Şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 noiembrie 1999

	Şedinţa a început la ora 16,20. Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Vasile Miclăuş şi Miron Tudor Mitrea, secretari.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că, din totalul celor 342 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 268. Participă la alte acţiuni parlamentare 27, sunt absenţi 74. Cvorumul prevăzut de art.128 din Regulament este întrunit. Stimaţi colegi, Programul de lucru şi ordinea de zi au fost aprobate ultima joi din săptămâna ieri încheiată. La ordinea de zi, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a decis să vă propună modificările, care sper le-aţi înregistrat. Au ajuns la Biroul permanent 4 rapoarte de mediere, proiectul de Lege privind ratificarea Acordului dintre România şi Finlanda pentru evitarea dublei impuneri şi un proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei nr.45/1999. Mai sunt şi alte propuneri? Propuneri nu pot face decât liderii grupurilor parlamentare. Asta ştiţi.
	Domnul Alexandru Dumitru Radu: Da. Vorbesc în numele Grupului parlamentar U.S.D.-P.D.
	Domnul Vasile Lupu: Da. Vă rog.
	Domnul Alexandru Dumitru Radu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al Partidului Democrat vine cu o propunere asupra ordinii de zi. Şi, dacă sunteţi amabil să mă ascultaţi cu atenţie, deci în programul zilei de marţi şi joi, la poziţia 24, este proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.29 privind Codul aerian. Această ordonanţă a fost discutată de noi în luna mai. Din păcate, mai trebuia să lucrăm asupra ultimelor nouă articole, între art.100 şi 109, şi el a fost retrimis la comisie. Comisia, încă din sesiunea din primăvară, a întocmit raportul suplimentar şi de atunci este pe ordinea de zi a plenului Camerei. Vreau să fac o menţiunea că această ordonanţă a trecut prin Senat încă de acum doi ani, din anul 1997, iar iniţiatorul, crezând că acest proiect o să treacă foarte repede şi prin Camera Deputaţilor, a prins în cadrul acestui proiect o serie de noi norme cu privire la legislaţia internaţională. Din acest motiv considerăm că nu facem decât un mic efort dacă introducem pe punctul 6 al ordinii de zi în ziua de marţi acest proiect de lege pentru a finaliza acest proiect la care au muncit, vă spun, toată comisia, indiferent de apartenenţa politică. Cu ocazia aceasta, vrem şi noi să ne mândrim că am terminat, în sfârşit, o ordonanţă care este de doi ani în plenul Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: Da. Vă mulţumesc. Deci, mai întâi, propunerea Biroului permanent. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Propunerea Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Votat. Ordinea de zi, aşa cum a fost modificată. Cine este pentru? Împotrivă? Abţineri? Votat.
	Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă informez că la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor au fost înregistrate următoarele iniţiative legislative: 1. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr.177/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă nr.142/1999 privind instituirea sistemului de plată pentru motorină pe bază de bonuri valorice în vederea înfiinţării culturilor de cereale păioase şi efectuării arăturilor din toamna anului 1999, primit de la Guvern. Dacă tot a venit iarna, a venit şi ordonanţa. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Acest text va fi dezbătut în procedură de urgenţă, conform art.102 alin.3 din Regulament. 2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr.178/1999 pentru majorarea capitalului social al băncilor cu capital majoritar privat, primit de la Guvern. Au fost sesizate: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru aviz Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Conform art.102 alin.3 din Regulamentul Camerei, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă. 3. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr.55/1999 pentru interzicerea publicităţii produselor din tutun în sălile de spectacol şi interzicerea vânzării produselor din tutun minorilor, adoptat de Senat în şedinţa din 9 noiembrie 1999. Au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă; pentru aviz, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Conform art.102 alin.3 din Regulament, acest proiect urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă. 4. Proiectul de Lege pentru modificarea Acordului de cooperare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, semnat la Bucureşti la 26 mai 1999, adoptat de Senat în şedinţa din 8 noiembrie 1999. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; pentru avize: Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 5. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.47/1999 pentru ratificarea Acordului de asistenţă financiară nerambursabilă dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, din fondurile facilităţii globale de mediu pentru finanţarea Proiectului managementului consevării biodiversităţii, în valoare de 5,5 milioane dolari SUA echivalent, semnat la Washington la 17 iunie 1999, adoptat de Senat în şedinţa din 8 noiembrie 1999. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.40/1999 pentru ratificarea Acordului de împrumut între România, reprezentată de Ministerul Finanţelor, şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind proiectul de dezvoltare instituţională a sectorului privat, în valoare de 25 milioane dolari SUA, semnat la Washington D.C. la 17 iunie 1999, adoptat de Senat în şedinţa din 8 noiembrie 1999. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize: Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 7. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.60/1999 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România, Banca Europeană de Investiţii şi Societatea Comercială de Transport cu metroul Bucureşti – METROREX S.A. –, fosta regie autonomă de exploatare a metroului Bucureşti – METROREX – privind înfiinţarea proiectului de modernizare a metroului din Bucureşti, semnat la Luxemburg şi Bucureşti la 8, şi respectiv, 9 iunie, adoptat de Senat în şedinţa din 8 noiembrie 1999. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize, Comisia pentru industrie şi servicii, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 8. Propunerea legislativă privind sprijinirea şi întrajutorarea sinistraţilor din zonele calamitate, iniţiată de un număr de 6 deputaţi independenţi. Au fost sesizate: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize: Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 9. Propunerea legislativă pentru organizarea cooperaţiei agricole, iniţiată de un număr de 13 deputaţi. Cu această propunere legislativă au fost sesizate: în fond, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru avize: Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrului ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 10. Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.70/1994 în vederea reducerii impozitului pe profit, iniţiată de domnul deputat Adrian Tudor Moroianu Geamăn. Cu această propunere au fost sesizate: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru aviz, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 11. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.180/1999 privind modificarea bugetului de stat, nr.36/1999, primit de la Guvern. Cu acest proiect de lege au fost sesizate: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, comisia similară de la Senat; pentru avize: Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. În continuare, vă informez că la Biroul permanent al Camerei au fost înregistrate următoarele propuneri pentru care se solicită procedura de urgenţă: 1. Propunerea legislativă privind acordarea de burse pentru elevi şi studenţi, precum şi instituirea sistemului de premii pentru elevi ce obţin rezultate deosebite la olimpiadele şcolare naţionale şi internaţionale, iniţiată de Grupul parlamentar al P.U.N.R. Dacă doreşte cineva să susţină această propunere legislativă pentru procedura de urgenţă. Nu doreşte. Stimaţi colegi, P.U.N.R. atenţie! Aveţi o procedură de urgenţă solicitată. Doreşte cineva s-o susţină?
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) La care propunere?
	Domnul Vasile Lupu: Nu ştiţi care? V-o mai citesc odată: propunerea legislativă privind acordarea de burse pentru elevi şi studenţi. Vă rog.
	Domnul Ioan Gavra: Mulţumesc, domnule vicepreşedinte, Şi rugămintea este, conform procedurilor regulamentare, dumneavoastră să citiţi despre ce este vorba, întotdeauna, pentru că este bine colegii noştri să înţeleagă despre ce discutăm astăzi. Deci am cerut regimul de urgenţă în dezbaterea unei iniţiative legislative privind mărirea alocaţiilor bugetare pentru constituirea burselor studenţeşti la nivelul centrelor universitare, conform principiului autonomiei universitare. Nu mai este, cred, nevoie să motivăm acest lucru, studenţii au fost în stradă două săptămâni de zile pentru a-şi cere drepturile legale care nu le-au fost acordate şi, bineînţeles, aşa cum s-au încheiat şi protocoalele, care să sperăm că se vor aplica în final de primul-ministru şi unele asociaţii ale studenţilor din organizaţia studenţilor, să sperăm că se vor acorda de la buget creşterile respective, de la 120.000 la 200.000 lei pe student pe centru universitar, în aşa fel încât la fiecare centru universitar în parte, conform autonomiei universitare, să poată fi constituite burse care să acopere cel puţin costurile de cazare şi masă penru fiecare student în parte care primeşte burse, în limita disponibilului existent acolo. De aceea, având în vedere că acest conflict continuă, studenţii au intrat în grevă japoneză şi au promis că vor reveni în stradă dacă nu se rezolvă chestiunea, este bine ca să nu lăsăm la îndemâna niciunui guvernant de acum înainte chestiunea studenţilor. S-o legiferăm aşa cum este normal în asemenea fel încât studenţii României să constituie viitorul, aşa cum spunem toţi, electoral, dar din păcate material nu-i sprijinim. Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Supun votului dumneavoastră solicitarea Grupului parlamentar P.U.N.R. Poate secretarul de şedinţă din partea P.U.N.R. pofteşte la prezidiu să numere voturile. Vine, vine! (Domnul Vasile Miclăuş se îndreaptă către prezidiu) Cine este pentru? Celălalt secretar de şedinţă, domnul Albu de la Partidul Democrat, este? Din sală: Este chestor.
	Domnul Vasile Lupu: E chestor. Domnul Kónya de la U.D.M.R. este? Da. Ardelenii au rămas în Ardeal astăzi. 75 de voturi pentru. Împotrivă? 59 voturi împotrivă. Abţineri? 19 abţineri. Deci, 75 de voturi pentru, 59 voturi împotrivă şi 19 abţineri. Propunerea nu a fost adoptată. 2. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor prevederi ale Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, iniţiată de un număr de 7 parlamentari P.D.S.R. Pentru această propunere se solicită, de asemenea, procedura de urgenţă.
	Domnul Miron-Tudor Mitrea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am depus această iniţiativă legislativă datorită faptului că este evident că avem câteva probleme în ceea ce priveşte Legea 70, care trebuie modificată, pe care le-am şi discutat. Iniţiativa de modificare venită din partea Guvernului nu atinge aceste probleme, mă refer la 5% pentru consiliile judeţene şi aşa mai departe, nu vreau să intru foarte mult în amănunte, am discutat cu grupurile parlamentare, cu majoritatea am căzut de acord. Vă rog să fiţi de acord cu acest regim de urgenţă pentru această propunere, pentru această iniţiativă legislativă, astfel încât cele două proiecte, cel înaintat de grupul nostru parlamentar şi cel înaintat de Guvern, să poată fi discutate împreună şi să ajungem la un proiect de lege care să ne ajute să avem alegeri mai corecte, mai liniştite în anul viitor. Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Supun votului dumneavoastră solicitarea procedurii de urgenţă. Cine este pentru? 76 voturi pentru. Împotrivă? 56 voturi împotrivă. Abţineri? 23 de abţineri. (Vociferări, nedumeriri în sală privind numărarea voturilor) Propunerea nu a trecut. Cât e cvorumul? Din sală: Unde este al doilea secretar?
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Astăzi, avionul de Cluj nu a ajuns la Bucureşti şi invit, tot de la opoziţie, al doilea secretar, altfel nu avem o soluţie. (Domnul Miron-Tudor Mitrea şi-a ocupat locul la prezidiu, în calitate de secretar de şedinţă) Domnul Gaspar.
	Domnul Acsinte Gaspar: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vă rog să constataţi că hotărârea a fost adoptată în lipsă de cvorum. Ori de câte ori se adoptă o hotărâre, potrivit Constituţiei, votul este votul majorităţii, ceea ce înseamnă 172 de deputaţi. Au votat pentru 76, 56 contra şi 22 de abţineri, ceea ce înseamnă 155. Deci, urmează ca votul să fie repetat în momentul în care dumneavoastră veţi întruni cvorumul constituţional. (Aplauze)
	Domnul Vasile Lupu: Cvorumul de lucru este de 145. Din sală: Nu este corect. Recitiţi Regulamentul.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, În problemele procedurale ne-am pronunţat cu cvorumul de lucru. Deci, nu suntem în situaţia unui proiect de hotărâre, lege. Din sală: (din partea P.U.N.R.) Nu este corect. Este încălcat Regulamentul Camerei.
	Domnul Ioan Gavra: Procedură, domnule preşedinte.
	Domnul Vasile Lupu: Da, vă rog, domnule Gavra.
	Domnul Ioan Gavra: Domnule vicepreşedinte, Nu ne găsim pentru prima oară în faţa unei situaţii imposibile la nivelul Camerei Deputaţilor. Sigur că vina o purtăm tot noi, aceşti membri ai Camerei Deputaţilor, care nu înţelegem în totalitate să ne prezentăm la lucrări sau măcar pe grupuri parlamentare să fim în cvorum de lucru, adică cvorum înscris în Constituţie. Sigur că cvorumul de lucru este o invenţie a cuiva. O asemenea dispoziţie regulamentară nu există. Există articol în Regulament, cei care sunt absenţi învoiţi de către plenul Camerei Deputaţilor, că se află la comisie sau în activităţi parlamentare internaţionale, nu sunt socotiţi absenţi la cvorumul legal pentru adoptarea unei hotărâri, aşa cum spuneţi dumneavoastră, a unui proiect de lege dar şi a unei asemenea iniţiative, că este un vot la început, trebuie să fei cvorumul legal de lucru al Camerei Deputaţilor înscris în Constituţie, deci, jumătate plus unu din numărul membrilor Camerei Deputaţilor. Cvorumul de lucru este o găselniţă a nu ştiu cui, cu care încercăm să lucrăm şi să ocultăm absenteismul de care suntem tot noi vinovaţi. Deci nu există cvorum de lucru regulamentar, ci numai inventat, pentru a putea câteodată lucra cu câte 70. Vă daţi dumneavoastră seama ce ruşine pentru Camera Deputaţilor că din 342 de colegi spunem că cvorumul de lucru este 70. Lucrăm 70 din Camera Deputaţilor şi adoptăm legi. Este oare normal? Dar este neregulamentar. Daţi-mi din Regulament articolul prin care dumneavoastră puteţi să lucraţi cu cvorum de lucru şi nu cu cvorum legal. Şi nu numai adoptarea unui proiect de lege sau a unei iniţiative sau a unei hotărâri, ci în general, acum, s-au supus două iniţiative legislative pentru regim de urgenţă. Ce cvorum luaţi dumneavoastră de lucru? Nu. Luaţi cvorumul legal, adică jumătate plus unu.
	Domnul Vasile Lupu: Domnule Gavra, Regulamentul a fost adoptat pe când eraţi dumneavoastră majoritari.
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) Arătaţi-mi articolul din Regulament prin care dumneavoastră conduceţi lucrările prin cvorumul de lucru. Este o ruşine să stăm în sală doar 70 de deputaţi. Reveniţi la votul iniţial!
	Domnul Vasile Lupu: Rog chestorii şi liderii grupurilor parlamentare să invite colegii în sală. Dau citire art.195 alin.2: "Deputaţii cu aprobarea Camerei Deputaţilor sau a Biroului permanent pot participa la desfăşurarea altor acţiuni parlamentare, situaţie în care nu sunt consideraţi absenţi."
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) Pentru bani, nu pentru prezenţa în sală.
	Domnul Vasile Lupu: Resupunem la vot pe amândouă propunerile. Pe amândouă, domnule Gavra.
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) Aţi verificat cvorumul?
	Domnul Vasile Lupu: Dar cutuma este cealaltă. Stimaţi colegi, Vă rog, ocupaţi-vă locurile în bănci pentru a verifica cvorumul şi a ne pronunţa asupra celor două solicitări de procedură de urgenţă. Stimaţi colegi, Suntem în cvorum. Secretarul de şedinţă informează că suntem în cvorum. Reluăm votul. Propunerea legislativă privind acordarea de burse pentru elevi şi studenţi. Procedură de urgenţă solicitată de Grupul P.U.N.R., motivată de domnul deputat Ioan Gavra. Cine este pentru? 87. Împotrivă? 91 împotrivă. Abţineri? 17 abţineri. Propunerea nu a trecut. A doua solicitare de procedură de urgenţă. Din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R., propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor prevederi ale Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, iniţiată de un număr de 7 parlamentari P.D.S.R. Domnul Gaspar.
	Domnul Acsinte Gaspar: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cererea noastră ca această propunere legislativă să fie dezbătută în procedură de urgenţă este motivată de faptul că joi plenul a aprobat să se dezbată în procedură de urgenţă proiectul de Lege promovat de Guvern pentru modificarea Legii alegerilor locale. Dacă nu se vrea să se acorde procedura de urgenţă şi pentru acest proiect, atunci, domnule preşedinte, eu mă prevalez de art. 63 alin. 3 din regulament, care spune foarte clar: "În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de legi - şi propunerea noastră va merge tot la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport". Deci, noi aceasta dorim: să fie examinate împreună şi de aceea am cerut şi procedura de urgenţă. Oricum, comisia nu va putea promova raportul asupra proiectului de lege al Guvernului, fără să nu ţină seama că este sesizată cu un proiect de lege care are acelaşi obiect.
	Domnul Vasile Lupu: Supun votului dumneavoastră solicitarea Grupului P.D.S.R. Cine este pentru? 89 pentru. Vă rog, ocupaţi-vă locurile în bănci! Împotrivă? 97 împotrivă. Abţineri? 7 abţineri. Mulţumesc. Propunerea nu a trecut.
	Notă cu privire la legile depuse la secretarul general al Camerei Deputaţilor, pentru sesizarea de către deputaţi a Curţii Constituţionale. În conformitate cu prevederile art. 17 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii, următoarele legi: Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1998 privind acordarea de credite bancare pentru studenţii din învăţământul de stat; Legea privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni; Legea pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991; Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/1998 pentru modificarea art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/1997 privind stimularea cercetării, dezvoltării şi inovării.
	Stimaţi colegi, Avem o solicitare din partea Grupului Partidului Democrat U.S.D., ca domnul deputat Dorel Jurcan, în cadrul cotei alocate, să facă parte din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. O supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Votat.
	Preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, domnul deputat Emil Popescu are cuvântul, pentru a solicita validarea următorului candidat pe listă, după retragerea doamnei Silvia Petrovici. Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.
	Domnul Emil Teodor Popescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Pe scurt. Comisia de validare a fost sesizată că a devenit vacant un loc de deputat în Circumscripţia electorală nr...., urmare demisiei doamnei deputat Silvia Petrovici, aparţinând Grupului parlamentar al P.N.Ţ.C.D.- Civic Ecologist. În conformitate cu dispoziţia din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, în caz de vacanţă a mandatelor, supleanţii vor ocupa locurile vacante, în ordinea în care sunt înscrişi pe liste, dacă până la data validării, partidele sau formaţiunile politice etc. confirmă în scris că aparţin acestora. În legătură cu ocuparea locului vacant, comisia de validare, procedând, în ziua de 15 noiembrie, la examinarea dosarului în cauză, a constatat următoarele: pe lista supleanţilor publicată în "Monitorul Oficial", partea I, pentru Convenţia Democrată Română din partea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat figurează la nr. curent 305 ca prim supleant în Circumscripţia electorală 42 Ilfov domnul Dumitru Teodor Podaru. La dosarul de validare se află scrisoarea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, în care se precizează: supleantul mai sus nominalizat aparţine şi în prezent acestui partid, pe listele căruia a candidat la alegerile din noiembrie. De asemenea, supleantul a declarat în scris că acceptă mandatul de deputat şi a prezentat dovada depunerii la preşedintele Camerei Deputaţilor a declaraţiei prevăzute la articolul..., legea nr.... privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor şi a altor persoane etc. Având în vedere cele constatate şi reţinând că au fost respectate prevederile legale referitoare la alegerea supleantului, Comisia de validare propune Camerei Deputaţilor validarea mandatului de deputat al domnului Dumitru Teodor Podaru, ales în Circumscripţia electorală nr. 42 Ilfov. Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Supun votului dumneavoastră cererea de validare. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Votat cu unanimitate. Felicităm pe doamna deputat Silvia Petrovici pentru noua misiune primită şi, de asemenea, pe noul coleg care va trudi alături de noi la facerea legilor.
	Doamnelor şi domnilor deputaţi, Trecem la dezbaterea moţiunii iniţiată de un grup de 64 de deputaţi, programată pentru astăzi. Poftiţi, domnule secretar.
	Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Datorită faptului că Biroul permanent încearcă astăzi, pentru prima oară de când acest Parlament s-a reunit, să facă o propunere de modificare a unei cutume, înainte de intrarea în discuţia moţiunii, Grupul parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România cere o întrunire a liderilor de grup. Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: 15 minute pentru întrunirea liderilor. Pauză Liderii s-au întrunit, au stabilit şi putem merge mai departe cu timpul de lucru convenit între lideri, peste hotărârea Biroului permanent. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Invităm reprezentantul semnatarilor moţiunii să dea citire textului. Domnul deputat Anghel Stanciu are cuvântul.
	Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Distins ministru, Vă adresăm rugămintea să audiaţi, fără prejudecăţi, ură, presiuni şi etichetări violatoare de conştiinţă, prezenta moţiune privind politicile educaţionale promovate prin intermediul manualelor de istorie, iniţiată de 64 de deputaţi. Subsemnaţii deputaţi, aflaţi în exerciţiul unui mandat reprezentativ, solicităm, în baza prevederilor art. 142 – 147 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi în temeiul art. 111 – 112 din Constituţia României, exprimarea poziţiei plenului Camerei Deputaţilor faţă de noile finalităţi, scopuri ale învăţământului, implementate de Guvern prin intermediul politicilor educaţionale, promovate de Ministerul Educaţiei Naţionale. Opinia noastră se referă la faptul că noile finalităţi sunt puse artificial în opoziţie cu cele prevăzute în Legea învăţământului, prin impunerea selectivă, neponderată, necorelată cu adevărul istoric a anumitor idei din Recomandarea nr. 1283 a Adunării parlamentare a Consiliului Europei din 1996, privind istoria şi studiul istoriei, cuprinse în noile programe şcolare şi manualele de istorie elaborate şi aprobate de comisia de specialitate a ministerului, eludând conştient prevederile punctului 10 din recomandarea amintită, potrivit căruia: "Cetăţenii au dreptul să înveţe istoria nemanipulată. Statul trebuie să afirme acest drept şi să încurajeze cercetarea ştiinţifică, fără tendinţe politice". Finalităţile din Legea învăţământului la care facem referire sunt: "învăţământul contribuie la păstrarea identităţii naţionale" - art. 3 alin. 1; "formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective prin asimilarea de cunoştinţe ştiinţifice" - art. 4, alin. 1, lit. b; "învăţământul asigură cultivarea dragostei faţă de ţară, faţă de trecutul istoric, de tradiţiile poporului român" – art. 4, alin. 2. Această opoziţie voită între cele două tipuri de finalităţi ale învăţământului, materializată în noua programă de istorie, respectiv în unele manuale de istorie alternativă, revelator fiind manualul de istorie coordonat de Sorin Mitu, Editura "Sigma", lansată de Ministerul Educaţiei Naţionale, (octombrie 1998), în colaborare cu Biroul P.E.R., (Proiectul pentru relaţii etnice), este developată într-un document edificator, prin care s-au lansat principiile structurale ale noilor politici educaţionale: "Ce fel de istorie predăm? Una de tip mobilizator, cu modele de eroism şi patriotism, cu menirea de a genera loialitate naţională sau o istorie de tip european, prin care se înţelege prezentul, deci o istorie a instituţiilor politice, a statului, a principalelor ideologii ce au marcat trecutul prezent şi astăzi. Prezentarea istoriei României în contextul istoriei ţărilor central-est europene, un mijloc de integrare spirituală regională şi un gest oferit minorităţilor". Baza acestei noi politici educaţionale exclusiviste (ori, ori) şi nu integratoare (şi, şi,) este rezultatul preluării de către Ministerul Educaţiei Naţionale, în mod mecanic, a anumitor prevederi înscrise în Recomandarea nr.1283, concretizate în formularea a noi tematici, respectiv modalităţi de proiectare şi predare a istoriei. Considerăm că acestea se bazează pe dorinţa unora de a se afirma prin absolutizarea principiului demitizării şi separării intenţionat artificiale a valorilor naţionale de cele europene, în scopul atingerii unei finalităţi incerte ("omul nou" - homo europaeus - cu vagi trăsături româneşti), fapt care a şi condus, inevitabil, la elaborarea unei noi programe şcolare, cu exprimări generale vagi, pe baza căreia a rezultat un manual edificator (coordonator Sorin Mitu), faţă de care instituţii de prestigiu şi specialişti de certă valoare ştiinţifică opinează: - "Nu corespunde exigenţelor unui manual menit că contribuie la educaţia naţională a unor tineri. Aspecte importante ale devenirii istorice a poporului român sunt omise, altele, ca şi personalităţi de seamă ale istoriei naţionale sunt prezentate unilateral şi neechilibrat, în multe locuri suntem confruntaţi cu o tratare superficială. Evident că nu poate fi vorba de o interzicere sau cenzurare dar, totodată, atâta timp cât manualul nu corespunde exigenţelor fireşti, considerăm că nu este normal ca el să beneficieze de avizul Ministerului Educaţiei Naţionale". (Academia Română, Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologice.) - "Opinia specialiştilor din Facultatea de Istorie este că acesta este inegal, cuprinzând atât lecţii redactate excelent din punct de vedere metodic şi ştiinţific, cât şi părţi mai puţin reuşite, deficitare ca informaţie şi concepţie". (Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie.) - "Membrii catedrei consideră că ar fi necesară o selecţie mai riguroasă a manualelor pentru publicare, pentru a se evita calitatea necorespunzătoare a unora dintre ele, cum este cazul manualului apărut la Editura "Sigma", pe care noi îl considerăm cel mai controversat din cele cinci, ca şi informaţie şi interpretare. Manualele necorespunzătoare duc la îndepărtarea elevilor de istoria naţională, la diminuarea sentimentului demnităţii naţionale". (Universitatea din Timişoara, Facultatea de Litere, Filozofie şi Istorie.) - "Programa pe baza căreia s-a redactat prezentul manual are carenţe în conţinut şi formulări, ca şi în prezentarea echilibrată a capitolelor şi perioadelor din Istoria Românilor". - "Este inadmisibil să lipsească problema etnogenezei românilor şi a glotogenezei; lipsesc şi alte capitole semnificative din istoria României, unele formulări sunt inadecvate; ponderea acordată epocilor şi problemelor istorice este discutabilă." (Universitatea Babes-Bolyai din Cluj Napoca, Facultatea de Istorie şi Filozofie.) - Constatăm, mai întâi, o mare superficialitate în abordarea şi tratarea unor teme, eliminarea unora dintre cele mai importante perioade istorice şi pe făptuitorii lor, denotă superficialitate, o detaşare arogantă faţă de evenimentele narate şi necunoaşterea metodologiei istoriei". (Universitatea "Ovidius" din Constanţa, Facultatea de Istorie, Drept, Ştiinţe Administrative.) Aceste opinii, relativ categorice, sunt generate de liniile directoare impuse prin programă în structurarea manualului, astfel încât, prin "fuga" de aşa-zisul naţionalism istoric, s-a reuşit să se minimalizeze, să se semene incertitudini şi confuzii în problemele esenţiale ale românilor, spre a se evita, în concepţia autorilor, modele de eroism şi patriotism care ar fi putut genera demnitate şi loialitate naţională sau ar fi "jignit" unele minorităţi naţionale. Pentru atingerea acestor obiective ignobile s-a acţionat prin: a) demitizare forţată şi impunerea imaginarului. Astfel, formarea poporului român este "o poveste"; Menumorut, Glad şi Gelu "nu au existat cu adevărat". Elitele de la începutul epocii moderne "credeau" că o societate nu se poate dezvolta în mod corespunzător decât într-un cadru naţional propriu. Intelectualii romantici "vor inventa" naţiunea română modernă, adică vor scrie o istorie a acesteia etc.; b) deformarea realităţii istorice, prin prezentări insignifiante sau omisiuni bine calculate. Mileniul I, hotărâtor pentru formarea limbii şi a poporului român, pentru statornicirea sa statală pe toată aria geografică dintre Tisa, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, confirmate de descoperirile istorice din ultimele decenii, este expediat în câteva cuvinte. S-au eliminat datele despre venirea ungurilor în România şi agresarea voievodatelor româneşti de către aceştia. S-a renunţat la Mihai, întâiul unificator, şi la Vlad Ţepeş, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, cei care au făcut zid expansiunii otomane în centrul Europei. Răscoala condusă de Horia, Cloşca şi Crişan, redusă doar la acte de sălbăticie, este grosolan falsificată. Românii trebuiau să apară drept nişte sălbatici, criminali, care "au ucis multe familii nevinovate". Despre cauze, program, represiunea sălbatică a răscoalei, nimic! Referindu-se la evenimentele din 1848 – 1849 din Transilvania, autorii nu menţionează faptul esenţial, şi anume hotărârea Dietei maghiare de la Cluj privind "unirea" Transilvaniei cu Ungaria, ceea ce însemna lipsirea românilor de drepturi naţionale şi politice, mai 1848. Se elimină cu totul din problematica anului 1848 din Transilvania acţiunea antiromânească a lui Kossuth, inclusiv represiunile sângeroase ale armatelor ungare, conduse de generalul Bem, contra revoluţiei române şi altele. Se elimină caracterul plebiscitar al adunărilor de la Cernăuţi şi Alba Iulia, considerate a fi fost doar "reprezentative", reluându-se vechea teză a lui Roller privind rolul jucat de armata română pentru unire. Se evită să se precizeze că prin tratate de pace s-au confirmat hotarele României, specificate în actele de unire de la 27 martie, 28 noiembrie şi 1 decembrie 1918 şi nicidecum că România Mare a fost rezultatul tratatelor de pace etc. c) Ignorarea, minimalizarea şi persiflarea unor personalităţi istorice. Decebal avea "buze senzuale", Traian era tuns "cu breton", Cuza avea doi copii născuţi din legătura cu Maria Obrenovici, adoptaţi în 1865, Mihai Viteazul "supune" sub aceeaşi stăpânire Ţara Românească, Transilvania şi Moldova, el fiind "personajul preferat al istoricilor români", Vlad Ţepeş a ajuns cea mai populară figură a istoriei medievale româneşti pe plan mondial "datorită filmelor care îl înfăţişează ca un vampir", Ştefan cel Mare, "după o domnie plină de războaie, se închină şi el turcilor". Actele reale, de valoare istorică, ale acestor personalităţi sunt minimalizate sau nici nu sunt menţionate şi altele. d) Politizarea evenimentelor. Cea mai frapantă politizare priveşte evenimentele din 1989 şi până astăzi. Autorii minimalizează Revoluţia din decembrie 1989, folosind expresii, "ca manifestaţii de protest", "revoltă populară", "revolta din decembrie 1989". Nu se analizează comunicatul către ţară din 22 decembrie 1989 şi evoluţia concretă a evenimentelor, ci se operează cu slogane politice: "neocomunişti", "structuri neocomuniste". În continuare, sunt nenumărate aprecieri asupra evoluţiei societăţii româneşti, neconforme cu realitatea. Faţă de toate acestea, redăm aprecierile Academiei Române, referitor la programa şcolară şi conţinutul manualului în discuţie, care se simte datoare să se pronunţe asupra recentelor încercări de acreditare "a unei viziuni neştiinţifice despre trecutul naţional şi a tendinţei mai generale de a bagateliza, marginaliza şi mistifica modelele şi personalităţile istoriei noastre..." "Aceste reprezentări şi comentarii minimalizante, falsificatoare, vin în contradicţie flagrantă cu rezultatele şi judecăţile atât ale istoriografiei ştiinţifice româneşti din perioada pretotalitară sau de astăzi, cât şi ale multor specialişti străini care s-au aplecat asupra trecutului nostru. Consecinţele vor fi deosebit de grave în ce priveşte pregătirea elevilor, imaginea lor despre poporul român, despre istoria şi cultura lui. Nu este greu de imaginat ce poate să înţeleagă un elev despre toate acestea, când învaţă după un manual din care au dispărut miturile spiritualităţii româneşti, iar marile personalităţi ale istoriei, când nu sunt totalmente ignorate, sunt prezentate în două-trei rânduri şi deseori persiflate". Drept consecinţă a celor prezentate, ce au la bază opiniile specialiştilor din instituţiile de prestigiu ale statului, apreciem că toate acestea încalcă prevederile Legii învăţământului, art. 3 şi art. 4, şi normele eticii profesionale prin eludarea adevărului istoric. Totodată menţionăm că nu au fost formulate în programa şcolară obiectivele formative ale disciplinei şi nici nu au fost prezentate criteriile de recomandare a manualelor, încălcându-se astfel prevederile art. 127 şi 128 din Legea învăţământului. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Am prezentat aceste probleme privind modul cum se încearcă să fie eludat conţinutul naţional patriotic din componentele procesului de educaţie, contravenindu-se astfel flagrant prevederilor legale, tradiţiei istoriografice româneşti, principiilor universal recunoscute ale acordării faptului istoric, dar şi finalităţii ştiinţei istorice. Toată această strădanie a celor care nu privesc cu respect trecutul istoric, caută să şteargă praful timpului de pe vechile teorii ale lui Roller, relevate ca noi descoperiri istorice, şi le amplifică sub imboldul unor scopuri bine definite, pentru a ne îndepărta spre o identitate îndoielnic europeană, nerecomandată de nimeni, care nu aduce decât rău ţării şi tineretului acestuia. Un tânăr al viitorului, aparţinând unei Românii integrate în structurile europene, trebuie mai întâi să ştie cine i-au fost înaintaşii, sacrificiile făcute pentru a exista astăzi, să privească cu respect trecutul nostru naţional, pentru că numai aşa va reuşi să-şi perceapă locul său adevărat, nemistificat în noua Europă. În consecinţă, faţă de cele prezentate, solicităm plenului Camerei Deputaţilor, în virtutea atribuţiunilor ce-i revin, să-şi precizeze poziţia prin impunerea finalităţilor învăţământului prevăzute în lege, art. 3 şi art. 4, însuşindu-şi decizia votată de cele două comisii de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţa comună din 20 octombrie 1999, respectiv: 1) Camera Deputaţilor îşi exprimă deplinul acord cu existenţa manualelor alternative; 2) Solicită rediscutarea şi reevaluarea actualelor programe de istorie a românilor şi elaborarea de noi programe, prin prisma finalităţilor prevăzute în art. 3 şi 4 din Legea învăţământului şi a standardelor internaţionale, respectiv a unor prevederi concordante legii şi specificului românesc din Recomandarea nr.1283/1986 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind istoria şi studiul istoriei. 3) Solicită Guvernului, respectiv Ministerului Educaţiei Naţionale, retragerea autorizaţiei de folosire ca manual de istorie pentru clasa a XII-a a cărţii editate de Editura "Sigma" 1999, până la o eventuală revizuire a sa de către autori, în sensul celor precizate de specialişti şi în conformitate cu finalităţile prevăzute de lege. Această moţiune a fost iniţiată şi susţinută de domnii deputaţi: Chiriac Mihai – Circumscripţia electorală nr. 34 Suceava, Tarna Gheorghe – Circumscripţia nr. 23 Ialomiţa, Boştinaru Victor – Circumscripţia nr. 16 Dâmboviţa, Boda Iosif – Circumscripţia nr. 41 Bucureşti...
	Domnul Vasile Lupu: Domnule deputat, nu este în tradiţia moţiunilor dezbătute în Camera Deputaţilor să se citească lista. Lista este cunoscută, doar vom...
	Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Atunci vă rog să-mi permiteţi să precizez că această moţiune, după cum rezultă şi din începutul citirii listei, este prima moţiune din aprilie 1990, de când există legal noul Parlament, depusă de un grup de deputaţi ca reprezentanţi ai alegătorilor din circumscripţiile electorale şi nu ca membri ai unui partid sau ai unui grup parlamentar. De asemenea, este prima moţiune care nu este direcţionată împotriva Guvernului, nu este direcţionată împotriva Ministerului Educaţiei Naţionale sau împotriva actualei majorităţi parlamentare. Moţiunea solicită, de fapt, în baza prevederilor regulamentului şi a Constituţiei, să se exprime clar o opţiune: ce fel de istorie predăm? Adică: A) una de tip mobilizator, cu modele de eroism, patriotism, mândria de a genera loialitate naţională; ori B), o istorie aşa-zis europeană, prin care se înţelege prezentul, deci, o istorie a instituţiilor publice ale statului. Prin urmare, semnatarii solicită ca în locul unei politici educaţionale exclusiviste, de tip ori A ori B, să acceptăm o politică educaţională integralistă, adică, şi A şi B. Cu încrederea că această solicitare a noastră va fi acceptată...
	Domnul Vasile Lupu: Domnule deputat, aţi intrat în dezbaterea moţiunii! Opriţi-vă, vă rog!
	Domnul Anghel Stanciu: ...vă mulţumim pentru atenţie.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Moţiunea a fost iniţiată de un număr de 64 deputaţi. Întrebarea este: vreunul din semnatari îşi retrage semnătura de pe această iniţiativă? Poftiţi, domnule deputat Vasilescu.
	Domnul Valentin Vasilescu: Din partea Partidului Ecologist Român, îmi retrag semnătura de pe moţiune. Voci din Opoziţie: Cine sunteţi?
	Domnul Valentin Vasilescu: Valentin Vasilescu, deputat de Prahova. (Rumoare, vociferări, proteste.)
	Domnul Vasile Lupu: Următorul? Poftiţi, domnule deputat, aveţi cuvântul!
	Domnul Ioan Roşca: Sunt deputatul Roşca, de Dolj, declar prin prezenta că îmi retrag semnătura de pe moţiune. S-a făcut prea multă politică! Aplaudaţi, vă rog, domnilor! (Vociferări, proteste ale deputaţilor din Opoziţie.)
	Domnul Vasile Lupu: Doi. Următorul? Are cuvântul domnul deputat Boştinaru.
	Domnul Victor Boştinaru: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnul ministru, Domnilor secretari de stat, Aş dori să menţionez de la început că, spre a nu se interpreta cumva atitudinea membrilor Grupului parlamentar al PD ca un gest de cenzură faţă de o carte publicată în România, am decis, personal, să-mi retrag semnătura. Dar în egală măsură, domnule ministru şi distinşi colegi, în ciuda aprigei dispute politice angajate cu ocazia dezbaterilor asupra manualului de istorie, vreau să precizez că gestul semnatarilor din partea Grupului parlamentar al PD este determinat de considerente ştiinţifice şi profesionale, de dorinţa ca distanţa dintre discursul despre reformă şi realităţile din sistemul educaţiei naţionale să se reducă. Voci din Opoziţie: Dezbate moţiunea?
	Domnul Victor Boştinaru: Am privilegiul să reprezint un partid care nu a fost niciodată perceput ca naţionalist, ci, dimpotrivă, ca o voce autentic europeană. (Proteste, vociferări.)
	Domnul Vasile Lupu: Domnule deputat, intrăm în dezbatere! Vă rog! Interveniţi la timpul pe care îl aveţi afectat! Am reţinut, v-aţi retras semnătura. Alţi colegi deputaţi? Poftiţi! Aveţi cuvântul, domnule deputat!
	Domnul Viorel Lixăndroiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt deputatul Viorel Lixăndroiu şi vreau să vă spun că îmi retrag semnătura, pentru că s-a politizat excesiv de mult această acţiune. Am crezut într-o acţiune serioasă, într-o dezbatere serioasă, nu s-a întâmplat aşa ceva, i s-a dat o conotaţie politică deosebită şi nu mai este cazul să mai discutăm.
	Domnul Marcu Tudor: (din sală) Sunteţi penibili, oameni dragi! Servilism penibil!
	Domnul Vasile Lupu: Mai există vreun coleg deputat care doreşte să-şi retragă semnătura? Domnul deputat Otto Weber. (Vociferări, proteste ale deputaţilor din Opoziţie.) Vă rog, linişte în sală, stimaţi colegi, este o procedură parlamentară! Vă rog, linişte! Poftiţi, domnule preşedinte, aveţi cuvântul!
	Domnul Ernest-Otto Weber: Domnilor deputaţi, Deputaţii PER-ului au depus semnătură pentru retragerea manualului de istorie. Protestul nostru a fost transformat, fără ştirea noastră, în moţiune simplă, cu care nu suntem de acord. De aceea, în concluzie, vom vota contra moţiunii. (Aplauze ironice ale deputaţilor din Opoziţie.)
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc. Următorul, mai există?
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) Domnul Diaconescu cere cuvântul! Şi dânsul se retrage!
	Domnul Gheorghe Ana: (din sală) Mai sunt 59!
	Domnul Marcu Tudor: (din sală) Pe locurile rămase se înscriu UDMR-iştii!
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Domnul Protopopescu are cuvântul, dânsul fiind al şaselea.
	Domnul Cornel Protopopescu: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ţinând cont de situaţia care s-a creat după semnarea unui tabel prin care iniţiatorul a propus strângerea unor semnături pentru retragerea manualului de istorie apărut la Editura "Sigma", am depus şi eu această semnătură, am fost de acord cu retragerea, dar nu în sensul care s-a dat acestui tabel, transformându-l în moţiune, chiar dacă e simplă. În consecinţă, mă consider că nu sunt semnatarul acestei moţiuni şi îmi retrag semnătura. Vă mulţumesc. (Vociferări, proteste.)
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Din 64, au mai rămas 58, ne oprim aici?
	Domnul Petru-Şerban Mihăilescu: (din sală) Procedură!
	Domnul Vasile Lupu: Poftiţi, domnule deputat!
	Domnul Petru-Şerban Mihăilescu: Domnule preşedinte, Dacă e atâta curaj politic, pe procedură, eu vă întreb: eu pot să o semnez, că nu am semnat-o? Vă mulţumesc. Deputaţi din Opoziţie: Bravo! (Aplauze.) Deputaţi din majoritate: Nu se poate!
	Domnul Vasile Lupu: Data viitoare, domnule deputat...
	Domnul Petru-Şerban Mihăilescu: Vă rog să mă iertaţi, nu mi-aţi pronunţat numele, dar aţi pronunţat "domnule deputat". Deci, atâta vreme cât sunt atâta discuţii şi atâtea posibilităţi, încă o dată, vă rog să vă consultaţi cu Comisia juridică, să-mi răspundeţi dacă se poate sau nu. Vă mulţumesc. (Rumoare, vociferări, proteste.)
	Domnul Vasile Lupu: Domnul Sassu.
	Domnul Alexandru Sassu: Vă amintesc că în legislatura trecută a mai fost o astfel de discuţie, şi concluzia Parlamentului de atunci este că o moţiune nu poate fi semnată după data în care ea a fost depusă. Voci din Opoziţie: De ce?
	Domnul Alexandru Sassu: Vă amintesc încă o dată, această discuţie a mai avut loc în Parlamentul trecut şi aceasta a fost concluzia lui.
	Domnul Corneliu Ciontu: (din sală) Este o concluzie, nu o prevedere regulamentară!
	Domnul Alexandru Sassu: Dacă vrea să-şi exprime acordul, o poate face prin discurs sau prin vot.
	Domnul Vasile Lupu: Domnul deputat Ioan Gavra.
	Domnul Ioan Gavra: Domnule vicepreşedinte, Sigur că interpretările regulamentare sunt diferite, depinde din care parte a sălii sunt vorbitorii. Dumneavoastră aveţi dreptate, că trebuie modificat regulamentul, pentru că uite unde ajungem! În regulament nu se scrie nici că poate, nici că nu poate şi, vorba domnului Severin - regretatul de la PD, dar deputat independent, pentru care eu îl felicit -: dacă nu se scrie, se poate! Dacă nu se interzice, se poate! Nu? Că aşa e juridic, aşa spun juriştii! Dar, hai, să nu mai întârziem, domnule vicepreşedinte, că dumneavoastră azi sunteţi cam obosit, încurcaţi şi cifrele, încurcaţi şi deputaţii! Haideţi să începem dezbaterea! Mai vedeţi dacă e pe aici şi domnul Diaconescu, să vină şi dânsul la lucrări, că nu l-am văzut de vreo lună pe la lucrările Camerei Deputaţilor, şi ar fi bine să-l mai vedem din când în când, să nu credem că e în altă parte! Doamne fereşte! Şi să vină, pentru că domnia sa este preşedinte! Şi când era domnul Năstase preşedinte, îmi amintesc că un coleg de la PD, în fiecare săptămână, îl ruga să vină la lucrări, la modul ironic şi sarcastic. Noi nu-l rugăm sarcastic, dar ar fi bine să mai participe, să vadă ce se întâmplă la Camera Deputaţilor, pe care, cu onoare, o conduce! Că l-am ales pentru 4 ani de zile şi nu se ştie dacă îi încheie, până la sfârşit, cei 4 ani de zile! Începeţi dezbaterea, nu mai căutaţi, că nu mai sunt alţii să se retragă! Sunt 58, câţi au rămas, haide să începem, că e ora 18,00, domnule vicepreşedinte! Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: De acord, domnule deputat. Doar să vă citesc art. 146 din regulament: "După începerea discutării moţiunii, deputaţii nu îşi pot retrage adeziunea la moţiune." Ca atare, până la începerea discutării, retragerea se poate face; este deja o cutumă. Voci din Opoziţie: Când începe, mâine?
	Domnul Vasile Lupu: După părerea mea, s-ar putea şi alţii înscrie, până la începerea dezbaterii moţiunii, eu nu am nimic împotrivă. Domnul Ciumara.
	Domnul Mircea Ciumara: Domnule preşedinte, Dacă doresc să mai semneze şi alţii, n-au decât să retragă moţiunea acum, şi când vor avea semnături suficiente, să o înscrie. Deci, sau intrăm în dezbatere sau retrag moţiunea. Mulţumesc. (Proteste, vociferări.)
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Regulamentul vorbeşte de "iniţierea" moţiunii, până în momentul dezbaterii: semnatarii au iniţiat moţiunea, au prezentat-o aici, dacă deschidem posibilitatea ca în acest moment să o mai semneze şi alţii, este clar că am ratat dezbaterea!
	Domnul Marcu Tudor: (din sală) Dar la retras de ce le-aţi permis! Dumneavoastră aţi vrut să o ratăm!
	Domnul Vasile Lupu: Poftiţi, domnule Stanciu!
	Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte de şedinţă, E drept că noi doi am luat-o mai molcom, aşa, ca la Iaşi... Haideţi să întrebaţi dacă mai este cineva care îşi retrage semnătura, stabilim dacă numărul este cel corespunzător, de minimum 50, şi daţi drumul la dezbateri! Mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: Domnul Buzatu.
	Domnul Dumitru Buzatu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, De fapt, aş vrea să vă dau o mână de ajutor, procedural, aşa cum am făcut şi în alte dăţi. Eu constat că dumneavoastră încercaţi, de o bună bucată de vreme, să-i trageţi pe cei din sală la microfon pentru a se retrage de pe această listă şi, în acelaşi timp, că străduinţa dumneavoastră este fără obiect, în ultimele zece minute. De aceea, eu v-aş propune, dacă e posibil, ca dumneavoastră să amânaţi până data viitoare, până când membrii coaliţiei şi cei pe care îi mai puteţi convinge se hotărăsc să se retragă de pe listă şi, atunci, nu va mai fi nevoie să facem dezbatere! Or, în caz contrar, ar fi momentul să daţi drumul acestei dezbateri, constatând că nu mai e nimeni dintre aceia pe care doriţi să-i trageţi la microfon pentru a solicita retragerea de pe listă. Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru înţelegerea de care daţi dovadă.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Să lămurim lucrurile. Înainte de şedinţă, s-au anunţat mai mulţi deputaţi înscrişi la cuvânt, că vor să declare retragerea de pe listă. Trebua să-i invit, e clar! Şi, acum, considerăm procedura încheiată: 58 au rămas pe listă, din 64. Trecem la dezbaterea moţiunii. Supun timpii conveniţi de liderii grupurilor parlamentare, într-o nouă variantă decât cea propusă de Biroul permanent, votului dumneavoastră. Deci: - Guvernului i se alocă 45 de minute, pe care şi le administrează singur, la începutul şi sfârşitul dezbaterilor, aceasta este propunerea. - Grupurilor parlamentare să li se afecteze câte 20 de secunde pentru fiecare deputat din componenţa grupului, fără, însă, ca timpul afectat pentru fiecare grup parlamentar să fie sub 4 minute. - Deputaţii fără apartenenţă la grupuri parlamentare urmează să-şi desemeneze în scris un număr de vorbitori, în cadrul timpului alocat, ceea ce s-a realizat până în prezent. În numele independenţilor s-a anunţat domnul deputat Popa Nicolae. Stimaţi colegi, Şi, acum, timpii calculaţi: PNŢCD Civic Ecologist, 85 membri, timp total – 28 de minute; PDSR – 26 de minute; PD (USD) – 12 minute; PNL – 10 minute; UDMR – 8 minute; PRM – 6 minute; PUNR – 4 minute; Grupul minorităţilor, altele decât cea maghiar㠖 5 minute; deputaţii independenţi – 14 minute. Supun votului dumneavoastră această propunere. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. Votat. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În continuare, este invitat reprezentantul Guvernului, domnul ministru Andrei Marga, pentru a răspunde textului prezentat de reprezentantul semnatarilor. Aveţi cuvântul, domnule ministru.
	Domnul Andrei Marga: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Este dreptul indiscutabil al Parlamentului României să examineze promovarea de programe adecvate de către instanţele executive ale puterii şi salutăm ocazia unei astfel de examinări a politicilor educaţionale. În mod firesc, ne interesează opiniile membrilor societăţii noastre şi, cu deosebire, ale forului suprem, care este Parlamentul, cu privire la ceea ce se face şi ceea ce este de făcut în domeniul de larg interes al educaţiei. O discuţie încadrată în competenţe legale, pe orice subiect al educaţiei, este oportună oricând şi o acceptăm din capul locului cu disponibilitate. Aş vrea să evoc, dintre raţiunile acestei disponibilităţi, doar una, sper concludentă. Am în vedere evaluarea politicii educaţionale a Ministerului Educaţiei Naţionale. În Agenda 2000, cunoscutul document privind evoluţia României spre aderarea la Uniunea Europeană, se semnalează, pentru anii de dinainte de 1997, piedicile la reforma învăţământului şi chiar stagnarea acesteia. În 1998 şi 1999, evaluările experţilor din ţară şi din afara ţării privind reforma învăţământului sunt substanţial diferite. Ultimele două rapoarte anuale ale Uniunii Europene, expertizele instituţiilor internaţionale – ca să cităm observatorii neutri – arată limpede că Ministerul Educaţiei Naţionale a angajat paşii majori şi efectuează o reformă reală a învăţământului. De pildă, raportul din 1998 al Uniunii Europene subliniază că: "Ministerul Educaţiei Naţionale a întreprins paşii majori spre reforma instituţională şi legislativă." La rândul său, raportul OECD din 1998 arată că sistemul educaţiei în România: "Oferă un impresionat serviciu public şi este angajat într-o schimbare profundă, pentru a ameliora calitatea învăţării şi predării, precum şi întreaga organizare şi managementul educaţiei." Evident, aceste schimbări s-au realizat pe fondul dificultăţilor întârziatei privatizări şi ale consecinţelor negative ale amânării reformelor din România anilor ’90. Dezbaterea de azi are sorţi să fie productivă, în contextul reformelor structurale promovate de coaliţia de guvernare şi al eforturilor de a integra România în Uniunea Europeană, depăşind obstacole create de forţe ostile, la tot pasul. Daţi-mi voie să consider Moţiunea privind politicile educaţionale promovate prin manualele de istoria românilor, realizată deputatul PRM Anghel Stanciu ca moţiune simplă la Camera Deputaţilor, sub aceste aspecte. Subiectul moţiunii se referă, de fapt, la editarea manualelor alternative de istorie în licee, în particular, la manualele de istorie pentru ultima clasă de liceu. Cu regret, trebuie să semnalez că mulţi dintre cei care s-au pronunţat asupra manualelor de istorie pentru clasa a XII-a, manuale care sunt în număr de 5, le cunoşteau vag.
	Domnul Petre Ţurlea: (din sală) Minciună!
	Domnul Andrei Marga: Rareori au fost ascultaţi istoricii de profesie, prea puţin s-au citit manualele alternative de istorie din România interbelică.
	Domnul Petre Ţurlea: (din sală) De unde ştii, domnule?
	Domnul Andrei Marga: Nici unul din criticii manualelor alternative nu are o privire comparativă asupra învăţământului de azi din diferite ţări.
	Domnul Petre Ţurlea: (din sală) Nu este adevărat!
	Domnul Andrei Marga: Se confundă gusturi şi impresii personale, cu judecăţi profesionale!
	Domnul Petre Ţurlea: (din sală) I-auzi!
	Domnul Andrei Marga: Cei mai mulţi nu corelează ceea ce elevii învaţă în clasa a XII-a cu ceea ce ei învaţă în fiecare clasă la istorie, începând din clasa a IV-a şi terminând cu ultima clasă de liceu. Pe acest fond de necunoaştere, s-au falsificat şi se fabrică afirmaţii. Un covor trist de falsuri şi agresivităţi, care aminteşte pentru mulţi bucureşteni de ruşinoasa afacere a transcedentalismului, de la începutul anilor ’80, riscă din nou să împiedice o dezbatere raţională, favorabilă istoriei naţionale şi învăţării ei.
	Domnul Petre Ţurlea: (din sală) Asta-i părerea dumitale!
