Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 iunie 1998

	1.	Intervenţii ale domnilor deputaţi:

	Şedinţa a început la ora 8,51. Lucrările au fost conduse de doamna Paula Maria Ivănescu vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Kovacs Csabo Tiberiu şi Miron Tudor Mitrea, secretari. *
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Doamnelor şi domnilor colegi, Deschidem şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor cu intervenţiile politice ale domnilor deputaţi.
	Pentru început o să dau cuvântul domnului Godja Petru, de la Grupul parlamentar PDSR.
	Domnul Petru Godja: Doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Guvernarea coaliţiei CDR-USD-UDMR a aruncat ţara într-o gravă criză economică, socială şi politică într-un moment în care pericolele, inclusiv cel al dezmembrării statale, s-au accentuat. În Transilvania, leagăn al românismului şi al convieţuirii interetnice, oamenii resimt şi mai mult aceste pericole. Vina o poartă în exclusivitate actualii guvernanţi, incapabili să administreze ţara şi orbiţi de menţinerea cu orice chip la putere, aceştia compromit ideea guvernării unitare a statului şi cedează continuu şantajului UDMR. Or, a devenit foarte clar că miza politicii UDMR nu o constituie nici plăcuţele bilingve, nici învăţământul în limba maternă, ci autonomia etnică, urmată de posibila secesiune a teritoriilor locuite de minoritatea maghiară. Trebuie spus din capul locului că o astfel de politică nu este în interesul cetăţenilor României, nici măcar a celor de etnie maghiară şi nici al stabilităţii regionale. Într-un stat naţional unitar, care a aderat la valorile şi standardele europene, viitorul cetăţenilor săi nu poate fi decât împreună. Consecvent politicii sale aplicate şi când a fost la guvernare, Partidul Democraţiei Sociale din România nu concepe nici un compromis cu privire la unitatea şi integritatea naţional-statală a României. Partidul nostru se pronunţă împotriva oricăror forme de separatism pe criterii etnice, inclusiv în domeniul învăţământului şi acţionează pentru rezolvarea tuturor problemelor de această natură, în spirit european, în conformitate cu Constituţia, legile ţării şi convenţiile internaţionale la care România este parte. În spiritul politicii sale, Partidul Democraţiei Sociale din România declară că Transilvania va rămâne mereu parte integrantă a României. Mulţumesc.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
	De la grupul parlamentar PUNR are cuvântul domnul deputat Petre Ţurlea.
	Domnul Petre Ţurlea: Vă mulţumesc. Doamnă preşedinţă, constat cu plăcere că urările dumneavoastră de ieri au făcut bine echipei naţionale. Să le mai faceţi astfel de urări. Vreau să-i felicit pe băieţii noştri de la tribună Parlamentului României şi să le urez şi eu să câştige şi finala cu Brazilia. Iată cele câteva lucruri pentru care am venit la această tribună. În primul rând, vreau să vă prezint o apariţie editorială de excepţie, o carte ştiinţifică în totalitate, apărută chiar săptămâna aceasta. Are ca autor pe doamna Maria Cobianu Băcanu şi titlul este semnificativ "S.O.S. românii din Covasna şi Harghita", apărută la Tg.Mureş şi o să încerc să o prezint pe larg într-o lansare chiar în incinta Parlamentului României. Al doilea lucru pe care vroiam să vi-l prezint. Vreau să fac în faţa domniilor voastre o comparaţie, care s-ar putea să vă şocheze. La ora 21,25, în seara de 4 martie 1977, a avut loc în România un grav cutremur de pământ. Preşedintele de atunci al României, Nicolae Ceauşescu, şi-a întrerupt imediat vizita pe care o făcea într-o ţară africană şi, în aceeaşi noapte, a luat avionul spre Bucureşti pentru a conduce operaţiunile de salvare. Vineri, 19 iunie 1998, au început inundaţiile catastrofale din Transilvania. Fără să-i pese de zecile de mii de români rămaşi pe drumuri, a doua zi, preşedintele actual al României, domnul Emil Constantinescu, s-a suit în avion şi a plecat liniştit într-o vizită la Viena, considerând mai importantă imaginea sa în ochii occidentalilor decât drama din Transilvania. Cu tristeţe am făcut această comparaţie. Doi: vreau să vă fac domniilor voastre, Parlamentului României în ansamblul său, o propunere. În urma unei campanii electorale plină de promisiuni mincinoase, domnul Emil Constantinescu a ajuns preşedinte al României.Toate promisiunile au rămas literă moartă. Mai mult, domnul Emil Constantinescu încalcă repetat şi cu bună ştiinţă Constituţia ţării, deşi articolul 80 alin. 2, al acesteia îl obligă să vegheze la respectarea de către toţi românii. Un exemplu recent şi evident de încălcare a Constituţiei de către preşedinte îl constituie schimbările pe care le-a făcut în componenţa Curţii Supreme de Justiţie. În timpul recentei vizite la New York, domnul Constantinescu a declarat ziarului "Adevărul", în numărul din 9 iunie, că i-a schimbat pe acei judecători de la Curtea Supremă de Justiţie "care au dat, în trecut, decizii împotriva dreptului de proprietate". Aşadar, conform acestei declaraţii, schimbarea a 25 de judecători de la Curtea Supremă de Justiţie s-a făcut pentru a-i pedepsi pentru activitatea lor. Însă, art. 124 alin. 1 din Constituţie menţionează:"Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii". Aşadar, pedepsirea, sancţionarea prin destituire nu era în atribuţia preşedintelui. La aceeaşi concluzie a ajuns şi unul dintre preşedinţii de secţii ai Curţii Supreme de Justiţie, Secretar General al Consiliului Superior al Magistraturii, domnul judecător Marin Popa, care scria domnului Emil Constantinescu:"Pentru a atrage atenţia asupra stărilor de lucruri din justiţia română, determinată de atacul dur, neconstituţional şi fără precedent în orice ţară democratică, împotriva a 25 de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie pentru opiniile exprimate de aceştia în hotărârile lor, îmi dau public demisia". Având în vedere acţiunea anticonstituţională a domnului Emil Constantinescu, Parlamentul României trebuie să treacă la aplicarea art. 95 alin. 1 din Constituţie privind suspendarea din funcţie a preşedintelui României. În caz contrar, tendinţele dictatoriale evidente ale domnului Constantinescu se vor înmulţi şi este posibil să ajungem iar la un proces ca cel de la Târgovişte din Decembrie 1989. Mulţumesc.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Vă mulţumesc, domnule deputat.
