamenii care îl alcătuiau. Presa timpului s-a aplecat suficient asupra acestui fapt. Mă feresc să formulez judecăți de valoare ce ar putea fi contestate și de aceea constat, rece și obiectiv, că evenimentul din 29 septembrie 1991 a fost o lovitură de forță împotriva unui guvern legitim. Puține fapte sociale sunt mai grave.

În al doilea rând, Guvernul Roman pășise hotărât pe calea reformei, cu toate durerile, riscurile, dar și cu curajul și răspunderea pe care le presupun o asemenea operă. Răsturnarea lui a însemnat stoparea reformei, în primul rând, stagnarea și victoria unei politici economice ezitante, populiste și confuze, ale cărei consecințe negative le plătim azi. Organismele financiare internaționale și-au pierdut încrederea, creditele de care aveau atâta nevoie s-au îndreptat spre alții, iar imaginea României, mai ales după cele văzute la televizor, a căzut la nivelul unei țări din lumea a treia.

În al treilea rând, răsturnarea unui guvern legitim, de către o categorie socială restrânsă, mințită și manipulată, a dovedit faptul periculos că în România se pot opune artificial unele categorii sociale altora și, prin consecință, un război civil poate fi provocat oricând.

În sfârșit, în al patrulea rând, această răsturnare, prin forță, a unui guvern legal a demonstrat faptul dureros că ne aflam într-o pseudodemocrație sau, din alt punct de vedere, că forțele antidemocratice au fost mai puternice decât cele democratice. Septembrie '91 ne-a arătat că democrația în România era o iluzie, atunci cel puțin sau în orice caz, a fost transformată, câțiva ani, într-o iluzie. Mă opresc aici.

Repet, nu mi-a făcut nici o plăcere să-mi amintesc de acest eveniment, după cum nu mi-a făcut nici o plăcere să-l evoc aici, în fața dumneavoastră. M-am simțit, totuși, obligat s-o fac, îndrumat fiind de înțelepciunea celui care a spus că un popor care nu-și cunoaște și nu-și asumă istoria este obligat s-o repete.

Așadar, am evocat acest eveniment azi, 30 septembrie 1997, la 6 ani de la producerea lui, cu speranța și convingerea că asemenea evenimente nu se vor mai repeta în istoria noastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Mai sunt înscriși la cuvânt 14 vorbitori. Dacă nu ne respectăm unii pe alții, mergând până la limita de 3 minute, vom suspenda mai devreme acest program, mai devreme pentru cei care ocupă mai mult timp.

 
Leonida Lari Iorga - relevarea unor afirmații edificatoare pentru politica națională defensivă a P.N.Ț.C.D.;

Doamnă deputat Leonida Lari, aveți cuvântul.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Recent, într-o emisiune televizată, la "Antena 1", l-am auzit pe domnul președinte al PNȚCD, Ion Diaconescu, spunând următoarea frază: "Sunt niște visători acei care mai cred că am putea realipi României Basarabia și nordul Bucovinei". Această frază este edificatoare pentru politica națională defensivă a partidului ce-l conduce, în genere a CDR. Exemplu ne servește Tratatul cu Ucraina și alte lucruri legate de unioniștii din Basarabia și Bucovina. Dar ce-i mai trist, această politică defensivă este păguboasă pentru mișcarea de eliberare națională din aceste teritorii.

Am toată compasiunea pentru românii care au stat în pușcăriile comuniste în România, dar românii basarabeni și bucovineni nu au stat, oare, în pușcării și câte 50 de ani? Oare grupul Ilașcu nu stă și acum în pușcărie?

În genere, ruperea de țară este o pușcărie continuă și, atunci, cum poate domnul Diaconescu să numească visători, în sens de naivi, poate chiar nebuni, pe acești oameni care au aspirat și aspiră la reîntregirea țării, anii lor de detenție chiar depășindu-i pe ai domnului Diaconescu.

Să ne întrebăm cum se întâmplă că, în aceste decenii de suferință, pe care le-au îndurat și unii și alții în pușcării, domnul Diaconescu și-a pierdut darul de a visa și, o dată cu aceasta, imaginea istorică și geografică a Țării Românești, iar românii basarabeni și bucovineni nu au pierdut nici darul de a visa și nici imaginea României întregi. Judecata este simplă: suferința naște memoria! Pesemne, suferința domniei sale a fost pe măsura suferinței pe care a avut-o, și nu pe măsura suferinței românilor din Basarabia și Bucovina. Și, ca să nu vorbesc în pustiu, vă prezint numai două cazuri, căci timpul nu rabdă. Între anii 1940 - 1949, intelectualii, preoții din Basarabia erau scoși din case, duși în orașele de județ, mai cu seamă la Chișinău, unde erau legați la mâini și la picioare, li se scoteau ochii, li se tăiau urechile, li se tăiau membrele genitale, după care erau împușcați în ceafă. Sunt și cărți cu poze și, mă rog, cu aceste crime. La fel, între anii '40 - '49, țăranii mai înstăriți erau scoși din case, puși în trenuri, duși în stepele siberiene, unde, la un moment dat, trenurile se opreau, pentru câteva minute fatale, în care erau coborâți din vagoane bărbații de la 16 ani în sus, împușcați în văzul familiilor lor, după care trenurile porneau mai departe. Avem mulți frați și surori, prin părțile acelea, care se cred ruși, dar, de fapt, sunt români. Asta da pușcărie, domnule Diaconescu, nu glumă! Și după toate acestea, prin anii 1988 - '89, basarabenii și bucovinenii au îndrăznit, încă, să mai dea niște vlăstare, care și-au afirmat identitatea națională, câștigând dreptul la limbă, istorie, însemne naționale.

Poate își amintește domnul Diaconescu cum ne-a întâmpinat pe câțiva lideri ai mișcării de eliberare din Basarabia, Vieru, Dabija, eu, cu flori, membrii PNȚCD, ca după aceea să arunce în noi cu pietre, numindu-ne, prin intermediul ziarelor de aici - "Evenimentul zilei", "Tinerama", "Expres Magazin" - kaghebiști, comuniști, chiar ruși.

Așadar, s-au câștigat toate aceste lucruri, după toate aceste suferințe și acum, în 1997, vine domnul Ion Diaconescu și cutează să ne numească visători. Parcă asta ar fi o crimă, să visezi a-ți împlini reîntregirea neamului românesc! Dar cine este acest domn Ion Diaconescu, alături de marii visători ai acestui neam, începând cu Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza, Antonescu, Mateevici, Coșbuc, Goga?! Cine este acest domn Diaconescu, alături de marii visători contemporani ai acestui neam: Grigore Vieru, Păunescu, Ion Gheorghe, Paul Anghel, Ion Lăncrănjan, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Corneliu Vadim Tudor?! Este exact ceea ce se vrea el, un nevisător! Or, de când este viață pe pământ, lumea a fost mișcată înapoi de nevisători, iar înainte mișcată, numai de visători.