	Domnul Andrei Marga: Un motiv ne dă, totuşi, speranţe că putem progresa spre abordarea raţională a subiectului. Am în vedere faptul că unii dintre cei pe care moţiunea îi reprezintă au evoluat în ultimele săptămâni. La început, ei au pretins că, istoria efectivă fiind una, manualul trebuie să fie unic; apoi, au clamat diferite "comploturi internaţionale", cel mai recent, "complotul american"; iar, foarte recent, acuză în moţiune ceea ce ei numesc "aplicarea mecanică a rezoluţiei Consiliului Europei". În mod treptat, însă, se dezvăluie ceea ce stă în spatele moţiunii: efortul de a câştiga capital politic prin falsificări şi de a reimpune, cu orice mijloc, concepţii autoritariste asupra învăţământului şi istoriei, pe care cei mai mulţi cetăţeni ai ţării noastre le-au respins în 1989 şi în anii care au urmat.
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) Acum le acceptă!
	Domnul Andrei Marga: Ce s-a petrecut, în fapt? În toţi anii de dup㠒89, specialiştii, elevii, studenţii, publicul interesat au adus critici justificate programelor de învăţare a istoriei în şcoli şi în licee. Aceste critici au vizat multe lucruri, între care: ponderea redusă acordată evenimentelor tragice din perioada dictaturilor: de dreapta şi de stânga; insuficienta cuplare a istoriei ţării noastre şi a istoriei europene în programe. Nici unul dintre cei interesaţi în subiect nu era, în 1997, mulţumit de predarea istoriei şi de manuale. Este demn de amintit că un sondaj printre elevii claselor a XII-a din 1997 a arătat, cu forţa statisticii, că 96% dintre elevii din ultima clasă de liceu au reclamat supraîncărcarea din manuale, 82% au acuzat obligarea la memorare mecanică, iar 73% au respins manualele existente la acea oră. Trebuie să subliniez că după instalarea coaliţiei de guvernare a început un şir de măsuri pentru a se asigura învăţarea aprofundată a istoriei. Manualele alternative pentru clasele I-III-V au fost prevăzute până în 1996; manualele alternative pentru clasele a II-a şi a VI-a au fost realizate în 1997. Din păcate, în 1994-1995, s-a trecut la manualele alternative în ţara noastră, fără a se fi reformat în prealabil programa acestora. În 1997-1998, am putut începe să corectăm eroarea din '94-'95 şi am tipărit manualele alternative pentru clasele a VII-a şi a VIII-a; în 1999, am trecut, într-adevăr, la producerea de manuale alternative pentru liceu. La această oră, sunt pe piaţă 120 de manuale alternative pentru clasa a IX-a, urmând ca, foarte curând, să înceapă producţia de manuale alternative pentru clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a. Orice ţară civilizată tinde spre manuale alternative, ca spre o condiţie de naturală diversificare şi de creare de şanse de a alege pentru tineri. Programele de istorie, ca şi programele tuturor disciplinelor, au fost elaborate de profesori de specialitate, au fost trecute printr-o seamă de instanţe de verificare profesională şi, în final, au trecut prin mâna unei comisii compuse din cei mai proeminenţi universitari din domeniu.
	Domnul Petre Ţurlea: (din sală) Care sunt?
	Domnul Andrei Marga: Manualele de istorie a românilor pentru clasa a XII-a se sprijină pe istoria cronologică a evenimentelor şi personalităţilor, pe care elevii au învăţat-o deja din clasa a IV-a până într-a IX-a. Aceste manuale nu repetă ceea ce se face în clasele anterioare, ci se concentrează asupra istoriei moderne şi contemporane a României şi integrează istoria naţională în istoria europeană. Ele trec de la istoria cronologică la istoria tematică a civilizaţiei româneşti şi a instituţiilor româneşti. Deoarece continuă inducerea în eroare a publicului cu privire la studiul istoriei, fac câteva precizări, foarte succint. Este falsă aserţiunea după care elevii nu ar mai învăţa istoria domnitorilor. Tututor domnitorilor cu rol proeminent în istoria naţională li se acordă un spaţiu, pe care l-au avut în vechile manuale, şi spaţiul care li se acordă personalităţilor în manualele europene din această clipă. În această sens, putem să intrăm într-o discuţie şi să facem totalul paginilor alocate în manuale. Este anacronică pretenţia de a exclude istoria de dup㠒89 din istoria contemporană. Să menţionez că, de pildă, Iorga a publicat în 1911 manualul ultimei clase de liceu – clasei terminale – şi a venit cu evenimentele până la 1908, în descrierea din manual.
	Domnul Petre Ţurlea: (din sală) Păi, ce, autorul de acum este Iorga?!
	Domnul Andrei Marga: Trebuie accentuat că sistemul de producere a manualelor s-a schimbat şi în ţara noastră, în înţelesul că Ministerul Educaţiei Naţionale operează cu specialişti şi pe baza referatelor şi avizelor date de specialişti. Şi acesta este sistemul practicat în ţările democratice europene şi în lumea civilizată, în general. Poziţia constantă a ministerului, poziţie conformă cu legislaţia României şi cu reglementările practicate în lumea de astăzi, poate fi sintetizată în felul următor: manualele alternative în istorie sunt un bun câştigat al istoriografiei, al societăţii civile româneşti, care ne dă semnul maturităţii şi indică anvergura reformei educaţionale. Or, racordarea la practicile internaţionale ale lumii civilizate în materie de manuale este necesară. Patriotismul luminat este mai bine servit de o învăţare naturală, cu manuale alternative şi moderne, decât cu manualele îndoctrinării de până în 1999. Un manual de istorie, ca orice alt manual, se autorizează pentru piaţa manualelor, se retrage de pe piaţă sau se ameliorează, în baza argumentelor profesionale precise ale istoricilor calificaţi, cu pregătire modernă. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Trebuie spus din capul locului că moţiunea prezentată de deputatul Anghel Stanciu reia falsificările şi trucurile introduse de persoane interesate, în atmosfera ultimelor săptămâni. Cărora le mai adaugă o evidentă lipsă de informaţie şi reaua-credinţă. Iată argumentele acestei judecăţi: moţiunea vizează "politicile educaţionale", cum se spune în titlul ei, "promovate prin manualele de istorie a românilor". Numai că manualele de istorie a românilor sunt în număr de 5, produse de editurile bucureştene: All, Rao, Corint, Sigma, Humanitas, încât, cine vrea să examineze "politicile educaţionale", trebuie să se refere la toate 5 manualele; ba, mai mult, la toate cele 20 manuale de istorie pe care ministerul le-a produs în ultimii 2 ani. Din motive evident ideologice, autorul moţiunii reduce manualele alternative la unul singur, prin prisma căruia priveşte programa de istorie şi politicile aferente. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar aceasta este o eroare logică elementară, pe care o studiem cu elevii în clasa a IX-a, este eroarea luării părţii drept întreg. Moţiunea pune politica de reformă a programelor şi manualelor de istorie în legătură cu Legea învăţământului, în legătură cu Recomandarea nr. 1283 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi în legătură cu seminariile realizate - programul american Project for ethnic relations. Dar atunci când invocă Legea învăţământului, moţiunea deformează legea, luând din ea numai ce convine propriei ideologii. Atunci când invocă, în favoarea sa, Recomandarea nr. 1283, moţiunea modifică, pur şi simplu, articolele acesteia. Iar programului american, moţiunea îi atribuie scopuri care nu se regăsesc, pentru cei care ştiu lucrurile, în optica abordărilor americane. Să dăm exemplele. Moţiunea aminteşte finalităţile învăţământului stipulate în art.3 şi 4 din Legea învăţământului, dar în mod interesat evită să citeze integral vreun articol. Nu evocăm aici, din motive de spaţiu, toate articolele, dar trebuie să spunem că, pe lângă alineatele invocate de moţiune, Legea învăţământului stipulează la art.3 că "Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creatoare", pentru ca, mai departe, să prevadă " educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi al toleranţei, al schimbului liber de opinii ". Identitatea naţională este, evident, o valoare protejată de lege, dar în totală opoziţie cu viziunea facilă ce ne readuce la ceauşismul de acum un deceniu care stă la baza moţiunii. Identitatea naţională este clădită, în optica Legii învăţământului, pe libertăţi cetăţeneşti, pe spirit interogativ, cercetător, pe valorile ştiinţifice, civice şi umaniste ale democraţiei timpului nostru. Trunchierea articolelor din Legea învăţământului este însă aproape inocentă pe lângă modificarea articolelor din recomandarea 1283 a Consiliului Europei. Textul invocat în moţiune: "Cetăţenii au dreptul să înveţe istoria nemanipulată. Statul trebuie să afirme acest drept şi să încurajeze cercetarea ştiinţifică fără tendinţe politice", este o versiune deformată de autorul moţiunii a textului autentic al recomandării, care cuprinde o viziune opusă celei prezentată de deputatul Anghel Stanciu. Pentru acurateţe, putem pune la dispoziţie şi textul în engleză, şi pe cel în germană, şi pe cel în franceză. Articolul menţionat în recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei sună în felul următor: "Cetăţenii au dreptul de a cunoaşte istoria care nu a fost manipulată. Statul trebuie deci să asigure acest drept şi să încurajeze o interpretare ştiinţifică, fără vreo deformare religioasă sau politică, a tot ceea ce se învaţă." Trec însă peste traducerea premeditat incorectă, pentru a sublinia că textul Consiliului Europei solicită întocmai depăşirea istoriei care a fost manipulată, adică exact ceea ce moţiunea prezentată nu acceptă şi atacă. În acest sens, art.13 al Recomandării 1283 intervine cu precizarea că "O atenţie deosebită va trebui acordată problematicii istoriei Europei Centrale şi Răsăritene ce a suferit atât de multe de pe urma manipulării istoriei până foarte recent, şi care continuă să fie în anumite cazuri subiectul cenzurii politice.". Moţiunea prezentată se lasă inspirată de suspiciunile cultivate în deceniile anterioare, atunci când crede că stabileşte vreo legătură între programele de istorie şi ceea ce întreprinde fundaţia americană Project for Ethnic Relations. Subliniez că nu există nici o legătură între reforma predării şi învăţării istoriei întreprinsă de minister şi acţiunile vreunei fundaţii. Reforma învăţământului întreprinsă acum este un produs al analizelor, capacităţilor şi ideilor româneşti. Trebuie spus însă că România este o ţară deschisă, că ministerul, unităţile şi instituţiile din reţeaua educaţiei naţionale cooperează, în spiritul de deschidere şi demnitate al timpului nostru, cu fundaţii, universităţi, instituţii din Europa Occidentală şi din Statele Unite. Aceste cooperări trebuie chiar amplificate în România. În domeniul istoriei, ministerul a participat şi participă la reuniuni şi organizează el însuşi reuniuni, cu participarea Consiliului Europei, a unor centre de studierea, învăţării istoriei din Statele Unite, Germania, Franţa şi din alte ţări occidentale. Moţiunea vrea să suscite din nou teama cultivată timp de decenii de securitate, teama de întâlnirea demnă şi matură între oameni, de cooperare în beneficiul mutual dintre instituţiile româneşti şi lumea occidentală. Ostilitatea faţă de pluralism şi democraţie şi antioccidentalismul acestei moţiuni, fac din ea un moment regretabil în evoluţia dezbaterii publice din ţara noastră. Nu voi urma moţiunea în peroraţia ei despre istorie. Din nou se poate observa că dezbaterile de istorie trebuie să fie ale specialiştilor din domeniu şi că interferenţa în specialităţi în care nu se deţine calificarea produce monştri. (Vociferări în partea stângă a sălii.) Reiterez argumentul că ministerul nu a autorizat un manual, ci cinci manuale alternative de istorie pentru clasa a XII-a. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că ministerul nu privilegiază un manual sau altul, ci promovează manualele alternative pe care le avizează pe baza referatelor specialiştilor. Mă văd nevoit să adaug însă că cine ia în serios termenii, în accepţiunea culturii de astăzi, nu va găsi în vreun manual ceea ce moţiunea numeşte "demitizare, impunerea imaginarului, deformarea realităţii" şi aşa mai departe. Nu există aşa ceva, decât pentru cineva care vorbeşte la întâmplare. Nimeni nu contestă că programa de istorie se poate discuta îndelung, că un manual este oricând perfectibil, dar judecăţile moţiunii sunt răuvoitoare şi fără acoperire. I-aş invita pe autori să citească manualele de istorie din perioada interbelic㠖 vi le punem la dispoziţie – scrise de Nicolae Iorga, Alexandru Xenopol şi Ion Lupaş, dar mi-e teamă să vă invit, pentru a nu ne ţine din nou în moţiuni şi pe tema acelor manuale, şi de teama să nu-i luaţi la rost cumva acum pe istoricii de profesie pentru descrierile şi interpretările lor. Aşa-zisele probe pe care le aduce moţiunea sunt simple falsificări, din neştiinţă sau cu bunăştiinţă. Nu există opinia Academiei Române, ci există opinia unor academicieni, dar academicieni precum Dinu Giurescu, Alexandru Vulpe, Alexandru Zub, Pompiliu Teodor şi alţii au o opinie contrară celei pe care moţiunea o citează. (Vociferări zgomotoase în partea stângă a sălii.) În comunicatele scrise şi publicate de facultăţile de istorie din Bucureşti şi Cluj se spune exact contrarul a ceea ce invocă moţiunea. Celelalte opinii citate în moţiune conţin evidente confuzii între manual şi programă sau consideră în mod ilicit diferenţe de interpretare drept afectarea identităţii. Alte texte citate exprimă de fapt dorinţa unor persoane de a-şi vedea în capitole de manual subiectul din care şi-au pregătit teza de doctorat în istorie. Or, se ştie prea bine că un manual nu este un tratat şi că nu putem încărca la infinit elevii doar pentru că avem libertatea să ne exprimăm, ca profesori, opinia. Pe de altă parte, putem să vă prezentăm nenumărate declaraţii ale specialiştilor complet opuse celor citate în moţiune. Se spune un neadevăr cras atunci când în încheierea moţiunii se afirmă că "Nu au fost formulate obiectivele formative ale disciplinei şi nici criterii de recomandare a manualelor". Dacă am urca acum în biroul din această clădire al domnului deputat Anghel Stanciu am afla în rafturi volumele şi broşurile editate de Ministerul Educaţiei Naţionale care conţin descrierea obiectivelor formative ale istoriei şi care prezintă criterii de recomandare a manualelor. Ministerul Educaţiei Naţionale, a distribuit de altfel în şcoli şi licee 40 de mii de exemplare de volume conţinând tot aparatul curricular care s-a pus în mişcare în acest an. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Moţiunea prezentată de deputatul Anghel Stanciu solicită, ca să-i folosesc termenii, "timpul unei decizii a comisiilor de învăţământ". Fireşte că în orice democraţie parlamentară, opinia comisiilor Parlamentului prevalează. Mă văd obligat să spun, cu deferenţa datorată instituţiei, că până la această oră ministerul nu a primit vreo solicitare din partea comisiilor de învăţământ, că opinia de la capătul dezbaterilor din comisie a luat forma unui comunicat despre chiar membrii comisiilor au exprimat opinii contradictorii, de multe ori manifest divergente. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Cultivarea cunoaşterii propriei istorii şi a valorilor culturii noastre naţionale, multiplicarea şi amplificarea lor printr-o benefică interacţiune cu lumea timpului nostru sunt misiuni fundamentale ale educaţiei naţionale. De la această axiomă pleacă proiectele şi eforturile de reformă. A promova identitatea naţională prin cunoaştere şi învăţare, în particular prin cunoaşterea şi învăţarea de către elevi a istoriei naţionale, reprezintă o misiune asumată explicit şi programatic de către Ministerul Educaţiei Naţionale. De aceea, trebuie să spun cât se poate de răspicat că este propagandistică, este demagogică şi de prisos pretenţia moţiunii de a restabili identitatea naţională în programa de istorie, căci identitatea naţională a românilor şi anvergura istoriei noastre naţionale sunt promovate sistematic de noile programe de istorie, iar prevederile Legii învăţământului cu privire la predarea şi învăţarea istoriei sunt respectate integral. Cine analizează aceste programe publicate în zeci de mii de volume îşi poate da seama că aşa stau lucrurile. Iată câteva ilustrări: obiectivele educaţionale prevăzute în alin.1art.3 al Legii învăţământului care se referă la faptul că " învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional întemeiat pe tradiţii umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale " sunt atinse prin conţinuturile manualelor de istorie şi în mod special şi direct în capitole precum: "De la geneza etnică la geneza statală", "Etnogeneza româneasc㠖 premisele şi semnificaţia sintezei", "Civilizaţia românească în contextul european", "Conştiinţa naţională şi emanciparea politică", "Premisele constituirii României moderne", "Relaţia României cu marile puteri", "Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti de la 1848", "Elitele româneşti şi spiritul public", "Consitituirea şi consolidarea statului naţional român modern", "Marea Unire", "Etapele constituirii României Mari" şi aşa mai departe. Mai multe capitole oferă elevilor posibilitatea de a studia personalităţi care, prin acţiunile lor, au contribuit substanţial la dezvoltarea societăţii româneşti. Este vorba de capitolele precum "Biserica şi domnia", "Generaţia paşoptistă şi proiectul liberal", "Opera reformatoare a lui Cuza" şi altele. Multe capitole sunt în mod evident destinate să formeze şi să stimuleze atitudini pozitive faţă de istoria naţională. Este vorba de capitole precum "Constituirea statului naţional modern", "Progresul societăţii româneşti după cucerirea Independenţei", "Unitate şi diversitate în România Mare"; "Drepturi şi libertăţi democratice în Constituţia din 1923" şi multe altele. Subliniez că programele de istorie sunt redactate astfel încât pun în relif tradiţiile şi valorile istoriei româneşti şi valorifică cercetările recente ale istoricilor într-un limbaj de specialitate şi cu metodologii aduse la zi. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Este dificil să dezbaţi onest probleme într-un moment impregnat de zvonuri, în care se lansează diversiuni necontenit. Pentru a risipi orice îndoială, vreau să subliniez cât se poate de răspicat un lucru: acesta se referă la îmrejurarea că producerea de manuale alternative s-a derulat conform reglementărilor legale, pe baza analizelor şi referatelor specialiştilor înşişi. Este de amintit că metoda folosită în moţiune, constând în scoaterea continuă din context a unor cuvinte sau expresii ale textelor şi răstălmăcirea lor în voie, poate face impresie un timp în faţa persoanelor neprevenite, dar nu dă rezultate durabile şi a fost părăsită de mult de lumea civilizată căreia şi noi îi aparţinem. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Moţiunea acuză fără nici un temei politizarea evenimentelor în redarea istoriei contemporane. Este ştiut că în aproape toate ţările civilizate, disciplinele din ultima clasă de liceu îi familiarizează pe elevi cu deceniile recente. Pe de altă parte, este bine cunoscut că în interpretarea evenimentelor recente divergenţele dintre oameni sunt mai mari, încât se poate discuta la nesfârşit. Esenţial este însă ca în orice situaţie să lăsăm istoricii de profesie să-şi facă analizele şi, la nevoie, să ne promovăm tezele în mod argumentat. Dar trebuie să observăm cu luciditate şi răspundere că tocmai solicitarea formulată în moţiune, în efortul de a se pune din nou controlul asupra judecăţii libere a istoricilor, reprezintă o politizare. Nu este o politizare oarecare, ci cea mai respingătoare formă de politizare pe care ar înregistra-o ţara noastră, o politizare bazată pe cenzura politică, care ar fi o premieră în ţările acestei părţi a Europei după 1989. Ar fi politizarea în favoarea acelei ideologii autoritariste şi ostile democraţiei pe care românii, în marea lor majoritate, au respins-o manifest în 1989, ideologie care convine însă unor forţe obscure ce vor din nou să blocheze evoluţia României spre integrarea în instituţiile noii Europe. Doamnelor şi domnilor, Fiecare putem să avem mulţumiri sau nemulţumiri privind un manual, o carte sau chiar propriile cărţi. Aceste nemulţumiri sunt fireşti şi bine cunoscute. Putem fi nemulţumiţi de un manual alternativ şi îl putem, la rigoare, ocoli, adoptând alt manual din listă. Putem să fim nemulţumiţi de toate manualele alternative, şi atunci putem participa fiecare la elaborarea a încă câtorva alternative. Este însă un fapt de o uriaşă însemnătate culturală, civică şi morală acela că ţara noastră a reuşit trecerea la manualele alternative în gimnazii şi licee. Desigur că manualele alternative se reiau în România după cinci decenii la nivelul liceului. Ministerul Educaţiei Naţionale, încă o dată, nu favorizează un manual sau altul, ci programul manualelor alternative. Ministerul a făcut, de asemenea, cunoscut faptul că există o procedură inclusă în tradiţia democratică românească, o procedură a învăţământului din toate ţările democratice europene, procedură cuprinsă şi în acordul Guvernului României cu Banca Mondială semnat în 1994; este vorba de o procedură de ameliorare a manualelor oricare ar fi ele, pe baza referatelor specialiştilor şi, desigur, prin noi autorizări din partea Ministerului Educaţiei Naţionale. Această procedură, accentuez, este cea a democraţiilor cărora le aparţinem şi vrem să le aparţinem, şi este de datoria mea să spun că acestei democraţii trebuie să-i rămânem credincioşi. Mai menţionez că această procedură de ameliorare a manualelor este deja pusă în aplicare de minister şi în curând vor apărea ediţii ameliorate ale acestor manuale, luând în seamă argumentele puse în joc chiar şi în ultimele săptămâni. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Având în vedere faptul că politica educaţională a Ministerului Educaţiei Naţionale pune în aplicare prevederile Legii învăţământului, că moţiunea conţine falsuri şi repere deformate, că ea exprimă o optică depăşită şi dăunătoare intereselor României, având în vedere faptul că această moţiune cere tocmai acea cenzură politică străină democraţiilor, având în vedere faptul că există o altă procedură proprie democraţiilor şi folosită în lumea civilizată, de ameliorare a manualelor, şi că această procedură deja lucrează, vă solicit cu tot respectul să respingeţi moţiunea. Prin această respingere nu serviţi persoane, ci slujiţi cu adevărat interesele fundamentale ale românilor – acelea de a trăi într-o socitate democratică, pluralistă sub aspectul politic şi al viziunilor racordate la democraţiile de azi. Prin această respingere împiedicaţi alunecarea care ar fi extrem de costisitoare a ţării în mentalităţile şi atitudinile regimului de acum mai bine de un deceniu de care poporul nostru s-a despărţit eroic în 1989. Respingând această moţiune, probăm adevăratul patriotism care ne uneşte respectul adânc pentru istoria naţională cu preocuparea adevărată de modernizare şi participare la evoluţiile în bine ale lumii de astăzi. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc, domnule ministru. Domnul deputat Gavra.
	Domnul Ioan Gavra: Domnule vicepreşedinte, Mă bucur că şi domnul Alecu este prezent în sală, un istoric desăvârşit în cultura domnia sa ştie care! Să o lăsăm la o parte, pentru că aici este vorba de istorie, domnule Alecu, şi nu este vorba de altceva. Simplu - istorie, este grav ca şi rostire. Domnule vicepreşedinte, Întrucât sunt unul dintre semnatarii şi iniţiatorii textului acestei moţiuni, cu toată deferenţa, vorba domnului ministru, vreau să mă adresez domnului ministru: domnule ministru, noi am fost colegi de generaţie şi de facultate la Cluj Napoca, am absolvit amândoi la ani diferiţi aceeaşi facultate, se chema de Filosofie din Cluj Napoca, ne cunoaştem foarte bine şi ştim ce a fost atunci. M-aţi jignit, pentru că aţi amintit aici numele unui aşa-zis istoric care nu a fost în viaţa lui istoric, ci istoriograf, predând istoriografia, care a ajuns după Revoluţie şi academician - se cheamă Pompiliu Todor.
	Domnul Vasile Lupu: Domnule Gavra, aţi ieşit din procedură!
	Domnul Ioan Gavra: M-am simţit jignit! Este procedură! Am semnat textul acestei moţiunii, şi nu permit să fiu jignit cu nume care n-am legătură cu democraţia de după 1989! Deci, acest satrap comunist al Facultăţii de Istorie şi Filosofie a fost cel care a propus, domnule Marga, fiind de faţă şi dumneata şi eu la şedinţa de partid, sancţionarea pe linie de partid a domnului Ion Cristoiu, care mi-a fost coleg de facultate, pentru că nu şi-a îndeplinit nu ştiu ce ideologie dată de domnia sa. Deci nu veniţi cu asemenea exemple care până în 1990 au predat filosofie şi istoriografie comunistă, şi după 1990 au devenit, culmea ironiei, cu Soros, europeni! Acestea nu sunt argumente ştiinţifice! În al doilea rând, vă rog să nu mai fiţi vasali domnului Pompiliu Teodor pentru serviciile pe care vi le-a făcut în vremea tinereţii dumneavoastră. Nu mai fiţi vasal, pentru că istoria României nu trebuie să fie vasală nici Europei, şi nici măcar dumneavoastră, domnule ministru!
	Domnul Vasile Lupu: Domnule Gavra, jigniţi dumneavoastră acum! Domnul Paul Alecu.
	Domnul Paul Aurelian Alecu: Stimaţi colegi, Domnule preşedinte, Domnule ministru, Profit de ocazia că amicul şi colegul nostru, domnul deputat Gavra, pronunţându-mi numele, mi-a dat drept de replică, de care eu nu întotdeauna uzez, pentru că nu tot ce se spune aici în sală reprezintă, să spunem, lucruri serioase întotdeauna. Acum însă, în acele câteva puţine cuvinte otrăvite, a dat de înţeles că eu nu aş şti istorie, şi atunci sunt dator să fac următoarea declaraţie: suntem, probabil, apropiaţi ca generaţie, domnule Gavra, şi am învăţat împreună cam aceeaşi istorie. Faptul însă că din acea istorie eu am învăţat, am reţinut şi mă conformez unei anumite conştiinţe istorice, aşa cum o privesc, o înţeleg şi o admir eu, şi dumneavoastră faceţi altceva, sunt lucruri absolut diferite. Dacă eu iubesc sau apreciez monarhia sau pe regele Mihai, iar dumneavoastră iubiţi şi apreciaţi dictatura comunistă sau pe Ceauşescu, asta nu înseamnă că ţara aceasta are nevoie numai de istoria dumitale sau de istoria mea. Ţara aceasta are nevoie de informaţii istorice şi, pe măsură ce omul, elevul, studentul pleacă de la grădiniţă şi ajunge la doctorat, atunci va putea să zică că are o opinie clară şi serioasă despre istoria României. Toată viaţa are datoria să înveţe. Acum învăţăm şi noi o pare din istoria României. Mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Am intrat într-o altă încurcătură procedurală. Suntem pe cale a depăşi, peste 10 minute, programul de lucru adoptat la începutul şedinţei; va trebui prin vot să vă pronunţaţi asupra programului de lucru şi, evident, asupra programului de interpelări şi întrebări planificat pentru seara aceasta. Domnul deputat Valeriu Tabără are cuvântul.
	Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte de şedinţă, Cu tot respectul pe care vi-l port, vă rog să analizaţi şi modul cum s-a început şedinţa de astăzi, pentru că nu s-a început la timp. În al doilea rând, cred că procedurile şi modul cum s-a condus şedinţa au făcut posibil să se ajungă în acest zis impas al timpului; nu este normal. Vă rog, când conduceţi şedinţele, şi nu numai dumneavoastră, să începem aceste şedinţe ale Camerei Deputaţilor la timp, şi apoi să discutăm dacă depăşim sau nu depăşim timpul, mai ales atunci când sunt în discuţie lucruri extrem de serioase aici, aşa cum spunea domnul ministru. Sunt serioase, într-adevăr, domnule ministru!
	Domnul Vasile Lupu: Domnule deputat, la ora 16,00 am fost la prezidiu, nu era încă înregistrată prezenţa deputaţilor în numărul solicitat de Regulament, am aşteptat, când am avut prezenţa, am început şedinţa şi am dat cuvântul celor care au intervenit pe procedură, şi altfel nu înţeleg cum am tras de timp, dacă asta vreţi să sugeraţi. Domnul deputat Stanciu.
	Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Este prima dată, din 1992 de când sunt în Parlament, că se votează norma de timp şi timpii aferenţi fiecărui grup parlamentar, începând cu PNŢCD-ul, PDSR-ul şi aşa mai departe, respectiv cu Guvernul, 45 de minute, şi apoi venim să impunem că s-a încheiat programul. Dar când am stabilit aceşti timpi şi i-am votat, nu ştiam că ei nu încap în cele 2 ore? Domnule coleg, vă aduceţi aminte când am terminat pe la 4 dimineaţa moţiunea? Şi acum venim şi spunem că suntem integraţi într-un anumit program? Cred că trebuie să mergem exact pe timpii care au fost votaţi şi să curgă în mod normal dezbaterea moţiunii, să se exprime un punct de vedere pozitiv sau negativ, dar să ieşim din această sală cu ceea ce face obiectul şedinţei noastre de astăzi, pentru că altfel intrăm într-o zonă periculoasă a unor inovaţii care s-ar putea ca peste nu mult timp să se întoarcă totalmente împotriva dumneavoastră. Vă rog, deci, să dăm curs discuţiilor, conform timpilor care s-au votat şi pe care dumneavoastră i-aţi adus la cunoştinţa plenului. Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: Domnule deputat, ne putem foarte uşor pune de acord, dar, sigur, va hotărî plenul Camerei Deputaţilor. Deci potrivit programului de lucru, timpul cuprins între orele 16,00 – 18,30 a fost dedicat moţiunii; eu n-am nimic împotrivă să stăm în această seară până la orele 22,00, 23,00, când isprăvim timpul, dar trebuie să vă cer votul dumneavoastră pentru aceasta. Dacă nu reuşim să obţinem un vot, nu înseamnă că am renunţat la dezbaterea moţiunii până la capăt, nu înseamnă că am renunţat la întreaga procedură, ci înseamnă că vom continua în ziua următoare. Dar avem şi program de interpelări, au început să vină miniştrii pentru interpelări – întrebări, şi trebuie să ne pronunţăm dacă renunţăm la programul de interpelări – întrebări, dacă în seara aceasta continuăm procedura moţiunii până la capăt sau o continuăm în altă zi. Domnul Barbu Piţigoi.
	Domnul Barbu Piţigoi: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Ni se propune de la acest microfon să încălcăm Regulamentul Camerei Deputaţilor şi să trecem peste programul pe care tot noi l-am votat, ca să dăm curs dezbaterilor la numita moţiune. Domnule preşedinte, Eu vă propun să respectaţi Regulamentul Camerei Deputaţilor şi, după ce se termină interpelările şi întrebările, să continuăm dezbaterea la moţiune, urmând pauza necesară pentru respectarea prevederilor regulamentare. Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: Domnule deputat Piţigoi, pot s-o reţin ca o propunere din partea dumneavoastră, dar nu ca o invocare precisă a Regulamentului Camerei Deputaţilor şi a cutumei parlamentare. Nici un regulament prezent sau viitor nu va putea prevedea toate situaţiile ce pot apare în activitatea parlamentară, dar avem nişte precedente, avem o cutumă, şi o respectăm, evident, în limita rezonabilului. Ca atare, stimaţi colegi, eu v-aş sugera şi, mai mult, v-aş propune să suspendăm programul de interpelări – întrebări şi să continuăm dezbaterea moţiunii până la încheierea procedurii în seara aceasta. Suntem la începutul săptămânii, putem accepta o prelungire de program. Dumneavoastră vă veţi pronunţa prin vot. Majoritatea deputaţilor va hotărî. O altă variantă este ca la 18,30 să întrerupem procedura moţiunii şi să o continuăm lunea viitoare. Stimaţi colegi, Eu v-am prezentat variantele posibile. Dacă mai aveţi şi altele, le prezentaţi şi le supunem la vot. Noi avem deja în ordinea de zi, în mod obişnuit, programul aprobat pentru ziua de luni, şi pentru marţi şi joi – zile de dezbatere, avem, iarăşi, un program definit. Deci, dumneavoastră faceţi propunerile, eu am făcut două propuneri, le supunem votului, ne pronunţăm prin vot şi definitivăm procedura. Poftiţi, domnule Gavra.
	Domnul Ioan Gavra: Domnule vicepreşedinte, aţi făcut două propuneri, aproximativ regulamentare, că nu este regulamentară nici prima, nici a doua. Varianta regulamentară este următoarea: dezbaterea unei moţiuni simple sau de cenzură începe şi se încheie în aceeaşi zi, prin exprimarea votului. Citiţi regulamentul cum se face votul: cu bile şi aşa mai departe. Deci, aceasta este procedura regulamentară. Alte proceduri în regulament n-am prevăzut. Sunt situaţii imprevizibile, ca şi aceea de astăzi. Mă rog, se întâmplă în mod obiectiv, o anumită strangulare a programului şi a modului de derulare a unei dezbateri. În aceste condiţii, sigur, plenul Camerei Deputaţilor hotărăşte, dar nu amânarea dezbaterii cu o săptămână, ci continuarea dezbaterii, din motive obiective. Însă trebuie să fie motivele foarte obiective: nu există prezenţă, prima dată cvorumul se verifică sau alte chestiuni, de altă natură, importante pentru plenul Camerei Deputaţilor. Se continuă dezbaterea a doua zi, la prima oră. Deci, la prima oră se continuă dezbaterea. Dacă doriţi varianta a doua, cu suspendarea, ea nu se poate relua, ca dezbatere mâine dimineaţă. Numai că regulamentul este foarte clar: dezbaterea moţiunii începe cu intervenţia celui care rosteşte numele iniţiatorilor, textul, intervenţia Executivului – a ministrului sau a reprezentatului Guvernului, după care au loc dezbaterile şi votul în aceeaşi zi. Nu se scrie nicăieri în regulament că: "...se opreşte, se suspendă, sau se întâmplă altceva". Deci, programul Camerei Deputaţilor, care a fost anunţat, n-are nici un fel de relevanţă, că de la ora cutare la ora cutare... Dumneavoastră aţi greşit de la bun început: în program, care s-a aprobat programul respectiv de plenul Camerei Deputaţilor, scria: "De la ora 16,00..." – uitaţi-vă şi dumneavoastră, puneţi-vă ochelarii, dacă nu-i aveţi – "...la 18,30 – dezbaterea moţiunii". De ce n-aţi început cu acest punct: "Dezbaterea moţiunii"?
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Am început cu ordinea de zi şi programul de lucru. Aceasta este procedura, nu le puteam evita. Am făcut informarea asupra iniţiativelor înregistrate la Parlament. Am anunţat termenul pentru legile care au fost adoptate, pentru a putea fi contestate la Curtea Constituţională. Nu-mi puteţi reproşa că am tras de timp. Domnul deputat Gavra a invocat nişte dispoziţii regulamentare, dar nu ştiu din care regulament... Deci, nu scrie nicăieri că: "dezbaterea se derulează într-o singură zi". Dezbaterea unei moţiuni... O voce din stânga: Citiţi articolul!
	Domnul Vasile Lupu: Iată, vi-l citesc. Articolul 146: "După începerea discutării moţiunii,..."
	Domnul Anghel Stanciu: (din sală) Citiţi art. 144!
	Domnul Vasile Lupu: Luăm de la art. 144, dar nu se referă art. 144... "...Preşedintele Camerei stabileşte data dezbaterii moţiunii, care nu poate depăşi 6 zile de la înregistrarea acesteia, înştiinţând Guvernul în acest sens". Câte zile avem azi? Voci din stânga: Şase!
	Domnul Vasile Lupu: "Moţiunile privind problemele de politică..." Da. Azi este a şasea zi – nu poate fi depăşită. De acord. Acum doar să ne pronunţăm dacă în seara aceasta mai ţinem programul de întrebări şi interpelări şi am rezolvat! Domnul deputat Ciumara.
	Domnul Mircea Ciumara: Domnule preşedinte, Principala cauză obiectivă pentru care n-am putut dezbate moţiunea este domnul Gavra, care a consumat enorm de mult timp aici. Deci, vă propun să nu i se mai dea cuvântul şi, dacă mai intervine din sală, să fie evacuat. (Ilaritate în partea stângă a sălii de şedinţă. Proteste faţă de această propunere.)
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) Mircea, Vorbeşte mai rar, că nu se înţelege nimic!
	Domnul Vasile Lupu: Domnul Dorin Vataman.
	Domnul Dorin Vataman: Domnule preşedinte, Pentru ieşirea din impas, propun pentru prezentarea interpelărilor şi întrebărilor să citiţi pe cei care sunt înscrişi, să fie consemnaţi în stenogramă, iar aceştia să depună în scris întrebările şi interpelările, sau, o altă soluţie: la 18,30 începem programul de întrebări şi interpelări, iar după orele 20,00 continuăm cu moţiunea. (Nemulţumire şi proteste în partea stângă a sălii de şedinţă.)
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Pierdem timp şi îmi reproşaţi mie. Avem termenul de 6 zile, n-aveam de unde să ştiu că astăzi expiră acest termen, că nu eu am înregistrat moţiunea. Deci, continuăm dezbaterea moţiunii, până la finalizarea procedurii, după care voi citi lista celor care au depus interpelări. Corect? Domnul Radu Mânea.
	Domnul Anghel Stanciu: (din sală) Dar numai liderii de grupuri parlamentare au voie să facă propuneri...
	Domnul Radu Mânea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În calitate de preşedinte de şedinţă, domnul vicepreşedinte Vasile Lupu a făcut două propuneri perfect regulamentare. Una dintre propuneri a fost aceea de a suspenda întrebările şi interpelările la adresa Guvernului. A doua propunere a fost aceea de a suspenda discuţiile pe moţiunea simplă. Conform prevederilor art. 134 din Regulalmentul Camerei Deputaţilor: "preşedintele sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Camerei. Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi". Voce din stânga: Dar nu la moţiune! (Proteste în partea stângă a sălii).
	Domnul Radu Mânea: Vă recitesc, domnilor: "Preşedintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Camerei." Moţiunea este "o problemă pusă în discuţia Camerei". Aşadar, vă rog, domnule preşedinte de şedinţă, să supuneţi la vot sistarea discuţiilor pe moţiunea simplă şi continuarea dezbaterii mâine.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, aici, să fim foarte clari: printr-un text imperativ, ce reglementează termenul de 6 zile, suntem obligaţi să dezbatem moţiunea astăzi. Acesta este textul imperativ. Restul, le potrivim prin vot. Domnul deputat Sassu.
	Domnul Alexandru Sassu: Domnule preşedinte, Cred că cel mai bine este să treceţi la vot propunerea dumneavoastră de a suspenda sesiunea de întrebări şi interpelări şi să terminăm să discutăm moţiunea, pentru că, altfel, constat că de mai bine de 20 de minute stăm de vorbă pe o chestiune care nu are nici un sens. Vă rog frumos, treceţi la vot.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Programul de întrebări şi interpelări antrenează şi Guvernul. Eu supun votului dumneavoastră suspendarea programului de întrebări şi interpelări şi, evident, continuarea dezbaterii moţiunii, se înţelege. Deci, supun votului dumneavoastră suspendarea programului de interpelări şi întrebări. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Sunt 4 voturi împotrivă. Abţineri? Sunt 15 abţineri. S-a votat. O voce din stânga: U.D.M.R.-ul duce greul!
	Domnul Vasile Lupu: Continuăm dezbaterea moţiunii. Trecem la reprezentanţii grupurilor parlamentare. Deci, stimaţi colegi, trecem la prezentarea listei oratorilor. De la P.D.S.R., domnul Vitcu este prezent? Are cuvântul.
	Domnul Mihai Vitcu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Domnule ministru, Încep prin a afirma că sunt de acord cu aserţiunea dumneavoastră, domnule ministru Marga, că "aţi realizat mai bine de 50% reformă în învăţământ". Numai că, eu când rostesc "reformă", în treacăt fie spus, un nevinovat cuvânt polisemantic, nu am în vedere înţelesul de "transformare, pentru a obţine o ameliorare" şi nici acela de "mişcare socială şi religioasă", ci al treilea sens, consemnat în Dicţionarul explicativ al limbii române: "scoaterea din uz a unui material, în urma degradării lui". Exact! Aţi reuşit performanţa, domnule ministru, de a distruge unul dintre puţinele domenii cu care România putea sta alături, cu fruntea sus, de civilizaţiile occidentale – învăţământul. Sigur că, în iraţionalul dumneavoastră demers, s-a avut în vedere conştiinţa îndeplinirii unei misiuni. Cine poate şti? Şi, poate, aşteptaţi şi aplauze. Şi dacă, totuşi, această "reformă" nu e totală şi se mai învaţă ceva carte în şcoala românească, meritul nu e nici al dumneavoastră şi nici al unor funcţionari din Ministerul Educaţiei Naţionale, ci al oamenilor de la catedră, care, în ciuda tuturor piedicilor, continuă să-şi facă datoria. Reţineţi, vă rog: "a oamenilor de la catedră", şi nu a oamenilor de la birou. În tot ceea ce clamaţi dumneavoastră că este reformă nu este altceva decât o lipsă de profesionalism stupefiantă. Ideea singură, de altfel, în pretinsa acţiune de reformare a învăţământului românesc, e ca acest stat să nu mai semene, dacă se poate, deloc, cu ceea ce a fost. Nu contează efectul dezastruos pentru instrucţie şi educţie, aceasta din urmă izgonită cu ostentaţie din finalităţi. Nu! Dominanta căreia i se subordonează toate intenţiile e aceea ca nimic să nu mai fie cum a fost. De aceea, au apărut în învăţământul preuniversitar semestre, vacanţe inoportune, care să scoată elevii din ritm, înlocuirea notelor cu calificative, asta ca nu cumva..., asta probabil a fost ideea unor potentaţi tătici şi bunici ai unor elevi cu probleme, renunţarea la competiţia şcolară, în numele unei pretinse evitări a stresului, promovarea unor programe superficiale, făcute de nechemaţi şi, mai ales..., mai ales, manuale incalificabile, aşa cum sunt şi cele care fac obiectul moţiunii parlamentare pe care o discutăm. Vă rog să conveniţi cu mine, că, absolvent fiind al Facultăţii de Istorie-Filosofie al Universităţii "Al. Ioan Cuza" din Iaşi, cu toate examenele de grad date, cu o experienţă de 32 de ani la catedră, experienţă dublată de aceea de director şi metodist pe parcursul a mai multor ani, voi exprima un punct de vedere autorizat, în deplină cunoştinţă de cauză, fără a intra în prea multe amănunte, cu toate că le am..., şi am aici vreo 10 pagini cu însemnări pe marginea manualelor de istorie, şi mai ales a manualului incriminat, afirm răspicat că manualul editurii "Sigma", coordonat de domnul Sorin Mitu, care priveşte de la înălţime discuţiile, este o ruşine! Subscriu punctului de vedere exprimat de cei care vorbeau chiar de "un atentat la identitatea naţională a românilor". Se pleacă, în conceperea acestui manual, de la o premisă absolut falsă: separarea artificială a valorilor naţionale româneşti de cele europene. Sigur că vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană, dar numai ca români. Altfel, e ca şi cum am afirma că, de pildă, "intrarea în literatura universală nu s-ar face, - vezi, Doamne! - prin opere mustind de specific naţional". Moţiunea de astăzi, al cărei obiect este: "politicile educaţionale promovate prin manualele şcolare de Istoria Românilor", considerăm noi că ar putea fi extinsă la nivelul tuturor manualelor şi programelor şcolare din întregul învăţământ preuniversitar, ce au căpătat, în ultima vreme, girul specialiştilor din Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru că a ne rezuma la un manual, sau la un număr restrâns de manuale, nu este relelvant. Poziţia Ministerului Educaţiei Naţionale în toate problemele ce privest învăţământul, în general, poate fi rezumat în câteva cuvinte: "Bună ziua, bat parii!" Cine salută, şi, mai ales, cine răspunde, nu-i greu de ghicit! Domnul Marga bate ţăruşii reformei peste tot: şi în politici educaţionale şi în materie de finanţare a învăţământului preuniversitar şi universitar - până şi domnul Remeş nu-l mai înţelege - şi-n mass-media, şi-n partid, şi, de fapt, în orice problemă, fie că-l priveşte sau nu. Dacă ar fi vorba doar de manualul de istorie menţionat, adică doar de un caz singular, date fiind implicaţiile – tot nu ni s-ar părea că s-a făcut prea mult, iniţiindu-se chiar o moţiune parlamentară. Dar, domnilor, situaţia-i cu mult mai gravă, din moment ce programe şi manuale de literatură pentru liceu, întâmplător sau nu, păcătuiesc printr-o orientare similară, sunt izgoniţi din manuale autori consacraţi, pentru a face lor unora care urmează să-şi scrie opera. Din programa pentru examenul de capacitate pentru anul 2000 a fost scoasă "Scrisoarea a III-a", "pentru că-i un text prea patriotic" şi, în plus, e scris de Eminescu. Aceasta-i realitatea! Prin nişte manuale făcute în grabă, şi de oameni fără har, atraşi de mirajul unor sume imense, se atentează nu numai la istoria naţională, ci şi la limba acestui popor. Vorbeam de bani şi, când e vorba de bani, unii uită de mamă, uită de tată, uită de ţară, uită de istorie, uită de tot. Mă întreb şi vă întreb: ce limbă română îşi vor însuşi şcolarii de clasa a V-a sau a VI-a, după manualele alternative de limbă română, editate de Petrion, clasa a V-a, respectiv All, clasa a VI-a, când în primul manual, titlul unei lecţii de comunicare sună ilar? "Acomodarea..." - subliniez "acomodarea" -, şi nu "Adecvarea limbajului la scopul comunicării". Iar în al doilea manual sunt greşeli ştiinţifice pe care nu le fac nici elevii corijenţi... O voce din dreapta: Ce legătură au cu moţiunea!
	Domnul Mihai Vitcu: Au! Au! Sunt aceste lucruri lipsite de importanţă? Poate doar pentru oamenii din Ministerul Educaţiei Naţionale, care şi-au dat avizul. Or, deocamdată, şeful acestui minister e încă domnul Marga, cel care trebuia să-şi asume responsabilitatea. Desigur, domnule ministru, puteţi experimenta reforma în judeţele ţării, menţinându-i în funcţie pe toţi inspectorii generali impuşi pe bază de algoritm, pe unii chiar dumneavoastră i-aţi suspendat, într-o primă fază, pentru nişte matrapazlâcuri cu multe miliarde de lei, cum este cazul de la Cluj sau de la Suceava, ca apoi, ca urmare a unor presiuni politice, să-i readuceţi pe post, dar asta ca să dau un exemplu de experiment, dar nu puteţi să vă jucaţi cu pregătirea elevilor. Vorbesc în numele multor cadre didactice din Bucovina, al familiilor elevilor din această zonă unde învăţământul e la loc de cinste şi unde încă, naivitate sau nu, se mai crede că poţi răzbi în viaţă prin învăţătură. Aţi fost orbit, domnule ministru, de onorurile oferite de un partid în cădere liberă. Intrarea târzie în acest partid va fi compensată însă cu o ieşire grabnică din el. De altfel, rezum o declaraţie făcută de dumneavoastră cu puţin timp în urmă, că veţi renunţa la "calitatea de membru P.N.Ţ.C.D., atunci când veţi constata că idealurile dumneavoastră au fost înşelate". Din câte vă cunosc, dumneavoastră aveţi un singur ideal: mărirea, şi nu vă puteţi plânge că nu v-a cântat cucul mereu în faţa intrărilor. Mai este o pasăre măiastră care îşi drege glasul pentru a vă cânta curând: cucuvaia! V-aţi dat în stambă, domnule ministru, cu întreaga politică şcolară, de care n-ar mai fi avut parte această ţară. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii). O voce din stânga: Da. Asta speră!
	Domnul Mircea Ciumara: (din sală) Aşa profesor...
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, De la P.N.Ţ., domnul Hilote Eugen. Urmează domnul Leonăchescu Nicolau – P.R.M. Voci din stânga: Nicolae!
	Domnul Vasile Lupu: Nicolae.
	Domnul Eugen Gheorghe Hilote: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule ministru, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Dezbatem astăzi a nu ştiu câta moţiune din această legislatură. Procedeul este legal, fiind reglementat atât în Constituţia României, cât şi în Regulamentul Camerei Deputaţilor.
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) La obiect!
	Domnul Eugen Gheorghe Hilote: Numai că, fiecare dezbatere de acest fel înseamnă timp, timp luat din cel dedicat legiferării într-un moment când ni se cer legi, legi şi seriozitate. Tocmai în spiritul acestei seriozităţi, 64 de deputaţi, iniţial, mai puţini după aceea, au înaintat această moţiune simplă privind: "politicile educaţionale promovate prin manualele de Istoria Românilor". Nu doresc să analizez punct cu punct argumentaţia care se aduce în susţinerea ei. Sunt convins că Ministerul Educaţiei Naţionale, prin specialiştii lui, o va face. De fapt, a şi început. Nici nu este important, cred, s-o analizăm punct cu punct, datorită faptului că prea puţin interesează acest lucru. Începutul acestor dezbteri a demonstrat că, de fapt, interesează demagogia cu iz politic, pentru unii, sau, pur şi simplu, o lipsă totală de înţelegere, o lipsă totală a capacităţii de înţelegere a ceea ce înseamnă reformă în învăţământ. De altfel, am convingerea că nici toţi semnatarii moţiunii acesteia nu cred în toate aşa-zisele "argumente" ce au fost prezentate. Discuţiile deosebit de inflamate legate de manualul alternativ de Istorie pentru clasa a XII-lea, coordonat de conf. univ. Sorin Mitu, au fost declanşate de un distins senator, care solicita nici mai mult nici mai puţin decât arderea publică a lui, datorită imenselor vini pe care le poartă. Afirmaţiile domniei sale nu erau susţinute decât de un rol episodic şi controversat, avut în decembrie 1989, şi de câteva filme cu tematică istorică, pe care le regizase şi care erau la fel de controversate, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi din punct de vedere documentar. Imediat au intrat în scenă vajnicii apărători ai naţiei române, atoatecunoscători, menestreli, purtători de pacheşti (bretele) sau de pantaloni rupţi în fund, care-şi plimbă plictisul şi temerile pe la câteva posturi de televiziune şi prin diverse ziare, pe post de Cassandre, care s-au transformat în adevăraţi inchizitori ai tuturor celor care gândeau altfel decât ei. Dezbaterea a luat amploare. Tot mai mulţi nespecialişti au început să-şi spună cuvântul, bineînţeles, înfierând cu mânie proletară "impietăţile", aşa-zisele "impietăţi săvârşite de autori". Parlamentari ai diferitelor partide, ce s-au pretins întotdeauna "paznici ai purităţii naţiunii române", deveneau tot mai vehemenţi, deşi cunoştinţele şi preocupările lor faţă de istoria României nu depăşeau nivelul basmelor. Dar, în dorinţa de a arăta cât de obiectivi sunt, au utilizat tot arsenalul de minciună şi înscenare cu care se obişnuiseră în deceniile anterioare. Ca la comandă, au apărut "scrisori şi comunicate ale oamenilor muncii", crezându-se că prin simpla numărare de voturi se va putea impune adevărul. Au fost scoase texte din context, au fost trunchiate fraze, s-au folosit din plin omisiunea şi citatul incorect sau incomplet, pentru a se crea impresia unei mişcări de masă împotriva noilor duşmani ai poporului - autorii manualului, conducerea Ministerului Educţiei Naţionale, referenţii şi membrii Comisiei de avizare. Un vajnic constructor, care pregătea cadre pentru şantierele patriei, convertit în preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, s-a pus în fruntea oştirii de apărători ai patriei şi a cerut, prin această moţiune, "retragerea avizului acordat manualului de istorie în discuţie". Nu contează că o asemenea solicitare, prin încărcătura ei de nelegalitate, este degradantă pentru un Parlament care are datoria de a-şi respecta propriile legi şi regulamente, dacă vrea să fie luat în serios. Ei solicită acest lucru pentru că dă bine la electorat, cred ei, şi pentru că în felul acesta arată lumii întregi cât de patrioţi sunt ei, spre deosebire de reprezentanţii puterii, "vânduţi puterilor străine". Doamnelor şi domnilor, Toată această mascaradă ar trebui s-o întâmpinăm cu un imens hohot de râs şi s-o măturăm cu dosul palmei de pe masa noastră, direct în coşul de gunoi, aşa cum au procedat majoritatea cadrelor didactice şi elevilor... O voce din stânga: Care majoritate?!
	Domnul Eugen Gheorghe Hilote: ... dacă ea nu ne-ar aduce aminte de tot ce se întâmplă de câţiva ani încoace. De câte ori reuşim să urnim din loc cât de cât nişte lucruri, înscriindu-ne pe direcţia unei reforme adevărate, şi nu doar mimate, apar fel de fel de detractori, care, în numele aceloraşi reforme, încearcă să demoleze. Oameni care n-au construit niciodată nimic, deşi ei îşi zic "constructori", se grăbesc să distrugă tot ce alţii pun piatră cu piatră, cu multă trudă, chiar cu sacrificiu. Aşa se întâmplă acum şi cu învăţământul. După ce au strigat ca din gură de şarpe în 1997: "Prindeţi hoţul!", până când l-au înlăturat pe cel ce reuşise să-i deranjeze, luându-le sinecurile, acum încearcă să facă acelaşi lucru cu un om şi o echipă care au reuşit să se impună incontestabil în acest domeniu. O muncă titanică, desfăşurată contra cronometru, a făcut ca în doi ani, reforma în domenul învăţământului să fie cea mai avansată latură a reformei din societatea românească. Se pare că semnatarii moţiunii sunt deranjaţi tocmai de acest lucru şi câte nu ar fi fost de discutat într-un climat de reală conlucrare? Dacă adevăraţii specialişti ar fi lăsaţi să-şi spună punctul de vedere, cât de repede s-ar putea îmbunătăţi programe şi manuale de istorie, ca şi celelalte programe şi manuale, de altfel, căci societatea românească are nevoie de o dezbatere reală, bine intenţionată, şi nu de minciună şi demagogie, cum se întâmplă în această moţiune. A cere retragerea avizului pentru vreun manual, pe baza unei decizii politice, înseamnă a demonstra că nimic nu s-a schimbat în mintea noastră de la Ceauşescu încoace, înseamnă că pentru noi, "Cine nu este cu noi este împotriva noastră", înseamnă că dorim funcţionarea cenzurii politice într-o societate dirijată. Iată câteva motive pentru care Grupul parlamentar al P.N.Ţ.C.D. nu vrea şi nu poate vota asemenea solicitare aberantă! (Aplauze în partea dreaptă a sălii de şedinţă.) O voce din stânga: Mai ales că este şi "Naţional"!
