Şedinţa Camerei Deputaţilor din 8 mai 2000

	Şedinţa a început la ora 16,25. Lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Andrei-Ioan Chiliman şi Acsinte Gaspar, secretari.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Reluăm lucrările noastre în plen. Vă rog să-mi permiteţi să vă spun "Cristos a înviat!" şi vă mulţumesc pentru răspuns. (Din sală toţi domnii deputaţi au răspuns: "Adevărat a înviat!") Rog şefii grupurilor parlamentare să invite pe colegii noştri în sală astfel încât să putem începe dezbaterile programate pe ordinea de zi. Stimaţi colegi, Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că, din totalul celor 343 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 221, deci, avem 122 absenţi, din care 20 participă la alte activităţi parlamentare şi se va lucra cu cvorumul legal de 172, conform art.128 din Regulament, ceea ce înseamnă cvorumul de lucru 152. Rog, de asemenea, un secretar din partea majorităţii să ia loc la această onorantă tribună. Pentru astăzi, urmează să dezbatem proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru al Camerei Deputaţilor din această săptămână. Ordinea de zi este cea pe care aţi aprobat-o în Săptămâna Mare, în săptămâna premergătoare Paştelui. Nu s-au produs modificări în ordinea de zi. Dumneavoastră aţi fost informaţi asupra acestei ordini de zi, vă cer scuze. Vă cer să aprobăm această ordine de zi nu înainte însă de a vă oferi ocazia dacă sunt observaţii sau comentarii la ordinea de zi. Dacă nu sunt, cine este pentru această ordine de zi? Vă mulţumesc. Cine este împotrivă? Dacă se abţine cineva. Nu sunt voturi împotrivă sau abţineri. Ordinea de zi a fost adoptată. În ceea ce priveşte programul de lucru al acestei săptămâni, propunerea Biroului este ca luni să lucrăm în plen până la ora 18,00, apoi răspunsuri la întrebări şi interpelări adresate primului-ministru, până la 18,30, şi de la 18,30-19,30 dezvoltarea interpelărilor şi prezentarea de răspunsuri la interpelările adresate membrilor Guvernului. Pentru marţi, şedinţă în plen. Orele 8,30-9,20 – timp afectat pentru intervenţiile deputaţilor; 9,20-13,00 – dezbateri în plen; 13,00-14,00 – pauză; 14,00-16,30 – dezbateri în plen. Pentru miercuri, este propus de către Birou şedinţă în plen a Camerei Deputaţilor cu programul 8,30-13,00 şi 14,00-16,30, deci, cu program normal de lucru, astfel încât, joi, între orele 8,30-12,30 să avem activitate în comisiile permanente. Totuşi, vreau să vă informez că mâine la ora prânzului, la ora 13,00 va avea loc o şedinţă reunită a Birourilor celor două Camere pentru a decide în legătură cu eventualitatea unei şedinţe comune. Există propunerea ca această şedinţă comună să aibă loc miercuri în cursul dimineţii; ea este absolut necesară şi cu toţii, cei care suntem angajaţi în teritoriu în campania electorală, ştim, este vorba de aprobarea regulamentului comisiei constituite pentru aplicarea Legii verificării dosarelor de securitate. Dacă şi Senatul va fi de acord, această şedinţă va fi miercuri dimineaţă; există însă opinia la Senat, sigur, mâine vom decide împreună, şi vă rog să acceptaţi această ordine de zi cum v-am prezetat-o, sub rezerva că miercuri dimineaţă sau joi dimineaţă să aibă loc această şedinţă a Camerelor reunite. Deci, această rugăminte este să acceptaţi, sigur că noi vom reveni după ce discutăm în Birourile reunite, pentru ca dumneavoastră să aprobaţi până la urmă modificarea programului nostru de lucru. Dacă să spunem, cu acest amendament, sunteţi de acord. Dacă există opinii privind programul de lucru. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Dacă se abţine cineva. În unanimitate, a fost adoptat şi programul de lucru.
	Intrăm în ordinea de zi şi vă prezint informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente. 1. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.35/2000 pentru modificarea Legii nr.118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, primit de la Guvern. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize: Comisia de industrie şi servicii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. În conformitate cu art.102 alin.3 din Regulamentul nostru, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă. 2. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.36 din 2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/1999 privind regimul exporturilor şi importurilor de produse strategice, primit de la Guvern. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; pentru avize: Comisia de politică economică, reformă şi privatizare, Comisia pentru industrii şi servicii, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. În conformitate cu prevederile aceluiaşi art.102 alin.3 din Regulamentul Camerei, acest proiect urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă. 3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2000 privind unele măsuri pentru diminuarea datoriei publice interne, primit de la Guvern. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. În conformitate cu prevederile art.102 alin.3 din Regulament, acest proiect de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă. 4. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 41/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, primit de la Guvern. Cu acest proiect de lege au fost sesizate: în fond, Comisia pentru muncă şi protecţie socială; pentru avize, Comisia pentru drepturile omului, culte, problemele minorităţilor naţionale, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Şi acest proiect, în conformitate cu prevederile art.102 alin.3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă. 5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.42/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.30/1996 privind reglementarea participaţiilor statului la Fondul Monetar Internaţional şi modul de regularizare a influenţelor financiare rezultate din tranzacţiile cu Fondul Monetar Internaţional, primit de la Guvern. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize, Comisia de politică externă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. În conformitate cu Regulamentul nostru, art.102 alin.3, acest proiect de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă. 6. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.44/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.60/2000 privind reglementarea activităţii din sectorul gazelor naturale, primit de la Guvern. Cu acest proiect de lege au fost sesizate: în fond, Comisia pentru industrii şi servicii; pentru avize, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. În conformitate cu art.102 alin.3 din Regulament, acest proiect de lege urmează să fie dezbătut în procedură de urgenţă. 7. Proiectul de Lege privind creşterea şi amelioarea raselor de animale, primit de la Guvern. Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru avize, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 8. Propunerea legislativă privind înfiinţarea Comunei Iaslovăţ, judeţul Suceava, iniţiată de domnul deputat Dorin Vataman. Cu această propunere legislativă au fost sesizate: în fond, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic; pentru avize, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 9. Propunerea legislativă privind înfiinţarea Staţiunii de Cercetări Antarctice "România", iniţiată de domnul deputat Anghel Stanciu. În fond, a fost sesizată Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport; pentru avize, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 10. Propunerea legislativă privind constituirea şi utilizarea Fondului naţional de protejare a producătorilor agricoli împotriva calamităţilor naturale, iniţiată de cinci deputaţi independenţi. Cu această propunere legislativă au fost sesizate: în fond, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; pentru avize, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 11. Propunerea legislativă pentru completarea art.5 din Legea partidelor politice, nr.27/1996, iniţiată de domnul deputat Petre Naidin. Cu această propunere legislativă au fost sesizate: în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; pentru aviz, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. 12. Propunerea legislativă cu privire la despăgubirea membrilor Asociaţiei pentru protecţia cumpărătorilor de autoturisme, iniţiată de doi deputaţi U.D.M.R. Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; pentru avize, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. În continuare, trebuie să vă informez că la Biroul permanent al Camerei au fost înregistrate următoarele propuneri legislative pentru care se solicită procedura de urgenţă: 1. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.2 al art.35 din Legea 56/1992 privind frontiera de stat a României, iniţiată de domnul deputat Cornel Popovici Sturza. La acest proiect de lege se solicită procedura de urgenţă. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Poftiţi, domnule deputat.
	Domnul Cornel Popovici Sturza: Mulţumesc. Doamnelor şi domnilor colegi, Este vorba de modificarea, aşa cum aţi reţinut, a unui singur alineat dintr-un articol, deci procedura ar necesita un timp foarte scurt. În raport cu importanţa modificării acestui alineat, am să mă rezum la o mică expunere: în momentul de faţă, acest alineat prevede că orice navă care intră în România poate fi controlată vamal în oricare port din ţară, la cererea comenduirii acestei nave. Deci, în momentul de faţă, nu neapărat aceste nave se pot controla vamal la porturile de intrare. Provin dintr-un judeţ de frontieră, nu contează de unde provin, legea este la fel de valabilă pentru tot cursul Dunării şi pentru toate părţile ţării. În momentul de faţă, apar următoarele fenomene în condiţiile aplicării legii, aşa cum ea este în vigoare. Apar fenomene de contrabandă, în sensul că odată făcându-i-se control vamal într-un port din interiorul ţării, pe parcurs, până iese din ţară, se pot încărca în aceste nave diferite mărfuri de contrabandă care ulterior, sigur, se sustrag de la controlul vamal, se produce o nepercepere a taxelor vamale cu influenţe negative în acest domeniu. În al doilea rând, din punct de vedere al protecţiei mediului, am constatat că pe nave care intră în ţară în momentul de faţă se încarcă substanţe toxice, deşeuri şi substanţe periculoase din străinătate, care sunt deversate în România, şi ştim foarte bine bomba mediatică care a avut loc acum două luni de zile în legătură cu Baia-Mare. O asemenea bombă mediatică şi ecologică poate lua naştere şi prin deversarea acestor substanţe în Dunăre, provenind de la agenţi economici din străinătate. Şi nu în ultimul rând, vreau să vă spun că cel puţin 3000 de ambarcaţiuni de pe zona Clisurii Dunării, Turnu Severin-Orşova, în momentul de faţă, fac activitate de contrabandă fără ca să poată fi efectiv verificate la ieşirea din ţară. Cred că acestor fenomene periculoase li se poate pune capăt prin modificarea acestui alineat, în sensul ca orice navă care intră sau iese din România să fie controlată la porturile extremis, adică la intrarea sau la ieşierea din ţară. Vă mulţumesc foarte mult.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim. Conform art.102 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cererea de procedură de urgenţă poate fi, printre altele, solicitată de grupul parlamentar. Dacă grupul parlamentar are ceva de spus. Vă rog.
	Domnul Alexandru Ioan Badea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În numele Grupului parlamentar, sprijinim propunerea domnului deputat Sturza Popovici şi vă rugăm să aprobaţi procedura de urgenţă. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Da. Vă mulţumesc. Deci, cererea formală este făcută sau sprijinită, cum s-a exprimat domnul deputat Badea, de fapt, făcută în numele Grupului parlamentar P.N.Ţ.C.D. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră cererea pentru dezbatere în procedură de urgenţă a propunerii legislative pentru modificarea alin.2 din art.35 din Legea 56/1992 privind frontiera de stat. Dacă pentru această procedură de urgenţă vă pronunţaţi. Cine este pentru? O majoritate substanţială. Cine este împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Dacă se abţine cineva. 12 abţineri. Vă mulţumesc. Cu aceste 12 abţineri, a fost adoptată procedura de urgenţă. În consecinţă, sunt sesizate în fond, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; pentru aviz, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. 2. Propunerea legisaltivă pentru completarea art.8 din Legea nr.71/1995 privind dreptul absolvenţilor învăţământului liceal, postliceal şi superior de a susţine examenele de finalizare a studiilor la unităţi şi instituţii similare din învăţământul de stat, iniţiată de un număr de 45 de deputaţi. Se solicită procedura de urgenţă de către Grupul parlamentar al Partidului Democrat. Vă rog, în sprijinul acestei solicitări. Da. Domnul Brezniceanu.
	Domnul Alexandru Brezniceanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Am solicitat această procedură de urgenţă pentru că este vorba de examenele de finalizare la învăţământul particular profesional, liceal şi postliceal şi solicităm această procedură de urgenţă pentru că peste o lună elevii şi absolvenţii la care ne referim vor avea nevoie de această modificare, de această punere de fapt în concordanţă a situaţiei din învăţământul preuniversitar particular cu învăţământul particular superior. De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Democrat vă solicită această procedură de urgenţă pe care vă solicităm s-o supuneţi la vot. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Da. Există solicitarea pentru procedură de urgenţă la propunerea legislativă pentru completarea art.8 din Legea 71/1995 privind dreptul absolvenţilor din învăţământul liceal, postliceal şi superior de a susţine examenul de finalizare a studiilor la unităţi şi instituţii similare din învăţământul de stat. Supun votului dumneavoastră această cerere. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Dacă există voturi împotrivă. Dacă se abţine cineva. Nu sunt abţineri. În unanimitate, procedura de urgenţă a fost aprobată. În aceste condiţii, în fond, este sesizată Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport; pentru aviz, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. În continuare, urmează să intrăm în dezbaterile iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi prevăzute a fi dezbătute astăzi, 8 mai. Începem prin a vă supune dezbaterii dumneavoastră propunerea legislativă privind structura personalului Curţii Constituţionale. Rog Comisia pentru muncă să ia loc în banca comisiei şi iniţiatorul...Vă cer scuze, stimaţi colegi.
	Stimaţi colegi, Stimate domnule preşedinte, vă rog să aveţi doar răbdarea, numai o clipă, pentru că aş vrea să supun aprobări plenului deputaţii propuşi în comisiile de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de cele două Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.17/1999 pentru modificarea şi completarea Legii 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria revoluţiei din decembrie. Din această comisie fac parte: Popa Ioan Mihai – Grupul parlamentar P.D.S.R.; Dragu George – P.D.S.R.; Popescu Emil Teodor – P.N.Ţ.C.D.-Civic-Ecologist; Dejeu Gavril – P.N.Ţ.C.D.-Civic-Ecologist; Nistor Vasile – Grupul parlamentar al P.D.; Székely Ervin-Zoltán – U.D.M.R.; Buruiană Aprodu Daniela – P.R.M. Supun aprobării dumneavoastră această componenţă. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt.
	În aceste condiţii, deputaţii desemnaţi sunt cei pe care vi i-am citit, trecem la dezbaterea propunerii legislative privind structura personalului Curţii de Conturi. Este o dezbatere în procedură de urgenţă. Rog preşedintele de comisie să ne propună timpii.
	Domnul Leon Petru Pop: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Propun în total 30 de minute: 20 de minue pentru dezbateri şi câte 3 minute pentru intervenţii. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Deci, există propunerea ca 30 de minute în total pentru dezbateri şi 3 minute pentru intervenţii. Supun prima propunere, 30 de minute pentru dezbateri. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Dacă se abţine cineva. Nu. În condiţiile acestea, dezbaterile vor dura 30 de minute. Supun cea de-a doua propunere: timpul de intervenţie 3 minute. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Dacă se abţine cineva. În aceste condiţii, timpul de trei minute a fost stabilit. Avem procedura completă şi trecem la dezbaterea pe articole, direct, fiind vorba de o procedură de urgenţă. Vă supun dezbaterii dumneavoastră titlul: Lege privind structura personalului Curţii Constituţionale. Dacă la acest titlu există intervenţii. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Dacă se abţine cineva. Titlul este votat. Art.1. Dacă la art.1 există intervenţii. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Dacă se abţine cineva. Nu. În aceste condiţii, art.1 este votat. La art.2 există un amendament, la alin.6. În aceste condiţii, vă supun întâi comentariul şi apoi aprobării dumneavoastră alin.1, 2, 3, 4 şi 5. Dacă la aceste alineate sunt intervenţii. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Cine este împotrivă? Dacă se abţine cineva. Deci, art.2, alin.5, inclusiv, votat. La alin.6 din cadrul art.2 există un amendament propus la poziţia 1 din raport. Dacă în legătură cu acest amendament sunt intervenţii. Dacă nu, cine este pentru alin.6 din art.2, aşa cum este el amendat. Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Alin.6 a fost adoptat, cu amendamentul aşa cum este el în raport la nr.1. Avem, în continuare, textul alin.7 şi 8, neamendat. Dacă există comentarii la alin.7 şi 8. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Dacă se abţine cineva. Alin.7 şi 8 din art.2, votate. La alin.9 există o intervenţie, un amendament, la poziţia 2 din raport. Dacă la poziţia 2 din raport există intervenţii. Dacă nu, cine este pentru art.2 alin.9, aşa cum este amendat la poziţia 2 din raport. Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. În condiţiile acestea, alin.9 a fost adoptat, aşa cum este el prezentat în raport la poziţia nr.2. Alin.10 şi 11 din art.2. Dacă sunt intervenţii. Dacă nu, cine este pentru, aşa cum sunt ele redactate. Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? În aceste condiţii, alin.10 şi 11 sunt votate. Vă supun votului dumneavoastră art.2, în ansamblul său. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Art.2 este votat. La art.3 alin.1. Există în raport la poziţia nr.3 un amendament. Dacă în legătură cu acesta există opinii. Dacă nu, cine este pentru art.3 alin.1, aşa cum este redactat la poziţia nr.3 din raport. Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Alin.1 din art.3 a fost adoptat. Urmează alin. 2 şi 3 de la art. 3, aşa cum au fost redactate în iniţiativă. Dacă sunt comentarii? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Dacă sunt abţineri? Nu sunt. Alineatele 2 şi 3 adoptate. Articolul 3 în totalitatea lui vi-l supun votului dumneavoastră. Cine este pentru art. 3? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. În condiţiile acestea, art. 3 e votat. Articolul 4. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Articolul 4 este votat. Articolul 5, alin. 1 şi 2, fără observaţii. Dacă există observaţii din sală? Nu sunt. Vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră art. 5, în integralitatea lui, cu alin. 1 şi 2, aşa cum au fost redactate. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? În aceste condiţii, art. 5 a fost votat. Articolul 6, alin. 1 şi 2, fără intervenţii la comisie. Dacă din sală există cineva care vrea să intervină? Nu. În aceste condiţii, vă supun art. 6, cu alin. 1 şi 2, integral votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. În aceste condiţii, art. 6 este votat. Pentru votul final, fiind vorba de o lege organică, acesta va fi programat pentru ziua de marţi. Vă mulţumesc.
	Trecem, în continuare, la raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/1999 privind asigurarea unor facilităţi furnizorilor de îngrăşăminte chimice şi de uz fitosanitar. Supun dezbaterii dumneavoastră poziţia 1 din raportul comisiei de mediere. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Vă mulţumesc. Poziţia 1 din raportul comisiei de mediere votată. La poziţia 2 soluţia este textul Senatului. Dacă există comentarii? Nu sunt. Dacă nu, supun votului dumneavoastră textul de la poziţia 2 din raport. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 2 din raport votat. La poziţia 3 textul adoptat este textul Senatului. Dacă există comentarii? Dacă nu, supun votului dumneavoastră textul, aşa cum a fost el prezentat, de la poziţia 3 din raportul comisiei de mediere. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 3 adoptat. Poziţia 4, textul de la Senat. Dacă există comentarii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră. Cine este pentru acest text? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Text adoptat. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră raportul în întregul său. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Raportul este adoptat.