Vă mulțumesc.

Din Grupul PNȚCD:

Rușine!

 
 

Doamna Iorga Leonida Lari:

Rușine să vă fie vouă!

(Aplauze în partea stângă a sălii)

Din Grupul PRM:

Fundamentaliștii!

 
Petre Țurlea - prezentarea unei declarații oficiale a P.U. N.R.;

Domnul Vasile Lupu:

Urmează domnul deputat Petre Țurlea. Se pregătește domnul deputat Kovacs Carol Emil, de la Grupul parlamentar național liberal. Domnul Țurlea este cunoscut ca aparținând PUNR-ului.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

O să vă citesc o declarație oficială a Partidului Unității Naționale Române.

Episcopatul ortodox român din Transilvania a trimis Parlamentului României, pe 12 septembrie, o scrisoare cu precizarea poziției sale privind proiectul de Lege "Boilă - Turianu. Partidul Unității Naționale Române consideră ca pe un act de obligatorie politețe răspunsul la această scrisoare. Iată-l: "Forțele politice ale arcului guvernamental din Senat au adoptat un proiect de lege de retrocedare a unora dintre lăcașele de cult, aflate astăzi în posesia Bisericii Ortodoxe Române, către Biserica Greco-Catolică".

Hotărârea Senatului este de o gravitate deosebită, putând duce la evenimente dramatice în Transilvania. Câteva observații se impun. Unu: noua lege este neconstituțională, pentru că încalcă art.29 alin. 5 din Constituție, care spune: "Cultele religioase sunt autonome față de stat...". Așadar, statul nu are dreptul să se amestece în relațiile pe care cultele le au între ele, inclusiv de natură patrimonială. De asemenea, noua lege încalcă art.29 alin. 4din Constituție, care interzice orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă, iar sentința Senatului va avea, cu siguranță, drept consecință imediată învrăjbirea religioasă dintre românii din Transilvania.

Doi: legea adoptată de către Senat este nedemocratică, se încalcă dreptul democratic al colectivității de a decide, pe bază de vot, asupra soartei lăcașelor de cult, pe care chiar aceste colectivități le-au construit.

Trei: amestecul statului în relațiile dintre culte este neproductiv, el mai mult încurcând. Deja între Biserica Ortodoxă Română și Biserica Greco-Catolică a intervenit o înțelegere, semnată la Balamat, în Liban, la 24 iunie 1993. În art.5 al acesteia se menționează că rezolvarea problemelor bisericești în litigiu ale Bisericii catolice orientale unite se va face prin dialog cu Biserica ortodoxă.

Patru: numai voința locuitorilor din fiecare localitate poate decide în cazul lăcașelor de cult. Totodată, conform aceluiași art.29 alin. 5 din Constituție, statul trebuie să susțină material construirea de noi biserici pentru cei care se află în minoritate.

Cinci: Legea "Boilă - Turianu" poate avea consecințe profund negative asupra stabilității statului național unitar român și chiar a existenței acestuia. De aceea cei care sprijină această lege nu au sentimente patriotice românești.

Din motivele menționate, Partidul Unității Naționale Române se pronunță cu fermitate împotriva proiectului de lege și cheamă cele două biserici românești la dialog și înțelegere. De asemenea, PUNR invită toate partidele parlamentare să-și precizeze deschis poziția, la tribuna Parlamentului, pentru ca poporul român să o cunoască.

Încredințăm Episcopatul ortodox din Transilvania că se poate bizui pe sprijinul Partidului Unității Naționale Române.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Kovacs Carol Emil - despre necesitatea continuă a dialogului cu sindicatele;

Are cuvântul domnul Kovacs Carol Emil și se pregătește domnul Petru Bejinariu, PDSR.

 

Domnul Kovacs Carol Emil:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Conform art.66 alin.1 din Constituția României, în exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului.

Pentru respectarea Constituției, încercăm să avem legături cu cetățenii, pe cât mai multe căi posibile. Una dintre acestea este dialogul lunar pe care îl purtăm cu sindicatele din fiecare județ, în speță din județul Olt, pe care îl reprezint din partea Partidului Național Liberal. Din acest dialog, am cules informații utile pentru perfecționarea activității noastre în teritoriu și în Camera Deputaților.

Am constatat că salariații sunt îngrijorați de greutățile zilnice: cerințe multe, prețuri mari și bani din ce în ce mai puțini și, mai ales, îngrijorați de ce le va aduce ziua de mâine, de nesiguranța locului de muncă. De asemenea, am constatat că aceste îngrijorări ale salariaților sunt accentuate și de o lipsă de informații reale în legătură cu activitatea noastră în cadrul Parlamentului, în legătură cu programul de guvernare, mai pe scurt, față de procesul legislativ referitor la protecția socială, șomaj și patronate. De exemplu, se consideră, de către liderii de sindicat, că dialogul dintre guvern și sindicate nu trebuie să se rezume numai la mineri, categorie socială care, în județul Olt, nu există. Deși în județul Olt nivelul șomajului este scăzut și salariul mediu este mai ridicat decât în alte zone ale țării, salariații solicită ca, pe cât posibil, și înțelegând necesitatea și greutățile reformei, să fie protejați de neprevăzutul zilei de mâine, de un sistem coerent de legi, și ne referim, în mod deosebit, la locurile de muncă actuale și viitoare.

Considerăm că, prin relansarea dialogului dintre sindicate - patronat - guvern, îngrijorările salariaților, de altfel întemeiate, pot fi atenuate.

Să nu neglijăm acest dialog cu sindicatele, care va avea drept consecință perfecționarea legilor referitoare la protecția socială, șomaj și patronat. Dacă vom neglija acest dialog, cu toate categoriile de salariați, de neliniștile acestora va profita actuala opoziție, care a și început, într-un stil nedemocratic, care îi este specific, să manipuleze și să folosească sau să se folosească de nemulțumirile existente în a împroșca cu venin în realizările noastre.

(Rumoare în partea stângă a sălii)

Li se inoculează oamenilor ideea că am câștigat alegerile inducând în eroare populația, însoțind aceste afirmații de o campanie populistă în care, alături de critici nefondate, se fac și promisiuni fără nici o bază reală.