	Domnul Vasile Lupu: Da. Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Are cuvântul domnul Leonăchescu, deputat P.R.M. Se pregăteşte domnul deputat Boştinaru, din partea P.D. Nouă minute la domnul Hilote.
	Domnul Nicolae Leonăchescu: Onorat auditoriu, Membrii Grupului parlamentar al Partidului România Mare au analizat cu maximă responsabilitate activitatea Ministerului Educaţiei Naţionale în perioada 1996-1999 şi o judecă prin prisma instrumentelor create şi a efectelor obţinute. Analiza întregului proces didactic pe care ministerul îl monitorizează în domeniul educaţiei tinerilor prin manualele de Istoria Românilor, atestă existenţa unor carenţe majore în politicile de reformă promovate. Am judecat acest proces prin prisma lanţului didactic obligatoriu: beneficiar-programă-autori-produs. Am făcut-o şi de pe poziţia celui care a predat un curs de Istoria tehnicii şi ştiinţei româneşti, a făcut cercetări de arhive şi a publicat lucrări ample în acest domeniu şi nu numai. În toată discuţia declanşată pe tema manualelor de istorie, beneficiarii, cei care au lansat comanda şi cărora li se oferă marfa, n-au fost consultaţi sau măcar băgaţi în seamă. Se poate argumenta că elevii nu au toate datele problemei, spre a se putea pronunţa în cunoştinţă de cauză. Părinţii lor pot fi, însă, întrebaţi: Cum doriţi să vă educăm copiii?! Cum doriţi să le prezentăm istoria dumneavoastră, a predecesorilor?! Eu, ca părinte, cer ca toţi copiii mei să fie educaţi şi instruiţi în spiritul tradiţiilor româneşti şi să li se pună la dispoziţie manuale adecvate unei cunoaşteri complete a istoriei românilor. De asemenea, cer ca şcoala să-mi educe copiii în spiritul patriotismului, al dragostei de ţară şi al respectului faţă de valorile morale, culturale şi ştiinţifice româneşti. Am discutat cu mulţi părinţi şi toţi au fost de acord că istoria prezentată copiilor noştri trebuie să ne reflecte scopul, pentru că "viitorul are aroma trecutului" şi vrem ca mâine, aici, să fie tot români. O asemenea comandă a fost înscrisă în Legea învăţământului ca vector, în articolele 3 şi 4, şi ea nu a fost onorată prin politica manualelor alternative lansate pe piaţă. În special, manualul de istorie pentru clasa a XII-a, elaborat de un colectiv de autori coordonaţi de Sorin Mitu, nu ţine seama de ceea ce legea impune. Ministerul Educaţiei Naţionale a avut obligaţia să respecte acest deziderat al "educaţiei naţionale", în tot ceea ce a întreprins şi a avizat dar n-a făcut-o. Se ascunde acum sub umbrela unor referate semnate în fugă, la început de an şcolar. Ba mai mult, ne înştiinţează că manualul apărut în Editura "Sigma" a domnului Boris Singer a fost rodul urmărit de Noul Curriculum Naţional "una din principalele opere intelectuale ale deceniului" la care a contribuit şi Mihaela Singer, soţia patronului Editurii "Sigma". Evident programa propusă poate fi bună. Conţinutul programei, precum şi proporţiile diverselor teme în bilanţul de timp pot fi discutate. Sunt impresionat de importanţa acordată fenomenelor politice şi total nemulţumit de ignorarea fenomenului tehnico-ştiinţific românesc într-o perioadă în care acesta a devenit dominant. Ideile tehnico-ştiinţifice nu sunt cu nimic mai prejos decât cele politice dar, iată, istoria lor nu ne este accesibilă. În cele două volume de "Premise istorice ale tehnicii moderne româneşti" s-a făcut demonstraţia, dar ea este ignorată. Autorii pot fi şi tineri care au dovedit, prin fapte şi creaţii anterioare, că şi-au terminat – în mare – perfecţionarea profesională şi pot elabora manuale pentru cei mai tineri ca ei. Din păcate, Sorin Mitu, liderul "Asociaţiei Tinerilor Istorici din Transilvania şi Banat", structură cu iz segregaţionist, nu prezenta calităţi de coordonator pentru manual de istoria românilor, fiindcă la simpozionul ţinut la Stâna de Vale ne-a batjocorit tricolorul. Elaborând texte "în vârful condeiului", cu nonşalanţa celui care nu identifică efectele afirmaţiilor ce le face, cu lipsa de seriozitate în judecarea unor procese profunde, a elaborat un manual inacceptabil, distribuit rapid în reţea de către cei interesaţi. Manualul propus ca alternativ este în realitate un manual de istorie alternativă şi a fost analizat pe toate feţele. Mă voi referi numai la două afirmaţii care îi atestă eşecul. La pagina a 5-a, în fraza a doua se afirmă: "Nu există, de fapt, o istorie numai a românilor sau numai a americanilor, pentru că între toate popoarele au existat dintotdeauna legături atât de strânse încât soarta unuia este de neînţeles separat de a celorlalte". În această frază, s-a enunţat esenţa programului de elaborare a manualului, program care schimbă total demersul istoric, distorsionându-l! După autori, procesele interne, profunde de sistem, nu contează! Importante sunt numai cele externe, legăturile, numai condiţiile la limite! Autorii n-au citit studiile de metodologie: "Istoria şi condiţiile la limite tip Dirichlet" precum şi "Destine şi proiecţii"! Ei au răsturnat raportul intern-extern punând pe soclu elemente secundare, chiar derizorii, în dauna proceselor profunde din istoria poporului nostru. Autorii nu realizează că prin mijloacele de care dispune, folosind instrumente, discipline auxiliare, metodologii şi criterii de atestare, istoria transformă ipotezele în imagini certe. În iconografie, autorii au atins limitele ridicolului. Sub imaginea Palatului Parlamentului, în locul unei legende adecvate, au filozofat: acesta este "...rodul capriciilor de dictator ale lui Ceauşescu..., simbolizează greutatea cu care se desprinde România de trecutul său comunist". Autorii nu cunosc problemele grele ale urbanismului bucureştean, că avem peste un milion de cărţi depozitate inadecvat şi Biblioteca Naţională nu-i terminată, că valori imense de patrimoniu aşteaptă finalizarea construcţiei Muzeului Naţional şi Palatului Arhivelor Statului, că fundaţiile Senatului au fost cândva îngropate etc. Autorii nu cunosc nimic despre securitatea factorilor de putere, problemă acutizată după ocuparea Parlamentului din Praga, în 1968, de către trupele sovietice şi, iată, după masacrul din acest an de la Tbilisi! Ce mentalitate are România ca stat? Kremlinul, Zidul Chinezesc, Mănăstirea de la Curtea de Argeş, statuia de pe Corcovado, Parlamentul din Budapesta, Catedrala din Strasbourg, Louvre, Pentagonul, cele 7 minuni ale lumii etc. sunt tot expresii ale mentalităţii comuniste? Sau sunt acte de mândrie şi una din expresiile capacităţii de creaţie!? Incapabili de a judeca rolul şi locul construcţiilor în istoria şi destinele oamenilor, autorii introduc într-un asemenea manual comentariul ridicol. În calitate de inginer constructor, în numele miilor de specialişti care şi-au sacrificat viaţa de-a lungul timpului pentru peisajul construit de azi, cu care noi ne mândrim şi prin care suntem acceptaţi în dialogul profesional internaţional, deplâng lipsa lecţiei de sinteză în domeniu şi resping elucubraţiile acestui manual de istorie alternativă, avizat de minister. Din cauza timpului limitat care mi s-a acordat la microfon, mă opresc aici formulând o concluzie: aţi eşuat, domnule ministru, în domeniul educaţiei patriotice a tinerei generaţii şi nu spun mai mult! De aceea, noi vom vota moţiunea pe care am iniţiat-o şi o dezbatem astăzi, aici. Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi ascultat! (Aplauze în partea stângă a sălii)
	Domnul Barbu Piţigoi: (din sală) Nostalgia!
	Domnul Vasile Lupu: "România Mare" a epuizat timpul. Domnul Boştinaru de la Partidul Democrat.
	Domnul Victor Boştinaru: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Domnule ministru, Distinşi colegi, Trebuie să remarc, din start, că sunt oarecum şocat de lipsa oricărei urme de îndoială care a răzbătut din discursul domnului ministru vizavi de un manual asupra căruia foarte mulţi au îndoieli. (Aplauze în partea stângă a sălii) Am privilegiul să reprezint un partid care nu a fost niciodată perceput ca naţionalist, ci, dimpotrivă, ca o voce autentic europeană, iar eu personal nu am fost asociat, în nici o împrejurare de după 1990, unui demers naţionalist, antireformator sau antieuropean. De aceea, calificative de acestea globale mi se par cel puţin deplasate în discursurile de pe banca guvernamentală. Dar manualul de istorie pentru clasa a XII-a editat de Editura "Sigma" ridică serioase probleme în privinţa suportului său ştiinţific, a corectitudinii prezentării unor informaţii care urmează a fi transmise elevilor, informaţii considerate ca achiziţii de către cercetarea istorică românească. Fiind susţinători declaraţi ai manualelor alternative, şi bănui că această caracterizare nu poate fi pusă la îndoială de către nimeni, a introducerii unei abordări moderne a predării istoriei românilor, constatăm că uneori, chiar în conflict cu intenţiile declarate ale ministerului şi ale autorilor manualului Editurii "Sigma", manualul menţionat omite, adesea cu explicaţii neacoperitoare, evenimente majore ale istoriei naţionale sau, atunci când le prezintă, o face de o manieră superficială, adesea frizând derizoriul. M-aş referi la relativizarea nepermisă a etnogenezei şi continuităţii poporului român, omiţând, în acest context, inclusiv achiziţii ale unor opere fundamentale, precum "Romanitatea românilor" a unui autor ca Adolf Ambruster care a plecat înainte de '89 din România şi care nu poate fi bănuit că este unul din exponenţii mitologiei istorice româneşti. Personaje-cheie ale Evului Mediu românesc sunt prezentate jenant de lejer şi se omite tocmai dimensiunea europeană a politicii lor, cu menţiunea că programa pentru clasa a VIII-a a acoperit aceste episoade şi nu este necesar să fie reluate. De acord, dacă nu e necesar să fie reluate aceste momente ale istoriei, atunci cum se face că la Ştefan cel Mare ajunge să se spună doar faptul că ar fi plătit cronicari să-i scrie cronici favorabile, omiţând un Jan Dlugoj. Oare şi leşii deveniseră supuşii lui Ştefan şi trebuiau să scrie la comandă? Sau faptul că în faimoasa sa scrisoare către dogele Veneţiei, el definea, cu o viziune remarcabilă epocii, programul politic "Moldova – poartă a Creştinătăţii"? Sau faptul că la Iancu de Hunedoara, care este, de asemenea, lejer expediat, este omis ceea ce el dă substanţial pentru epoca sa şi pentru istoria acestui spaţiu. El este definit de cronicile papale, de un document papal "atletul lui Cristos". Aceasta este opera europeană, aceasta este inserarea, în contextul european, a unor contribuţii româneşti şi cu atât mai şocant este să constaţi că, dacă au fost episoade, atâtea câte au fost, de inserare semnificativă a istoriei naţionale în contextul european, să vezi că, la un Vlad Ţepeş, personalitate controversată, de acord, a istoriei naţionale, bibliografia de referinţă devine Bram Stocker, ca şi cum istoria cinematografiei mondiale, chiar şi în pagini mai puţin artistice, mai puţin antologice, devine sursa de referinţă pentru elevul de clasa a XII-a. În sfârşit, vreau să spun că prin asemenea metode se omite sau se şterge chiar contribuţia, la istoria europeană, a românilor şi a statelor româneşti ale epocii medievale. Trecând la aşa-zisa demitizare a lui Mihai Viteazul, şi sunt de acord cu toţi cei care cred că Mihai Viteazul trebuie văzut în acord cu epoca sa, cu perioada sa, nu putem să acceptăm, însă, ideea că el devine dintr-o dată cuceritor şi, mai departe, "subiect preferat al istoricilor români". Mihai Viteazul, dincolo de limitele fireşti ale epocii sale, a lăsat acestui popor şi acestei naţiuni un mesaj politic, un testament politic fundamental care se cheamă unitatea românilor, iar acest fapt nu poate fi negat, chiar dacă ar produce disconfort, până la un moment dat, într-un mod sau altul. În sfârşit, menţionez că la 1848 care este prezentat ca, mai degrabă, o creaţie a romanticilor, 1848, distinşi colegi, este un moment de o remarcabilă rezonanţă a elitelor politice şi intelectuale româneşti cu mişcarea europeană de modernizare, iar mandatul pe care 1848 îl dă acestei naţiuni se va pune în operă, va deveni certitudine până la 1918. Este doar creaţia istoricilor romantici, a romanticilor, această operă de o excepţională însemnătate, sau este doar trimiterea în formule inacceptabile a unei perioade care înseamnă unitatea naţională de la 1858, înseamnă independenţa naţională şi Marea Unire de la 1918? Domnule ministru, toate aceste elemente şi altele menţionate în dezbaterea ştiinţifică, repet, eu nu vorbesc de dezbaterea politică şi nu mă simt deloc atins de remarcile dumneavoastră şi ale unor domni secretari de stat care au împroşcat cu mare lejeritate calificative de toate felurile, deci, legat de dezbaterea ştiinţifică, eu consider că acest manual nu este competitiv, că el cuprinde numeroase erori. Un manual şcolar nu poate fi o operă personală şi, cu atât mai mult, nu poate fi o operă nici de anticipaţie, nici de creaţie individuală, când el este desemnat a fi un instrument de informare şi de educare a elevilor din România, în acord cu textul Constituţiei. Iată de ce cred că trebuie să abandonăm această dezbatere politică şi politizată asupra istoriei naţionale, dar, în egală măsură, să vedem că sunt lipsuri şi acolo unde sunt lipsuri, să ne preocupăm ca ele să fie depăşite, printr-o acţiune convergentă a tuturor celor care se simt devotaţi şi dedicaţi acestui interes al modernizării şi modernităţii în România. Cu atât mai mult spun aceste lucruri pentru că am avut ocazia, întâmplarea a făcut să cunosc, în aceşti ani, oameni care au contribuit cu adevărat la formarea Europei lui 1999, Europei 2000, a Europei care este în faţa noastră şi spre care ne îndreptăm. Nici unul dintre aceşti corifei, nici unul dintre aceşti mari făuritori ai Europei nu a acţionat într-o singură ipostază, ca un personaj care să-şi ridiculizeze istoria societăţii, a naţiunii pe care o reprezintă. De aceea cred că un manual de istorie mai slab, un manual de istorie mai prost nu ne ajută, în nici un caz, să fim mai europeni, ci dimpotrivă. În acest context, ajung la o problemă care este de o importanţă deosebită şi vă vizează personal, domnule ministru. Dumneavoastră purtaţi o răspundere personală pentru activitatea Comisiei de evaluare a manualelor şcolare. Grupul PD vă cere, domnule ministru, să vă asumaţi personal răspunderea Comisiei de evaluare a manualelor. Şi spre a nu crede că am venit să vă livrez un discurs naţionalist, un discurs antieuropean, şi cred că prestaţia de până acum vine să convingă, vă citez, domnule ministru, din evaluarea Ambasadei României privind predarea istoriei naţionale în statul vecin şi prieten nouă, în Republica Ungaria. "Condiţiile de bază privind conţinutul pentru un manuscris să poată fi acceptat pentru editare sunt: să fie alcătuit în concordanţă cu Constituţia Republicii Ungaria, legile în vigoare şi reglementările internaţionale privind respectarea drepturilor omului şi ale copilului; să nu aducă prejudicii intereselor şi valorilor naţionale ale Ungariei şi ale naţionalităţilor care trăiesc pe teritoriul său; să fie neutre, faţă de evoluţia lui la zi, în politică. Condiţiile tehnice necesare sunt: autorul să fie atestat din punct de vedere juridic..." Domnule ministru, un manual şcolar este o operă de responsabilitate, nu putem lăsa să ajungă, chiar şi printr-un accident, o lucrare care mâine devine manual şi are circuit naţional. Aici e vorba nu de o operă personală, ci de o operă care angajează ministerul şi sistemul educaţiei naţionale. "Manuscrisul să răspundă obiectivelor din programa naţională de învăţământ, să fie bun pentru dat la cules, să nu conţină materiale publicitare". Dacă voi înşira criteriile de evaluare a acestui manual care conţine, pentru fiecare punct, evaluarea de la 1 până la 2 puncte şi totalul însumează 80, veţi constata că cu cele sub 60 de puncte întrunite de cei doi experţi calificaţi stabiliţi de Comisia naţională de evaluare, orice manual ar fi, indiferent cine l-a scris, nu poate intra la editare. Or, aici este vorba, domnule ministru, nici mai mult, nici mai puţin decât de responsabilitate faţă de educaţia naţională. Şi Ungaria are peste 70 de manuale alternative de istorie pentru învăţământul primar şi liceal, dintre care 7 sunt pentru manualul de clasa a XII-a. Domnule ministru, închei spunându-vă că, dacă nu ne vom respecta pe noi înşine, nu ne va respecta nimeni. Şi mă tem că modul în care dumneavoastră aţi apărat, şi vă înţeleg gestul până la un punct, solidaritatea faţă de echipă... dar este vorba de o răspundere mai mare, răspunderea dumneavoastră ca membru al Guvernului şi al acestui Guvern pentru bunul mers al educaţiei din România. Faţă de aceste lucruri, reafirmând faptul că nu doresc să mă asociez, şi nici colegii mei, unui gest politic care poate fi interpretat ca o acţiune de cenzură, vreau, în egală măsură, să vă solicit, domnule ministru, să acţionaţi şi să trageţi toate concluziile ce se impun ca opera care este "adusă" în faţa elevului de clasa a XII-a să fie, înainte de toate, acceptabilă din punct de vedere ştiinţific, nici mai mult, nici mai puţin. Dacă vom face acest lucru, vom sluji împreună educaţia naţională. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)
	Domnul Vasile Lupu: Partidul Democrat a epuizat timpul. Vă mulţumesc, domnule deputat. Are cuvântul domnul Raicu Romulus, PUNR. Se pregăteşte domnul Asztalos Ferenc, UDMR.
	Domnul Romulus Raicu: Domnule preşedinte, Stimate domnule ministru, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mărturisesc că discursul domnului ministru Marga m-a dezamăgit profund. Speram ca, măcar astăzi, să fi încercat să fie mai aproape de adevăr, dar a dovedit că a rămas acelaşi filozof marxist dinainte de 1989. Nimic din ceea ce a spus sau aproape nimic nu s-a referit la problema pe care noi o dezbatem astăzi. Deşi sunteţi împotriva miturilor, domnule ministru, propagaţi "mitul Marga". Moţiunea care face obiectul dezbaterii noastre de astăzi a fost determinată de serioasele greşeli pe care Ministerul Educaţiei le face în domeniul învăţământului, prin nerespectarea legilor în vigoare şi prin promovarea unei politici educaţionale care nu slujeşte procesului de educare şi formare a tinerei generaţii. Acum, când s-a trecut la elaborarea noilor programe şi manuale de istorie, este revoltător să constatăm că ministerul care are datoria, conform Legii învăţământului, să asigure cultivarea dragostei faţă de ţară, faţă de trecutul istoric şi de tradiţiile poporului român, a putut să accepte o asemenea programă şi să-şi dea avizul pentru un manual care, prin conţinutul său, denigrează istoria poporului român, deformează realitatea istorică, ignoră ori minimalizează personalităţi de seamă ale istoriei noastre naţionale. Ministerul Educaţiei, prin grupul de specialişti pe care l-a constituit, partizani ai purificării istoriei noastre de trecutul său glorios, a dat girul unei programe de istorie axată pe abordarea în principal a instituţiilor statului, a ideologiilor şi doctrinelor partidelor politice, lăsând deoparte importante momente ale istoriei poporului român. De ce programele pentru istorie au o asemenea structură? Explicaţia o găsim într-o notă a ministerului privitoare la elaborarea programelor şi manualelor de istorie, prin care se precizează că programele au fost aprobate prin ordinul ministrului, în luna martie, când au fost puse şi la dispoziţia editurilor, după care au fost trimise inspectorilor de specialitate în judeţe. În asemenea condiţii, ce fel de dezbatere publică a programelor de istorie a mai putut fi iniţiată? Chiar dacă au mai fost astfel de dezbateri, ele nu au avut nici o finalitate, din moment ce programa fusese aprobată şi dată la edituri. Poate fi programa de istorie a românilor apanajul doar a unui număr de 7 profesori şi cercetători care împărtăşesc aceleaşi concepţii istorice cu cele ale istoricilor reali, cum numeşte domnul Marga o parte a istoricilor, colaboratori ai ministerului? Dacă se vrea, cu adevărat, o colaborare în elaborarea noilor programe de istorie, atunci va trebui o discuţie serioasă, nu una de cabinet, cu toţi specialiştii care doresc să-şi aducă contribuţia la un asemenea demers. Noi cerem elaborarea unei noi programe de istorie a românilor. În consens cu o asemenea programă, nu e de mirare că manualul apărut la Editura "Sigma" nici măcar nu are titulatura de "Istorie a românilor", ci, pur şi simplu, "Istorie", deşi el se adresează elevilor din clasa a XII-a. Grupul parlamentar al PUNR, încă de la apariţia în şcoli a acestui manual, s-a adresat ministerului arătând care sunt deficienţele şi solicitând retragerea din şcoli a manualului. Subliniem că grupul nostru parlamentar cuprinde, domnule ministru, 5 specialişti în domeniul istoriei, care predau istoria şi nu poate fi acuzat de necunoaşterea conţinutului noului manual. De altminteri, noi am afirmat mereu că suntem pentru manuale alternative, dar nu pentru istorii alternative. Dacă poziţia exprimată de noi a fost catalogată de domnul ministru Marga drept "demagogie electorală", ce are de spus domnia sa faţă de opiniile pertinente exprimate de Academia Română, care susţine că manualul nu răspunde exigenţelor unui manual menit să contribuie la educaţia naţională a unor tineri, deoarece aspecte importante ale devenirii istorice a poporului român sunt omise, iar concluzia la care ajunge Secţia de ştiinţe istorice a Academiei este aceeaşi cu cea a grupului nostru parlamentar. Nu este normal ca manualul să beneficieze de avizul MEN. Fără a mai reitera greşelile pe care le cuprinde manualul, pentru că despre acestea s-a discutat foarte mult, grupul nostru parlamentar susţine, în continuare, ca ministrul educaţiei să retragă avizul acordat respectivei tipărituri, ca şi manualul trimis şcolilor. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În toată perioada care a trecut de la declanşarea scandalului apărut pe marginea manualului de istorie coordonat de Sorin Mitu, personajul principal care a ieşit la atac, în acest interval de timp, a fost însuşi ministrul educaţiei naţionale, domnul Andrei Marga. Nimic rău în aceasta, doar este persoana care şi-a dat avizul pentru un asemenea manual şi trebuia să-şi apere punctul de vedere, numai că, de fiecare dată, în loc să vorbească ministrul educaţiei, care are o mare răspundere pentru tot ce se întâmplă în învăţământ, a vorbit politicianul Marga, reprezentantul principalului partid de guvernământ care vrea ca istoria să fie scrisă aşa cum crede domnia sa de cuviinţă. Doar a afirmat, de atâtea ori, că domnia sa este cel care ştie cum este scrisă istoria în Europa şi cum trebuie scrisă în România. Cine sunteţi dumneavoastră, domnule Marga, şi cu ce drept împărţiţi lumea istoricilor în istorici reali şi ceilalţi istorici?! Şi mă întreb pentru că deseori aduceţi în discuţie figura domnului Giurescu, pe care îl lăudaţi atâta. Nu uitaţi dumneavoastră că această figură, din care dumneavoastră aţi făcut o icoană, la Ministerul Educaţiei, a fost cea care şi-a pus acordul şi a susţinut cedarea unor teritorii româneşti, atunci când s-a semnat Tratatul cu Ucraina. (Aplauze în partea stângă a sălii)
	Domnul Vasile Lupu: Domnule deputat, aţi depăşit cu 2 minute timpul!
	Domnul Romulus Raicu: Un minut, vă rog şi termin. Cum se poate şi după care criterii, istoricii pe care îi susţineţi dumneavoastră, şi care reprezintă doar câţiva din marea familie a istoricilor, au dreptate în ceea ce spun cu privire la istoria poporului român, iar ceilalţi nu? De ce, domnule Marga, în calitatea dumneavoastră de ministru, în locul promovării unei concordii în lumea istoricilor, dumneavoastră semănaţi dezbinarea sau dumneavoastră preferaţi ca, în locul celebrului adagiu "sine ira et studio", să promovaţi principiul "divide et impera"? Declaraţiile dumneavoastră nu au făcut altceva decât să împartă şi să dezbine istoricii din România. Iată că aţi reuşit deja o performanţă şi reforma dumneavoastră dă roade în domeniul istoriei, pentru că i-aţi desconsiderat şi i-aţi împroşcat cu noroi nu numai pe cei mai mulţi dintre istoricii de azi, ci şi pe marii noştri istorici din sec. XIX - XX, ale căror scrieri nu mai concordă cu strălucitele dumneavoastră teze de scriere a istoriei neamului! Doamnelor şi domnilor deputaţi, În aceste condiţii, pentru aceste realizări istorice, Grupul nostru parlamentar solicită demiterea domnului ministru Andrei Marga din Guvern pentru că rămânerea sa, în continuare, în calitate de ministru, ar fi o palmă pe obrazul educaţiei naţionale. (Aplauze în partea stângă a sălii.) Doamnelor şi domnilor parlamentari, În contrast cu ce gândeşte domnul Marga şi istoricii din jurul domniei sale despre istoria neamului românesc, care ne sfătuiesc să nu mai acordăm atâta atenţie istoriei, vă voi prezenta extrase dintr-un admirabil articol scris în urmă cu 80 de ani, de ...
	Domnul Vasile Lupu: Domnule deputat, cu altă ocazie, aţi depăşit...
	Domnul Romulus Raicu: Imediat, numai puţin şi am terminat.
	Domnul Vasile Lupu: Protestează sala, nu stăm aici până dimineaţa!
	Domnul Romulus Raicu: Cel care manifestă neîncredere în ţara lui, în naţia din care face parte, cu adevărat trebuie exclus din acea comunitate. Un neam are nevoie de încredere în el a tuturor fiilor lui, pentru a-şi îndeplini ursita. Popoarele mari sunt mândre de ele, patriotismul lor nu este dulcegărie romantică, ...
	Domnul Vasile Lupu: Finalul, finalul!
	Domnul Romulus Raicu: ... ci demnitate. Când un popor nu mai are încredere în el, nu mai e mândru de puterea şi destinele sale, el e virtualmente mort. Să avem grijă, domnilor, ca noi, cei de astăzi, să nu terfelim istoria neamului românesc! (Aplauze în partea stângă a sălii) Din partea dreaptă a sălii: Timpul!
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Are cuvântul domnul Asztalos Ferenc. Se pregăteşte domnul deputat Igna de la PDSR.
	Domnul Asztalos Ferenc: Domnule preşedinte, Domnule ministru, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Am studiat, cu mare atenţie, textul moţiunii şi, sincer vorbind, m-a surprins bunăvoinţa iniţiatorilor. Ei nu cer arderea manualui în cauză, nici pedepsirea acelora ...
	Domnul Ioan Gavra: Dânşii!
	Domnul Asztalos Ferenc: ... care sunt implicaţi în elaborarea acestui manual, ci se mulţumesc cu "rediscutarea şi reevaluarea actualelor programe de istorie a românilor şi elaborarea de noi programe şi solicită Guvernului, respectiv Ministerul Educaţiei Naţionale retragerea autorizaţiei de folosire, ca manual de istorie pentru clasa a XII-a, a cărţii Editurii "Sigma" 1999, până la o eventuală revizuire a sa de către autori". Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aceste pretenţii reflectă o situaţie tragicomică a vieţii politice a noastre. Un mare număr de deputaţi nu au reuşit, în 10 ani de la revoluţie, să se acomodeze cu pluralismul ideilor specific democraţiei contemporane. Autorii, lucrarea şi Ministerul Educaţiei Naţionale sunt puşi la zid şi primesc calificative extrem de grave: "manualul are o viziune neştiinţifică, antinaţională, bagatelizează şi marginalizează personalităţile istoriei noastre..." ş.a.m.d. Asemenea calificative ne îndreaptă spre anii '40 şi '50, când, cu mânie proletară, erau demascaţi şi judecaţi duşmanii poporului, spionii şi agenţii imperialismului
	Domnul Marcu Tudor: (din sală) Voi aţi făcut-o!
	Domnul Asztalos Ferenc: De fapt, acest atac dur asupra manualului editat de "Sigma" are un obiectiv cu mult mai important: contestarea conceptului de manual alternativ şi împiedicarea reformei învăţământului. Oare prin ce au păcătuit autorii şi Ministerul Educaţiei Naţionale?! Au luat în serios Legea învăţământului, lege adoptată de Parlament şi au trecut la aplicarea prevederilor art.123, alin.3: "În unităţile de învăţământ preuniversitar, se pot utiliza manuale alternative. Cadrul didactic are dreptul de a recomanda elevilor un anumit manual, pe baza criteriilor stabilite de MEN".
	Domnul Nicolae Leonăchescu: (din sală) Şi Harghita!
	Domnul Asztalos Ferenc: Doamnelor şi domnilor deputaţi, În numele Grupului parlamentar al UDMR, permiteţi-mi să reafirm ideea că discuţia de fond asupra manualului în cauză, ca şi asupra tuturor celorlalte manuale alternative trebuie purtată între specialişti, cu argumente ştiinţifice, într-o atmosferă de dialog academic, şi nicidecum în Parlament, de către politicieni. (Comentarii în Grupul Partidului România Mare) În încheiere, permiteţi-mi să citesc cuvintele domnului academician Dinu Giurescu, rostite cu ocazia dezbaterilor în cadrul comisiilor pentru învăţământ ale celor două Camere: "În Noul Testament, până şi cuvântul Domnului nostru Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, este propovăduit în 4 evanghelii scrise de Matei, Marcu, Luca şi Ioan. (Proteste în partea stângă a sălii) Ei ne-au transmis 4 versiuni ale aceluiaşi adevăr. Le primim şi le respectăm ca atare sau le contopim într-un manual unic. Fie îngăduit unor manuale de istorie, opere vremelnice, să se exprime în mai multe versiuni şi fiindcă ele sunt alcătuite de oameni muritori, aceste manuale vor fi mai bune de la o ediţie la alta, fără ca autorii lor să fie sortiţi iadului prin lucrarea iscusită a semenilor lor". Am încheiat citatul şi vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din dreapta sălii.)
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Igna – PDSR, se pregăteşte domnul Haşotti Puiu – PNL.
	Domnul Ioan Igna: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Domnule ministru, Au trecut două luni de când au apărut primele semnale de alarmă din partea profesorilor de istorie prin intermediul mass-mediei, legate de conţinutul programei de istorie şi, în special, asupra conţinutului manualului de istorie, clasa a XII-a, editat de Editura "Sigma". S-au purtat discuţii interminabile în cadrul celor două comisii pentru învăţământ din Cameră şi Senat, s-au luat hotărâri, luări de poziţii, dar rezultatul nu a fost cel dorit de marea majoritate a dascălilor de istorie din ţară, a acestor apostoli ai neamului şi anume: retragerea de către Ministerul Educaţiei Naţionale a avizului acestei lucrări de pe poziţia de manual şcolar. Nu vorbim de fapt de un singur manual, ci de o idee care domină şi patronează, guvernează în prezent modul de elaborare a unor programe şcolare şi manuale, în special cele care ar trebui să contribuie din plin la formarea personalităţilor elevilor, la formarea sentimentelor de dragoste şi stimă faţă de faptele de eroism din istoria poporului român. Se ştie că un popor ce-şi neagă trecutul nu poate să vorbească de un prezent şi un viitor. Manualul la care se referă moţiunea nu îndeplineşte condiţiile ce ar trebui să le îndeplinească un manual de istorie. Intenţionat, autorul separă valorile şi tradiţiile naţionale de cele europene. Suntem, şi am afirmat de câte ori am avut ocazia, de acord cu manualele alternative, dar aceste manuale să nu facă rabat de la ceea ce înseamnă manual şcolar, atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al finalităţilor în educaţia tinerilor. Dorim manuale alternative, nu istorie alternativă la bunul plac al cuiva. Îmi pun întrebarea şi îmi permit să v-o pun şi dumneavoastră: Ce interese are conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale de nu acceptă ideea de retragere a autorizaţiei de manual cărţii în cauză? Acceptăm acest zis "manual" ca şi lucrare ce poate fi comercializată pe piaţă, dar nu manual şcolar. Solicităm conducerii Ministerului Educaţiei Naţionale să gândească mai mult la ceea ce dăm tinerelor generaţii, elevilor, căci viitorul nostru, al naţiunii, depinde de modul cum îi formăm pe cei ce ne-au fost daţi să-i educăm. Oare doreşte cineva să distrugă tot ce a fost demn, bun şi înălţător în sufletul românului? Sunt convins că astfel de manuale răspund unor astfel de scopuri de anulare sau înmormântare a tot ce a fost şi este nobil şi sfânt în istoria poporului român. Vă mulţumesc. (Aplauze din stânga sălii.)
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc. 3 minute la domnul Igna. Domnul Haşotti Puiu – PNL, se pregăteşte domnul Popa Nicolae, independent.
	Domnul Puiu Haşotti: Domnule preşedinte, Domnule ministru, Doamnelor şi domnilor, Din capul locului, arăt că moţiunea trebuie respinsă, fiind lipsită de temei şi sens.
	Domnul Viorel Burlacu: (din bancă) Dar manualul există!
	Domnul Puiu Haşotti: Se demonstrează însă, de ce mai era oare nevoie, că, în România, prea adesea, viaţa parlamentară cade în derizoriu. Manualul incriminat, şi mai ales amplele discuţii pe marginea lui, arată că, în România, mai toţi se pricep la istorie, ca şi la fotbal. Altfel, cum poate fi interpretată declaraţia senatorului artist-regizor, căruia nu i-au trecut puseurile piromane, ce lesne se observă şi în filmele sale. Este ca şi cum eu, istoric fiind, să am pretenţii de cibernetician doar pentru că ştiu să mânuiesc puţin un computer. Timp de o lună au existat asupra istoriei reacţii cvasi-isterice. De ce? Întrucât fiecare dintre noi este influenţat de cât şi cum şi-a însuşit istoria naţională şi mai ales de sursele de învăţare a istoriei naţionale. Semnatarii moţiunii nu agreează manualul pentru simplu motiv că nu este identic sau cel puţin foarte asemănător cu manualele după care domniile lor au învăţat istoria. Mai exact, îşi imaginează că au învăţat istoria. S-a ajuns aşadar, ca, în România, un manual să fie prilejul unei moţiuni, un manual care nu este altceva decât o ofertă, o alternativă, un manual care, în general, nu este nici mai bun, nici mai rău faţă de celelalte.
	Domnul Viorel Burlacu: (din bancă) Nu, este mai rău.
	Domnul Puiu Haşotti: Reacţiile negative pe care le-a stârnit sunt rodul învăţării unei istoriografii romantice, scrise în perioada de formare a statului naţional şi puţin după aceea, care, apoi, în urma unui proces de interpretatio comuniste, a generat istoriografia de până la 1989, dar vai ce greu se schimbă totul şi mai ales mentalităţile. (Vociferări.) Pe plan mondial..., domnule preşedinte, cu respect vă atrag atenţia că trebuie să menţineţi şi ordinea în sală. Sunt o serie de colegi care îmi aduc aminte că, într-adevăr, omul are origine animală. (Vociferări, proteste.)
	Domnul Vasile Lupu: Vă rog, linişte în sală!
	Domnul Puiu Haşotti: Pe plan...
	Domnul Ioan Gavra: (din bancă) Trebuie să ştii să te ai bine cu animalele.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, În asemenea condiţii, suspend şedinţa.
	Domnul Ioan Gavra: (din bancă) Să-şi ceară scuze!
	Domnul Vasile Lupu: Linişte, vă rog!
	Domnul Puiu Haşotti: Dar domnilor, omul, într-adevăr, are origine animală. De ce? toţi avem... (Vociferări, replici.)
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, Nu suntem pe stadion la meci, vă rog păstraţi liniştea în sală!
	Domnul Puiu Haşotti: Vă convine australopiteci?
	Domnul Vasile Lupu: Domnule deputat, nu antrenaţi dialog de la prezidiu în direct cu sala!
	Domnul Puiu Haşotti: Vă rog, domnule preşedinte, doresc să-mi ţin în continuare discursul. Pe plan mondial, chiar înainte, dar îndeosebi după cel de al doilea război, perspectivele din care este abordată istoria sunt fundamental schimbate. Istoria se judecă acum dintr-o perspectivă antropologică. Ca să înţelegeţi, vă voi da un exemplu. Codul lui Napoleon este mai important decât sumedenia de războaie pe care le-a purtat, făcând o Franţă iluzoriu eroică. Manualul în discuţie este o noutate şi tocmai pentru că încearcă şi, uneori, reuşeşte o abordare antropologică a istoriei, dumneavoastră îl contestaţi. Numai că, întotdeauna, noutăţile şochează şi creează reacţii de respingere. Încă o dată, nu spun că manualul nu are lacune. Este însă nevoie de o moţiune?! Manualul a supărat şi pentru că demitizează, se spune, istoria naţională. Dar nu credeţi că patriotismul şi loialitatea naţională trebuie fundamentate pe adevăr şi nu pe mistificări, mituri, legende, inerţii mentale sau adevăruri spuse pe jumătate? Patriotismul constă, între altele, şi în evaluarea exactă a istoriei naţionale care nu trebuie folosită ca punct de plecare al naţionalismului. "Îmi iubesc prea mult patria pentru a fi naţionalist", spunea Pascal. Leopold von Ranche arăta că: "Istoria omenirii este sentinţa omenirii". Pornind de aici, ar trebui să înţelegem că vinovaţi de neîmplinirile noastre, întotdeauna am fost, suntem şi vom fi noi, nu alţii. În cazul în care nu ne vom evalua corect, chiar critic, trecutul, ci, dimpotrivă, îl vom glorifica excesiv şi, prin urmare, nejustificat, vom avea în cele din urmă comportamente de frustraţi. Cât priveşte aşa-zisele argumente ale moţiunii, ele sunt cel puţin la fel de subiective pe cât de subiectiv li se pare semnatarilor manualul incriminat. Chiar din prima pagină a moţiunii, domniile lor arată că: "cetăţenii au dreptul să înveţe istoria nemanipulată". Însă, dintr-o perspectivă inversă am putea constata că însăşi moţiunea este o manipulare. Ni se oferă apoi reacţiile Academiei şi ale unor decanate ale facultăţilor de istorie. Se ştie însă că la Academie nu a fost o dezbatere în cadrul Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologice, iar comunicatul este redactat şi semnat de domnul academician Dan Berindei. Următorul citat al moţiunii vine din partea Facultăţii de istorie, Universitatea Bucureşti. Îl reproduc, este foarte interesant. "Opinia specialiştilor din Facultatea de istorie este că manualul este inegal, cuprinzând atât lecţii redactate excelent din punct de vedere metodic şi ştiinţific, cât şi părţi mai puţin reuşite, deficitare ca informaţii şi concepţie". Întreb încă o dată: se justifică moţiunea? Ca să nu mai spun că semnatarii ei nu cred că au înţeles pe deplin textul facultăţii clujene, care foloseşte şi vocabula "glotogeneză". Domnilor semnatari ai moţiunii, vă întreb cu toată condescendenţa, ştiţi ce este glotogeneză? (Vociferări.) Mă îndoiesc. Regret că nu am timpul suficient pentru a demonta punctele a) şi d) ale moţiunii. Voi arăta doar că la pct.b) se arată că "mileniul I a fost hotărâtor pentru formarea limbii şi a poporului român şi pentru statornicia sa statală, în toată aria geografică dintre Tisa, nu întâmplător Tisa prima dată, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră".
	Domnul Ioan Gavra: (din bancă) Liber nu poţi vorbi? Nu mai citi!
	Domnul Puiu Haşotti: Statornicie statală, adică state româneşti din mileniul I? Domnilor, din două una. Ori nu aţi citit cu atenţie moţiunea şi aţi semnat-o doar aşa..., ori aţi avut profesori de istorie excesiv de indulgenţi.
	Domnul Ioan Gavra: (din bancă) Ca tine!
	Domnul Puiu Haşotti: În sfârşit, la pct.d), supărarea este mare, întrucât pentru evenimentele din decembrie 89, nu se foloseşte termenul de revoluţie, ci "manifestaţie de protest" şi "revoltă populară". Nu doresc să polemizez pe această temă, vreau doar să spun că eu nu aş semna o moţiune dacă într-un manual de istorie s-ar scrie că cel mai democrat şi anticomunist român al secolului XX este însuşi domnul Ion Iliescu. (Vociferări.) Am să închei, spunându-vă ceva ce, cu siguranţă, nu ştiţi. În toate manualele de istorie şi în toate muzeele din România se dă un citat din Herodot, din "Istorii", din Cartea V, în care se spune că geţii s-au luptat, s-au opus înaintării regelui persan Darius şi se cred cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci. Ei bine, Herodot nu spune acest lucru. Herodot spune aşa, şi vă spun aproape textual: geţii şi-au închipuit că se pot opune marelui rege persan, cu toate că se cred cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci...
	Domnul Ioan Gavra: (din bancă) De unde ştii?
	Domnul Puiu Haşotti: Am citit, domnule Gavra, spre deosebire de dumneavoastră.
	Domnul Ioan Gavra: (din bancă) Ca animalul sau ca pantera?!
	Domnul Puiu Haşotti: Doamnelor şi domnilor, este mai bine ca, întemeiat pe adevăr, să ne învingem iluziile decât, întemeiat pe iluzii, să ne învingă adevărul. Umblaţi după adevăruri absolute, dar singurul adevăr absolut este că nu există adevăr absolut, mai ales în istorie, care nu poate fi una, motiv pentru care moţiunea trebuie respinsă.
	Domnul Ioan Gavra: (din bancă) La marginea mării urla un câine.
	Domnul Puiu Haşotti: Stimaţi colegi de la PUNR, PRM, vă rog păstraţi liniştea în sală! Aţi fost ascultaţi cu deferenţă, vi s-a răspuns la întrebări, fiecare are dreptul să-şi expună conferinţa. Domnul Nicolae Popa are cuvântul, se pregăteşte doamna Andronescu.
	Domnul Petre Ţurlea: (din bancă) Când îşi dă demisia domnul ministru?
	Domnul Nicolae Popa: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule ministru, Stimaţi colegi, Sigur că, de la acest microfon, în seara aceasta, cei care suntem în opoziţie, am cam fost jigniţi, ni s-au dat lecţii despre istorie. Noi am văzut şi cu reforma ce s-a întâmplat şi probabil că şi în învăţământ se va întâmpla acelaşi lucru. Stimaţi colegi, Ceea ce ni se pare cel mai important de semnalat şi mai grav în ceea ce priveşte manualul de istorie, ceea ce a determinat introducerea acestei moţiuni, provocând o necesară şi cât se poate de oportună dezbatere parlamentară constituie viciile de gândire care au stat la baza elaborării acestor manuale menite să fie introduse în circuitul oficial al învăţământului nostru naţional. (Vociferări.) Domnule preşedinte, vă rog să rugaţi colegii dumneavoastră să facă linişte în partea dreaptă.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, vă rog păstraţi liniştea! (Vociferări, proteste.)
	Domnul Nicolae Popa: Domnule deputat Haşotti, vorbeşte un om aici, nu vorbeşte... (Din sală i se reproşează domnului Popa că a fost activist.) Activişti aţi fost dumneavoastră, domnilor, înainte de '89, mai mulţi ca noi. Ce ne alarmează pe noi în cel mai înalt grad este faptul că autorii manualului, cu girul Ministerului Educaţiei Naţionale, consideră istoria naţională ca o problemă de opţiune personală, iar, în cazul de faţă, şi una de natură politică. De aici survin toate celelalte vicii ale manualului de istorie. Noi rămânem partizanii ideii consacrate în cultura europeană de sute şi sute de ani, că istoria unui popor este însuşi destinul acelui popor, aşa cum s-a plămădit de-a lungul scurgerii vremurilor. Istoria, domnule ministru şi domnilor colegi, este o continuă radiografie a verbelor a fi, a moşteni, a exista, a transmite, adică însăşi haina de lucru şi de sărbătoare a oricărui popor. Fiecare naţiune, în acest context, este o parte din rădăcina comună a istoriei, din strălucirea ei, o creangă din unicul şi tulburătorul pom fructifer, care este viaţa cu trecutul, prezentul şi viitorul ei. Dacă limba noastră este o comoară, atunci, istoria noastră este chiar izvorul acesteia sub formă de bucurii, jertfe şi fapte. A le omite din istorie, a le înlătura, schematiza ori bagateliza, înseamnă a ciunti propria biografie. Din această perspectivă, istoria însumează valori, experienţe, norme şi principii, personalităţi care nu pot fi supuse eligibilităţii, nu pot fi subordonate modelelor, nu pot fi reduse la gustul unui anumit prezent, el însuşi trecător. Autorii manualului de istorie batjocoresc tocmai acest mod de a concepe istoria naţională şi de aici subiectivismul şi arbitrariul lor, jocul hazardat, periculos şi chiar poate interesat ca însăşi substanţa vie, durabilă a poporului român. Pe fondul unei atari concepţii, autorii consideră aproape firesc şi natural ca marile momente ale istoriei să fie amestecate cu emisiuni de televiziune şi personaje ale acestora, ca mari valori ale istoriei să fie minimalizate, iar în prim plan să fie plasate creaţii de o secundă sau de un ceas ale epocii contemporane. Aşa se explică, domnilor colegi, că nu mai avem o serie de evenimente în cartea de istorie, că au dispărut peste noapte voievozi, bătălii, răscoale ţărăneşti, greve muncitoreşti, partide politice istorice, eroi şi personalităţi ale naţiei române. Cei ce nu ţin cu istoria patriei lor, mai întâi cu felul de a se regăsi în istoria umanităţii, trebuie înlăturaţi până când nu intoxicăm iremediabil generaţiile tinere. Trebuie să spunem foarte clar că nu ne opunem principiilor manualului alternativ, dar aceasta nu înseamnă că acceptăm să lăsăm uşa deschisă tuturor impostorilor şi tuturor acelora care au înclinaţia să se joace cu istoria României, bătându-şi joc de fapt de valorile şi existenţa poporului nostru. Valorile şi principiile de viaţă ale unui popor, aşa cu au fost ele consacrate în secole şi milenii nu pot avea alternative în procesul intructiv şi educaţional din şcoală. Alternativele se pot găsi doar în plan metodologic şi al formei de exprimare a adevărurilor istorice. În esenţă, noi credem că, prin acest manual de istorie, avem de a face cu o tentativă clară de alterare a identităţii naţionale, a cărei trimitere pe termen mai lung ne duce cu gândul la îndeplinirea scopurilor şi intereselor politice pe care le urmăresc autorii. Având în vedere aceste argumente, Grupul deputaţilor independenţi respinge categoric manualul de istorie de clasa a XII-a, Editura Sigma, cerând retragerea lui imediată din procesul de învăţământ şi susţine moţiunea supusă dezbaterii astăzi. Ne-o cere însăşi istoria. Vă mulţumesc. (Aplauze din stânga sălii.)
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc. Are cuvântul doamna deputat Andronescu, se pregăteşte domnul deputat Mihai Dorin de la PNŢ.
	Doamna Ecaterina Andronescu: Domnule preşedinte, Domnilor miniştri, Doamnelor şi domnilor, Am intrat în Parlamentul României gândind că experienţa mea profesională, integral câştigată în învăţământ, poate fi utilă prin argumentare celor care se află în această instituţie şi care urmează să ia o decizie, care, ulterior, devine lege. Am fost consecventă în toţi aceşti ani, în care, de la această tribună, m-am străduit fără teamă să aduc argumente în favoarea şcolii şi rezolvării problemelor ei. Astăzi este pentru prima dată când mă tem pentru că am înţeles că, în calitate de profesor şi de membru al Comisiei pentru învăţământ a Camerei, ar trebui să-i las pe alţii să discute problemele şcolii. Mă tem pentru că, aşa cum am devenit clasă politică, pot deveni nostalgică sau fără pricepere, deşi un număr important de ani m-am străduit să învăţ mai întâi de la marii mei profesori, apoi din experienţa zilnică şi chiar de la studenţii mei, să separ ceea ce este benefic pentru şcoală de ceea ce este păgubos pentru ea. De aceea, încurajându-mă, îndrăznesc să cred că pot să spun despre un manual de liceu, fie el chiar şi de istorie, că este defectuos prin concepţie şi abordare şi poate avea consecinţe nedorite pe lungă sau foarte lungă durată. Ca profesor slujesc disciplina chimie şi mărturisesc că înseamnă foarte mult pentru mine, dar nu pot să nu recunosc cu obiectivitate că, pe o listă a priorităţilor, limba română şi istoria trebuie să ocupe primele locuri. Că trebuie să fie aşa, nu mă îndoiesc nici o clipă, deşi nu trăiesc numai cu certitudini, pentru că limba română şi istoria fac parte, ca şi sistemul de învăţământ, dintre cele sfinte cu care nu trebuie să ne permitem să glumim. Dacă o sută de persoane dintr-un eşantion reprezentativ pentru România sunt întrebate cine au fost Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare sau Vlad Ţepeş, presupun că cel puţin 80 ar trebui să dea răspunsul exact, dar dacă aceloraşi persoane le-ar fi adresată întrebarea: care este formula apei? mă tem că s-ar putea ca două cifre să fie prea multe pentru a exprima răspunsurile corecte. Desigur că apa este necesară, mai necesară decât domnitorii, dar faptele domnitorilor i-au atins celui care a învăţat despre ele şi resorturile sensibilităţii, i-au permis să spere şi el într-o devenire ulterioară pe măsură. De aceea, eu care slujesc din dragoste chimia şi o consider necesară ca şi apa, o aşez în urma limbii române sau istoriei care sunt necesare ca şi aerul. (Aplauze din stânga sălii.) Calitatea de profesor, dar şi aceea de contribuabil român, consider că îmi dau dreptul să-mi ridic glasul de la această înaltă tribună împotriva denaturării faptelor înaintaşilor într-un manual adresat celor care trebuie să intre în Europa cu îndreptăţire şi demnitate. Nu trebuie să fii istoric ca să apreciezi buna-credinţă faţă de interesul naţional, în total respect al adevărului istoric, bazat pe documente, nu pe o etnogeneză, definită ca "o modalitate în care românii îşi imaginează originea lor". Am citat titlul unui capitol. Ignorarea unor documente sau prezentarea lor denaturată este de natură să dea naştere suspiciunilor şi formulării unei întrebări de bun simţ: Este în interesul României o astfel de istorie? Logica mea de simplu cetăţean al acestei ţări mă determină să spun categoric nu. În urmă cu câteva săptămâni, domnul profesor de istorie Teodor Pompiliu, membru al Academiei Române, în plenul celor două Comisii de învăţământ ale Parlamentului, certându-ne, făcea următoarea afirmaţie: Dacă vreţi să intrăm în Europa, aceasta este istoria cu care putem intra. Oricât m-aş fi străduit de atunci, nu pot să accept că noi, românii, sau Europa putem fi de acord cu un asemenea punct de vedere şi cu asemenea afirmaţie. Cu riscul de a fi pusă la colţ pentru punctele de vedere exprimate, istoria românilor este mult mai presus decât această sancţiune şi cred că merită toată atenţia şi grija noastră de a fi tratată cum se cuvine, evident în spiritul adevărului. Cu tot respectul pe care-l port minorităţilor etnice din ţara noastră, istoria românilor nu poate fi prezentată, aşa cum s-a sugerat la un simpozion, ca un gest oferit minorităţilor naţionale pentru că minorităţile naţionale nu au nevoie de asemenea gesturi. Aş mai adăuga celor spuse că, în această perioadă, societatea românească este şi aşa cuprinsă de destule dezbinări. Or, toate disputele, iscate în jurul acestui manual de istorie, nu fac decât să polarizeze şi mai mult, să accentueze această dezbinare. De aceea, consider că retragerea avizului acordat acestui manual de istorie coordonat de domnul conferenţiar Sorin Mitu, de către Ministerul Educaţiei Naţionale, nu aduce atingere libertăţii de exprimare, dimpotrivă, susţin că atât Ministerul Educaţiei Naţionale cât şi întreaga societate românească nu au decât de câştigat în deplin acord cu punctele de vedere exprimate de instituţii sau personalităţi a căror autoritate ştiinţifică nu poate fi nici măcar pe moment pusă sub semnul întrebării sau contestată. Desigur, retragerea avizului nu aduce atingere nici ideii de manuale alternative, aşa cum s-a încercat a se sugera şi vreau de aici, de la această tribună să reamintesc celor care poate nu ştiu că manualele alternative au fost introduse în timpul guvernării Văcăroiu prin Memorandumul încheiat cu Banca Mondială, prin care s-a obţinut un împrumut pentru 50 de manuale, din care şi astăzi se tipăresc manualele alternative despre care se discută.
	Domnul Barbu Piţigoi: (din bancă) De 4 ani nu a apucat să apară.
	Doamna Ecaterina Andronescu: Domnule deputat, îmi pare rău că intru în dialog cu dumneavoastră, trebuie să vă spun că de la clasa I-a până la ultima clasă de gimnaziu, au existat manuale alternative şi până în anul 1996. Îmi pare rău că nu ştiţi acest lucru. (Aplauze din stânga sălii.) De 3 ani de când sunt în Parlamentul României, am învăţat din păcate că nu este suficient să ai argumente pentru a avea dreptate şi ar fi regretabil ca regula cu care ne-a obişnuit majoritatea să nu aibă nici o excepţie, deşi, ştiu foarte bine, ca şi dumneavoastră, că excepţia este în beneficiul regulii. Şi chiar dacă ghilotina votului va funcţiona, conferind autoritate manualului, istoria va fi aceea care îi va sancţiona pe cei care tulbură liniştea şi întunecă memoria strămoşilor noştri, în numele unor idealuri care nu pot fi ale poporului român. Vă mulţumesc. (Aplauze din stânga sălii.)
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc. 8 minute. Domnul deputat Mihai Dorin, se pregăteşte domnul deputat Vichentie Nicolaiciuc din partea Grupului minorităţilor.
	Domnul Mihai Dorin: Domnule preşedinte, Domnule ministru, Doamnelor şi domnilor colegi, O să vă rog să-mi permiteţi să fac un succint excurs istoriografic, care vă va demonstra că ceea ce ni se întâmplă astăzi aici, ni s-a mai întâmplat în istoria noastră, iar cei prezenţi avem cel puţin şansa, pe care nu cred că o vom rata, să fim mâine actorii unei istorii a mentalităţilor. Prezenta moţiune are ca obiect declarat programa de învăţământ şi modul de redactare a unui manual de istorie a românilor, trimiţând aşadar la una dintre disciplinele consacrate ale educaţiei naţionale din epoca modernă şi contemporană. Se cunoaşte că încărcătura patriotică a trecutului istoric a fost supralicitat în perioadele de emancipare naţională, precum şi în cele autoritare sau dictatoriale când istoria a fost, de regulă, anexată ideologiei oficiale. Idealismul sau, după caz, interesul ideologic de moment au subordonat istoria, transformând-o în ani şi la ideologie. Teoreticienii au "demonstrat" necesitatea, uneori chiar urgenţa şi imperativul acestui demers, pornind de la premisa că scopul scuză mijloacele. Treptat, minciuna romantică, îngemănată cu cea patriotică, au cunoscut o nesperată carieră. Fundamentele istoriografiei moderne româneşti au fost puse de generaţia paşoptistă, a cărei contribuţie la regenerarea naţională este dincolo de orice dubiu. Toţi corifeii acestei generaţii s-au format în climatul ideologic şi estetic al romantismului. Ei sunt, aşadar, romantici, iar gândirea lor este romantică. Este inutil să discutăm, să glosăm pe marginile acestui termen, este consacrată această terminologie în ştiinţă. Tentaţia de a idealiza trecutul, de a-l pune în slujba idealurilor sociale şi naţionale, de a lovi chiar cu trecutul în prezent, este o componentă certă a acestei ideologii, care a generat o stare de spirit şi chiar un nou tip de mentalitate. Pretutindeni, în ţările care şi-au edificat statul naţional sau numai proiectul statal, din Irlanda până în Ţările Române, din Polonia până în Italia, limba naţională şi istoria au devenit instrumente ale ideologiei naţionale. Prestigiul acestei generaţii în istoria noastră a fost suficient de mare ca ideile propovăduite de ea, deşi a intrat în mod fatal în declin în perioada următoare, care este a culturii critice, să reziste un timp, astfel încât, după etapa pe care tocmai am evocat-o a culturii critice care a avut o contribuţie nu mai puţin importantă în edificarea culturală modernă, romantismul istoriografic să revină îmbrăcat, de această dată, în haina semănătorismului. Mai mult chiar, această veritabilă forma mentis a devenit o etapă aproape inevitabilă în evoluţia marilor noştri istorici care, de regulă, după ce traversează etapa gândirii critice, ajung, spre vârsta a treia, din nou la romantism. Am invocat aceste argumente spre a trimite la o problemă de fond a istoriografiei. Gândirea istorică urmează dinamica societăţii. Nu susţine adevăruri eterne şi a renunţat de multă vreme la pretenţia absurdă de a fundamenta o ştiinţă pozitivistă. Tot mai mult, istoriografia este considerată o disciplină de interpretare. Moţiunea ce ne-a fost prezentată suferă, aşadar, de un viciu funciar. Ignoră substanţa istoriei, care este istoricitatea, adică devenirea. Admitem că traversarea acestei perioade, în care reforma experimentează cu fatalitate, nu este lesne de înţeles şi acceptat. Rezistenţe inevitabile apar la toate palierele societăţii şi categoriilor socio-profesionale. Autorii moţiunii invocă în cauză opinia unor specialişti, iar eu, sau altcineva, pot trimite la alţi specialişti, nu mai puţin competenţi. Dar, din această ciocnire de competenţe, nu este obligatoriu să reuşească cei mai consistenţi. Parlamentul se face ecoul acestei confruntări şi încearcă să decidă cu argumente politice. Lupta dobândeşte valenţe neaşteptate, se complică în mod inutil, iar specialiştii sunt opuşi unii altora într-un spectacol demn de oprobiul public. Trimiţând la Recomandarea nr.1283 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, din 1996, autorii moţiunii constată preluarea necritică şi mecanică a principiilor cuprinse aici şi, în consecinţă, încercarea de a anula identitatea naţională prin proiectarea unui homo europeus abstract. Istoria demonstrează că preluarea unui model, iar noi facem aceasta, implicit, în programul de reformă, traversează etapa adoptării, la început, şi, treptat, pe cea a adaptării. Adevărat că pentru conştiinţa tradiţională unele noutăţi cuprinse în manualul de la Editura "Sigma" sunt şocante, fie pentru că nu au fost asimilate, fie, mai ales, pentru că trebuie respinse cu orice preţ. Istoria imaginarului, alteritatea, structura mentalităţilor sunt noi teritorii ale istoriografiei, ce au făcut deja carieră în Occident, dar se află de-abia la începuturi la noi. Autorii manualului, incriminaţi, şi-au fundamentat concepţia pornind de la aceste achiziţii de avangardă la noi, datorită unei inevitabile retardări metodologice, în mod deosebit. Lectura manualului lasă impresia, pentru cei nefamiliarizaţi cu progresele istoriografiei, a unei relativizări a adevărurilor tradiţionale. Progresele istoriografiei, ale antropologiei şi ale filosofiei istoriei, însă, demonstrează că această relativizare este admisă în istoriografie, de regulă. Nu de demitizare forţată ori de deformare premeditată a realităţii istorice este vorba aici, ci de un alt tip de lectură a trecutului, mai european, mai civic, mai antitradiţionalist. Între idealul european şi identitatea naţională a fost mereu o ciocnire de interese, din care a câştigat, cel mai adesea, autohtonismul tradiţionalist. Vom relua iarăşi sisific această dispută? Poate. Dar, oricare va fi să fie actul final al acestui conflict, este normal ca Parlamentul să nu dea sentinţe. Afirm cu toată convingerea că finalitatea educativă a acestui manual nu este pusă sub semnul întrebării. Evident, se pot discuta şi reevalua manualele de istoria românilor. Dar aceasta este sarcina specialiştilor în istorie şi pedagogie. Specificul românesc este un concept plurisemic, la fel de complex ca şi cel de romantism, astfel încât el nu poate face obiectul legiferării. Solicitarea de a retrage manualul de la "Sigma" ne aminteşte de evenimente triste din istoria noastră şi considerăm că ar crea un precedent politic mai mult decât periculos. Din substratul acestei moţiuni rezultă rezistenţa bine camuflată, este drept, faţă de reforma din învăţământ. Este un mesaj politic tradiţionalist, opus cu orice preţ inovaţiei. Vă inspiră şi sentimente patriotice, sunt sigur, doamnelor şi domnilor colegi semnatari ai moţiunii. Dacă nu voi vota pentru această moţiune nu înseamnă că sunt mai puţin patriot. Înseamnă doar că am o altă viziune asupra patriei decât dumneavoastră. Nu încercaţi să faceţi din invocarea patriei o profesiune, iar din patriotism o meserie lucrativă. Avem, sunt convins, şi alternative să iubim patria cu nobleţe şi discreţie, fără emfază, fără declamaţii, respectând-o aşa cum este, aşa cum ne-au lăsat-o înaintaşii şi, mai ales, aşa cum am dori să fie. Vom avea mai mult respect de la poporul nostru, cultivându-i respectul pentru adevăr, pentru aproapele nostru, pentru lumea din care dorim să facem parte, decât transferând spectacolul luptelor politice de pe teritoriul actualităţii pe cel al istoriei. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Are cuvântul domnul Vichentie Nicolaiciuc, se pregăteşte domnul Garda Dezideriu, de la UDMR.
	Domnul Vichentie Nicolaiciuc: Domnule preşedinte, Domnule ministru, Stimaţi invitaţi, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Înainte de a trece la intervenţia mea propriu-zisă, aş dori să fac precizarea că, faţă de un antevorbitor, subsemnatul, cu aceeaşi vechime la catedră şi cu aceleaşi grade didactice, dar, totuşi, n-am eliberat la ordin diplome pentru activiştii de partid, aşa cum a făcut în calitatea lui de director şi activist şi, în consecinţă, nu pot avea pretenţia de a vedea în dumnealui un democrat. Onorat auditoriu, În cadrul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, referitor la această moţiune, există trei puncte de vedere. 1. Că această moţiune este necesar a fi dezbătută în Parlamentul României şi, ca atare, o parte dintre colegi vor vota pentru, alţii – împotrivă. Subsemnatul va vota împotrivă şi mă bazez pe următorul, al doilea, fapt: că această moţiune nu-şi găseşte locul în dezbaterile Parlamentului României, întrucât Parlamentul României este un organ legislativ suprem, şi nu unul de analiză a conţinutului manualelor, întrucât analiza lor duce la ingerinţa politicului în conţinutul ştiinţelor. 3. Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale consideră că în manualele de istorie nu este reflectată contribuţia comunităţilor naţionale din România la evoluţia societăţii româneşti. Acest lucru a început cu transformarea denumirii disciplinei sau manualului, din istoria României, în istoria românilor, şi continuă cu lipsa de reflectare a aportului populaţiei minoritare, şi să recunoaştem sincer şi deschis că mari personalităţi au ieşit din rândul minorităţilor naţionale din România şi au făcut faimă românilor în lume. Cu toate acestea, grupul nostru parlamentar nu a iniţiat nici un demers parlamentar şi nici nu intenţionează să facă acest lucru, deşi ar merita să facă. 4. Ca membru al Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor şi în nume personal, vreau să ridic, cu părere de rău, un fapt: în cadrul Comisiilor pentru învăţământ ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, am dezbătut conţinutul manualului în cauză timp de două săptămâni, pierzând atât timp şi – atenţie! – pierzând timpul de care aveam nevoie la rectificarea bugetului pe 1999 în domeniul învăţământului, pe care l-am expediat în 10 minute, fără să căutăm cu minuţiozitate surse pentru a putea aloca mai mulţi bani învăţământului, întrucât reforma în învăţământ cere şi o finanţare adecvată. Nu era mai bine să ne fi interesat mai mult de rectificarea bugetului, pentru a preveni mişcările greviste ale studenţilor şi universitarilor? Dar am impresia că noi, Legislativul, în loc să ne ocupăm de ce este mai important, ne ocupăm de lucruri care nu ne revin în sarcină. Vorba unui proverb românesc: "Satul arde şi baba se piaptănă". Aş am făcut şi noi de data aceasta. Vă mulţumim pentru atenţie.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, are cuvântul domnul Garda Dezideriu. Se pregăteşte domnul deputat Mihăilescu, de la PDSR.
	Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Domnule ministru, Stimaţi invitaţi, Prin manualele epocii comuniste, am suferit decenii de-a rândul sub teroarea unor texte ideologizate, prin care numai pe jumătate se puteau prezenta adevărurile istorice. Am suferit, pentru că în cele patru decenii, prin manualele unice s-a încercat să se planteze în sufletul nostru ideologia marxist-leninistă. Prin aceste manuale, puterea politică şi-a impus fixarea unor tipare şi imagini care ignorau realitatea documentelor. Unii dintre savanţii noştri, doritori de adevăruri istorice, erau nevoiţi să facă eforturi deosebite pentru a introduce în manualele din deceniul al 9-lea măcar o parte din realităţile trecutului nostru. Această iniţiativă a aparţinut şcolii istorice clujene, în frunte cu academicianul Pompiliu Teodor, care a reuşit să sensibilizeze istoria civilizaţiei româneşti. (Rumoare) O parte din ideile lor s-au regăsit în manualul din clasa a VIII-a. Cenzura, însă, nu le-a permis redactarea unui manual atractiv şi accesibil vârstei şcolare. După schimbările din 1989, am sperat că manualele de istorie vor fi îmbunătăţite şi vor servi cu adevărat cunoaşterii unui trecut fără idei preconcepute. Însă, apariţia manualului de istorie de clasa a XI-a, scris de Mihai Manea, Adrian Pascu şi Bogdan Teodorescu, şi a celui pentru clasa a XII-a, semnat de Mihai Manea şi Bogdan Teodorescu, a însemnt o mare dezamăgire atât pentru profesori, dar în special pentru elevi. Aceşti pseudoistorici, fără să ia în considerare capacitatea de însuşire a şcolarilor, au copiat texte din studii de istorie, fără a simplifica propoziţiile, fără să ia în considerare principiul accesibilităţii. Lecţiile abundau în citate care nu aveau nici o legătură cu tematica abordată, iar numărul noţiunilor de istorie era atât de mare, încât, spre ruşirea autorilor, era nevoie de o altă carte, în care au fost explicate noţiunile şi textele celor două manuale unice, pentru clasele a XI-a şi a XII-a. Interesant este că, faţă de manualele sus-amintite, nici profesorii de istorie, nici elevii, nici politicienii nu aveau observaţii. În ultima perioadă, după o relativă întârziere s-a produs şi la noi schimbarea manualelor şi trecerea la manualele alternative. Între cele cinci manuale de istorie pentru clasa a XII-a era şi manualul elaborat sub coordonarea conferenţiarului universitar doctor Sorin Mitu, care, în spiritul noilor programe de istorie a românilor şi a Recomandării nr.1283 a Consiliului Europei privind istoria şi învăţarea sa în Europa a încercat o abordare profesionistă a civilizaţiei româneşti. Criteriul de operare al autorilor a fost cel didactic. Coloana vertebrală a manualului în discuţie o reprezintă viaţa cotidiană, structurile şi mentalităţile din diferite epoci, şi se coupă mai puţin de evenimente şi personalităţi. Dar asemenea, manuale referitoare la istoria naţională, privind aspectele vieţii cotidiene şi ale mentalităţii, există în toate ţările civilizate din Europa apuseană, dar, în special, în Franţa. Definiţia unei istorii umane a civilizaţiei a fost dată acum o jumătate de veac de către marele istoric Marc Bloch, care şi-a pierdut viaţa ca membru al mişcării de rezistenţă franceze, în războiul antihitlerist. Însă acest mare patriot francez niciodată nu şi-a permis să folosească, în cărţile şi studiile sale, idei preconcepute, să denigreze istoria altor popoare, cum ar fi trecutul poporului german. Prin urmare, istoria naţională nu mai trebuie să fie ideologizată. Ar trebui ca în problemele manualelor de istorie să hotărască competenţa şi profesionalismul. O dată pentru totdeauna ar trebui să renunţăm la această campanie conceptuală împotriva manualelor alternative care nu sunt elaborate după tipul celor din regimul comunist. Prin urmare, cer respingerea moţiunii. Vă mulţumesc pentru atenţie.
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Mihăilescu, de la PDSR. PDSR-ul mai are 7 minute. Urmează domnul Andrei Gheorghe, de la PNŢCD.
	Domnul Petru Şerban Mihăilescu: Stimaţi colegi, Am devenit, chiar fără aprobarea preşedintelui de şedinţă, semnatar al acestei moţiuni şi apreciez în mod deosebit oportunitatea ei, cel puţin prin faptul că a reuşit să ne prezinte pe viu pe domnul ministru Marga, care, după părerea mea, este cel mai bine dispus ministru care a suferit vreo moţiune în această după-amiază. Oricum, cuvântul dânsului a dat dovadă de o aroganţă şi de o lipsă de profesionalism extraordinare. Înţeleg că etnogeneza poporului nostru nu vă interesează. Dar măcar ar fi util, domnule ministru, să explicaţi etnogeneza cuvântului dumneavoastră. Domnul Remus Opriş a afirmat acum o oră şi jumătate, într-un grup de deputaţi, în prezenţa domnului Diaconescu, că v-a dictat acest cuvânt. Este posibil, având în vedere stilul. Eu cred că, având în vedere conţinutul, este vorba de altcineva. Presupun că e vorba de domnul Mitu, autorul celebrului manual, şi de domnul Pavel, analistul dumneavoastră de taină. După părerea mea, v-aţi transformat în spicker-cititor, sau, să zic, aşa, avocat al celor de dinainte, ca să nu aibă domnul Haşotti drept la replică. Prestaţia dumneavoastră mă duce însă la ideea că nimic nu este întâmplător. În fond, acest manual nu este decât încă un jalon, într-o serie de acţiuni foarte bine concertate, care ne duc la o idee subversivă, cum zicea un antevorbitor din actuala Putere. Începem cu universitate de stat bilingvă, proliferăm fundaţii şi partide separatiste, mergem pe asemenea manuale, care nu fac decât ruşine poporului român, şi, atunci, nu putem asista, pe cale de consecinţă, decât la elemente de disoluţie, elemente de federalizare şi, indiferent că vrea sau nu vrea actuala Putere, scurgerea inexorabilă a timpului guvernării în defavoarea dumneavoastră vă face din ce în ce mai violenţi în această chestiune. Este extrem de trist, domnule ministru, că nu vă însuşiţi ideea că dumneavoastră patronaţi cel mai mare jaf din învăţământul românesc. Vă dau câteva elemente. Analfabetismul a atins cel puţin 25-26%. Aţi procedat la un hiatus inimaginabil în legătură cu casele de copii. Le-aţi scos de sub subordinea MEN, aţi renunţat la orice metode de educaţie a acestor copii nefericiţi, aţi transformat educatoarele în inspectori, metodişti sau ceva de genul ăsta, o bazaconie, aţi creat nişte chestiuni care sunt uluitoare. Anul şcolar, s-a mai spus treaba asta, dar poate n-aţi înţeles-o, începe în perioada de concediu, vacanţele vin total aiurea, doar de dragul unei schimbări, bacalaureatul şi capacitatea le schimbaţi în fiecare an, dacă nu o dată la doi ani; manualul este problema dumneavoastră, nu a mea. Problema mea este cine conduce acest minister. Iar din alocarea acestor manuale alternative, pe creditul acela de 50 de milioane de dolari luaţi în perioada guvernării Văcăroiu, aţi făcut numai servicii, cel puţin aşa spune presa, pentru salariaţii şi familiile salariaţilor din ministerul dumneavoastră. Este incalificabil, domnule ministru, pentru că aţi încercat aici 20 de minute să ignoraţi realitatea, mai aveţi la dispoziţie, prin graţia Parlamentului, încă 25 de minute, ca să spuneţi aceleaşi platitudini. Nenorocirea este alta: nu veţi reuşi să ne duceţi între cele două războaie. În cuvântul de început aţi spus de 12 ori cum era între cele două războaie. Înţeleg, sunteţi nostalgic, dar nici aşa! Aş încheia cu o singură chestiune: "Departe de mine orice intenţie de atac politic împotriva domnului Andrei Marga, dar consider că reforma domniei sale din domeniul predării istoriei a pus această disciplină la pământ. Va fi nevoie de ani de zile pentru a reconstrui ceea ce domnia sa a dărâmat cu atâta uşurinţă". N-o spun eu, o spune domnul profesor doctor Ioan Scurtu. Vă mulţumesc. (Aplauze)
	Domnul Vasile Lupu: PDSR a epuizat timpul. Are cuvântul domnul Andrei Gheorghe, de la PNŢCD. PNŢCD mai are 9 minute.
	Domnul Gheorghe Andrei: Domnule preşedinte, Domnule ministru, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi invitaţi, Mi-a atras atenţia o frază care sună cam aşa: vrem o istorie de tip mobilizator, cu modele de eroism şi patriotism, cu menirea de a genera loialitate naţională. Vreau să subliniez că întărirea sau slăbirea sentimentului de identitate naţională nu se tranşează numai prin intermediul lecturării unor cărţi ce injectează patriotismul, fie ele şi manuale şcolare, cât mai ales prin contextul social, politic, cultural şi moral în care trăieşte şi munceşte fiecare cetăţean, sau prin multitudinea şi puterea gesturilor practice ce se circumscriu sau nu sferei patriotismului autentic. Prea multe, însă, sunt gesturile noastre zilnice ce se autoexclud din zona patriotismului real. Am fost forţaţi să înghiţim o istorie îmbunătăţită, ornamentată şi înfrumuseţată până la diluarea adevărului către limita falsificării lui. Regimul comunist a avut grijă să ne livreze o istorie contrafăcută, în scopul îndoctrinării întregii naţiuni şi a legitimării comunismului în România. Viitorul naţiunii nu vine în mod mecanic din frumuseţea istoriei lui, ci mai ales din evitarea erorilor trecutului, în urma studierii şi analizei critice. O naţiune care-şi repetă numai faptele eroice, fără a-şi răscoli neputinţele, metehnele, prejudecăţile şi obiceiurile mai mult sau mai puţin contraproductive, şi mai ales mentalităţile stagnante, nu-şi poate reactiva membrii săi spre împliniri istorice majore.
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) S-a epuizat timpul, domnule preşedinte!
	Domnul Gheorghe Andrei: Activismul prezent şi viitor al naţiunii îşi are resursele şi în evenimentele negative ce le-au marcat perioadele trecute.
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) Domnule preşedinte, timpul!
	Domnul Gheorghe Andrei: Regimul comunist nu ne-a implantat o istorie plină de personalităţi eroice şi de fapt istorice decupate ca din basme. Vreau numai să amintesc un discurs al unui distins deputat cinegetic care întinde aprecierea asupra manualului de istorie controversat până la a-l declara "lucrare antinaţională şi antipatriotică, cu ţintă către dezmembrarea statului român". (Rumoare.) Nu ne-a făcut nimeni până acum o lucrare mai antinaţională şi mai antipatriotică decât regimul totalitar, cu ale cărui rezultate ne confruntăm acum, dar şi în viitor. Şi aceasta, întrucât lucrarea comunistă recidivează mereu, prin multiplele ei exemple schimonosite de ideologia comunistă. Ce a fost de dezmembrat în aceast ţară s-a dezmembrat: agricultura, sistemul bancar, flota, satul românesc, prin înstrăinarea ţăranului de pământul său, şi nu în ultimul rând agricultura românească. Care ar fi fost istoria satului românesc fără aceşti 50 de ani? În loc să fi scris pagini de continuitate istorică firească a ţăranului român, (Rumoare, vociferări.) trebuie să scriem colectivizările şi închisorile lui. (Rumoare, vociferări.) Clamând şi mimând patriotismul, regimul comunist a distris conştiinţele şi sufletul poporului român. În numele patriotismului au fost dărâmate la propriu şi la figurat satele româneşti, oprindu-se astfel mersul firesc al istoriei neamului. Ţăranul român a fost întors forţat din drumul său natural, prefigurat de strămoşii şi voievozii lui. (Rumoare, vociferări.) Statul românesc a fost mai pustiit de comunism decât de oricare dintre hoardele care au trecut pe aceste meleaguri, întrucât pustiirea comunistă, pe lângă cea fizică şi materială, a minat şi conştiinţele, până la denaturarea fiinţei româneşti. Domnul Ioan Gavra (din sală) Explică-i lui Mitu asta, nu nouă!
	Domnul Gheorghe Andrei: Totuşi, în numele patriotismului, regimul comunist a creat o securitate ultrarepresivă, care să apere avuţia naţională de propriul său popor, să apere pe români de unitatea de monolit a naţiunii, ca apoi, după 1989, aceeaşi securitate, reciclată spre refolosire, să se dedea prima la jefuirea ţării şi la dezbinarea programată a naţiunii. (Rumoare, vociferări)
	Domnul Ioan Gavra: (din sală) Ce are istoria cu tembelismul ăsta? Opreşte-te, că a trecut timpul!
	Domnul Gheorghe Andrei: În numele patriotismului, s-a produs lichelizarea unei mari părţi a populaţiei ţării, operaţiune numită "crearea omului nou", încurajându-se delaţiunea şi turnătoria omului de către om, ura faţă de omul înstărit, cu origine pretins nesănătoasă, obţinându-se astfel proliferarea lichelelor, de la cele comunale, raionale şi judeţene, până la varianta supremă, a lichelei naţionale. Ce fel de patriotism era acela al istoriei pe care aţi învăţat-o, în numele căruia odraslele nomenclaturii se sustrăgeau, prin certificate medicale, bineînţeles, serviciului militar, sfidând astfel cel mai profund legământ tradiţional cu ţara şi poporul. Tot dintr-un profund patriotism, duplicitarul de azi, emitentul de răcnete populiste şi stângiste, plânge cu lacrimi de crocodil soarta celor sărăciţi şi nevoiaşi, dar nu-şi uită o clipă interesele reale pentru propria sa îmbogăţire. Prima grijă a multor patrioţi, după 1989, a fost să-şi tragă mai multe case, vile şi apartamente. România are astăzi un capitalism caricaturizat de aceste corcituri estice în cugetări şi simţiri, dar vestice la îmbogăţirea lor şi a odraslelor lor. Practicarea formelor fără fond de patriotism înţeles ca naţionalism agresiv, redus deseori la reacţiile gălăgioase, glandulare, duce întotdeauna la falsificarea adevăratelor sentimente. În perioada interbelică, Simion Mehedinţiu denumise cu o formulă extraordinar de sugestivă acest naţionalism - "naţionalismus latrans". Naţiunii române nu-i lipsesc numai manualele de istorie, ci îi lipseşte marele manual al formelor active de patriotism şi al faptelor reale de angajare patriotică pentru propăşirea naţiunii. Răcnetul patriotic nu-i decât o formă orală de pseudopatriotism, o izbucnire a demagogiei patriotarde ce ascunde deseori nevrednicie, indiferenţă, pasivitate, iresponsabilitate şi nu în ultimul rând o lene patriotică. Naţiunea română îşi are depozitarii contractuali ai patriotismului aprioric, aşa-numiţii patrioţi de serviciu, aflaţi mereu în afara competenţelor şi responsabilităţilor, a moralităţilor şi mai ales în afara gesturilor pragmatice de patriotism. (Rumoare, vociferări) Indivizi cu certificat de homo patrioticus, ce fac de serviciu cu prilejul oricărui eveniment, chiar şi cu acest eveniment al apariţiei unui manual, şi cărora li se dă liber la lătrat, atunci când ţărişoara o cere, asemeni cotarlelor care latră din curte la trecătorii inofensivi, dar care fac sluj în faţa unui ciolan. (Rumoare, vociferări) De fapt, stimaţi colegi, de unde vine torentul de diatribe la adresa unui text care nu înseamnă nici vreun testament al lui Hitler sau nici protocoalele înţelepţilor Sionului? De unde vin incriminările care ne-au atras atâtea zâmbete ironice din partea celor mai lucizi dintre lectori, care se amuză, nu fără a face haz de necaz, văzând cu ce-şi pierd vremea aleşii neamului, în timp ce legi importante zac în sertare? Prezenţa monarhiei, aceasta-i problema, cu imensele sale realizări, legate indisolubil de construirea României, prezenţa unor nume precum cel al doamnei Doina Cornea, mai bărbată decât mulţi dintre bărbaţii neamului, iată ce-i deranjează (Rumoare, vociferări.), iată ce-i deranjează (Vociferări, strigăte.) şi-i irită pe o parte din parlamentari. (Rumoare, vociferări.) Am asistat la o scenă care rămâne semnificativă pentru acest moment. Unul dintre colegii noştri, deschizând manualul de istorie controversat, a început să se roşească în dreptul unei singure pagini, unde se afla chiar portretul doamnei Cornea, apoi, nervos, a întors o altă pagină şi a început să tremure văzând un alt portret, portretul Regelui Ferdinand. Prin urmare, acesta este motivul real al moţiunii, şi apoi, domnilor, nu am rămas oare noi cu nişte povestiri despre evenimentele din decembrie 1989, cu realităţile morţilor şi cu realităţile teroriştilor? Ce manual, oare, trebuie să ne răspundă, cât la sută din evenimentele din decembrie 1989 a fost revoluţie, cât a fost lovitură de stat şi câtă manipulare, câtă impostură şi, mai ales, câtă hoţie generală a urmat. În calitatea mea de dascăl, vreau să vă reţin atenţia cu un scurt studiu de caz. Întrucât manualul este pus la zid şi pentru că Vlad Ţepeş este puţin reprezentat, propun să facem un studiu de caz pe câteva versuri din "Scrisoarea a III-a" a lui Mihai Eminescu. Iată, am să citesc: " Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete, în smintiţi şi în mişei". Prima întrebare: care a fost ceata care a smintit poporul român vreme de peste 50 de ani, de nu se mai poate nici astăzi trezi? A doua întrebare: cine a întreţinut sminteala şi după evenimentele din decembrie 1989? A treia întrebare: cine au fost mişeii care au atacat mişeleşte poporul român, deposedându-l de proprietăţile strămoşeşti şi, ultima întrebare: dacă PRM sau PUNR se află în apărarea propriei lor istorii sau a istoriei patriei? Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: Da, domnule deputat, vă mulţumesc. PNŢ-ul şi-a consumat timpul. Domnul Valeriu Tabără.
	Domnul Valeriu Tabără: Nu prea îmi amintesc să-l mai fi auzit pe colegul nostru vorbind de la acest microfon, la legile mari pe care le-am discutat în acest Parlament. Nu putea să dea un citat mai bun din Eminescu, decât cel pe care l-a dat. Iată mişeii! Pentru că nu ne-am referit niciodată la ceea ce am spus ca poziţie la manualele de istorie, la istoria PUNR-ului. Acolo este istoria dumneavoastră poate, dar aşa cum nu trebuie să fie scrisă şi fără adevăr.
	Domnul Vasile Lupu: Domnul Leonăchescu.
	Domnul Nicolae Leonăchescu: Stimaţi colegi, Eu sunt convins că în această sală sunt foarte mulţi gânditori români patrioţi, oameni care îşi doresc o evoluţie normală a ţării spre progres. Sunt convins că în sală toţi suntem foarte bine intenţionaţi. Nu aţi vrea să transformăm această ocazie într-un moment de început al unui dialog, al unei analize temeinice pe tema abordată? Poate că nu este aici locul, dar de ce nu acceptaţi că nimic nu este perfect într-un manual redactat de un grup de tineri? Dar de ce nu acceptaţi că este posibil să se strecoare greşeli în orice carte, ca în orice operă umană şi, atunci, dacă pornim de la acest postulat, de ce să facem proces de intenţii şi să nu analizăm temeinic programele şi instrumentele elaborate pentru a ne educa proprii noştri copii? Eu cred că putem transforma momentul într-o acţiune de apropiere a unor puncte de vedere în care două tabere incredibil se înfruntă, uneori, absolut cu mijloace nepermise. S-a pronunţat de multe ori numele Partidului "România Mare". Noi nu monopolizăm patriotismul. Încercăm să contribuim la o Românie de mâine mai bună decât cea de azi. De ce nu vreţi să credeţi că toţi cei din sală ar putea fi marcaţi de perioade şi mentalităţi trecute? De ce nu vreţi să credeţi că părăsind instructorii de la Moscova, acceptăm, fără discernământ, instructori din apus? Şi, de ce nu vreţi să credeţi că soluţiile sunt aici, în România, şi de ce nu vreţi să credeţi că e bine să analizăm procesele profunde de sistem din casa noastră, nu să fim atenţi la ce se întâmplă la gard. Sigur, şi interacţiunea este utilă, de stăpânit, de studiat, dar, haideţi, să renunţăm la incriminări, să încercăm să depăşim orgoliile, poate şi lipsa de pregătire a unora dintre noi pe tema discutată, dar să nu eliminăm ab initio buna intenţie a celor din sală. Vă mulţumesc.
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc. Domnule ministru, aveţi cuvântul.
	Domnul Andrei Marga: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Vă mulţumesc pentru atenţia pe care aţi acordat-o întregii problematici şi pentru problemele şi argumentele pe care le-aţi formulat. Daţi-mi voie ca, ţinând seama de ora înaintată, să intru direct în răspunsul la probleme. Sunt, din capul locului, tentat să încep prin a sublinia că deputatul Andrei mi-a faciliat intrarea directă în subiect, pentru că dânsul, foarte bine, a arătat care era predarea istoriei ce trebuia depăşită şi a arătat foarte bine că în predarea istoriei trebuie să luăm în seamă şi vârsta şi să formăm, până la urmă, sentimente, nu doar cunoştinţe ale elevilor. Aceste lucruri noi le asumăm. Sunt apoi tentat să răspund direct domnului deputat Mihăilescu, pentru că dânsul a făcut afirmaţii ceva mai ascuţite, dar trebuie să-l decepţionez, după ureche, şi e bine să clarificăm lucrurile. Analfabetismul; ultima statistică făcută cu instrumente mai evoluate este din ’96, şi deci pe ea s-a lucrat, ea a fost comunicată de minister, foarte neutru, dacă vreţi, dar pentru a se vedea exact situaţia. Atunci în România erau 70 000 de persoane care erau înregistrate ca analfabete. Nu există indicatori de creştere, dimpotrivă, în unele judeţe există indicatori că a scăzut, dar putem discuta. Aceasta numai ca să aducem lucrurile la datele reale. Nu există, nu se foloseşte împrumutul Băncii Modiale, de 50 de milioane, pentru manuale de liceu. Acest acord este semnat din 1994 cu Banca Mondială şi el se aplică ca atare. Manualele de liceu toate sunt pe piaţa liberă, adică depind de cumpărarea lor de către părinţi, respectiv elevi. Nu există această folosire. Îmi pare rău, nu există nici o familie implicată, nu e nimeni de la minister implicat necurat în aceste manuale, şi se poate verifica, eu v-aş cere îngăduinţa ca până la probe să acceptaţi că e un simplu folclor, dar folclorul, din păcate, are şi această latură, nu numai pe cea frumoasă. Soluţiile de reformă, pentru că dumneavoastră le-aţi ironizat, vă priveşte, fireşte, sunt soluţiile care se practică în toate ţările. Ca să vă dau un exemplu, România a fost ultima ţară din Europa care a venit cu anul şcolar spre începutul lui septembrie, din raţiuni pe care nu le mai amintesc aici. Dacă vreţi, pot oricând să vi le relatez. În legătură cu manualele, noi am adus şi manualele perioadei interbelice, le puteţi vedea aici, dacă vreţi, vă şi cităm din ele. Am spus atunci că va trebui o nouă moţiune pentru manualul Iorga, pentru manualul Lupaş sau manualul Xenopol, nu din alt motiv, dar veţi vedea că discuţia asupra redării istoriei este o discuţie permanentă. Veţi vedea că nu e nici un manual, să spunem aşa, cum să zic, scutit de replici, scutit de obiecţii, toate manualele sunt perfectibile. Aceasta trebuie spus foarte tăios, din capul locului. Nu vă mai spun că Lupaş şi Iorga au controversat vreo 20 de ani, în legătură cu manualele pe care ei la tinereţe le-au dat pentru liceu. În legătură cu stadiul reformei istoriei, domnule deputat Mihăilescu, vreau să vă confirm că sunt experţi, şi din ţară şi din afară, care au o judecată complet diferită de a dumneavoastră şi de a domnului coleg Scurtu, pe care l-aţi citat. Acum, daţi-mi voie, cum spuneam, să dau răspunsuri la întrebări. O să-l dezamăgesc mai sever pe domnul Gavra. Noi nu am fost colegi, aş vrea să fiu aşa de tânăr ca el, dar, sigur, să nu am mintea lui, asta este foarte clar. Noi nu am fost colegi vreodată, să fie foarte clar! Iar dacă Pompiliu Teodor vă interesează, nu vreau eu să-i fac aici un elogiu, dar vreau să fim foarte clari, evaluările unor oameni care prin opera lor au reuşit să răsară mai sus decât unii dintre noi, le fac şi experţi care sunt mai neutri decât noi, cei de aici, foarte implicaţi. Şi, haideţi, să ne lăsăm puţin în seama unor evaluări făcute mai neutral decât acestea foarte pornite, datorită întâlnirilor, poate, din juneţe, cu aceşti profesori. În legătură cu ceea ce spunea domnul Tabără la început, îl asigur că problema este serioasă, problema predării istoriei, îl asigur că am aceeaşi percepţie şi nu are rost să-mi atribuie ceea ce nu spun. M-am trezit în mai multe rânduri că dânsul îmi atribuie ceea ce nu spun, mă rog, într-un fel mă onorează că-mi dă atenţie, dar vă rog să nu mă citaţi pentru ceea ce nu am spus. Însă vreau să fie foarte clar un lucru. Să nu confundaţi diferenţele de viziune cu descosiderarea vreunei probleme. Putem avea diferenţe de viziune privind istoria României, dar de aici dumneavoastră nu aveţi voie să trageţi concluzia că noi nu luăm în seamă istoria României cum trebuie. În legătură cu ceea ce a spus domnul Vitcu, sigur, e o teză în circulaţie, învăţământul a fost o performanţă a României şi, din păcate, el s-a deteriorat. Haideţi, să luăm faptele. Ţara noastră are un învăţământ şi acum bun, nu e problema aceasta, dar trebuie să luăm în seamă câţiva indicatori. În 1996, ultima testare internaţională a elevilor a dat România, la matematică-fizică-chimie, dincolo de rangul 30 în lume, pe un rang fiind mai multe ţări, vă daţi seama! În 1995 clasificarea, dacă vreţi, ţărilor în funcţie de producţia ştiinţifică recunoscută internaţional, deci în 1995, a plasat România în spatele tuturor ţărilor din Europa răsăriteană şi Centrală, alături de Albania, Macedonia, Bosnia, Herţegovina. Atenţie! Sunt indicatori precişi care trebuie luaţi în seamă. Eu aş spune însă altceva: noi nu putem spune că învăţământul este în regulă, cât timp ţara nu e destul de bogată. În legătură cu manualul de clasa V-a, fără să trimit cumva o vinovăţie pe alţi umeri, domnule Vitcu, vă dezamăgesc, manualul de a-V-a n-a fost avizat de Ministerul Educaţiei Naţionale actual, ci de cel de până în noiembrie 1996. Este semnătura distinsului meu coleg Maior pe abrobare, dacă vreţi, dar asta nu ca să transport vina numai ca să fim mai precişi când atacăm unele lucruri. S-ar putea să ne atacăm chiar proprii colegi, fără să vrem aceasta. Domnul deputat Hilote cred că are dreptate, sunt reacţii disproporţionate, în loc de a face împreună necesare reforme. Aici aş vrea să lămuresc care este de fapt problema. Stimate doamne şi stimaţi domni, Haideţi să convenim că orice manual este perfectibil, aşa cum noi am spus-o şi o spunem răspicat şi am spus-o şi în intervenţia mea şi puteţi verifica banda. Aceasta este foarte clar. Chestiunea este de procedură, de ameliorare a unui manual. Am spus mereu, există o procedură a lumii, dacă vreţi, civilizate, care constă, în esenţă, în sprijinirea pe referate de specialişti. Această procedură e pusă în mişcare şi pot să vă asigur că deja se lucrează la ameliorarea manualelor de istorie, cum am şi spus, în funcţie de argumentele care s-au formulat chiar în dezbaterea din aceste săptămâni. Această procedură este reglementată şi de minister şi vreau să vă confirm, ea este procedura pe care Guvernul României a semnat-o, dacă vreţi, cu mulţi parteneri, dar şi cu Banca Mondială, în 1994-1995. Procedura pe care moţiunea vrea s-o impună este o procedură de cenzură politică, şi noi nu facem nici un serviciu, nici democraţiei româneşti, nici ţării noastre, dacă mergem pe această procedură propusă de moţiune. De aceea, propun ca moţiunea să fie respinsă, pentru că nu aduce nici un avantaj României, şi înseamnă, pe de altă parte, o ingerinţă a noastră, din aceste roluri în care ne aflăm, într-o discuţie care trebuie să fie până la urmă a profesioniştilor, vrând-nevrând. De aceea, reiau ceea ce spunea domnul deputat Hilote, nu se ameliorează manuale prin decizii politice, ci prin argumenele profesionale şi prin cooperarea profesională. Iar această cooperare, noi, ca minister, am organizat-o, dacă vreţi, deja, şi se lucrează la această ameliorare a manualelor. Acum, în legătură cu manualele alternative, daţi-mi voie să vă citesc accepţiunea manualului alternativ, aşa cum, dacă vreţi, guvernarea Văcăroiu a angajat-o, şi aceasta este accepţiunea, cum să vă spun, internaţională. Manualul alternantiv - deci în accepţiunea pe care Guvernul Văcăroiu a angajat-o, încă o dată, şi e accepţiunea internţională, repet, - înseamnă: "modalităţi variate de selectare şi prezentare a informaţiei; opinii variate asupra faptelor istorice". Aceasta este accepţiunea internaţională a manualelor alternative pe care Guvernul României de atunci, în mod natural, a angajat-o. Acum, în legătură cu discuţia privind manualele, vedeţi, încă o dată, dumneavoastră ne trageţi mereu într-un unghi în care să discutăm despre un singur manual, dar pot să vă asigur că manualele au şi viziuni diferite, cele cinci, şi există un manual aflat la cealaltă parte a spectrului, dacă vreţi, care convine foarte mult unora dintre vorbitorii de astăzi, sunt convins. De ce nu vă referiţi critic şi la acel manual sau de ce nu-l consideraţi, când vreţi să evaluaţi politica educaţională. Vă invit s-o faceţi, şi veţi vedea că politica educaţională vă va apare într-o lumină mai clară, şi anume, ca una absolut democratică, care e deschisă spre pluralismul viziunilor în ţara noastră. Acum, mereu se aduc în discuţie calităţile sau defectele persoanelor, haideţi să ieşim, se ştie de la Aristotel, acesta este un sofism elementar, să ataci teza unui om invocându-i mereu, ba că îl cheamă Singer, ba că-l cheamă nu ştiu cum. Haideţi să lăsăm aceste sofisme ad hominem, cum se numesc în logică, şi să ne concentrăm pe probleme, pentru că ele nu fac nici un serviciu nici unui grup, nici unei persoane, nici unei societăţi. În legătură cu ceea ce domnul Boştinaru a etalat, eu pot să spun că în mare măsură împărtăşesc, şi sunt absolut de acord cu domnia sa, că noi trebuie să avem dezbateri ştiinţifice în domeniul istoriei, pentru că manualele, vrând-nevrând, ele sunt dependente de starea cercetărilor istorice, de starea sintezelor naţionale în domeniul istoriei. Acum, să ne amintim că sintezele, din păcate, se obţin greu, sintezele evoluează foarte încet. Dar, aceasta, sigur, nu e o problemă nici a Parlamentului, nici a ministerului, e o problemă a comunităţii istoricilor. Nu împărtăşesc ideea că e o relativizare în manuale, dar aceasta o s-o clarificăm cu domnul Boştinaru, nu e nici o problemă, e o chestiune de interpretare aici, dar vreau să vă spun încă o dată un lucru. Să nu măsuraţi prezenţa lui Vlad Ţepeş sau Mihai Viteazu în manualul de clasa a XII-a şi să spuneţi că asta este toată prezenţa lor. Am spus-o şi în intervenţie, domnitorii sunt prezentaţi în manualele de liceu de la clasa IX-a până la clasa XII-a pe o cantitate de pagini cel puţin la fel de mare ca în vechile manuale. O spun încă o dată, în clasa XII-a s-a făcut şi în România trecerea la un manual de istorie al instituţiilor, acesta este chestiunea. Dar cronologia luptelor lui Mihai Viteazu, cronologia domniei sale, cronologia lui Vlad Ţepeş etc. toate sunt sunt etalate cu toate detaliile. Dacă săriţi la exemplele pe care le daţi, vreau să vă spun următorul lucru. O altă încercare care s-a făcut cu aceste manuale a fost de a lua istoria, cum să zic, trăită. Eu pot să vă spun foarte sincer că nu împătăşesc neapărat o pagină sau alta, sau un manual sau altul, să fie foarte clar, ministerul şi nici eu personal, nu suntem angajaţi pentru un manual sau altul. În poziţia noastră apărăm ideea de manuale alternative şi, sigur, apărăm o programă care a rezultat, vă asigur, din discuţiile istoricilor, nu este o programă impusă de cineva. Acesta a fost un fapt relativ nou, şi anume, istoricii au dat verdictul profesional în acest sens. Încă o dată, ministerul, să fie foarte limpede, nu ia în braţe manualul unei edituri sau a alteia. Ministerul apără procedura de elaborare şi, dacă vreţi, de ameliorare a manualelor, şi această procedură, este, încă o dată, cea practicată în democraţiile de astăzi, şi la această procedură noi ţinem cu toată responsabilitatea, pentru că ea este în interesul ţării noastre. Sigur, e întrebarea pusă de domnul deputat Igna: de ce nu se retrage manualul? Manualele se pot retrage după analize profesionale. Până la această oră nu s-a oferit, afară de dezbateri publice, o argumentaţie în acest sens. Dar, nu facem, încă o dată, nici un serviciu ţării noastre recurgând la instrumentele cenzurii politice. Facem un serviciu aplicând manualelor procedurile de ameliorare, şi aceste proceduri, încă o dată vă confirm, se aplică deja manualelor pe care dumneavoastră le discutaţi, încât foarte curând va apare o nouă ediţie. Domnul deputat Haşotti a observat foarte bine, e o schimbare valorică în manuale, e o schimbare de optică în manuale, iar această schimbare de optică, ştim prea bine toţi că era necesară şi putem intra din nou în motive, iar această schimbare de optică ataşează România, dacă vreţi, la dinamica lumii de astăzi, chiar şi în acest segment al predării istoriei. Dacă vreţi, vă putem etala care sunt temele actualelor dezbateri din lume privind predarea istoriei. Pe domnul deputat Popa, nu ştiu dacă mai este aici, vreau să-l informez că istoriile locale sunt parte ale istoriei naţionale şi, de aceea, ele sunt luate în considerare, vreau să-i confirm că manualele sunt produsul competiţiei, şi în principiu pot fi "n" manuale. Chestiunea este dacă rezultă din competiţie "n" manuscrise, demne să devină manuale. Dar aceasta, încă o dată, este tanşată, aceasta este o chestiune pe care o stabilesc specialiştii. Sigur, şi în cazul domnului Popa, l-aş ruga însă să citească totuşi manualele, pentru că dacă nu le citim, ci luăm numai din aer, din atmosferă tot felul de evaluări, nu reuşim să ajungem la o discuţie precisă. Domnul Dorin Mihai foarte bine menţiona că sunt metodologii noi în istorie, şi cine vrea să se pronunţe, va trebui să plonjeze puţin în aceste metodologii. În legătură cu remarca făcută de domnul Nicolaiciuc privind istoria minorităţilor, aici fac numai o precizare. Legea învăţământului din 1995, şi în forma ei din 1999, prevede istoria românilor şi istoria minorităţilor. Din acest motiv, manualul nu a putut prinde ceea ce dânsul remarca vizavi de istoria minorităţilor. În legătură cu ceea ce a evocat doamna Andronescu, încă o dată remarc, manualele alternative s-au introdus pentru 2 clase de la ciclul primar, şi una de la gimnaziu până în 1996, în 1997 s-au introdus manuale la două clase de gimnaziu, în 1998 la o altă clasă de gimnaziu şi în 1999 s-a trecut la manualele de liceu, aceasta este succesiunea reală a acestor măsuri. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Apelul nostru este să aveţi în vedere faptul că pot fi diferenţe de viziune, dar aceste diferenţe de viziune nu trebuie interpretate... sau sunt interpretate greşit dacă sunt interpretate ca fiind diferenţe ce afectează înţelegerea identităţii. Toţi înţelegem identitatea şi pot să vă confirm că o promovăm prin toate politicile educaţionale. Închei, efectiv, spunându-vă încă o dată că sunt toate argumentele pentru a respinge moţiunea, întrucât ea ne cere să facem cenzură politică, ceea ce ar fi o premieră, într-o perioadă de democratizări în Europa, întrucât cenzura politică nu este niciodată o soluţie de ameliorare a unei cărţi, a unui manual, subliniind însă că ministerul a pus în mişcare o procedură, care este a lumii civilizate, ce ameliorează manualele, şi această procedură noi o ducem până la capăt. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)
	Domnul Vasile Lupu: Vă mulţumesc, domnule ministru. Stimaţi colegi, Timpul este înaintat. După ministru nu... (Unii deputaţi din Opoziţie cer să ia cuvântul.) Nu vi s-a adresat cu jigniri, ca să fie cazul de replici. Stimaţi colegi, Vă consult în privinţa votului. Propun votul deschis. Există şi alte propuneri? Domnul Stanciu.
	Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Stimaţi istorici, Constat că numărul dumneavoastră a crescut şi sunt convins că magistrala expunere a domnului ministru, pe lângă obiect, v-a convins pe toţi, de aceea, îl rog şi pe domnia-sa să creadă în forţa argumentelor pe care le-a expus şi să susţină, alături de mine, votul secret.
	Domnul Vasile Lupu: Stimaţi colegi, V-am făcut popunerea de vot deschis prin ridicare de mâini. Domnul Anghel Stanciu a propus vot secret cu bile. Dacă mai există altă propunere? Domnul Gavra.
	Domnul Ioan Gavra: Domnule vicepreşedinte, Înainte de a face propuneri, conform regulamentului, sigur, eu vă cer să verificaţi cvorumul.
	Domnul Vasile Lupu: Este cvorumul. Întrebaţi secretarul de şedinţă care face parte din grupul dumneavoastră.
	Domnul Ioan Gavra: Nu vă grăbiţi, nu vă întreb eu, dumneavoastră întrebaţi. Eu v-am cerut. Dumneavoastră verificaţi, conform art.64 din Constituţie şi potrivit prevederilor regulamentare, în prezenţa majorităţii deputaţilor. Dacă nu aveţi, verificaţi, că vă cer verificarea, după care discutăm şi procedeul de vot, da? Ca să votăm şi pocedura regulamentară, adică conform Constituţiei, da? Verificaţi cvorumul.
	Domnul Vasile Lupu: În sală sunt 191 de deputaţi, cvorumul a fost verificat. Stimaţi colegi, Supun votului dumneavoastră propunerea de vot deschis prin ridicare de mâini. Cine este pentru? 129 de voturi pentru. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 66 de voturi împotrivă. Abţineri? 4 abţineri. Propunerea de vot deschis prin ridicare de mâini a fost acceptată. Stimaţi colegi, S-au încheiat dezbaterile asupra moţiunii, am adoptat procedura de vot, voi supune la vot aprobarea moţiunii înaintată de 58 de deputaţi. Au fost 64, s-au retras 6, au rămas 58. Vă rog atenţie, supun votului dumneavoastră adoptarea moţiunii dezbătute astăzi. Cine este pentru? 66 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 132 de voturi împotrivă. Abţineri? Moţiunea a fost respinsă. Vă informez că medierea la Legea funciară se realizează mâine, la Senat, la ora 9. Membrii comisiei de mediere vor găsi proiectul de raport la grupurile parlamentare, am fost informat că s-au distribuit la ora 12, astăzi, şi adresăm preşedintelui de şedinţă din ziua de mâine rugămintea de a supune scoaterea din cvorum a celor 7 membri ai comisiei de mediere. Vă mulţumesc pentru colaborare. Vă mulţumesc, domnule ministru. Stimaţi colegi, o seară plăcută. Reluăm lucrările mâine, la 8,30. Lucrările s-au încheiat la ora 20,50.