	Trecem la raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. şi instrumentele specifice de susţinere a comerţului exterior. Trecem la dezbaterea textelor, aşa cum propune comisia de mediere. La Poziţia 1, dacă la textul comun există intervenţii? Dacă nu, cine este pentru acest text? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 1 din raport adoptat. La Poziţia 2. Dacă în legătură cu acest text de la poziţia 2, varianta Senat, sunt observaţii? Dacă nu, supun votului dumneavoastră. Cine este pentru textul de la poziţia 2? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 2 adoptat. Dacă la textul de la poziţia 3 privind art. 3 alin. 2, textul Camerei Deputaţilor, sunt intervenţii? Nu sunt. Cine este pentru acest text? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 3, privind art. 3 alin. 2, text adoptat. La Poziţia 4. Dacă sunt observaţii la textul Senatului? Nu sunt. Dacă nu, cine este pentru acest text de la poziţia 4 din raport? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Text adoptat. La Poziţia 5, este vorba de o variantă de text a Senatului, privind art. 6 alin. 3 lit. a). Dacă la acest text sunt referiri? Dacă nu, supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Această parte de la Poziţia 5 este adoptată. Dacă la poziţia 5, privind art. 6 alin. 3 lit.c), unde textul este cel al Camerei Deputaţilor, sunt observaţii? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră şi acest text. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Text adoptat. Supun textul de la poziţia 5 în integralitate votului dumneavoastră. Tot la poziţia 5, art. 6 alin. 4, textul Senatului, adoptat. Dacă aici sunt intervenţii? Nu sunt. Atunci, cine este pentru acest text? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. În aceste condiţii, textul de la alin.4 este adoptat, aşa cum este prezentat în raport. Supun pct. 5 din raport, în integralitate, votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Poziţia 6, şi anume, cu referire la titlul Capitolului III. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Dacă nu, supun votului dumneavoastră. Cine este pentru poziţia 6? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Poziţia 6, text adoptat. La Poziţia 7, textul adoptat este textul Senatului. Dacă sunt referiri la această decizie? Nu. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră Poziţia 7 din raport. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 7 din raport adoptat. Poziţia 8, cu variantele privind art. 8 lit. b) şi d) textul Senatului şi lit. a), a Camerei Deputaţilor. În aceste condiţii, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Supun poziţia 8 în integralitate votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 8 din raport adoptat. Poziţia 9. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Cine este pentru, aşa cum este ea redactată în raport? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 9 din raport adoptat. Poziţia 10. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră. Cine este pentru textul de la poziţia 10 din raport? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 10 din raport adoptat. Supun dezbaterii dumneavoastră poziţia 11, privind art. 11. În aceste condiţii, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Supun votului dumneavoastră poziţia 11 din raport. Cine este pentru, aşa cum a fost ea redactată? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 11, adoptat. Poziţia 12, privind art. 12 din lege. Varianta adoptată este varianta Senatului. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 12 din raport, privind art. 12, adoptat. Poziţia 13. Dacă faţă de aceste texte convenite în comisia de mediere se fac observaţii. Nu. În aceste condiţii, supun textele, în integralitatea lor, de la poziţia 13, aprobării dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 13 din raport adoptat. Poziţia 14, privind titlul Capitolului IV. Textul este adoptat în varianta Camerei Deputaţilor. Dacă sunt observaţii. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 14 din raport adoptat. Poziţia 15, privind art. 17 alin. 1, 2 şi 3. Text comun. Dacă în legătură cu acesta sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Text adoptat. În aceste condiţii, vă supun raportul de mediere integral spre aprobare. Cine este pentru acest raport? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Vă mulţumesc. Raport adoptat.
	În continuare vom dezbate raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, A.N.R.E., prescurtat. Vom trece direct pe textul raportului. La poziţia 1, trecem pe textul raportului comisiei de mediere. Textul din art. 1, alin. 1 şi 2. Varianta adoptată este varianta Camerei Deputaţilor. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. La alin. 1, varianta Camerei Deputaţilor, aşa cum l-aţi aprobat şi dumneavoastră, la alin. 2 este un text comun. Dacă în legătură cu acesta sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră poziţia 1 din raport, integral. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 1 din raport adoptat. Poziţia 2. Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Poziţia 2 adoptată, din raportul comisiei de mediere. Poziţia 3, privind art. 5 alin. a), textul Camerei Deputaţilor. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Text adoptat. Dacă la poziţia 4, privind art. 5 pct. 3, sunt observaţii. Nu sunt. Dacă nu, supun poziţia 4 din raport votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Text adoptat. Poziţia 5 din raport, privind art. 5 lit. c). Textul adoptat de comisie este textul Camerei Deputaţilor. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Text adoptat. Poziţia 6 din raport, privind art. 5 lit. e), text comun. Dacă există observaţii? Nu sunt. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Poziţia 6 din raport adoptată. Poziţia 7 din raport. Dacă sunt referiri? Nu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Poziţia 7 din raport adoptată. Poziţia 8. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Poziţia 8 adoptată. Poziţia 9 din raport. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Dacă nu, supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Poziţia 9 din raport adoptată. Poziţia 10. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. În consecinţă, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 10 din raport adoptat. Poziţia 11. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Poziţia 11 din raport, text adoptat. Poziţia 12. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Poziţia 12 din raportul comisiei de mediere, text adoptat. Poziţia 13. Dacă sunt opinii privind art. 5 pct. 25? Nu sunt. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 13, adoptat. Poziţia 14, privind art. 5 pct. 26. Textul adoptat de comisie este textul Camerei Deputaţilor. Dacă există opinii? Nu. În condiţiile acestea, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 14 adoptat. Poziţia 15. Dacă în legătură cu poziţia 15, unde textul adoptat este textul Camerei Deputaţilor, aveţi şi alte opinii? Nu. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Poziţia 15, text adoptat. Poziţia 16, privind art. 5 pct. 28, textul Camerei Deputaţilor. În aceste condiţii, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 16 adoptat. Poziţia 17. Textul Camerei Deputaţilor. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 17 din raport adoptat. Poziţia 18. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră. Cine este pentru poziţia 18? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Text adoptat. Poziţia 19, privind art. 8, varianta Camerei Deputaţilor. Dacă există observaţii? Nu sunt. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 19 privind art. 8 adoptat. Poziţia 20. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. În consecinţă, vă supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 20 din raport adoptat. Poziţia 21. Textul decis este textul Camerei Deputaţilor. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. În aceste condiţii, vă supun votului dumneavoastră. Cine este pentru acest text? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poziţia 21 din raportul comisiei de mediere, text adoptat. Poziţia 22, privind Anexa nr. 2, textul Camerei Deputaţilor adoptat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. În aceste condiţii, textul de la poziţia 22 din raport este adoptat. Poziţia 23, text comun. Supun dezbaterii dumneavoastră. Sunt observaţii? Nu sunt. Dacă nu, vă supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? În aceste condiţii, textul de la poziţia 23 este adoptat. Poziţia 24. Textul pentru care comisia a optat a fost textul Camerei Deputaţilor. În aceste condiţii, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Text adoptat. Poziţia 25. Textul Senatului. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu. Textul adoptat de la poziţia 25 din raport. Poziţia 26. Pentru textul Camerei Deputaţilor a optat comisia. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, cine este pentru acest text? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Text adoptat. În aceste condiţii, supun raportul în ansamblul lui votului dumneavoastră. Cine este pentru acest raport? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? În unanimitate, acest raport a fost adoptat.
	Supun dezbaterii dumneavoastră raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind regimul străinilor în România. Trecem direct la dezbaterea acestui raport. La poziţia nr.1, privind art. 1 alin. 2, textul pentru care comisia de mediere a optat este textul Camerei Deputaţilor. Dacă în legătură cu acesta sunt observaţii? Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poziţia 1 din raport adoptat. La poziţia 2, privind art. 2 alin. 2 şi 3, textul Senatului. Dacă sunt observaţii? Da, vă rog, domnule deputat.
	Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, La poziţia 2, referitoare la art. 2 alin. 2 şi 3, dacă observaţi în raportul comun, lipseşte varianta Camerei Deputaţilor, care era o variantă mult mai democratică, după părerea mea, şi permitea totuşi anumitor reprezentanţi, cetăţeni străini, care reprezintă... exemplul internaţional al anumitor familii de partide, şi cu toţii facem parte din aceste familii politice internaţionale.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Numai o clipă, domnule deputat. Aveţi dreptate... La solicitarea domnului Drăgănescu, dacă este din comisia de mediere cineva să ne dea explicaţia, de ce a dispărut textul?
	Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu: Nu este nimeni, din păcate, din comisia de mediere aici. Am putea ori să cerem ca această variantă votată de Camera Deputaţilor să fie prezentată într-un material anexat, ori, dacă nu, eu oricum doresc să cer să se voteze pentru varianta adoptată de Camera Deputaţilor, care este mult mai adecvată stării de normalitate în care doreşte şi România să intre începând cu intrarea în Comunitatea Europeană. Aş dori, stimaţi colegi, să fiţi solidari cu votul pe care l-am dat nu cu mult timp înainte, să votaţi varianta Camerei Deputaţilor.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă referiţi la art. 2 alin. 2 şi 3?
	Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu: Doar 2.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Domnule deputat Dejeu, aţi prezidat această comisie. Dacă s-ar putea să ne daţi o explicaţie, că nu ştiu de ce acest text, într-adevăr, nu apare aici în raport. Vă rog, domnule. Vă cer îngăduinţa să ne consultăm, să vedem dacă este o scăpare de redactare a comisiei sau nu.
	Domnul Gavril Dejeu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Comisia de mediere a adoptat textul Senatului pentru că l-a socotit mai cuprinzător decât cel al Camerei Deputaţilor. Problema aceasta a organizaţiilor sau a grupărilor cu scop politic nu a constituit obiect de dispută, pentru că şi în varianta Camerei Deputaţilor şi în varianta Senatului dispoziţiile sunt identice. Dar, în varianta Camerei Deputaţilor s-a făcut referire numai la Legea privind siguranţa naţională. În varianta Senatului s-a făcut referire inclusiv la prevederile constituţionale, adică, cu alte cuvinte, manifestări care sunt potrivnice prevederilor constituţionale. Iar comisia de mediere a apreciat că această referire la prevederile constituţionale este mult mai cuprinzătoare şi mai largă decât prevederea de la Camera Deputaţilor. De aceea, s-a decis în acest mod de către comisia de mediere.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc, domnule deputat Dejeu, dar noi întrebam de ce nu apare textul, dacă ştiţi cumva, în raportul comisiei, textul Camerei Deputaţilor, pentru că în mod firesc el trebuia să fie alăturat textului Senatului, indiferent că această comisie, printr-un număr de voturi consemnate aici, s-a exprimat în favoarea variantei Senatului. Aici era confuzia noastră, că nu apare textul, şi ceea ce a ridicat domnul deputat Drăgănescu. Că în realitate dumneavoastră aţi optat pentru textul Senatului, aceasta am înţeles, dar de ce e locul alb? Deci, este o defecţiune de redactare în ... E o defecţiune de redactare. Vă rog, domnule Dejeu.
	Domnul Gavril Dejeu: Comisia de mediere a avut în vedere şi a studiat ambele variante, dar în redactarea raportului este o defecţiune de redactare. Adică aici trebuiau să figureze textele ambelor Camere şi decizia comisiei de mediere. Decizia există, raportată la textul Senatului, dar lipseşte, într-adevăr, textul Camerei Deputaţilor.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Am înţeles. Domnule deputat Drăgănescu, vă rog să citiţi varianta Camerei Deputaţilor, astfel încât colegii care nu au în faţă acest text să ...
	Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. În varianta Camerei Deputaţilor noi înlocuisem două lucruri: o dată am înlocuit sintagma "grupări cu scop politic" cu sintagma "grupări similare acestora" şi face referire la grupări similare partidelor politice. Deci, aşa ceva nu pot să organizeze străinii în România, dar există o seamă de organizaţii neguvernamentale care la urma urmei au anumite substraturi vizavi de politica României faţă de refugiaţi, faţă de, eu ştiu, tot felul de categorii sociale de la noi din ţară. De aceea noi am înlocuit. Aceasta este o primă diferenţă. Am înlocuit "grupări cu scop politic" cu "grupări similare acestora", adică partidelor politice. Cealaltă diferenţă este că în textul Senatului se spunea că: "Nu pot organiza participări la manifestaţii sau întruniri privind viaţa politică din România" şi, aici, noi am hotărât să schimbăm sintagma "privind viaţa politică din România" cu "manifestaţii sau întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei naţionale". De exemplu, am avut în vedere manifestările care au loc când, aşa cum spuneam şi înainte, anumite internaţionale politice organizează unele întâlniri aici; sau când sunt anumite comisii, chiar ale Parlamentului European, ale altor structuri paneuropene, care organizează aici, în România, întâlniri, şedinţe, care, dacă mergem pe varianta Senatului, devin aproape inaplicabile. Deci, acestea sunt cele două diferenţe la alin. 2 art. 2, şi de aceea cer, încă o dată, să mergem pe varianta Camerei Deputaţilor.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumim. Vă rog, domnule deputat.
	Domnul Petre Moldovan: Onoraţi colegi, Vreau să vă atrag şi eu atenţia asupra acestui alin. 2 al art. 2, şi anume, şi mie mi se pare varianta Camerei Deputaţilor mult mai raţională şi vă atrag atenţia asupra faptului că, în formularea în care textul a fost adoptat de către Senat, acesta face imposibilă funcţionarea unor fundaţii care, la ora aceasta, există în România. Şi mă adresez aici, practic, întregului spectru politic: de la PDSR la PD, la PSDR ş.a.m.d.. De exemplu, Fundaţia Ebert, în formularea care a fost adoptată de Senat, practic, nu ar mai putea funcţiona. Acelaşi lucru este valabil şi pentru fundaţiile creştin-democrate, liberale şi de alt gen care funcţionează la ora aceasta pe teritoriul ţării noastre. De aceea, şi mie mi se pare că varianta pe care a adoptat-o Camera este mai rezonabilă, mai raţională şi serveşte mult mai bine scopurile şi viaţa politică din România. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc, domnule deputat. Stimaţi colegi, înainte de a supune textul votului dumneavoastră, sunt obligat să fac această precizare: de la poz. 2 din raport lipseşte textul Camerei Deputaţilor, el v-a fost citit şi nu se referă la organizaţii sau grupări cu socp politic, ci la partide politice -deci, străinii nu pot organiza partide politice sau organizaţii similare acestora -, ceea ce, în argumentaţia colegilor noştri, care pare că este, într-adevăr, şi logică, exclude posibilitatea ca anumite fundaţiii ale internaţionalelor socialistă, creştin-democrată sau altele să nu mai poată să aibă dreptul să aibă filiale pe teritoriul României, deoarece ele au scopuri, evident, de dezbatere şi promovare a unor idei politice, dar altfel decât ca partide sau formaţiuni politice. Am făcut această precizare ca să rezum ceea ce colegii noştri au spus. În aceste condiţii, trebuie să vă consult, însă, dacă sunteţi de acord cu varianta – mai drastică, mai puţin permisivă, care s-ar putea să excludă fundaţiile de care vorbeam – care este textul Senatului, propus de comisia de mediere. Cine este pentru acest text? Nu. Cine este împotriva acestui text? Vă mulţumesc. Dacă se abţine cineva? 8 abţineri. Cu 8 abţineri, acest text a fost respins. Deci, poz. 2 din raport este respinsă. În consecinţă, trebuie să supun votului dumneavoastră, cum corect mi se atrage atenţia, varianta Camerei Deputaţilor. Cine este pentru aceasta? Vă mulţumesc. Împotriva ei? Abţineri? Cu o abţinere, textul adoptat este varianta Camerei Deputaţilor, ceea ce înseamnă că se va decide, evident, printr-un vot în Camerele reunite. Poz. 3 din raport. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, cine este pentru această poziţie, aşa cum a fost ea redactată? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Poz. 3 din raport a fost adoptată. Poz. 4. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Poz. 4 din raport, aşa cum a fost redactată, este adoptată. Poz. 5, privind art. 10 alin. 2, textul adoptat de comisia de mediere – text Camera Deputaţilor. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poz. 5 a fost adoptat. Poz. 6. Textul Camerei Deputaţilor, privind art. 11 alin. b). Sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Textul de la poz. 6 a fost adoptat, în redactarea comisiei de mediere. Poz. nr. 7 din raport. Observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Textul de la poz. 7 din raport a fost adoptat. Poz. 8. Varianta aleasă de comisie este cea a Camerei Deputaţilor. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. În consecinţă, cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Poz. 8 din raport a fost adoptată. Poz. 9 privind art. 15, textul Camerei Deputaţilor. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Text adoptat. Poz. 10 privind Secţiunea a 2-a. Varianta Camerei Deputaţilor a fost cea aleasă de comisie. Dacă faţă de poz. 10 din raport sunt observaţii? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Poz. 10 din raport a fost adoptată. Poz. 11, privind art. 16 alin. 1.
	Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Dacă ţineţi minte, art. 16 a fost îndelung dezbătut în Camera Deputaţilor, a fost retrimis de câteva ori la comisie şi, în principiu, varianta Camerei Deputaţilor a diferit faţă de varianta Senatului prin aceea că noi am considerat că nu este normal să obligăm cetăţeanul român care primeşte vizita unui cetăţean străin să anunţe într-un anumit termen organele de poliţie. Şi, de aceea, noi am avut o cu totul altă formulare, iar textul comun, de fapt, este textul Senatului, cu diferenţa că acel termen în care persoana este obligată să anunţe organele de poliţie este mai mare, este de 15 zile. Dacă vă uitaţi atent, în varianta Camerei Deputaţilor cetăţeanul străin este obligat să anunţe organele de poliţie, aşa cum este peste tot în Europa, şi nu creăm astfel o nouă servitute a cetăţeanului român faţă de instituţiile care, ele, ar trebui să-şi facă treaba la noi în ţară. De aceea, aş cere şi aici să mergem pe varianta Camerei Deputaţilor, şi nu pe acest text comun, care, de fapt, este textul Senatului, cu o mică diferenţă de termen. Mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Stimaţi colegi, La poz. 11, privind art. 16 alin. 1, aveţi textul Senatului, aveţi textul Camerei Deputaţilor şi aveţi un text comun, care, în opinia mea, este într-adevăr ceva mai rigid decât textul Camerei Deputaţilor. Domnul deputat Dejeu. Vă rog.