Opoziția încearcă, în acest fel, să manipuleze sindicatele în așa fel încât, prin prezentarea situației în culori cât mai sumbre și, mai ales, prin acuzarea noastră de rea credință, într-un stil exagerat, ca să poată fi și serios, să forțeze alegerile anticipate. Suntem acuzați, de exemplu, până și de erorile din vechea legislatură, doar - doar cetățenii nu o să mai înțeleagă nimic, într-o confuzie generală. Acest lucru se întâmplă și datorită faptului că regulile democrației nu sunt bine cunoscute și înțelese de actuala opoziție, care, atunci când era la putere, își mai permitea să manipuleze categorii sociale, una împotriva alteia. Acum forțează, absurd pentru situația actuală a țării, eventuale alegeri anticipate, prin dezinformare și promisiuni populiste față de sindicate.

Consider că opoziția nu poate da lecții, la ora actuală, cum se guvernează țara, având în vedere rezultatele slabe obținute când a fost la guvernare. Avem nevoie de o opoziție, dar de o opoziție reală, elegantă, constructivă, cu vederi și, mai ales, acțiuni democratice, fără patimă și fără ură.

După 7 ani de opoziție, noi, actuala putere, putem organiza, să spun așa, o universitate pentru studiul opoziției, pentru a se învăța cum trebuie făcută opoziție, în Parlament și în afara lui.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea (din bancă):

Bravo!

(Aplauze)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - critici la adresa modelului românesc de guvernare, promovat de Guvernul Ciorbea;

Are cuvântul domnul deputat Petru Bejinariu. Se pregătește, de la PRM, domnul Leonăchescu Nicolae.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intitulez declarația mea "Se micșorează țara".

Cu mâhnire declar, în Camera Deputaților, că România a devenit și continuă să devină mai mică în trei spații: geografic, lingvistic și demografic.

Unu: geografic este mai mică cu 6.000 km2, începând cu data de 26 iunie 1997, când s-a ratificat Tratatul româno-ucrainian. Nordul Bucovinei, fără nici un temei juridic, istoric sau moral, a trecut în componența Ucrainei. Acum, populația românească din aceste teritorii este supusă mai activ procesului deznaționalizării. De exemplu: clasele paralele românești, bunăoară, de la școlile din Valea Cosminului, Corovia, Molodia și altele au fost desființate și copiii de români au rămas în jurul gardurilor școlii.

Viața culturală românească este mereu redusă, presa și cartea românească, în cea mai mare parte, lipsesc, prezența românilor în administrația locală, în viața politică și intelectuală a scăzut alarmant.

"Ucrainienii râd de noi, domnule deputat, nu ne iau în seamă, nu ne rezolvă nimic și ne batjocoresc. Aceasta este soarta de român aici, iar unii dintre români, inclusiv din cei cu care dumneavoastră v-ați pupat la această serbare, sunt vânduți", îmi spunea, semnificativ, Mircea Pilat, părinte și cadru didactic de la Valea Cosminului, la manifestarea, la admirabila manifestare "Limba noastră cea română" din septembrie 1997.

Doi: România devine mai mică lingvistic cu cel puțin două județe, începând cu iulie 1997, când a fost dată Ordonanța de urgență pentru modificarea Legii învățământului, fără nici o urgență în sistem pentru modificarea Legii învățământului, fără nici o urgență în sistem.

Localități întregi cu școli, instituții publice de administrație locală, așezăminte de cultură și de artă trec la folosirea altei limbi.

Învățământul se va desfășura în altă limbă. Documentele școlare vor fi întocmite tot în altă limbă. Corespondența se va purta tot în aceeași altă limbă. Ne mai întrebăm: ce mai rămâne românesc în aceste localități din România? Este suficientă doar inscripția bilingvă?!

Profesorii români nu mai pot veni în aceste județe. Doamna profesoară Grigoraș Elena, din orașul Siret, bunăoară, nu a fost admisă la concursul pentru catedra vacantă din județul Covasna în sesiunea iulie, doarece nu cunoștea limba maghiară. Profesorii de istorie, greografie pleacă. La fel și elevii pentru care nu se pot constitui formații de studiu.

Deci se pune baza procesului asimilării românilor așa cum a recunoscut, în diferite forme, în mod public, domnul ministru Gavril Dejeu, domnul senator George Pruteanu și alte personalități din Opoziție.

În cazul unor minorități care jignesc poporul român, chiar și în limba română, care-i prezintă fals istoria, care ne pârăsc mereu la foruri internaționale, acum și prin scrisori de uz intern și se supără când aflăm, care vor privilegii, și nu drepturi egale cu românii (vezi admiterea la Facultatea de drept de la Cluj-Napoca), care se preocupă la guvernare doar de interesele etniei lor, ne întrebăm: acesta să fie, oare, modelul românesc de guvernare, pe care-l declară atât de înalt și recent domnul prim-ministru Victor Ciorbea?

Spun toate acestea acum, înainte ca ordonanța să ajungă în Camera Deputaților.

Trei. Scăderea populației, începând din '90, poate atinge, chiar la sfârșitul acestui an, o scădere de 100 de mii de persoane, urmare a degradării economiei prin lichidări, șomaj, inflație, scumpiri și scăderea nivelului de trai.

În final, iată două interogații în spațiul spiritualității românești: ce semnificații mai rămâne pentru anul 1918 și Ziua națională a României, de la 1 Decembrie.

Și, doi: dacă așteptăm reântregirea țării, sau propunem alt eveniment istoric pentru Ziua noastră națională?

Și, cu toate aceste grave realități, eu gândesc în felul vorbelor lui Petru Rareș: "Vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât".

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumim.

 
Nicolae Leonăchescu - evocarea figurii luminoase și nobile a Maicii Tereza;

Are cuvântul domnul Leonăchescu Nicolae de la Partidul România Mare și se pregătește domnul deputat Mihai Drecin, de la PUNR.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

La 5 septembrie 1997 a intrat în imperiul umbrelor Maica Tereza, conducătoarea Ordinului "Misionarele carității" din Calcutta.

Ea este de origine vlahă sau aromână și, din această perspectivă, o revendicăm pentru patrimoniul românesc de personalități.

Pe numele său de naștere Gongea N. Boiangiu, s-a născut la 27 august 1910, pe "străduța vlahă" din Skopje, în cartierul vlahilor. Tatăl ei, Nicola, a fost asistent farmacist, iar mama sa, Drone, se ocupa de țesutul pânzeturilor. A mai avut două surori și un frate.

Numele său a fost bulgarizat (Gongea Nicolova Boiangieva), sârbizat (Boiangievici), sau albanizat (Boiagi), după cum se schimbau stăpânii localității sale de origine.

