Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of October 14, 1998

4.

Dezbaterea şi adoptarea Hotărârii privind aprobarea de către Parlament a accesului în spaţiul aerian al României

Domnul Ion Diaconescu:

................................................

Intrăm în ordinea de zi şi la primul punct al acesteia urmează să prezentăm solicitarea Preşedintelui României privind permiterea în spaţiul aerian al ţării, în situaţii de urgenţă şi neprevăzute, a aeronavelor N.A.T.O., în eventualitatea efectuării unor operaţiuni aeriene asupra teritoriului Iugoslaviei, precum şi participarea la acţiuni în sprijinul păcii şi umanitare cu un detaştment mobil, multifuncţional, de sprijin umanitar cu un efectiv de 250 de persoane pe o durată nedeterminată, în funcţie de evoluţia situaţiei. Dau cuvântul delegatului Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pentru a prezenta raportul comun şi proiectul de hotărâre. Domnul Nica, aveţi cuvântul!

Domnul Mihail Nică: Domnule preşedinte, Urmare a însărcinării primite din partea Birourilor permanente ale celor două Camere, Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi Comisiile de politică externă s-au întâlnit şi au reluat discuţiile asupra proiectului de hotărâre privind aprobarea de către Parlament a accesului în spaţiul aerian al României. În urma discuţiilor, hotărârea a fost votată de către comisiile sesizate în fond, cu un scor de 21 voturi pentru, 13 voturi împotrivă. De asemenea, s-a luat în discuţie şi avizul Comisiilor pentru politică externă. În urma deliberărilor, s-a ajuns la următoarea formă a proiectului de hotărâre şi vă rog să-mi permiteţi să-i dau citire: "HOTĂRÂRE privind aprobarea de către Parlament a accesului în spaţiul aerian al României. Având în vedere solicitarea Preşedintelui României adresată celor două Camere ale Parlamentului pentru aprobarea accesului în spaţiul aerian al ţării în situaţii de urgenţă şi neprevăzute a aeronavelor N.A.T.O., în eventualitatea efectuării unor operaţii aeriene asupra teritoriului Republicii Federale Iugoslavia, precum şi participarea la operaţiuni în sprijinul păcii şi umanitare cu un detaşament mobil multifuncţional de sprijin umanitar, cu un efectiv de 250 de persoane, pe o perioadă nedeterminată, în funcţie de evoluţia situaţiei, În temeiul art. 117 alin. (5) din Constituţia României, al art. 5 alin. 1 şi 3 din Legea Apărării Naţionale a României nr. 45/1994 şi al art. 1 punctul 27 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, Parlamentul României adoptă următoarea hotărâre: Art. 1. Se aprobă accesul în spaţiul aerian al ţării în situaţii de urgenţă şi neprevăzute a aeronavelor N.A.T.O., în eventualitatea efectuării unor operaţiuni aeriene asupra teritoriului Republicii Federale Iugoslavia. Art. 2. Se aprobă participarea la operaţiuni în sprijinul păcii şi umanitare cu un detaşament mobil multifuncţional de sprijin umanitar cu un efectiv de 250 de persoane pe durata mandatului acordat forţei internaţionale ce se va constitui în acest scop. Participarea nemijlocită a detaşamentului la acţiunile pentru care va fi constituit se va hotărî de către Parlamentul României. Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comună din 14.X.1998 cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României." Pe parcursul discuţiilor la acest proiect de hotărâre au fost depuse cinci amendamente, care au fost respinse. Deci, în mod normal, aceste cinci amendamente pot fi repuse de autorii lor în discuţia plenului celor două Camere.

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim, domnu' Nica. Conform regulamentului, la discuţii generale se poate înscrie câte un membru din fiecare grup parlamentar. Înseamnă că sunt conjugate: Cameră şi Senat. Vă rugăm, deci, grupurile parlamentare, delegaţi vorbitorii pentru a-şi spune cuvântul. Din partea Grupului parlamentar P.N.Ţ.C.D., domnul Lepşa. Vă rog, aveţi cuvântul!

Domnul Sorin Victor Lepşa: Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar P.N.Ţ.C.D. susţine cu toată convingerea hotărârea C.S.A.T. privind participarea României la rezolvarea conflictului din Kosovo. Pacea, bunul cel mai de preţ al umanităţii. Iată de ce eu cred că termenul de graţie de 96 de ore este un semn al doritei păci, pe care ne-o dorim cu toţii. Chiar dacă acum o soluţie negociată va pune capăt acestui moment de tensiune, cred că avem datoria cu toţii, oameni politici din acest spaţiu european, să nu uităm ceea ce s-a întâmplat, să medităm mai mult la riscurile pe care le implică urmările unei istorii zbuciumate care a lăsat drept sechele frica, ura faţă de celălalt, teama de cel care este diferit faţă de noi şi care la un moment dat a reprezentat majoritatea sau opresorul. Problema din Kosovo şi din Iugoslavia nu ia sfârşit acum, când criza va fi într-un fel dezamorsată. E aproape sigur că o nouă perioadă de convulsii şi de distorsiuni este de aşteptat. Resorbirea traumelor care au afectat liniştea cetăţeanului şi a comunităţii, dar şi a întregii regiuni, va dura şi nu se va petrece fără noi dificultăţi. Revenind acum la ceea ce face obiectul discuţiei noastre, şi anume ce reacţie se aşteaptă de la România în contextul acestei crize, cred că avem de răspuns la două întrebări: 1) Doresc forţele politice din acest Parlament să fie considerată România un aliat serios al N.A.T.O.? 2) Dorim noi să dovedim încă o dată că România are reacţiile aşteptate de la un membru al acestei alianţe, în aşa fel încât şi acest gest politic naţional să fie un punct în plus la evaluarea ţării noastre în vederea aderării? Dacă da, vom răspunde DA la proba în faţa căreia viaţa ne-a pus. Dacă nu, vom răspunde NU la acest test. Ţin să reamintesc colegilor mei şi opiniei publice aserţiunile cuprinse în documentele iscălite de reprezentanţii statului român, nu numai în perioade în care noi ne-am aflat la guvernare. Aş începe prin a spune că în scrisoarea adresată de Preşedintele României Secretarului general al N.A.T.O. la data de 18 septembrie 1993 se exprimă: "hotărârea României de a participa efectiv alături de statele membre N.A.T.O. la eforturile acestora, de întărire a securităţii şi stabilităţii europene şi regionale". În primul document înaintat de partea română la N.A.T.O. după aderarea la Parteneriatul pentru Pace - documentul de prezentare - România, ca răspuns la documentulcadru al Parteneriatului pentru Pace prezentat de ministrul apărării naţionale la 28 aprilie 1994, pe baza aprobării C.S.A.T., se subliniază, citez: "Dorinţa României de aderare la N.A.T.O. cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din acest statut". De asemenea, "Memorandumul de înţelegere între N.A.T.O. şi Guvernul României privind survolul teritoriului României de către avioanele de transport militare ale N.A.T.O.", din 7 august 1995, purtând semnătura Preşedintelui, a primului-ministru, a ministrului afacerilor externe şi ministrului apărării naţionale din perioada respectivă. În "Apelul" Parlamentului României către parlamentele statelor membre N.A.T.O., datând din 5 iunie 1996, se precizează: "Prin Hotărârea Parlamentului din 5 iunie 1996 şi în conformitate cu Tratatul de la Washington, România înţelege să-şi asume drepturile, angajamentele şi obligaţiile inerente statutului de membru N.A.T.O.". În programul unic de realizare a interoperabilităţii între Armata României şi structurile N.A.T.O. pentru perioada '96-'97 se preciza că, citez: "Autorităţile române sunt pregătite să pună la dispoziţia N.A.T.O. şi altor parteneri de cooperare în cadrul Parteneriatului pentru Pace facilităţi de infrastructură pentru activităţile militare comune, planificate să se desfăşoare pe teritoriul României". Se precizează, de asemenea, "în cazul folosirii aerodromurilor militare de către aeronavele militare ale N.A.T.O., aflate în pericol, asigurarea serviciilor de căutare, salvare şi recuperare, precum şi asigurarea de facilităţi pe aerodromurile: Timişoara, Craiova, Kogălniceanu şi Bucureşti-Otopeni, în scopul asigurării aeronavelor de către ţările respective cu specialişti, piese de schimb şi materialele necesare". De asemenea, în documentul de poziţie prezentat de România la prima rundă a dialogului individualizat privind extinderea N.A.T.O., din 29 martie 1996, se evidenţiază faptul că România doreşte să adere la N.A.T.O. şi că, în funcţie de opţiunea Alianţei şi evoluţiile concrete din spaţiul de securitate european, România va fi în măsură să poată pune la dispoziţia forţelor aliate facilităţile de infrastructură pentru desfăşurarea acestora. Dacă asta au afirmat reprezentanţii noştri oficiali la 29 martie 1996, de ce astăzi să ne lepădăm, cu mai multă sau mai puţină abilitate, de cele ce am afirmat odată pe proprie răspundere? Poate că acest moment este acum mai puţin important pentru rezolvarea crizei în sine, cât pentru capacitatea noastră de a pune în aplicare o hotărâre pe care am luat-o nu demult şi, mai ales, o opţiune a populaţiei noastre. Suntem oare hotărâţi să ne asumăm toate riscurile şi obligaţiile ce decurg din opţiunile noastre? Aştept cu sufletul la gură, alături de toţi cetăţenii acestei ţări, răspunsul dumneavoastră, stimaţi colegi! Aveţi acum dreptul să decideţi, doamnelor şi domnilor parlamentari, un pas care va putea influenţa nu numai ce cred alţii despre noi, ci şi ce credem noi şi ce vor crede copiii noştri despre noi. Aş vrea să fiu cât mai explicit pe această temă. Nu vreau să creadă nimeni că noi dorim să aibă loc cel mai mic incident, dar opţiunea noastră rămâne definitivă în ceea ce priveşte aderarea României la N.A.T.O., aderare care înseamnă protecţie şi sprijin din partea acestei organizaţii, dar şi responsabilitate şi angajare din partea ţării noastre. Votul dumneavoastră va însemna o declaraţie politică de importanţă covârşitoare. Votul de azi este un vot pentru democraţie, pentru credibilitate. În virtutea celor spuse până acum, Grupul parlamentar P.N.Ţ.C.D. va vota în favoarea adoptării Hotărârii C.S.A.T. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Din partea Grupului parlamentar P.D.S.R., domnul senator Iliescu.

Domnul Ion Iliescu: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Tema pe care o dezbatem astăzi, dincolo de solicitarea propriu-zisă din scrisoarea Preşedintelui României, se referă la o problemă foarte serioasă, care implică interesul naţional al României în legătură cu stabilitatea din această zonă geografică în care ne aflăm. Eu cred că înainte de toate suntem datori să luăm act de înţelegerea care a intervenit la Belgrad între preşedintele Iugoslaviei, Miloşevici, şi reprezentantul american Holbrooke, privitoare la rezolvarea pe cale paşnică a conflictului din provincia sârbă Kosovo, şi aş dori să-mi exprim satisfacţia pentru faptul că a prevalat înţelepciunea, nu instinctele războinice, şi să salut eforturile Statelor Unite ale Americii şi ale emisarului său în regiune. În acest fel, se îndepărtează posibilitatea unei intervenţii militare a N.A.T.O. în Serbia şi se evită pierderea de noi vieţi omeneşti. Dacă ambele părţi îşi vor respecta cu scrupulozitate angajamentele luate, riscul izbucnirii unui conflict generalizat în regiunea balcanică se micşorează simţitor. Sper că această înţelegere, de principiu, va fi urmată de măsuri politice în consecinţă, care să ducă la o rezolvare durabilă a conflictului din provincia sârbă Kosovo. Această rezolvare trebuie să aibă la bază respectarea suveranităţii şi integrităţii Serbiei, nefolosirea în continuare a problemelor minorităţilor drept instrument al secesiunii şi respectarea scrupuloasă a drepturilor omului de către toate părţile aflate în conflict. În al doilea rând, desfăşurarea evenimentelor şi soluţia la care s-a ajuns trebuie, cred eu, să servească drept lecţie unor demnitari ai statului român, care s-au grăbit să facă declaraţii nechibzuite, precum şi determinarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să adopte unele poziţii ambigue, în discordanţă cu interesul naţional şi cu angajamentele internaţionale ale României. Se poate spune că, din nefericire, Statele Unite ale Americii şi perseverenţa emisarului Richard Holbrooke ne-au ajutat să ne păstrăm, oarecum, demnitatea naţională. Cred că se impune o analiză extrem de serioasă asupra modului de funcţionare a instituţiilor esenţiale ale statului român, în situaţii de criză, cât şi o dezbatere parlamentară privitoare la modul de concepere şi de punere în aplicare a politicii externe româneşti. Nu este prima oară când dezbatem în Parlament probleme din spaţiul iugoslav. Aici, a fost aprobată participarea trupelor româneşti de menţinere a păcii în Bosnia, precum şi pentru stabilizarea situaţiei din Albania, după revoltele populare din primăvara anului 1997. Dacă atunci România era solicitată pentru rezolvarea unei situaţii postconflictuale, în limitele angajamentelor sale internaţionale şi ale obligaţiilor ce-i reveneau, ca parte a organismelor internaţionale, acum ne aflăm în situaţia în care, practic, ni se ceruse să ne angajăm direct în conflict de partea N.A.T.O. Aş cita din scrisoarea domnului Preşedinte Emil Constantinescu adresată domnului Ion Diaconescu şi preşedintelui Senatului, domnului Petre Roman: "Secretariatul Internaţional al Alianţei Nord Atlantice a solicitat României acordarea accesului nelimitat la spaţiul său aerian, pentru efectuarea de operaţii aeriene asupra Republicii Federale Iugoslavia". Această cerere a fost discutată în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, iar noi discutăm, astăzi, răspunsul C.S.A.T.-ului la această cerere, care a fost inclusă în ordinea de zi. Trebuie să precizez că, încă de la începutul acestui proces sângeros de destrămare a fostei Iugoslavii, România a adoptat o poziţie principială, clară şi fermă. Am declarat, din capul locului, că, indiferent din partea cui ar veni, folosirea forţei, mai ales împotriva unor civili neînarmaţi, este absolut inacceptabilă. România nu s-a angajat, în toţi aceşti ani, de partea nici uneia din fostele republici iugoslave aflate în conflict. Mai mult chiar, diplomaţia românească a convins vecinii fostei Iugoslavii să accepte principiul neparticipării lor militare în conflict, principiu la care, din motive pe care nu le comentăm acum, Ungaria şi Bulgaria au renunţat, în ultima perioadă, şi am văzut aceeaşi tendinţă şi din partea conducerii noastre. România şi-a construit, în acea perioadă, o poziţie unică, fiind singura ţară din Balcani care a întreţinut relaţii normale cu absolut toate republicile componente ale fostei Iugoslavii. Acest lucru i-a permis să propună soluţii pentru rezolvarea situaţiei din zonă, iar propunerile ei să fie ascultate de toate ţările, inclusiv de O.N.U. şi de N.A.T.O. Personal, ca preşedinte al României, am avut numeroase contacte cu şefii de state şi de guverne din ţările rezultate în urma destrămării fostei Iugoslavii." De asemenea, vreau să precizez, încă de la început, că Partidul Democraţiei Sociale din România a solicitat Preşedintelui ţării consultarea tuturor forţelor politice parlamentare, înainte de şedinţa C.S.A.T.-ului. Tot ce am obţinut a fost o convorbire telefonică cu şeful statului, în seara zilei de 10 octombrie, convorbire în cadrul căreia s-a convenit asupra unei poziţii care, din păcate, nu se regăseşte decât într-o formă deformată în cadrul Comunicatului C.S.A.T. Noi considerăm nepotrivit modul în care sunt formulate cererile din partea Preşedintelui ţării. În cadrul discuţiilor din cele două comisii s-au prezentat amendamente la proiectul elaborat de Comisia de apărare. Cu regret, trebuie să constatăm că nu au fost luate în considerare. Înainte de a se trece la vot, reprezentantul grupului nostru va relua, în faţa plenului, propunerile de amendamente, sunt trei asemenea amendamente, pe care le considerăm necesare pentru a fi acceptabile şi votate. Noi credem că, într-o asemenea problemă, ar trebui să găsim calea de convergenţă în poziţiile tuturor forţelor politice ale ţării. Dacă se merge pe calea forţării notei şi, pe bază de vot, să se aprobe un text inacceptabil, eu nu cred că se face o treabă bună, în interesul politic general al României. De asemenea, venim în faţa plenului Parlamentului cu un proiect de apel al Parlamentului României adresat altor parlamente ale ţărilor europene, care să dea un anumit semnal, să constate situaţia nouă, deschiderile pentru soluţii paşnice şi necesitatea de a acţiona în această direcţie, de a da prevalenţă eforturilor politice şi diplomatice pentru soluţionarea paşnică a problemelor. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)

Domnul Ion Diaconescu: Domnul Valeriu Tabără, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Unităţii Naţionale Române. Va urma domnul deputat Niculescu-Duvăz, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat.