	Are cuvântul domnul deputat Ana Gheorghe de la PDSR. Nu este în sală? Este.
	Domnul Gheorghe Ana (DB): Doamnă preşedintă de şedinţă, Doamnelor şi domnilor colegi, Nu este prima dată când de la această tribună vă aduc la cunoştinţă o serie de abuzuri şi acte de corupţie ale unor indivizi din judeţul Dâmboviţa pentru care rezultatele alegerilor generale din noiembrie 1996 au însemnat începutul unui "jaf naţional creştin-democrat". Trăim astăzi cea mai dramatică perioadă de la Revoluţia din 1989, cu consecinţe ireparabile în următorii 10 ani pentru economia ţării, dar mai ales pentru nivelul de trai al populaţiei. Cauza acestei situaţii dramatice se datoreşte încapacităţii actualei puteri de a găsi soluţii de redresare economică şi nu în ultimul rând de a stopa actele de corupţie, evaziune fiscală, falsuri şi înşelătorii ce se petrec aproape la tot pasul. Neputinţa actualei puteri este generată de ocrotirea şi, uneori, chiar de încurajarea unor indivizi dubioşi, care la mai puţin de doi ani de guvernare CDR au devenit multimiliardari, sfidând milioane de pensionari, de tineri fără viitor, de şomeri, cu opulenţa pe care o afişează, cu aroganţă, sub ocrotirea "cheii". Din această categorie face parte şi Virgil Păun, patron al "SRL Intertrans Virgil, Vuga SRL", şi fondator al Fundaţiei "Redarea Istoriei", care a ştiut să profite de o vizită la propriul domiciliu al întregului staff cederist, în frunte cu domnul Emil Constantinescu, preşedintele României, făcând legea în judeţul Dâmboviţa. Acest lucru este evident având în vedere modul cum organele locale au decis destituirea directorului S.C. Motorep S.A. Târgovişte, ing. Negoiţă Nicolae, acesta având drept vină debranşarea electrică a "S.C. Blind Romana Construcţii Blindate Bucureşti ", al căror acţionar este şi Virgil Păun pentru neplata energiei electrice furnizate şi alte datorii care la această dată se ridică la peste un miliard de lei. Presiunile la care a fost supus directorul societăţii, atât de Lupu Gheorghe, directorul Filialei FPS Dâmboviţa, prefectul judeţului, Constantin Iancu, dar şi de către domnul senator Ulm Spineanu, prin intermediul unei scrisori în favoarea datornicilor, dovedeşte cât de important este acest Virgil Păun în angrenajul actualei puteri locale. Pentru a-şi recupera banii, S.C.Motorep, prin directorul Negoiţă Nicolae, a reziliat contractul de concesiune cu S.C. Blind Roman Construcţii Blindate" şi i-a acţionat în judecată. De asemenea, a procedat la evacuarea respectivei societăţi din spaţiul concesionat. Cu această ocazie, s-a descoperit că acţionarul principal, Pizatto Michele, este condamnat de Judecătoria Busto Arsizio din Italia, pentru eliberare de CEC-uri fără acoperire, la un an şi două luni închisoare, şi, deci, nu se poate deplasa în România pentru inventarirea bunurilor şi evacuarea lor. În această situaţie, organele financiare, la solicitarea "Motorep", au efectuat un control în zilele de 8, 9, 27 şi 28 aprilie vizând aspectele sesizate de "Motorep". În urma controlului şi a inventarierii bunurilor de către comisie numită prin decizie, formată din salariaţi ai "Motorep", asistaţi de reprezentanţi financiari ai DGPCFS Dâmboviţa şi doi reprezentanţi ai poliţiei, s-a constatat existenţa unor piese şi subansamble pentru automobile marca BMW - motoare şi cutii de viteză, anvelope, jenţi, provenite din import. De asemenea, s-a constatat că aceste piese nu au nici o legătură cu obiectul de activitate al "S.C. Blind Romana", acela al echipării şi blindării de microbuze pentru transport de valori. Mai mult, în documentele emise de Societatea "Motocor Verona" cât şi în înscrisurile pe declaraţiile vamale, piesele respective au fost evaluate la numai 1% din valoarea reală şi, ca urmare, taxele vamale....
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Mă scuzaţi, domnule deputat, vă rog să încheiaţi. S-au scurs 5 minute.
	Domnul Gheorghe Ana (DB): De asemenea, din verificările actelor contabile, aceste piese subansamble nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă, deşi valoarea lor depăşeşte 3 miliarde de lei. De aceea, în aceste condiţii, solicit conducerii FPS repunerea în drepturi a directorului Negoiţă, organelor de cercetare să elucideze acest caz prin care s-a prejudiciat statul român prin calcularea eronată a taxelor vamale, iar parlamentarilor CDR de Dâmboviţa să demonstreze prin fapte că nu au nimic comun cu indivizi ca Virgil Păun. Vă mulţumesc.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Am să rog pe domnii deputaţi să se limiteze la 3 minute, deoarece este normal ca în timpul afectat acestor intervenţii să poată lua cuvântul toţi cei înscrişi.
	Are cuvântul domnul Lazăr Lădariu de la Grupul parlamentar PUNR.