După terminarea liceului, a plecat din Skopje și traiectoria vieții sale trece și prin Irlanda, unde s-a călugărit la vârsta de 18 ani, sub numele de MAICA TEREZA.

De la 1 decembrie 1928, s-a stabilit în India și aici a desfășurat o bogată activitate misionară în slujba binelui și a păcii. A fost prietena celor săraci și suferinzi.

Pentru întreaga sa activitate umanitară a primit multe distincții, culminând cu Premiul Nobel pentru Pace, care i s-a înmânat la 17 octombrie 1979.

Făptura ei scundă și firavă a străbătut planeta în lung și-n lat, militând pentru cei mulți și suferinzi. Pașii șau purtat-o prin Africa și Australia, prin Asia, Europa și America. Peste tot a împărțit speranță, a zguduit zidul indiferenței.

De-abia la 16 august 1989 a putut să facă o vizită particulară la mormântul părinților săi, iar în anul 1990, Maica Tereza a venit și în România, acolo unde cuvântul MAICĂ este la el acasă.

Conștiință vie în acțiune și personalitate cu puternic mesaj umanist, aromânca Maica Tereza a îmbogățit patrimoniul spiritual românesc prin fapte nobile. Ea trebuie inclusă în viitoarea Enciclopedie Română, ca și alți mari vlahi, cum au fost: inventatorul Nicolae Tesla (1856-1943) din Smiljan, chimistul Mihail Pupin (1854-1935) din Idvor, frații Ienache (1878-1060) și Milton (1882-1964) D. Manachia din Avdela, cele trei generații de bancheri Sina, Nicolae Dumba (1830-1900), cetățean de onoare al Vienei, unde o stradă îi poartă numele etc.

Amintim aici, cu o întârziere pe care o regretăm, date din viața și munca acestei mari femei a neamului nostru, Maica Tereza, pentru a-i cinsti memoria.

Fără ea, lumea este mai tristă și mai rece.

Ca o dovadă a recunoștinței noastre față de sacrificiul său și a respectului pe care-l purtăm față de luminoasa și nobila ei figură, vă propun să păstrăm un moment de solemnă reculegere.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumim.

 
Mihai Dorin Drecin - intervenție cu titlul Trădători sau patrioți !?;

Are cuvântul domnul Mihai Drecin, de la PUNR. Se pregătește doamna Hildegard Puwak, PDSR.

 

Domnul Mihai Dorin Drecin:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se numește "Trădători sau patrioți"!?

În ultimele săptămâni, în câteva importante ziare din țară, au apărut articole care, ca dascăl și cercetător al istoriei contemporane a României, mi-au atras atenția în mod special. Ele readuc în atenția opiniei publice numele a două persoane mult discutate, desigur în surdină, în ultimul deceniu al dictaturii ceaușiste. Este vorba de fostul general de securitate Ion Mihai Pacepa și exdiplomatul Răceanu.

Interesant este faptul că personajele sus-amintite se încearcă a fi prezentate ca "patrioți" care, chipurile, au trădat nu țara lor de baștină, România, ci doar regimul ceaușist, familia dictatorului Ceaușescu și apropiații ei.

Cred că anumite forțe economice și politice din țară și străinătate încearcă să se insinueze în conștiința opiniei publice românești și, profitând de greutățile materiale în continuă creștere ale omului de rând, de amalgamul ce domină viața politică internă, să smulgă un nou verdict juridic pentru cei doi, absolvindu-i de pedepsele inițiale, transformându-i peste noapte din trădători în patrioți.

Ne sugerează o astfel de abordare marea putere de astăzi, am numi-o Statele Unite ale Americii, căreia cei doi, la vremea respectivă, i-au făcut mari servicii, așa cum în anii '60, o altă mare putere, căreia îi eram încă subordonați, e vorba de fosta URSS, ne-a impus să nu-l pedepsim, după cum merita, pentru o faptă similară, pe generalul Șerb?

Pentru a încerca o limpezire a lucrurilor și a evita căderea, nu numai într-o simplă greșeală, ci chiar în ridicol, este bine să recurgem la memoria istoriei.

În preajma bătăliilor de la Mărăști, Mărășești, Oituz, de soarta cărora depindea menținerea nucleului de stat român liber și independent, doi ofițeri superiori au dezertat la inamicul german și austro-ungar. Este vorba de coloneii Alexandru Sturdza și Crăiniceanu. Primul, nimeni altul decât fiul fostului prim-ministru D.A. Sturdza, celălalt, fiul generalului cu același nume, care a jucat un rol important în războaiele balcanice. Având la bază școala și cultura germană, considerând că pericolul rusesc era mai grav decât cel german, cei doi ofițeri s-au hotărât să-și încalce jurământul față de patrie și rege, dezertând, cu alte cuvinte, trădând. Dacă colonelul Crăiniceanu a fost arestat, judecat și executat de organele românești în drept, colonelul Sturdza a luat calea exilului german, familia repudiindu-l definitiv, amândoi intrând în Cartea istoriei naționale ca trădători de neam și lege.

Vremurile de după al doilea război mondial, pur și simplu inversează criteriile care departajează pe patrioți de trădători. În câțiva ani, la sfârșitul deceniului cinci, românii care apărau democrația interbelică sunt denunțați ca "trădători" de impusul regim comunist, în timp ce comuniștii internaționaliști, propagatorii teoriilor "România - stat multinațional" și a "dreptului națiunilor la autodeterminare, până la separarea de stat", sunt propulsați în postura inedită de "patrioți". Doar în ultima vreme, istoricii încearcă să așeze oamenii și faptele anilor 1945-1989 pe făgașul normalului, să-i prezinte în luminile pe care le merită după vorbele și greutatea gesturilor lor.

Recunosc că întreprinderea nu este ușoară. Cred, însă, că un individ care beneficiază la un moment dat de o poziție publică și avantaje materiale deosebite, pretându-se, mai apoi, la abandonarea, la sacrificarea intereselor naționale pentru interese strict personale, nu poate fi etichetat decât trădător de neam. Pacepa și Răceanu fac parte din această categorie detestabilă de individzi.

Dascălii, slujitorii mass-mediei, oamenii politici trebuie să cântărească cu atenție binele și răul, intenționat sau întâmplător, pe care îl facem în viața de zi cu zi. Aduse la cunoștința opiniei publice, ele devin fapte de meditație, subiecte de discutat, exemple de urmat sau de repudiat. Altfel riscăm ca generațiile tinere să nu poată distinge binele de răul pe care cetățeanul român îl poate săvârși pentru țară.