Domnul Valeriu Tabără: Domnilor preşedinţi, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor colegi, Mi se pare că trăim unul dintre cele mai importante momente şi, mai ales, suntem puşi în situaţia de a lua una dintre importantele decizii pe care le-am luat de când există acest Parlament democratic, şi anume este vorba de această hotărâre, care vine la cererea C.S.A.T.-ului, pentru a permite unor forţe militare, fie şi pentru situaţii neprevăzute, aşa cum menţionează scrisoarea Preşedintelui României, de survol şi de venire, practic, în spaţiul aerian al României. Stimaţi colegi, Domnilor miniştri, Vreau să vă spun, de pe-acum, că Partidul Unităţii Naţionale Române nu va vota această hotărâre, aşa cum a fost propusă ea. Spun acest lucru din următoarele motive: Primul - şi mă adresez domnului ministru al apărării, Victor Babiuc -, nu pentru că suntem cu preşedintele iugoslav, Miloşevici, este suficient votul cetăţenilor Serbiei, nu pentru că suntem de partea sârbilor, este suficient că sunt cetăţeni ai Serbiei - stat unitar, care este recunoscut în graniţele-i fireşti de către organismele internaţionale şi de către toate statele lumii -, dar nu vom vota această hotărâre pentru modul efectiv minor în care a fost ea tratată. Nu este posibil - şi vă spun, stimaţi colegi - ca o astfel de hotărâre să se stabilească printr-un dialog la telefon, noaptea, la ora 12,00. Opoziţia înţelege, P.U.N.R.-ul înţelege acţiunile politice, înţelegm bătăliile care există, de interes, în societatea românească, dar am fi dorit şi am fi dat curs unui dialog efectiv constructiv, care să ne ducă pe toţi spre aceeaşi convergenţă, de servire a unui interes naţional. Dacă astăzi vom vota împotriva acestei hotărâri, vă asigur - stimaţi colegi, domnilor miniştri - că P.U.N.R.-ul nu este împotriva integrării în structurile euroatlantice şi în N.A.T.O. Ba, din contră, dar această integrare nu trebuie să fie făcută oricum. Vreau să vă mai amintesc însă câteva lucruri, care sunt - de altfel - şi într-o similitudine aproape perfectă cu ceea ce se întâmpla în deceniul 4 al secolului nostru. Domnilor preşedinţi, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi, Vă reamintesc că este pentru prima oară în istoria N.A.T.O. când această organizaţie militară - prin statutul ei, defensivă - devine ofensivă, cu referire directă la un stat recunoscut în plan internaţional. Vă reamintesc - stimaţi colegi - că este pentru prima dată când nu este desemnat agresorul. Vă reamintesc - stimaţi colegi - că este pentru prima dată când acuzăm - sau indirect, printr-o hotărâre aprobată astăzi - instituţii ale unui stat de drept, care este Serbia sau Iugoslavia. Vă reamintesc - stimaţi colegi - că este pentru prima dată când dăm girul, de altfel, ca o forţă multinaţională să fie îndreptată împotriva unei majorităţi statale, pentru că - într-o anumită parte a acestei ţări - o minoritate a devenit, în timp, majoritate. Vă reamintesc - stimaţi colegi - un tratament diferenţiat care s-a petrecut şi se petrece în spaţiul ex-iugoslav. Oare comunitatea internaţională şi N.A.T.O. au reacţionat la fel când s-a pus problema sârbilor din Slavonia orientală? Oare comunitatea internaţională şi, mai ales, N.A.T.O. au reacţionat normal, atunci când în Bosnia cele trei comunităţi, de altfel, au suferit reciproc aceleaşi pierderi şi aceleaşi vicisitudini din cauza războiului civil? Stimaţi colegi, vă reamintesc că - în 1934, 1936 şi 1938 - structurile de securitate internaţională, aşa cum le cunoaşteţi, unii sunt mai specialişti decât mine, au fost zdrobite tocmai prin astfel de măsuri. Iată că, astăzi, ne prelevăm - şi sunt, efectiv, nedumerit - de faptul că cei care conduc diplomaţia românească, dar şi alte organisme ale statului vin şi aduc ca argument Rezoluţia Consiliului de Securitate 1199. Această rezoluţie nu împuterniceşte nici o forţă pentru intervenţie într-o terţă ţară, ci stipulează alte lucruri. Este ceea ce spuneam şi la cea de-a o suta Conferinţă a O.I.P.-ului de la Moscova, că se vede din ce în ce mai pregnant în viaţa internaţională impunerea, prin organismele internaţionale, a voinţei unor mari puteri, cu interese mai mari sau mai mici. Oare acum, luând această poziţie, o luăm în favoarea României? Sau vom zdrobi aceste instituţii internaţionale, care constituie astăzi reţeaua păcii în lume? Suntem pe punctul de a realiza un alt sistem sau o altă relaţie de statuare a raporturilor de pace normale între statele lumii? Sau deschidem o "cutie a Pandorei", aşa cum spunea unul dintre diplomaţii unei mari puteri europene la Bucureşti, în aceste zile? Stimaţi colegi, hotărârea pe care o luăm astăzi nu este una oarecare. Vă rog să vă gândiţi foarte bine la ea. Nu cred că, procedând astfel, vom ajunge să câştigăm simpatia, inclusiv a N.A.T.O. şi a organismelor internaţionale. Eu cred, domnule ministru Pleşu, că, înainte de a face afirmaţii, ca ministru de externe, în probleme de interes naţional, eu cred că trebuie să aveţi un mandat. Sunt multe pe care le-aţi scăpat, fără a avea mandatul acestui "obor", cum l-aţi numit dumneavoastră, şi care v-a dat mandatul de ministru de externe, pentru care, efectiv, vă cer să vă cereţi scuze. (Aplauze în sală.) Dar dacă ne consideraţi "obor", probabil am ales pe cel mai "frumos" dintre noi. (Aplauze în sală.) Domnilor colegi, vă reamintesc că, înainte de toate, România este un stat care-şi respectă angajamentele internaţionale. Vă asigur, de pe acum, domnilor miniştri, că sunt unul dintre cei care am avut şi am relaţii cu comunitatea românească din Iugoslavia, care suferă, în primul rând, pentru că statele vecine şi statele europene nu au acordat drepturile pe care România le-a acordat minorităţilor. Aceste chestiuni trebuia să le rezolvăm, iar atunci când dăm această hotărâre trebuie să ţinem seama că bombele vor cădea şi peste casele românilor. Nu este normal. Vă reamintesc art. 7 din Tratatul de bună vecinătate cu Iugoslavia: "Nici una din părţile contractante nu va permite ca teritoriul său să fie folosit de către un stat terţ, pentru comiterea unui act de agresiune împotriva celeilalte părţi contractante şi nu va acorda nici un fel de ajutor unui asemenea stat terţ". Nu vreau să mai revin şi la ceea ce prevede "Parteneriatul pentru pace". El este clar şi precis. Ce facem astăzi? Ne încălcăm, efectiv, angajamentele internaţionale, dar deschidem calea - stimaţi colegi - pentru ceea ce ar putea să fie România, odată. Cunoaşteţi foarte bine acest lucru. Vă rog să judecaţi corect. Nu este numai o problemă care ne interesează pe noi, ci este una de punct nodal în relaţiile internaţionale. Nu cred că România trebuie să promoveze un astfel de sistem. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)

Domnul Ion Diaconescu: Domnul deputat Niculescu-Duvăz, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat. Va urma domnul deputat Meşca, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Domnilor preşedinţi, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi, Într-adevăr, este un moment foarte important şi este un moment de răscruce în viaţa politică românească. Din păcate, până acum, mi se pare că n-am dat dovadă de liniştea şi chibzuinţa care ar fi trebuit să ne îmbine şi să ne ducă la o concluzie mult mai aproape de ceea ce s-ar putea întâmpla în interesul românesc. Cred că România, după ce, ani de zile, a făcut declaraţii sub diverse conduceri, sub diverse guvernări, astăzi este în faţa situaţiei de a dovedi, în primul rând, că este o ţară care îşi respectă cuvântul dat. Când spun că este o ţară care îşi respectă cuvântul dat, este o ţară care a dorit şi doreşte să meargă către ceea ce noi numim "euroatlantic" şi "Sisteme de securitate euroatlantice". Am cerut noi, nu ne-a cerut nimeni să facem aceşti paşi. Deci, cred că, din acest punct de vedere, toată lumea, inclusiv actuala opoziţie, când a fost în Guvern, când a fost la guvernare, a luat deciziile şi a făcut declaraţiile corect. Acum, doar ne aflăm în faţa situaţiei ca aceste declaraţii să devină fapte. Nu ne cere nimeni, nu ne-a cerut nimeni să ne implicăm într-un conflict militar. Ar fi fost nepotrivit şi, în orice caz, împotriva uzanţelor, inclusiv ale statelor N.A.T.O., să intri într-un conflict militar la graniţa ţării tale. Dar nu ne împiedică nimeni să avem o atitudine clară, de sprijin politic. Pentru că, de fapt, ceea ce judecăm astăzi este acest sprijin politic, mai mult decât orice fel de alt sprijin care nu are relevanţă, pentru că, în fond, este un sprijin umanitar, nici măcar un sprijin logistic, aşa cum s-a încercat să se spună aici. Dacă e vorba de un sprijin politic, în legătură cu aceasta, trebuie să facem precizările a ce sprijinim. Nu sprijinim, în nici un caz, acţiuni secesioniste sau măcar acţiuni de autonomizare. Paralelele care s-au făcut, de la această tribună, în legătură cu o situaţie care ar putea să fie în România sunt absolut nepotrivite şi trebuie să spunem foarte clar că este incomparabilă situaţia tratării minorităţilor în România - aşa cum bine ştim - şi atitudinea României faţă de minorităţi, cu orice fel de situaţii din zonă, şi cu atât mai mult cu situaţia minorităţii din Kosovo. Însă noi nu acţionăm în legătură cu ceea ce cer unii sau alţii din această minoritate, ci acţionăm în legătură cu o rezoluţie a O.N.U., care ne atrage atenţia şi care stă în faţa întregii omeniri cu discursul că acolo se petrec fapte împotriva umanităţii, împotriva unei comunităţi care este, la această oră, supusă situaţiei de a fi în prag de iarnă, în proporţie de mai mult de 30%, fără locuinţe şi aşa mai departe. În legătură cu aceasta, noi avem datoria să fim solidari politic cu ceea ce înseamnă acţiunea statelor N.A.T.O. Închei, atrăgând atenţia că înţelepciunea acţiunilor, de o parte şi de alta, a reuşit să declanşeze sau, mai bine zis, să demonteze mecanismul crizei şi să se ajungă, într-adevăr în al 12-lea ceas, la masa tratativelor. Înţelepciunea noastră ar trebui să ne împingă şi pe noi - dragi colegi din opoziţie - să avem o atitudine limpede, clară, astăzi, şi a României de mâine. Pentru ca credibilitatea noastră să fie, într-adevăr, suficientă, că noi ne îndreptăm şi dorim să fim încadraţi în structurile euroatlantice. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)

Domnul Ion Diaconescu: Are cuvântul domnul deputat Meşca, din partea Grupurilor parlamentare ale P.R.M. Va urma domnul deputat Cunescu, din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D.R.

Domnul Sever Meşca: Domnilor preşedinţi, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor colegi, Ne-am reunit astăzi, aici, pentru a discuta o solicitare a Preşedintelui ţării. Solicitarea aceasta urmăreşte obţinerea acordului nostru pentru o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, legată - după cum ştiţi - de criza din provincia Kosovo. Din câte am putut deduce, hotărârea C.S.A.T. s-a dorit a fi un document care să evite două feluri de constrângeri: una datorată considerentelor morale ale realităţilor şi tradiţiilor istorice de care poporul român nu face abstracţie; cealaltă - datorată mai recentei noastre dorinţe de a accede în N.A.T.O. şi semnării "Parteneriatului pentru pace". Se cunoaşte faptul că, susţinând cu tărie, în toate ocaziile, că poporul român aparţine prin limbă, cultură, civilizaţie şi prin aşezare, în mod indiscutabil, în spaţiul european, Partidul România Mare a sprijinit ideea aderării ţării noastre la N.A.T.O. şi integrarea în instituţiile europene cu vocaţie politică, economică, militară sau culturală. În "Manualul N.A.T.O.", publicat de "Oficiul de informaţii şi presă" al N.A.T.O. de la Bruxelles, se scrie negru pe alb, pe prima pagină: "Tratatul Atlanticului de Nord - N.A.T.O., semnat la Washington, în ziua de 4 aprilie 1949, a creat o alianţă de apărare colectivă, conform definiţiei conţinute în art. 51 al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. În textul tratatului propriu-zis, în art. 1, se scrie, citez: "Părţile se angajează, aşa cum se stipulează în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, să reglementeze pe cale paşnică toate diferendele internaţionale în care ar putea fi implicate". În art. 3 se spune că: "Părţile vor menţine şi vor creşte capacitatea individuală şi colectivă de rezistenţă împotriva unui atac armat", pentru ca în art. 4 să se precizeze că: "Părţile se vor consulta între ele, de fiecare dată când - după părerea uneia dintre ele - va fi ameninţată integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea uneia dintre părţi". Vom putea căuta mult şi bine în Tratatul Atlanticului de Nord o altă justificare a existenţei sale, în afara aceleia de apărare împotriva unui atac. Este în spiritul şi litera sa un tratat de apărare colectivă, apărut în bine cunoscutele condiţii ale declanşării Războiului Rece. Multă vreme pentru noi, românii, acest tratat a fost garanţia contrabalansării imensei forţe a colosului sovietic care ne ameninţa cu anihilarea. În acest N.A.T.O. a fost de acord Partidul România Mare să intre ţara, într-o organizaţie de apărare colectivă care să dea României ceea ce România însăşi ar fi făcut în cadrul alianţei, o siguranţă mai mare a graniţelor, a independenţei şi suveranităţii sale în faţa oricăror primejdii. Însă ne este prieten Platon, dar mai prieten ne este adevărul. N.A.T.O. a devenit, din ce în ce mai mult, un instrument al bunului plac, un instrument al iraţionalului, un instrument al deciziilor grave luate hazardat şi aplicate în mod criminal. Rolul S.U.A. în N.A.T.O. şi în lume a ajuns determinant, într-o asemenea măsură încât partenerii nici măcar nu mai schiţează - într-un puseu de demnitate - o încercare de opoziţie la injustiţie. Un preşedinte maniac, care cu greu mai reuşeşte să conducă S.U.A., fiind iremediabil compromis, prin cele mai aberante apucături şi prin sperjur, are pretenţia să conducă lumea şi - ceea ce este extrem de grav - o şi face. O guvernare românească incompetentă s-a topit de plăcere atunci când, după decizia vexatorie, pentru România, de la Madrid, zburdalnicul play-boy american, care răspunde la numele de Clinton, s-a oprit câteva zeci de minute la Bucureşti. Stimaţi colegi, Partidul România Mare apelează la inteligenţa şi patriotismul dumneavoastră. Să recapitulăm cu toţii ce s-a întâmplat cu Cehoslovacia şi cu Iugoslavia, state create în 1918, după primul război mondial. Destrămarea celor două ţări, încercarea de acum de destrămare a Serbiei, servesc unei singure ţări din zonă - Ungaria, care - culmea! - este şi proaspătă membră a N.A.T.O. Dacă noi vom permite acest joc cu focul, fără să protestăm vehement, acest joc cu bombardierele, cu elicopterele, cu rachetele, dar şi cu sute de mii de vieţi omeneşti, de fiecare dată când un guvernant american are cheful, înseamnă să acceptăm, implicit, posibilitatea ca, într-un anume moment, subiectul jocului să fie propria noastră ţară. Nu datorăm nimic acestei organizaţii. Nu vrem să fim, în nici un fel, implicaţi în crima care se pregăteşte. Dacă nu o putem opri, măcar să nu fim părtaşi la ea. Parlamentarii Partidului România Mare vor vota în conformitate cu principiile care îi călăuzesc, cu patriotismul fierbinte care îi animă, în acord cu propria conştiinţă şi cu morala creştină, împotriva acordării oricărui sprijin pentru acţiunile ostile de agresiune ale N.A.T.O. la adresa Serbiei. Kosovo este problema Serbiei. Sugerăm N.A.T.O. să rezolve alte probleme, înainte de a se implica în spaţiul sud-est european. De ce nu s-ar ocupa organizaţia de Irlanda de Nord şi de confruntarea multiseculară dintre catolici şi protestanţi? De ce nu s-ar ocupa chiar - din când în când - de tulburările rasiale din S.U.A. şi lasă greul pacificării pe umerii Gărzii Naţionale? Sau de ce nu se ocupă N.A.T.O. de raporturile dintre statul turc şi kurzi? Când toate aceste probleme şi altele, aflate în state membre ale N.A.T.O., vor fi rezolvate, ne vom reconsidera şi noi - parlamentarii Partidului România Mare - atitudinea. Până atunci, noi ne amintim - şi vă amintim şi dumneavoastră, domnilor colegi - că România are cu Republica Federală Iugoslavia un tratat semnat pe data de 16 mai 1996, un tratat de prietenie, bună vecinătate şi cooperare, în al cărui art. 7 se stipulează, aşa cum a citat şi colegul Tabără, citez: "Nici una dintre părţile contractante nu va permite ca teritoriul său să fie folosit de către un stat terţ, pentru comiterea unui act de agresiune împotriva celeilalte părţi contractante şi nu va acorda nici un fel de ajutor unui asemenea stat terţ". Ne întrebăm - şi vă întrebăm, domnilor colegi - ce va câştiga România, prin adoptarea unei astfel de poziţii, cum este aceea elaborată de C.S.A.T.? Va dobândi un nou inamic potenţial şi va alimenta resentimente seculare. Vom câştiga ce am câştigat şi în urma altor decizii iresponsabile: tineri români întorşi în sicrie de zinc sau cu sechele grave. Ni s-a solicitat, printr-o scrisoare care se doreşte subtilă, dar care nu este decât vicleană, să ne dăm acceptul pentru accesul nelimitat la spaţiul aerian al României, pentru efectuarea de operaţiuni aeriene asupra teritoriului Iugoslaviei. Aceasta este esenţa. Acesta este adevărul. Orice încercări de a se prezenta altfel situaţia sunt sortite eşecului. România nu este un spaţiu politic amorf, populat, în exclusivitate, cu naivi şi cu indivizi lipsiţi de responsabilitate şi de principii. Noi ne opunem hotărârii C.S.A.T. Pentru noi, fraza "efectuarea de operaţiuni aeriene asupra teritoriului Republicii Federale Iugoslavia" înseamnă bombardamente, locuinţe şi obiective civile distruse, oameni morţi. Noi nu putem vedea, aici, misiuni umanitare. Umanitar este să preîntâmpini războiul, să preîntâmpini vărsarea de sânge. Considerăm că ar fi fost bine ca scrisoarea Preşedintelui să aibă anexată şi solicitarea originală a Secretariatului Internaţional al Alianţei Nord Atlantice, pentru a vedea exact ce ne-a solicitat nouă această organizaţie, care dispreţuieşte atât de mult România, încât i-a blocat accesul dorit, atunci, de 85% din populaţia ţării. Evidenţiem şi faptul că nu se spune o vorbă despre cine suportă costurile acestei aventuri spre care suntem împinşi. Stimaţi colegi, românii sunt omenoşi şi primitori. Dacă vor începe avioanele să se rătăcească pe cerul nostru, dacă vor cădea pe lângă fâşia arată de la frontieră, dacă vreun pilot se va catapulta şi va ajunge lângă o casă de ţărani români, acesta îl va omeni. Nu este nevoie ca noi să aprobăm texte inutile pentru astfel de situaţii. În concluzie, Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota împotriva solicitării în discuţie şi vă roagă - stimaţi colegi - să procedaţi conform propriei dumneavoastră conştiinţe, fără a face calcule politicianiste, aproape întotdeauna oportuniste. Vă dorim - şi ne dorim - ca, după numărarea voturilor, nici unul dintre noi să nu ne simţim vinovat, iar după atât de - încă - posibila agresiune, să nu avem coşmaruri din cauza femeilor, copiilor, bătrânilor, care ar putea fi pulverizaţi şi cu ajutorul Parlamentului României. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.)

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul domnul deputat Sergiu Cunescu, din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D.R. Va urma domnul deputat R.ckozi, din partea Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R.