	Domnul Lazăr Lădariu: Doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vede şi constată uşor oricine că azi, în România, declaraţiile ameninţător sfidătoare ale capilor UDMR cam de mult au trecut pragul "nuanţărilor" şi s-au metamorfozat în compromisiuri şi cedări păguboase şi ruşinoase ale Coaliţiei aflate la putere. Prin acceptarea Comisiei de evaluare privind înfiinţara universităţii maghiare de stat de către liderii Coaliţiei, după întâlnirea, între patru ochi, dintre Marko Bela şi premierul Radu Vasile, ca de obicei promiţându-se cu dărnicie învăţământ în limba maghiară, "fără îngrădiri", graţie şi oportunismului obişnuit al celor care recunosc deschis protocoalele secrete şi cer pe faţă împlinirea dorinţelor "tovarăşului de guvernare", UDMR a mai invins o dată. Pentru ei nu contează acea batjocură imperativă apărut la avizierul Facultăţii de litere din Cluj-Napoca, "Valahi afară!". Fundamentaliştii din PNTCD, adepţi ai cedării şi trădării sunt pentru "Allami Magyar Egyetem" adică ei sunt pentru Universitate maghiară de stat! Dacă nu sunt convinşi încă unde duc cedările şi trădările în lanţ, obişnuite de acum pentru actuala putere, le amintim câteva secvenţe semnificative: "Proiectul legii privind universitatea autonomă" deput de deputaţii Kónya Hamar Şandor, Matiş Jeno, Nagy Istvan şi Szilá gyi Zsolt, fără a aştepta măcar finalizara raportului Comisiei de învăţământ a Camerei Deputaţilor, invocându-se "lezarea dreptului câştigat", "angajamentele României", "păstrarea identităţii etnice", constituie o dovadă elocventă a obrăzniciei UDMR-iste. Ţinând să dovedească lumii că ne aflăm în plină comedie politică, la o întâlnire cu primarii PNT-CD-işti din judeţul Mureş, şeful Departamentului Administraţiei Publice al Guvernului, Vlad Roşca, gafeurul de renume de acum, care nu o dată s-a făcut de râs în faţa unei ţări întregi prin stupiditatea poziţiei lui, nu are curajul să pună punctul pe "i" şi iar dă cu parul în baltă în privinţa Ordonanţei de urgenţă 22 ale cărei dispoziţii, se ştie, au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională a României. Asta îi dă nas din nou primarului Fodor Imre, care, sfidând ca de obicei interesele reale ale ardelenilor, mai toarnă o canistră cu benzină peste focul mocnit de la Tg.Mureş. Încurajând şi promovând tendinţele de autonomizare ale Transilvaniei, el declară că tablele bilingve şi ecusoanele ramân atâta timp cât ordonanţa nu este revocată prin "Monitorul Oficial". Între timp, românii au prilejul să ia cunoştinţă şi de schiţa "Programului de acţiune imediată şi de perspectivă" prezentat de episcolul Tökés Lászlo premierului ungar, Orban Victor, pe care, liderul udemerist, care vede purificări etnice unde nu-s, turnătorul cu angajament din 1982, la Securitate, îl roagă să reprezinte interesele întregii naţiuni maghiare, pretinzând revizuirea Tratatului româno-ungar, a înţelegerilor diplomatice, intensificarea demersurilor pentru obţinerea autonomiei teritoriale, dublă cetăţenie pentru maghiari, universitate de stat la Cluj-Napoca, modificarea Legii învăţământului, retrocedarea bunurilor bisericeşti, revitalizarea activităţii Ligii "Pro Europa", cu sprijinul unor cozi de topor, înveninarea relaţiilor cu România. Iar mai marii zilei, de la Preşedinţie la Guvern, se fac că plouă în faţa dovezilor care duc spre materializarea unui scop unic: dezmembrarea statală a României. Vă mulţumesc.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Are cuvântul domnul deputat Burlacu Viorel de la Grupul parlamentar PRM.
	Domnul Viorel Burlacu: Onorată asistenţă, Televiziunea Română publică, liberă de adevăr, a scăpat de controlul Parlamentului, al legilor ţării, al bunului simţ. Antena Televiziunii publice s-a transformat într-o ţeavă de tun şi bombardează, seară de seară, cu tot felul de provocări stupide un popor întreg. Ceea ce se petrece acum la Televiziunea Română este o halucinaţie colectivă, care s-a desprins din marea hipnoză naţională, de la 17 noiembrie 1996. Din ianuarie 1997, când s-a instalat abuziv la cârma Televiziunii, în dispreţul tuturor legilor, tandemul Alina Mungiu - Anca Toader vânează numai şi numai însemenele şi forţele naţionale. Prin viclenie a fost eliminat tricolorul României de pe sigla TVR. S-a desfăşurat, chipurile, un concurs pentru noua siglă, la care au fost şterpeliţi 100.000 de dolari şi tricolorul a dispărut. Pentru muşamalizarea jafului financiar de la TVR, Zoe Petre a trimis-o pe reprezentanta ei pe pământ, numita Sabina Petre, care îi e cumnată, înstalând-o ca director general adjunct cu probleme economice. O comisie parlamentară de anchetă a identificat numeroase ilegalităţi, deşi solidaritatea mafiei a obstrucţionat-o tot timpul. TVR a devenit o arenă de plătit poliţe şi delapidat oamenii în piaţa publică. În urmă cu două săptămâni, analista Anca Toader anunţa, de pildă, că gaudentul - care ar fi un aliaj dentar de pe vremea comuniştilor - ar provoca forme grave de cancer în gura a milioane de oameni, creându-se panică printre pacienţi, dintre care cei mai mulţi sunt bătrâni. Toate demersurile doctorului Gaucan, inventatorul gaudentului, de a obţine un elementar drept la replică, în conformitate cu Legea audiovizualului, s-a izbit de refuzul echipei teroriste din Calea Dorobanţilor. O altă încercare de intoxicare a populaţiei este opinia lui Stelian Tănase despre deznodământul procesului Miron Cozma: "A fi la putere şi a accepta un asemenea vertict, înseamnă a fi complice". Ce legătură avea aflarea la putere cu actul de justiţie? Oare Televiziunea Română nu a auzit de separarea puterilor în stat şi de îndependenţa justiţiei? Trecem la un alt subiect. Timp de o săptămână, conducerea TVR a terorizat lumea cu aşa-zisul angajament al senatorului Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM, pe care l-ar fi scris la securitate. Începutul a fost făcut în trombă, în stilul demascărilor staliniste, când sâmbătă, 13 iunie a.c., a fost întrerupt filmul de după amiază pentru a anunţa că ziarul "Ziua" de luni va denunţa public un agent periculos al securităţii, pe nume Vali. Ulterior, de luni până vineri, seară de seară, s-au debitat cele mai scelerate minciuni împotriva Partidului România Mare şi a preşedintelui său, culminând cu prezentarea telefoanelor de acasă ale membrilor Filialei sectorului 6, acuzaţi şi de fiţuica "Ziua" şi de TVR, că ar face parte dintr-o reţea paramilitară, condusă printre alţii şi de generalul Teodor Paraschiv, care a murit de trei luni. Numai că, documentul publicat de "Ziua" s-a dovedit un fals grosolan o plastografie făcută de doi ofiţeri în laboratorul fizico-chimic al SRI pentru a-şi bate joc de Sorin Roşca Stănescu şi a-i servi o lecţie usturătoare. S-a cerut Televiziunii o minimă reparaţie morală, măcar să difuzeze opinia conducerii SRI că era vorba de un fals. Dar, rezultatul era previzibil. Ultima performanţă a bandei care a instalat teroarea şi în TVR şi în ţară s-a produs duminică seara. Într-un reportaj difuzuat la Târnăveni, corespondentul local Nicolae Băciuţ l-a denunţat pe primarul Alexandru Deac, precizând cu satisfacţie că-i de la PRM. Dintre sutele de primari ai sutelor de localităţi inundate în toată ţara, o singură apartenenţă politică a fost arătată cu degetul: cea a doctorului Alexandru Deac de la PRM. Vezi, doamne, mor oameni şi animale, gospodării sunt luate de puhoi, iar primarul PRM nu a stat sluj în fapa corespondentului TVR Băciuţ, fiind găsit de acesta la consiliul local, unde se uita, culmea, chiar la TVR. În realitate, primarul din Târnăveni a muncit pe rupte, până la extenuare, zile şi nopţi la rând. Faptul că şi-a permis un moment în care să-şi mai tragă şi el sufletul, la cei aproape 65 de ani ai săi, este omenesc, mai ales că omul a vrut să afle de la televizor, starea vremii şi mersul viiturilor. A-l pune la stâlpul infamiei pe întâiul gospodar al urbei, votat de zeci de mii de oameni, numai şi numai pentru a se arăta poporului că PRM e plin nu doar de extremişti, securişti şi paramilitari, ci şi de primari inconştienţi, iată o degradare morală la care n-aş fi crezut niciodată că va ajunge echipa aservită Palatului Cotroceni. Azi-mâine vom afla de la TVR că inundaţiile au fost provocate chiar de PRM. Preşedintele ţării avea să afle şi el, după 10 zile, că în România s-au produs inundaţii catastrofale, întrerupându-şi şueta din ţara valsului. De doi ani de zile, primarul UDMR din Tg.Mureş, Fodor Imre, îi umileşte pe români şi calcă în picioare Constituţia, dar corespondetul TVR pentru judeţul Mureş, Nicolae Băciuţ, tace mâlc. Bine în schimb că a găsit un pământean de-al nostru ca să-l expună pe micul ecran, aşa cum fusese expus în decembrie 1989, aşa-zisul terorist Gheorghe Trosca. Televiziunea Palatului Cotroceni vânează oamenii PRM în momentele dramatice şi îi împiedică să se apere. Soluţia nu este decât schimbarea conducerii TVR şi a puterii care o mânuieşte. Vă mulţumesc.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Mulţumesc şi eu.
	Are cuvântul domnul deputat Ion Bivolaru de la PDSR.
	Domnul Ioan Bivolaru: Mulţumesc, doamna preşedintă. Conform informaţiilor mediatizate până în prezent, doar nevoiaşii localităţilor au fost afectaţi de calamităţile recente, dovada fiind atât cei care au fost loviţi, cât şi cei care s-au solidarizat cu aceştia donând o bucată din pâinea lor sau o haină din ce aveau. Statisticile, deşi îngrijorătoare, nu sunt capabile să cuantifice suferinţa oamenilor care şi-au văzut casele şi agoniseala de o viaţă spulberate în câteva clipe, vitele şi culturile înecate, copiii sau părinţii dispăruţi în urgia apelor care s-au năpustit asupra lor fără cel mai mic avertisment. Deşi, la nivel local, fenomenul devastator a surprins, declanşându-se cu repeziciune, au fost suficiente semnale pe care nici un comandament naţional autorizat nu le-a luat în seamă pentru a avertiza populaţia de ceea ce avea să urmeze. Comisiile judeţene de apărare împotriva dezastrelor s-au remarcat prin absenţă sau lipsă de implicare fiind conduse de prefecţi şi subprefecţi incompetenţi pentru actul de conducere şi pentru actul de mobilizare în asemenea situaţii, deprinderi care nu se acumulează odată cu nominalizarea pe bază de algoritm politic. Se dovedeşte că incompetenţa ridicată la rând de politică de stat aduce prejudicii imense şi face victime în masa oamenilor de rând în primă fază. Principalele obiective ale acestor comandamente naţionale şi locale sunt prevenirea şi apărarea pentru diminuarea efectelor dezastrelor. Este de neconceput ca Guvernul să nu declare stare de necesitate în zonele calamitate şi să nu pună în aplicare imediat, prin toate mijloacele, programe de acţiuni stabilite pentru prevenire şi apoi combaterea efectelor dezastrelor. Armata, poliţia, jandarmeria, pompierii, protecţia civilă, instituţii obligate prin lege să acţioneze prompt şi eficient pentru prevenirea populaţiei şi pentru a contracara mărirea pagubelor şi pierderile de vieţi omeneşti, au acţionat neconvingător şi selectiv, conform comodităţilor comandanţilor şi nu conform prevederilor legilor în vigoare. Mijloacele de transmisie locale TV şi Radio nu au fost angrenate organizat şi unitar în acţiunea de prevenire şi informare constantă a populaţiei afectate, care a trăit un puternic sentiment de izolare şi abandonare în mijlocul stihiilor dezlănţuite. Cei răspunzători de nefuncţionarea acestui sistem naţional de prevenire şi apărare împotriva calamităţilor sunt răspunzătorii morali pentru mare parte a pierderilor materiale şi pentru toate pierderile de vieţi omeneşti. Preşedintele ţării, ancorat în perioada respectivă în acţiuni externe nesemnificative în raport cu starea de necesitate, a cedat iniţiativa primului ministru, care a pasat, la rândul său, răspunderea prefecţilor şi care, la rândul lor, aceştia au probat în majoritatea cazurilor incompetenţă. Primul ministru este dator să-şi asume împreună cu întreg Guvernul responsabilitatea pentru consecinţele dezastrului, pentru pierderile de vieţi omeneşti şi pierderile materiale. În judeţul Neamţ, statistica implacabilă înregistrează neoficial peste 600 de locuinţe şi gospodării afectate grav şi foarte grav, circa 2000 de sinistraţi, 20000 de hectare calamitate şi o victimă. Comisia judeţeană de apărare împotriva dezastrelor nu a mobilizat şi nu a cooperat cu comandamentele locale şi instituţiile abilitate prin lege în perioada critică şi în perioada imediat următoare. S-a dovedit că nu s-a putut organiza un sistem informaţional minimal cu privire la nivelul pagubelor, a stării căilor de circulaţie şi accese rutiere şi feroviare, rămase neafectate, a aprovizionării cu apă potabilă, cu pături şi alte lucruri de strictă necesitate. Comandamentele locale şi judeţene au dovedit că nu sunt pregătite şi dotate pentru a face faţă situaţiilor deosebite create de inundaţii. Nu este posibil ca unităţile militare şi alte organisme cu răspunderi, în ce priveşte intervenţii specifice ca acestea, să nu aibă în dotare mijloace specifice de transport pe apă cu care să acţioneze prompt. Concluzia generală care se desprinde este aceea că instituţiile centrale şi locale, abilitate prin lege, nu au acţionat conform prevederilor în ceea ce priveşte prevenirea - în primul rând - şi ajutorul efectiv şi profesional acordat ulterior pentru diminuarea pagubelor. De asemenea, comandamentele respective nu au dotările necesare pentru a acţiona eficient şi a sprijini populaţia în caz de nevoie cu necesităţile minimale. Cer Biroului permanent al Camerei Deputaţilor să pună în discuţie necesitatea realizării unei anchete parlamentare, atât la nivel de Guvern şi la nivel de judeţe, pentru a stabilit încălcările legilor în vigoare, pentru a putea analiza responsabilităţile neonorate de către factorii de decizie abilitaţi prin lege. Vă mulţumesc.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Şi eu vă mulţumesc. Am să rog pe domnii colegi să se limiteze la o intervenţie de 3 minute.
	Are cuvântul domnul Romulus Raicu, de la Grupul parlamentar PUNR. Se pregăteşte domnul deputat Nicolae Popa, independent.
	Domnul Romulus Raicu: Mulţumesc, doamna preşedintă. Doamna preşedintă, Doamnelor şi domnilor colegi, Este binecunoscut faptul că guvernele care au condus ţara după 1989 au fost preocupate mai mult de satisfacerea unor interese de grup şi în mai mică măsură se rezolvarea marilor probleme cu care s-a confruntat societatea românească. Dar, nici unul din guvernele care s-au succedat până în 1996 nu a fost mai generos în promisiuni decât guvernul instaurat după alegeri şi mai departe de adevăr decât acesta. Politica promovată de coaliţia aflată la putere nu poate fi caracterizată decât ca o politică de cedare pe toate planurile. Guvernanţii noştri au deja vocaţia politicii capului plecat, faţă de tot ceea ce se solicită din afară. Tocmai atunci când sunt în joc interesele majore ale ţării, reprezentanţii actualei puteri, deşi se uită, nu văd, deşi aud, nu ascultă şi nu simt pulsul naţiunii. În loc să se teamă de judecată propriului popor, se tem reacţia celor din afară. Întâlnim asemenea manifestări în tot ceea ce au întreprins guvernele după noiembrie 1996. Forţele politice aflate la conducerea ţării, par a nu vedea că economia se ruinează de la o zi la alta, pentru că dacă ar observa cu adevărat acest proces, poate s-ar îngrijora şi nu ar ceda cu orice preţ şi în orice condiţii avuţia naţională. Aşa au fost lichidate o parte din întreprinderi şi vor mai fi lichidate multe altele. La fel s-a întâmplat şi cu sectorul agricol, domeniu în care în loc să fie sprijinit pentru dezvoltarea şi asigurarea produselor agricole necesare traiului, a fost adus în stare de faliment. Cedarea Guvernului Ciorbea în faţa solicitărilor formulate de Fondul Monetar Internaţional este deja o chestiune vehement criticată de Opoziţie şi recunoscută, în cele din urmă, şi de actuala Putere. Mult-trâmbiţatul principiu restitutio în integrum nu poate fi explicat decât tot ca o politică de cedare, mai ales atunci când vorbim de retrocedarea proprietăţilor unor persoane care nu au nimic comun cu ţara şi poporul român. Restituirea cu orice preţ a caselor naţionalizate, cu nesocotirea drepturilor chiriaşilor - tot politică de cedare poate însemna. Renunţarea de bună-voie la dreptul sfânt al nostru asupra unor teritorii ce au făcut parte din trupul ţării, în dorinţa de a încheia în grabă tratate cu vecinii - tot politică de cedare înseamnă. A te juca cu un drept de moştenire, care nu este numai al nostru, ci şi al generaţiilor care vor urma, este extrem de periculos, iar istoria nu ne va ierta. Dar, poate nicăieri compromisul şi politica de cedare nu au mers atât de departe ca în cazul acordării de drepturi pentru minoritatea maghiară. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România nu cere drepturi. El impune drepturi. El nu negociază cu partenerii de coaliţie propriile revendicări, ci solicită imperativ să-i fie satisfăcute. Liderii U.D.M.R. ameninţă şi şantajează ori de câte ori constată că vreunul din partenerii de guvernare ar avea oarece ezitări. Pretenţiile U.D.M.R. au atins absurdul după victoria forţelor de dreapta din Ungaria, pentru că nu putem altfel cataloga ultimele lor solicitări în domeniul învăţământului. Poate nu peste mult timp, U.D.M.R. va trece de la şantaj la provocare, pentru că pretenţiile lor vor fi atât de mari, încât nici C.D.R.-ul, care a cedat mereu, nu va mai îndrăzni să le satisfacă.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Am să vă rog să concluzionaţi.
	Domnul Romulus Raicu: Termin imediat. Până nu este prea târziu, noi solicităm să fie curmată politica de cedare în faţa U.D.M.R.-ului. De fapt, pornind de la politica de cedare a actualei puteri, coaliţia s-ar putea numi mai curând "Coaliţie Cedare - U.D.M.R. - U.S.D." Dacă tot sunteţi artizanii unei asemenea politici de cedare, cred că cel mai potrivit pentru partidele aflate la putere, ar fi să cedeze puterea pe care au dovedit că nu ştiu s-o folosească în interesul naţiunii. Lăsaţi loc, domnilor, acelor forţe politice, care ştiu să promoveze o politică cu adevărat naţională.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Are cuvântul domnul deputat Neculai Popa.
	Se pegăteşte domnul deputat Petre Naidin, de la P.D.S.R.
	Domnul Neculai Popa: Doamnă preşedintă, Stimaţi colegi, Asupra ţăranului român s-a năpustit în aceste zile puhoiul apelor. Mii şi mii de familii de ţărani, din 21 de judeţe ale ţării, din Transilvania şi Moldova, îşi văd spulberate agoniselile de-o viaţă, ca urmare a inundaţiilor care s-au abătut asupra gospodăriilor lor. Am fost în aceste zile, la fel ca şi alţi colegi parlamentari, în câteva din satele lovite de vitregia naturii. Este suferinţă mare, domnilor colegi, este suferinţă şi deznădejde. Ar fi bine, cred, ca în aceste momente să ne găsim răgazul necesar pentru a fi alături de familiile sinistrate, ca un gest fie şi numai de valoare simbolică. Vreau să vă anunţ că parlamentarii independenţi aparţinând "Alianţei pentru România" au decis să iniţieze acţiuni cetăţeneşti, menite să asigure refacerea unor case în judeţele Alba şi Braşov, continuând şi în alte judeţe colectarea de alimente, îmbrăcăminte şi încălţăminte, precum şi strângerea unor sume de bani. Anunţăm de la această tribună că parlamentarii independenţi A.P.R. au hotărât să doneze fiecare câte un milion de lei în contul acestor vitregiţi ai soartei. De asemenea, propun Biroului Permanent ca, din bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 1998, să se aloce o sumă de cel puţin 10 miliarde lei pentru ajutorarea sinistraţilor. Emoţionant este gestul unor tineri studenţi din Bucureşti, care au donat din puţinul de care dispun, bani pentru alimente şi îmbrăcăminte, pe care le trimit unor comune afectate din Judeţul Alba. Cât ar părea de bizar, peste aceste stihii ale naturii, vine acum ca un mare prăpăd, batjocura la care este supus ţăranul român în ultimul timp, ca urmare a indiferenţei şi dispreţului guvernanţilor. Este vorba despre disperarea cu care privesc ţăranii spre apropiata campanie de seceriş, care va fi urmată, în mod fatal, de deznădejdea de a nu-şi putea valorifica puţinul pe care l-au agonisit. În anul trecut, Guvernul Ciorbea a catadicsit, cu mari eforturi, să aloce prin buget 500 miliarde lei pentru achiziţionarea şi cumpărarea grâului, în vederea depozitării acestuia la instituţiile specializate, în condiţii corespunzătoare. În acest an, situaţia s-a schimbat în totalitate şi, în locul miliardelor de lei care ar fi trebuit alocate prin bugetul de stat pe anul 1998, producătorilor agricoli li se recomandă "... să se descurce cum pot". Într-adevăr, mult adevăr grăieşte cotidianul "Adevărul", când spune că "... cinismul poartă marca ministrului în geacă şi blugi, cel care călăreşte maşina cu girofar a Guvernului". Cinismul lui ne va costa scump. Aproximativ 5 milioane de tone grâu şi orz vor rămâne în câmp, hrană pentru şoareci şi şobolani, sau depozitate în spaţii improprii, supuse deteriorării şi degradării. Fără bani, valorificarea grâului, ca şi recuperarea cheltuielilor efectuate de mii de producători, devin incerte, cu consecinţe foarte grave asupra pregătirii producţiei anului viitor. Este inacceptabil ca România, recunoscută ca cel mai mare grânar al Europei de Est, să ajungă în această situaţie ingrată, să fie hrănită de alţii. Ştiţi, domnilor colegi, că România a ajuns să fie astăzi cel mai mare importator de produse alimentare din Europa? România continuă să fie singura ţară care nu acordă prime pentru export, care, pe lângă subvenţionarea propriu-zisă a produsului în multe ţări ca Bulgaria, Polonia, Ungaria şi celelalte din Comunitatea Europeană, acordă prime, care oscilează între 30 şi 50 de dolari pe tonă. Drama cea mai mare este că în România nu există o piaţă de cereale organizată şi nici cadrul necesar legislativ privind stabilirea unui preţ orientativ la cereale. Astfel...
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Vă rog să concluzionaţi, domnule deputat.
	Domnul Neculai Popa: Este incredibilă atitudinea de indiferenţă a clasei politice din România, unde, în loc să se concentreze pe aceste probleme grave şi majore pentru ţară, îşi consumă energia pe marginea unor conflicte mărunte, fără nici o relevanţă asupra stării de fapt a populaţiei. Domnilor colegi, Ar trebui, cred, să dăm dovadă de luciditate şi răspundere civică şi să chemăm Guvernul la ordine, cerându-i să elaboreze, în regim de urgenţă, un program pentru salvarea agriculturii româneşti şi sprijinirea ţăranului român, măcar la nivelul la care o fac ţările vecine. Altfel, domnilor colegi, riscăm să devenim parte morală la ceea ce istoria va considera de drept "act iresponsabil de subminare a economiei naţionale". Vă mulţumesc.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Domnilor colegi, Să ştiţi că la pupitrul vorbitorului este o instalaţie care vă vesteşte când aţi terminat timpul de discuţie. Vă rog să fiţi atenţi la ea, pentru ca să nu vă mai întrerup şi să vă expuneţi ideile în timpul de 3 minute.
	Are cuvântul domnul deputat Petre Naidin, de la P.D.S.R. Nu este în sală. Nu? Atunci, urmează domnul deputat Bejinariu Petre, tot de la P.D.S.R. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Vetişanu, de la P.N.Ţ.C.D.
	Domnul Petre Bejinariu: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Problemele demografice din România sunt astăzi cu adevărat fundamentale. De 8 ani, în România se nasc tot mai puţini copii. În anul 1989, la mia de locuitori, se năşteau 16 copii, iar în anul 1997, doar 10. Aşadar, sporul natural scade de la 5,3 la mie în 1989 la 1,6 la mie pe primele 11 luni ale anului 1997. În ritmul acestor scăderi, care se accentuează în ultimul timp, în următorii 15-20 de ani vom deveni o ţară mică din punct de vedere al numărului de locuitori. Această realitate o percep nemijlocit, la dimensiunile şi însemnătatea ei, demografii, prin statistici, învăţătorii, prin scăderea numărului de copii din clasele întâi, comunităţile rurale mici, prin scăderea şi îmbătrânirea populaţiei - realităţi evidente în localităţile Moldovei. Urmărind populaţia nou-născuţilor, specialiştii constată cu îngrijorare cel puţin cinci realităţi grave şi relevante. Întâi, scăderea natalităţii la 10 copii la mia de locuitori în anul 1997. Se reduce treptat calitatea biologică a nou-născuţilor , în sensul că vin pe lume şi mulţi copii subnutriţi sau cu handicap somatic, fiziologic sau psihic, de circa 2%. Populaţia ţării consumă de 5 ori mai puţin lapte faţă de ţările din Uniunea Europeană, iar consumul de carne şi de pâine este cu 30% mai puţin faţă de anul 1997, adică, proteine, glucide şi biocatalizatori naturali, este de aşteptat să se continue astfel de consecinţe. Creşte numărul de abandonuri la naştere, cu multiple şi grave consecinţe pentru sănătatea şi educaţia acestor copii, abandonuri "sub formă de valuri" - cum spun sociologii. Se măreşte disproporţia numerică între etnii la nou-născuţi. A crescut foarte mult numărul de copii de ţigani, care se socializează deocamdată foarte greu, sau nu se socializează niciodată. Această minoritate hipertrofiază societatea prezentă, lovită şi de atâtea alte calamităţi, inclusiv gravele distrugeri ale marilor inundaţii din luna iunie 1998. Cauzele acestor realităţi sunt mai multe. Nu ne oprim la ele. Doresc să menţionez doar că aduc pentru a doua oară, în Camera Deputaţilor, o problemă de acest interes, dar acum problema este din zona celei mai tinere populaţii şi rog să se ia act de către domnii deputaţi de la coaliţia guvernamentală şi să ia act cu cea mai gravă responsabilitate. La noi sunt invocate ca fiind priorităţi, când învăţământul, când agricultura, când formarea clasei politice româneşti, când privatizarea, dar noi susţinem că din grija faţă de copii şi tineri trebuie să facem mult mai mult decât o prioritate naţională acum: asigurarea sprijinului material familiei tinere, locuinţe, locuri de muncă, credite avantajoase, clădirea încrederii copiilor şi tinerilor în viitorul lor, buna integrare a tinerilor în viaţa economică şi socială, pornirea efectivă a procesului de integrare în viaţa socială a romilor - sunt autentice cerinţe, care devin reale angajamente ale actualei Puteri pentru viitoarea societate românească. Să fie cu tinerii, cum spunea Tudor Arghezi; "Vreau, când strâng mâna unui tânăr, să am senzaţia că am îmbrăţişat un om întreg şi adevărat". Vă mulţumesc.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Vă mulţumesc şi eu.
	Are cuvântul domnul deputat Vasile Vetişanu, de la Grupul parlamentar P.N.Ţ.C.D. Se pregăteşte domnul deputat Drecin Mihai, de la P.U.N.R. Domnul deputat Vasile Vetişanu nu doreşte să ia cuvântul? Nu este? Deci, domnul deputat Drecin Mihai de la Grupul parlamentar P.U.N.R. Se pregăteşte domnul deputat Baciu Mihai, de la Grupul parlamentar P.D.
	Domnul Mihai Drecin: Doamnă preşedintă de şedinţă, Stimaţi colegi, Dosariada este în plin avânt. În ultimele săptămâni, presa ne-a oferit, cu argumente-beton cel puţin câte un caz de om politic, fost turnător al temutei Securităţi. Se pare că suntem deja la începutul unor dezvăluiri senzaţionale, care vor clătina multe scaune, de la primari, consilieri, parlamentari, miniştri, şi, cine ştie până mai unde... În preajma vacanţei parlamentare de vară, cred că este bine să facem un bilanţ al personajelor în cauză, al partidelor politice cărora le aparţin, punctând, totodată, cauzele mai vechi şi mai recente care i-au determinat pe "năpăstuiţi" să devină informatori, respectiv să fie aruncaţi drept pradă opiniei publice de astăzi. S-a început cu primarul liberal al Braşovului, Ion Ghişe, s-a continuat cu senatorul Corneliu Vadim Tudor, cu P.D.-istul Adrian Vilău, cu vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, P.N.Ţ.C.D.-istul Vasile Lupu. Marea surpriză se consumă, însă, în ultimele zile. Până acum, nici un partid nu reuşise să adune la un loc măcar doi foşti informatori ai Securităţii. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România deja bate recordul. Are doi securişti, şi încă ce securişti... De frunte. Ministrul Baranyi Francisc, care, cu ocazia depuneii jurământului în faţa Preşedintelui României, din greşeală, a jurat nu pentru integritatea ţării, ci "pentru integrarea ei". Integrarea în ce? În Europa? Sau în "onyo urszak" (?), în traducere "patria-mamă, Ungaria"? Papionul impecabil pe care-l purta, unic în tot şirul de miniştri înşiraţi înaintea domnului Emil Constantinescu, nu-l prezenta mai european, ci tocmai mai pervers. Cuvântul şi înfăţişarea băţoasă îl făceau de la început mai suspect în faţa românilor decât credea el că este. În sfârşit, faptul că nu a jurat pe Biblie, aproape că a trecut neobservat. Poate că nu este creştin, ci frate cu opusul lui Dumnezeu... Ne întrebăm: un astfel de individ putea să cedeze în faţa unui revolver îndreptat spre tâmplă? Unde-i era, atunci, patriotismul, profundul sentiment anticomunist ce spune că-l stăpânea în permanenţă? În sfârşit, am văzut cu ochii, angajamentul tartorului suprem al convieţuirii româno-maghiare din ultimii 8-10 ani. Episcopul Tokes Laszlo era omul Securităţii încă din anul 1982. A fost agent dublu maghiaro-român. Eroismul său din faza timişoreană a luptei pentru drepturile omului a fost o înscenare bine pusă la punct de serviciile secrete ceauşiste-gorbacioviste-maghiare-americane şi israeliene. Numai aşa se explică calmul desăvârşit care l-a stăpânit în decembrie 1989, când un segment al Securităţii române îl muta de la Timişoara într-un obscur sat din Sălaj. Ştia că nu i se poate întâmpla nimic. Şi-a jucat rolul din piesă, iar riscurile erau minime. Doar soţia, mai puţin iniţiată în afacere, tremura şi reclama repetate pene de cauciuc pe maginea drumului. Dacă informatorii de origine română a fostei şi performantei Securităţi erau doar un pericol pentru familia domnitoare şi regimul comunist, fruntaşii şi mulţi membri ai Consiliului Oamenilor Muncii Maghiari, fost Uniunea Populară Maghiară a primilor ani ai socialismului de tip sovietic, fost MADOSZ-ul comuniştilor maghiari din perioada interbelică, azi U.D.M.R.-işti, au fost şi sunt duşmanii statului naţional unitar român, ai independenţei şi suveranităţii României. Asupra lor trebuie să stăm cu ochii deschişi, dând dovadă de diplomaţie şi fermitate, pentru a le anihila planurile diabolice. Fie ca asanarea morală a societăţii româneşti să-i măture pe toţi. Vă mulţumesc.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Şi eu vă mulţumesc.
	Are cuvântul ultimul vorbitor, domnul deputat Mihai Baciu de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat.
	Domnul Mihai Baciu: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă, că sunt ultimul vorbitor şi nu ultimul om, aşa că bine că aţi precizat... Deci, doamnelor şi onoraţi colegi, mulţumesc din suflet domnului deputat Ţurlea întrucât a dat aici o informaţie extrem de preţioasă. Eu ştiam că România va fi în finala Campionatului Mondial, dar nu ştiam cu cine o să joace. Domnul Ţurlea ştie precis, a aflat din surse sigure că va fi Brazilia şi-i mulţumesc încă o dată.
	Domnul Petre Ţurlea (din sală): Ştiu şi scorul!
	Domnul Mihai Baciu: Ştie şi scorul... Bine. Să trecem deci la cele câteva chestiuni pe care le-am concentrat şi pe care vreau să vi le spun azi dumneavoastră. Mă adresez dumneavoastră, de la această înaltă tribună, în numele unui ideal naţional, dar şi a unei iniţiative, menită să cinstească acest ideal. În ziua de 27 mai a anului 1600, marele domnitor Mihai Viteazul, în fruntea oştilor sale victorioase în atâtea bătălii, intra triumfal în cetatea Iaşiului, capitala Principatului Moldovei. Oastea moldovenească, alcătuită în mare parte din răzeşi, n-a opus rezistenţă, a primit cu braţele deschise pe fraţii munteni, olteni şi ardeleni din oastea lui Mihai, iar domnitorul Moldovei a părăsit tronul, fugind în Polonia. De aici, din cetatea Iaşilor, Mihai Viteazul a proclamat unirea celor trei principate româneşti într-o singură şi mare ţară, exprimându-şi această dorinţă, care l-a urmărit toată viaţa, prin celebrele cuvinte: "Asta-i pohta ce-am pohtit-o!" Pe 27 mai anul 2000, se împlinesc 400 de ani de la acest măreţ eveniment: prima unire a ţărilor române, care a marcat esenţial evoluţia ulterioară a principatelor şi care s-a încoronat cu crearea statului naţional unitar român. Pentru a cinsti cum se cuvine împlinirea a patru secole de la prima unire, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război - Filiala Iaşi doreşte ca în vechea capitală a Moldovei să fie înălţată o statuie ecvestră a lui Mihai Viteazul. În acest scop, în ziua de 11 octombrie 1997, a fost constituit la Iaşi un Comitet de iniţiativă, al cărui preşedinte de onoare este Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar preşedinte executiv este acad.prof. Constantin Ciopraga. Comitetul şi-a propus ca monumentul să fie ridicat până în mai 2000, prin subscripţie naţională şi a adresat în acest scop un apel tuturor românilor, dinăuntrul şi din afara graniţelor ţării. De asemenea, Comitetul de iniţiativă "Iaşi, 400, Mihai Viteazul" a organizat un simpozion pe tema unirii de la 1600, în care istorici de prestigiu din Iaşi, dar şi din alte părţi ale ţării, au sensibilizat auditoriul şi opinia publică cu teme ca: "Iaşii şi marea Unire", "Odiseea capului lui Mihai Viteazul" şi altele, care s-au constituit în tot atâtea argumente, în sprijinul ideii ridicării unei statui a viteazului domnitor la Iaşi. În acelaşi spirit, al sensibilizării tuturor românilor pentru această nobilă iniţiativă, facem un apel călduros către dumneavoastră, colegii noştri, membri ai Parlamentului României, să sprijiniţi, în măsura posibilităţilor de care dispuneţi, în instituţiile, comunele, asociaţiile culturale, întreprinderile din zonele ţării pe care le reprezentaţi, colectarea fondurilor pe listele comune de subscripţie naţională, care vor fi distribuite în toată ţara. Făcând acest lucru, veţi contribui la înălţarea unui monument, care va aminti tuturor, peste decenii şi poate secole, de marea faptă a lui Mihai Viteazul şi de marele eveniment, care a marcat atât de profund istoria românilor din ultimele patru secole. Vreau să mai adaug doar o singură propoziţie: nu este deloc interzis, ba chiar ar fi foarte plăcut dacă dumneavoastră, chiar ca persoane, aţi contribui cumva la înălţarea acestui monument, subscriind o oarecare sumă. Listele vă vor parveni pe căi diferite, chiar la judeţele dumneavoastră. Vă mulţumesc pentru atenţie şi sperăm că în anul 2000 vom avea la Iaşi o statuie frumoasă, ecvestră a lui Mihai Viteazul.
	Doamna Paula Maria Ivănescu: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.
	Aş ruga de la Serviciul care se ocupă cu programarea şedinţelor să mi se aducă prezenţa, pentru a putea intra în ordinea de zi. Rog liderii grupurilor parlamentare să mobilizeze componenţii din grupul dumnealor parlamentar, pentru a participa la dezbaterea proiectelor de legi de pe ordinea de zi. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul celor 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 241, sunt absenţi 102, din care, participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 80. Cvorumul prevăzut de art. 128 din Regulament este întrunit şi pentru votul pe articole, cvorumul legal este de 92 de deputaţi. Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi, prevăzute a fi dezbătute în ziua de marţi, 23 iunie anul curent. Până a intra în această ordine de zi, vă anunţ că în jurul orei 11,30 vom avea vot final la două proiecte de legi privind modificarea şi completarea unor prevederi ale Legii nr. 70/1991, care au caracter organic. Solicit liderilor grupurilor parlamentare să asigure prezenţa pentru votul acestor legi cu caracter organic.