Țara este veșnică și bună, regimurile politice și slujitorii lor sunt trecători, tentați, nu o dată, de slăbiciuni și virtuți!

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
Carola Hildegard Puwak - referire la ordonanța care schimbă destinațiile fondurilor încasate din privatizare;

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Are cuvântul doamna Hildegard Puwak. Se pregătește domnul Ioan Gavra.

 

Doamna Carola Hildegard Puwak:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Subiectul la care mă voi referi privește tot recenta Ordonanță a Guvernului prin care se schimbă destinațiile fondurilor încasate din privatizare.

Înainte de orice argumentație, trebuie să declar că, prin aplicarea unei asemenea măsuri, Guvernul dovedește încă o dată că nu înțelege prioritățile dezvoltării țării. Privatizarea constituie procesul esențial, prin care în România, în absența altor resurse financiare consistente, se poate susține modernizarea economiei.

Este evident că un Guvern căruia interesul național și profesionalismul îi sunt străine, nu putea alege decât soluții care să anuleze orice șanse de modernizare, orientând spre consum sumele încasate din vânzarea bunurilor de capital. În acest moment, țara este confruntată cu nenumărate dificultăți datorate greșelilor guvernării actuale. În locul pragmatismului politic, asistăm astăzi la degringoladă, haos, clientelism, jocuri de interese, fals autoritarism, răzbunare, arivism.

O întrebare se impune: are dreptul Guvernul României să dispună discreționar de capitalul societăților comerciale, vânzându-l, fără limită de preț, utilizându-l pentru consum?

Rog pe domnul prim-ministru să analizeze Programul de privatizare pentru anul 1997, chiar și acum, când mai sunt doar trei luni până la sfârșitul anului, deși el a fost depus la Parlament în februarie, având girul noii conduceri a FPS-ului, pentru a constata cum se dorește în prezent consolidarea proprietății private în România.

Să fie, oare, întâmplător faptul că în acest context domnul Ciorbea a uitat deliberat să solicite instituției din subordinea domniei sale prezentarea Programului de privatizare pentru anul 1997 și să-l analizeze cu seriozitatea de care un prim-ministru ar trebui să dea dovadă, atunci când este vorba de progresul țării? Sau, poate a amânat deliberat această analiză, pentru a da răgaz colaboratorilor săi să promoveze această ordonanță, prin care sumele încasate din privatizare se vor consuma pe destinații pe care coaliția guvernamentală le stabilește exclusiv pe criterii de interes politic, sau subordonare smerită față de FMI și Banca Mondială?

Există, oare, undeva, în conștiința guvernanților, o unduire de teamă că mâine România va fi mai departe de obiectivul integrării în Uniunea Europeană, decât este după 9 luni de guvernare CDR-USD-UDMR?

Cum puteți decide, prin recentele măsuri adoptate, domnule prim-ministru, anularea procesului de modernizare economică?

Neavând nici o concepție de politică economică și îndeosebi de politică industrială, sigur că lăsați la latitudinea oricăror acționari, care vor să cumpere repede și ieftin, decizia de a face sau nu retehnologizare. De altfel, nici măcar nu vă propuneți să le cereți, sau să le impuneți strategii raționale de postprivatizare.

În finalul declarației mele, doresc să fac un apel către dumneavoastră, doamnelor și domnilor parlamentari ai Puterii. Reanalizați, împreună cu miniștrii care vă reprezintă, dacă a împinge spre faliment majoritatea societăților românești prin măsurile adoptate în domeniul privatizării, dacă anularea oricărui sistem de protecție a economiei naționale prin măsurile de politică tarifară și vamală aplicate, dacă retragerea brutală a statului din gestionarea unor sectoare vitale ale economiei, sunt măsurile de care țara are nevoie.

Răspunsul nostru este categoric "nu". Există alternative economice realiste, în folosul țării, dătătoare de speranță pentru viața cetățenilor.

Vă solicităm, domnule Președinte al României, să faceți uz de prerogativele de care dispuneți, pentru a fi oprit imediat demersul periculos al destructurării societății românești și al anulării șanselor ei de modernizare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumim.

 
Ioan Gavra - prezentarea de scuze pentru un caz de bârfă publică; declarație, în numele Grupului parlamentar al P.U.N.R., în privința ordonanțelor de urgență;

Domnul deputat Gavra are cuvântul.

 

Domnul Ioan Gavra:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

La început, aș vrea să fac o declarație în nume personal și, sigur, în a doua parte o declarație politică, în numele grupului parlamentar, cu același subiect despre care a făcut vorbire doamna deputat Puwak mai înainte. Presa de astăzi, un cotidian, cotidianul "Național" publică o știre în legătură cu bârfa publică care circulă de săptămâna trecută în legătură cu unii colegi de-i noștri.

Sigur că este o bârfă publică care a circulat și circulă la hotel, probabil că va mai circula și despre alți colegi. Au fost și alți colegi implicați. Chiar discutam cu un coleg mai înainte de asemenea can-canuri publice care constituie deliciul presei și mai ales la adresa demnitarilor. Și la adresa mea știți că a fost o asemenea chestiune, dar bârfa publică este bârfă publică.

Eu vreau doar atât numai, să infirm ceea ce scrie acolo. Eu nu pot să confirm o bârfă publică, pentru că bârfa publică nu poate fi confirmată. Asemenea zvonuri au existat și vor exista în continuare despre mai mulți dintre noi, sau despre fiecare dintre noi, întrucât, fiind persoane publice, suntem expuși din acest punct de vedere și constituim, sigur, un subiect predilect al presei.

Îmi cer scuze în Camera Deputaților, public, domnului deputat Gavril Dejeu pentru ceea ce a apărut în presă. Deci nu-mi aparține și eu nu pot să confirm un zvon public.

Doi. Este dreptul la viață privată al fiecărui coleg, înscris în Constituție, al fiecărui cetățean, și este treaba domniei sale, a fiecăruia, să facă ceea ce dorește.

Trei. Eu sper că nu mai este Codul eticii și echității, așa-i spune, în vigoare, ca să dăm seamă cuiva despre ceea ce facem noi. Fiecare face așa cum crede, pentru că există libertate deplină și din acest punct de vedere. Însă eu vreau să-mi cer scuze, pentru că am fost amestecat involuntar în asemenea subiect. Ceea ce a publicat "Vip"-ul săptămâna trecută, din păcate, este o nouă diversiune, întrucât este vorba acolo despre trei colegi care probabil nu are nici unul legătură cu celălalt și a adus prejudicii la două dintre colegele noastre, care nu sunt vinovate, din acest punct de vedere. Dar, asemenea diversiuni probabil că sunt la modă. Problema este că nu trebuie să le acordăm atenția cuvenită, ci doar să le considerăm zvonuri obișnuite, pentru că, dacă n-am fi subiectul presei, probabil că n-am mai fi persoane publice. Deci îmi cer scuze în mod public domnului coleg deputat Gavril Dejeu, pentru că, involuntar, am fost introdus în acest subiect care nu-mi aparține.