	Domnul Gavril Dejeu: Textul Camerei Deputaţilor obliga străinul să se prezinte la organele competente pentru a-şi face anunţarea. În comisie s-a dezbătut mult această problemă: dacă vine un străin în vizită la oricare dintre noi, de ce să fie obligat el să meargă să se anunţe? Dacă este cazat în condiţii în care această obligaţie revine persoanei fizice sau juridice care îl primeşte şi dacă perioada de şedere depăşeşte 15 zile, obligaţia să fie nu a străinului, ci a celui care îl cazează. Pentru că, altminteri, am impune o obligaţie de natură a arunca o anumită lumină asupra poziţiei pe care străinul o are în România. De aceea, comisia de mediere a transpus această obligaţie, de pe umerii străinului, pe umerii persoanei fzice sau juridice care cazează. Şi noi am apreciat că aceasta este soluţia mai bună.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc, domnule deputat. Vă rog să-mi permiteţi, stimaţi colegi, să intervin şi eu. (Coboară la tribună.) Stimaţi colegi, Este un punct de vedere care reflectă o anumită opinie, rezultată dintr-un sistem paternalist, pe care l-am depăşit acum 10 ani, şi în urma activităţii unor instituţii, care, din comoditate, puneau cetăţeanul român în situaţia de inferioritate, tot timpul, şi în situaţia de cvasi-culpabilitate. Răspunderea de a sta mai multe sau mai puţine zile, ca şi de a o opta între a sta la un prieten sau la un hotel este răspunderea cetăţeanului care face acest gest! Respectiv, a cetăţeanului străin. Nu văd nici un motiv şi nu este deloc corect ca cel care îl găzduieşte să se manifeste, el, în legătură cu cât va sta acest cetăţean, câte zile, dacă depăşeşte un număr de zile ş.a.m.d. Ideea că cetăţeanul străin, dacă se duce şi declară această şedere, este pus într-o situaţie proastă şi va fi opinia internaţională lezată că românii îl privesc cu suspiciune pe străin este cu atât mai susţinută dacă noi îl punem pe cetăţeanul român sau pe persoana juridică română să declare faptul că are un oaspete şi că acesta este străin. Deci, acesta este sau reprezintă un semn de întrebare. În condiţii democratice, cel care are de gând să stea un număr de zile în altă ţar㠖 şi, conform prevederilor legale, trebuie să o declare, aşa cum adeseori facem tot felul de declaraţii, uneori chiar din avion, cei care încă nu facem parte din Comunitatea Europeană, în legătură cu direcţia în care ne îndreptăm, de unde venim sau ce avem de gând să întreprindem în ţara în care vom ateriza, acest lucru nu lezează cu nimic şi mi se pare mult mai corect. Din această cauză, personal, susţin varianta Camerei Deputaţilor, şi nu textul comun, care, în fond, nu face decât să preia textul Senatului, cu o extensie de termen. Vă mulţumesc. (Revine la prezidiu.) Există încă o intervenţie a domnului deputat Drăgănescu. Vă rog.
	Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Noi am prevăzut, poate, şi acel caz în care străinul este o persoană mai sensibilă şi, atunci, dacă vă uitaţi în textul Camerei Deputaţilor, acolo se spune că: "Străinul are obligaţia de a-şi anunţa şederea în termen de 3 zile, personal sau prin intermediul gazdei sale." Deci, aici nu este obligat cetăţeanul român, el poate să facă acest lucru pentru cetăţeanul pe care îl găzduieşte, dar nu este obligat, aşa cum este prin textul comun, care, în realitate, este textul Senatului. Mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Moldovan.
	Domnul Petre Moldovan: Susţin şi eu textul Camerei Deputaţilor, care este evident mult mai rezonabil decît cel adoptat de comisiile reunite, în sensul că este foarte important ca străinul să poată face această declaraţie de şedere, nu neapărat direct, el o poate face şi prin intermediul gazdei sale. Pot să existe la cei care găzduiesc turişti chiar şi întâmplător, acele formulare şi nu înseamnă deloc că străinul respectiv trebuie să se deplaseze personal la poliţie, să facă declaraţia de şedere. Deci, ceea ce v-aş ruga să reţinem şi să înţelegem bine este că această variantă a Camerei Deputaţilor permite şi asigură, totodată, condiţiile ca şederea străinului să fie anunţată pe acel formular care se foloseşte şi la hoteluri, care poate să-i fie pus la dispoziţie de către gazdă şi pe care gazda are obligaţia să îl depună la organul de poliţie respectiv. Încă o dată, mi se pare mult mai rezonabilă şi mai europeană varianta Camerei Deputaţilor.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc. Fac doar menţiunea, de data aceasta, în calitatea mea de persoană care conduce această şedinţă, pentru o explicaţie mai clară, că varianta Camerei Deputaţilor defineşte situaţiile în care gazda – şi anume, persoană juridică sau persoană fizică prestatoare de servicii turistice – are ea obligaţia să facă această declaraţie, în urma unei fişe pe care, probabil, i-o dă să o completeze acestui vizitator străin. Aici este vorba numai de cazurile în care se cazează la o persoană particulară sau la o persoană juridică cu care are relaţii comerciale străinul, şi este răspunderea lui să facă această declaraţie, aşa cum citează textul Camerei Deputaţilor. În consecinţă, eu trebuie să vă supun întâi la vot textul comun, propus de comisia de mediere, rezultat, de fapt, din textul Senatului şi cu care ne-am declarat mai mulţi în dezacord aici. Vă consult, cine este pentru acest text al comisiei de mediere? Nici un vot. Cine este împotrivă? Abţineri? 4 abţineri. În condiţiile acestea, cu acest vot, s-a respins textul propus de comisia de mediere. Vă supun aprobării dumneavoastră, acum, varianta Camerei Deputaţilor. Este vorba de poz. 11 art. 16 alin. 1. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Cu 2 abţineri, varianta Camerei Deputaţilor este cea adoptată. Şi asupra acestui text se va decide prin vot dat în Camerele reunite. Alin. 3. Domnule Drăgănescu, vă rog.
	Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu: În care, iarăşi, nu apare varianta Camerei... Şi nu apare fiindcă a fost eliminată, dar trebuia ca textul să figureze măcar, aici. Vedeţi, din nou, textul comun de fapt este textul Senatului. Şi nu înţeleg de ce este considerat text comun... Noi am apreciat în Camera Deputaţilor, şi prin votul dumneavoastră am hotărât, că persoanele fizice şi juridice române nu pot să devină organe de control ale cetăţeanului străin. Dacă vine un invitat la noi, nu noi trebuie să verificăm documentele de călătorie, acestea trebuie să fie verificate de instituţiile abilitate prin lege. Din textul Senatului rezultă că fiecare cetăţean român controlează paşaportul, se uită dacă e viza..., nu ştiu cum îşi dă seama dacă e bună viza, dacă nu e bună viza... Şi, mai mult, mai are şi obligaţia să anunţe de îndată poliţia. De aceea, în mod justificat, Camera Deputaţilor a eliminat acest alin. 3, pe care, din păcate, comisia de mediere l-a aprobat. Aşadar, vă rog, stimaţi colegi, să votăm şi aici varianta Camerei Deputaţilor, care este mult mai normală, cel puţin în anul 2000.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Domnul deputat Dejeu. Vă rog, domnule ministru. Lăsând la o parte că textul lipseşte, ceea ce este iarăşi o defecţiune de redactare.
	Domnul Gavril Dejeu: Sigur că este aproape normal ca în această problemă să fie păreri diferite; depinde de unghiul din care este atacată chestiunea. Dacă vrem, de pildă, ca pe teritoriul României să poată pătrunde, să poată fi încartiruite timp mai mult sau mai puţin îndelungat persoane care nu trebuie să se legitimeze, dacă au intrat legal sau nu, cu ce scop au intrat, putem să o facem şi să transformăm teritoriul României într-un teritoriu necontrolabil! Se va spune că este de datoria organelor de poliţie şi de frontieră să controleze cine intră şi iese din România. Eu pot să vă dau, de această dată, exemple, din competenţele şi problemele Ministerului de Interne, când au fost descoperite grupuri de străini, de ordinul a 30-40-52 de străini, veniţi din Sri Lanka, intraţi în mod ilegal pe teritoriul României, cazaţi de către anumiţi oameni de legătură timp de o săptămână-două la ei acasă, până când li se pregăteşte terenul pentru plecarea mai departe, în zona vestică. Acest lucru se cunoaşte foarte bine în străinătate, şi nouă ni s-a atras atenţia – vorbesc acum ca fost ministru de interne – că dacă România nu-şi va pune la punct modul de control al imigraţiei ilegale, care alimentează inclusiv imigraţia în occident, nu va pătrunde în Europa! Mai degrabă având acest considerent în vedere, decât performanţele economice! La modul foarte serios, mi s-a atras atenţia asupra acestui lucru! Şi, acum, revenind la text, dacă, prin urmare, orice fel de infractor român care se ocupă cu această operaţiune de translaţie a imigrnaţilor ilegali pe teritoriul României, nu este supus obligaţiei de a-i anunţa pe cei care... Şi nu orice fel de străini, pentru că textul nu se referă la străinii cinstiţi şi corecţi care vin pe teritoriul României, care vin într-adevăr cu acte legale şi se anunţă şi n-au nici un fel de problemă, ci textul se referă la străinii care nu posedă documente de călătorie şi vize valabile, pe aceştia, numai, sunt obligaţi să-i anunţe. Dacă noi, prin urmare, vom elimina acest text, înseamnă că lăsăm ţara la discreţia unor infractori care se ocupă cu încurajarea şi stimularea acestui fenomen de imigraţie ilegală, şi nu avem decât să suportăm consecinţele! De aceea, comisia de mediere a menţinut această obligaţie, referindu-se numai la străinii care nu au documentele legale. Şi, acum, mi se va spune: dar cum pot eu să legitimez pe cineva, dacă are sau nu are documentele legale? În mod obişnuit, un cetăţean român primeşte în găzduire un străin în condiţiile în care îl cunoaşte sau i se prezintă de cineva, cu o garanţie, şi cunoaşte şi scopul venirii, cunoaşte şi relaţiile ş.a.m.d. Atunci, sigur, dacă are documentele legale, nu îl obligă nimeni să anunţe. Textul este necesar pentru a preveni acest fenomen grav, de imigraţie ilegală în România, unde străinii care vin nu au nici un fel de documente şi se prevalează de sume care sunt percepute de infractorii noştri pentru a fi găzduiţi şi a se organiza, din România, trecerea mai departe, în Apus sau în alte ţări. În aceste condiţii, textul este absolut obligatoriu şi, de aceea, comisia de mediere l-a menţinut.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul secretar Andrei Chiliman, după care urmează domnul deputat Matei.
	Domnul Andrei Ioan Chiliman: Onoraţi colegi, Cred că aici se încearcă susţinerea unor argumente care, de fapt, îşi au locul în altă parte. "Persoanele fizice şi juridice – zice aici – nu pot găzdui străini care nu posedă documente de călătorie şi vize valabile..." Păi, ce facem, fiecare cetăţean al României acesteia o să devină poliţai de frontieră, să stea să se uite prin paşapoartele ălora, dacă au vize, ce fel de vize au? Trebuie să facem nişte cursuri de specializare, să ştie toţi cetăţenii României ce este aceea o viză Schengen, ce este aceea o viză românească, cum arată vizele altor ţări, pentru cei care vin şi stau în drum spre ţările alea pe aici o perioadă de timp... Este o aberaţie fără margini să transformăm cetăţenii României în poliţai de frontieră. Pentru că poliţia de frontieră..., şi argumentul pe care l-a adus domnul ministru Dejeu mi se pare corect, sigur, Vestul ne-a impus să mărim controlul la frontierele noastre şi să micşorăm permeabilitatea lor pentru cei care fac trafic de persoane către occident, dar aceasta este treaba poliţiei, să-şi ia măsurile care trebuie şi să întărească paza la frontiere, nu cetăţenii din România să devină poliţai de frontieră, fiecare! Şi dacă nu devin, îi şi pedepsim, pe urmă! Or, eu cred că modul acesta de a privi lucrurile ne întoarce, din păcate, la o mentalitate dinainte şi trebuie să învăţăm ca poliţia să-şi facă ea treaba. Dacă nu e în stare, poate schimbăm ministrul de justiţie, poate că schimbăm comandanţii ăia, pe acolo, pe unde sunt, dar în nici un caz nu e normal ca cetăţeanii să fie înrolaţi cu de-a forţa, prin această lege, în poliţia de frontieră românească! Este un lucru absolut anormal, ilogic şi pe care eu îl resping cu toată fermitatea şi vă rog să votăm împotriva acestui amendament introdus la Senat! (Aplauze.)
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumim, domnule secretar. Domnul deputat Vasile Matei.
	Domnul Vasile Matei: Doamnelor şi domnilor, Domnule preşedinte, O mare parte din argumentaţie a adus-o şi domnul deputat Dejeu, la ceea ce doream şi eu să spun, şi constat - şi este un regret - că noi confundăm în multe privinţe liberalismul şi libertatea, democraţia şi drepturile omului, cu anarhia şi libertinismul. Nu înseamnă că într-o societate democratică este permis orice, cu excepţia respectării legilor. De respectarea legilor României nu sunt răspunzători numai poliţiştii sau numai procurorii sau numai judecătorii, eu cred că de respectarea legilor, care includ drepturile omului, suntem, în egală măsură, răspunzători cu toţii, cetăţenii acestei ţări. Şi noi trăim o perioadă deosebit de delicată din punct de vedere al mişcării populaţiilor, aş spune că are loc o nouă migraţie a popoarelor, din Asia spre Europa. O migraţie masivă, clandestină, cu consecinţe incalculabile, şi pentru România, şi pentru Europa de Vest. Şi chiar statele cu democraţie avansată au interes să-şi întărească controlul asupra acestei mişcări ilegale a unor indivizi spre societăţi avansate din punct de vedere economic. Iată de ce cred eu că este o greşeală, o scăpare – a comisiei şi a Camerei Deputaţilor, că nu a introdus în proiectul de lege această prevedere. Fiindcă ea nu se referă la cetăţenii cinstiţi care vin în vizită, cu sau fără viză - fără viză vor veni cetăţenii din Europa Occidentală, când ne vom duce şi noi la ei fără viză, şi nu ne interesează aceştia, ci ne interesează exact cei care penetrează frontierele: şi ale României, şi ale Ungariei, şi ale Cehiei, şi ale Germaniei. Nicăieri poliţia nu este în stare să controleze 100% frontierele. Şi atunci, cred că şi nouă, ca cetăţeni, ne revine responsabilitatea de a contribui într-o oarecare măsură la stăvilirea acestui val de migratori care are loc în momentul de faţă. Şi eu cred că este bine şi este normal acest lucru; nu poate să vină cineva străin la noi acasă, cineva pe care nu-l cunoaştem, şi este o datorie elementară ca atunci când îmi intră în casă să-i cer actul de identitate, să ştiu cine îmi intră în casă ca să-l cazez, să-l culc 2-3 zile, fie chiar şi pe bani. Nu las pe oricine în casa mea, că mă trezesc fără mobilă sau fără viaţă în momentul când îl cazez. Nu cred că cei care sunt împotriva acestui articol ar accepta ca în casa lor să găzduiască pe oricine, fără să-i controleze identitatea. Este aberant să se pretindă aşa ceva. Deci, vă rugăm să votaţi această variantă a Senatului. Consider că este bună şi ne oferă şi nouă nu numai o garanţie a respectării legilor interne, dar şi o garanţie de seriozitate în faţa pretenţiilor pe care Occidentul le are în momentul de faţă de la România pentru stăvilirea acestui val de migraţii ilegale. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Stimaţi colegi, Aceasta ne-ar îndemna cu gândul că şi dacă soseşte un prieten cu altcineva la noi trebuie să-l legitimăm, pentru că nu ştim dacă nu cumva este cetăţean străin.
	Domnul Vasile Matei: Domnule preşedinte, Dacă dumneavoastră aveaţi dorinţa de a mă combate, vă rog foarte mult să veniţi la acest microfon
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Aşa voi face.
	Domnul Vasile Matei: Fiindcă nu este vorba de prieteni, ci este vorba de o persoană necunoscută. De regulă sunt acei bruneţi care vin dinspre Asia şi pe care nu cred că dumneavoastră i-aţi găzdui la dumneavoastră acasă.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Avem principii, viziuni absolut diferite despre persoanele necunoscute. Domnule deputat Avramescu, vă rog.
	Domnul Constantin Gheorghe Avramescu: Stimaţi colegi, Vă rog să observaţi că la pct.33 lit.b), se spune că "Nerespectarea prevederilor art.16 alin.1 şi 2 se pedepseşte cu amendă de la un milion la trei milioane de lei". Cu alte cuvinte, noi îl vom sancţiona cu un milion la trei milioane de lei pe badea Ion care a primit un străin şi nu a făcut acest lucru. Pentru că această prevedere să fie valabilă, eu v-aş propune să punem ceva suplimentar la această lege, şi anume instrucţiuni editate într-un număr de 16 milioane de exemplare, adică populaţia majoră a ţării, în care să arătăm cum trebuie să arate o viză românească, cum trebuie să arate o ştampilă de frontieră! Nu este normal să trecem şi la sancţionarea cetăţenilor care, în mod firesc, ştiţi şi dumneavoastră, nu pot să cunoască toate aceste prevederi, şi chiar dacă ştiu de ele, nu ştiu să le interpreteze. Gândiţi-vă la oamenii simpli de la ţară care pot primi nişte străini! Tot articolul, aşa cum este acest punct, este aberant, mă iertaţi, şi este pus pentru că poliţia de frontieră, grănicerii şi cine mai vreţi dumneavoastră nu-şi găsesc alte metode pentru a împiedica intrarea şi rămânerea ilegală a unor cetăţeni din alte ţări pe teritoriul ţării noastre.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Domnule deputat Gheorghe Ana, vă rog.
	Domnul Gheorghe Ana (HD): Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Eu nu pledez pentru a vota textul Senatului, aşa cum este prezentat în raport, ci textul comun, votat de comisia de mediere, după cum se vede, în unanimitate. Argumentele sunt pertinente, şi în marea lor majoritate au fost expuse de distinsul nostru coleg deputatul Dejeu. Vreau să cred că nimeni în Ţara Românească nu se poate prevala şi nu are dreptul să se prevaleze de necunoaşterea legilor - acesta este un argument. Al doilea argument: nici un cetăţean din Ţara Românească nu va deschide uşa şi nu va găzdui o persoană ce nu îi este cunoscută sau, dacă nu îi este cunoscută, o legitimească, cel puţin pentru a cunoaşte elemente de strică identitate. Şi vreau să spun că ceea ce comisia de mediere ne-a propus să votăm nu este altceva decât legislaţia şi practica Elveţiei. În Elveţia, orice cetăţean se simte obligat ca a doua zi să înştiinţeze cel mai apropiat agent al statului pentru venirea unei persoane pe care nu o cunoaşte în apropierea domiciliului lui sau a fermei lui, dacă este în munte, şi, în aceste condiţii, nu spune că face un denunţ înjositor, ci dimpotrivă, vrea să păstreze independenţa şi securitatea statului. De aceea, eu cred că este pertinent argumentul adus şi înainte de către domnul deputat Dejeu şi cred că sunt pertinente şi cele spuse de mine, întărind ceea ce comisia de mediere văd că în unanimitate a acceptat să ne propună.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Da, vă rog.
	Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu: Vorbesc în calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor, care a redactat raportul, şi noi l-am discutat foarte mult, poate prea mult aici, la Camera Deputaţilor, şi vreau să vă spun care a fost opinia în unanimitate a Camerei Deputaţilor, a comisiei din Camera Deputaţilor – absolut toţi suntem de acord că există fenomene grave care se petrec la graniţele României, şi aceste fenomene trebuie stopate, şi, dacă vedeţi, prin această lege se introduc o serie de măsuri pentru ca această migraţie înspre România şi înspre Europa, prin intermediul României, să se oprească. Vedeţi că este pentru prima oară că cerem vize, cerem invitaţii, cerem tot pentru ca un cetăţean străin să ajungă aici. De asemenea, Ministerul de Interne, prin direcţia sa specializată, primeşte atribuţii sporite prin această lege şi suntem de acord cu acest lucru. Nu suntem însă de acord să aducem şi cetăţeanul, fiecare cetăţean al României, să participe şi el de parcă ar fi un angajat al Ministerului de Interne; cu acest lucru nu suntem de acord, şi de aceea acest text care există în varianta Senatului şi în variata comisiei de mediere nu trebuie acceptat. Nu putem să facem din cetăţean automat un colaborator fără documente al poliţiei de frontieră. Mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi eu vă mulţumesc. Vă rog să-mi permiteţi şi mie să iau cuvântul. (Din partea stângă a sălii: "Este ora 18,00! A trecut timpul!")
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz (de la tribună): Stimaţi colegi, Voi fi foarte rezumativ şi vă voi spune două lucruri în legătură cu cei care susţin această obligaţie a cetăţeanului care găzduieşte să verifice documentele de călătorie şi viza valabilă. Eu nu ştiu dacă eu personal aş fi în stare să fac această verificare. Imaginaţi-vă un cetăţean din Iernut că face treaba aceasta sau un cetăţean dintr-un sat din nordul Bucovinei care îi legitimează pe cei care sosesc şi spune "Domnule, dă-mi încoace documentele de călătorie şi viza, să văd dacă este viză valabilă şi eşti în termen legal!". Acest obicei de a pune a priori cetăţeanul român în situaţia de a fi prezumtiv infractor este o practică din păcate a vechiului sistem, a unui sistem căruia nu îi pasă de acest cetăţean. Gândiţi-vă că acest tip de legislaţie funcţionează sau a funcţionat la noi într-o etapă în care eu îmi amintesc că mă duceam cu prieteni străini, ce-i drept, nu-i declaram, încălcam legea de atunci, în Maramureş şi ne găzduiau nişte ţărani care nu ne-au cerut niciodată nici paşaportul, nici viza, stimaţi colegi, şi aceasta până în 1989! Acest tip de a judeca lucrurile este un sistem care, din păcate, nu elimină crima ogranizată care îndeobşte este cea care creează filierele de imigraţie clandestină, nu combate această imigraţie care este făcută aşa cum ştim pe filiere profesioniste, ci pune sub semnul întrebării şi vinovăţiei orice cetăţean care primeşte, închipuiţi-vă, un prieten care vine cu un alt prieten să îşi petreacă câteva zile la el. Vă rog să judecaţi în consecinţă. Vă mulţumesc. (Din partea dreaptă a sălii se strigă " La vot!")
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Domnul deputat Dejeu, după care votăm şi oprim.
	Domnul Gavril Dejeu: Doresc să răspund la un singur argument - s-a spus că transformăm cetăţeanul român într-un denunţător, într-un delator. Domnilor, există o instituţie în dreptul penal românesc care se cheamă "nedenunţarea infracţiunii", şi nedenunţarea anumitor infracţiuni se condamnă chiar cu pedepse grele. Vă întreb: vreţi să eliminăm şi această prevedere din Codul penal? Cu alte cuvinte, un cetăţean care ia cunoştinţă despre un fapt penal să nu-l mai obligăm să facă denunţul? Să lăsăm organul de poliţie sau organul de procuratură până când îl depistează? Nu este vorba despre nişte măsuri de natură social-statală pentru a preîntâmpina anumite infracţiuni petrecute pe teritoriul României şi de cetăţenii României? Pentru că argumentul care mi s-a adus aici – că cetăţeanul care ia cunoştinţă despre penetrarea pe teritoriul României şi găzduirea unui cetăţean străin fără forme legale să nu aibă obligaţia să-l anunţe la poliţie, ci poliţia este de vină pentru că el a trecut frontiera şi nu l-a depistat, ei bine câte infracţiuni nu se petrec pe teritoriul României, nedescoperite de organele de cercetare penală şi despre care cetăţenii au cunoştinţă, şi eliminăm infracţiunea de nedenunţare - înseamnă că slăbim frâiele statului de combaterea asupra infracţionalităţii! Acest argument mi se pare pueril şi mi se pare chiar împotriva intereselor României şi a statului român!
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Aş vrea să trecem la vot pentru a decide. Vă rog.
	Domnul Ioan Sonea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Articolul nu se referă la alte persoane; se referă doar la cele care sunt sau cer găzduire cuiva; nu este vorba de alţi cetăţeni: "nu pot găzdui". Deci este clar că un cetăţean străin vine la un cetăţean român. Eu cred că pe cetăţeanul român noi vrem să-l conştientizăm şi vrem să-l implicăm în acte civice şi sociale. Astăzi televiziunea tot asta face, nu? solicităm prin radio, prin televiziune ca în momentul în care avem date despre un cetăţean sau ceva nu este în ordine să anunţăm organele în drept, nu? Acest lucru eu cred că este valabil şi pentru cei din afară, asta pentru că noi vrem să devenim cetăţeni conştienţi şi participativi. În momentul în care noi ne facem că nu ştim sau că nu vedem, se poate întâmpla ca un cetăţean care a trecut prin casa noastră să fie implicat în lucruri despre care noi nu ştim, înseamnă că noi indirect ne sustragem de a furniza date într-o eventuală situaţie, din moment ce eu nu doresc să spun că acest cetăţean a trecut sau trece prin locuinţa mea. Deci, consider că este normal ca aceia care sunt în situaţia de a găzdui chiar cunoştinţe să aducă la cunoştinţa organelor în drept această situaţie. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat. Prin extensie, am putea ajunge la concluzia că ar trebui să-i facă şi un mic interogatoriu, să vadă dacă nu cumva a comis şi alte fapte sau alte acţiuni care constituie infracţiuni, pentru că în condiţiile în care îi verifică paşaportul Din păcate, lucrările noastre trebuie să se închidă. Am depăşit termenul pe care l-am adoptat. Vom continua mâine de la poz.11, alin.3.
	(După pauză)
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Stimaţi colegi, Continuăm lucrările noastre de astăzi cu şedinţa consacrată interpelărilor. Vă amintesc din art.161 din Regulamentul Camerei Deputaţilor privind răspunsurile primului-ministru la interpelările adresate acestuia: "Primul-ministru răspunde la interpelarea adresată într-un interval de cel mult trei minute. Deputatul, autor al interpelării, după audierea răspunsului primului-ministru, poate interveni cu întrebări suplimentare sau cu comentarii fără a depăşi două minute. Primul-ministru are la dispoziţie două minute pentru exercitarea dreptului la replică. După parcurgerea acestor faze, în legătură cu interpelarea respectivă nu mai poate avea loc nici o altă intervenţie." Domnule deputat Gheorghe Ana, trebuie să vă anunţ că, în legătură cu interpelarea privind "Rezolvarea promisiunilor privind măsurile economice alternative prin care să se ocupe forţa de muncă disponibilizată în Valea Jiului", se cere amânarea acestui răspuns. Domnului Mihai Vitcu, în legătură cu interpelarea "Motivul pentru care BNR nu a respectat hotărârea Tribunalului Municipal Bucureşti şi prevederile Legii nr.135/1996 în privinţa Credit Bank", se cere, de asemenea, amânarea. Domnului Petru Şteolea i se solicită îngăduinţă să se amâne răspunsul primului-ministru privind "Poziţia Guvernului României faţă de situaţia economică şi socială din Valea Jiului". Domnului Anghel Stanciu i se face rugămintea să accepte amânarea răspunsului la interpelarea "Satisfacerea revendicărilor cadrelor didactice", ca şi domnului Adrian Tudor Moroianu Geamăn la interpelarea "Modificarea Ordonanţei Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare". De asemenea, membrii Guvernului solicită amânarea de a răspunde interpelării domnului Emil Putin privind "Expoziţia de la Hanovra", domnului Petre Naidin privind "Expoziţia de la Hanovra", domnului Lazăr Lădariu privind "Rezultatele anchetei privind dispoziţiile inspectorului adjunct al judeţului Mureş", domnului Petre Naidin privind "Situaţia companiilor afectate de embargoul petrolier impus Serbiei", domnului Ştefan Baban privind "Reforma fiscală", domnului Traian Dobre la interpelarea privind "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.217 din 1999". Domnului Petru Bejinariu i se cere amânarea răspunsului privind interpelarea generată de "Modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/2000 privind metodologia de salarizare a regiilor autonome". De asemenea, amânare cere domnul ministru Radu Berceanu la răspunsul cerut de domnul Mihail Sireţeanu privind "Problemele legate de contul confident deschis la Credit Bank". Se cere amânare domnului Traian Dobre privind "Privatizarea RENEL", domnului Nicolae Leonăchescu privind "Lucrările de construcţie fără autorizaţie începute de salariaţii S.C. ALIMENTARA S.A. din Cluj-Napoca", domnului Ionescu Gheorghe privind interpelarea în legătură cu "Hotărârea Guvernului nr.59 din 1999 şi Ordinul nr.13N din 1999 al Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului". Domnului Petre Naidin i se solicită să accepte un răspuns amânat privind "Privatizarea de la SCUT Oltenia", domnului Haralambie Irimescu privind "Privatizarea S.C. TRANSPORTURI RUTIERE S.A. Comăneşti" şi domnului Viorel Burlacu privind "Modalitatea de aplicare a Legii nr.133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi". În continuare, urmează interpelările adresate membrilor Guvernului, la care se prezintă răspunsul oral, şi anume domnului deputat Nicolae Popa care a prezentat o interpelare privind "Desfiinţarea Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie". Trebuie să i se răspundă din partea ministrului de stat Mircea Ciumara, care întârzie, fiind la Senat acum, dar va sosi şi la noi. Deci, vă rog să acceptaţi să trecem la următoarea interpelare, urmând să revenim la dumneavoastră. La interpelarea domnului Florian Serac privind "Desfiinţarea Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie" va trebui să răspundă acelaşi ministru de stat care urmează să sosească. La interpelarea domnului Ion Corniţ㠖 "Situaţia de la S.C. RAFO S.A. Oneşti" – trebuie să răspundă tot Mircea Ciumara, deci trebuie să aşteptăm, domnilor Corniţă, Pavel Vasile şi Haralambie Irimescu. Domnul Nicolae Popa aşteaptă răspuns la interpelarea "Probleme legate de Societatea Naţională Caii de Rasă" din partea domnului Ioan Mureşan, dar va răspunde domnul Aurel Pană, care nu este prezent. Domnul Aurel Pană trebuie să răspundă atât domnului Nicolae Popa, cât şi domnului Valeriu Tabără, în contul ministrului Ioan Mureşan, cât şi domnului Petre Naidin pentru ministrul Ioan Mureşan, cât şi domnului deputat Nicolae Popa, din nou, privind "Regia Autonomă a Îmbunătăţirilor Funciare Alba". Sunt anunţat de Biroul pentru Relaţii cu Parlamentul a Guvernului că domnul Aurel Pană este în imposibilitate de a veni. Domnului Marian Ianculescu, la interpelarea "Implicaţia aplicării Hotărârii Guvernului nr.180 din 2000", ar trebui să-i răspundă domnul Romică Tomescu sau cineva din partea Ministerului Mediului. Nu a sosit încă nimeni. Domnului Mihai Drecin, la interpelarea privind "Fonduri pentru Casa memorială "Iosif Vulcan" din comuna Holod, judeţul Bihor, pentru muzeul memorial "Iosif Vulcan" din Oradea", trebuie să i se răspundă din partea Ministerului Culturii. Este aici domnul Kelemen, secretar de stat, dar nu este domnul deputat. Domnului Nicolae Popa, la interpelarea privind "Proiectul EUROGOLD de la Roşia Montană" trebuie să îi răspundă domnul Ion Caramitru, ministrul Culturii, şi din partea dumnealui este aici domnul Hunor Kelemen, secretar de stat. Domnule Nicolae Popa, vreţi să dezvoltaţi interpelarea sau aţi dezvoltat-o către minister? Aşteptăm doar răspunsul. Dacă nu este nimic de adăugat şi este ceea ce am trimis, cerem direct răspunsul ministrului.
	Domnul Nicolae Popa (din sală): Dacă am ceva de adăugat, îmi daţi după aceea cuvântul?
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Da, vă rog, aveţi o intervenţie după aceea. Vă rog, domnule secretar de stat.
	Domnul Hunor Kelemen: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În ceea ce priveşte interpelarea domnului deputat Nicolae Popa, încerc să răspund la cele două puncte importante din această interpelare. Reprezentanţii Ministerului Culturii din cadrul Direcţiei monumentelor istorice au purtat discuţii cu domnul Frank Timis, preşedintele firmei GOLD CORPORATION Roşia Montană, investitorul străin implicat în acest proiect, precum şi cu domnul Ionas, preşedintele Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale, în urma cărora s-a decis deplasarea la faţa locului a unei comisii de specialişti, în scopul stabilirii unui punct de vedere competent privind situaţia existentă. Menţionăm, de asemenea, faptul că este în curs de perfectare un contract între firma GOLD CORPORATION şi Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional pentru realizarea unui studiu de fezabilitate privind siturile arheologice şi inventarierea construcţiilor - monument care necesită a fi strămutate. În urma acestor studii se va întocmi studiul de fezabilitate final pe care beneficiarul GOLD CORPORATION îl va transmite spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, urmând ca aceasta să decidă asupra oportunităţii deschiderii exploatării miniere şi asupra implicaţiilor pe care aceasta le va avea asupra zonei protejate şi asupra monumentelor istorice. În acordarea avizului, Ministerul Culturii va ţine seama şi de contextul general al problemei - Roşia Montană se află într-o zonă defavorizată, investiţia respectivă ar putea crea multe locuri de muncă pentru cei din zonă, iar această investiţie este, se pare, singura şansă a acestei localităţi în curs de urbanizare, iar relansarea economică prin retehnologizare şi derularea de investiţii pentru realizarea exploatărilor aurifere este absolut necesară. În condiţiile în care statul român ar face această investiţie în vederea relansării economice a zonei, ar trebui realizată tot o exploatare de suprafaţă în vederea căreia localitatea tot ar trebui să fie mutată. Statul român ar avea de câştigat în urma acestei investiţii, nemaifiind necesar să plătească anual 35 de miliarde de lei, cât primeşte acum localitatea ca subvenţie. Reprezentanţii sindicatelor din industria minieră sprijină această investiţie, precum şi Biserica Ortodoxă Română este de acord cu strămutarea lăcaşurilor de cult. Localităţile din această zonă au luat fiinţă şi s-au menţinut tocmai datorită existenţei şi a exploatării zăcămintelor de metale rare. Articolul publicat în presa locală în ziarul "Unirea" din data de 7 aprilie 2000, semnat de domnul Dorin Ovidiu Dan, consilier şef al Inspectoratului pentru cultură al judeţului Alba, în legătură cu acest proiect, pune în evidenţă următoarele aspecte: istoricul localităţii – peste 1850 de ani de la atestarea sa, personalităţile care au avut legătură cu aceasta, continuitatea exploatării miniere, importanţa patrimoniului cultural existent în zonă, rezervaţia monumentelor istorice – cetatea mică şi cetatea mare, muzeul mineritului, galeria romană, lapidariumul, muzeul în aer liber, cele şase biserici şi casa parohială, implicarea aproximativ a 1000 de locuitori din totalul de 4500 în exploatarea minieră, strămutarea unei pătrimi din localitate pe o altă zonă, pe o altă proprietate a primăriei prin demontarea şi mutarea celor 6 biserici, a centrului istoric şi a caselor de mineri plus zona muzeului, a galeriei romane şi a lapidariumului, care nu vor fi afectate prin această exploatare. Considerăm că menirea Inspectoratului pentru cultură nu este epurarea valorilor naţionale, ci păstrarea şi promovarea valorilor culturii din România, şi asta a făcut şi domnul Dorin Ovidiu Dan, dar urmează şi o altă analiză a comisiei. aşa cum am spus la început, Ministerul Culturii nu va fi de acord cu o demontare şi cu o distrugere a patrimoniului din această zonă. Nu am luat încă o hotărâre şi nu am dat un aviz, fiindcă analizele nu sunt terminate, nu sunt făcute sută la sută. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Domnule deputat Popa, Aveţi două minute.
	Domnul Nicolae Popa: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule secretar de stat, Aş vrea să precizez, de la bun început, că şi interpelarea pe care am adresat-o domnului ministru Berceanu şi interpelarea adresată domnului ministru Caramitru n-au avut ca obiect înlăturarea investitorilor străini şi nici nu urmăresc acest lucru, pentru că ne dăm seama, şi avem datoria morală, noi, deputaţii, să susţinem prin toate puterile noastre ca investitorii străini să vină în România şi creeze locuri de muncă şi să ne susţină din punct de vedere economic. Dar, nu cu sacrificii. Şi nu cu sacrificiile noastre. Spuneam că la Roşia Montană lucrurile sunt destul de tensionate: din cei 500 locuitori, jumătate doresc acest lucru, jumătate nu doresc acest lucru. din declaraţiile inspectorului şef de la cultura Judeţului Alba, am rămas surprins că Ministerul Culturii nici până acum nu şi-a dat avizul şi nici nu a luat nici o poziţie oficială: dacă este sau nu este de acord. Sigur că am aflat-o astăzi, dar cred că la Roşia Montană din Judeţul Alba se impune de urgenţă realizarea unui referendum, în aşa fel încât oamenii să fie consultaţi dacă doresc sau nu acest lucru, pentru că este vorba de o situaţie deosebit㠖 este vorba de strămutarea localităţii, în primul rând, şi-n al doilea rând, este vorba de nişte vestigii istorice şi culturale de o mare, inestimabilă valoare şi pe care nu putem să le tratăm cu indiferenţă. Sigur că aici nu este vorba de o simplă exploatare a aurului, ci este vorba de strămutarea unui nucleu cultural în altă parte, ceea ce, trebuie să recunoaştem, îi pierde din valoare şi strălucire. De aceea, eu cred că la Roşia Montană trebuie să susţinem drepturile morţilor şi a celor care locuiesc pe acele meleaguri şi, chiar dacă pe moment, suntem tentaţi că vom câştiga din punct de vedere economic, să vedem ceva mai departe, în viitor, care sunt consecinţele şi care sunt efectele unei asemenea investiţii. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim, domnule deputat. Domnului Ştefan Baban, în legătură cu aspectele legate de activitatea primarului municipiului Botoşani, îi răspunde domnul Ioan Onisei, secretarul de stat. Vă rog, domnule Onisei.
	Domnul Ioan Onisei: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnilor deputaţi, Urmare interpelării dumneavoastră, domnule deputat, vă comunicăm următoarele: Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, art. 2 din Hotărârea nr. 541 din 5.XI.1999, a dispus înscrierea în Anexa 2/Botoşani a numitului Volcinschi Ilie Mircea cu suprafaţa de 600 m.p. în conformitate cu prevederile sentinţei civile, rămase definitivă, nr. 3.355/1998, a Judecătoriei Botoşani, prin care-i reconstituie susnumitului dreptul de proprietate pe raza municipiului Botoşani, fără precizarea unui anumit amplasament. Subliniez. Din actele obţinute de la Prefectura Judeţului Botoşani, reiese că domnul Volcinschi Ilie Mircea solicită punerea în posesie a suprafeţei de 600 m.p. pe un amplasament din Cartierul "Griviţa". Domnul Volinschi Ilie Mircea nu a fost pus în posesia suprafeţei de 600 m.p., datorită faptului că pentru respectivul amplasament s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru doamna Timofte Ana, pe baza certificatului de moştenitor, precum şi datorită refuzului domnului respectiv de a accepta să fie pus în posesia suprafeţei pe alt amplasament. Date fiind cele menţionate, primarul municipiului Botoşani îl invită pe domnul Volcinschi Ilie Mircea fie să accepte punerea în posesie pe alt amplasament, fie să accepte punerea în posesie pe o suprafaţă mai mică decât cea de 600 m.p. în Cartierul "Griviţa", alături de terenul care a fost reconstituit doamnei Timofte Ana, urmând ca punerea în posesie pentru diferenţa de suprafaţă să se realizeze pe alt amplasament. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă rog, domnule deputat Baban, dacă aveţi completări...
	Domnul Ştefan Baban: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, răspunsul sună foarte frumos. Eu am primit şi răspunsul scris din data de 3.IV.2000. A încercat petiţionarul, şi arătam în scrisoare, în intervenţia mea către domnul ministru Vlad Roşca, că sunt şi alte cazuri de nerespectare a legii în municipiul Botoşani. A încercat omul să meargă cu o copie de pe această hârtie, pe care am primit-o de la Ministerul Funcţiei Publice, şi nici n-au vrut să discute cei de la Primărie cu el – ceea ce mi se pare o chestiune normală, mai ales că la noi în ţară nu se mai respectă nimic. De aceea, rog cu insistenţă ca să se urmărească ca primarul de acolo să pună în posesie pe aceşti oameni, în posesia a 600 m.p. pământ, care acceptă orice soluţie: fie mai puţin în două locuri, fie într-un alt amplasament, dar nu este singurul caz. Oricum, eu vă mulţumesc, şi rog, în continuare, Ministerul Funcţiei Publice să urmărească şi să vadă că nici măcar ordinul prefectului, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu, nu este respectat. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim. continuăm cu interpelarea domnului Ioan Adrian Mogoş, privind demiterea prefectului şi a secretarului Prefecturii Iaşi. Răspunsul îl aşteptăm tot de la domnul secretar Ioan Onisei.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Nu este deputatul aici. Vă rog să transmiteţi, dacă se poate, răspunsul în scris. domnul Petre Naidin, privind dosarul penal în afacerea "CARIOPROD", cere răspuns domnului ministru Constantin Dudu Ionescu şi răspunde general Gheorghe Carp, secretar general.
	Domnul Petre Naidin: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În numele celor 300 de locatori, care mi-au sesizat această problemă, nu doresc să bat câmpii. Şi, doi, nu am nici un interes personal în această problemă, lucruri pe care le voi repeta până la sfârşitul sesiunii parlamentare, întrucât am fost acuzat în presă, în presa centrală, că am interese şi respectiv "bat câmpii cu graţie" în această rubrică a noastră de interpelări şi, respectiv, întrebări. Cei 300 de locatori au sesizat faptul că nepermis, domnul Aurel Dobre, directorul general al agriculturii călărăşene, şi-a permis, dincolo de Legea nr. 1 pe acest an, deci "Legea Lupu", şeful de partid, şi-a permis să trimită pentru exploatare circa 1.900 ha. de la I.A.S. Dragalina, care aparţin proprietarilor de drept, adică celor 300 locatori, şi-a permis să trimită unei societăţi obscure, "CARIOPROD" se numeşte, S.R.L. din Feteşti, pentru a prelua exploatarea respectivă. Am sesizat Ministerul de Interne. Primesc un al doilea răspuns astăzi, un răspuns care îmi dovedeşte că Ministerul de Interne tratează cu maximă seriozitate această problemă şi cred că colegii pot urmări răspunsul domnului secretar general şi vor fi mai edificaţi decât aş face eu în această temă. Eu zic să stăm cu toţii pe aproape, că vom afla lucruri interesante, aşa cum în Judeţul Călăraşi, gruparea puterii locale, ţărănistă, prin domnul Dobre Aurel, director al Direcţiei Generale Agricole Călăraşi, înţelege să aplice doctrina pe care o ştie, binecunoscută: "Numai pentru noi şi pentru noi". Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă rog, domnule secretar general.
	Domnul Gheorghe Carp: Domnule preşedinte, Domnule deputat Petre Naidin, La interpelarea dumneavoastră privind afacerea "CARIOPROD", înregistrată cu nr. 1.085 pe anul curent, la Guvernul României, Departamentul pentru Relaţiile cu Parlamentul, am onoarea să vă informez următoarele: la data de 12 noiembrie 1999, lucrători ai Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Călăraşi s-au sesizat în legătură cu unele nereguli comise de ing. Dobre Aurel, director al Direcţiei Generale Agricole Călăraşi. În fapt, s-a reţinut că acesta a avizat predarea unor suprafeţe de teren, respectiv 1.900 hectare, aparţinând mai multor persoane, care aveau încheiate contracte de arendare cu Societatea AIT-Dragalina S.R.L., ce expirau în cursul anului 2000. Terenurile preluate iniţial de Primăria Draglina, în baza unui proces-verbal şi a listei nominale a locatorilor, au fost predate spre exploatare, cu avizul directorului Dobre Aurel, Societăţii Comerciale "CARIOPROD"-S.R.L. Feteşti. Detaliile acestei tranzacţii v-au fost prezentate în răspunsul nostru, la interpelarea nr. 950/A din 20 octombrie 1999, transmis cu nr. 5.855 în data de 1 noiembrie 1999, Departamentului pentru Relaţii cu Parlamentul. Până în prezent, a fost administrat întreg materialul probator, urmând să fie audiaţi toţi locatorii şi să fie verificată autenticitatea semnăturilor de pe contractele de arendare cu Societatea Comercială "CARIOPROD"-S.R.L. Feteşti. Subliniem că dosarul are un caracter complex, fiind necesară audierea a peste 300 de locatori, cu domiciliul pe întreg teritoriul ţării, iar Societatea Comercială "CARIOPROD" are sediul în oraşul Feteşti, Judeţul Ialomiţa. Actualmente, dosarul a fost predat Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, pentru reanalizare şi îndrumări. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi eu vă mulţumesc, domnule secretar general. Stimaţi colegi, Vă rog să-mi permiteţi, totuşi, o foarte scurtă intervenţie, sigur în termeni procedurali, şi-o să vă citesc din art. 156, privind "Interpelările", şi anume de la alin. 2: "Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulţi deputaţi, prin care se solicită explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe". Deci, noi transformăm aceste şedinţe de "interpelări" în şedinţe de "întrebări", pentru că la şedinţele de "întrebări", problemele juridice care privesc chestiuni punctuale, şi mai ales proceduri juridice în desfăşurare nu pot fi puse, tot din punct de vedere al Regulamentului. sigur, dumneavoastră nu aveţi nici o vină, dar cei care au primit interpelări ar trebui să vă răspundă şi să vă comunice la momentul oportun că acestea nu sunt "interpelări", nu fac parte din această categorie, iar dacă le trecem la "întrebări", ele nu pot avea loc pentru că în felul acesta..., suntem şi-n an electoral, s-ar putea să nu ne mai ajungă şedinţele de Parlament pentru a răspunde la "întrebări" şi "interpelări". În continuare, domnul Vasile Stan, cu o interpelare privind corelarea salarizării personalului din organele judecătoreşti, autorităţii judecătoreşti, cu prevederile Legii nr. 154/1998. Răspunsul îl va da domnul Gheorghe Mocuţa, secretar de stat. Da. Primiţi şi răspunsul direct, în legătură cu interpelarea. Da. Vă mulţumesc. Vă rog, domnule secretar de stat.
	Domnul Gheorghe Mocuţa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor deputaţi, La interpelarea formulată de dumneavoastră, în şedinţa Camerei Deputaţilor din 27 martie 2000, prin care solicitaţi precizări suplimentare în legătură cu elaborarea unei noi Legi de salarizare a personalului din justiţie, vă informez următoarele: Aşa cum am precizat şi în răspunsul la interpelarea dumneavoastră, pe aceeaşi temă, din 20 martie, proiectul de act normativ pentru corelarea Legii privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, nr. 50 din 1996, republicată, cu prevederile Legii nr. 154 din 1998, este elaborat din luna noiembrie 1999. Acest proiect, aşa cum am mai afirmat, nu a fost depus la Guvern, întrucât s-a elaborat proiectul Legii privind salarizarea funcţionarilor publici, care modifică esenţial principiile Legii nr. 154 din 1998. Totodată, a fost elaborat şi proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar, care, de asemenea, modifică complet sistemul de salarizare instituit de Legea nr. 154. Proiectul acestei Ordonanţe de urgenţă s-a aprobat de Guvern în şedinţa sa din 30 martie 2000 şi se aplică de la 1 aprilie anul curent. În această Ordonanţă de urgenţă, salariile de bază ale personalului din sistemul bugetar, aşa după cum este cunoscut, s-au majorat cu 37,5% la limita minimă şi cu 65% la limita maximă, faţă de cele prevăzute, cu menţinerea tuturor sporurilor şi indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 40 din 1991 şi Legea nr. 53/1991. Ca urmare, Legea nr. 154/1998 se va aplica după 1 aprilie 2000 numai persoanelor care ocupă funcţie de demnitate publică. Faţă de majorările salariale aprobate pentru personalul bugetar, credem că se vor reconsidera şi indemnizaţiile funcţiilor de demnitate publică, pentru a se menţine şi din punct de vedere al salarizării ierarhia funcţiilor. Faţă de aceste modificări, în modul de stabilire al salariilor de bază din sistemul bugetar, credem că se justifică amânarea proiectului de act normativ pentru salarizarea personalului din justiţie, care este normal să fie corelată şi adaptată la ansamblul acestui sistem. În ce priveşte pe magistraţi, cu toate că nu sunt funcţionari publici, ei, prin activitatea pe care o desfăşoară, efectuează un serviciu public, unităţile de justiţie fac parte din sistemul bugetar, aşa încât, acestea ne obligă ca şi în materie de salarizare să ţinem seama de ansamblul reglementărilor în materie. Referitor la afirmaţia dumneavoastră că actuala salarizare a magistraţilor foloseşte sporuri aberante, incriminate de toată lumea, vă facem precizarea că aceste sporuri se regăsesc şi în reglementarea salarizării personalului din alte instituţii bugetare, cum sunt: Curtea de Conturi, în baza art. 56 din Legea nr. 50/1996 republicată; AVAB, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/1999, şi ANL, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/1999. În legătură cu acestea, doresc să reiterez faptul că, potrivit prevederilor legale care stabilesc statutul magistraţilor, aceştia nu au dreptul să exercite nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, astfel încât singurul lor venit îl constituie drepturile de salarizare. Aceste interdicţii nu se regăsesc în Statutul personalului din instituţiile menţionate şi care au o salarizare mult superioară, atât în ce priveşte coeficienţii de multiplicare, cât şi valoarea de referinţă faţă de cea a magistraţilor. De altfel, în prezent, după 1 aprilie anul curent, salariile magistraţilor sunt cu aproximativ 1,5 milioane lei sub salariul personalului cu studii superioare din minister. Un magistrat de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie are 4.000.012 mii lei, iar un consilier dintr-un minister ajunge la 5.500.000 lei, cu toate că responsabilitatea magistraţilor şi riscul profesiunii lor nu poate fi comparat cu al acestora. Menţionăm, de asemenea, că şi proiectul de Lege privind salarizarea funcţionarilor publici reglementează sporuri şi indemnizaţii similare cu cele acordate personalului din justiţie. Faţă de toate acestea, vă facem cunoscut că salarizarea personalului din justiţie va face obiectul unui nou act normativ, care va fi prezentat Guvernului, urmând corelarea salariilor cu cele ale celorlalţi bugetari. Un exemplar de pe această comunicare v-o predau şi prin Secretariatul Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnule deputat Stan, Dacă aveţi completări...
	Domnul Vasile Stan: Răspunsul Ministerului de Justiţie, parţial, este corect. Vreau să reamintesc domnului secretar de stat că pe Ordonanţa nr. 134, la care, la art. 4 se cere să se elaboreze o nouă Lege de salarizare a magistraţilor, în spiritul Legii nr. 154, şi-a pus viza şi domnul ministru al Justiţiei, Stoica. Deci, dânsul a fost de acord cu acest mod de abordare a problemei. Justificarea că sporurile aberante se regăsesc şi la alte instituţii – AVAB, Agenţia Naţională de Locuinţe – este adevărată, numai că dânşii s-au luat după sporurile de la puterea judecătorească şi nu invers. După părerea mea, la ora actuală, există un haos aşa mare în salarizarea, în special, a bugetarilor, în care nu se respectă ierarhia valorilor, în care să se plece de la un salariu maxim, şi acesta să fie al Preşedintelui ţării, după care va urma, probabil preşedintele Curţii Supreme de Justiţie şi ceilalţi. Un medic primar ar trebui să aibă un salariu aproximativ egal cu al unui profesor de gradul I, sau al unui judecător de gradul I. Dacă puterea sau guvernanţii se hotărăsc ca puterea judecătorească să aibă salarii mai mari cu 25%, cu 50%, eu n-am nimic împotrivă, dar ierarhia valorilor ar trebui respectată. Nu este normal ca un judecător să primească spor pentru condiţii neuropsihice deosebite, 50% din salariu, iar medicul care operează pe creier la Spitalul nr. 9 să nu primească acest spor. Eu pentru aşa ceva lupt – să respectăm o ierarhie a valorilor în această ţară. Deci nu doresc să şicanez Ministerul de Justiţie. Să facă legea, în spiritul Legii 154, să facă legea în spiritul Ordonanţei nr. 24 din anul 2000 a bugetarilor, dar s-o facă... Asta este problema. Vă mulţumesc pentru răspuns.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim, domnule deputat. Domnul Mihai Vitcu este? Domnule Mihai Vitcu, Vă rog să-mi permiteţi să vă citesc din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care, probabil că n-aţi avut timp să-l aprofundaţi. dumneavoastră cereţi ceea ce nu face obiectul unei interpelări în nici un caz, deci în nici un caz obiectul unei interpelări, referiri la nişte dosare penale, deci la o cauză juridică de natură penală, exactă, care este cel mult o consultaţie juridică sau cel puţin o acţiune împotriva Regulamentului nostru. Despre asta este vorba. Dacă continuăm aşa, sigur că putem să cerem fiecare toate dosarele din judeţul pe care-l reprezentăm şi eu nu ştiu dacă ne va ajunge vreodată timpul şi dacă este normal să facem aceste dezbateri în această aulă a Parlamentului. Aceasta este întrebarea. Sigur că sunt întotdeauna cârlige şi acroşuri politice în treaba aceasta, dar nu se poate... Dumneavoastră cereţi formal dosarele penale 133/P/1998, 25830502/2000 de la Parchetul Suceava... Vă rog, domnule deputat, dar vă rog să ţineţi cont de ceea ce am spus. În consecinţă, nu las să se deruleze o asemenea... Dacă cel care trebuia să-şi facă, într-adevăr datoria, domnul secretar care se ocupă de interpelări trebuia să le trieze, să facă dânsul aceste referiri, eu nu pot să prezidez o asemenea... Noi vorbim aici de încălcări de legi, de Regulament, noi călcând în picioare Regulamentul Camerei Deputaţilor, cu fiecare aşa-zisă interpelare. Vă mulţumesc. Vă rog să fiţi scurt.
	Domnul Mihai Vitcu: Domnule preşedinte, Vă rog să-mi permiteţi să vă răspuns dumneavoastră mai întâi, şi anume observaţia care mi s-a făcut mie, am înţeles că aţi făcut-o tuturor, de fapt. Un lucru însă este important pentru mine, şi anume că interpelarea aceasta, care vizează nişte cazuri punctuale, aşa cum aţi precizat, vizează de fapt o întreagă politică a Ministerului Justiţiei, faţă de instanţele judecătoreşti din teritoriu. Şi anume, eu mă adresam domnului ministru Valeriu Stoica cu o problemă punctuală, întrucât dumnealui, în repetate rânduri a cerut Parchetelor şi conducătorilor instanţelor de judecată să găsească instrumentele procedurale pentru a grăbi soluţionarea proceselor şi acest lucru n-a găsit ecoul aşteptat în toate judeţele ţării. Ingerinţele politice fac, uneori, ca actul de justiţie să nu funcţioneze rapid, tergiversându-se unele cazuri şi ce-i mai grav, dându-se soluţii, care în cel mai fericit caz sunt greu de înţeles. De la acest lucru am plecat eu atunci când am adus în discuţie nişte situaţii punctuale. Deci, iată că este vorba de o politică a unui minister din Guvernul României. Mă opresc aici, pentru ca să nu vă mai deranjez cu asemenea lucruri, care se pare că deranjează de fapt pe cei care conduc astăzi ţara. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Nu deranjaţi pe nimeni, dacă vorbiţi de ingerinţe politice în justiţie, sau dacă vorbiţi de politici pe care Guvernul trebuie să le ducă, sau Ministerul Justiţiei, în legătură cu derularea unor proceduri juuridice şi unde chiar mă pot alătura dumneavoastră şi eu personal, dar trebuie să cobor la acea tribună. Problema este că, aşa cum sună aici, cum este consemnată: "... privind dosarul X şi Y", nu se pot face nici întrebări, nici interpelări. Dacă dumneavoastră spuneaţi că aceste politici vreţi să le atacaţi şi într-un final, puteaţi să daţi 3, 4, 5 exemple, evident că despre acestea este vorba.
	Domnul Mihai Vitcu (din sală): Despre asta era vorba, dar nu puteam să vă prezint dumneavoastră, acolo, interpelarea integral.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: În consecinţă, domnul Gheorghe Mocuţa. Domnule secretar de stat, vă rog.
	Domnul Gheorghe Mocuţa: Acum, tot înainte să vă răspund în legătură cu interpelarea dumneavoastră, aş vrea să fac următoarea precizare: Ministerul de Justiţie face parte din Guvernul României. El nu poate interveni în puterea judecătorească pentru a solicita adoptarea unor soluţii. Ministrul Justiţiei, însă, poate solicita procurorului general, prin inspectorii generali autorizaţi, să verifice nelegalităţile, atunci când ele există. În legătură deci, cu interpelarea dumneavoastră, vă răspundem următoarele: În baza sesizării nr. 28867/D/2 decembrie 1998 a procurorului financiar de la Curtea de Conturi Judeţeană Suceava, la data de 11 decembrie 1998, s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava ca Inspectoratul Judeţean de Poliţie să efectueze cercetări faţă de Vlad Ciubotariu Boer, inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi abuz în serviciu contra intereselor publice. Din actele de control financiar înaintate procurorului, rezultă că prin întocmirea în fals a unor acte, Humă Gheorghe şi Humă Adriana, administratori la Societatea Comercială "CODREANCA INVEST" – S.A. Capul Codrului, au câştigat nelegal o licitaţie organizată de Inspectoratul Şcolar, având drept consecinţă producerea unei pagube în valoare de 1.516.000.000 lei, în dauna a 34 unităţi şcolare. După aproape un an de zile, cercetările complexe efectuate de organele de poliţie au fost finalizate, iar la data de 24 noiembrie 1999, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului Vlad Ciubotariu Boer, apreciindu-se că faptele nu au fost săvârşite cu intenţie. În evaluarea elementului subiectiv, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a ajuns la concluzia că nerespectarea normelor metodologice privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiei, cât şi întocmirea documentelor, nu s-a făcut cu intenţia de a crea vreun prejudiciu. De altfel, nici organul de control financiar şi nici cele două expertize financiar-contabile efectuate în cauză nu au putut trage concluzii certe cu privire la existenţa unui prejudiciu, având în vedere că la stabilirea acestuia s-a folosit metoda comparării de preţuri, deci, în lipsa unor probe certe de fraudare, nu s-a putut trage concluzia săvârşirii vreunei infracţiuni. Menţionez că în urma unei plângeri pe care aţi depus-o la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, procurorul general a reexaminat cauza şi a ajuns la concluzia că soluţia adoptată este temeinică şi legală, comunicându-vă răspunsul la plângere prin adresa Biroului parlamentar P.D.S.R. Fălticeni. 2) Referitor la dosarul nr.2583/2000 al Poliţiei municipiului Suceava privind pe Vlad Ciubotariu Boer, vă învederez faptul că acesta a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava sub nr.3257-P/2000 şi s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 din Codul penal. Prin plângerile formulate de 6 persoane foşti inspectori şcolari în cadrul Inspectoratului şcolar al judeţului, se arată că Vlad Ciubotariu Boer refuză să încheie contracte de muncă cu aceştia pe funcţiile deţinute anterior, deşi sunt pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de reîncadrare. Având în vedere complexitatea cauzei, din dispoziţia conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de apel Suceava, cauza a fost preluată de această unitate şi înregistrată sub nr.26-P/2000, urmând a fi soluţionată cu prioritate. Pentru a vă răspunde la primul alineat al interpelării pe care mi-aţi adresat-o, arăt că, potrivit prerogativelor pe care mi le conferă Legea nr.92 pentru organizarea judecătorească, am dispus ca un procuror inspector din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să verifice cele două cauze la care faceţi referire şi să informeze, în cel mai scurt timp, cu privire la constatările făcute, urmând ca, la finalizarea cercetărilor, să fiţi încunoştinţat şi dumneavoastră. Un exemplar scris vi-l transmit prin Secretariatul Camerei Deputaţilor.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă rog, domnule deputat. Aveţi 2 minute.
	Domnul Mihai Vitcu: Domnule preşedinte, Vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi permis să prezint, totuşi, interpelarea. Un lucru aş vrea să-l precizez, şi anume că acest domn Vlad Boer Ciubotariu este membru PNŢCD, că este impus în fruntea Inspectoratului şcolar prin algoritm şi că de 3 ani de zile nu respectă legile ţării şi nu respectă hotărârile instanţelor judecătoreşti. Din această cauză, am îndrăznit să vin cu această interpelare, arătând că oamenii sunt nemulţumiţi de modul cum justiţia îşi face datoria. Şi atunci când îşi face datoria iată că sunt persoane care nu respectă hotărârile judecătoreşti, lucru care a fost confirmat şi de către domnul secretar de stat. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim. Domnul Constantin Şerban Valeca privind aspecte legate de punerea în aplicare a sentinţei judecătoreşti privind jocurile de întrajutorare "Philadelphia". E inutil să spun că am aceeaşi opinie în legătură cu această problemă. Este domnul deputat aici? Nu. În condiţiile în care domnul Constantin Şerban Valeca nu este aici, nu cred că este cazul să dăm curs la răspunsul Ministerului Justiţiei. O să rugăm să-l transmită. Sigur, să transmiteţi la Secretariat un răspuns scris. (Se adresează domnului secretar de stat Gheorghe Mocuţa) Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Domnul Traian Dobre privind privatizarea de la "TEPRO" Iaşi, adresată aceluiaşi Minister al Justiţiei. Nu este domnul Traian Dobre. Deci vă rog, domnule secretar de stat, să aveţi bunăvoinţa să transmiteţi scris. Domnul Nicolae Leonăchescu este aici şi face o interpelare privind lucrări de construcţie fără autorizaţii începute de salariaţii de la Societatea comercială "Alimentara" S.A. din Cluj-Napoca, adresată tot ministrului justiţiei şi răspunsul... Vă rog, domnule deputat, dezvoltaţi-vă interpelarea.
	Domnul Nicolae Leonăchescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea s-a adresat domnului ministru al justiţiei, Valeriu Stoica, şi are următorul obiect. Salariaţii S.C. "Alimentara" S.A. din municipiul Cluj-Napoca au început lucrările de construire fără autorizaţie de construcţie la parterul Halei Agroalimentare din Piaţa Mihai Viteazul. Prin Procesul-verbal de constatare nr.24/8847/481 din 15 februarie 2000, s-a dispus sistarea imediată a lucrărilor până la obţinerea unei autorizaţii de construcţie în conformitate cu legea şi s-a aplicat amenda de 20 de milioane lei de către organele de control ale Consiliului local din municipiul Cluj-Napoca. Prin sesizările penale nr.356/481 din 16 februarie 2000, nr.361/481 din 18 februarie 2000 şi 381/481 din 1 martie 2000, Primăria municipiului a semnalat faptele de natură penală săvârşite de reprezentanţii S.C. "Alimentara" S.A. şi a solicitat intervenţia de urgenţă a Poliţiei şi Parchetului spre a se curma şirul ilegalităţilor comise. Organele de control ale Consiliului municipal din Cluj-Napoca s-au deplasat la faţa locului în zilele de 18 şi 28 februarie 2000, 1, 2, 3, 6 şi 7 martie 2000 şi au consemnat în procesele-verbale de constatare că S.C. "Alimentara" S.A. nu a respectat măsurile impuse şi lucrările de construcţie au continuat ilegal. Parchetul, Poliţia municipiului şi Inspectoratul judeţean de Poliţie Cluj nu au răspuns solicitării de a acţiona şi a sista lucrările ilegale de la parterul Halei Agroalimentare sus-menţionate. În mod similar, s-a comportat şi prefectul judeţului Cluj care, în limita competenţelor sale, putea cere sistarea lucrărilor, iar inspectorilor de la I.J.C.L.P.U.A.T. Cluj şi poliţiştilor să-şi facă datoria. La 10 martie 2000, după o lună de la sesizarea privind încălcarea prevederilor legale (Legea nr.50/1991, republicată; Legea nr.10/1995 şi Ordonanţa de urgenţă nr.43/2000) I.J.C.L.P.U.A.T. Cluj, cu adresa nr.677, a dat un răspuns prin care încearcă să inducă în eroare organele de urmărire penală în problema de mai sus. În consecinţă, primarul municipiului Cluj-Napoca, domnul Gheorghe Funar, a cerut, prin adresa nr.13654/2 din 13 martie 2000, ca I.J.C.L.P.U.A.T. Cluj să comunice: 1. o copie după autorizaţia de construire în baza căreia S.C. "Alimentara" S.A. a realizat lucrările de construcţie incriminate; 2. dacă S.C. "Alimentara" S.A. şi constructorul au respectat autorizaţia de construire şi proiectul cu ocazia lucrărilor constatate de I.J.C.L.P.U.A.T.; 3. o copie după actul prin care S.C. "ALimentara" S.A. a anunţat începerea lucrărilor de construire; 4. atestarea existenţei panoului impus de lege cu înscrierea datelor următoare: lucrările care se execută, beneficiarul, executantul, proiectantul, numărul şi data autorizaţiei de construire, data începerii şi cea a finalizării lucrărilor. Până acum, Primăria municipiului Cluj-Napoca n-a primit răspuns. Fără temei legal, I.J.C.L.P.U.A.T. a stabilit abuziv că zona protejată din Piaţa Mihai Viteazul este "fără valoare", contrar P.U.G. şi O.G. nr.43/2000. În aceste condiţii, întrebăm pe domnul ministru, reprezentant al legii, dacă poate stopa şirul de ilegalităţi comise de reprezentanţii S.C. "Alimentara" S.A. din Cluj-Napoca. Sunt obligaţi aceştia, ca şi reprezentanţii I.J.C.L.P.U.A.T., să respecte legile privind regimul construcţiilor? Se poate impune legea, în acest domeniu, de către actualul Guvern? Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim. Domnule secretar de stat, vă rog.
	Domnul Gheorghe Mocuţa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule deputat, Urmare interpelării dumneavoastră, s-a cerut procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj verificarea stadiului cercetărilor în legătură cu faptele penale sesizate de către Primăria municipiului Cluj-Napoca. Din informarea ce ne-a fost transmisă, rezultă că aceste plângeri au fost înregistrate sub nr.693/2000 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca şi au fost trimise, pentru efectuarea cercetărilor penale, la Poliţia municipiului Cluj-Napoca, unde au primit nr.27800/2000. În această cauză, organele de cercetare penală ale Poliţiei, sub supravegherea procurorului, efectuează acte premergătoare începerii urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art.21, lit.a) şi b) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, cu modificările ulterioare. Pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt reclamată, în legătură cu lucrările de construcţie de la parterul Halei agroalimentare situată în Piaţa Mihai Viteazul, organele de cercetare penală ale Poliţiei municipiului Cluj-Napoca au solicitat specialiştilor din cadrul Inspectoratului teritorial al Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului lămuriri absolut necesare cauzei, ce pot servi ca probă. În raport de răspunsul ce se va primi de la acest organ de specialitate, precum şi pe baza altor probe pe care organul de cercetare penală le va administra în cauză, se va proceda la finalizarea cercetărilor. Totodată, dorim să vă informăm că, în desfăşurarea urmăririi penale, procurorul va veghea la adevărului şi tragerea la răspundere penală a oricărei persoane, dacă se va constata săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală. Un exemplar al răspunsului nostru vi-l înaintăm prin Secretariatul Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: În continuare, domnul deputat Victor Babiuc face o interpelare către Ministerul Justiţiei, dar dumnealui nu se află aici şi, în consecinţă, rog Ministerul Justiţiei să răspundă în scris. Domnul Viorel Burlacu către Ministerul Justiţiei, ministrului Valeriu Stoica, în legătură cu actele normative privind activitatea jurisconsulţilor.
	Domnul Viorel Burlacu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nr.51, publicată în "Monitorul Oficial" nr.116/1995 avantajează unele categorii de jurişti, în detrimentul altei categorii mai numeroase şi mai oropsite, atât în regimul trecut, cât şi în prezent, aceea de jurisconsult. În condiţiile aceloraşi studii, avocaţii pot acorda asistenţă juridică persoanelor fizice şi juridice, judecătorii, procurorii, notarii, avocaţii, arbitrii şi alte persoane cu studii juridice pot accepta funcţii de consilier juridic fără a fi necesar un examen, pe când consilierii juridici nu pot exercita activitate de avocatură şi nici de notariat, decât pe baza examenului de admitere în Baroul avocatului şi notarilor. De asemenea, nu pot să constituie un birou de asistenţă juridică. Dacă ne-am opri numai la aceste elemente care nu epuizează toate nedreptăţile care s-au făcut acestor profesionişti, jurisconsulţii, constatăm că se încalcă: 1) un drept elementar al omului, acela de a presta o muncă pe care o doreşte, potrivit pregătirii profesionale şi a capacităţii sale, principiu înscris în art.38 din Constituţie; 2) se menţine centralizarea în componenţa Ministerului Justiţiei a unor atribuţii ce nu au nimic comun cu activitatea consilierilor juridici; 3) se favorizează unele categorii de jurişti, în detrimentul consilierilor juridici, împiedicându-se concurenţa reală, competitivitatea şi libera iniţiativă. Intervenţia mea se referă la Hotărârea de Guvern nr.65/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările sale ulterioare, din "Monitorul Oficial" nr.43/1997 care, în art.3, pct.31, stipulează: "Ministerul Justiţiei îndeplineşte atribuţiile care sunt stabilite prin lege în legătură cu desfăşurarea activităţii jurisconsulţilor". Atribuţiile jurisconsulţilor sunt reglementate de prevederile Decretului nr.143/1955. Acest act normativ este astăzi perimat. În aceste condiţii, formulez următoarele întrebări: 1) care sunt atribuţiile Ministerului Justiţiei în legătură cu desfăşurarea activităţii jurisconsulţilor, ştiind că aceştia nu pot practica nici avocatura, nici activitatea de notariat şi de consultanţă, rămânând la buna dispoziţie a conducătorilor unităţilor, care oricând pot să le restructureze postul ori să le aplice măsuri administrative abuzive; 2) de ce proiectul Legii privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, adoptat de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9.09.1999, nu este promovat şi la Senat; acest proiect de lege reformulează art.14, în sensul că, la cerere, poate fi primit în profesia de avocat, pe lângă cei care au îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar şi consilier juridic, şi jurisconsultul cu o activitate de cel puţin 10 ani. Se încearcă astfel a se repara, după mai bine de 4 ani, o gravă greşeală legislativă. Este necesar ca, în acest proiect de lege, să fie eliminat cuvântul "poate", întrucât conduce la abuzuri în Biroul avocaţilor. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă rog, domnule secretar de stat.
	Domnul Gheorghe Mocuţa: Vă mulţumesc. Activitatea consilierilor juridici este reglementată prin Decretul nr.143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, act normativ care este încă în vigoare. Acest decret prevede obligativitatea existenţei oficiilor juridice la ministere şi alte autorităţi publice centrale şi locale, precum şi la întreprinderile cu mai mult de 300 de angajaţi. Nu se poate nega necesitatea existenţei consilierilor juridici şi în cadrul autorităţilor publice, fie centrale, fie locale, numai datorită dificultăţilor existente în domeniul economic, care au determinat reduceri de personal ce au atins şi această categorie a juriştilor. Având în vedere atât această situaţie, cât şi necesitatea unui act normativ actual care să reglementeze activitatea consilierilor juridici, Ministerul Justiţiei a elaborat, în anul 1998, un proiect de Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic care însă a fost respins de plenul Camerei Deputaţilor, neacordându-i-se votul final. Menţionăm că, în ceea ce priveşte elaborarea acestui proiect, a fost consultată şi Uniunea Consilierilor Juridici din România care, prin reprezentanţii săi, a participat la dezbaterea proiectului, în cadrul Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor. Acest proiect prevedea că, din corpul consilierilor juridici, fac parte consilieri juridici numiţi în cadrul aparatului Preşedinţiei, Parlamentului, Guvernului, ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cei angajaţi cu contract de muncă sau convenţie civilă la persoanele juridice de drept privat. Atât potrivit Decretului nr.143/1955, cât şi în viziunea proiectului de lege amintit mai sus, Ministerul Justiţiei are anumite atribuţii legate de activitatea consilierilor juridici. Astfel, Decretul nr.143/1955 prevede că, pentru organizarea evidenţei şi ridicarea continuă a nivelului profesional, jurisconsulţii se grupează în colective de jurisconsulţi pe fiecare judeţ, conduse de un birou format din jurisconsulţii desemnaţi de Ministerul Justiţiei, care va stabili şi numărul membrilor acestor birouri. Proiectul de Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic prevedea că la Ministerul Justiţiei se organizează un compartiment pentru evidenţa şi coordonarea activităţii profesionale a consilierilor juridici. De asemenea, trebuie să amintim că, în prezent, Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a luat în dezbatere o propunere legislativă având ca obiect organizarea profesiei de consilier juridic şi care preia, cu mici modificări, conţinutul proiectului de lege iniţiat de ministerul nostru. Pentru aceste considerente, Hotărârea Guvernului nr.65/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că acest minister începlineşte atribuţiile care îi sunt stabilite prin lege în legătură cu desfăşurarea activităţii consilierilor juridici. În ceea ce priveşte următoarele două întrebări referitoare la faptul că proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu este promovat şi de Senat, menţionăm că acest proiect de lege se află pe ordinea de zi a Comisiei juridice a Senatului. Pe de altă parte, însă, senatorii sunt cei care stabilesc priorităţile legislative şi ordinea în care acestea sunt dezbătute, Ministerul Justiţiei urmând să participe, prin reprezentanţii săi, la dezbaterea proiectului, îndată ce vor fi solicitaţi în acest sens. Un exemplar al acestui răspuns vi-l înaintez prin Secretariatul Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumim, domnule secretar de stat. Înţeleg că şi cel care a depus interpelarea se declară mulţumit şi nu mai face intervenţii. Domnului Viorel Burlacu, de asemenea, o să-i cer un răspuns, dacă, într-adevăr, luând contact cu doamna secretar de stat Simona Marinescu, privind problema adopţiilor, interpelare adresată doamnei ministru a muncii Smaranda Dobrescu, dumnealui a primit un răspuns scris şi se declară mulţumit sau vrea să facă o intervenţie în acest domeniu. Avem comunicarea de la Ministerul Muncii că v-aţi fi dat acordul faţă de acest răspuns scris.
	Domnul Viorel Burlacu: Da, am primit un răspuns scris, problema rămâne, urmează să mă adresez mai sus, probabil primului-ministru.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumim, domnule deputat. Vă rog, stimaţi colegi şi stimaţi membri ai Executivului, să acceptaţi să revenim asupra interpelărilor adresate domnului ministru de stat, care a fost reţinut, aşa cum v-am spus la începutul şedinţei, la Senat, pentru a răspunde la interpelări. Şi vreau să facem această revenire, asupra căreia am convenit, cu atât mai mult cu cât, personal, apreciez prezenţa domnului ministru de stat pentru a răspunde interpelărilor, ceea ce dovedeşte că o practică parlamentară îndelungată face ca miniştrii să trateze cu totul altfel interpelările parlamentarilor. Deci revenim, domnule Nicolae Popa, privind desfiinţarea Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. Dacă doriţi să dezvoltaţi sau, dacă nu, acceptaţi răspunsul direct al domnului ministru de stat.
	Domnul Nicolae Popa (din sală): Da.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă rog, domnule ministru. Se acceptă răspunsul fără dezvoltare. Mai aveţi una, într-adevăr, din partea domnului Florian Serac. Dacă dumnealui acceptă răspunsul sau vrea să dezvolte?
	Domnul Florian Serac: Două cuvinte.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Două minute. Vă rog.
	Domnul Florian Serac: Nici două minute, două cuvinte.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Două cuvinte, mai puţin de două minute. Vă mulţumesc.
	Domnul Florian Serac: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule ministru, Dat fiind că obiectul interpelării mele este acelaşi cu al colegului Popa, eu accept să ne prezentaţi amândurora acest răspuns şi sperăm că răspunsul dumneavoastră va fi negativ, în sensul că nu se desfiinţează acest Oficiu, după care, eventual, să intervenim fiecare, pe partea lui.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Da. Vă rog, domnule ministru de stat, la această chestiune care reprezintă interpelarea a 2 deputaţi. Vă rog.
	Domnul Mircea Ciumara: Mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt chiar încântat că fostul meu coleg din sesiunea anterioară, când, în calitate de preşedinte de Comisie de administraţie publică, mă luptam pentru Legea nr.7/1996 şi întâmpinam mari dificultăţi, a ajuns un mare apărător al acestei legi. În mod cert, nimeni nu-şi propune să desfiinţeze acest Oficiu, absolut nimeni. Problema care se pune la ora actuală şi este în discuţie, nu s-a dat o decizie pe tema aceasta: în subordinea directă a primului-ministru sau în subordinea Guvernului sunt o ploaie de agenţii, de direcţii, departamente, pe care nu le mai controlează nimeni. Şi ne propunem ca unele dintre agenţii şi departamente să intre în subordinea unor ministere. În privinţa acestui Oficiu, s-au purtat discuţii să fie sau în subordinea Ministerului Agriculturii sau a Ministerului Justiţiei, în funcţie de fiecare domeniu, ceea ce nu înseamnă o desfiinţare şi nici măcar o încălcare a autonomiei, ci un control, pentru că, altfel, nu mai controlează nimeni ce fac. Dar acestea sunt numai intenţii şi discuţii, nu pot să spun ceva definitiv, pe tema aceasta.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Mulţumim, domnului ministru de stat. În realitate, este o acţiune care înţeleg că nici nu s-a declanşat, ci doar se discută. Domnul deputat Nicolae Popa, intervenţie 2 minute.
	Domnul Nicolae Popa: Domnule preşedinte, vă mulţumesc. Mulţumim şi domnului ministru secretar de stat Ciumara. Într-adevăr, dânsul se vede că are practică parlamentară îndelungată şi manifestă un respect deosebit faţă de noi, pentru că s-a prezentat la fiecare dintre interpelările noastre. Aici aş vrea să vă spun că, într-adevăr, ar fi o mare greşeală dacă s-ar realiza această intenţie a Guvernului, pe care am aflat-o şi noi din presă, evident, că se intenţionează desfiinţarea Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, pentru că acest Oficiu are o importanţă mult mai mare decât celelalte oficii din cadrul Ministerului Agriculturii, denumite OCOTA, în limbaj popular. De aceea eu cred că trebuie nu numai menţinut, dar aş fi de acord şi cu propunerea domnului ministru secretar de stat Ciumara de a fi în subordinea ministrului justiţiei sau sub o coordonare a Ministerului Justiţiei. în acelaşi timp, să nu uităm că, în general, în România, există o evidenţă strictă numai în partea Ardealului, deci în Transilvania şi în Bucovina, în restul teritoriului nu există Carte funciară, nu există nici o evidenţă a Cadastrului funciar. De aceea este imperios necesar ca această Agenţie sau acest Oficiu să rămână şi să funcţioneze, sigur, cu sprijinul Guvernului şi cu intenţiile care există în momentul de faţă. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim, domnule deputat. Şi o să rog, din nou, pe domnul ministru de stat Mircea Ciumara să răspundă la interpelarea făcută de 3 deputaţi, din care domnul Haralambie Irimescu se află aici, în sală. (Domnul deputat Florian Serac îşi exprimă dorinţa de a lua cuvântul) În legătură cu aceeaşi problemă,vă rog, îmi cer scuze, vă rog să permitem şi domnului Florian Serac să aibă intervenţa cuvenită.
	Domnul Florian Serac: Domnule preşedinte, Domnule ministru, Vreau să subliniez că acest Oficiu este de geodezie, cartografie şi cadastru. Nu numai noi, ci şi dumneavoastră şi toată lumea ştie că acest Oficiu se referă sau, mai bine zis, s-ar putea subordona la 3 ministere: geodezia unui minister, cartografia unui minister şi cadastrul altui minister. Dacă, în momentul de faţă, acceptăm să fie în subordinea Ministerului Justiţiei, înseamnă că vitregim, eventual, Ministerul Apărării sau un alt minister, Ministerul Agriculturii, de această subordonare. Nu ştiu, nu înţeleg: s-a pornit, în baza legii, după ce s-a adoptat această lege, pe o cale corectă, subordonarea directă Guvernului. În momentul în care, zic eu, e părerea mea, în momentul în care îl vom subordona unui singur minister, vom vitregi celelalte ministere de serviciile acestui Oficiu pe care dumneavoastră, nu trebuie să lungim vorba acum, ştiţi cum le prestează şi de ce mare necesitate sunt, atât la Ministerul Apărării, cât şi la celelalte două ministere.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumim, domnule deputat. Nu e cazul, domnule ministru de stat, să mai răspundeţi, în continuare. Eu cred că aţi luat notă, ca şi noi toţi cei care am auzit, de această problemă. Eu personal subscriu, dar vreau să fac sublinierea că răspunsul domnului ministru de stat a fost că nu s-a luat o decizie, în acest sens, ci doar s-au făcut nişte analize. Deci domnul ministru de stat Mircea Ciumara, în problema S.C. RAFO Oneşti, ridicată de 3 deputaţi, printre care şi domnul Haralambie Irimescu, aici de faţă. Vă rog, domnule ministru de stat.
	Domnul Mircea Ciumara: Mulţumesc, domnule preşedinte. La prima întrebare, nu pot să răspund: de ce nu e susţinută ca unitate cu capital majoritar de stat, precum alte rafinării, pentru a reporni, pentru că ştiţi bine istoria, mai bine decât mine, cum au rămas, în afară de PETROM, la solicitarea expresă a celor de acolo, de la dumneavoastră, din Bacău şi noi, Guvernul, ne-am supus. În privinţa viitorului, sunt două aspecte. Unul este să obţină petrol. Va avea petrol, mai este o singură problemă tehnică de rezolvat. Ştiţi bine că RAFO Oneşti are mari datorii, şi la bugetul de stat, şi la asigurări sociale, şi la două firme care sunt menţionate în interpelare. Şi cel care aduce petrol, pentru a-l procesa şi, după aceea, să-şi ia produsele obţinute să le vândă, se teme ca nu cumva petrolul lui sau produsele derivate să fie confiscate în contul datoriilor lui RAFO, fiindcă una sunt datoriile lui RAFO, că trebuie să plătească şi alta este el. Dacă obţine o hârtie, prin care să-i dăm garanţii că, conform legislaţiei româneşti în vigoare, nici bugetul statului, nici Glenco? nu-i pot confisca petrolul, în scurt timp va avea petrol. Chiar în cursul zilei de azi, am încercat să discut la FPS, pe tema aceasta, şi la Ministerul Justiţiei. În privinţa privatizării, sunt nişte proiecte. În săptămâna când sunt tratative, e bine să nu vorbeşti mai mult decât trebuie, ca să iasă bine.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumim domnule ministru de stat. O să-mi permit, de asemenea, să vă rog să continuăm lista, după care, în final, să revenim la interpelarea domnului Marian Ianculescu, pentru că domnul secretar de stat Anton Vlad de la Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului a sosit, între timp, de la Senat. Până atunci, aş ruga pe domnul Ştefan Baban, dacă se află aici, să pună ambele...
	Domnul Ştefan Baban: Sunt trei.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Toate trei, că toate privesc piaţa în probleme de muncă şi vor primi răspuns de la aceeaşi persoană.
	Domnul Ştefan Baban: M-am înţeles cu doamna ministru Norica Nicolae, mi-a dat răspunsurile scrise, mai puţin..., nu mă declar mulţumit la interpelarea referitoare la reactualizarea legislaţiei privind munca şi salarizarea, necesitate de maximă urgenţă. Mi s-a comunicat în răspunsul mai sus-menţionat că această lege a fost elaborată în concordanţă cu necesităţile apărute ca urmare a schimbării condiţiilor social-economice ale ţării. Reamintesc, pe această cale, că legea a fost promulgată în 1991, iar, de atunci şi până acum, toţi suntem de acord că acele condiţii social-economice ale ţării s-au schimbat şi ele. Din acest motiv, am solicitat MMPS-ului fie ca această lege să fie adaptată, fie să fie schimbată cu o nouă lege. Legea salarizării, nr.14/1991 funcţiona coroborată cu alte două legi importante în acel moment în societatea românească, Legea nr.13/1991 privind contractul colectiv de muncă şi Legea nr.15/1991 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Având în vedere că aceste două legi au fost abrogate în 1999, cred că nu mai trebuie să subliniez necesitatea adoptării sau schimbării actualei Legi a salarizării. După cum se arată şi în răspunsul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, fiecare segment distinct al economiei româneşti îşi stabileşte modul de salarizare prin hotărâre a guvernului. Mă întreb, în acest caz, de ce mi se mai comunică că Legea salarizării este în concordanţă cu condiţiile social-economice ale ţării. Principiile generale, la care face referire răspunsul ministerului, sunt reprezentate doar de confidenţialitatea salariilor conducătorilor de societăţi comerciale şi regii autonome sau/şi de modul subiectiv de acordare a salariilor angajaţilor în funcţie de culoarea politică, servilism şi mai puţin de pregătirea profesională. Legea nr.14/1991 stă şi la baza capitolului "Salarizare şi alte drepturi salariale", cuprins în contractul colectiv de muncă, reglementat de Legea nr.130/1996. Această lege prevede că pentru un număr mai mic de 21 de angajaţi, unitatea nu este obligată să încheie contract colectiv de muncă. În aceste condiţii, prevederile legale ale Legii nr.14/1991, ambigui, să remarcăm, reprezintă mană cerească pentru administratorii acestor societăţi care, sub pretextul reglementărilor existente, îşi impun condiţiile de plată a muncii. În ceea ce priveşte codul muncii, sper ca până la terminarea dezbaterilor de către partenerii de dialog social, prevederile acestuia să nu fie considerate depăşite de condiţiile impuse de economia de piaţă. V-am prezentat, cred, destule argumente pentru a lua în considerare solicitarea de a revizui această lege sau de a o înlocui cu o lege adaptată la schimbările majore din economia românească. Vă mulţumesc şi promit să dau şi în scris ministerului cele ce v-am spus aici.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim, domnule deputat. Înţeleg că dumneavoastră aţi primit răspunsurile şi că v-aţi referit la ele, ceea ce înseamnă că nu mai avem la capitolul acesta nimic de adăugat. Dumitru Ifrim, care nu este de faţă, pune o întrebare privind preţurile compensatorii pentru disponibilizaţii Băncii Agricole, dar nu este cazul de a se răspunde. O să rugăm pe doamna secretar de stat să transmită un răspuns scris, dumnealui lipsind. Şi în final, deci, aş ruga ca domnul Ianculescu să-şi dezvolte interpelarea privind Ministerul Mediului, având în vedere prezenţa domnului secretar de stat Anton Vlad.
	Domnul Marian Ianculescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, înainte de a dezvolta interpelarea, v-aş sugera să transmiteţi Departamentului care se ocupă cu relaţia cu Parlamentul să desfăşoare activitatea în aşa fel încât să transmită miniştrilor să vină să răspundă la interpelările adresate ministerului. Noi înţelegem că un ministru nu poate să vină când este în străinătate sau are o şedinţă de guvern, dar în situaţia în care există ministrul în localitate şi poate să vină la interpelări, mai ales când răspunsurile la interpelări coincid cu cele prezentate la Senat, se poate face această diviziune a muncii, ministrul să meargă ori la Senat, ori la Cameră, iar un secretar de stat să vină ori la Cameră, ori la Senat, că altfel, perturbăm activitatea Parlamentului. Vă mulţumesc. Legea nr.26/1996, Codul Silvic, prevede la art.66 că modul de gospodărire a fondului forestier, proprietate privată, este stabilit prin amenajamentele silvice. Acestea se întocmesc pe trupuri de pădure şi pe ansamblul localităţii, fără a afecta dreptul de proprietate. Nerespectarea prevederilor acestora, constituie contravenţie sau infracţiune, după caz. Din acest articol de lege rezultă obligativitatea proprietarilor de păduri de a gospodări pădurile respective, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice. În Hotărârea Guvernului nr.180/2000 pentru modificarea şi completarea regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.131/991, la art.76 şi la art.77 se prevede că o dată cu punerea în posesie se va oferi, la cerere, o copie de pe descrierea parcelară aferentă la amenajamentul silvic în vigoare, iar pentru persoanele juridice chiar contra cost. Acordarea unor copii ale descrierilor parcelare din amenajamentele silvice în vigoare - la cerere -, şi nu în mod obligatoriu, este de natură ca, din start, să nu se aplice prevederile din amenajamentele silvice şi să se treacă astfel la tăieri - rase pe suprafeţe mari, a pădurilor care fac obiectul retrocedărilor. Faţă de această situaţie, consider, domnule ministru, că este indicat să fie transmise proprietarilor în mod obligatoriu şi gratuit, şi nu la cerere, datele referitoare la gospodărirea în regim silvic a pădurilor care fac obiectul retrocedărilor. Aveţi la dispoziţie, în bugetul de stat pe anul 2000, 50 de miliarde de lei pentru sprijinirea proprietarilor de păduri, cu care, cheltuindu-i conform destinaţiei, puteţi să acoperiţi şi cheltuielile legate de realizarea unor copii de pe descrierile parcelare aferente amenajamentelor silvice în vigoare, şi chiar şi un set de extrase din legile care asigură protejarea pădurilor, de asemenea, să le puneţi la dispoziţie în mod gratuit. Vă mai sugerez, domnul domnule ministru, ca retrocedarea pădurilor să se facă în trupuri cât mai compacte, pentru a nu se realiza un mozaic între pădurile proprietate publică şi cele private, prevenind astfel iniţierea unei legi a comasării, care s-a realizat şi în perioada interbelică. De asemenea, vă mai sugerez ca proba cu martori să nu constituie criteriul pentru retrocedarea pădurilor proprietate privată, lucru care, de altfel, nu este prevăzut în lege. Sunt îngrijorat de acest aspect, deoarece a fost scoasă din textul final al Hotărârii de Guvern nr.180/2000 de aplicare a Legii nr.1/2000 interdicţia utilizării probei cu martori. Sper, domnule ministru, că veţi ţine cont de cele prezentate în această interpelare, pentru realizarea unui cadru normal şi eficient al acţiunii de retrocedare a terenurilor forestiere.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumim, domnule deputat. Domnule secretar de stat, vă rog.
	Domnul Anton Vlad: Domnule preşedinte, Domnule deputat, În prezent, amenajarea pădurilor din fondul forestier naţional se execută de către unităţi specializate, având ca unic beneficiar Regia Naţională a Pădurilor. Suprafeţele retrocedate prin Legea nr.18/1991 nu au fost cuprinse în studiile de amenajare actualizate în perioada 1991-2000. Deoarece costurile financiare ale activităţii de amenajare a pădurilor private nu pot fi suportate de Regia Naţională a Pădurilor, în programul de amenajare a pădurilor pe anul 2000 nu au fost cuprinse ocoalele silvice ale căror suprafeţe fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în proporţie mai mare de 20%. Pentru suprafeţele din raza ocoalelor silvice cuprinse în programul de amenajare a pădurilor – faza teren – în acest an, care sunt sau vor fi în proprietate privată, a fost prevăzută suportarea de către stat a costurilor aferente amenajării a 15.311 hectare retrocedate în baza Legii nr.18/1991 şi circa 58.000 hectare solicitate a fi retrocedate în baza Legii nr.1/2000, asigurându-se, astfel, amenajarea integrală a fondului forestier din cadrul acestor ocoale silvice. Faţă de cele arătate, se impune preluarea activităţii de amenajare a pădurilor din fondul forestier naţional de către stat, ca beneficiar, cu recuperarea contravalorii lucrărilor de la proprietarii de păduri, persoane juridice, proporţional cu suprafeţele deţinute. Pădurile care se vor retroceda în baza Legii nr.1/2000, vor fi gospodărite prin structuri proprii ale proprietarilor sau prin contracte de administrare cu Regia Naţională a Pădurilor, conform Legii nr.141/1999. Aceste structuri vor gospodări pădurile în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice, urmărind aplicarea regimului silvic. Pentru gospodărirea unitară a fondului forestier naţional, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului a promovat un proiect de hotărâre de guvern pentru modificarea vechii Hotărâri de Guvern nr.997, prin care se urmăreşte administrarea fondului forestier naţional prin ocoale de regim silvic, grupând atât pădurile de stat, cât şi cele în proprietate privată, acolo unde există un mozaic de proprietăţi. Legea nr.1/2000 şi regulamentul aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.180/2000 nu fac referire la admiterea ca dovadă pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră a declaraţiilor cu martori. Conform art.1191 şi următoarele din Codul civil, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte 250 de lei, - nu? e în vigoare -, nu se poate face prin martori, ci prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată. Potrivit art.1197, Codul civil, proba cu martori este admisă când există un început de dovadă scrisă, iar conform art.1198, Codul civil, dovada cu martori este permisă doar când titlul care serveşte drept dovadă scrisă a fost pierdut dintr-o cauză de forţă majoră. Cu referire la recomandarea dumneavoastră, domnule deputat, ca retrocedarea pădurilor să se facă în trupuri cât mai compacte, pentru a nu se realiza un mozaic între pădurile proprietate publică şi cele private, prevenind astfel iniţierea unei legi a comasării, care s-a realizat şi în perioada interbelică, vă spunem că această comasare din perioada interbelică a fost suficientă atunci, şi retrocedarea pe vechile amplasamente corespunde perioadei interbelice. deci, nu va mai fi nevoie de o altă lege dacă se vor respecta vechile amplasamente. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Da, vă rog domnule deputat, aveţi două minute.
	Domnul Marian Ianculescu: Domnule ministru, nu mi-aţi răspuns la întrebarea, la interpelarea pe care am pus-o eu; este vorba de atribuirea în mod obligatoriu şi gratuit către viitorii proprietari de păduri a unor copii de pe descrierea parcelară din amenajamentele silvice aferente pădurilor respective. Dumneavoastră aţi evitat să-mi daţi acest răspuns, întrucât v-am spus că în normele metodologice, respectiv în Hotărârea de Guvern nr.180/2000, dumneavoastră acolo aţi prevăzut ca acestea să se dea la cerere şi chiar şi contra cost pentru persoanele juridice. Domnule ministru, nu vrea nici un proprietar la cerere şi mai ales şi contra cost să i se ofere o copie de pe descrierea parcelară, pentru că acolo se specifică clar: se taie sau nu se taie. Or, cum există tendinţa de a se tăia, nu sunt interesaţi de aceste copii. Atunci, să le daţi în mod obligatoriu, să se ia semnătură pe ele şi pe copii de pe extrase şi nişte extrase din legile importante care ocrotesc pădurea, cum e Codul silvic, Legea regimului silvic, Legea contravenţiilor silvice, toate acestea să le daţi în mod gratuit, pentru că aveţi bani, domnule ministru, 50 de miliarde, şi n-aş dori ca aceşti 50 de miliarde să-i folosiţi, aşa cum a spus domnul ministru Tomescu cu prilejul dezbaterii bugetului de stat în Comisia pentru agricultură, că din aceştia, circa 40 de miliarde de lei se vor folosi tot pentru refaceri de drumuri forestiere. or, nu este în regulă! Aceşti bani sunt destinaţi viitorilor proprietari de păduri. De aceea, nu mi-aţi răspuns, domnule ministru, la această chestiune, şi nu înţeleg de ce. sunt îngrijorat pentru acest lucru. De asemenea, dumneavoastră spuneţi cu legea comasării. Dumneavoastră ştiţi că există un articol de lege, în Legea nr.1/2000, care prevede excepţie de la vechile amplasamente. aceste excepţii sunt în suprafaţă de circa 2 milioane de hectare. or, în felul acesta, se fărâmiţează fondul forestier, se produce un mozaic, şi atunci, trebuie luată dinainte măsura ca să nu se întâmple această fărmâmiţare. Fondul forestier public al statului să fie compact, fondul privat al proprietarilor să fie, de asemenea, compact, pentru că, altfel, vă daţi seama, nu se poate face o gospodărire corespunzătoare a pădurilor respective. Cu regretul că nu aţi dat răspunsul respectiv, aştept totuşi în continuare, din partea ministerului, să se implice, în mod serios, în legătură cu activitatea de retrocedare a terenurilor forestiere, aşa cum trebuie, pentru ca pădurile să fie protejate. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim. Şi, în final, domnul Mihai Vitcu să-şi dezvolte interpelarea privind activitatea centrelor de plasament şi a direcţiilor generale judeţene, căruia îi va răspunde domnul Vlad Romano, de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Copilului, preşedintele acestei agenţii.
	Domnul Mihai Vitcu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Şi pentru ca rezumatul interpelării mele să nu vă mai inducă în eroare, voi adresa direct, cele două probleme care îi preocupă pe oamenii din aceste centre de plasament, şi anume: aceşti oameni întreabă dacă Legea nr.108/1998 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/1997 mai este aplicabilă şi, doi, dacă ridicarea subconturilor de la bănci, a centrelor de plasament, vizează descentralizarea sau, dimpotrivă, vizează birocraţia şi centralizarea. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim, domnule deputat. Domnule preşedinte, vă rog.
	Domnul Vlad Romano: Bună seara! Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Domnilor deputaţi, Interpelarea domnului deputat Mihai Vitcu, acestuia îi răspund, a fost adresată domnului Mugur Isărescu, primul- ministru al României. Eu am fost delegat pentru a răspunde. O iau în ordinea în care interpelarea a fost redactată de către dumneavoastră. In privinţa precizărilor făcute de Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului cu privire la centrele de plasament, menţionăm că acestea nu au vizat interpretarea calităţii de persoană juridică a centrelor de plasament, ci tocmai consecinţele juridice ce decurg din pierderea acestei calităţi, ca urmare a aplicării Ordonanţei de urgenţă nr.26, exact cea pe care o invocaţi şi exact cea care se aplică, din 1997, aprobată prin Legea nr.108/98, respectiv art.46 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.29/1997, republicată şi coroborată cu art.31 alin.3 din Hotărârea de Guvern nr.117/1999. Trec de chestiunile acestea de legislaţie şi dezvolt puţin, cu permisiunea dumneavoastră. Încheierea contractelor de sponsorizare şi donaţie, precum şi a convenţiilor de colaborare este atributul exclusiv al direcţiilor judeţene pentru protecţia drepturilor copilului, acestea având capacitatea de a încheia acte juridice, şi nu centrele de plasament, care sunt doar componente ale persoanei juridice. Direcţiile pentru protecţia copilului nu sunt un intermediar între centrele de plasament şi terţi. atribuţiile ce revin serviciului public specializat, anume aceste direcţii, fiind exercitate de către directorul general al acestora, potrivit art.23 alin.3 lit.c) din Hotărârea de Guvern nr.117, pe care am mai menţionat-o. Mai mult decât atât, încheierea unor acte juridice civile nu se întemeiază pe relaţii afective, ci pe voinţa liber consimţită a părţilor care au capacitatea de a încheia astfel de acte juridice. Apreciem că întocmirea legală a actelor juridice nu împietează asupra condiţiilor de trai ale copiilor din centrele de plasament, ci, dimpotrivă, contribuie la o mai strictă evidenţă, control şi repartizare a bunurilor ce provin din donaţii şi sponsorizări. În ceea ce priveşte anomaliile ce s-ar putea crea cu privire la aprovizionarea curentă, facem precizarea că donaţiile şi sponsorizările nu vizează aprovizionarea curentă a centrelor de plasament. Totodată, menţionăm că nu s-a susţinut desfiinţarea subconturilor de alimentare ale centrelor de plasament, ci s-au făcut precizări referitoare la faptul că nu pot avea calitate de ordonator terţiar de credite şefii centrelor de plasament, nemaiavând personalitate juridică. Existau judeţe unde, prin hotărâri ale consiliilor judeţene, se prevedea ca şefii centrelor de plasament să aibă calitatea de ordonator terţiar de credite, ceea ce contravine prevederilor art.24 alin.2 din Legea nr.189/1998 privind finanţele publice. Mai mult decât atât, pot să vă adaug faptul că, dacă există nişte relaţii pe care dumneavoastră le amintiţi în interpelarea dumneavoastră, relaţii directe între diverse instituţii donatoare sau sponsorizoare ale activităţii de protecţie, aceasta nu împiedică cu absolut nimic ca dânşii să spună: eu vreau ca acestă donaţie, indiferent în ce constă ea, bani sau obiecte sau lucruri care sunt utile copiilor aflaţi în dificultate, să fie destinate unui anume centru de plasament, acela pe care-l aleg ei. Este vorba aici numai de acceptul de donaţie pe care trebuie să-l dea Direcţia judeţeană de protecţie a copilului. noi credem că este deja un pas către descentralizare. Dacă vă aduceţi aminte, înainte era numai Departamentul pentru protecţia copilului, care dădea toate acceptele de donaţie pentru toată România. Răspunsul la a doua problemă pe care dumneavoastră aţi ridicat-o. Art.46 alin.3 din Ordonanţa de urgenţă nr.26/1997, republicată, cu privire la protecţia copilului aflat în dificultate, arată că: "Personalul didactic şi didactic auxiliar, titular, existent în instituţiile de ocrotire care au funcţionat potrivit Legii nr.3/1970 şi care se transferă în cadrul centrelor de plasament, îşi păstrează statutul de personal didactic". Prin urmare, îşi păstrează statul de personal didactic numai personalul titular care deţinea una din funcţiile didactice prevăzute în art.46 alin.5 din Ordonanţa de urgenţă nr.26/1997, republicată, la data efectuării transferului fostelor case de copii către consiliul judeţean. Astfel, personalul didactic căruia nu i se aplica această prevedere nu putea beneficia de statutul de personal didactic, deoarece centrele de plasament nu mai sunt instituţii de educaţie, ci instituţii de asistenţă socială a copiilor aflaţi în dificultate, subordonate autorităţii publice locale. Prin urmare, statutul cadrului didactic se aplică numai personalului didactic din instituţiile de învăţământ, iar personalului care desfăşoară activităţi de educaţie în centre de plasament i se aplică statutul de funcţionar public, specific angajaţilor din instituţiile aflate în subordinea autorităţilor publice locale, conform Legii nr.69. Totodată, având în vedere faptul că, potrivit regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a centrelor de plasament, şcolarizarea şi formarea profesională a copiilor au loc în unităţile existente în reţeaua sistemului naţional de învăţământ a Ministerului Educaţiei Naţionale, activităţile desfăşurate de personalul didactic titular vor fi armonizate cu obiectivele acestor instituţii rezidenţiale şi se vor referi la: îngrijirea şi întreţinerea zilnică într-un cadru de viaţă cât mai asemănător celui din familie, educaţia pentru sănătate, formarea şi aplicarea deprinderilor igienico-sanitare relative la propria persoană şi la mediul de viaţă, dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la un grup social, familie, a sentimentului de înţelegere şi acceptare a situaţiei şi a propriei istorii, vorbesc aici de copil, dezvoltarea relaţiei copil - comunitate, prin organizarea de vizite pentru cunoaşterea localităţii, desfăşurarea şi participarea la programe şi spectacole culturale, sportive, artistice, religioase etc., stimularea activităţilor în comun ale copiilor din centru, cu ceilalţi copii din vecinătate, organizarea de activităţi de grup şi program individual pentru fiecare copil etc. Prin urmare, cred că vedeţi că aici sunt chestiuni care nu mai ţin de un cadru didactic sau de un statut de personal, ci de un personal specializat, pe care ne străduim să-l pregătim şi să-i continuăm pregătirea, acolo unde pregătirea a fost efectuată. În stabilirea timpului şi a programului de lucru al personalului didactic titular care desfăşoară activităţi educative, cum sunt cele enumerate, în baza statutului de funcţiuni şi a fişei individuale a postului, se vor aplica în totalitate prevederile art.1 lit.a) şi b) din Ordonanţa nr.103/1998 privind modificarea structurii normei didactice în învăţământul preuniversitar, şi ale art.3 din Legea nr.109/1999 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.103/1998, prin includerea activităţilor de educaţie în structura ambelor componente ale normei didactice. Mai mult decât atât, dumneavoastră anexaţi în interpelarea dumneavoastră o copie a unei scrisori adresate de către directorul Direcţiei de protecţie a copilului din judeţul Suceava în care se spune, printre altele, faptul că până la data de 1 mai anul acesta vor trebui să decidă dacă rămân în cadrul centrelor de plasament, şi atunci automat vor trebui să renunţe la statutul de care, altfel, s-ar putea bucura, sau trec în sistemul de învăţământ clasic. Vreau să vă spun că această adresă nu face de fapt decât chemarea... am studiat, să văd ce alte corespondenţe au mai existat, face chemare la o convenţie care a existat între Ministerul Educaţiei, fostul departament, şi sindicatele din învăţământ, convenţie care prevedea o perioadă de un an şi jumătate, aproape doi ani, în care li se permitea, celor care erau în aceste foste case de copii care urmau să devină şi au devenit centre de plasament, să aleagă între a rămâne în aceste case, pierzându-şi însă această calitate de corp profesoral, de cadru didactic, sau să reintre în sistemul normal de învăţământ, care aparţine Ministerului Educaţiei Naţionale. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumim şi noi, domnule secretar de stat. Dacă domnul deputat, cu toată ora târzie, nu? vrea să intervină.
	Domnul Mihai Vitcu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Aşa am eu noroc, la sfârşit să...
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Aţi avut noroc şi înainte, domnule...
	Domnul Mihai Vitcu: Domnule preşedinte, nu mă pot declara în totalitate mulţumit de acest răspuns, întrucât, prin amploarea şi complexitatea lui, se dă posibilitate interpretărilor la nivelul direcţiilor judeţene. probabil că o să mi se dea un răspuns verbal imediat: dacă legea privind statutul cadrului didactic, pentru oamenii care erau cadre didactice la data prevăzută, este în vigoare sau nu, pentru că din cele ce s-a spus nu se prea înţelege clar dacă aceşti oameni vor beneficia în continuare de statutul lor de cadru didactic, conform Legii nr.108/1998 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/1997. Cât priveşte problemele acestea privind ridicarea subconturilor centrelor de plasament de la bănci, eu aş vrea să îl informez pe domnul preşedinte că problema vizează nu numai unităţile respective, ci vizează chiar direcţiile generale judeţene, pentru că ele nu pot ţine evidenţa unor operaţiuni cu un personal extrem de restrâns, şi domnia sa cunoaşte acest lucru, şi probabil că greutăţile pe care le întâmpină aceste direcţii vor fi soluţionate pe parcurs. Vă mulţumesc.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Şi noi vă mulţumim. Domnule preşedinte, dacă doriţi să mai interveniţi, aveţi la dispoziţie 2 minute, cu rugămintea de a fi şi noi înţeleşi, am depăşit timpul de lucru cu 20 şi ceva de minute. Din respect pentru colegii noştri care n-au avut timp săptămâna trecută, ca şi pe dumneavoastră, în Executiv, să fiţi faţă în faţă, vă rog.
	Domnul Vlad Romano: Vă mulţumesc. Practic, o singură frază încerc să mai fac, spunând aceea că legea evident că este în funcţie, nici nu ne propunem să fim în afara unor legi, pe de o parte. pe de altă parte, statutul cadrului didactic se aplică unde această profesie se practică. Eu vă spun că sunt în centre de plasament, au diplomă de învăţător sau de educator, dar de fapt sunt îngrijitori. Acum, dacă dânşii cer să li se respecte drepturile, iertaţi-mă, nu pot să accept acest lucru, în condiţiile foarte clare care sunt acolo, ei nu practică această meserie. A fost opţiunea dânşilor şi au avut un an şi jumătate pentru lucrul acesta.
	Domnul Mihai Vitcu (din bancă): Anulaţi legea!
	Domnul Vlad Romano: Ce lege să anulăm?
	Domnul Mihai Vitcu (din bancă): Păi, legea aceasta.
	Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Nu, vă rog să nu intraţi într-o polemică. Eu cred că am înţeles. De altfel, eu cred că statutul cadrului didactic nu se referă la o consacrare care îţi rămâne pe viaţă, indiferent că ajungi pe urmă să lucrezi, eu ştiu, în Ministerul de Externe, rămâi şi sub imperiul statutului cadrului didactic, pentru că l-ai obţinut cândva, ci cât timp eşti cadru didactic. Vă mulţumesc tuturor şi declar şedinţa închisă. Şedinţa s-a încheiat la ora 19,58.