Domnul Sergiu Cunescu: Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi şi colege, Eu declar, de la început, că grupul nostru parlamentar va vota hotărârea şi vă dau argumentele pentru care am luat această decizie. Argumentul principal este prietenia pe care noi o purtăm - şi vrem să o şi demonstrăm - faţă de poporul sârb şi faţă de ceilalţi locuitori din Iugoslavia actuală. Toţi ne-am declarat că suntem prieteni cu acest popor, dar vrem să manifestăm în mod diferit. Să fie clar: populaţiile din sudul Iugoslaviei, care au o componenţă etnică majoritară, se găsesc - cert -, în momentul de faţă, într-o situaţie foarte gravă. Au fost masacre, oamenii sunt refugiaţi, un sfert de milion de oameni sunt în pericol ca să fie prinşi iarna în păduri sau în munţi. Acest lucru nu este tolerabil sub nici o formă. Această situaţie nu prezintă un caracter politic, ci prezintă, exclusiv, un caracter umanitar. Este vorba de salvarea de vieţi omeneşti. În acest sens, trebuie să mai precizez un lucru: situaţia a fost creată nu de poporul sârb şi compătimesc poporul sârb că nu a avut şansa - pe care a avut-o România în '96 şi Slovacia în '98 - să-şi schimbe preşedintele. (Rumoare, vociferări în sală.) Stimaţi colegi, populaţia refugiată din sudul Iugoslaviei trebuie să fie salvată. S-au făcut toate diligenţele politice, pe toate planurile, s-au făcut toate încercările şi presiunile diplomatice ca să se găsească o soluţie, care să fie arbitrată, supravegheată şi de organizaţiile mari internaţionale din care noi facem parte, dar nu s-a reuşit acest lucru. Atunci, s-a recurs la prelungirea diplomaţiei, s-a executat o presiune militară. Atenţie, suntem în zorii păcii, este posibil ca peste trei zile să ştim că Europa a făcut economie de un război, prin faptul că, prin utilizarea ameninţării cu forţa, a făcut un dictator să cedeze. N.A.T.O. este, să ne înţelegem, o organizaţie politică cu un braţ militar şi obiectivul principal al N.A.T.O. este acela să salveze vieţi omeneşti, care sunt expuse fie masacrelor, fie războiului. Ne găsim în această situaţie şi N.A.T.O. îşi face obligaţia, îşi face datoria să încerce să salveze vieţi omeneşti; şi presiunea pe care a exercitat-o faţă de presiunea diplomatică se pare că a avut succes. Din nenorocire, în ţara noastră această criză care s-a produs în Kosovo a fost exploatată de forţe inconştiente sau conştiente, dar malefice, pentru motive politice. Am asistat chiar astăzi la critici ridicole şi inadmisibile la adresa N.A.T.O., de către oameni care nu au pregătire, nu cunosc situaţiile şi care au folosit textele numai în mod populist. Acest lucru este inacceptabil pentru că poporul român, în cea mai mare majoritate, a cerut şi vrea să intre în N.A.T.O. şi ca să intri în N.A.T.O. trebuie să-ţi respecţi obligaţiile minimale. Noi suntem în Parteneriatul pentru Pace, care ne dă puţine obligaţii, dar care este drumul pe care trebuie să ajungem la o soluţie finală. Soluţia finală este să ne integrăm în N.A.T.O., pentru că Parteneriatul pentru Pace este numai o cale pentru a ne pregăti şi să putem ajunge în faza în care un document juridic clar ne va asigura securitatea, pentru că Parteneriatul nu ne poate asigura, el singur, dacă nu suntem în N.A.T.O., siguranţa în cazul în care avem o dificultate de ordin teritorial. În această privinţă, eu critic, acuz şi condamn pe cei care s-au pretat astăzi să pună ţara într-o poziţie dificilă prin aceste atacuri inadmisibile la o acţiune umanitară a N.A.T.O. şi care duce la pace în regiune (Într-o parte a sălii vociferări, în cealaltă aplauze.) Este cu totul lamentabil şi încă o dată condamn folosirea, în aceste momente grele ale ţării noastre, a politicianismului mărunt pentru a exista anumite personalităţi prezente în viaţa publică. Dacă vom avea dificultăţi în N.A.T.O., să ştim precis unde sunt şi le ştim. Nu uitaţi că România a pierdut o ocazie extraordinară, după revoluţia noastră, când România era cea mai bine văzută ţară din zona fostă comunistă prin prestaţiile ei şi dacă noi am întârziat să intrăm în N.A.T.O. şi avem dificultăţi în continuare se datoreşte unor acţiuni teroriste care au fost organizate imediat după revoluţie în ţară. Cunoaşteţi responsabilii, nu uitaţi de aceasta! (Într-o parte a sălii aplauze, în cealaltă vociferări.)

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul domnul R.koczi - U.D.M.R. Va urma domnul Meleşcanu, din partea independenţilor.

Domnul Rakoczi Ludovic: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor colegi, Interesul naţional general al României este ca în vecinătatea ţării să existe o stabilitate politică permanentă. O criză nesoluţionată în vecinătatea ţării poate genera riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale a României. Evenimentele ultimelor zile au demonstrat că Decizia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, din 11 octombrie, a fost o decizie corectă. Ca urmare a solicitărilor N.A.T.O. şi ale organizaţiilor internaţionale, soluţia politică privind criza din Iugoslavia are şanse incomparabil mai mari. Prin Decizia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, România a răspuns obligaţiilor internaţionale şi evenimentele au demonstrat că a contribuit la îmbunătăţirea situaţiei. Mi se pare firesc ca, la urma urmei, România să acorde sprijin umanitar celor peste 250.000 de oameni fără adăpost, situaţie care acum, în prag de iarnă, se poate transforma într-o catastrofă umanitară. În concluzie, grupul nostru parlamentar va vota pentru adoptarea deciziei C.S.A.T. (Vociferări, câteva aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul domnul Meleşcanu.

Domnul Teodor Meleşcanu: Mulţumesc. Domnilor preşedinţi, Domnilor miniştri, Stimaţi colegi, Sigur că nu intenţionez să spun ca toţi ceilalţi că dezbaterea noastră de astăzi este foarte importantă, au spus-o alţii înaintea mea şi mult mai argumentat, dar aş spune că şi eu consider că decizia pe care o adoptăm astăzi va influenţa în mod semnificativ securitatea României pe viitor. Deci, pentru noi, lucrul care mi se pare cel mai grav din dezbaterile de ieri şi de astăzi este faptul că ele pun în lumină existenţa unei disjuncţii contraproductive între Putere şi Opoziţie, mai ales în chestiuni fundamentale, de interes naţional. Slaba pregătire prin consultări improvizate, aş spune, a proiectului de decizie, modul în care s-au desfăşurat dezbaterile noastre, pe de o parte fiind evidentă o preocupare, mai degrabă, de a câştiga un capital politic sau de a veni cu amendamente care în mod evident erau inacceptabile, dar pe de altă parte şi respingerea oricăror idei rezonabile de îmbunătăţire a hotărârii Parlamentului au dovedit că această disjuncţie există, că ea este periculoasă şi că ne poate face un mare deserviciu. Domnilor preşedinţi, Pentru noi această dezbatere trebuie să pornească de la un principiu simplu: interesul naţional al României. Pentru noi interesul naţional al României înseamnă că nu avem nevoie de un război la frontierele României, că trebuie să ne pronunţăm pentru o soluţie politică, exclusiv pe cale paşnică, o soluţie care să pornească de la respectarea integrităţii teritoriale şi a frontierelor existente în Europa, după cel de-al doilea război mondial. Pentru noi interesul naţional înseamnă să nu ne implicăm într-o acţiune militară, într-o acţiune militară care se desfăşoară într-o ţară vecină cu noi, dar pentru noi interesul naţional înseamnă, de asemenea, să nu ne izolăm, să fim o ţară care suntem preocupaţi de dezvoltarea raporturilor noastre în regiune şi, mai ales, o ţară care îşi urmăreşte consecvent obiectivul integrării sale în N.A.T.O. De aceea, ca partid, am salutat faptul că o serie din aceste idei se regăsesc şi sunt reflectate în scrisoarea adresată de domnul Preşedinte Emil Constantinescu celor două Camere. Avem această satisfacţie şi sprijinim nu numai aceste idei, dar şi o implicare umanitară a României în acest conflict, deci un răspuns favorabil la cererile care ne-au fost adresate. Singura problemă care ne creează dificultăţi este legată de art. 1 al proiectului de decizie, unde ni se pare că se impune clarificarea termenilor de "deschidere a spaţiului aerian în situaţii de urgenţă şi neprevăzute". Eu cred că o asemenea formulare extrem de vagă poate da naştere uneori la interpretări nedorite, care nu sunt nici în favoarea României, nici în favoarea raporturilor noastre cu N.A.T.O. De aceea, domnule preşedinte, în condiţiile în care aceste noţiuni vor fi precizate, fie prin amendamentele care, probabil, se vor prezenta, fie în cazul unor interpretări oficiale care se vor face, în funcţie de acestea, vom decide şi poziţia noastră la vot. Vă mulţumesc.

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Are cuvântul domnul Victor Babiuc, ministrul apărării naţionale.

Domnul Victor Babiuc -ministru de stat, ministrul apărării naţionale: Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi, Mă simt dator să dau câteva explicaţii în legătură cu decizia C.S.A.T. şi în legătură cu unele dintre chestiunile care s-au ridicat astăzi în faţa Domniilor voastre de către vorbitori. Vă amintesc că documentul C.S.A.T.-ului şi scrisoarea Preşedintelui se referă la patru idei importante: 1 - soluţionarea pe cale paşnică a diferendului din Kosovo; 2 - permisiunea avioanelor aliaţilor de a survola teritoriul României în cazuri de urgenţă şi neprevăzute; 3 - neimplicarea militară a României; 4 - posibilitatea trimiterii unui detaşament mobil multifuncţional de sprijin umanitar. Cred că este nevoie să dau câteva explicaţii în legătură cu a doua şi cea de a patra idee. Între a permite pătrunderea în spaţiul aerian al unei ţări fără nici o precizare şi a permite pătrunderea în spaţiul aerian cu precizarea "în caz de urgenţă sau neprevăzut" este o mare diferenţă, iar noţiunile respective nu sunt nici vagi, nici necunoscute, ci sunt destul de precise, ca să nu spun chiar foarte precise. Pentru toate aceste noţiuni există documente internaţionale care arată, oricui vrea să ştie, ce înseamnă. Pentru noţiunea de urgenţă, facem referire la Convenţia de la Chicago din 1944 care, în esenţă - pe circa 8 pagini, pe care sunt diferite situaţii - este vorba de starea avionului sau a pilotului: fie avionul este lovit sau cu carburantul epuizat, sau pilotul rănit sau având o criză de inimă, să spunem, sau o altă boală, nu mai poate să conducă avionul spre direcţia în care a plecat şi este nevoit să aterizeze cât mai aproape de locul unde se află. Cât priveşte noţiunea de "neprevăzute", nu o găsim în documente de aceeaşi forţă juridică precum Convenţia de la Chicago, o găsim însă în prevederile standard de operare utilizate în cadrul activităţilor comune ale N.A.T.O. cu ţările partenere. Şi în aceste documente regăsim două idei de principiu: una - privind schimbarea traseului avioanelor din motive obiective, cum ar fi în caz de furtună, care împiedică continuarea zborului, sau operaţiuni de căutare-salvare, pentru că ştiţi foarte bine, în cadrul N.A.T.O., în cazul în care un avion cade, există bunul obicei să fie trimise avioane ulterior, pentru găsirea şi salvarea pilotului, dacă acesta supravieţuieşte, sau pentru recuperarea rămăşiţelor pământeşti. Deci, în toate aceste cazuri, şi în caz de urgenţă şi în caz de situaţii neprevăzute, nu este vorba de acţiuni militare, ci de acţiuni umanitare care au fost permise potrivit cu propunerea pe care a făcut-o Preşedintele ţării şi şi-a însuşit-o C.S.A.T. Cât priveşte detaşamentul mobil multifuncţional, el s-ar compune din trei secţiuni: una medicală, una de cazare a refugiaţilor şi alta de reconstrucţii locuinţe distruse şi el a fost gândit a se implica doar ulterior eventualului conflict din zonă. Concluzia care se impune este că România nu a intenţionat şi nu intenţionează să se implice militar, nu a intenţionat şi nu intenţionează decât să se implice din punct de vedere umanitar şi orice interpretare diferită este falsă, dar, pentru că au fost comentarii din partea unei formaţiuni politice în legătură cu dimensiunile în care înţelegem să ne angajăm, n-am să repet citatele pe care le-a dat colegul nostru, Lepşa, în prima intervenţie, am să mă refer doar la un singur document, din 29 martie 1996, la prima rundă de dialog individualizat N.A.T.O.-România, unde România afirmă, pe lângă faptul că doreşte să intre în N.A.T.O., şi, citez: "În funcţie de opţiunea alianţei şi evoluţiile concrete din spaţiul de securitate european, România va fi în măsură să pună la dispoziţia forţelor aliate facilităţile de infrastructură pentru desfăşurarea acestora". O simplă comparaţie vă arată că în timpul când domnul Iliescu era preşedinte şi domnul Meleşcanu, ministru de externe, România a oferit mult mai mult aliaţilor decât am oferit noi şi orice comentariu cum că ce am oferit noi poate să însemne implicare militară este greşit. Independent de aceasta, rămâne problema esenţială, dacă este bine sau nu este bine ca România să fi acceptat solicitarea N.A.T.O. Pentru a răspunde la acest lucru mi se pare că trebuie să ne uităm cine ar fi, dacă s-ar întâmpla, părţi într-un viitor conflict. Pe de o parte, îl găsim pe Miloşevici şi aliaţii săi, iar pe de altă parte, Statele Unite, Franţa, Germania, Anglia şi celelalte ţări din Alianţa NordAtlantică. Problema este cu cine dorim să fim, cu Miloşevici şi aliaţii săi sau cu celelalte ţări.(Rumoare, discuţii aprinse.) Vă mulţumesc, vă mulţumesc, v-am înţeles perfect.

Domnul Ioan Gavra (din sală): Dar noi nu vă înţelegem.

Domnul Victor Babiuc: În momentul în care România a semnat Parteneriatul pentru Pace, s-a angajat, împreună cu celelalte ţări din alianţă, ca în cazul unei crize în spaţiul european să participe alături de aliaţi la rezolvarea unei asemenea crize. Iată că acum s-a ivit momentul. În condiţiile acestea noi nu putem fi cu Miloşevici şi aliaţii lui. Trebuie să fim cu ţările cu care am dorit şi dorim să fim aliaţi, cu ţările din N.A.T.O. (Rumoare, aplauze.) Nu se poate intra în N.A.T.O. de braţ cu Miloşevici, ci numai cu ţările care sunt membre ale N.A.T.O. în acest moment. S-a invocat tratatul cu Iugoslavia. Încă un fals. E adevărat că există un text în tratat care prevede că nu vom permite acte de agresiune de pe teritoriul României spre Iugoslavia şi invers. Ce act de agresiune face România faţă de Iugoslavia? (Rumoare.) Ori nu ştiţi să citiţi un tratat, ori sunteţi de rea credinţă. (Vociferări, discuţii aprinse.) România a înţeles să acorde aliaţilor, în caz de nevoie, sprijin umanitar. Nu face acte de agresiune militară împotriva nimănui. S-a discutat la un moment dat că rezoluţia O.N.U. 1199 n-ar fi suficientă pentru a justifica o intervenţie a aliaţilor. Nu vreau să intru într-o dispută care poate fi argumentată în diferite feluri. Vreau să vă spun un singur lucru: rezoluţia O.N.U. se referă la măsuri energice împotriva Iugoslaviei, pentru că acolo se petrece o catastrofă umanitară, sunt circa 250.000 de oameni fără adăpost, şi pentru că se încalcă în mod brutal drepturile omului. Această interpretare pe care o dau ţările membre ale alianţei rezoluţiei O.N.U., chiar dacă din anumite puncte de vedere poate fi discutabilă, va triumfa de acum înainte. Aceasta este interpretarea corectă. Vă aduc aminte că Franţa şi Portugalia, care au fost ţări cu anumite rezerve legate de semnificaţia rezoluţiei, au renunţat la rezerve şi s-au alăturat aliaţilor fără nici un fel de rezervă astăzi. Aceasta este semnificaţia rezoluţiei. Permite intervenţia armată, iar atunci când sunt în discuţie drepturile omului, când sunt în discuţie catastrofe umanitare, acele chestiuni nu sunt chestiuni de ordin intern, sunt chestiuni de ordin internaţional şi se permite intervenţia altor state. Cât priveşte discuţiile care s-au făcut în legătură cu caracterul defensiv, nedefensiv sau mai ştiu eu cum al N.A.T.O. - este o discuţie fără obiect. Astăzi, noi nu suntem chemaţi să dăm note N.A.T.O.; a fost pe vremuri un regim în România care dădea note tuturor. Astăzi noi suntem chemaţi să decidem ce face România, nu să dăm note N.A.T.O. (Discuţii, rumoare, vociferări.) Din sală (câteva voci): Gata!... Gata! Mai termină, domnule!...

Domnul Victor Babiuc: Mai am ceva de spus şi după aceea termin. (Vociferări puternice.) Vă reamintesc că România militează pentru soluţionarea paşnică a crizei din Kosovo, pentru evitarea unui dezastru umanitar în prag de iarnă. Soluţia C.S.A.T. sau soluţiile C.S.A.T. sunt în concordanţă cu opţiunea României de aderare la N.A.T.O., cu voinţa noastră politică de integrare euro-occidentală, euro-atlantică. Ezitările eventuale ale României în acest moment crucial pot arunca umbre de îndoială asupra voinţei noastre de integrare şi ar crea prejudicii imaginii României în cadrul comunităţii internaţionale. Deci vă propun să votaţi solicitările pe care le-a făcut Preşedintele şi, pentru că văd multă vehemenţă din partea stângă, vă mai spun un singur lucru. (Vociferări.) Decizia României a fost bine primită de comunitatea internaţională, cu două excepţii: Belarus şi câteva partide din opoziţie din România. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii, vociferări din partea stângă.)

Domnul Ion Diaconescu: Are cuvântul domnul Andrei Pleşu, ministru de externe. Din sală (câteva voci): Să înceapă prin a-şi cere scuze de la popor. (Discuţii, rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu: Vă rog, păstraţi linişte! (Discuţii aprinse, vociferări.)

Domnul Andrei Pleşu: Câţiva colegi, cu mai multă experienţă decât mine, mi-au explicat că azi-dimineaţă am ieşit din regula jocului... Din sală: Nu ţi-ai dat seama?

Domnul Andrei Pleşu: Pentru că regula jocului democratic aici este că numai dumneavoastră vă puteţi supăra pe mine şi nu eu pe dumneavoastră. (Vociferări din partea stângă, aplauze din partea dreaptă a sălii.) Aşa încât vă asigur că, de acum încolo, orice aţi spune, orice aţi face, oricum v-aţi purta nu mă mai supăr. Din sală: Eşti deştept!

Domnul Andrei Pleşu: Aş vrea să spun un cuvânt despre problema mandatului meu. Dacă mi-am depăşit vreodată mandatul pe care mi l-aţi dat când aţi acceptat să fiu ministru, trebuie să mă amendaţi, evident. În legătură cu acest subiect pe care-l discutăm azi, eu am socotit săptămâna trecută că e foarte important să am o convorbire cu comisiile reunite de politică externă ale Parlamentului şi am cerut... Din sală: Începe cu poporul!

Domnul Andrei Pleşu: Da, comisiile acestea reprezintă poporul, bănuiesc. (Vociferări puternice.) Am cerut să am o întâlnire cu aceste... (Vociferări, rumoare.) Vă rog să mă lăsaţi să vorbesc. (Vociferări, discuţii vehemente.) Domnilor preşedinţi, aş vrea să pot vorbi.

Domnul Ion Diaconescu: Da. Vă rugăm, domnilor parlamentari, hai să dovedim că suntem parlamentari. Vă rugăm. (Vociferări puternice.)

Domnul Andrei Pleşu: Am socotit, săptămâna trecută, că este necesar să am o discuţie cu comisiile reunite ale Parlamentului tocmai pentru că nu este o problemă în care să iau hotărâri de unul singur. Această discuţie a avut loc. Din punctul meu de vedere, a fost foarte utilă. Am avut impresia că ne înţelegem, că ştim despre ce vorbim. Singura mea insatisfacţie a fost că n-au fost de faţă la această întâlnire decât 20 de oameni. E puţin pentru comisiile de politică externă ale unui Parlament atât de viu interesat de ceea ce se discută. Aş vrea să redefinesc în termeni mai puţin dramatici lucrul pe care-l avem de decis astăzi. Astăzi nu se votează o declaraţie de război împotriva Iugoslaviei. Spun lucrul acesta pentru că am avut surpriza să văd în unele publicaţii că asta ar fi în dezbatere. Vă rog să luaţi notă că nu acest lucru este în dezbatere. De asemenea, nu se votează o implicare militară a României la o eventuală operaţiune în Kosovo. Spun apăsat: nu intră în discuţie aşa ceva. Nu se votează concesionarea spaţiului aerian românesc şi a aeroporturilor româneşti pentru acţiuni de luptă. O spun apăsat: nu se supune la vot o asemenea posibilitate. Ea este în afara oricărei discuţii. Ceea ce se votează sau ceea ce se dezbate în scopul unui vot este accesul la spaţiul nostru aerian pentru situaţii de urgenţă şi neprevăzute. Domnul ministru Babiuc a explicat ce înseamnă asta, arătând că sunt termeni care în orice legislaţie internaţională se referă la acţiuni umanitare şi nu militare. Adaug că acest lucru s-a cerut tututor ţărilor membre N.A.T.O. şi tuturor ţărilor candidate şi că toate aceste ţări cărora li s-a cerut acest lucru au răspuns afirmativ. Din sală: Unde este hârtia?

Domnul Andrei Pleşu: Hârtia despre care vorbiţi, acea notă verbală, aşa se numeşte ea în limbaj tehnic, "notă verbală", pe care Secretariatul General N.A.T.O. a transmis-o pe canale diplomatice, adică prin ambasada noastră de la Bruxelles, României, are un caracter confidenţial, ca orice notă diplomatică. V-o ţin la dispoziţie, există, o păstrez la cabinetul meu. Trebuie să-mi acordaţi încrederea că n-am inventat-o. Ea există cu adevărat. Atrag atenţia pentru cei care au încă neclarităţi aici că "notă verbală" nu înseamnă notă spusă pe gură, nu-i o notă orală, ci este o notă scrisă, deci există un text. Şi procesele-verbale erau scrise, dacă vă mai amintiţi bine. (Din partea stângă a sălii, vociferări, iar din partea dreaptă, aplauze.) Spuneam, deci, că răspunsul nostru la această notă verbală pe care v-o ţinem la dispoziţie a fost un răspuns restrictiv, în sensul că noi am spus că nu putem acorda acces la spaţiul aerian decât pentru situaţii de urgenţă şi neprevăzute şi că vom cere pentru orice, ceea ce se dovedeşte azi, votul Parlamentului. Cred că ne-am comportat cât se poate de corect. În legătură cu cei care au nelinişti cu privire la raporturile noastre cu Republica Federală Iugoslavia, trebuie să vă informez că începând din iunie şi până acum am avut un dialog permanent cu vecinii noştri. M-am văzut în iunie, la Istanbul, cu domnul ministru de externe Iovanovici. Am discutat cu el un ceas. M-am văzut cu el în septembrie, la New York, m-am văzut cu el alaltăieri, la Antalia. În toate aceste împrejurări, a fost un foarte util schimb de păreri, fără recriminări, fără adversităţi şi, în ultimele două săptămâni, partea iugoslavă a înţeles să aprecieze poziţia echilibrată a României în acest dialog. Vă amintesc că în septembrie la New York am propus domnului Iovanovici să fie de acord cu o misiune de supraveghere O.S.C.E. în Iugoslavia. Acest lucru este confirmat în comunicatul Ministerului de Externe dat la începutul acestei luni. În înţelegerea între domnul Holbrooke şi domnul Miloşevici care s-a făcut ieri, accentul cade asupra unei misiuni de supraveghere O.S.C.E. în Iugoslavia. Socotesc că este un succes că am fost confirmat în această sugestie de realităţi. Vă mai aduc aminte că există un text pe care n-aveţi probabil cum să-l ştiţi, un text care s-a semnat ieri, la Antalia, Declaraţia comună a şefilor de stat şi de guvern din sudestul Europei. Este singura întâlnire multilaterală, multinaţională, unde Iugoslavia, la ora aceasta, participă. Este singurul loc unde Iugoslavia îşi spune cuvântul, este ascultată şi se discută cu ea. La capătul acestei discuţii s-a semnat o declaraţie care implică semnătura Iugoslaviei, ceea ce n-a fost cazul în iunie la Istanbul, când Iugoslavia nu a vrut să semneze. Vă citesc, cu permisiunea dumneavoastră, un fragment din această declaraţie: "Am reiterat sprijinul nostru pentru rezoluţiile Consiliului de Securitate O.N.U. nr. 1160 şi 1199 şi am solicitat părţilor implementarea în întregime a acestora în vederea evitării agravării crizei. Am subliniat necesitatea încetării imediate a violenţei şi a începerii urgente a dialogului constructiv, fără o condiţionare prealabilă, în vederea găsirii unei soluţii politice negociate, bazate pe garantarea unei largi autonomii pentru Kosovo, în cadrul frontierelor internaţional recunoscute ale Republicii Federale Iugoslavia, a cărei suveranitate şi integritate teritorială o susţinem, precum şi pe protecţia deplină a tuturor locuitorilor, în concordanţă cu Carta O.N.U. cu principiile de la Helsinki şi standardele O.S.C.E." Am evidenţiat necesitatea creării tuturor condiţiilor necesare în Kosovo pentru refugiaţi şi persoane dizlocate, în vederea reîntoarcerii libere şi sigure în propriile case. Acest text e semnat de delegaţia iugoslavă. Este pentru prima oară când delegaţia iugoslavă admite că există o problemă acolo, fiindcă asta înseamnă acest text. Există o problemă umanitară, există o problemă care implică violenţă şi soluţii care nu sunt politice, există o dramă care cere negociere şi care cere soluţie. Domnilor, noi nu putem fi mai iugoslavi decât iugoslavii. Noi nu putem să avem altă poziţie decât are, în acest moment, Iugoslavia însăşi care admite că acolo este o stare de criză şi că este nevoie de soluţii rapide şi clarificatoare. Dacă domnul Miloşevici ar fi semnat o asemenea declaraţie acum câteva luni, nu se ajungea aici. Asta este responsabilitatea domnului Miloşevici pentru criza de acum. Dacă spunea asta în iunie, nu eram aici. În legătură cu N.A.T.O. Există deja o scrisoare în care domnul Solana, secretarul general al N.A.T.O. mulţumeşte ţărilor care au răspuns solicitării sale şi face mai mult decât atât: dă garanţii de securitate. Daţi-mi voie să vă citesc un fragment din această scrisoare. Este o scrisoare care a venit ieri şi este adresată primului-ministru. "Aş vrea să fiu bine înţeles: aliaţii vor urmări cu cea mai mare seriozitate orice atac al Republicii Federale Iugoslavia împotriva unui stat partener. N.A.T.O. a afirmat în repetate rânduri că securitatea statelor membre este legată inseparabil de cea a tuturor statelor partenere din Europa. Securitatea acestora constituie o preocupare directă şi materială pentru noi." Aceasta este scrisoarea secretarului general Solana. În legătură cu art. 7 din Tratatul cu Iugoslavia, pe lângă ce s-a spus, şi anume că nu este vorba aici de un act de agresiune, adaug că noi nu suntem numai membri... sau aspiranţi la organismele pe care le ştim. Noi suntem deja membri în O.N.U. Rezoluţia nr. 1199 este a Consiliului de Securitate. În Carta Naţiunilor Unite spune că "toţi membrii Naţiunilor Unite trebuie să accepte rezoluţiile Consiliului de Securitate." Este obligatoriu. (Discuţii, rumoare.) Din sală: N.A.T.O. (Rumoare.)

Domnul Andrei Pleşu: Ăsta-i O.N.U. (Rumoare, discuţii, vociferări.) Nu ştiu despre ce vorbiţi. Vorbim despre planete diferite. (Rumoare, vociferări, aplauze.) Art. 7 din Tratatul de bună vecinătate la care s-a făcut referire este şi un articol care, conform Cartei O.N.U., este bătut, în plan juridic, de orice rezoluţie a Consiliului de Securitate, dacă este să discutăm juridic, în litera lui, acest lucru! În concluzie, doamnelor şi domnilor, ceea ce aveţi de votat în fond la această oră este: 1. Strategia naţională, care mi s-a părut că aţi votat-o o dată; 2. Programul de guvernare, care mi s-a părut că l-aţi votat o dată; 3. Continuitatea politicii naţionale faţă de ceea ce s-a angajat să facă încă din 1993 fără întrerupere şi, de asemenea, solidaritatea naţională într-un moment în care politica externă nu trebuie făcută după criterii de partid. Ceea ce avem de votat este să arătăm la ora asta lumii un chip al unei ţări care face ce spune sau un chip al unei ţări care spune una şi face alta. Despre asta este vorba. Şi eu cred că a fi preocupat de chipul ţării este singura formă reală de patriotism. Vă mulţumesc. (Aplauze, discuţii.)

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim, domnule ministru. Doamnelor şi domnilor, Cu aceasta, discuţiile generale au luat sfârşit. Acum trecem la analizarea pe articole a acestei hotărâri. Mai întâi titlul. Cine are obiecţii la titlu? Poftiţi. Domnul senator Fuior.

Domnul Victor Fuior: Domnilor preşedinţi, Domnilor parlamentari, Am o întrebare pentru domnul ministru al apărării naţionale, Victor Babiuc.

Domnul Ion Diaconescu: La titlu, nu?

Domnul Victor Fuior: Da, la titlu. Am o întrebare ca să fiu în cunoştinţă de cauză asupra votului meu la titlu. În momentul în care aeronavele N.A.T.O. sunt deasupra teritoriului românesc, iar aeronavele Republicii Federale Iugoslavia vor urmări aceste nave, prin faptul că au condiţii deosebite, întrebarea mea - fiind căpitan de artilerie în rezervă - este: Artileria antiaeriană română va trage asupra aeronavelor iugoslave? (Discuţii, rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu: Eu cred că problema se rezolvă la art. 1, nu la titlu, dar, în sfârşit! (Râsete, rumoare.) Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Babiuc: În cazul în care aţi fost ofiţer activ, îmi dau seama de ce sunteţi în rezervă. (Râsete, aplauze, vociferări.) Sigur că, din moment ce noi am fost de acord cu pătrunderea în spaţiul românesc doar a navelor care au nevoie de ajutor umanitar, orice situaţie care intră în afara categoriilor de care aminteam se va trata ca întotdeauna când se pătrunde în spaţiul aerian al unui stat suveran. (Vociferări, rumoare, discuţii.)

Domnul Victor Fuior (din sală): Deci se trage. (Vociferări.)

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Am înţeles că de fapt s-a cerut numai o lămurire. Nu sunt alte propuneri pentru titlu. Supun la vot titlul. Cine este pentru? Număraţi. 228 de voturi pentru acest titlu. Cine este împotriva acestui titlu? Număraţi. (Rumoare, vociferări.) Ce este, domnilor? Ce e? 158 împotrivă. Abţineri? Trei abţineri. Cu majoritate de voturi, s-a aprobat acest titlu. Art. 1. Cine are de făcut obiecţii? Vă rugăm.

Domnul Alexandru-Radu Timofte: Domnilor preşedinţi, Stimate colege, Stimaţi colegi, Acest amendament a fost propus de grupul nostru parlamentar şi în cadrul Comisiilor reunite pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Vă rog să-mi permiteţi să-l citesc şi, foarte scurt, să-l justific. Propunerea noastră este următoarea: "Se aprobă permiterea accesului în eventualitatea efectuării unor operaţii aeriene asupra teritoriului Republicii Federative Iugoslavia în spaţiul aerian al României în situaţii de urgenţă şi neprevăzute a aeronavelor N.A.T.O., precum şi a celor aparţinând Republicii Federative Iugoslavia, în conformitate cu normele internaţionale în vigoare." Susţin acest amendament cu următoarele motive. Indiferent de explicaţiile care ni se vor aduce aici din partea specialiştilor militari, apreciez că nu putem pune nici un fel de baraje antiaeriene de netrecut la frontieră pentru avioanele sârbeşti. Mai mult decât atât, sunt greu de identificat avioanele care intră în spaţiul aerian românesc într-o situaţie de luptă. Dar dacă totuşi le identificăm, pe cele sârbeşti le doborâm? Dacă lovim din "n" motive un avion aparţinând N.A.T.O., care va fi reacţia N.A.T.O. asupra noastră? Domnilor colegi, vă solicit un minim de înţelegere pentru a realiza normalul în astfel de situaţii şi nu un vot mecanic pentru o solicitare făcută din necunoaştere de către cei care au realizat această solicitare. Vă mulţumesc.

Domnul Ion Diaconescu: Domnul ministru Babiuc.

Domnul Victor Babiuc: Propunerea este uşurel ridicolă, din mai multe motive. Mai întâi că Iugoslavia nu ne-a cerut aşa ceva. Ne-am găsit NOI să-i dăm cuiva ceva ce nu ne cere. (Rumoare, discuţii.) În al doilea rând, temerea că nu vom identifica avioanele. Îmi pare rău, domnul senator este militar de profesie, dar între timp există la toate aviaţiile din lume sistemul "AMIC-INAMIC", încât ştii întotdeauna când se apropie de tine, de unde provine un asemenea avion. (Discuţii, rumoare.) În rest, cât priveşte avioanele sârbeşti, dacă vor solicita vreodată sprijin umanitar, vor fi tratate aşa cum se cuvine, deci NU este nevoie de acest amendament. (Rumoare, vociferări, discuţii.)

Domnul Ion Diaconescu: Comisia, aveţi ceva de obiectat la acest amendament?

Domnul Mihail Nică: Domnule preşedinte, Comisia a votat acest amendament şi nu a obţinut decât 12 voturi pentru şi 24 împotrivă. Deci comisia îşi menţine punctul de vedere. (Rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu: La acest amendament ar vrea să ia cuvântul... Tot acest amendament? Tot acesta, să nu ne încurcăm. Poftiţi. Nu. Domnule Ţurlea, dacă este alt amendament, îl tratăm altfel, că ne încurcăm. Dacă nu, îl supun pe acesta la vot... Tot acest text. Nu. Întâi să supunem votului acest amendament şi pe urmă venim cu al dumneavoastră, că altminteri nu mai ştim ce votăm. Vă rugăm. (Discuţii, rumoare.) M-aţi înţeles. Supunem votului fiecare amendament, că altfel strângem 5 amendamente şi nu avem evidenţa lor. (Rumoare, discuţii.) Tot amendamentul acela? Dacă e altul, vă dau cuvântul pe urmă. (Rumoare, vociferări.)

Domnul Adrian Năstase (din sală): Procedură.

Domnul Ion Diaconescu: Poftiţi.

Domnul Adrian Năstase: Domnule preşedinte, Vă atrag atenţia că procedaţi din nou neregulamentar. Trebuie să ascultaţi toate amendamentele la acest articol şi să le puneţi în discuţie la sfârşit pentru că s-ar putea ca, aprobând un amendament la început, în felul acesta să excludeţi alte amendamente care ar putea fi invocate. (Discuţii.) Deci aceasta este procedura pe care o folosim de ani de zile. Dacă vreţi să inventaţi acum proceduri, spuneţi-ne.

Domnul Ion Diaconescu: Atunci, domnule Năstase, să mi se dea amendamentele scrise, că nu o să le ţin minte pe toate. Păi sigur că da. (Râsete, vociferări, aplauze.) Da. Deci, aduceţi. Întâi domnul... Cine a vorbit primul? Da. Îmi daţi numai amendamente scrise.

Domnul Petre Ţurlea: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Este vorba, evident, despre discuţii asupra art. 1, ca să ştim ce votăm. În această fază a discuţiei vreau să intervin la microfon. Domnul ministru, răspunzând adineauri la o întrebare din sală, a spus foarte clar că România va respecta convenţiile internaţionale. Foarte bine. Asta înseamnă că atât avioanele în dificultate sârbeşti, cât şi ale N.A.T.O. au voie să aterizeze pe teritoriul României. În acest caz nu mai are rost art. 1, pentru că el deja este prevăzut în nişte convenţii pe care România le-a semnat. Deci este obligată prin această semnătură să respecte situaţia respectivă. Dacă acceptaţi textul art. 1 în această formulă, ar însemna acceptarea de către Domniile voastre a justeţei unei intervenţii internaţionale, cu forţa armată, împotriva unui stat independent, fapt care răstoarnă un principiu esenţial al Dreptului internaţional. Şi, dacă umblăm la principii, ne trezim în situaţia dinaintea celui de al doilea război mondial, când s-a acceptat până la urmă, de către statele totalitare, principiul lui Hitler, al "spaţiului vital". Vreţi să ajungeţi acolo, nerespectând aceste principii care au asigurat pacea timp de 40 de ani în lume? (Discuţii, vociferări.) Fiind deputat de Covasna, dar îi reprezint în Parlament şi pe românii din Harghita, vreau să vă atrag atenţia asupra unui lucru extraordinar... (Vociferări, rumoare, discuţii.)

Domnul Ion Diaconescu: Domnule Ţurlea, amendamentul!

Domnul Petre Ţurlea: Legat de art. 1, domnule preşedinte. (Vociferări.) Pentru că, acceptând art. 1, înseamnă că acceptăm un precedent istoric: posibilitatea intervenţiei în treburile interne ale unui alt stat. Este foarte uşor de montat o discordie între majoritate şi minoritate. Vă aduceţi aminte Târgu Mureş în 1990? Pretextul este gata făcut pentru intervenţia forţelor internaţionale. Vă spun că în Harghita şi Covasna deja liderii U.D.M.R. de acolo au şi lansat ideea că regiunea Kosovo este doar începutul. Urmează România. (Vociferări, rumoare.) Iată însă că dumneavoastră hotărâţi în numele poporului român. Iată însă ce au hotărât toate partidele româneşti din Covasna, sâmbăta aceasta, acum două zile. Vă citesc pct. 3 al acestei hotărâri. (Rumoare, vociferări.) "Comunitatea română din judeţul Covasna"...

Domnul Ion Diaconescu: Domnule Ţurlea... Domnule Ţurlea... Asta... (Vociferări, rumoare, fluierături.)

Domnul Petre Ţurlea: ...Comunitatea română din judeţul Covasna este profund îngrijorată de evoluţia situaţiei din Kosovo... (Vociferări.) ...Condamnă angrenarea nejustificată a României într-un asemenea conflict şi cere, de asemenea, acordarea unui sprijin moral pentru Serbia." Printre semnatari - 8 partide româneşti. Printre semnatari, Partidul Democrat, reprezentanţii din Covasna ai partidului domnului Roman. Domnule Roman, coborâţi în mijlocul oamenilor dumneavoastră şi vedeţi ce vor aceştia, pentru că nu este pericol pentru noi ceea ce se întâmplă în Kosovo, ci ceea ce se va întâmpla în această zonă a noastră. În final îl rog pe domnul Cunescu să fie foarte atent, când vorbeşte la această tribună, cu vorbele pe care le aruncă. Domnia sa a spus aşa: "Soluţia finală este intrarea în N.A.T.O. (Vociferări, rumoare, discuţii.)

Domnul Ion Diaconescu: Domnule, asta este discuţie... (Vociferări.)

Domnul Petre Ţurlea: Vă aduc aminte că formula "soluţia finală" a fost folosită de Hitler în cu totul altă situaţie. (Vociferări.) Mergeţi la bibliotecă, domnule Cunescu! (Rumoare, discuţii.)

Domnul Ion Diaconescu: Amendamentul scris. Nu aţi avut nici un amendament. Da. Vă rugăm să ne daţi întâi amendamentul scris. Sau după. Hai, vorbiţi! Şi nu mai faceţi discuţii generale. Amendamentul!

Domnul Victor Fuior: Domnule preşedinte, Amendamentul meu este de redactare. Art. 1... Am o şansă şi aveţi o şansă să vă salvaţi onoarea şi prestigiul. Dumneavoastră. (Aplauze, râsete, discuţii.) Domnul ministru al apărării, Babiuc, mai are şansa domnului ministru al apărării, Milea. Amendamentul. "Art. 1 - Se aprobă accesul în spaţiul aerian al ţării în situaţii de urgenţă şi neprevăzute al aeronavelor N.A.T.O. şi ale Republicii Federale Iugoslavia." (Rumoare, vociferări.) Adică elimin din text...

Domnul Ion Diaconescu: Da. Daţi-l aici. Cine mai e? Domnul Dumitraşcu, poftiţi. Un moment, domnul ministru Babiuc. (Discuţii.)

Domnul Victor Babiuc: În legătură cu ultimul amendament, el repetă primul dintre ele. Nu am ce să adaug, este o cerere pe care nu ne-a făcut-o nimeni. Cât priveşte amendamentul domnului deputat Ţurlea, el este străin de obiectul discuţiilor noastre de azi, aşa că poate cădea fără dificultate. (Rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu: Da. Mulţumim. Poftiţi. Amendament, domnule Dumitraşcu.

Domnul Gheorghe Dumitraşcu: Păi amendament ar trebui adus la anularea întregii scrisori. Acesta ar fi amendamentul total. (Râsete, aplauze.) Însă aţi făcut o greşeală, domnule ministru al apărării naţionale. Atenţie: al apărării naţionale! Aţi spus că ceea ce a spus Ţurlea despre o anume parte a populaţiei acestei ţări nu intră în discuţie şi, în general, cam nu vă interesează. E igienic să vă intereseze ce crede poporul român despre această situaţie. Şi acum revin. Domnilor, folosindu-mă de spusele domnului ministru al apărării naţionale şi folosindu-mă de ceea ce ştiu eu din istorie, art. 1 trebuie anulat în întregime, pe de o parte pentru că există legi internaţionale de dinainte de acest război - al treilea -, chiar de dinainte şi de al doilea, chiar de la începutul secolului nostru, referitor la atitudinea pe care un stat va trebui să o aibă faţă de armate aflate în dificultate, lucru pe care noi l-am dovedit în al doilea război mondial. Dar mai e ceva. Domnilor, în lumea asta oare am renunţat total la opoziţia între agresor şi agresat? În această situaţie nu pătrund în profunzime, ci spun numai atât. Dacă articolul sună aşa, atunci înseamnă că noi suntem de partea N.A.T.O. şi împotriva Iugoslaviei. Sunteţi de partea N.A.T.O. şi împotriva Iugoslaviei? Ca să ştim precis. (Discuţii, rumoare.) Suntem în război cu Iugoslavia? Admitem un război împotriva Iugoslaviei? (Vociferări.) Dacă s-ar vota art. 1 aşa, dar eu sunt pentru ştergerea lui, pentru a nu ne complica şi pentru... (Vociferări)) Veţi da socoteală în faţa poporului român. (Aplauze, discuţii, râsete.)

Domnul Ion Diaconescu: Păi văd că vine Gavra. Atât. Şi cu dânsul cred că terminăm. Ajung toate discuţiile. Zi! (Aplauze, râsete, vociferări.) Ce? Ce vrea? Zi! Zi, domnu'. (Rumoare, discuţii, vociferări, râsete.) Ce s-a întâmplat?

Domnul Ioan Gavra: Da. Domnilor colegi, se pare că atmosfera este în creştere, din păcate altfel de cum ar trebui în Parlamentul României. Domnule preşedinte, Domnilor preşedinţi, Domnilor colegi, Haideţi să judecăm lucrurile "la rece" în Camera Deputaţilor, pentru că temperatura este în creştere. Reveniţi-vă şi haideţi să luăm textele să le analizăm aşa cum facem noi de obicei când votăm în cunoştinţă de cauză. Deci, la acest articol, domnule preşedinte, s-ar putea veni cu amendamentul propus de P.D.S.R. pentru a clarifica lucrurile pe total. Dacă este vorba de toate aeronavele care vor survola teritoriul României, dar cu următoarea completare: "potrivit reglementărilor internaţionale". Altfel, articolul nu-şi are rostul, întrucât nu respectă legislaţia internaţională. Articolul are o anumită parţialitate, referindu-se la una dintre părţi care va fi implicată, posibil - să sperăm că nu va fi -, în acest conflict din Iugoslavia. Sunt două variante, domnilor colegi, pe care trebuie să le luăm în consideraţie: 1. Eliminarea acestui articol, întrucât reglementările internaţionale există. Deci, ca atare, nu avem cum să le acoperim noi, în plus. 2. Domnule ministru Babiuc, dumneavoastră sunteţi tot în rezervă, să ştiţi, tot ofiţer în rezervă sunteţi, ca şi domnul coleg al nostru. L-aţi jignit degeaba. Sunteţi ministru pentru că reprezentaţi un partid politic, dar sunteţi ofiţer în rezervă. (Rumoare, vociferări.) Sunteţi cumva general făcut? Da, e-n regulă. Şi cu rezervele stăm bine în România, să ştiţi, avem multe rezerve în România. Chiar şi dumneavoastră sunteţi o rezervă. (Discuţii.) Domnilor colegi, eliminarea se impune de la sine pentru următorul motiv: în Constituţie, domnule ministru şi deputat Babiuc, se spune în felul următor: "Orice acord şi document internaţional are prioritate în raport cu documentele naţionale." (Discuţii.) Orice lege, legislaţie, adoptate internaţional... ştiţi articolul, da?... are prioritate în raport cu legislaţia internă. Păi dacă avem internaţional o legislaţie la acest capitol, cum vin eu să completez acest lucru, domnule Babiuc? Cum? Cine sunt eu? Cine sunteţi dumneavoastră? (Discuţii, rumoare.) Deci trebuie să eliminăm efectiv acest articol, întrucât el vine în contradicţie cu Constituţia României şi cu legislaţia internaţională care reglementează acest aspect. Dacă nu doriţi, atunci haideţi să venim în acord cu legislaţia, rămâne articolul cu completări: 1. "pentru toate aeronavele"; 2. "potrivit legislaţiei internaţionale". Şi atunci suntem în acord direct cu principiul din Constituţie care este consacrat prin votul dumneavoastră, fiindcă eraţi la F.S.N. când aţi votat Constituţia şi aţi votat "pentru", după câte îmi amintesc eu. (Vociferări, discuţii...)

Domnul Ion Diaconescu: Domnuleee...

Domnul Ioan Gavra: Deci, două lucruri, domnule preşedinte: 1. Eliminarea - şi ştiţi care este regulamentul, cum se supun votului amendamentele; 2. Completarea - dacă nu se aprobă eliminarea - pentru că trebuie să venim în acord cu textul Constituţiei României. Documentele internaţionale au prioritate în raport cu legislaţia naţională. Deci nu putem vota ceva împotriva Constituţiei. Vă rog frumos, domnilor colegi, "la rece" şi nu "la cald". Mulţumesc. (Discuţii, rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu: Textul, amendamentul. Poftiţi, poftiţi. Domnul Moroianu.

Domnul Tudor Adrian Moroianu Geamăn: Înainte de a propune amendamentul, aş vrea să pun o scurtă întrebare domnului ministru de externe şi mai ales ministrului apărării naţionale, fiindcă pentru prima dată în Parlamentul României văd cum se bate în masă de la această tribună când un coleg de-al nostru susţinea foarte principial interesele românilor din judeţele Covasna şi Harghita. (Aplauze, rumoare, vociferări.) Aş vrea să pun o scurtă întrebare: dacă este un gest masonic, să ni se transmită şi nouă, ca să procedăm ca atare! (Vociferări, aplauze, rumoare.) Deputaţii independenţi care reprezintă Partidul Alianţa pentru România condiţionează votul de acceptarea următorului amendament: "În eventualitatea efectuării unor acţiuni aeriene asupra teritoriului Republicii Federative Iugoslavia se aprobă accesul în spaţiul aerian al ţării, în situaţii de urgenţă şi neprevăzute, a tuturor aeronavelor, conform reglementărilor internaţionale." Mulţumesc. (Vociferări.)

Domnul Mihail Nică: Domnule preşedinte, în conformitate cu art. 28 din Regulamentul şedinţelor comune, "Preşedintele poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţie. Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor prezenţi." Având în vedere că de azi dimineaţă batem pasul pe loc, la o frază se pot aduce o infinitate de amendamente, hai se supunem la vot amendamentele care s-au adus, că altfel toţi cei 400 de parlamentari vor depune un amendament. (Discuţii, vociferări.)

Domnul Ion Diaconescu: Numai amendamente la art. 1, că altfel vă întrerup. Poftiţi, domnule Albu.

Domnul Alexandru Albu: Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Sunt şi eu partizanul celor care doresc să discute "la rece", raţional, această problemă. În această idee, vă rog să fiţi atenţi la art. 1, că el ori ar putea lipsi, ori ar putea fi reformulat în felul următor: "...se aprobă accesul în spaţiul aerian..." şi aşa mai departe "...conform prevederilor internaţionale." Pentru că aici, efectiv, logica ţipă. Nu este posibil să spunem de două ori acelaşi lucru; şi anume - aşa cum domnul ministru a demonstrat foarte bine şi aici, şi la televizor, ce înseamnă situaţii de urgenţă şi situaţii neprevăzute şi a arătat că acestea sunt stabilite în Convenţii internaţionale, Chicago şi aşa mai departe - de ce trebuie să mai trecem încă o dată în acest articol? El nu poate avea loc în respectiva hotărâre de guvern. Pur şi simplu ne facem de râs.

Domnul Ion Diaconescu: Bun. Vă mulţumim. Domnul ministru de externe, în final. (Discuţii, vociferări.)

Domnul Andrei Pleşu: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor, Vreau să vă reamintesc că noi nu votăm un text care rezumă concepţia noastră despre problema acestui conflict şi acestei crize. Este un răspuns la o solicitare. E o solicitare precisă şi răspunsul trebuie să fie la o solicitare. Solicitarea ne cere să răspundem aşa cum am răspuns la pct. 1. Dacă nu suntem de acord, putem să nu răspundem aşa. Dar nu se poate aduce argumentul că mai bine nu răspundem, pentru că această solicitare nu vine din negura istoriei, cum spunea domnul Dumitraşcu, ci vine de la Secretariatul general N.A.T.O. Dacă ne întrebăm de ce ne-a întrebat el asta, ar fi o întrebare pentru Secretariatul general N.A.T.O. Să zicem "merci" că ne-a întrebat ceva la care, conform regulilor internaţionale, putem răspunde "da". De ce nu adăugăm şi aviatori sârbi aici? Pentru că nu ne-a cerut nimeni. Noi răspundem la ceva ce ni s-a cerut. (Vociferări, rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu: Trecem la votul acelor amendamente. Primul amendament este ca să eliminăm primul articol. Cine este pentru eliminarea art. 1? 175 de voturi pentru eliminare. Cine este împotriva eliminării? 258 de voturi. Abţineri? Două abţineri. Amendamentele pe care le-am primit aici. Citesc pe primul, art. 1: "se aprobă accesul, în eventualitatea efectuării unor operaţii aeriene asupra teritoriului Republicii Federale Iugoslavia, în spaţiul aerian al României în situaţii de urgenţă şi neprevăzute, al aeronavelor N.A.T.O., precum şi al celor aparţinând Republicii Federale Iugoslavia, în conformitate cu normele internaţionale în vigoare". Supun acest amendament la vot. Cine este pentru? 175 de voturi. Cine este împotriva lui? 259 de voturi. Al doilea amendament spune aşa: "se aprobă accesul în spaţiul aerian al ţării în situaţii de urgenţă şi neprevăzute al aeronavelor N.A.T.O. şi al celor iugoslave, conform...". Este acelaşi amendament, practic, altă redactare. Nu mai supun la vot. Da, al domnului Gavra, să vedem, un moment, să-l citesc: "se aprobă accesul în spaţiul aerian al ţării în situaţii de urgenţă şi neprevăzute al tuturor aeronavelor, în eventualitatea efectuării unor operaţiuni aeriene asupra teritoriului Republicii Iugoslavia, conform reglementărilor internaţionale..." Cine este pentru acest amendament? 179 de voturi pentru amendament. Împotriva amendamentului? 257 de voturi. Nu s-a admis. Abţineri? Două abţineri. În sfârşit, ultimul amendament, al domnului Moroianu. "În eventualitatea efectuării unor operaţiuni aeriene asupra teritoriului Republicii Federale Iugoslavia, se aprobă accesul în spaţiul aerian al ţării, în situaţii urgente şi neprevăzute, al tuturor aeronavelor, conform..." Este exact ce s-a votat adineauri. Supun la vot art. 1 în redactarea de la comisie. 261 de voturi pentru. Împotrivă? 179 de voturi. Abţineri? Nu sunt. Cu majoritate de voturi, art. 1 a fost votat. Art. 2. Art. 2 are trei alineate. Poftiţi.

Domnul Constantin Sava: Înainte de a prezenta amendamentul, aş vrea să fac o precizare: domnul ministru Babiuc nu a informat corect plenul în ceea ce priveşte ajutorul, deci asistenţa de căutare şi salvare a aeronavelor şi a altor accidente care se produc pe teritoriul ţării, întrucât Codul aerian care este aprobat prin Ordonanţa nr. 29/1997 prevede la art. 83 că asistenţa de căutare şi salvare a aeronavelor aflate în primejdie şi a supravieţuitorilor unui accident de aviaţie se realizează prin sistemul naţional de căutare şi salvare şi nicidecum nu trebuie să dăm o aprobare altor forţe să intre pe teritoriul naţional ca să execute aceste operaţiuni. În acelaşi timp, domnule ministru, vă rog să mă scuzaţi, sper că nu voi primi şi eu un calificativ, aşa cum i-aţi dat domnului Timofte sau altor colegi care au luat cuvântul, şi, poate, nici domnul Pleşu nu va face acest lucru, aşa cum l-a dat tuturor parlamentarilor. Aş vrea să fac următoarea remarcă, domnule ministru, şi aş vrea să citez exact ceea ce aţi spus dumneavoastră, că România a oferit mult mai mult ajutor până aţi venit dumneavoastră la putere decât cerem acuma prin această scrisoare. Aş vrea să vă spun că a fost un ajutor dat N.A.T.O. şi nu un ajutor dat împotriva vreunui vecin. Amendamentul meu se referă la art. 2, în felul următor: deci, se menţine textul "se aprobă participarea la operaţiuni în sprijinul păcii şi umanitare" - acum urmează propunerea mea: "la solicitarea forurilor internaţionale, N.A.T.O. sau O.S.C.E. de comun acord cu Guvernul Republicii Federale Iugoslavia" şi textul curge în continuare. Domnilor colegi, V-aţi grăbit să aveţi o reacţie, pentru că noi, chiar dacă ne dăm avizul pentru a participa cu acest detaşament şi cu efective în Republica Federală Iugoslavia, trebuie să ştiţi că nu putem intra pe teritoriul unui alt stat decât cu aprobarea Guvernului care este la conducerea acelui stat în acel moment. Vă mulţumesc.

Domnul Victor Babiuc: Pentru că domnul senator a vrut să-i răspund eu, răspunsul este foarte simplu. Chiar dacă textul Convenţiei sună aşa cum spune Domnia sa, asta nu face decât să întărească justificarea răspunsului afirmativ la solicitarea N.A.T.O. Cât priveşte chestiunea a doua, am impresia că este un adaos inutil, pentru că, dacă vă uitaţi mai jos, este un alt alineat în care se spune că în momentul participării se supune din nou votului Parlamentului. Aţi vrut să mă vedeţi de două ori aici, o să mă vedeţi şi a doua oară. Nu-i nici o problemă.

Domnul Ion Diaconescu: Domnul Năstase, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Năstase: Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi, Domnilor miniştri, Dacă în cazul ordonanţelor de urgenţă Guvernul ne obligă să discutăm hotărârile respective la o distanţă foarte mare în timp faţă de decizia luată în timp real, în acest caz Executivul ne cere să luăm o decizie înainte ca lucrurile să impună un răspuns din partea Parlamentului. Acesta este unul dintre paradoxurile pe care aş dori să le subliniez în acest moment, pentru că cei care au "făcut corespondenţe" nu sunt atenţi la implicaţiile respective şi, într-o perioadă în care lucrurile par să se dezamorseze şi chiar s-au dezamorsat în mare măsură în Iugoslavia, noi lucrăm cumva ca într-un timp virtual, într-o realitate virtuală, lucrăm la pregătirea unor situaţii care nu sunt în conformitate cu momentul de acum. Vreau să vă spun că, în ceea ce priveşte articolul 2, Parlamentul nu are a se pronunţa asupra unei chestiuni eventuale. Obiectul deciziei trebuia să fie precis. În acest moment nouă ni se cere prin alin. 1 să aprobăm participarea cu un detaşament mobil multifuncţional la operaţiuni în sprijinul păcii şi umanitare, care nu au fost decise, pe durata mandatului acordat forţei multinaţionale care nu a fost stabilită, cu un mandat care nu există şi este vorba de o forţă internaţională care se va constitui în acest scop. Deci, vreau să vă spun că această chestiune este absolut ridicolă, ca să folosesc formula utilizată de domnul ministru Babiuc. Pentru că mi se pare normal ca atunci când va exista o cerere clară sub acest aspect, aşa cum se arată de altfel în alin. 2, şi când va trebui să discutăm despre participarea nemijlocită a unei astfel de forţe, atunci să se pronunţe Parlamentul, în momentul în care operaţiunea este foarte bine definită. Deocamdată avem de-a face cu o situaţie orwelliană. S-a vorbit despre faptul că operaţiunile acestea în sprijinul păcii vor consta în bombardamente aeriene. Nu ştiu în ce măsură bombardamentele aeriene au caracter umanitar, poate eu nu am cunoştinţe suficiente juridice şi politice pentru a înţelege acest lucru. Dar este foarte clar că, aşa cum este formulată hotărârea, ea va umple de ridicol Parlamentul României. Pentru că, practic, şi aici daţi-mi voie şi fiţi îngăduitori să fac câteva remarci în legătură cu câteva chestiuni care s-au spus aici în legătură cu această problemă şi care, după părerea mea, sunt eronate datorită faptului că textele nu au fost bine cercetate. Vreau să vă spun, stimaţi colegi, că în Dreptul internaţional actual singurul organism care poate aproba operaţiunile militare de genul celor care au fost discutate până acum este Consiliul de Securitate. Rezoluţia Consiliului de Securitate 1199 spune o mulţime de alte lucruri, dar nu spune absolut nimic în legătură cu o astfel de operaţiune. În final, la punctul 16 în Rezoluţia 1199 - şi cred că ar fi fost bine ca ea să fi fost difuzată pentru toţi parlamentarii - se spune următorul lucru: "Consiliul de Securitate decide ca în cazul în care nu sunt luate măsurile concrete cerute prin această rezoluţie şi prin Rezoluţia 1160 care, de asemenea, a fost menţionată, din 1998, să ia în considerare noi acţiuni şi măsuri adiţionale pentru a menţine sau pentru a restaura pacea şi stabilitatea în regiune.". Deci Consiliul de Securitate nu s-a pronunţat în legătură cu aceste chestiuni. Şi noi, de fapt, intrăm într-o logică extrem de periculoasă. Domnul ministru Pleşu ne-a amintit faptul că trebuie să respectăm Carta Naţiunilor Unite şi sunt absolut de acord cu acest lucru. Dar ar trebui să vedem împreună din nou aceste texte şi, în primul rând, să vedem Capitolul VII din Cartă: felul în care sunt abilitate acţiunile militare şi în ce măsură ele pot fi realizate prin organizaţii regionale. Capitolul VIII din Cartă - şi nu vreau să vă reţin prea mult cu aceste comentarii, le puteţi găsi oricând citind Capitolul VIII din Cartă -, chiar acolo unde Carta se referă la acordurile regionale, în mod categoric la art. 53, aceste organizaţii trebuie să aibă aprobarea Consiliului de Securitate pentru o intervenţie care poate să fie mandatată, inclusiv în baza capitolului VII, acolo unde la art. 48 se pot stabili măsuri, aşa cum s-a făcut în cazul crizei din Golf - intervenţia unei forţe multinaţionale a fost abilitată de Consiliul de Securitate. Stimaţi colegi, există o contradicţie între art. 1 şi art. 2. Art. 1 vorbeşte despre zboruri de avioane, atunci când se discuta despre eventuale bombardamente. Art. 2 vorbeşte despre altceva ce nu a fost definit şi nu este, nu există încă: operaţiuni pentru sprijinul păcii şi umanitare. Şi atunci, vă rog să observaţi, de altfel şi titlul, titlul hotărârii vizează numai art. 1. Noi dăm, de fapt, o hotărâre într-o chestiune în care nu ni s-a cerut să ne pronunţăm. Sau nu ne-a spus poate că această chestiune figurează şi ea în "nota verbală" confidenţială care stă la domnul ministru Pleşu? Dar nouă ni s-a spus că este vorba deocamdată doar despre chestiuni legate de un anumit acces în spaţiul aerian. Iată că apare o nouă chestiune în care noi ne pronunţăm în mod neîntemeiat, pentru că vreau să spun, şi acesta este ultimul capitol al intervenţiei mele şi să mă iertaţi că am vorbit mai mult decât era necesar la acest articol, există o chestiune de principiu: noi nu suntem aici chemaţi să ne pronunţăm pro Miloşevici sau pro N.A.T.O. Noi trebuie să vedem care sunt interesele României, aşa cum vin ele din trecut şi cum sunt proiectate în viitor. Nu ştiu dacă România, cu sprijinul a 90 şi ceva de elicoptere ar putea să renunţe la pavăza pe care a avut-o din totdeauna, anume, aceea a principiilor de Drept internaţional, a normelor de Drept internaţional. Şi aici este o chestiune de esenţă: deci noi participăm, de fapt, la acest poligon de încercare în care se construiesc vectorii cu care vom fi loviţi în viitor. Pentru că, de fapt, această discuţie, nu ştiu dacă se va întâmpla bombardamentul respectiv şi operaţiunea militară, dar ea va fi prima operaţiune de acest gen, făcută în interes umanitar. Şi, de fapt, această chestiune care nu ţine de teoria şi de acţiunea canonierelor, cum se făcea la sfârşitul sec. XIX, şi care introduce, de fapt, operaţiuni militare în interiorul unui stat poate oricând să fie utilizată şi în alte ţări, inclusiv în România. De aceea, problema este dacă noi renunţăm la ceea ce înseamnă de fapt principiile Dreptului internaţional în acest moment, inclusiv faptul pe care eu vi l-am prezentat, că operaţiuni de intervenţie militară nu pot fi în nici un caz decise de către N.A.T.O., nu pot fi realizate decât sub mandatul Consiliului de Securitate. Sigur, nu este vorba aici de a critica N.A.T.O. Nu suntem membri ai N.A.T.O., poate dacă am fi fost am fi ştiut mai multe şi am fi putut să decidem altfel. Dar, iată, noi am făcut o mulţime de cadouri, am făcut cadou Tratatul cu Ucraina şi nu am intrat în primul val, facem acum din nou cadouri cedând în ceea ce priveşte apărarea unor principii. Ce vom câştiga? Să ne spună domnul Preşedinte Constantinescu sau domnul ministru Pleşu, domnul ministru Babiuc, poate sunt nişte promisiuni pe care noi nu le cunoaştem. S-a promis că vom intra în N.A.T.O. anul viitor, în al doilea val? Există un anumit câştig pentru ca noi să ne punem problema de a renunţa la principiile noastre? Eu cred că şi în acest caz ar trebui să fim foarte atenţi. Şi eu cred că este momentul în care fiecare dintre dumneavoastră, stimaţi colegi, trebuie să se gândească foarte serios. Votul acesta nu mai este un vot strict politic. Nu este un vot pe disciplină de partid. Eu vreau să vă rog să eliminaţi această prevedere din hotărâre, ea, oricum, pentru raţiuni multiple pe care vi le-am prezentat, nu se justifică. Dar în acelaşi timp cred că este foarte important, în problema aceasta de principiu extrem de importantă şi nu am avut vreme să vă aduc în discuţie şi alte argumente, timpul este deja înaintat, dar eu cred că ar fi meritat o discuţie mai serioasă, o discuţie politică, pentru că acum noi nu facem decât, la un articol, să reconfirmăm o prevedere dintr-o convenţie internaţională, iar la un alt articol, de fapt, să votăm împotriva Cartei O.N.U. Acesta este votul nostru de astăzi. De aceea vă rog, domnilor preşedinţi, să supuneţi la vot eliminarea acestui articol.

Domnul Ion Diaconescu: Domnul Năstase, am înţeles, amendamentul este eliminarea art. 2, practic. Domnul Emil Popescu, vă rog, dar scurt.

Domnul Emil-Teodor Popescu: Vă mulţumesc, domnilor preşedinţi. Doamnelor şi domnilor colegi, Nu aş fi vrut nici o secundă să iau cuvântul, dacă nu ar fi intervenit domnul profesor Năstase. Domnule profesor, şi să ştiţi că mă adresez cu specială privire, sunt uluit de ceea ce susţineţi dumneavoastră şi ne cam daţi şi lecţii, aşa, cu un aer profesoral, din care rezultă că tot acest Parlament este hilar, este inconştient, numai dumneavoastră sunteţi cel care pricepeţi perfect... Lucrurile nu sunt deloc aşa. Tot ceea ce se întâmplă în legătură cu Kosovo are legătură nemijlocită cu ceea ce se va întâmpla sau nu în ţara noastră. Asta este premisa majoră de la care vă rog respectuos să plecaţi. Doi. Dacă domnul acesta, care este acest mic dictator, a ajuns acum să cedeze este tocmai că a văzut că este posibil să fie călcat cu forţa armelor, nu de noi, şi cel care vrea cu adevărat să apere poporul român trebuie să apere şi poporul acesta amărât şi necăjit care nu trebuie confundat cu dictatorii lui temporari. Dar din punct de vedere tehnic vă rog să reţineţi că, atunci când ia cineva nişte astfel de măsuri pe plan internaţional, face întâi măsuri preparatorii. Tot ce se discută acum nu înseamnă un viitor consiliu de securitate sau virtualităţi, ci tratatele care se încheie, domnule profesor, se încheie pe virtualităţi. Pentru ce se încheie tratate de prietenie şi de amiciţie? Dacă cutare ne va lovi, uite noi cum vom reacţiona. Dacă cutare ne va face şi ne va drege, uite cum noi vom reacţiona. Deci luăm măsuri din timp pentru ipoteze viitoare, adică pe virtualităţi. Prin urmare, critica făcută este totalmente nefondată. Dar vreau să vă învederez următorul lucru: sunteţi adânc preocupaţi de ce se întâmplă acolo, fără să deosebim ce se întâmplă în acel popor, cu oameni care mor, care sunt prin munţi, care se chinuie, care sunt distruşi, care sunt băgaţi în morminte, în gropi goale, nenorocite, neştiute şi parcă, pe undeva, vă preocupă foarte mult menajarea dictatorului. Şi eu vă învederez respectuos că în 1939 a mai existat o paiaţă dementă care nu a fost strânsă de gât la timp. Şi cu privire la asta vă rog să reflectaţi la lecţiile istoriei... Ce se întâmplă acum în bine este că a văzut dictatorul că nu-i merge. Vă rog să respingeţi amendamentul şi să votaţi aşa cum este textul. Vă mulţumesc.

Domnul Ion Diaconescu: Da, poftiţi. Drept la replică.

Domnul Adrian Năstase: Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi, Am deosebită admiraţie pentru domnul preşedinte Emil Popescu, dar daţi-mi voie să vă spun, de data asta nu am înţeles ce-a dorit să spună. Vreau să-l întreb dacă, în dreptul civil pe care dânsul îl cunoaşte mai bine, sunt posibile contracte cu obiect determinabil... Vreau să vă spun că dacă în Dreptul civil - şi Dreptul internaţional s-a inspirat în mare măsură din Dreptul civil - obiectul este determinabil, nu se poate realiza o înţelegere... Şi acest lucru îl ştiţi foarte bine. Nu răspundeţi, nu? Da. Dreptul internaţional este şi el o ramură de drept, ca şi Dreptul civil, şi respectă aceste reguli. De aceea, eu vreau să vă spun încă o dată că, într-adevăr, eu nu am dat nici o lecţie, dumneavoastră aţi vrut să-mi daţi lecţii în domeniul Dreptului internaţional şi eu vă mulţumesc, eu le primesc atunci când sunt utile. Eu nu am spus că Parlamentul este hilar, am spus că Parlamentul ar ajunge într-o situaţie ciudată. În ceea ce priveşte această obsesie cu Miloşevici, eu vreau să vă spun următorul lucru: că, din câte ştiu eu, au avut loc mai multe alegeri în Iugoslavia şi poporul de acolo nu a decis să-l voteze, aşa cum ar fi sugerat domnul Cunescu, pe domnul Emil Constantinescu, ci a decis să-l voteze pe Miloşevici. (Aplauze.) Nu ştiu pentru ce raţiuni. Avem datoria de a respecta o decizie care a fost luată de această ţară. Şi, repet, problema este de respect, în primul rând, pentru şefii statelor şi, în al doilea rând, este vorba de respect faţă de noi înşine. În ceea ce priveşte celelalte aspecte pe care le-am prezentat, ele rămân valabile şi după intervenţia domnului Emil Popescu. Vă mulţumesc.

Domnul Ion Diaconescu: Domnul Quintus, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Ionescu-Quintus: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, că m-aţi văzut, de trei ori am ridicat mâna. Se pare că în partea aceea a sălii nu prea se vede. Am dorit să iau cuvântul chiar la discutarea titlului. Îmi permit numai să fac observaţia că titlul nu corespunde textului. Este vorba de "acces limitat", şi nu un "acces", aşa cum se spune în titlu, pentru că, dacă populaţia va citi numai titlul, că multe ziare spun aşa: "...privind aprobarea de către Parlament a accesului în spaţiul aerian al ţării". Nu corespunde hotărârii. Dacă vom putea, eventual, să puneţi de acord. Mai credeam că... Vă rog să nu mă bruiaţi... Înainte de a vedea ce vreau să spun... Credeam că dezbaterile generale şi cu privire la art. 1 s-au încheiat, şi eu am cerut cuvântul pentru art. 2. Vă mărturisesc că nu înţeleg cum se aprobă ceva în primul alineat şi apoi mai trebuie să aprobăm altceva în alin. 2. Eu cred că această dispoziţie a hotărârii cu care sunt de acord ar trebui să aibă o formulare cam în acest fel, poate nu este cea mai potrivită, dar, în orice caz, este logică. Şi propun următoarea formulare, pe care v-o dau în scris, domnule preşedinte: "Aprobarea participării la operaţiuni în sprijinul păcii şi umanitare, cu un detaşament mobil, multifuncţional, de sprijin umanitar, cu un efectiv de 250 de persoane, se va hotărî de către Parlamentul României când şi dacă se va constitui o forţă internaţională în acest scop".

Domnul Ion Diaconescu: Domnul Gherman.

Domnul Oliviu Gherman: Domnilor preşedinţi, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor colegi, Aş vrea, de la bun început, şi mă întreb retoric, dacă nu este cazul ca să votăm hotărârea în bloc, deoarece văd că orice intenţie de a opera asupra textului este imediat repudiată, omiţându-se faptul că există motive foarte serioase pentru a se face acest lucru. În al doilea rând, vreau să precizez că cele trei observaţii, luând în seamă şi observaţia domnului senator Quintus, se conjugă. În realitate, noi prevedem în art. 2 elemente care nu sunt în acest moment elemente din punct de vedere al Dreptului internaţional, nici necesare, nici solicitate de situaţie. Prin urmare, eu vreau să pun o întrebare cât se poate de simplă, apropo de amendamentul domnului senator Sava Constantin. Întrebarea este foarte simplă: trimitem un detaşament de ajutor umanitar fără aprobarea autorităţilor locale? Şi, dacă acest detaşament este tratat în conformitate cu intenţiile unor persoane care nu se supun acestor prevederi, ce facem? Intrăm în conflict cu o ţară, pentru că noi hotărâm acuma, fără să ne fie cerut şi fără să găsim condiţiile în care trimitem aşa ceva, un asemenea detaşament. Pe de altă parte, observaţia făcută de domnul senator Quintus este extrem de judicioasă. Noi, pur şi simplu, într-un mod mecanic, probabil, că la o întrebare am dat un răspuns, da. Probabil ar fi fost mult mai simplu ca la scrisoarea de solicitare care ne-a fost trimisă să trimitem un simplu răspuns: DA. Şi cu aceasta am încheiat toate operaţiunile. În ultimul rând, vreau să precizez: s-a abuzat aici de un lucru care este nedrept şi incorect. Vorbindu-se şi identificându-se întreaga operaţie anti-Miloşevici. Vreau să vă reamintesc că acum un an şi jumătate am asistat la manifestaţii stradale făcute de Draşkovici, în Belgrad, care au durat timp de 3 luni de zile, aproape. Mă întreb, dacă domnul Draşkovici ar fi avut o poziţie diferită, alta decât este a guvernului sârb, cine l-ar fi împiedicat ca astăzi, sau ieri, sau acum o săptămână, pe străzile Belgradului să manifesteze împotriva unei atitudini socialiste, nu, comunist-naţionaliste a lui Miloşevici. Mi se pare că se face aici un abuz. Noi nu tratăm nişte persoane care ne sunt aduse aici într-un stil pe care-l credeam de mult uitat. Noi tratăm nişte ţări şi nu avem dreptul să facem transferuri de identităţi de la o ţară la o persoană. De altfel, nici documentele N.A.T.O. nu fac acest lucru. Este un abuz şi este un abuz împotriva interesului Parlamentului ca for reprezentativ al României când discută aceste lucruri. Deci eu rog prezidiul, dacă nu doreşte ca neapărat să pună scrisoarea tale quale, să o votăm de la bun început şi să trecem la punctul următor, să accepte şi să se intervină pe text, aşa cum este normal, aşa cum impun principiile Dreptului internaţional, iar apelul făcut patetic, de colegul Popescu, la Gestapou, cred că este un apel care începe să funcţioneze pe post de bumerang. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Domnul Dumitraşcu, vă rugăm să vă limitaţi la două minute, trei minute, că aţi mai vorbit. Repede!

Domnul Gheorghe Dumitraşcu: Nu voi depăşi. Domnilor, Suntem pe punctul de a deveni, de a ne declara Dumnezeu. Adică noi prevedem ce va fi. Prevedem că va avea loc o intervenţie, prevedem că vor fi victime, prevedem că aceştia ne vor cere nouă... Îmi e frică, aşa, ca Dumnezeu să nu dărâme peste noi cupola asta, atât de frumoasă. Doi. Domnilor, Sunt pus într-o situaţie paradoxală. Îmi plac paradoxurile. Prima, dacă acceptăm operaţiile N.A.T.O., atunci înseamnă că desfăşurăm o activitate umanitară. Dacă apărăm victimele, vrând, nevrând, ale unei asemenea operaţii, facem tot o operaţie umanitară. Aşadar, nouă ni se oferă, în acest articol al doilea, o situaţie unică, o poziţie privilegiată, de a fi de două ori umanitari şi cu cel care bombardează şi cu cel care este bombardat. (Aplauze.) Onorat auditor, Pe de altă parte, spun aşa, ne-a cerut cineva un detaşament de 250 de persoane? Măcar să ştim că putem negocia cu ei: "Uite ce e, nu putem 250, că soldaţii ni-i trimitem acasă, să mănânce acasă, că nu avem ce să le dăm aicea. Nu putem chiar 250, nu puteţi lăsa voi la 200?" Măcar atâta să ne permită demnitatea noastră de partener al N.A.T.O. Domnilor, fără îndoială, problemele sunt serioase. Fără îndoială, părerile pot fi de toate felurile, câte capete atâtea idei, câte suflete, un singur suflet, câte inimi, o singură inimă, şi eu ştiu care este valoarea inimii. Tocmai de aceea consider că este prematur să votăm acest articol al doilea, care poate lipsi, dar care poate reveni însă dacă situaţia o va cere. Domnilor, nu putem să dăm noi declaraţii, pentru a obliga realitatea să se încadreze în declaraţiile pe care le-am făcut noi înainte. Dar dacă realitatea, a dracului!, urmează cu totul altceva, nu devenim noi ridicoli? Domnilor, sunt împotriva situaţiei de a deveni ridicoli. Şi cred că putem să discutăm lucrurile, nu la cald, dar nici la rece, că la rece de tot se întâmplă nişte lucruri nenorocite, la rece chiar de tot. Aceasta era intervenţia, şi vă mulţumesc frumos că m-aţi ascultat - câţiva dintre dumneavoastră, chiar cu atenţie - ceea ce înseamnă că trebuie să fiu mândru de mine. Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu: Domnul Oană. Ultimul vorbitor, domnul Oană. Nu mi s-au dat decât două amendamente. Toată lumea vorbeşte, dar nu-mi dă amendamente. Nu am nevoie. Poftiţi! (Ilaritate în sală.)

Domnul Gheorghe Oană: Vă asigur că eu o să încerc să vă captez atenţia şi cu un amendament. Domnilor preşedinţi, Distinse doamne, Distinşi domni, Pe noi, pe români, deja de două, trei săptămâni începe să ne coste efectiv această combinaţie, pe care noi o numim "participare la chemarea N.A.T.O.". După cum cunoaşteţi, zonele din vest, din sud-vestul României, se pregătesc deja să primească eventualii refugiaţi din Serbia. Românii de peste graniţă care locuiesc în Serbia şi-au manifestat punctul de vedere şi ne-au invitat să nu intervenim. Ceilalţi români, inclusiv de aici din Bucureşti, au grija să-şi procure proviziile necesare, în cazul unei eventualităţi nedorite. Dumneavoastră propuneţi să aprobăm trimiterea a 250 de militari români în scopuri umanitare. Pe ce bani? De unde bani în condiţiile în care recenta ordonanţă de urgenţă promovată în Guvernul României reduce şi aşa secătuitul buget al acestei ţări cu circa 6.000 de miliarde de lei şi cu o sumă deloc nesemnificativă din bugetul Ministerului Apărării Naţionale. Domnul ministru Babiuc o să vină să-mi spună că această acţiune va fi suportată din fondurile N.A.T.O. sau din fondurile O.N.U., deci o acţiune rambursabilă, o cheltuială rambursabilă. Pe noi ne interesează acum avem noi, în ipotetica trimitere a acestor oameni, în Iugoslavia, sau nu avem bani? Dacă-mi veţi spune că avem bani, o să vă întreb atunci cum este posibil ca Guvernul României, în ordonanţa de urgenţă să îngheţe pur şi simplu salariile personalului bugetar, de acum şi până la sfârşitul anului, permiţându-ne luxul de a trimite 250 de oameni, care incumbă cheltuieli, nu mici. În această condiţie, eu categoric mă raliez propunerii de a nu vota acest articol. Dar, cum majoritatea este deja programată să voteze acest articol, cer îngăduinţa ca alineatul doi să fie completat cu următoarea sintagmă: "Participarea nemijlocită a detaşamentului la acţiunile pentru care va fi constituit şi resursele financiare de susţinere se vor hotărî de către Parlamentul României." Pentru că trebuie să ştim din ce anume resurse financiare, interne sau externe, va fi suportată această cheltuială. Mulţumesc.

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Ne oprim aici. Domnul Gavra, nu e nevoie, numai amendamente, nu întrebări. Rezervaţi-vă la interpelări.

Domnul Ioan Gavra: Domnule preşedinte, Vă mulţumesc, este o referire directă la acest articol. Domnule ministru Pleşu, dacă-mi permiteţi, cu onoare şi consideraţie, argumentele dumneavoastră la art. 1 pentru a fi votat au fost următoarele: "Ni s-a cerut de către N.A.T.O., punctual, o asemenea precizare, într-un text al unei hotărâri a Parlamentului României." Acum, fiindcă s-a votat de către majoritate acest articol 1, la solicitarea dumneavoastră, punctual art. 2. Unu. Vă întreb cine v-a solicitat dumneavoastră, sau Guvernului României, sau Preşedintelui României, constituirea unui asemenea detaşament, când încă forţa nu este constituită pentru a sprijini pacea şi umanitar Iugoslavia? Încă nu există! Domnul Quintus avea dreptate. Atunci când se va constitui, Parlamentul va aproba un asemenea demers de participare în scopul păcii şi umanitar. Deci dumneavoastră introduceţi un articol flagrant în contradicţie cu primul articol. Cine v-a cerut dumneavoastră un asemenea efort financiar şi umanitar, din partea României, de participare, când forţa de intervenţie nu este constituită pentru pace sau în scopuri umanitare? Deocamdată se menţine avertismentul de atac până sâmbătă, da? Ce rost are acest articol? Pentru cine este făcut articolul? Deci vă rog să răspundeţi la întrebare. Cine v-a cerut să introduceţi o asemenea prevedere? Cine? N.A.T.O.? Iugoslavia? V-a cerut Iugoslavia? Este pentru Iugoslavia articolul. După, deci postoperaţii, dacă ele vor avea loc. Deci contradicţia între art. 1 şi art. 2 vreau să o rezolvaţi. Şi în final, bineînţeles, ne vom spune cuvântul, pentru că titlul hotărârii - aşteptam să vedem cum iese pe articole - nu se potriveşte deloc titlul hotărârii cu hotărârea în sine, pe articole. Întreg spaţiul aerian al României este disponibil pentru manevre N.A.T.O., Vă rog frumos, să revenim la normalitate, pentru că lucrurile depăşesc orice limită. Rezerva militară este una, ministeriatul este vremelnic, iar dumneavoastră sunteţi ceva trecător, dar rămâne cineva cu răspunderea. Cine? Vă mulţumesc.

Domnul Ion Diaconescu: Gata, domnu' Gavra! Domnii miniştri, aveţi vreo intervenţie? Să supun la vot. Domnilor, trecem la examinarea amendamentelor. Primul amendament, al domnului Năstase... (Discuţii în sală, se cere să se răspundă de către domnul ministru Pleşu.) Dacă domnul ministru doreşte...

Domnul Andrei Pleşu: Rezoluţia nr. 1.199 şi Raportul Secretarului general Kofi Anan despre situaţia din Kosovo atestă amândouă că acolo criza este în primul rând umanitară. Faptul că noi, răspunzând Secretariatului general N.A.T.O. cu privire la spaţiul aerian, confirmăm disponibilitatea noastră de a acorda sprijin umanitar, coincide diagnosticului, coincide angajamentelor noastre din parteneriatul pentru pace, prin care tocmai asta se specifică, că avem oricând disponibilităţi în plan umanitar şi nu militar.

Domnul Ion Diaconescu: Mulţumim. Domnilor, examinăm amendamente. Primul amendament a fost al domnului Năstase, care a cerut eliminarea art. 2. Cine este pentru eliminarea art. 2? Număraţi. Pentru - 181 de voturi. Cine este împotriva eliminării art. 2? Cu 235 de voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Deci articolul nu se elimină. Avem două amendamente pentru modificări. Primul, al domnului Sava, sună aşa, poate nu ţin minte oamenii: "Se aprobă participarea la operaţiuni, în sprijinul păcii şi umanitare, la solicitarea forţelor internaţionale N.A.T.O. sau O.S.C.E., de comun acord cu Guvernul R.F.Iugoslavia, cu un detaşament mobil, multifuncţional, de sprijin umanitar, cu un efectiv de 250 de oameni, pe durata mandatului acordat forţei... etc." Adică schimbarea e că "de acord cu Iugoslavia". Cine e pentru acest amendament propus de domnul Sava? Pentru - 181 de voturi. Împotrivă? 241 de voturi împotrivă. Acum este amendamentul domnului Quintus, pe care domnul ministru Babiuc a spus că l-ar putea accepta. Domnule ministru îl acceptaţi? (Toată sala vociferează.) Este important, că aţi fost cu reprezentanţii C.S.A.T.-ului.

Domnul Victor Babiuc: Domnilor preşedinţi, Articolul, propunerea pe care o face domnul senator Quintus urmăreşte ca să se unească cele două alineate şi în final pentru a aproba participarea tot la Parlament ajungem. Deci şi cu varianta actuală, şi cu varianta propusă rezultatul este cam acelaşi. De aceea ne este indiferent, putem fi de acord cu acest text.

Domnul Ion Diaconescu: Comisia?

Domnul Şerban Săndulescu: Domnule preşedinte, Onorat Parlament, Comisia îşi menţine redactarea pe care a făcut-o şi este de părere, ca şi domnul Babiuc, că amendamentul domnului Quintus nu modifică esenţa redactării pe care o avem. Noi, deci ne menţinem punctul de vedere.

Domnul Ion Diaconescu: Comisia îşi menţine textul original. Supun la vot amendamentul domnului Quintus. Cine este pentru? Număraţi. Cu 183 de voturi pentru. (Gălăgie, vociferări în sală.) De ce ţipaţi? 187 de voturi pentru. Au fost şi 4 în partea aceasta. Împotrivă? 230 de voturi împotrivă. Abţineri? 16 abţineri. Doamnelor şi domnilor, Supun art. 2 spre aprobare, aşa cum este în redactarea comisiei. Cine este pentru? Din sală: Mai este un amendament!

Domnul Ion Diaconescu: Nu mai am nici un amendament. Ne trimite acum un amendament. Aţi vorbit atunci, dar amendamentul îl trimiteţi acum. Domnul Oană vrea să se completeze art. 2 cu sintagma: "va fi constituit şi resursele financiare de susţinere etc. ... Câteva cuvinte de introdus acolo. Cine este pentru? Spuneţi, domnul Mitrea. Tot 185 pentru. Împotrivă? 244. Abţineri? Două abţineri. Deci amendamentul a fost respins. Supun la vot art. 2 în redactarea comisiei, art. 2 în întregime. Cine este pentru? Vă rugăm, 244 de voturi pentru. Împotrivă? 175 de voturi împotrivă. Abţineri? 12 abţineri. Cu majoritate de voturi, art. 2 a fost votat. Supun la vot hotărârea în ansamblu. (Vociferări.) Modalitatea de vot o supunem la vot.

Domnul Adrian Năstase: Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi. Urmează să exprimăm votul final asupra acestei hotărâri, care este extrem de important. Desigur că unii dintre colegi au mai zâmbit, au mai ieşit pe sală, s-au întors, au votat. Credem că această hotărâre trebuie să aibă autori foarte clar desemnaţi. De aceea vă rog să acceptaţi propunerea care vine din partea grupurilor noastre parlamentare, pentru un vot nominal. (Aplauze.) Doresc să vă avertizez că noi nu dorim să participăm la o altă procedură care să construiască sub o acoperire, sub umbrela anonimatului, o hotărâre de asemenea importanţă, şi daţi-mi voie să vă anunţ, în urma unor consultări şi cu alţi colegi din opoziţie, că, în măsura în care această procedură de vot nu va fi acceptată, noi ne vom retrage de la acest vot, urmând ca dumneavoastră, sigur, să arătaţi foarte clar cine este în favoarea acestui vot. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu: Cine are de făcut alte propuneri? Numai la procedură de vot, domnul Gavra, nu alt discurs.

Domnul Ioan Gavra: Domnule preşedinte, La procedură de vot, că suntem la acest punct. Eu ţin minte că suntem la acest punct. Dacă dumneavoastră aţi uitat, este altceva. Domnule preşedinte, Suntem de acord, şi Grupurile parlamentare ale P.U.N.R. din Cameră şi din Senat, cu această procedură de vot, vot nominal, pentru a vedea care este răspunderea Parlamentului, ca semnificaţie politică, în acest context. Doi. Vă anunţăm, stimaţi colegi de la Putere, că votul mecanic nu rezolvă problema Iugoslaviei, ci, din păcate, ajungem la conflict cu Iugoslavia. Domnilor colegi, în condiţiile în care nu veţi fi de acord cu votul nominal, noi vom părăsi sala, nu vom sta cu dumneavoastră să votăm ceva ce este de ruşine în ţară pentru acest popor. Vă mulţumesc.

Domnul Ion Diaconescu: Există şi altă propunere de vot? Sigur că există şi propunerea votului obişnuit. (Discuţii în sală.)

Domnul Sergiu Cunescu: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor, Numai noi la un loc prin vot putem să hotărâm care va fi modalitatea de vot. Dar este inadmisibil şantajul pe care l-a făcut domnul preşedinte Năstase. (Strigăte, vociferări în sală.) Nu se poate condiţiona rezultatul unui vot de acest şantaj. Dacă dânşii vor părăsi sala, înseamnă că o să ştim precis, cine este pentru a se merge mai departe cu prietenia faţă de poporul sârb, cine este pentru a se merge la N.A.T.O. şi care sunt adversarii acestei chestii. (Strigăte în sală.)

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor colegi, Din fericire, în democraţie şi în Dreptul parlamentar avem suficiente resurse pentru a se rezolva astfel de probleme, chiar dacă domnul deputat Adrian Năstase ne-a dat o soluţie, soluţia politică care va veni, în urma acceptării unei forme de vot. Mai înainte de toate, însă, este normal ca forma de vot şi modalitatea de vot, aşa cum este stabilit în Regulamentele celor două Camere, să fie stabilită de plenul celor două Camere. Dar nu vă grăbiţi, că mai am ceva de spus, stimaţi colegi, pentru ca să fie lucrurile foarte clare şi să nu existe confuzii, că probabil acesta a fost unul din considerentele pentru care s-a solicitat votul. Există posibilitatea identificării foarte clare, fără nici un fel de suspiciune, a persoanelor care votează, prevăzută şi în regulamente şi anume, votul să se facă prin ridicarea în picioare. Fac această propunere, să se facă votul deschis prin ridicare în picioare şi nu prin ridicarea de mână.

Domnul Ion Diaconescu: Poftiţi, aveţi cuvântul.

Domnul Verestoy Attila: Domnilor preşedinţi, Onoraţi colegi, U.D.M.R. este de părere că este bine, tocmai pe baza acelui raţionament prezentat de domnul deputat Năstase, ca acest vot să fie vot nominal. Şi fiecare să aibă acest vot exprimat, înregistrat, cunoscut şi peste doi ani de zile, nu numai de noi, şi de opinia internaţională la fel. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu: Domnilor, Supun la vot întâi propunerea domnului Năstase, ca să fie exprimat votul nostru prin vot nominal. Cine este pentru? Cu 192 de voturi pentru. Cine este împotrivă? Cu 5 voturi împotrivă. Cine se abţine? Cu 20 de abţineri. Trecem deci la votul nominal. Domnii secretari, citiţi, vă rugăm, cu viteză. Desigur, după vot nu plecaţi, avem program până la 19,30, şi avem lucruri importante.

Domnul Miron-Tudor Mitrea: Domnule preşedinte, Vă rugăm frumos să explicaţi modalitatea de vot colegilor. Vă rugăm, lăsaţi-l pe preşedintele de şedinţă să explice modalitatea de vot.

Domnul Ion Diaconescu: Da, ca să nu avem discuţii. Cine votează în favoare, spune "pentru", ceilalţi "contra", ca să nu fie confuzie. Deci cine votează această hotărâre spune "pentru" cine nu, spune "contra".

Domnul Miron-Tudor Mitrea: Judeţul Alba: Berciu Ion - pentru Dărămuş Nicolae - contra Dumitrean Bazil - absent Pereş Alexandru - pentru Popa Nicolae - contra Simedru Dan Coriolan - pentru Judeţul Arad: Bercea Florian - contra Calimente Mihăiţă - pentru Gheorghiof Titu - pentru Ghidău Radu - pentru Putin Emil - pentru Raţiu Ion - pentru Tokay Gheorghe - absent Judeţul Argeş: Cîrstoiu Ion - pentru Ghibernea Dan - contra Ionescu Nicolae - contra Leonăchescu Nicolae - contra Marin Gheorghe - contra Nanu Romeo - pentru Piţigoi Barbu - pentru Rizescu Sergiu - pentru Stan Vasile - contra Stănescu Alexandru - contra Judeţul Bacău: Corniţă Ion - pentru Dan Matei-Agathon - contra Darie Simion - contra Duţu Ion - contra Gheorghe Valeriu - pentru Hrebenciuc Viorel - absent Irimescu Haralambie - pentru Moiceanu Constantin - pentru Nistor Vasile - pentru Pavel Vasile - pentru Popa Aron Ioan - absent Judeţul Bihor: Bot Octavian - absent Cosma Liviu - absent Drecin Mihai - contra Negrău Mircea - pentru E foarte greu în sală să aud ceva, mai mult după gesturi şi dacă făceaţi în jos... mă iertaţi! Negrău Mircea - pentru Paneş Iosif - pentru Rakoczi Ludovic - pentru Serac Florian - contra Szekely Ervin-Zoltan - pentru Szilagyi Zsolt - absent Ţepelea Gabriel - pentru Judeţul Bistriţa-Năsăud: Constantinescu Dan - pentru Oltean Ioan - pentru Pintea Ioan - contra Săndulescu Aureliu Emil - pentru Sonea Ioan - contra Judeţul Botoşani: Afrăsinei Viorica - contra Baban Ştefan - contra Hilote Eugen-Gheorghe - pentru Ioniţă Nicu - contra Mihăilescu Petru-Şerban - contra Popescu Emil-Teodor - pentru Sandu Dumitru - absent Cu aprobarea preşedintelui de şedinţă, domnul Valeriu Tabără, - contra Judeţul Braşov: Babiuc Victor - pentru Bran Vasile - pentru Cojocaru Radu-Spiridon - absent Gherasim Ion-Andrei - pentru Kovacs Csaba-Tiberiu - absent Lepşa Sorin - pentru Moucha Romulus-Ion - contra Secară Gheorghe - contra Tudose Nicolae-Florin - pentru Judeţul Brăila: Alecu Aurelian Paul - pentru Bartoş Daniela - contra Corâci Ioan Cezar - pentru Dragu George - contra Şerban George - pentru Văsioiu Horia - pentru Judeţul Buzău: Albu Alexandru - contra Ceauşescu Gheorghe Dan Nicolae - pentru Morariu Teodor-Gheorghe - pentru Papuc Aurel Constantin - pentru Partal Petre - pentru Pâslaru Dumitru - contra Petrescu Ovidiu Cameliu - contra Judeţul Caraş-Severin: Musca Monica Octavia - pentru Oană Gheorghe - contra Spătaru Liviu - pentru Sturza Popovici Cornel - pentru Vilău Ioan-Adrian - absent Judeţul Călăraşi: Bălăeţ Mitică - contra Munteanu Ion - contra Naidin Petre - contra Pavelescu Claudiu Costel - pentru Sârbu Marian - contra Judeţul Cluj: Gavra Ioan - contra Ionescu Anton - pentru Konya-Hamar Alexandru - pentru Lăpuşan Alexandru - contra Matei Vasile - contra Matis Eugen - pentru Miclăuş Vasile - contra Păcurariu Iuliu - absent Pop Iftene - pentru Roman Ioan - pentru Vida-Simiti Ioan - pentru Judeţul Constanţa: Andrei Gheorghe - pentru Ariton Gheorghe - contra Barde Tănase - pentru Botescu Ion - pentru Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - pentru Haşotti Puiu - pentru Marinescu Ioan-Sorin - pentru Mazăre Radu Ştefan - contra Nicolae Jianu - pentru Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - pentru Onaca Dorel Constantin - contra Osman Fedbi - absent Şaganai Nusfet - pentru Judeţul Covasna: Birtalan Akos - pentru Marton Arpad-Francisc - absent Tamas Sandor - pentru Ţurlea Petre - contra Judeţul Dâmboviţa: Ana Gheorghe - contra Boştinaru Victor - absent Dîrstaru Dorin - pentru Enescu Ion - pentru Neagu Romulus - contra Popa Daniela - contra Popescu Irineu - pentru Rădulescu-Zoner Constantin Şerban - pentru Simion Florea - pentru Judeţul Dolj: Berceanu Radu Mircea - pentru Brezniceanu Alexandru - pentru Cazacu Vasile-Mircea - pentru Grigoraş Neculai - contra Ionescu Bogdan - pentru Ionescu Gheorghe - contra Ioniţă Mihail-Gabriel - pentru Manolescu Oana - absentă Matei Lucian Ion - absent Nicolescu Mihai - contra Roşca Ioan - pentru Vasilescu Nicolae - contra Judeţul Galaţi: Bălan Marilena - absentă Buruiană-Aprodu Daniela - contra Ciumara Mircea - pentru Gheciu Radu-Sever-Cristian - pentru Iacob Elena - pentru Manole Odisei - pentru Mihu Victor Traian - contra Nica Dan - contra Protopopescu Cornel - pentru Sandu Ion Florentin - contra Judeţul Giurgiu: Cristea Marin - contra Croitoru Mircea-Adrian - contra Grigoriu Mihai-Theodor Constantin - pentru Radu Alexandru Dumitru - pentru Judeţul Gorj: Băbălău Constantin - contra Drumen Constantin - pentru Nică Mihail - pentru Pârgaru Ion - contra Popescu-Bejat Ştefan-Marian - pentru Popescu Dumitru - contra Judeţul Harghita: Antal Istvan - pentru Asztalos Ferenc - absent Becsek-Garda Dezideriu Coloman - pentru Nagy Ştefan - pentru Raduly Robert Kalman - pentru Judeţul Hunedoara Ana Gheorghe - contra Dimitriu Sorin Petre - absent Giurescu Ion - contra Ifrim Dumitru - absent Neacşu Ilie - contra Petreu Liviu - absent Priceputu Laurenţiu - pentru Şteolea Petru - contra Judeţul Ialomiţa: Bivolaru Gabriel - contra Cristea Gheorghe - pentru Popa Virgil - contra Tarna Gheorghe - absent Judeţul Iaşi: Aferăriţei Constantin - pentru Baciu Mihai - absent Cotrutz Constantin Eremia - contra Dobre Traian - contra Dorin Mihai - absent Enache Marian - absent Gazi Gherasim - absent Lupu Vasile - pentru Mogoş Ion - pentru Rânja Traian-Neculaie - pentru Stanciu Anghel - absent Stoica Valeria Mariana - pentru Vintilă Dumitru Mugurel - absent Judeţul Maramureş: Berci Vasile - pentru Bondi Gyongyike - pentru Bud Nicolae - contra Godja Petru - contra Moldovan Petre - pentru Paşcu Ioan Mircea - absent Remeş Decebal-Traian - absent Ştefănoiu Luca - contra Judeţul Mehedinţi: Barbaresso Emanoil-Dan - absent Honcescu Ion - contra Micle Ulpiu-Radu-Sabin - pentru Nicolicea Eugen - contra Raicu Romulus - contra Judeţul Mureş: Elek Barna - absent Filipescu Ileana - pentru Kakasi Alexandru - absent Kelemen Atilla Bela Ladislau - pentru Kerekes Karoly - pentru Lădariu Lazăr - contra Mureşan Ioan - pentru Pop Leon Petru - contra Popa Ioan-Mihai - contra Judeţul Neamţ: Bivolaru Ioan - contra Bujor Liviu - pentru Burlacu Viorel - contra Cazan Gheorghe-Romeo-Leonard - contra Hlinschi Mihai - contra Radu Elena Cornelia Gabriela - pentru Rădulescu Cristian - absent Ţocu Iulian-Costel - absent Judeţul Olt: Achimescu Victor-Ştefan - pentru Argeşanu Valentin - absent Arghezi Mitzura - contra Georgescu Florin - contra Grădinaru Nicolae - contra Groza Nicolae - pentru Kovacs Carol-Emil - pentru Judeţul Prahova: Antonescu Niculae Napoleon - contra Avramescu Constantin-Gheorghe - pentru Barbăroşie Victor - pentru Ivănescu Paula Maria - pentru Moldoveanu Eugenia - contra Moroianu Geamăn Adrian Tudor - contra Opriş Constantin Remus - absent Ruse Corneliu Constantin - pentru Sireţeanu Mihail - contra Tudor Marcu - absent Vasilescu Valentin - pentru Viţelar Bogdan - pentru Judeţul Satu Mare: Biriş Anamaria Mihaela - pentru Dragoş Iuliu Liviu - pentru Gavrilaş Teodor - pentru Pecsi Francisc - pentru Pop Viorel - contra Varga Attila - absent Judeţul Sălaj: Bara Radu-Liviu - contra Chichişan Miron - contra Vetişanu Vasile - pentru Vida Iuliu - pentru Judeţul Sibiu: Dejeu Gavril - absent Galic Lia-Andreia - pentru Pantiş Sorin - absent Şincai Ovidiu - absent Trifu Romeo - pentru Vâlcu Mircea - contra Wittstock Eberhard-Wolfgang - absent Judeţul Suceava: Babiaş Iohan-Peter - absent Bejinariu Petru - contra Chiriac Mihai - pentru Ionescu Marina - contra Iorga Leonida Lari - contra Mândroviceanu Vasile - pentru Nicolaiciuc Vichentie - absent Palade Dan - pentru Panteliuc Vasile - contra Sandu Alecu - absent Vataman Dorin - pentru Vitcu Mihai - contra Judeţul Teleorman: Buga Florea - contra Cândea Vasile - contra Ianculescu Marian - contra Marineci Ionel - contra Noica Nicolae - pentru Spiridon Didi - contra Videanu Adriean - pentru Judeţul Timiş: Baranyi Francisc - absent Drăgănescu Ovidiu-Virgil - pentru Dugulescu Petru - absent Glăvan Ştefan - pentru Gvozdenovici Slavomir - absent Miloş Aurel - pentru Puwak Hildegard-Carola - contra Stanca Teodor - pentru Şerban Gheorghe - pentru Tabără Valeriu - pentru Tăvală Tănase-Pavel - pentru Judeţul Tulcea: Antonescu George Crin Laurenţiu - pentru Fenoghen Sevastian - absent Lazia Ion - pentru Meşca Sever - contra Vaida Francisc-Attila - pentru Judeţul Vaslui: Băsescu Traian - pentru Buzatu Dumitru - contra Dan Marţian - absent Ghiga Vasile - pentru Ignat Ştefan - pentru Mera Alexandru-Liviu - pentru Petrescu Virgil - pentru Judeţul Vâlcea: Decuseară Jean - pentru Dumitraşcu Laurenţiu - pentru Gaspar Acsinte - contra Sabău Traian - contra Stancov George-Iulian - pentru Vâlceanu Gheorghe - contra Judeţul Vrancea: Albu Gheorghe - pentru Dumitriu Carmen - contra Mânea Radu - pentru Mitrea Miron-Tudor - contra Nichita Dan Gabriel - pentru Udrea Florian - absent Municipiul Bucureşti: Andronescu Ecaterina - contra Badea Alexandru Ioan - pentru Boda Iosif - pentru Chiliman Andrei-Ioan - pentru Ciontu Corneliu - absent Cunescu Sergiu - pentru Diaconescu Ion - pentru Dobrescu Smaranda - pentru Dorian Dorel - pentru Dumitrescu Paul Adrian - pentru Furo Iuliu Ioan - contra Ghiorghiu Mihai - pentru Iliescu Valentin-Adrian - absent Ionescu Alexandru - absent Ionescu Constantin - pentru Ionescu-Galbeni Niculae Vasile Constantin - pentru Iorgulescu Adrian - absent Macarie Sergiu - pentru Năstase Adrian - contra Negoiţă Gheorghe-Liviu - pentru Pambuccian Varujan - pentru Petrescu Silviu - pentru Popescu Ioan-Dan - absent Popescu-Tăriceanu Călin - pentru Raica Florica Rădiţa - pentru Sassu Alexandru - pentru Severin Adrian - pentru Stănescu Mihai-Sorin - pentru Stoica Valeriu - absent Teculescu Constantin - contra Voicu Mădălin - absent Weber Ernest-Otto - pentru Judeţul Ilfov: Lixăndroiu Viorel - pentru Neagu Victor - contra Păunescu Costel - pentru Petrovici Silvia - pentru Judeţul Alba: Dumitrean Bazil - absent Judeţul Arad: Tokay Gheorghe - absent Judeţul Bacău: Hrebenciuc Viorel - absent Popa Aron Ioan - absent Judeţul Bihor: Bot Octavian - absent Cosma Liviu - absent Szilagyi Zsolt - absent Judeţul Botoşani: Sandu Dumitru - absent Judeţul Braşov: Cojocaru Radu-Spiridon - absent Kovacs Csaba-Tiberiu - absent Judeţul Caraş-Severin: Vilău Ioan-Adrian - absent Judeţul Cluj: Păcurariu Iuliu - pentru Judeţul Constanţa: Osman Fedbi - absent Judeţul Covasna: Marton Arpad-Francisc - absent Judeţul Dâmboviţa: Boştinaru Victor - absent Judeţul Dolj: Manolescu Oana - absentă Matei Lucian Ioan - absent Judeţul Galaţi: Bălan Marilena - absentă Judeţul Harghita: Asztalos Ferenc - absent Judeţul Hunedoara: Dimitriu Sorin Petre - absent Ifrim Dumitru - absent Petreu Liviu - absent Judeţul Ialomiţa: Tarna Gheorghe - pentru Judeţul Iaşi: Baciu Mihai - absent Dorin Mihai - absent Enache Marian - absent Gazi Gherasim - absent Stanciu Anghel - absent Vintilă Dumitru Mugurel - absent Judeţul Maramureş: Paşcu Ioan Mircea - absent Remeş Decebal-Traian - absent Judeţul Mehedinţi: Barbaresso Emanoil-Dan - absent Judeţul Mureş: Elek Barna - absent Kakasi Alexandru - absent Judeţul Neamţ: Rădulescu Cristian - pentru Ţocu Iulian-Costel - pentru Judeţul Olt: Argeşanu Valentin - pentru Judeţul Prahova: Opriş Constantin Remus - absent Tudor Marcu - absent Judeţul Satu Mare: Varga Attila - absent Judeţul Sibiu: Dejeu Gavril - absent Pantiş Sorin - absent Şincai Ovidiu - absent Wittstock Eberhard-Wolfgang - absent Judeţul Suceava: Babiaş Iohan-Peter - absent Sandu Alecu - absent Judeţul Timiş: Baranyi Francisc - pentru Dugulescu Petru - pentru Gvozdenovici Slavomir - absent Judeţul Tulcea: Fenoghen Sevastian - absent Judeţul Vaslui: Dan Marţian - absent Judeţul Vrancea: Udrea Florian - absent Municipiul Bucureşti: Ciontu Corneliu - absent Iliescu Valentin-Adrian - absent Ionescu Alexandru - absent Iorgulescu Adrian - absent Popescu Ioan-Dan - absent Stoica Valeriu - absent Voicu Mădălin - absent

Domnul Puskas Valentin-Zoltan: Domnilor senatori, urmează lista Senatului. Încep cu domnul Feldman, care se grăbeşte... Feldman Alexandru Radu - pentru Achim George - pentru Aichimoaie Ionel - pentru Alexandru Nicolae - absent Apostolache Victor - contra Ardelean Ioan - contra Avarvarei Ioan - contra Avram Gheorghe - contra Badea Dumitru - contra Bădiceanu Nistor - pentru Bădulescu Doru Laurian - contra Bălănescu Mihail - pentru Băraş Ioan - pentru Blaga Vasile - absent Bleahu Marcian-David - pentru Blejan Constantin - pentru Bogdan Florin - absent Boiangiu Cornel - pentru Boilă Matei - pentru Bold Ion - contra Brânzan Emilian - pentru Bucur Corneliu Ioan - absent Bunduc Gheorghe - contra Burghelea Ioan - pentru Burtea Marcu - contra Buruiană Florin - pentru Caraman Petru - pentru Cataramă Viorel - absent Căncescu Aristotel Adrian - pentru Câmpean Teodor - pentru Cârciumaru Ion - absent Cerveni Nicolae - absent Chiriacescu Sergiu - contra Ciurtin Costică - contra Cotarcea Haralambie - contra Cozmâncă Octav - contra Crecan Augustin - contra Creţu Ioan - pentru Csapo Iosif - pentru Dide Nicolae - absent Dima Emil - contra Dobrescu Răsvan - absent Dobrescu Vasile - contra Drăgulescu Ştefan Iosif - absent Dumitraşcu Gheorghe - contra Dumitrescu Cristian Sorin - pentru Dumitrescu Constantin Ticu - pentru Eckstein-Kovacs Peter - pentru Făniţă Triţă - pentru Frunda Gheorghe - absent Fuior Victor - contra Gabrielescu Valentin Corneliu - pentru Gaita Doru - contra Gavaliugov Corneliu Dorin - pentru Găvănescu Vicenţiu - pentru Gheorghiu Costel - pentru Gherman Oliviu - contra Ghiţiu Paul - pentru Glodean Voicu Valentin - pentru Grama Mihail - pentru Hajdu Menyhert Gabor - pentru Hauca Teodor - pentru Huidu Dumitru - pentru Ilie Aurel Constantin - contra Ilie Ştefan - pentru Iliescu Ion - contra Ion Vasile - contra Ionescu Cazimir Benedict - pentru Ionescu-Quintus Mircea - pentru Juravlea Petru - pentru Lăzărescu Dan Amedeu - absent Lorinczi Iuliu - pentru Maior Liviu - contra Marcu Ion - absent Marin Dan Stelian - contra Marinescu Bogdan Voinea - absent Marko Bela - pentru Matetovici Mihai - contra Meleşcanu Teodor Viorel - absent Mînzînă Ion - contra Moisin Ioan - absent Morţun Alexandru Ioan - absent Muller Constantin - pentru Nemeth Csaba - pentru Nicolaescu Sergiu - absent Nicolai Marin - pentru Ninosu Petre - contra Oprea Andreiu - pentru Opriş Octavian - absent Paleologu Alexandru - pentru Pană Viorel Marian - pentru Paşca Liviu Titus - pentru Păcuraru Nicolae Paul - pentru Pătru Nicolae - contra Păvălaşcu Gheorghe - absent Petrescu Mihai - absent Plătică-Vidovici Ilie - contra Pop Stelian Alexandru - pentru Popa Mircea Ioan - pentru Popa Virgil - contra Popescu Dan Mircea - contra Popescu Virgil - contra Popovici Alexandru - pentru Prahase Ioan Mircea - pentru Preda Elena - contra Preda Florea - contra Predescu Ion - contra Predilă Marin - contra Prisăcaru Ghiorghi - contra Pruteanu George-Mihail - absent Puskas Valentin-Zoltan - pentru Roman Petre - absent Sava Constantin - contra Săndulescu Şerban - pentru Secrieru Dinu - pentru Seres Denes - pentru Sersea Nicolae - contra Solcanu Ion - contra Spineanu Ulm Nicolae - pentru Stănoiu Mihaela-Rodica - absentă Szabo Karoly-Ferenc - pentru Ştefan Viorel - contra Ştireanu Octavian - absent Şuteu Titus Lucian - pentru Tambozi Justin - contra Tărăcilă Doru Ioan - contra Timofte Alexandru-Radu - contra Tocaci Emil - absent Tudor Corneliu Vadim - absent Turianu Corneliu - pentru Ulici Laurenţiu - pentru Ungureanu Vasile - pentru Vasile Radu - absent Vasiliu Constantin Dan - absent Vasiliu Eugen - pentru Văcaru Vasile - absent Văcăroiu Nicolae - contra Verestoy Attila - pentru Vladislav Tiberiu - pentru Vornicu Sorin Adrian - pentru Vosganian Varujan - pentru Zavici Nicolae - pentru Încă o dată, absenţii. Alexandru Nicolae - absent Blaga Vasile - absent Bucur Corneliu Ioan - absent Cataramă Viorel - absent Cârciumaru Ion - absent Cerveni Niculae - absent Dide Nicolae - absent Dobrescu Răsvan - absent Drăgulescu Iosif Ştefan - absent Frunda Gyorgy - absent Juravlea Petru - pentru Lăzărescu Dan Amedeu - absent Marinescu Voinea Bogdan - absent Meleşcanu Teodor Viorel - absent Moisin Ioan - absent Morţun Alexandru - absent Nicolaescu Sergiu - absent Opriş Octavian - absent Păvălaşcu Gheorghe - absent Petrescu Mihai - absent Pruteanu George-Mihail - absent Roman Petre - pentru Stănoiu Mihaela-Rodica - absentă Ştireanu Octavian - absent Tocaci Emil - absent Tudor Corneliu Vadim - absent Vasile Radu - absent Vasiliu Constantin Dan - absent Văcaru Vasile - absent Vă mulţumesc. (Pauză pentru numărarea voturilor.)

Domnul Ion Diaconescu: Vă anunţăm rezultatul votului nominal: voturi pentru 244; voturi contra 160; absenţi 82. În consecinţă, hotărârea a fost aprobată. (Aplauze în sală.) Continuăm şedinţa noastră.

Domnul Şerban Săndulescu: Domnilor preşedinţi, Onorat Senat, Grupul parlamentar al P.N.Ţ.C.D. de la Senat doreşte să primească lista de la secretariat, când o va avea.