Declarația politică în numele Grupului parlamentar. Același subiect doream să-l abordez și eu în numele Grupului parlamentar, și anume ultima ordonanță de urgență a Guvernului Ciorbea.

Deși noi am insistat de la acest microfon, am insistat public ca Guvernul să revină la normalitate, adică la legalitatea necesară, care se realizează doar de către Parlamentul României, ca unică autoritate legiuitoare în această țară, Guvernul se pare că n-a înțeles. Am încheiat vacanța parlamentară, am intrat în sesiunea parlamentară de toamnă și iată că, după începerea sesiunii, Guvernul emite în continuare ordonanțe de urgență.

Acum, două sunt motivele pentru care facem o asemenea declarație publică.

Unu: ordonanțele de urgență, conform Constituției, se emit în condiții excepționale. Nu există condiții excepționale la aceste ordonanțe care schimbă modul de distribuire a veniturilor și sumelor încasate din privatizare, în mod fundamental, decât o singură explicație: nu există bani la bugetul național, adică la consum. Dacă în asemenea fel a înțeles Guvernul să-și acopere acest buget, înseamnă că este foarte grav. A redistribui în asemenea proporții total iraționale, total antireformă și antirestructurare ceea ce se realizează din privatizare, înseamnă că, de fapt, nu se dorește intrarea noastră efectivă în Uniunea Europeană și relansarea economiei naționale.

A cheltui 70 la sută din resursele care provin din privatizare pe consum - bugetul înseamnă consum, indiferent că acum s-a făcut această disociere între partea care revine la bugetul de stat, deci la bugetul centralizat, și partea care revine la bugetele locale -, deci 70 la sută merge pe consum. Deci, golurile din buget nu trebuie acoperite cu aceste sume care rezultă din privatizare. Dacă dorim relansare, aceste sume, de fapt și de drept trebuie să le reântoarcă în modernizări, restructurări și în reformă reală efectivă.

De aceea, în numele Grupului parlamentar cer încă o dată Guvernului României să revină la normalitate, adică la adoptarea unor legi de către Parlamentul României, ca unică autoritate legiuitoare, conform Constituției în România și să mai lase la o parte situațiile excepționale. Una singură a fost în acest an situație excepțională: calamitățile naturale. Dar, pentru acea situație excepțională, din păcate, Guvernul României n-a emis ordonanță de urgență. Măcar dacă o parte din acești bani, dacă ordonanța va fi adoptată în Parlament, vor merge pentru rezolvarea acelor grave probleme ale calamităților naturale, totuși, ar fi un bine pentru țară.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Liviu Radu Bara - exprimarea dezamăgirii electoratului din județul Sălaj față de politica dusă de actuala coaliție guvernamentală;

Are cuvântul domnul deputat Bara Liviu. Urmează domnul deputat Romulus Raicu, de la PUNR.

 

Domnul Liviu Radu Bara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Așa cum știți, sunt unul dintre cei care reprezintă electoratul județului Sălaj în Parlamentul României.

Vin de pe aceste meleaguri, după ce la sfârșitul săptămânii trecute i-am întâlnit în comunele și orașele județului pe fiii acestor meleaguri atât de des frământate de istorie. Ei ne-au reamintit de eroii noștri naționali care s-au născut pe aceste meleaguri. L-au numit pe Iuliu Maniu ca pe un sfânt care, jertfindu-se pentru popor, lăsa în urmă speranța unor harnici administratori ai intereselor naționale. Cei care credeau după Revoluția din decembrie 1989 că spiritul lui Iuliu Maniu renaște, au rămas muți în fața politicii duse de actuala coaliție guvernamentală, care promovează în decizii guvernamentale interese contrare spiritului românesc, intereselor conviețuirii în pace și liniște pe aceste meleaguri transilvane.

Acești oameni care descind din ideologia transilvană, din cei care s-au sacrificat pentru dăinuirea neamului românesc și care cred în jertfele românești ale lui Horia, Cloșca și Crișan, ale pașoptiștilor, ale lui Avram Iancu, ale celor care au pierit în luptele pentru făurirea României Mari, se întreabă, pe bună dreptate: de ce o revoluție situată la sfârșitul secolului 20 le aduce necazuri, frustrări, sărăcie, mizerie, decadență morală, desfrâu intelectual, un adevărat cortegiu de fărădelegi pe care nimeni nu poate să le oprească? Acești oameni, care sunt electoratul nostru, ne întreabă pe toți, mai mult sau mai puțin retoric: de ce v-am ales? De ce vă duceți la București? De ce noi o ducem tot mai prost?

În spatele acestor întrebări se află o multitudine de realități, care sfidează bunul simț al românului și-i îngroapă speranțele în prăpăstii din care nu mai poate ieși.

În acest sens sunt edificatoare întrebările privitoare la identificarea scopului denunțurilor anonime ale domnului Adrian Severin. Toți cei cu care am discutat au rămas perplecși la "fandacsia" unui ministru de externe român care pleacă în străinătate după ce a denunțat, fără nominalizări, virtuale trădări de țară la nivelul conducerilor de partid, sau ale unor cotidiene. Mai mult. Președintele Emil Constantinescu, arogându-și rolul de luptător împotriva corupției, împroașcă cu noroi în instituțiile fundamentale ale statului, înnăbușind încă o dată principiul separației puterilor în stat.

Doamnelor și domnilor,

Dacă acestea sunt astăzi standardele statului de drept, eu nu am decât să le spun alegătorilor din județul Sălaj că Iuliu Maniu a murit degeaba. Că urmașii lui și ai lui Corneliu Coposu au uitat de înaintașii lor. Nimic nu ne miră în aceste condiții că mâine vom deveni mai săraci decât azi, că mâine vom fi mai puțini decât am fost și că renașterea idealurilor naționale se află în grea suferință.

Fiind la greu, le transmit, totuși, alegătorilor din județul Sălaj un mesaj optimist: judecata voastră este cea mai bună. Nu vă lăsați înșelați de minciunile care vă înconjoară. Credeți în voi și bazați-vă pe eforturile voastre. Dincolo de ele, nu există nimic. Poate, minciuni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Romulus Raicu - avertizarea Puterii asupra adevăratelor țeluri pe care le urmărește U.D.M.R.;

Urmează domnul deputat Romulus Raicu, de la PUNR. Se pregătește domnul Dumitru Bălăeț, de la PRM.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Onorat auditoriu,

De-a lungul istoriei, poporul român s-a confruntat cu numeroase vicisitudini, care l-au învățat să fie răbdător și tolerant, românii reacționând doar atunci când nu i-au fost respectate drepturile sale firești, când alții au pus sub semnul întrebării ființa sa națională.

După evenimentele din decembrie 1989, se vorbește prea mult și deseori nefondat despre extremismul românesc, fără a fi explicate și cauzele care generează un asemenea fenomen.

Prin structura lor, românii nu pot fi extremiști. Ei și-au iubit întotdeauna patria, au luptat pentru apărarea ei și au fost gazde bune pentru toți cei care au trecut sau s-au așezat pe pământ românesc.

Românii au dat dovadă de intoleranță numai atunci când demnitatea lor națională le-a fost pusă în pericol, când alte forțe au atentat la ceea ce le este mai scump: statul național unitar.

Atât în perioada interbelică, precum și după 1989, românii au înțeles că trebuie să accepte drepturi egale pentru minoritățile naționale. Singura minoritate care nu este mulțumită cu drepturile pe care le are este minoritatea maghiară, ea fiind cea care a întreprins o serie de demersuri la forurile europene pentru a dobândi ceea ce de fapt alte minorități din Europa nu au: dreptul de a se autoconduce, de a avea Guvern propriu, de a avea structuri politice paralele, de a folosi limba maternă în toate formele de învățământ și în toate domeniile vieții publice.

Preocupat de păstrarea României ca stat național unitar și indivizibil, PUNR a avertizat în repetate rânduri Puterea asupra adevăratelor țeluri pe care le urmărește UDMR.

Păstrând mereu trează atenția populației românești asupra pericolelor ce pot amenința unitatea și integritatea României, prin punerea în aplicare a proiectelor UDMR, partidul nostru a fost etichetat deseori ca partid extremist. Exagerând în mod voit unele declarații politice acuzatoare ale unor fruntași ai PUNR la adresa liderilor UDMR, unele partide politice au încercat să creeze în ochii opiniei publice imaginea unui partid naționalist extremist, care s-ar opune drepturilor firești ale minorității maghiare.

Este de neînțeles atitudinea intransigentă acuzatoare a liderilor partidelor istorice față de pozițiile exprimate de PUNR în acest sens și toleranța, indiferența față de acțiunile iredentiste ale UDMR.

Noi considerăm că poziția CDR-USD față de declarațiile și acțiunile unor lideri maghiari, până la alegerile din noiembrie '96 a fost contrară intereselor naționale românești și a avut la bază calcule de ordine electoral.

Aducerea UDMR la guvernare a constituit cea mai mare sfidare, cea mai mare ofensă adusă de coaliția CDR-USD intereselor majore ale poporului român, care s-a văzut în situația de a privi neputincios la repetatele cedări ale Puterii în fața pretențiilor exagerate ale minorității maghiare.

Perioada care a trecut de la instalarea Cabinetului Ciorbea a dovedit că lipsa de reacție a PNTCD, PNL și PD față de cererile UDMR până la alegerile din noiembrie '96 nu a fost întâmplătoare, din moment ce actualul Guvern a admis pretențiile formulate de UDMR, modificând prin ordonanțe de urgență Legea învățământului și Legea administrației publice locale.

În mod firesc, după cele întâmplate până acum în viața politică românească ne întrebăm: unde sunt, oare, adevărații extremiști? În P.U.N.R., care a luat atitudine față de încercările U.D.M.R., de creare a unor enclave pe teritoriul României și de federalizare a țării, ori cei care urmăresc punerea în aplicare a unui asemenea plan?

Domnilor guvernanți,

Nu uitați că istoria vă va judeca pentru lipsa de fermitate de care dați dovadă în apărarea intereselor naționale românești. Dacă nu ați pierdut cu totul dragostea de țară, strângeți lângă dumneavoastră pe cei care sunt loiali neamului românesc.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii de ședință).

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bălăeț - referire la măsurile haotice luate de Guvern în domeniul mineritului;

Deci, are cuvântul domnul Dumitru Bălăeț.

Se pregătește domnul Barbu Pițigoi.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Îmi pare rău că, tocmai a doua zi după căderea, acum 6 ani, a Guvernului Roman, mă văd nevoit să vorbesc despre "funie în casa spânzuratului".

Prin măsurile haotice, în domeniul mineritului, Guvernul domnului Ciorbea pregătește, ca și fostul Guvern Roman, printre multe alte nenorociri, și noi mineriade.

Vreau să vă atrag atenția asupra acestora, căci ele vor fi mult mai grave și mai periculoase decât acelea care au fost conduse de Miron Cozma. Acelea aveau, cel puțin, un conducător cu care se mai putea discuta, trata, negocia. Acestea nu vor mai avea așa ceva. Acelea erau organizate, acestea vor fi dezorganizate. Acelea erau, cum s-ar spune, "de suprafață". Acestea vor fi "de subteran". Acelea au fost doar de câteva zile de groază ale Bucureștiului. Acestea vor fi nelimitate, tot ale groazei și ale disperării.

Căci, ce vor face cei peste 60.000 de mineri, scoși anapoda din felul lor de viață, trudnic și amar, din fundul pământului, din toate minele țării? Fără îndoială că, după ce "pomana porcului", adică a economiei naționale se va fi terminat, după ce toate cele 15-20 de salarii date de Guvern vor fi băute, însumând peste 1.500 miliarde lei, date anapoda, pe apa gârlei, din bugetul anemic al țării, sub forma unei corupții de stat gigantice, ce vor face cele peste 60.000 mineri, cu familiile lor cu tot? Fără îndoială, se vor scurge, în mare parte, la București. Tot cu trenurile domnului Băsescu vor veni. Fără îndoială. Și domnul Băsescu nu le va mai putea nici măcar opri, ocoli, păzi, cum a făcut-o alte dăți. Minerii se vor scurge spre București treptat, alături de alți înfometați ai țării...

 
 

Domnul Traian Băsescu (de pe banca ministerială):

Sunt aici, domnule deputat!

 
 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Foarte bine. Vă felicităm!

... vor invada periferiile insalubre ale Capitalei, gurile de canal, parcurile, străzile. Vor lua de guler pe orice bucureștean, mai binișor îmbrăcat, cerșind o pâine sau haina de pe el, și când nu li se vor da, va fi vai și amar...

De aceea, feriți-vă, în primul rând, dumneavoastră, domnilor parlamentari. Feriți-vă să purtați cel puțin insignele, căci oricând veți putea fi luați la întrebări, pe stradă, sau în mașinile cu însemnele Parlamentului: "Ce-ați păzit acolo, domnilor aleși ai poporului? De ce ați lăsat acest Guvern al domnului Ciorbea să facă o ciorbă atât de grețoasă din industria mineritului românesc? De ce?"

Iată ce întrebare grea ne așteaptă pe toți, domnilor deputați, la orice colț de stradă, la orice colț de mișcare pe care o vom face. Întrebare obsesivă, alături de multe alte întrebări...

Și, pentru ca aceasta să nu se producă, iar răspunsul nostru să nu fie prea târziu, vă propun, stimați colegi deputați, și din dreapta, și din stânga acestei săli, și v-aș ruga să fiți de acord și dumneavoastră, domnule președinte, să chemăm aici Guvernul și să-l întrebăm despre măsurile anaopda luate în domeniul mineritului, alături de alte multe măsuri aberante, să-i oferim drept răsplată moțiunea de cenzură și să-l trimitem împreună cu întregul său aparat de incompetenți și iresponsabili să lucreze într-o mină dezafectată de ortaci.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat,

Mai lăsați câteva minute și următorului coleg...

 
 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Da, da. Îi las. Mai am numai puțin, domnule președinte.

... dacă nu chiar în Valea Jiului, sau în altă parte, măcar aici, mai pe aproape, la Telega, spre exemplu, unde voievozii cei buni din vechime îi trimiteau pe cei vinovați de proasta gospodărire a țării.

Așa să ne ajute și pe noi Dumnezeu, stimați colegi, să ne dea măcar în ceasul al doisprezecelea, mintea necesară.

Sper să audă bine, această cerință, și domnul președinte de ședință, cam singurul reprezentant al Puterii la această dezbatere.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Să ne ajute Dumnezeu precum gândim, domnule deputat...

 
Barbu Pițigoi - pledoarie pentru revenirea la vechile noastre simboluri naționale, care au fost eliminate în perioada sovietizării țării.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Barbu Pițigoi.

 

Domnul Barbu Pițigoi:

Stimați colegi,

Înscăunarea dictaturii comuniste a început cu teroarea exercitată de agenții poliției secrete sovietice, după metode sovietice, cu concursul acoliților, racolați din rândul unor trădători de neam și țară, pripășiți de regulă în Partidul Comunist Român, și nu numai, din păcate.

Teroarea a început prin arestarea și decimarea intelectualității române, a acelora care se opuneau aservirii țării de către cuceritori, care au adus, odată cu tancurile, și pe cei ce urma să instaureze teroarea.

Au fost arestați și întemnițați fruntași ai vieții politice, remarcabili oameni de cultură și știință, cunoscuți și recunoscuți pentru atașamentul lor la valorile noastre naționale, care s-au opus, sau au manifestat opoziție față de asaltul comunist pentru cucerirea puterii. "Omoară paznicii, îndepărtează stăpânii și tot ce le aparține lor îți va rămâne ție" - acesta a fost conceptul Securității.

Nu voi înșira aici nume de oameni politici, de cultură, sau oameni de știință, care au pierit în gulagul comunist din România. Aceste nume vă sunt binecunoscute dumneavoastră, ca și întregii națiuni.

Asta a fost la început, dar odată terminate valorile umane, se putea trece la etapa următoare, aceea de distrugere a simbolurilor naționale și nu numai atât. Trebuia realizată înlocuirea lor cu altele, care să simbolizeze și să preamărească faptele și ideile stăpânilor de la Moscova și ale slugilor lor de la Bucurști.

Au apărut statui: "Lenin", "Stalin". Au apărut societăți culturale: "ARLUS". Casa de cultură a studenților se numea "Grigore Preoteasa". Se numește și astăzi. Au apărut denumiri de localități, bulevarde sau întreprinderi care se doreau înlocuite cu ale vechilor simboluri, care aminteau de tradițiile noastre naționale: statuia lui "Nikos Beloianis" în locul statuii lui "Constantin Dobrescu-Argeș", str. "Gabriel Peri" în loc de "Clemanceau". Întreprinderea "Oțelul Roșu" în loc de "Ferdinand", "Vasile Roaită" în loc de "Carmen Silva", echipa de fotbal "Dinamo" în loc de "Unirea Tricolor".

Din partea stângă a sălii:

Acuma se maghiarizează!

 
 

Domnul Barbu Pițigoi:

A sosit momentul să restituim națiunii române simbolurile sale naționale. "Restitutio în integrum" presupune și restituirea simbolurilor naționale.

Să uităm de "Grivița Roșie", pentru că această denumire umbrește și pătează memoria eroilor care și-au vărsat sângele pentru independența noastră de stat, la Plevna, la Smârdan și, bineînțeles, la Grivița, care nu era înroșită de simbolurile comuniste, ci numai de sângele vărsat de ostașii români luptători pentru independență, independență de care n-am mai avut parte după 23 august 1944...

Se preamărește, folosindu-se reclama sportivă și popularitatea pe care o are sportul, în general, și fotbalul în special, mai cu seamă, în rândurile tineretului, se folosește denumirea de "Dinamo", impusă odată cu instaurarea dictaturii, cu ocazia sovietizării slugarnice, impusă unei echipe de fotbal, de renume, la ora schimbării numelui, și care era cunoscută sub denumirea patriotică, de "Unirea Tricoloră" - faima celor din Obor și a bucureștenilor, și unii și alții obligați să-i zică "Dinamo", și sunt convins, foarte bucuroși, să afle că s-a revenit la vechea sa denumire.

De aceea, pledez de la această tribună, pentru revenirea la vechile noastre simboluri naționale, create de istoria noastră, de noi înșine, și nu impuse de cei care doreau să uităm propriul nostru trecut, pentru ca generațiile tinere să nu afle gloria străbunilor și să fie otrăviți numai cu otrava doctrinară a cuceritorilor și a slugilor lor din P.C.R., care doreau integrarea noastră în imperiul roșu și sub aspect istoric.

Vă mulțumesc.

Din partea stângă a sălii de ședință:

Care a fost concluzia, că nu am înțeles? Ce ați vrut să sugerați, că tot nu am înțeles? Dar proprietățile de la Eforie?

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnilor colegi.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 2 iunie 2023, 17:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro