Şedinţa Senatului din 8 aprilie 2002

		Lucrările şedinţei încep la ora 15,40. Şedinţa este condusă de Doru Ioan Tărăcilă, vicepreşedinte al Senatului, asistat de Constantin Nicolescu şi Mihai Ungheanu, secretari.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să vă ocupaţi locurile! Declar deschisă şedinţa Senatului de astăzi 8 aprilie 2002, şedinţa fiind condusă de subsemnatul în calitate de vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii secretari, domnul senator Mihai Ungheanu şi domnul senator Constantin Nicolescu, pe care-l invit la prezidiu. Din totalul de 140 de senatori şi-au înregistrat prezenţa, prin vot electronic, până în acest moment, un număr de 121 colegi, absentând motivat de la lucrările Senatului un număr de 8 senatori: 3 sunt membri ai Guvernului, 3 colegi sunt în delegaţii, un coleg este bolnav - domnul senator Belu Ioan - şi un coleg este învoit - domnul senator Popescu Laurenţiu Mircea. Cvorumul de şedinţă este de 71 de senatori. Programul de lucru: lucrări în plen până la orele 19,30. Ordinea de zi este cea standard pentru şedinţele de luni: problemele organizatorice; aprobarea programului de lucru; declaraţii politice; dezbaterea proiectelor de lege pe parcursul a circa o oră şi jumătate; întrebări, interpelări şi răspunsuri în prezenţa domnilor miniştri. Dacă în legătură cu programul de lucru al zilei de astăzi aveţi observaţii? Dacă nu sunt observaţii, vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Vă rog să votaţi! Programul de lucru al zilei de astăzi a fost aprobat de plenul Senatului cu 100 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi o abţinere.
		În legătură cu ordinea de zi există o singură chestiune: vă rog să observaţi că avem înscris, la punctul 12, proiectul de Lege privind Statutul poliţistului, adoptat de Camera Deputaţilor, caracterul legii - lege organică, dar, întrucât avizul întocmit în şedinţa de joia trecută de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări nu a fost distribuit domnilor senatori, motiv pentru care rog staff-ul să ia măsuri urgente pentru a fi distribuit astăzi; nu putem să-l luăm în dezbatere astăzi, urmând să-l luăm în dezbatere joi. Domnul senator Badea, vă rog!
		Domnul Dumitru Badea: Domnule preşedinte, Mai este o problemă. O ridic acum pentru a nu fracţiona şedinţa de plen de astăzi. La punctul 4 avem aprobarea procedurii de urgenţă pentru adoptarea unor proiecte de lege şi propuneri legislative fără ca acestea să fie nominalizate. O să ridic această problemă şi în Biroul permanent. Este necesar ca atunci când realizăm sau când propunem asemenea puncte la ordinea de zi să nominalizăm şi proiectele de lege respective pentru că, altfel, ar trebui ca noi, înainte de votul la acest punct din ordinea de zi, să cerem time-out pentru consultări.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Sunt de acord cu dumneavoastră. O să vi le indic pe fiecare. Sunt două proiecte de lege şi două propuneri legislative. Sigur, Senatul va da vot separat pentru fiecare proiect de lege şi va aproba dacă acel proiect de lege va fi dezbătut în comisie şi ulterior în plenul Senatului, cu procedură de urgenţă. Cu observaţia făcută de mine la punctul 12 pe ordinea de zi şi cu observaţiile făcute de domnul senator Badea, supun votului dumneavoastră ordinea de zi a zilei de astăzi. Vă rog să votaţi! Ordinea de zi a fost aprobată de plenul Senatului cu 99 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă şi două abţineri.
		Stimaţi colegi, Programul propus pentru această săptămână: aşa cum am aprobat, astăzi avem lucrări în plen; mâine lucrări în comisiile permanente; miercuri se propune o şedinţă comună a celor două Camere, urmând a fi prezentată, din partea Guvernului României, din partea domnului prim-ministru Adrian Năstase, o declaraţie privind programul acţiunilor pentru aderarea României la NATO; joi lucrări în plenul Senatului; vineri şi sâmbătă activităţi în circumscripţiile electorale. Dacă nu aveţi observaţii la acest program de lucru al săptămânii în curs, vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Programul de lucru al acestei săptămâni a fost aprobat de plen cu 93 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 9 abţineri.
		Punctul 2 pe ordinea de zi - declaraţii politice.
		Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat şi umanist). Îl invit la tribună pe domnul senator Pruteanu. Aveţi cuvântul, domnule senator! Grupul parlamentar are 38 de minute.
		Domnul George Mihail Pruteanu: Stimate colege şi colegi senatori, N-au trecut decât puţini ani de când, de la aceeaşi tribună, de la aceleaşi microfoane, deplângeam trecerea în nefiinţă a unui mare scriitor, a unui mare nume al literelor româneşti. Era vorba, atunci, de Marin Sorescu. Iată-mă din nou, în această tristă situaţie, la puţin timp după trecerea în nefiinţă a unuia din cei mai mari romancieri români. E vorba de romancierul Petru Dumitriu, care s-a stins în străinătate, un romancier care ar putea fi înscris într-o pleiadă în sensul propriu al cuvântului, adică 7 nume, 7 mari nume ale romanului românesc, între care ar trebui citaţi aici: Sadoveanu, Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, Marin Preda şi Eugen Barbu, 7 mari creatori de lumi, 7 mari arhitecţi ai unor naraţiuni extraordinare. Timpul n-a mai avut răbdare - cum ar fi spus Marin Preda - ca Petre Dumitriu să împlinească, la 8 mai în acest an, 78 de ani. A fost un scriitor precoce: la 14 ani deja avea redactate, chiar în franţuzeşte, o povestire şi o piesă de teatru în româneşte aceasta, Meşterul Manole. De ce în franţuzeşte? Pentru că, născut la Baziaş, acolo unde intră Dunărea în ţară, tatăl său fusese un român, un vajnic român, un căpitan în armata ţării, iar mama sa era unguroaică, dar care vorbea, atât cu tatăl, cu soţul ei, cât şi cu fiul, Petru Dumitriu, mai mult în franţuzeşte şi, de aceea, aceasta i-a fost de mic o a doua limbă care l-a ajutat mult în străinătate. Liceul l-a făcut la Târgu Jiu, iar studiile - pe care nu le-a terminat, el a fost un autodidact - le-a făcut la Munchen pentru că l-a întrerupt războiul. Chiar în titlul primei sale proze, publicată într-o revistă prestigioasă - Revista Fundaţiilor Regale - se află numele acestui oraş, Munchen, în proza Nocturnă în Munchen. În 1943 se întâmpla acest debut şi în 1945 se întâmplă un lucru care este premonitoriu pentru viitorul marelui scriitor - îşi găseşte casa distrusă complet de bombardament, ceea ce este - cred - un fel de prevestire a viitorului său dramatic din punct de vedere sufletesc, un viitor al omului care mai tot timpul n-a avut un "acasă". Talentul său cu totul ieşit din comun şi care era sprijinit şi pe o mare poftă culturală şi pe o mare muncă întru cultură, a acumulat foarte mult în acei ani, a fost remarcat încă din pragul carierei sale deosebite. În 1945, avea numai 21 de ani, un juriu în care se aflau Felix Aderca, Pompiliu Constantinescu, Victor Eftimiu, Henriette Yvonne Stahl, o femeie care i-a fost multă vreme tovarăşă de viaţă, ca să spun aşa, şi apoi, chiar scurtă vreme, şi soţie, deşi era cu 20 de ani mai în vârstă ca el, şi se mai afla şi Tudor Vianu în acel juriu pe care l-am pomenit, i-a conferit premiul pentru cea mai bună nuvelă a anului, la 21 de ani. Iar prima carte care i-a apărut, în 1947, o culegere de 8 proze numită Euridice, de proze foarte rafinate, expresioniste mai curând, deloc prolecultiste, a fost remarcată chiar de marele G. Călinescu. După această dată începe un fel de - trebuie s-o spunem - chiar dacă de mortuis nihil nisi bene, chiar dacă despre morţi nu se spune decât de bine, o perioadă tristă în viaţa scriitorului pe care el însuşi a regretat-o. A scris texte urâte din punct de vedere moral, texte cu implicaţii urât staliniste şi chiar două romane: Pasărea furtunii şi, mai ales, execrabilul din punct de vedere moral Drum fără pulbere", roman care aducea un omagiu acelui sinistru lagăr de exterminare aproape, care a fost şantierul canalului. Într-o convorbire pe care am purtat-o în 1995 cu el, cu lacrimi în ochi, efectiv cu lacrimi în ochi, îmi spunea, vă citez textual: "Îmi vine să-mi tai mâna cu care am scris Drum fără pulbere." A suferit mult din această cauză încât nu suntem noi puşi aici..., sigur că Dumnezeu va judeca toate după păcatele fiecăruia. Dar, ceea ce este un fapt este că acele texte au constituit o povară, multă vreme, până la sfârşit cred, în sufletul scriitorului, chiar dacă trebuie spus - acum vorbesc cu ochii literatului şi am şi scris-o în presă - acele texte, aşa mizerabile cum sunt ca ideologie, ca direcţie morală, vădesc, cum să spun eu, laba leului, vădesc calitatea extraordinară a unui scriitor ieşit din comun ca forţă epică şi ca talent de expresivitate. Chiar acele romane ticăloase, în ele se simte vuietul mării de mare romancier. În 1953 apare ca un nucleu, ca un ou, ca un ovo al viitoarei capodopere, Bijuterii de familie, şi în 1957 apare acea capodoperă a prozei româneşti, unul din cele mai mari romane româneşti dintotdeauna. Dacă ar fi să citez trei romane româneşti, el ar fi acolo, s-ar afla acolo, Cronică de familie, o carte de 2.000 de pagini, circa 2.000 de pagini, cu o formulă narativă absolut neobişnuită, o frescă a societăţii româneşti din timpuri străvechi şi până în prezentul lui, prezent despre care se putea scrie foarte greu atunci, în anii '50, într-o formulă - repet - cu totul originală, printr-o înlănţuire de povestiri care creează în felul acesta un roman, carte care, dacă ar fi apărut într-o limbă de circulaţie universală - franceză, germană, engleză - sunt sigur că ar fi avut un destin mai puternic internaţional pe care, oricum, chiar şi aşa, în acei ani de război rece l-a avut, fiind tradusă chiar în 1959, la Editura Seuil, nu la o editură marginală, din Paris. Se poate compara, fără nici un fel de ezitare, talentul narativ, forţa epică din această capodoperă cu opera lui Balzac. Este o carte de dimensiuni europene care dovedeşte forţa creatoare a naţiei noastre. În 1960 s-a produs marea ruptură din viaţa lui, a plecat în străinătate. Mai plecase, el a fost un răsfăţat al regimului, juca tenis cu Gheorghiu Dej. În 1960 pleacă din nou în străinătate şi hotărăşte să rămână acolo pentru că nu se mai putea împăca cu rigorile oribile ale totalitarismului, ale cenzurii comuniste, chiar dacă spirite răuvoitoare spun că ar fi fost la mijloc şi alte motive. Rămâne în Germania, scrie aproape în fiecare an şi publică aproape în fiecare an câte o nouă carte care îi apar, aceste cărţi îi apar în edituri de prestigiu, de vârf, ba chiar pătrunde şi în Livre de pochet. Cu toate acestea, trebuie spus, niciodată nu s-a adaptat de-a binelea în Occident. L-a privit întotdeauna cu mult spirit critic, nemulţumit de multele tare ale capitalismului şi despărţirea de ţară, fără vorbă mare, i-a lăsat pentru totdeauna o mare cantitate de amărăciune în suflet. Am să citez, din nou, nişte cuvinte pe care mi le-a spus, fiindcă i-am mărturisit nedumerirea mea: el locuia la Frankfurt unde avea domiciliu, dar şi la Metz, în Franţa, unde locuia cu o doamnă, de această dată cu 20 de ani mai tânără decât el şi foarte, foarte spirituală şi l-am întrebat: "Unde este acasă pentru dumneavoastră, la Frankfurt sau la Metz?" Şi el mi-a spus: "Nici una, nici alta. Acasă pentru mine este la Baziaş sau la Bucureşti". Asta o spunea în 1995. Abia în 1996 a avut tăria să revină în ţară. Era obsedat la propriu de groaza de Securitate, era obsedat că n-ar mai putea să se întoarcă. Sfârşitul l-a găsit lucrând la o traducere imensă, o carte foarte mare, intitulată - iarăşi văd aici un fel de semn, dacă vreţi, fără exagerare - Structurile răului, pentru că era convins că trăim într-o lume a răului. Pentru literele româneşti este una din cele mai mari pierderi. Un mare nume a intrat acum în eternitate. Rămân însă pentru milioane de oameni, care au ochi să citească, lumile pe care el le-a plăsmuit. Cred că nu este deloc nepotrivit ca, în acest moment trist, Senatul României să păstreze un moment de reculegere la care îmi permit să vă invit.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog, domnilor senatori! (Se păstrează un moment de reculegere.) Vă mulţumesc. Mulţumesc, domnule senator.
		Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul senator Eugen Florescu.
		Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): Nu, nu, mai întâi domnul Cârciumaru.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnul Cârciumaru? Da, vă rog!
		Domnul Corneliu Vadim Tudor: E vina noastră...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Al doilea era trecut pe listă. Domnul senator Ion Cârciumaru. Vă rog, domnule senator, poftiţi! Dumneavoastră ştiţi că întotdeauna găsim soluţii. Aveţi cuvântul, domnule senator!
		Domnul Ion Cârciumaru: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, În fiecare an, la 7 aprilie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Sănătăţii. Începând cu anul 1999, prin hotărâre de Guvern, ziua de 7 aprilie a fost declarată Ziua Sănătăţii în România. Anul acesta, 2002, s-a hotărât ca această zi să fie aniversată sub deviza: "Forma fizică şi sănătatea" pentru a ilustra felul în care indivizii şi comunităţile pot să acţioneze asupra propriei lor sănătăţi şi stări de bine. Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune o dezbatere mondială despre schimbările epidemiologice, modificarea ponderii la nivelul întregului glob, a morbidităţii şi factorii implicaţi în acest proces. În majoritatea regiunilor lumii, bolile netransmisibile reprezintă, la ora actuală, o problemă majoră. Aceasta se datorează în parte evoluţiei rapide a modului de viaţă care se traduce printr-un sedentarism mai accentuat, o modificare a obişnuinţelor alimentare şi un consum ridicat de tutun. Tendinţa de mai sus se regăseşte în toate societăţile bogate sau sărace, dezvoltate sau în curs de dezvoltare. Sărăcia, violenţa, schimbările sociale şi economice rapide, lipsa de instruire, insuficienţa - mai ales la noi - sau absenţa totală a serviciilor de sănătate, adoptarea unor direcţii politice neclare contribuie atât la creşterea cazurilor de cancer, diabet şi boli cardiovasculare, cât şi a celor de SIDA sau paludism. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că a sosit momentul pentru declanşarea unor dezbateri mondiale privind prevenţia şi tratamentul. Faptul de a privilegia aspectele preventive nu poate decât să aducă beneficii sănătăţii publice. Sedentarismul este o cauză majoră a bolilor cardiovasculare, diabetului şi obezităţii ce produc anual peste 2 milioane de decese. O treime din cazurile de cancer ar putea fi evitate printr-o alimentaţie sănătoasă, prin menţinerea greutăţii normale şi exerciţii fizice pe tot parcursul vieţii. Asocierea unei alimentaţii defectuoase cu sedentarismul şi tabagismul este considerată drept cauză a 80% din cardiopatiile coronariene premature şi a 60% din diabetul tip II. Pentru a atrage atenţia responsabililor cu sănătatea publică şi a societăţii civile, dr. Groharlem Bruntzland, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a anunţat că Ziua Mondială a Sănătăţii în anul 2002 ar trebui să insiste asupra importanţei condiţiei fizice şi a unui model de viaţă sănătos. Efectele benefice ale exerciţiului fizic se vor afla în centrul activităţilor organizate cu acest prilej pretutindeni în lume. Este imperios necesar ca şi la noi în ţară, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Tineretului şi Sportului şi toţi factorii responsabili din toate instituţiile noastre să organizeze în şcoli, locuri de muncă, stadioane, cartiere, manifestări fără tutun privind promovarea sănătăţii. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator.
		Invit la cuvânt reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul senator Ion Vela. Aveţi cuvântul!
		Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): Trebuia să opriţi cronometrul de mult.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Aţi epuizat doar 4 minute, domnul senator. Din sală (Grupul parlamentar P.R.M.): Trei!
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Puteţi să spuneţi că domnul senator Cârciumaru vorbeşte atât de puţin? Se poate?!
		Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală): Spune multe.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog, aveţi cuvântul!
		Domnul Ion Vela: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Doresc să prezint unele aspecte din sănătate sub titlul: "Sistemul de sănătate ignorat de Guvern". Astăzi, sistemul de sănătate este angrenat într-un proces de haos şi de degradare caracterizat prin: lipsa serviciilor medicale către un număr tot mai mare de cetăţeni, subfinanţarea sistemului sanitar, lipsa de medici în spital având în vedere numărul bolnavilor ce au nevoie de spitalizare, lipsa de medicamente, existenţa unui număr mare de spitale ce nu sunt dotate cu aparatură medicală şi nu corespund parametrilor pentru a obţine autorizaţia de funcţionare, creşterea numărului de bolnavi TBC, a bolnavilor de boli cardiovasculare, de cancer, SIDA şi alte boli infecţioase ce pot transforma România într-un focar de infecţie al Europei, dacă Guvernul nu consideră sistemul de sănătate ca o prioritate. Această stare de fapt este rezultatul unei lungi perioade de timp în care nevoile de sănătate au fost neglijate şi tratate superficial şi astfel România se situează pe penultimul loc în Europa privind indicatorii de sănătate, ca mortalitate infantilă şi, mai ales, speranţa medie de viaţă. În programul de guvernare al P.S.D. se prevede că, citez: "Îngrijirea sănătăţii trebuie să fie un bun social colectiv, accesibil tuturor cetăţenilor, indiferent de capacitatea lor de a plăti, pe fondul asigurării unui acces liber şi echilibrat la serviciile de sănătate", închei citatul. Dar, la un an de guvernare, se constată că problemele sistemului sanitar sunt tratate de Guvern după zicala: "Apa trece, pietrele rămân". Într-adevăr, a trecut moţiunea "Sănătatea", au fost neauzite intervenţiile în plenul Senatului, a domnului senator Ioan Pop de Popa, a doamnei senator Maria Ciocan, strigătele bolnavilor TBC din Baia Mare, grevişti, "Vrem să trăim, nu să murim", însă au rămas promisiunile P.S.D. şi problemele sistemului sanitar, şi anume: 1. Promisiunile Guvernului neonorate în cursul anului 2001 cum ar fi: întocmirea bugetului pe grupe omogene de diagnostic şi finanţarea spitalelor pe baza acestor grupe, începerea execuţiei puţurilor de mare adâncime la unităţile sanitare ce se află în zone de risc sporit de secetă, reabilitarea captărilor existente şi aprovizionarea cu apă a tuturor unităţilor sanitare existente, dezvoltarea sistemului medical privat şi a învăţământului privat. 2. Neasigurarea finanţării corespunzătoare a zilei hoteliere şi de hrană a bolnavilor care a dus la situaţiile: bolnavii să vină la spital cu absolut tot, inclusiv cearceafuri şi mâncare (vezi spitalele din Argeş); tinerele mame în maternitate, să fie hrănite uneori cu orez fiert zile întregi, (cazul maternităţii "Buna Vestire" din Galaţi); lipsa de alimentaţie a bolnavilor TBC din sanatorii, spre exemplu, la sanatoriul TBC "Bârnova", din judeţul Iaşi, bolnavii au fost hrăniţi zile întregi numai cu varză şi urzici; aprovizionarea cu alimente este, citez: "o adevărată aventură" susţine conducerea sanatoriului. 3. Numărul mare de spitale slab dotate şi care nu îndeplinesc condiţiile normale pentru a obţine autorizaţia de funcţionare. Astfel, în provincie, aparatele cu raze R.ntgen sunt de peste 30 de ani şi apare riscul de iradiere atât a bolnavilor, cât şi a cadrelor medicale. Starea saloanelor este deplorabilă: au pereţii cu igrasie, mucegăiţi, conducte sparte şi apa curge pe pereţi, aer umed şi rece, lumina oarbă a becurilor de economie, grupuri sanitare ce depăşesc orice imaginaţie. În astfel de spitale se nasc copii, sunt trataţi bolnavii de plămâni care aşteaptă să se vindece sau sunt externaţi, chiar dacă nu sunt vindecaţi complet datorită unor cauze de urgenţă, fiind un pericol pentru comunitate. Domnul Petre Calistu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Spitalelor spune că în spitale există, citez: "o situaţie inimaginabilă", iar purtătorul de cuvânt al C.A.S. Timiş menţionează că pentru a rezolva problema, citez: "pisica ar trebui ruptă de sus, de la minister". 4. Numărul tot mai redus de medici ce l-a determinat pe preşedintele Colegiului Medicilor din România să avertizeze că spitalele din România vor rămâne fără doctori datorită Ordinului nr. 135/2002 prin care se impune numărul mare de paturi la un medic. De asemenea, salariile mici acordate tinerilor medici îi determină să migreze în ţările vestice. În acelaşi timp, în mediul rural se desfiinţează spitale existente şi nu există nici policlinici, iar un specialist nu poate deveni medic de familie. Colegiul Medicilor se opune centralismului folosit de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi solicită ca numărul medicilor dintr-un spital să fie stabilit de directorul unităţii. Este necesară susţinerea medicilor în zonele slab dezvoltate, deoarece în prezent există o repartiţie neuniformă a medicilor, dar şi o responsabilitate din partea conducerii spitalelor pentru a evita situaţiile în care numărul cadrelor medicale este egal cu numărul paturilor din spital. Exemplu, judeţul Neamţ, după cum afirmă prefectul acestui judeţ. 5. Salariile mici ale cadrelor medicale care l-au determinat pe profesorul Mircea Cinteză, preşedintele Colegiului Medicilor, să constate, citez: "prăbuşirea salariului personalului medical". Conform promisiunilor premierului Năstase, la sfârşitul lunii octombrie 2001, salariul mediu al unui profesor universitar sau a unui medic primar trebuia să fie de 9,5 milioane lei, dar, în realitate, a fost de 6 milioane lei, iar în anul 2002, deşi se prevede o creştere de 20% care, de fapt, va acoperi doar 50% din rata inflaţiei. Un medic de familie cu peste 1000 de asiguraţi pe listă primeşte 1,3 milioane lei, din care trebuie să facă şi investiţii în cabinet. În acelaşi timp, în Germania, un medic de familie are între 400 şi 1000 de asiguraţi prin care i se asigură un venit ce îi permite o viaţă decentă. O soluţie pentru îmbunătăţirea actului medical primar sunt cabinetele medicale private, dar acestea sunt tratate ca simple boutique-uri şi fiind considerate, citez: "Cenuşăreasa sistemului sanitar", declară preşedintele Federaţiei Naţionale a Patronatului Medico-Farmaceutic Român. Acest mod de a trata problema sistemului sanitar de către Guvern a dus la situaţia în care peste 10% din populaţie este bolnavă de TBC. Exemplu, în judeţul Vrancea, în anul 2001, faţă de 2000, numărul bolnavilor TBC a crescut cu 11%, iar în judeţul Caraş-Severin s-a dublat. Există peste 3 milioane de bolnavi de cancer, dintre care doar 600 sunt trataţi corespunzător; un număr de peste 1 milion de bolnavi cardiovasculari, creşte numărul bolnavilor de SIDA. Această situaţie din sistemul sanitar se datorează şi slabei activităţi a medicinei preventive, precum şi a faptului că 25% din populaţia ţării este slab hrănită, având doar 2 dolari pe zi, aşa cum arată Preşedintele ţării, Ion Iliescu. De asemenea, un rol important în deteriorarea sistemului de sănătate îl are şi managementul necorespunzător al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, precum şi deturnarea banilor colectaţi de C.N.A.S. spre acoperirea "găurilor negre" apărute în gestionarea incompetentă a economiei româneşti, precum şi în acoperirea marilor fraude şi speculaţii financiare. Nemulţumiţi de situaţia existentă în spitale, de salariile mici acordate cadrelor medicale, aceştia au organizat mai multe greve de avertisment, exemplu: Iaşi, Timiş, Neamţ etc. şi ameninţă cu greve generale prin Federaţia SANITAS dacă nu se găsesc resurse financiare pentru sistemul sanitar. Este necesar să menţionăm lipsa de interes a Ministerului Sănătăţii şi Familiei pentru reforma legislaţiei în sistemul sanitar. Numai aşa se explică faptul că proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 259/2000 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în domeniul sanitar, după luni de zile de dezbatere în comisia de specialitate cu toţi factorii implicaţi şi reprezentantul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, proiectul înregistrat la Senat în luna noiembrie 2000... (Este atenţionat prin semnal sonor că s-a terminat timpul acordat.) Încă puţin... pus în plenul Senatului în aprilie 2001, prin maşina de vot, este amânat la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în condiţiile în care toate avizele şi rapoartele Comisiei pentru sănătate, ecologie, tineret şi sport erau pozitive. Astfel, această lege nu a apărut nici până astăzi, fapt ce încalcă demnitatea senatorilor, indiferent de culoarea politică. Propunerile privind modificarea Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, proiect de Lege privind protecţia împotriva efectelor fumatului, proiecte de legi care au fost aprobate în Camera Deputaţilor au fost amânate până în prezent nejustificat, ceea ce dovedeşte lipsa de colaborare între Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Comisia pentru sănătate, ecologie, tineret şi sport a Parlamentului.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să concluzionaţi!
		Domnul Ion Vela: Da. Pentru a îmbunătăţi situaţia din sistemul sanitar, Partidul Democrat propune: realizarea unei autonomii reale a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, eliminarea atitudinii de tip feudal a C.N.A.S. în relaţiile cu prestatorii de servicii medicale, controlul Parlamentului asupra respectării legislaţiei în sistemul asigurărilor de sănătate, reformarea legislaţiei sanitare şi de asigurări de sănătate în acord cu legislaţia europeană în domeniu, modificarea legilor spitalelor în sensul scoaterii de sub comanda politică a conducerii acestora şi aplicarea prevederilor Legii patrimoniului public şi în cazul spitalelor al căror patrimoniu trebuie să treacă la primării. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnul senator.
		Stimaţi colegi, Vă rog să-mi permiteţi să vă anunţ că şedinţa de astăzi, totuşi, are un caracter deosebit, chiar dacă nu pentru noi, cel puţin pentru cei 26 de asistenţi prezenţi la dezbaterile din Senat, urmare aprobării date de către domnul preşedinte Nicolae Văcăroiu, şi este vorba de cursanţi în cadrul cursului organizat de Liga Pro Europa, Colegiul Democraţiei, 26 de tineri mureşeni care se pregătesc pentru cariere politice, diplomatice şi civice. Salutăm prezenţa lor la şedinţa Senatului făcând precizarea că, în acest moment, în Senat, au loc declaraţii politice, după care va urma procesul legislativ.
		Invit la tribuna Senatului reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Radu Alexandru Feldman. Aveţi cuvântul, domnule senator!
		Domnul Radu Alexandru Feldman: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Dragi invitaţi, Domnul Mark Grossman, subsecretar de stat pentru afaceri politice în cadrul Departamentului de Stat al Statelor Unite, a primit Planul guvernamental de măsuri pentru aderarea la NATO şi apreciază că, citez: "Planul reprezintă ceea ce NATO aştepta de la România - (subliniez, de la România), - pentru obţinerea unui rezultat pozitiv la Praga. Departamentul de Stat nu este singura instituţie americană care cunoaşte astăzi Planul de măsuri al Guvernului de la Bucureşti. El a ajuns, cu siguranţă, şi la Casa Albă, şi la Pentagon, şi la Agenţia Naţională de Securitate, şi la Comitetul American pentru NATO, şi domnul Mircea Geoană, ministrul nostru de externe, ne asigură că planul ar fi fost primit de Administraţia Bush, ca o nouă dovadă a responsabilităţii şi seriozităţii cu care România (subliniez, România) abordează problema aderării la NATO, planul fiind tocmai acel document pragmatic şi concret, prin care România ar putea deveni nu numai un candidat credibil, ci şi un viitor aliat extrem de credibil. Într-un cuvânt, citându-l pe harnicul nostru ministru, putem conchide că planul a fost deja agreat de partea americană şi de oficialii NATO. Ceea ce aceştia însă nu ştiu, şi domnul Geoană nu le-a spus, e că hârtiile pe care le-au primit nu exprimă punctul de vedere al României - subliniez, "al României", - adică al Parlamentului ţării, ele nefiind altceva decât un document cu caracter de secret de partid, pe care premierul Adrian Năstase l-a expediat la Washington, fără ştirea nimănui, într-un plic pe care era ştanţat cu litere de o şchioapă: "România". Este un fapt de o gravitate fără precedent, care ilustrează, încă o dată, absenţa oricărei consultări şi comunicări reale între putere şi opoziţie, lipsa şi cele mai elementare consideraţii cu care partidul de guvernământ tratează constant Opoziţia. Această nefericită demonstraţie P.S.D.-ul o face tocmai în faţa celor pe care România vrea să îi convingă de vocaţia ei pentru valorile sacre ale democraţiei autentice. Stimaţi colegi, Nimic nu poate fi mai grotesc şi mai costisitor pentru o ţară decât pervertirea unor înalte idealuri în monedă măruntă, pentru tot felul de aranjamente şi practici politicianiste. De aproape un an de zile, Partidul Naţional Liberal, unul dintre partidele care, cât timp a fost la guvernare, şi-a exprimat şi probat constant opţiunea fermă pentru NATO, asistă cu uimire la convertirea, peste noapte, a partidului domnului Năstase într-un campion al integrării europene şi nord-atlantice. Ne este dat să auzim, şi ni se mai cere să şi credem, că nimic nu s-a făcut şi nu s-a mişcat în ţara asta, până când P.S.D. nu a revenit la putere. Dar România nu s-a plasat alături de NATO în momente în care războiul ardea chiar la graniţă? Spaţiul aerian nu ne-a mai fost brăzdat de supersonicele Alianţei? Porturile şi aeroporturilor nu ne-au mai fost puse la dispoziţie? Soldaţii români n-au mai luptat, departe de casă, în misiuni NATO? Tot ceea ce s-a făcut s-a făcut cu un singur gând: slujirea intereselor naţionale ale României şi fiecare pas, fiecare demers s-a făcut dialogând în permanenţă, din greu, cu cei care erau atunci pe băncile opoziţiei. Asta trebuie să se întâmple şi acum! Concentrarea eforturilor pentru finalizarea cursei în vederea aderării la NATO nu trebuie să aibă nimic comun cu frivolitatea unei campanii electorale. Candidatul se numeşte România şi oricărei tentative de a câştiga capital politic dintr-o asemenea încercare nu i se poate răspunde decât cu oprobiul public. Nu mai avem timp pentru gesturi ieftine de operetă! Elanurile bărbăteşti în care suntem gata să ne amanetăm jilţul din Palatul Victoria contra unor eşecuri în amor, ţine de lumea de carnaval dâmboviţean al lui Nenea Iancu şi nu de cea a lui Bush, Blair sau Schroder. Planul de măsuri pentru aderarea României la NATO trebuie să sintetizeze punctele de vedere constructive şi responsabile ale tuturor forţelor politice, indiferent dacă se găsesc pe băncile Puterii sau ale Opoziţiei. Proiectul de plan trebuie difuzat imediat partidelor pentru studiu şi amendare. Aşa cum am cerut într-o intervenţie anterioară, făcută de la tribuna Senatului în numele Partidului Naţional Liberal, primul-ministru trebuie să vină în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului să supună dezbaterii planul rezultat în urma consultării cu celelalte partide şi să angajeze răspunderea Guvernului pentru îndeplinirea acestui plan, aşa cum stipulează clar Constituţia ţării şi Regulamentul şedinţelor comune ale celor două Camere. În situaţia în care primul-ministru nu va înţelege să se supună normelor constituţionale şi va încerca să reducă dialogul cu Legislativul doar la un spectacol de sunet şi lumină, de mimare a exerciţiului democratic, spre deliciul mass-media şi strălucirea propriei imagini, Partidul Naţional Liberal declară, în modul cel mai ferm, că nu se va face părtaş la acest afront grav adus Parlamentului României şi nu va participa la şedinţa comună a celor două Camere, ca o condamnare fermă a tentativei P.S.D. de a se substitui întregii clase politice şi de a-şi prezenta propriile viziuni privind Summit-ul de la Praga, ca expresie a consensului naţional. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Şi eu vă mulţumesc. Sigur, va avea loc şi o şedinţă a Birourilor reunite ale celor două Camere. Cel puţin, până la acest moment s-a decis ca, în cadrul şedinţei comune de miercuri, ce pot să vă spun, să fie şi intervenţii din partea grupurilor parlamentare, a liderilor grupurilor parlamentare din Senat şi Camera Deputaţilor, să nu fie o simplă prezentare a unei declaraţii în numele Guvernului.
		Domnul Radu Alexandru Feldman: Materialul ne va fi distribuit?
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, va fi distribuit mâine, cred.
		Invit la tribuna Senatului pe reprezentantul Grupului parlamentar al U.D.M.R., pe domnul senator EcksteinKovács Péter. Vă rog, aveţi cuvântul!
		Domnul Eckstein-Kovács Péter: Mulţumesc, domnule preşednte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor, Nu îmi stă în caracter să fac polemică cu primarul Clujului, deşi sunt senator de Cluj. Totuşi, în ultima perioadă, domnul primar al municipiului Cluj a făcut două declaraţii, la care trebuie să reflectez. Prima declaraţie a domnului primar Funar a fost că, la acest recensământ recent încheiat, populaţia care s-a declarat a fi de etnie maghiară în oraş este de 18,6%. Declaraţia, dintr-un punct de vedere, este surprinzătoare, pentru că domnul primar, anterior, a declarat, în repetate rânduri, că în Cluj nu există decât 11% oameni cu oarece origini maghiare. Deci, este o creştere semnificativă, dar, în acelaşi timp, este o cifră care este luată de undeva, din ceruri, dacă vreţi, întrucât domnul ministru Cozmâncă a declarat oficial că primele rezultate ale recensământului vor fi cunoscute şi făcute publice în luna iunie. Aşadar, în mod normal, această cifră a fost una aruncată pro causa, pentru a împiedica să fie respectată legea şi în municipiul Cluj, respectiv ca indicatoarele bilingve să fie amplasate. În a doua declaraţie, domnul primar Gheorghe Funar a solicitat să fie îndepărtat drapelul Ungariei de pe clădirea din Cluj a Consulatului acestei ţări. Mă rog, demersul este de un ridicol cras, deoarece folosinţa drapelelor naţionale în domeniul diplomatic este reglementată de tratate pe care România le-a ratificat de multă vreme şi care au intrat în uzul comun. În schimb, ceea ce nu este ridicol, ci ceea ce este de-a dreptul periculos este argumentaţia domnului primar, pentru că domnul primar îşi argumentează acest demers pe prevederile Ordonanţei Guvernului României nr. 31 din 13 martie 2002, susţinând că este un simbol horthyst-fascist. Şi face aceasta domnul primar, în condiţiile în care, în Cluj, o stradă principală a oraşului este, în momentul de faţă, botezată după mareşalul Ion Antonescu. Şi ceea ce - zic eu - este mai grav, în Sala de sticlă a primăriei tronează - şi nu de azi, de ieri - mai multe statui, proiecte de statui în gips ale mareşalului Antonescu. Mă gândesc eu: ce face Guvernul României, al cărui ministru, domnul Răzvan Theodorescu, a fost declarat cetăţean de onoare al municipiului pe 22 martie 2002 de către primarul Funar, la umbra statuilor mareşalului Antonescu? Când şi-a declarat opţiunea acest Guvern, atunci când a adoptat ordonanţa sau atunci când nu face nici un efort ca să fie reflectat? O anecdotă mai veche spunea că la intrarea în cartierul Mănăştur era o tablă, pe vremuri, - desigur, e o anecdotă -, este şi în alte localităţi, pe care scria: "Până aici - democraţie, de-aici - cartierul Mănăştur!" Eu cred că, în momentul de faţă, cam peste tot Clujul se poate pune această tablă într-o singură limbă, da? Până aici - democraţie, de-aici - municipiul Cluj-Napoca. Mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc.
		Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Adrian Păunescu. Vă rog, aveţi cuvântul, în numele grupului.
		Domnul Adrian Păunescu: Am fost avertizat că am 30 de minute, dar n-o să fie nevoie de toate. Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Sigur că Senatul nostru este interesant şi în măsura în care există dialog între noi. Am ascultat, cu mult interes, ceea ce a spus aici colegul Eckstein şi m-am gândit ce trebuie să fie cuprins în acel steag, despre care vorbeşte Domnia sa, citându-l pe primarul Funar, şi aş vrea să lămurim lucrurile. Eu nu mă pot grăbi să spun: e un steag al ţării respective, sau este un steag al unei anumite clipe a ţării respective. Poate că e, într-adevăr, un steag care reprezintă un moment al istoriei Ungariei: momentul Ungaria Mare! Trebuie văzut, şi văzut obiectiv, pentru că, evident, dacă e steagul Ungariei, el trebuie să stea pe Consulatul Ungariei, sigur, cu stema Ungariei de azi. Dacă nu, nu! În legătură cu ceea ce vorbeaţi dumneavoastră, domnule coleg, despre Antonescu şi Horthy, şi am mai avut un dialog anterior, m-am interesat pentru dumneavoastră. Am să vă citez un gând al fostului preşedinte al Ungariei, çrp.d G.ncz, cu privire tocmai la Horthy, în momentul în care a fost reînhumat în ţara sa, cu foarte multă pompă, cu foarte multă lume şi cu miniştri ai Guvernului çnt.l, ca "simpli cetăţeni". Corect! Aşa este: ca "simpli cetăţeni" veniseră miniştrii la reînhumarea lui Horthy. Atunci, Arpad Goncz a afirmat că nu e treaba politicienilor să hotărască dacă Horthy sau alt politician a fost sau nu criminal de război. Aceasta e treaba istoricilor! În acest sens a pledat Arpad Goncz. Şi cred că e un lucru valabil şi pentru alte personalităţi, nu numai pentru Horthy, mai ales că lucrurile, în ce-l priveşte, sunt mai clare decât în privinţa altor lideri ai aceleiaşi perioade. Aş vrea să vă spun, domnilor colegi, că aderarea României la NATO trebuie să rămână un fapt de conştiinţă al României, aşa cum este ea, nu un act de conştiinţă al unei Românii prefabricate, rimelate, rujate şi pomădate pentru ieşirea în lume, ca, imediat, după ce faptul se petrece, respectiva Românie să se prăbuşească în propria ei mizerie. Noi trebuie, în fond, să rezolvăm problemele ţării, şi nu doar la faţadă, nu doar în vitrină! În acest sens, resping cu tristeţe încercările de a transforma poporul român în popor de oameni buni şi popor de oameni răi, români buni şi români răi, români care merită să intre în NATO şi români care nu merită să intre în NATO, ci trebuie să rămână pe undeva, eventual, în umbra vechii grupări militare S.E.A.T.O. din Asia. Perioada pe care o trăim este, într-adevăr, foarte complexă, şi ea trebuie să ne impună, aşa cum îmi permiteam să mai cer de la acest microfon, şi anume comportament exponenţial, să ne exprimăm la limita de sus a puterilor noastre, dar nu împotriva felului în care suntem noi născuţi şi educaţi. Şi eu cred că poporul român e născut şi educat într-un fel care îl face compatibil, în realitate, cu popoarele prezente în această grupare politică şi militară. Cred, cu toată sinceritatea, că nu există alternativă, astăzi, decât cea pe care forţele politice raţionale din România o declară ca atare, şi anume NATO. Sunt motive multe, dar unul este cert: compatibilitatea de fond a idealului nostru naţional, a idealului nostru politic, a idealului nostru social cu ceea ce este, din punct de vedere politic şi din punct de vedere militar, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Aici, colegul liberal, Radu Alexandru Feldman, a certat cu asprime Guvernul şi (puţin?) cu nedreptate, pentru ceva ce chiar miercuri urmează să se întâmple. Sigur că e important să grăbim un lucru care s-a anunţat deja: miercuri, premierul urmează să facă, tocmai în faţa Parlamentului, despre care vorbea scriitorul şi senatorul, declaraţia politică privitoare la strategia pentru NATO. Cât priveşte Planul, el este unul convenit cu Alianţa şi el nu poate fi schimbat decât cu preţul căderii în ridicol sau înapoi, în starea de neutralitate mortăcioasă. Aşadar, n-am nici o îndoială că faptele sunt tocmai în curs. Ceea ce cred eu, însă, că trebuie să spunem - şi aici vorbesc şi în numele Grupului parlamentar social democrat şi umanist din Senat, am primit această delegaţie, această învestitură - este că nimeni nu are dreptul să transforme cursa pentru NATO într-o vânătoare a inamicilor personali sau a adversarilor de interes economic sau politic. De multă vreme, în câteva ziare este atacat cu violenţă şi cu - aş zice eu - un anumit instinct criminal, omul care a fost ales de noi să conducă Senatul, domnul Nicolae Văcăroiu. Nu am considerat necesar să intervin până acum, pentru că oricât de rele ar fi fost atacurile, ele făceau parte din arsenalul firesc al unei prese active, al unei prese de partid, pentru că, în fond, Nicolae Văcăroiu nu e atacat din punctul de vedere al interesului naţional, ci din punctul de vedere al unor interese partinice care stau dincolo de titlul ziarului care îl atacă. Asta este evident. Dar nici asta nu e o crimă. De natură criminală este, însă, ceea ce s-a întâmplat astăzi, când într-un ziar s-a cerut: "Ori Văcăroiu, ori NATO!" Acum, noi ştim cât de mare este Nicolae Văcăroiu, dar chiar aşa, că îl contrapui NATO? Să faci din el o miză pentru ţările NATO? Comandamentele ţărilor se adună în tufişurile continentului şi pun la cale scoaterea lui Văcăroiu de la Senat, să nu mai stea între domnul Duţă şi între domnul Nicolescu, să fie dat afară şi să nu se mai aleagă urmă din flăcăul Văcăroiu? Acestea sunt chestiuni absolut ridicole. De obicei, un ziar serios citează - în asemenea acţiuni - sursa, pentru a putea fi verificată. Apoi, nu este întâmplătoare, după părerea mea, creşterea în intensitate a atacurilor la adresa lui Nicolae Văcăroiu, pe măsură ce clipa aderării sau neaderării se apropie. Nu mă bag în problema pe care senatorul Văcăroiu însuşi o va rezolva, aşa cum spunea, în justiţie, aşa cum se vor dovedi toate. Eu nu pot participa. Pot, însă, fi sigur de lucrurile pe care vi le spun acum. E nedrept şi este, cumva, în linia celui mai abject stalinism acest argument de autoritate: "Vreţi NATO? Daţi-l afară pe Văcăroiu!" Şi dacă se întâmplă să-i asculte cineva pe cei care cer asta şi nu se rezolvă intrarea în NATO, eh, nu s-a putut, aţi avut alte probleme, corupţia, care este foarte slab definită?! E un banc foarte bun, pe care l-am spus în 1995, la Consiliul Europei, şi care seamănă, după părerea mea, cu situaţia dată. Cică un român aude, la un moment dat din tavan: "Vrei să te îmbogăţeşti?" "Da", spune el. "Dă tot ce ai şi mizează pe calul nr. 3 de la hipodrom!" "Trei?" "Da." "Vinde tot, vinde inelul, aurul din gura soacrei, vinde tot şi du-te acolo şi mizează pe calul nr. 3!" Omul face ce i s-a spus din vocea din tavan. Şi câştigă calul nr. 17. Se termină concursul şi omul nostru e singur, pe hipodrom, lângă ieşire. Şi deodată aude, din cer, aceeaşi voce miraculoasă: "N-ai avut noroc?" (Aplauze.) Aşa stau lucrurile şi în această poveste, prea penibilă ca să nu devină cumva şi dramatică. Totuşi, nu putem să ne transformăm în şantajişti şi şantajaţi. Totuşi, întrun moment de cumpănă, cum e acesta, pentru destinul României, ar trebui să recurgem tot mai puţin la mijloacele imorale de tranşare a rivalităţilor politice. Acesta este un mijloc profund imoral de a face politică. A dori să elimini pe cineva din câmpul politic, folosind argumentul de autoritate al momentului. Nu îţi iei batistă verde? Vei fi eliminat din cursa pentru NATO. Nu îţi hrăneşti copiii cu vrăbii? Vei fi belit! Şi aşa mai departe. Orice se poate. Totul este înscris în această parodie, din păcate, prea des folosită la adresa unui lucru serios, care este aderarea României la NATO şi crearea unui sistem durabil de securitate şi de dezvoltare pentru această ţară. În aceeaşi linie, eu văd şi atacurile imunde la adresa unui ministru, pe care îl putem critica - şi am făcut-o deseori - pentru orice, dar nu îl putem transforma, cum a făcut un alt ziar, nu îl putem transforma în cel mai corupt ministru al Guvernului Năstase. E vorba de domnul Octav Cozmâncă. Ridic, cu tristeţe şi indignare, glasul pentru Octav Cozmâncă, pentru că mi se pare că el este unul dintre exemplele cele mai vii de muncă dăruită într-un moment greu al ţării, şi de muncă aplicată, şi de conştiinţă profesională excepţională. Am multe dezacorduri cu domnul Cozmâncă, unele le-am exprimat şi aici, vă amintiţi, poate, de Legea administraţiei locale, dar una e una şi alta e alta, vorba marelui text cu idei ciuce. Nu se poate să îl faci pe Cozmâncă exact ceea ce nu este. El este inversul a ceea ce se spune despre el. E un om corect, un om dăruit, un om responsabil! În ceea ce mă priveşte, am ridicat problema aceasta şi într-un cadru mai restrâns, o spun acum pentru că ea este parte din stabilitatea ţării. Nu se poate construi nimic, dacă nu există stabilitate pentru oameni, pentru locurile lor de muncă şi pentru locurile lor - să le zic aşa - de pâine. Situaţia dramatică a Societăţii de Avioane S.A. din Craiova face ca, după disponibilizarea a peste 500 de salariaţi, să mai rămână 1.296 de oameni acolo. Fabrica, însă, se confruntă cu aceleaşi probleme: lipsa de încărcare a capacităţilor de producţie şi a personalului existent. Sunt necesare de urgenţă nişte măsuri cu caracter excepţional: 1) Lansarea imediată a comenzii de 8 avioane de către Ministerul Apărării Naţionale, conform Contractului-cadru nr. 223 L/2000 şi a Memorandumului privind finanţarea acestui program. 2) Lansarea de către acelaşi Minister al Apărării Naţionale a comenzilor pentru reparaţia a 6 avioane IAR-99, aflate în incinta societăţii din anul 2000. 3) Sprijinirea societăţii în omologarea avionului-ţintă şi dotarea M.A.N. cu acest aparat. În momentul de faţă, Armata română nu are în dotare aceste tipuri de avioane. 4) Sprijinirea societăţii în fabricarea şi comercializarea unui avion de 46 de locuri pentru business şi agrement. 5) Acordarea de către Ministerul Finanţelor Publice a eşalonării datoriilor către bugetul de stat, pentru o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni şi anulării majorărilor de întârziere. De altfel, acest aspect trebuie rezolvat în mai toată economia naţională, pentru că deblocarea financiară reprezintă un pas către intrarea în normalitate şi în performanţă. 6) În vederea retehnologizării proceselor de tratamente termice şi acoperire, este necesar ca Ministerul Industriei şi Resurselor să transmită urgent alocaţia bugetară aprobată, în valoare de 5,6 miliarde lei. Nefinanţarea modernizării acestor procese pune în pericol continuarea colaborării cu firma "Fokker" din Olanda. În acest moment - şi aici e un lucru foarte interesant, pe care l-am discutat într-un alt cadru cu ministrul finanţelor, dar îl spun tare în plenul Senatului, pentru că mi se pare că, în acest fel, adevărul va fi şi mai subliniat -, societatea nu are comenzi suficiente pentru încărcarea a circa 785 de persoane plătite, în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170 din 2001, modificată cu o altă Ordonanţă de urgenţă nr. 15 din 2002, precum şi Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 4 din 2002. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că, în loc să îi punem pe oameni în condiţia de a produce şi de a-şi scoate banii, ca să zic aşa, se cheltuiesc bani în mod inutil cu o protecţie, care nu e protecţie, ci este un fel de milă pe care oamenii nu o acceptă. Ei vor să muncească şi să producă performant. Noi avem nevoie de oameni care să muncească performant! Se impune, după părerea noastră, ca factorii responsabili din Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice, să întoarcă faţa şi către "Avioane" - Craiova. În discuţiile pe care le-am avut cu foarte, foarte mulţi cetăţeni, vineri, la cabinetul meu senatorial din Craiova, a revenit o problemă pe care nici un guvern postdecembrist nu a rezolvat-o şi nici un Parlament nu s-a dovedit apt să o pună în aşa fel încât guvernele să o rezolve: problema restituirii banilor depuşi la C.E.C., înainte de 1989, în vederea cumpărării de maşini de către cetăţeni, care au primit acum sumele (pe care li se spune că le-au depus), la nivel de 123.000 lei!!! Atât a primit un cetăţean care a depus 80 şi ceva de mii, până în 1989. 123.000 de lei! Ceea ce pare nu numai absurd, dar şi cinic. Aceşti oameni şi-au cerut drepturile conform mecanismelor existente în România de azi. Şi statul român nu poate să nu fie solidar cu el însuşi, cel de dinainte de 1990. Aici nu a fost alt stat înainte de 1990, ci tot România! Aceşti oameni nu au absolut nici o vină pentru că şi-au depus banii la C.E.C. şi a venit 1989. Eu cred că trebuie să se trezească în noi şi instinctul de apărare a dreptăţii acestor oameni. Unii dintre aceşti necăjiţi au cerut, în condiţiile care li s-au oferit, să se meargă până la capăt cu cinismul: restituirea acestor sume reactualizate, 123.000 de lei, să se facă în bancnote vechi de 100 de lei. Dacă tot e bătaie de joc, să fie până la capăt, să fie hârtiile vechi, acelea albastre, despre care un poet din epocă spunea: "Sută de lei, bancnota mea ursuză, ca într-o coincidenţă de destine, Bălcescu, care-i desenat pe tine, muri ca un martir al sărăciei!" Aşa înţeleg să-mi închei declaraţia politică, o declaraţie constituită, după cum vedeţi, din mai multe fragmente de realitate, care toate converg în aceeaşi direcţie: normalizare, pentru saltul înainte! (Aplauze.) Nici nu ştiu dacă am să mai am puterea unui minut. Am să vă spun doar atât: am fost invocat aici, mă rog, s-a despărţit de mine domnul senator liberal Radu Alexandru Feldman; am să-i răspund, la o problemă pe care a pus-o, cu un aforism pe care l-am scris în timpul vieţii mele: "Nu consumaţi prea multă energie, pentru a forţa aceste uşi, sunt rabatabile!" (Aplauze; sala se amuză.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnul senator Radu Alexandru Feldman solicită drept la replică un minut. Grupul parlamentar liberal mai are 4 minute. Pentru că şi-a exprimat punctul de vedere, bănuiesc că doreşte să facă doar o precizare.
		Domnul Radu Alexandru Feldman: Vin la microfon... Vreau să fac doar o precizare, pentru că distinsul coleg m-a atenţionat cu cele mai calde sentimente, că risc să fiu uşor nedrept în reproşurile pe care le fac Executivului. Mărturisesc că mi-ar fi extrem de neplăcut dacă, într-o abordare obiectivă, m-aş descoperi chiar uşor nedrept faţă de Executiv. Vreau să îi spun domnului senator Păunescu şi tuturor colegilor: sunt două chestiuni, pe care le-am semnalat în declaraţia politică şi care nu sunt modificate, nici de precizarea pe care domnul vicepreşedinte al Senatului a avut amabilitatea să o facă, şi nici domnul senator, că s-ar putea chiar miercuri să fim în situaţia de a afla conţinutul acestui document. Prima observaţie era că acest document trebuia supus dezbaterii partidelor politice, să reprezinte, într-adevăr, un real consens şi să nu fie un document ascuns, cum a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului. Domnul Claudiu Lucaci a spus că este un document care nu trebuie să cadă pe mâna opoziţiei şi noi ne imaginăm că opoziţia este privită ca un parterner real de dialog, un parterner care poate să îmbogăţească, să aducă sugestii constructive şi de acceptat într-un asemenea moment de maximă importanţă. Asta era una, legat de felul în care a fost conceput şi felul în care a fost expediat acest document, în numele României, el neexprimând, de fapt, decât punctul de vedere al partidului de guvernământ. A doua chestiune se referă la felul în care, din presă, am aflat că se preconizează desfăşurarea şedinţei comune de miercuri. Nu este suficient ca premierul să vină în faţa Parlamentului să citească documentul, este important ca partidele politice să cunoască documentul, să poată avea loc o dezbatere şi în urma acestor dezbateri, reţinându-se sugestiile constructive şi demne de atenţie, acest document să exprime într-adevăr un punct de vedere al clasei politice româneşti. Acesta a fost sensul declaraţiei politice şi nici o clipă nu aveam nici o intenţie de a fi nedrept, nici mult, nici puţin, faţă de Executiv. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, vă mulţumim pentru precizări, domnule senator.
		Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul senator Eugen Florescu. Aveţi cuvântul, domnule senator!
		Domnul Eugeniu Constantin Florescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Se discută mult şi aprins despre Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului unor persoane vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Apreciez că adoptarea unor măsuri de acest fel este justificată, dacă aplicarea lor nu împinge în exces "interzicerile", "demolările", "condamnările". Măsura prin care cred că trebuie să judecăm lucrurile o constituie însuşi exemplul, practica din ţările occidentale dezvoltate şi, la acest aspect al problemei, doresc să mă refer cu deosebire, fiindcă tocmai aici mi se pare că suntem pe cale de a deveni mai catolici decât Papa. În Franţa, de pildă, funcţionează o lege a "delictului de opinie", adoptată la 13 iulie 1990. A fost adoptată la iniţierea unui parlamentar comunist şi pe Internet este însoţită de un grupaj de opinii intitulat: "Poliţia gândirii" referitor la lege. Diferenţa între ordonanţa noastră şi legea lor începe cu titlul. Legea lor se intitulează Loi (...) tendent " reprimer toute acte rasiste, antisemite ou xenophobe, lipsind ideea de interzicere a "promovării cultului unor persoane vinovate..." etc., prezent în legea noastră. În general, legea franceză este mai "mlădioasă", nu proclamă sus şi tare ideea de "arestări" sau "demolări de statui". În Occident există o altă viziune, deci, decât aceea a demolării, impusă cu barosul după 1989. Idee care însă şi-a găsit - după cum se vede - întruchiparea teoretică şi practică în recenta ordonanţă. Ca să dăm un exemplu, a fost, oare, Petru Groza mai vinovat de crime decât Stalin?! Şi, totuşi, la Paris există staţia de metrou "Stalingrad" şi bulevardul "Stalingrad". Din Mussée de l'Armée de la Dome des Invalides, Stalin nu numai că nu a fost scos, dar apare ca un important luptător contra fascismului. Şi mai semnificativ este ceea ce se întâmplă la Viena, unde Stalin are şi azi poate cel mai mare monument al său din câte a avut în Europa. Nimeni nu l-a dat jos întrucât Armata Roşie, scrie pe monument, a contribuit la eliberarea Austriei. Statuia Mareşalului P.tain tronează, de asemenea, într-un cartier central din capitala Franţei. Cum stau, deci, lucrurile în ceea ce ne priveşte? Ne aliniem Europei sau îi dăm lecţii de intoleranţă? Fireşte, la Paris s-a născut, cu câţiva ani în urmă, un caz numit Roger Garaudy, cunoscutul filozof - evreu de origine - care a pus cel mai tare în discuţie, până acum, cuvântul "Holocaust", acuzându-i pe coetnicii săi israelieni "de minciună în scopul stoarcerii popoarelor de mari sume de bani". Judecat în baza legii menţionate, pentru "delictul de opinie", Garaudy nu a fost, totuşi, arestat; nici nu i s-a luat dreptul să îşi publice cărţile, e drept, sub forma de Samizdat; nici să le difuzeze la "abonaţi"; iar o librărie din Paris - La librairie du Savoir, proprietatea unui român, Pişcoci - i le-a tradus pentru multe alte ţări (Statele Unite, Italia, Argentina, Germania, inclusiv România). L-am întâlnit pe Garaudy la un salon de carte, la Paris, şi deşi era supărat pe scandalul ce i se făcuse, conducea un stand propriu şi dădea autografe. Ordonanţa Guvernului nostru păcătuieşte astfel nu atât prin intenţii, pe care le putem saluta, ci prin faptul că nu este rezultatul unei consultări cu partidele politice, cu societatea civilă, care ar fi putut aduce corecturi importante, fiind adoptată, se pare, doar la presiuni externe. Îmi permit să spun că ea dovedeşte, în fapt, lipsa noastră de demnitate. Emisă fiind, totuşi, şi urmând să ajungă la Parlament, este normal să ne pregătim pentru a o judeca aşa cum trebuie. Cazul Garaudy merită, cred, atenţie tocmai pentru a stabili ce tonalitate dăm noi înşine aplicării ordonanţei citate şi a nu-i lăsa pe cei tentaţi spre exces de zel să îşi facă de cap. Iau un exemplu extrem: noi toţi ştim că una dintre metodele barbare din timpul Holocaustului, condamnate în întreaga lume şi în ţara noastră, l-au reprezentat camerele de gazare. Ei bine, Garaudy a cercetat lucrurile şi a declarat că asemenea camere se pregătiseră, dar că, în fapt, ele nu au fost utilizate. Scandalul, se ştie, a fost imens, Garaudy fusese el însuşi deportat ca evreu, nu îl putea nimeni bănui de pronazism. În presă nu a fost însă menajat, dar atât. Totuşi, deşi văzusem multe asemenea lagăre, din Polonia până în Germania, în anul 2001, trecând pe lângă Stuttgart, am intrat la Dachau, unul dintre cele mai teribile lagăre, renumite după 1944, inclusiv pentru "gazări". La Dachau, camera de gazare, într-adevăr, există, în mijlocul ei, pe un panou, se poate însă citi azi: "Această cameră nu a funcţionat nici un minut". Garaudy se lăuda că toate aceste etichete au fost puse, după intervenţia sa, la toate lagărele germane din timpul războiului. Revin, spunând că nu este cazul să negăm atrocităţile care au existat. Normal este să le condamnăm. Dar istoria mai trebuie cercetată, încă, şi bătălia pentru adevăr nu trebuie să înceteze niciodată. În ceea ce îl priveşte pe Mareşalul Ion Antonescu, sper să fim foarte atenţi, negarea lui totală poate aprinde pasiuni deloc dorite de conaţionalii noştri, de etnie evreiască. Să curăţăm, zic eu, buruienile, dar să nu distrugem şi florile - Antonescu având mari merite, de asemenea, pentru poporul român - pentru că operaţia aceasta poate produce o otravă de care nu avem nevoie. Iubind toate etniile vă propun, deci, să reflectăm cu seriozitate la prevederile ordonanţei şi să reacţionăm cu demnitate, fiindcă este stupid să ne lăsăm bănuiţi de antisemitism tocmai de către unii la care antisemitismul este la el acasă. Scena în care - recent - preşedintele Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, primea observaţii din partea unui parlamentar german, cum că aici, în România, ar exista manifestări extremiste şi antisemite şi că asta ar pune în discuţie intrarea noastră în NATO, este demnă de o carte a absurdului. Ce tupeu trebuie să ai ca, din Germania, plină de formaţii de raşi în cap şi cu zvastici pe braţe şi pe piepturi, promotori ai antisemitismului, să acuzi o ţară ca a noastră?! O demonstraţie asemănătoare, deosebit de revelatoare, o fac şi nenumăratele manifestări antiisraeliene care au loc, chiar în aceste zile, în toate capitalele şi oraşele importante ale Europei occidentale. Unde sunt manifestaţiile de la noi? De la lozincile de stradă la atacarea cu cocteiluri Molotov a sinagogilor ţâşneşte, deci, întrebarea: domnilor, oare chiar la noi se află pericolul antisemitismului?! Să judecăm, vă propun, toate faptele cu demnitate şi să acţionăm, ca legiuitor, în consecinţă. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Şi eu vă mulţumesc.
		Din partea Grupului P.S.D. (social-democrat şi umanist) a solicitat cuvântul domnul senator Ioan Guga. Aveţi cuvântul!
		Domnul Ioan Guga: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Onorat auditoriu, Nu doresc să vă reţin pentru mult timp, doresc, însă, din suflet să fac unele mici corecturi şi mici precizări. E vorba de 7 aprilie, de Ziua Sănătăţii, o zi festivă pentru sănătate şi vreau să pun problema principial: ştim cu toţii că Senatul nu este o instituţie a imposturii şi doresc din suflet ca impostorul să nu mai ajungă la acest microfon. Doresc aceasta pentru că datele care au fost prezentate de unul din colegii noştri - şi vorbesc de domnul senator Ion Vela - nu sunt date reale. Domnia sa nu prezintă sursa de informaţie, documentarul nu este un documentar serios. Domnia sa, pentru mine, ca medic, a lăsat impresia unui patinator pe marmeladă, iar datele pe care le-a adunat sunt date luate de la buletinul meteo pentru jucătorii de canasta. Nu aţi reuşit, domnule senator să mă impresionaţi! (Rumoare.) Povestiţi, în Caraş, vineri, dădeaţi mâna cu colegii medici, îi felicitaţi, mâncaţi şi beţi cu ei, iar acum aruncaţi alte date, încercaţi, în alte ipostaze, să pronunţaţi corect R.ntgen, nu Rongen, aşa îl cheamă, R.ntgen. Deci este foarte greu să vorbim de sănătate reală în România, când ani de zile ne-aţi plimbat într-un tunel încercând să vedem "luminiţa". Bugetul alocat sănătăţii în toţi aceşti ani a dus la marasmul în care ne aflăm azi. Conferinţa de la Snagov şi iniţiativa premierului de a discuta cu corpul medical românesc este unică. Ştiţi că acum se încearcă a se plăti toate arieratele, din 1999 începând?! Este o presiune fantastică asupra bugetului. Încercaţi să găsiţi cauzele, nu mai spuneţi povestea cu bisturiul, lăsaţi medicii să facă medicină. Îmi pare rău că de la acest microfon trebuie să discut într-un asemenea mod. Este foarte greu pentru un neprofesionist să facă profesionalism. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, şi eu vă mulţumesc.
		Invit la tribună pe domnul senator Gheorghe Bunduc.
		Domnul Gheorghe Bunduc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Întreaga ţară a fost marcată de acţiunile revendicative desfăşurate de cadrele didactice pe parcursul ultimelor luni, acţiuni care au culminat cu greva de avertisment din 11 martie a.c. Ca urmare a discuţiilor pe care Guvernul le-a avut cu reprezentanţii sindicatelor din învăţământ, conflictul s-a suspendat pentru 30 de zile, perioadă în care Ministerul Educaţiei şi Cercetării trebuia să identifice măsurile prin care urma să se găsească resursele financiare pentru majorarea salariilor celor din învăţământul preuniversitar. Dar să vedem ce măsuri a luat Ministerul Educaţiei şi Cercetării în acest sens: prin Ordinul nr. 3.342 de la jumătatea lunii martie a.c., referitor la metodologia privind încadrarea personalului didactic în anul şcolar 2002-2003, se stabileşte ca efectivul claselor de elevi să se organizeze spre limita maximă prevăzută de Legea învăţământului, fapt ce va duce ca efectivul unei clase de elevi să fie de 28 elevi per clasă. Suntem convinşi că această măsură nu va duce la creşterea eficienţei învăţământului, dar, în mod cert, va avea ca efect dispariţia la nivel naţional a circa 500 de clase, numai la nivelul clasei a IX-a şi, mergând mai departe, un calcul destul de simplu ne demonstrează că la 1 septembrie 2002 vor dispărea din ansamblul învăţământului preuniversitar aproximativ 8.000 de norme didactice. În art. 4, al aceleiaşi metodologii, se prevede completarea normei didactice pentru personalul didactic titular cu ore de la alte discipline. În această situaţie cadrul didactic titular fiind considerat calificat pentru orice disciplină, o predă. Aceasta înseamnă că, de la 1 septembrie anul acesta, elevilor li se va putea preda, de exemplu, fizica de către profesorul de desen, matematica de către cel de muzică şi aşa mai departe. Art. 7 al metodologiei cu pricina prevede ca limbile moderne la clasele cu predare intensivă să se predea cu clasa întreagă, în timp ce toate celelalte normative în vigoare prevedeau ca acest lucru să se facă pe grupe de elevi. O altă modalitate prin care Ministerul Educaţiei şi Cercetării speră să facă rost de bani, cu orice chip, este modul cel puţin curios în care este tratată ora de dirigenţie, dacă la clasele V-VIII aceasta este inclusă în norma didactică şi este plătită cu 10% din salariu, la unele categorii de licee, cum ar fi, de exemplu, cele tehnologice, ora de consiliere şi orientare face parte din norma didactică şi este plătită ca atare. Pe de altă parte, Guvernul României a hotărât recent micşorarea drastică a veniturilor cadrelor didactice de la sate. Încă din iunie 2001, ca urmare a unei iniţiative legislative pe care noi, membrii Comisiei pentru învăţământ şi ştiinţă am avut-o, plenul nostru a aprobat modificarea art. 49 din statut, astfel încât toţi dascălii calificaţi "de la ţară" să primească sporul respectiv. Ulterior, Camera Deputaţilor a votat şi ea această lege, iar la sfârşitul lunii februarie 2002 Preşedintele Iliescu a promulgat-o. Dar ce importanţă are votul Parlamentului sau dreptul la promulgare al legilor de către Preşedintele statului român?! La numai câteva zile, printr-o hotărâre de Guvern, indemnizaţia aceasta primită de cei de la ţară, de care beneficiau aproximativ 8.700 cadre didactice, a fost redusă la mai puţin de jumătate sau chiar anulată pentru unele localităţi. Ce să mai spunem despre această situaţie, la aşa stat democratic, aşa separaţie a puterilor în stat! Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei şi Cercetării promite pentru profesori că îşi pot spori veniturile prin cumulul la plata cu ora, dar aceste ore, care sunt neocupate la această dată şi sunt repartizate personalului didactic titular, asociat sau pensionar, nu reprezintă decât o muncă şi mai prost plătită decât norma didactică. Cu cât orele suplimentare sunt mai multe, cu atât este mai mică suma acordată pentru fiecare. Aceleaşi măsuri se prefigurează şi în ceea ce priveşte mărirea normelor din învăţământul superior, de la 4 la 6,8 ore pentru profesorul universitar şi de la 18 ore la 20-22 pentru profesorii din preuniversitar. Se are în vedere, în continuare, trecerea veniturilor proprii sau extrabugetare, atât ale universităţilor, cât şi ale celorlalte unităţi şcolare la bugetul de stat. Mergând în acest ritm nu este departe vremea când se vor introduce taxe la învăţământul superior de stat şi, de ce nu, şi la cel preuniversitar. Aceste ultime măsuri ale Guvernului şi cele care probabil vor urma, aduc o încălcare flagrantă a Constituţiei, a Legii învăţământului şi dovedesc foarte clar că România se află în imposibilitatea de a mai susţine, de la bugetul de stat, educaţia şi învăţământul. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. (Aplauze.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, vă mulţumesc, domnule senator.
		Îl invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar P.S.D. (social-democrat şi umanist), domnul senator Liviu Maior.
		Domnul Adrian Păunescu (din sală): Domnule preşedinte, O singură replică aş vrea...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă ofer cuvântul după aceea. Şi domnului senator Ion Vela.
		Domnul Liviu Maior: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Astăzi am asistat la o dispută pe tema integrării, a Programului de aderare a României la Alianţa Nord-Atlantică şi mă simt obligat să fac câteva precizări şi o încercare de a rememora câteva momente care s-au petrecut nu de mult. Amintiţi-vă că anul trecut a avut loc, la Snagov, o consfătuire, cu toate partidele politice, în legătură cu aderarea României la NATO şi reprezentanţii acestor partide, şefii partidelor respective, au semnat o declaraţie pe baza căreia Guvernul, în acord cu structurile Alianţei, a pregătit acest Program de aderare. Programul acesta de aderare, la care distinsul meu coleg s-a referit, a fost publicat în ziarul "Adevărul" înainte de a fi discutat în Guvern, deci el este de notorietate publică, nu este nici un fel de secret în jurul lui. În al doilea rând, miercuri, în cadrul şedinţei comune, va fi prezentată Declaraţia Parlamentului României, alcătuită de Comisiile de politică externă ale celor două Camere, din care fac parte şi distinşii reprezentanţi ai Partidului Liberal. Deci, este un al doilea argument care contrazice afirmaţia tranşantă a domnului senator Feldman, vizavi de ceea ce urmează să se petreacă. Eu nu vreau să fac şi alte consideraţii şi alte aprecieri în legătură cu acest lucru. Este clar, însă, că perspectiva aceasta, care este din ce în ce mai limpede, a admiterii României în Alianţa Nord-Atlantică generează fenomene dintre cele mai ciudate în peisajul politic din România. Şi eu am citit - şi dumneavoastră citiţi - declaraţii ale unor politicieni, preluate de mass-media sau consideraţii ale unor analişti care ne spun, aproape cotidian: de ce nu ar trebui să fie primită România în NATO. Şi se enumeră acolo motivele pentru care nu ar trebui să fie primită România în NATO. Unele dintre ele sunt cu mult mai virulente şi mai agresive, ca şi conţinut, decât criticile care s-au formulat şi se formulează, în multe probleme, pe bună dreptate, vizavi de această chestiune. Acesta este un aspect. Al doilea aspect este tentativa la care s-a referit şi colegul meu Păunescu - îi pronunţ numele pentru că ştiu că nu îmi va da nici o replică - în legătură cu baubau-ul acesta nou găsit al românilor, care se numeşte NATO. Nu sunteţi băieţi cuminţi... mai vedeţi voi NATO! Este o chestiune care nu este normală. Alianţa nu este construită pe chestiuni de şantaj, nu este construită pe indicaţii, cine să deţină o funcţie sau cine să plece din funcţia respectivă, mai ales în cazul unui demnitar ales prin vot universal. El este respectat de către Alianţă, care nu este o inchiziţie, aşa cum ar încerca să o prezinte unii dintre noi. Deci, domnilor, haideţi să ne păstrăm calmul, să urmăm procedurile parlamentare, aşa cum au fost ele gândite, să ne raliem cu toţii acestui deziderat şi măcar acum să dăm dovadă de o solidaritate de care, după 22 decembrie 1989, eu nu am mai sesizat-o la nivelul eşichierului politic. Este un moment de vârf şi trebuie să trecem peste chestiuni de această natură. În momentul în care toate partidele au semnat Declaraţia de la Snagov, toate partidele sunt o parte a procesului de integrare a României în NATO şi, atunci, să terminăm cu chestiuni de genul acesta, dacă nu suntem noi consultaţi, nu venim în Parlament. Nu este drept! Eu sper că până poimâine lucrurile se vor clarifica, din acest punct de vedere, şi colegii noştri liberali vor fi alături de noi şi vor vota alături de noi, pentru că nu aş vrea - şi nu vreau - să fiu biblic, să despart apele şi eu ca şi alţii. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, vă mulţumesc.
		Domnul senator Ioan Aurel Rus... a, vă rog să mă iertaţi, domnul senator Nicolae Pătru.
		Domnul Nicolae Pătru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Este evidentă, pentru toată lumea, ruptura care există între cei care conduc astăzi România şi populaţia, pe care se laudă ei că o reprezintă. (Proteste în sală.) "Teribilă este mulţimea când are conducători care fac rău", spunea învăţatul antic Euripide. Aceasta este o expresie de care guvernanţii actuali ai ţării şi cei care îi susţin, ar trebui să ţină seama pentru că au făcut şi fac în continuare un rău. (Proteste din partea Grupurilor P.S.D. şi U.D.M.R.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog, vă rog!
		Domnul Nicolae Pătru: A devenit o modă la conducătorii politici postdecembrişti, de la noi, comportamentul arogant faţă de cei care i-au ales sau nu i-au ales, dar şi faţă de cei care formează opoziţia politică. Aşa se face că de ani de zile opoziţia vine în Parlament cu diverse probleme, propuneri, semnalează nereguli grave, avertizează asupra greşelilor făcute de guvernanţi, dar toate rămân la nivelul declaraţiilor politice. Din păcate, parcă şi populaţia s-a obişnuit cu această situaţie periculoasă, să fie semnalate ilegalităţi în Parlament sau în presă şi să nu se ia nici o măsură. Hoţii, criminalii, mafioţii îşi continuă activităţile nestingheriţi. Acum, din nou venim noi şi atenţionăm, a nu ştiu câta oară, că populaţia este sub limita răbdării, că se moare de foame, se moare de frig, de boli despre care credeam că au dispărut. Adepta unui regim cu evidente caracteristici totalitare, puterea actuală din România nu pare dispusă deloc să ţină seama de situaţia grea a imensei majorităţi a românilor. Noi ne vom face, totuşi, datoria în continuare şi vom prezenta problemele oamenilor... (Proteste în sală.) care ne-au trimis în această înaltă instituţie a ţării... Domnule preşedinte, Vă rog să faceţi..., să-mi creaţi condiţii să-mi pot...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, domnilor senatori, vă rog să îl ascultăm pe domnul senator Nicolae Pătru cu maximă atenţie.
		Domnul Nicolae Pătru: În ultimii ani, judeţul Vâlcea s-a impus în atenţia opiniei publice şi a politicienilor prin momente de criză precum: Costeşti - 1999 şi Ocnele Mari - 2001. Ne facem datoria şi avertizăm că, în scurt timp, s-ar putea să se adauge un moment de mare criză şi anume: Berbeşti - 2002. Localitatea Berbeşti din Vâlcea, propusă cândva să devină oraş, arată acum ca după un bombardament şi, dacă am vorbit mai înainte despre acţiunea minerilor de la Costeşti şi de drama oamenilor de la Ocnele Mari, rămaşi fără case şi gospodării, subliniem că localitatea Berbeşti concentrează aspecte din ambele momente de criză anterioare. Fiind o localitate cu specific mineresc cunoaşteţi situaţia grea şi nemulţumirea minerilor faţă de condiţiile de muncă şi de viaţă. De asemenea, datorită dislocărilor masive de rocă din zonă au avut loc alunecări de teren care au afectat gospodăriile oamenilor... (Rumoare.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Nu, vă rog să vă opriţi, domnule senator! Stimaţi colegi, Dacă doriţi să interveniţi după declaraţia făcută de domnul senator Nicolae Pătru, grupul parlamentar mai are 6 minute. Vă rog să îl acultăm în linişte pe domnul senator. Vă rog, aveţi cuvântul!
		Domnul Nicolae Pătru: Puţin, aveţi răbdare. Dispunând de numeroase blocuri pentru locuinţe, spaţii comerciale, şcoli şi grădiniţe, inclusiv un liceu, acest preconizat oraş se stinge treptat prin sărăcirea şi plecarea populaţiei. Blocurile nu mai au încălzire, deşi se găsesc pe straturi de cărbune, nu au apă, iar unele dintre ele nu mai au nici curent electric. Proasta administrare a societăţii miniere, care ar trebui să asigure baza economică a localităţii, pusă la dispoziţia unor manageri, numiţi conform clientelismului politic, incapabili şi interesaţi, în acelaşi timp, să rezolve problemele societăţii, susţinerea unor firme-căpuşă, sunt cauzele generale ale acestei situaţii dramatice. Minerii de la Berbeşti se întreabă, pe bună dreptate, de ce o duc aşa rău, când rodul muncii lor, cărbunele, este în continuare căutat şi se vinde bine, având în vedere că CET Govora funcţionează cu acest cărbune, ca şi alte centrale termice din zonă. În acest timp, Societatea minieră Berbeşti are mari datorii la primărie, bulversând prin ele activitatea acestei instituţii. Este şi localitatea Berbeşti victima politicii iresponsabile a guvernanţilor postdecembrişti şi a aroganţelor "ciocoilor vechi şi noi", cum le spun chiar oamenii acestor locuri, aflaţi în pragul unei explozii de nemulţumire, vechilor şi actualilor conducători. Chiar ne este idiferent cum se prăpădesc oamenii, localităţile, capacităţile economice ale acestei ţări?! Până unde poate merge o asemenea indiferenţă?! Avem nevoie de noi tensiuni în societate?! Pe de altă parte, având în vedere situaţia insuportabilă a minerilor, prezentată mai sus, a lucrătorilor din industria de apărare, care sunt în stradă chiar în aceste momente, se impune, stimaţi guvernanţi, să comunicaţi cinstit cum preţurile aderării la NATO includ explozia şomajului, pe care o dirijaţi. Implicaţi-vă în folosul oamenilor, stimaţi guvernanţi, pentru că aţi declarat că aveţi soluţii pentru toate problemele. Dacă nu, daţi-vă la o parte înainte să vă prindă valul de mânie al mulţimii! Vă mulţumesc. (Aplauze; proteste.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Se pare că aţi avut o intervenţie fulminantă şi pentru aplauze, dar aţi epuizat şi timpul rezervat Grupului parlamentar P.R.M., mai erau înscrişi doi colegi de la Grupul parlamentar P.R.M., domnul senator Codreanu şi doamna senator Angela Bălan. Bănuiesc că se vor înscrie pentru data viitoare, întrucât domnul senator Pătru nu a fost darnic cu dumneavoastră, a fost numai cu cei de la putere.
		P.S.D.-ul mai are 6 minute, nu le-a epuizat. Au solicitat drept la replică, un minut, domnul senator Adrian Păunescu şi un minut domnul senator Vela. Aveţi cuvântul!
		Domnul Adrian Păunescu: Nici nu ştiu dacă am să mai am puterea unui minut. Am să vă spun doar atât: am fost invocat aici, mă rog, s-a despărţit de mine domnul senator liberal, am să îi răspund la problema pe care a pus-o, cu un aforism pe care l-am scris în timpul vieţii mele: "Nu cosumaţi prea multă energie pentru a forţa aceste uşi, sunt rabatabile!" (Aplauze, sala se amuză.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnul senator Ion Vela.
		Domnul Ion Vela: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Prin intervenţia mea am apărat de fapt medicii, am derapat, sau am făcut un derapaj pe o marmeladă care, de fapt, bolnavii nu au în spital. Nu doresc să intru în dispută cu colegul meu de Caraş-Severin pentru că ar însemna, probabil, să îi las o impresie proastă dacă aş spune ceea ce ştiu şi eu faţă de colegii dânsulu; îmi este coleg, totuşi, de judeţ şi de aceea mă abţin. Doar atât spun, două lucruri: ceea ce am vorbit sunt bine documentat şi cine doreşte îi pun documentaţia la dispoziţie. Al doilea lucru, de ştiut, nu sunt medic, dar sunt în Comisia pentru sănătate, ecologie, tineret şi sport a Senatului, nu sunt medic, dar cunosc destul de bine, din afară, managementul din sănătate şi aş vrea să mai spun următorul aspect: pentru a cunoaşte problemele de sănătate trebuie să fii pacient, trebuie să fii medic în cabinetul medical şi nu pe luciul sau malul apei Dunării şi trebuie să fii şi în Comisia pentru sănătate, ecologie, tineret şi sport. Mulţumesc. (Aplauze.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da. Mulţumim.
		Stimaţi colegi, La următorul punct în ordinea de zi, vă rog să îmi permiteţi să vă aduc la cunoştinţă că în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi: - Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2002 privind aprobarea plafonului de îndatorare publică externă a României pentru anul 2002; - Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente acestora; - Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor; - Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice centrale şi locale; - Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 167/2001 privind suspendarea aplicării prevederilor art. 35 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată; - Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2002 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind readmisia cetăţenilor proprii şi a altor persoane, semnat la Bucureşti, la 10 decembrie 2001; - Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 64/1999 pentru aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni; - Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 182/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române; - Legea privind înfiinţarea Universităţii Constantin Brâncoveanu din Piteşti; - Legea privind înfiinţarea Universităţii Nicolae Titulescu din Bucureşti; - Legea privind înfiinţarea Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad; - Legea privind înfiinţarea Universităţii George Bacovia din Bacău; - Legea privind înfiinţarea Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir din Bucureşti; - Legea privind înfiinţarea Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti; - Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2000 privind implementarea standardelor internaţionale pentru siguranţa navelor, prevenirea poluării şi asigurarea condiţiilor de muncă şi viaţă la bordul navelor maritime care utilizează porturile româneşti sau care navighează în apele naţionale; - Legea pentru modificarea şi completarea Legii partidelor politice nr. 27/1996; - Legea pentru modificarea alin. 1 al art. 103 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001; - Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari; - Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2001 privind unele măsuri pentru redresarea economico-financiară a Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice şi Termice TERMOELECTRICA - S.A.; - Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2001 pentru scutirea de la plata obligaţiilor bugetare aferente minelor şi carierelor închise aflate în conservare; - Legea pentru modificarea art. 12 din Legea nr. 33/1996 privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munţilor Apuseni; - Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat; - Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2001 privind unele măsuri de redresare financiară la Societatea Naţională Tutunul Românesc - S.A.; - Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 176/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României; - Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2001 pentru modificarea art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal; - Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Aveţi posibilitatea, în conformitate cu prevederile legale, să sesizaţi Curtea Constituţională, dacă apreciaţi că aceste legi conţin dispoziţii neconstituţionale.
		Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile art. 102 din Regulamentul Senatului, se solicită procedură de urgenţă pentru dezbaterea următoarelor proiecte de lege: - Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine; - Proiectul de Lege privind stabilirea dobânzii de referinţă de către Banca Naţională a României, şi pentru două propuneri legislative: propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi propunerea legislativă pentru declararea ca municipiu a oraşului Beiuş, judeţul Bihor. Dacă sunt intervenţii din partea dumneavoastră legate de una sau de toate cele 4 propuneri? Dacă nu sunt, vă rog să vă pronunţaţi prin vot în conformitate cu Regulamentul Senatului. Vă rog să votaţi! Solicitare aprobată de plen cu 90 de voturi pentru, 16 contra şi o abţinere, pentru toate cele 4 proiecte de lege şi propuneri legislative.
		Se impune, conform punctului 5 din ordinea de zi, să constituim 3 comisii de mediere. O primă comisie de mediere pentru soluţionarea textelor în divergenţă apărute la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2002. Grupul parlamentar P.S.D. (social-democrat şi umanist) - 3 propuneri. Aveţi cuvântul! Doamna Maria Antoaneta Dobrescu: Propunem pe domnii senatori Avram Crăciun, Toma Constantin şi Hârşu Ion.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Grupul parlamentar P.R.M. - 2 propuneri.
		Doamna Angela Mihaela Bălan: Doamna senator Maria Ciocan şi domnul senator Vasile Horga.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Grupul parlamentar P.N.L. - o propunere.
		Domnul Corin Penciuc: Domnul senator Dan Constantinescu.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. U.D.M.R. - o propunere.
		Domnul Szabó Károly Ferenc: Domnul senator Puskás Valentin-Zóltan.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Dacă nu sunt intervenţii, vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Comisie de mediere aprobată de plenul Senatului cu 98 de voturi pentru, două împotrivă, 3 abţineri.
		O a doua comisie de mediere pentru soluţionarea textelor în divergenţă la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001. Grupul parlamentar P.S.D. (social-democrat şi umanist) - 4 propuneri.
		Doamna Maria Antoaneta Dobrescu: Propunem pe domnul senator Apostolache Victor, doamna senator Sporea Elena, domnul senator Matei Viorel şi domnul senator Mocanu Vasile.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. P.R.M. - o propunere.
		Doamna Angela Mihaela Bălan: Domnul senator Dumitru Codreanu.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. P.D. - o propunere.
		Domnul Constantin Bălălău: Domnul senator Aurel Pană.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: U.D.M.R. - o propunere.
		Domnul Szabó Károly Ferenc: Domnul senator Pete Stefan.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să mă iertaţi, nu ştiu dacă s-a auzit. Eu n-am auzit.
		Domnul Szabó Károly Ferenc: Pete Stefan.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Pete Stefan. Mulţumesc. Dacă nu sunt intervenţii, vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Comisie aprobată de plenul Senatului cu 93 de voturi pentru, unul împotrivă şi două abţineri.
		Şi o a treia comisie de mediere pentru soluţionarea textelor în divergenţă apărute la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 109/2000. Grupul parlamentar P.S.D. (social-democrat şi umanist) - 3 propuneri.
		Doamna Maria Antoaneta Dobrescu: Propunem pe domnii senatori Ioan Pop de Popa, Ion Iliescu şi doamna senator Fevronia Stoica.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. P.R.M. - 2 propuneri.
		Doamna Angela Mihaela Bălan: Domnii senatori Ion Cârciumaru şi Constantin Găucan.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. P.D. - o propunere.
		Domnul Constantin Bălălău: Domnul senator Ion Vela.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. P.N.L. - o propunere.
		Domnul Corin Penciuc: Senator Corin Penciuc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Dacă nu sunt intervenţii, vă rog să votaţi. Comisie aprobată de plenul Senatului cu 89 de voturi pentru, două contra şi 4 abţineri.
		La punctul 6 în ordinea de zi avem raportul comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2002 pentru completarea art. 6 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiilor Domeniilor Statului. Vă rog să observaţi că cei pe care noi i-am trimis în comisia de mediere au impus punctul de vedere al Senatului. Deci, să luăm act, prin vot, de raportul înaintat de către colegii din comisia de mediere. Vă rog să votaţi! Cu precizarea că această lege are caracter organic. Deci, raportul comisiei de mediere este aprobat în varianta Senatului cu 94 de voturi pentru, 6 împotrivă şi 3 abţineri.
		La punctul 7 în ordinea de zi avem raportul comisiei de mediere pentru soluţionarea textelor în divergenţă la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/1998 privind acreditarea şi infrastructura pentru evaluarea conformităţii. Dacă sunt intervenţii, vă rog să observaţi că au fost aprobate de colegi textele în varianta Camerei. Sunt intervenţii pe soluţiile propuse? Dacă nu sunt intervenţii, eu vă propun să dăm un singur vot pe raport, pentru că agreăm cu toţii toate propunerile, deşi sunt în varianta Camerei. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra amendamentelor existente în raport, în primul rând. Amendamente aprobate de plenul Senatului cu 99 de voturi pentru, 8 împotrivă şi 4 abţineri. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra raportului comisiei de mediere. Raport aprobat de plenul Senatului cu 102 voturi pentru, 8 împotrivă şi 3 abţineri.
		La punctul 8 în ordinea de zi avem un alt raport al comisiei de mediere pentru soluţionarea textelor în divergenţă la proiectul de Lege privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului. Textele toate sunt în varianta Senatului. Legea a avut caracter organic. Deci, supun votului dumneavoastră să luăm act despre raportul comisiei de mediere. Textele sunt toate ale Senatului. Raport aprobat de plen cu 90 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 3 abţineri.
		La punctul 9 avem raportul comisiei de mediere pentru soluţionarea textelor în divergenţă la proiectul de Lege privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante. Avem textele Senatului, dar avem şi un singur text comun propus de comisie. Dacă există vreo intervenţie? Dacă nu, supun acest text votului dumneavoastră. Text aprobat de plenul Senatului cu 91 de voturi pentru, 8 împotrivă şi o abţinere. Supun votului Senatului raportul comisiei de mediere. Raportul la acest proiect de lege este aprobat de plenul Senatului cu 97 de voturi pentru, 8 împotrivă şi 3 abţineri.
		La punctul 10 în ordinea de zi avem raportul comisiei de mediere pentru soluţionarea textelor în divergenţă la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România. Avem, de asemenea, textele Senatului. Avem şi două texte ale Camerei Deputaţilor, la punctele 5 şi 6, în raport. Dacă sunt intervenţii din partea dumneavoastră? Nefiind, vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra textelor propuse de comisia de mediere în varianta Camerei. Texte aprobate de plenul Senatului cu 94 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 6 abţineri. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra raportului comisiei de mediere. Raport aprobat de plen cu 99 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 8 abţineri.
		Stimaţi colegi, Să intrăm în dezbaterea proiectului de Lege înscris la punctul 11, proiectul de Lege privind protecţia informaţiilor clasificate. Invit iniţiatorii să-şi ocupe locul. Invit colegii noştri din Comisia pentru apărare şi Comisia juridică: domnii preşedinţi Sergiu Nicolaescu şi Aristide Roibu. Vă rog să vă ocupaţi locurile! Invit pe iniţiatori să prezinte succint expunerea de motive. Aveţi cuvântul! Vă rog să stabiliţi care dintre dumneavoastră vorbeşte. Domnul Stan, vă rog, aveţi cuvântul! Vă rog, domnule deputat! Colegul nostru, domnul deputat Stan.
		Domnul Ion Stan - deputat: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor senatori, Protecţia informaţiilor clasificate reprezintă în statul de drept o necesitate impusă de imperativul apărării eficiente a valorilor supreme ale ţării, ale celor mai importante interese economice, tehnico-ştiinţifice, de securitate, apărare şi siguranţă naţională, consfinţite de Legea fundamentală a României. Prin proiectul Legii privind protecţia informaţiilor clasificate se are în vedere constituirea sistemului naţional de apărare a secretului de stat şi a secretului de serviciu. Legea se adresează, în principal, autorităţilor publice şi altor instituţii ale statului, care prin natura activităţii lor, elaborează, păstrează, ori lucrează cu informaţii secrete, iar în subsidiar, autorităţilor şi persoanelor anume stabilite pentru a realiza protecţia acestor categorii de informaţii. Răspunderile nemijlocite pentru informaţiile clasificate revin deţinătorilor acestora care vor primi, în acest sens, asistenţa de specialitate a autorităţilor publice competente în condiţiile legii. În proiect sunt cuprinse prevederi şi în legătură cu protecţia informaţiilor clasificate, care fac obiectul cooperării ori înţelesurilor cu alte state. În cuprinsul legii sunt prevăzute dispoziţii exprese prin care se interzice clasificarea informaţiilor în scopul eludării legii, acoperirea erorilor administrative, privării persoanelor de drepturile lor legitime sau în alte scopuri abuzive, realizându-se în acest fel, corelarea cu prevederile Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public. Constituind, în acelaşi timp, o imperioasă necesitate internă şi o premisă pentru integrarea ţării noastre în structurile euroatlantice, adoptarea Legii privind protecţia informaţiilor clasificate reprezintă o parte importantă a eforturilor puterii legislative din România pentru perfecţionarea cadrului normativ intern în materia protecţiei informaţiilor clasificate. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Şi eu vă mulţumesc. Îi rog pe cei doi preşedinţi să desemneze vorbitorul. Deci, domnul preşedinte Aristide Roibu, din partea Comisiei juridice. Aveţi cuvântul!
		Domnul Aristide Roibu: Vă mulţumesc domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Cu adresa nr. L 116/28 februarie 2002, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au fost sesizate spre dezbatere şi întocmirea raportului comun la proiectul de Lege privind protecţia informaţiilor clasificate, propunere legislativă, adoptat de Camera Deputaţilor. În şedinţa din 3 aprilie 2002, comisiile au luat în dezbatere proiectul de lege şi au hotărât cu majoritate de voturi, o abţinere - doamna senator Norica Nicolai -, să adopte raport de mediere, fără amendamente. Comisia pentru drepturile omului şi minorităţi a avizat favorabil cu amendamente, proiectul de lege. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a prezentat un număr de 39 de amendamente la proiectul de lege, pe care, din considerente privind urgentarea adoptării legii, nu le mai susţine în plenul Senatului, urmând ca propunerile făcute să constituie o bază de discuţii pentru viitor. De asemenea, au fost formulate şi supuse amendamente de către domnul senator Ionel Alexandru, care, supuse dezbaterii, au fost respinse de comisii. Amendamentele formulate de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, de Comisia pentru drepturile omului şi de către domnul senator Ionel Alexandru se regăsesc în anexă. În conformitate cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare şi urmează a fi adoptat potrivit art. 74 alin. 2 din Constituţia României.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Îl consult pe domnul preşedinte Sergiu Nicolaescu dacă doreşte, în numele Comisiei pentru apărare, să spună câteva cuvinte? Vă rog!
		Domnul Sergiu Nicolaescu: Nimic de adăugat, domnule preşedinte.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Stimaţi colegi, Dacă cealaltă comisie care a dat aviz doreşte să susţină punctele de vedere. Deci, Comisia pentru drepturile omului, domnul senator Frunda, vă rog!
		Domnul Frunda György: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Distins Senat, În numele Comisiei pentru drepturile omului şi minorităţi naţionale, declarăm că ne retragem amendamentele pe care le-am făcut cu ocazia avizării acestui proiect de lege, ţinând cont de urgenţa dezbaterii ei, de faptul că am ajuns la concluzia că această lege trebuie aplicată şi, după o perioadă rezonabilă de aplicare, dacă va fi necesară, vom iniţia modificarea unor articole. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Şi eu vă mulţumesc dumneavoastră. Declar deschise dezbaterile generale. Vă rog să prezentaţi punctul de vedere al grupurilor parlamentare. Grupul parlamentar P.S.D. (social-democrat şi umanist) - domnul senator Nicolescu. Aveţi cuvântul!
		Domnul Constantin Nicolescu: Stimaţi colegi, În ultima perioadă, România a fost implicată într-un amplu proces de control şi verificare pe linie militară şi civilă din partea unor delegaţii ale S.U.A. şi NATO. Pe lângă performanţele militare şi îndeplinirea angajamentelor din Planul naţional de aderare, România va trebui să implementeze un sistem performant pentru protecţia şi controlul informaţiilor clasificate. Astfel, A.N.S. a elaborat norme privind protecţia informaţiilor clasificate ale organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord în România, aprobate de Guvernul României, care cuprind reglementări specifice cu privire la securitatea documentelor, securitatea personalului, securitatea fizică, INFOSET, securitatea industrială, educaţia de securitate şi activitatea de pregătire şi perfecţionare a persoanelor care au sau urmează să aibă acces la informaţiile clasificate ale NATO. Perspectiva aderării României la NATO impune identificarea, formarea, perfecţionarea şi certificarea unui număr cât mai mare de specialişti în domeniu, apţi să se integreze rapid în structurile operaţionale ale Alianţei. Identificarea funcţiilor care necesită accesul la informaţiile clasificate ale NATO este un proces care trebuie racordat permanent cu dinamica ascendentă a atribuţiilor ce revin României în procesul integrării. Evaluarea modului de îndeplinire a obiectivelor cuprinse în Capitolul IV - "Probleme de securitate" - din Programul Naţional de Aderare, ciclul III, realizată cu prilejul recentei vizite efectuate în România de experţii NATO, a evidenţiat progresul real înregistrat în cadrul sistemului naţional de protecţie a informaţiilor clasificate NATO, care asigură, încă de pe acum, baza credibilă şi necesară pentru dezvoltarea în continuare a schimbului de informaţii între România şi NATO. Am prezentat aceste câteva elemente, pentru a susţine că actuala lege vine să întregească pachetul de acte normative, care să dea încredere Alianţei NordAtlantice că în România se poate lucra cu documente care au un circuit dispus conform unei legi, şi nu unor păreri, în particular. Am rugămintea la dumneavoastră să încercăm ca după această lungă dezbatere în Camera Deputaţilor, cât şi etapele care au fost parcurse, să încercăm astăzi să votăm această lege pentru a intra într-o reglementare normală. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, mulţumesc. Grupul parlamentar P.R.M., domnul senator Dumitru Badea. Aveţi cuvântul!
		Domnul Dumitru Badea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor, Sigur că Legea informaţiilor clasificate, pe care o dezbatem astăzi, şi am pus cuvântul "dezbatem" între ghilimele, este una dintre cele mai proaste legi, probă incontestabilă a poziţiei obediente... (Rumoare, vociferări.) Este părerea grupului nostru, ne pare rău!... probă incontestabilă a poziţiei obediente a Parlamentului faţă de Guvern. După ce în Camera Deputaţilor a fost dezbătută, revăzută, rectificată, respinsă, reluată, reanalizată, rămânând în cele din urmă nemodificată în substanţa ei, deşi s-ar fi impus, opinia publică, la curent de câţiva ani cu acest demers legislativ, şi-a pus speranţa în noi, în Senat, că vom reuşi să dăm acestui domeniu o reglementare corespunzătoare societăţii pe care vrem s-o construim, etapei în care ne găsim şi, nu în ultimul rând, în acord cu legislaţia din ţările NATO şi ale Uniunii Europene. Totul a rămas în domeniul dezideratului, încă din momentul în care la Comisia pentru apărare ni s-a impus, fără a ni se da timpul necesar pentru o prealabilă documentare, să definitivăm raportul în 24 de ore. Conştienţi de sarcina pe care o avem, ne-am aplecat cu toată atenţia asupra legii, fiind propuse 39 de amendamente, marea majoritate adoptate cu unanimitatea membrilor comisiei prezenţi. Al doilea moment, care dovedeşte că la mijloc nu sunt decât nişte interese care ar fi fost lezate prin acceptarea de către plen a amendamentelor Comisiei pentru apărare, a fost poziţia Comisiei juridice, care, deşi raportor ca şi noi, situându-se în poziţia judecătorului suprem, respectiv a cenzorului-şef, a declarat ca inoportune, după opinia unui distins jurist, chiar aberante, amendamentele Comisiei pentru apărare, a conceput un raport separat prin care, probabil, în urma unor indicaţii venite din afara Senatului, a menţinut legea în forma venită de la Camera Deputaţilor. Realizând că aprecierea ca aberante a amendamentelor Comisiei pentru apărare nu este de ajuns, a fost introdusă "starea de necesitate", prin afirmaţia unui oarecare ofiţer S.R.I., în timpul dezbaterii în Comisia juridică, de reţinut, tot în Comisia juridică, cum că, şi citez: "Sunt semnale primite din exterior, potrivit cărora, dacă România nu finalizează Legea informaţiilor clasificate până la 16 aprilie, ar avea mari probleme în privinţa aderării". Iată, cum aşa-zisa presiune a timpului şi ameninţarea a devenit o practică deja, acreditându-se ideea că orice propunere de amendare a unei legi importante, din păcate cam 2-3 legi pe sesiune, amendare care nu convine guvernanţilor, semnifică intenţia de tergiversare şi, deci, intenţia de a întârzia paşii către organismele europene. Pentru a demonstra că legea este imperfectă, incoerentă (să mă scuze iniţiatorii!), uneori, ilogică, şi nu în ultimul rând, realizată pentru a satisface orgolii şi interese, nu voi da decât un singur exemplu: activitatea de coordonare a protecţiei informaţiilor clasificate intră, după noua lege, în sarcina a patru instituţii - C.S.A.T., S.R.I. - printr-o unitate specializată, Autoritatea Naţională de Securitate (este drept, numai pentru informaţiile clasificate NATO) şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, instituţie subordonată Guvernului. Sunt mai mulţi coordonatori şi controlori decât controlaţi. Din păcate, unii, de exemplu - C.S.A.T. -, nu au nici o posibilitate de a îndeplini această atribuţie decât dacă îşi măresc aparatul cu cel puţin 50 de persoane, transformându-se dintr-un organ decizional în instituţie lucrativă, eventual sub ordinea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, deci a Guvernului. Având în vedere împrejurările concrete în care discutăm această lege, cerinţele formulate de NATO, pe care până la urmă, în lipsă de alte probe, trebuie să le acceptăm aşa cum ne-au fost prezentate, nu de Guvern, ci de S.R.I., Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota această lege, cu toate neajunsurile şi imperfecţiunile sale. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumim, domnule senator. Deci, prin punctul dumneavoastră de vedere aduceţi critici pe anumite texte, dar susţineţi proiectul de lege. Grupul parlamentar P.N.L., doamna senator Norica Nicolai.
		Doamna Norica Nicolai: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nici noi nu putem susţine că ne aflăm în prezenţa unei legi inteligente. Dincolo de conţinutul acestui act normativ, pe care nu este nici locul, nici cazul să-l comentez, trebuie să iau ca un bun câştigat declaraţia mai multor parlamentari, chiar şi din partidul de guvernământ, că este o lege perfectibilă. De principiu, ar trebui să ne fie ruşine că nu facem legi bune şi aşteptăm să le perfecţionăm în continuare, dar aceasta este o chestiune care ţine de comportamentul nostru. Trebuie să precizez că, în nici un caz, Grupul parlamentar liberal nu va vota împotriva acestei legi. Însă va vota împotriva unui comportament nedemocratic, care prevede o dezbatere de câţiva ani în Camera Deputaţilor, din dorinţa de a perfecţiona o lege şi o dezbatere constrânsă, pe care nu doresc s-o comentez în Senat, că este absolut jenantă din punctul de vedere al democraţiei parlamentare. Cred că NATO va trebui să introducă, după comportamentul parlamentarilor români, un alt criteriu: acela al calităţii şi nu al cantităţii, care înseamnă setul de acte normative, necesar a fi avute în sacoşa cuiva pe 16 aprilie 2002.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Grupul parlamentar P.D. doreşte să-şi expună punctul de vedere? Deci, este indiferent faţă de acest proiect de lege. Grupul parlamentar U.D.M.R., vă rog. Domnul senator Szabó. Aveţi cuvântul, domnule senator!
		Domnul Szabó Károly Ferenc: Domnule preşedinte, Onorat Senat, Ne aflăm, fără îndoială, în faţa unui proiect de lege cât se poate de important, aş spune, chiar fundamental. Istoria acestuia, care a început, de fapt, în legislatura 1992-1996 şi a fost marcată de dezbateri furtunoase şi în Senat, şi în Camera Deputaţilor, deci, istoria acestui proiect de lege oglindeşte, oarecum, drumul pe care l-a parcurs ţara noastră în perioada din urmă şi eu cred că acest drum indică o direcţie corectă. Prin urmare, datorită faptului că mă număr printre aceia care am declarat că nu este bine să susţinem acum unele amendamente, chiar dacă ele, puteţi să vă convingeţi, sunt cât se poate de întemeiate, recunoscând, sub imperiul unei presiuni extrem de greu de acceptat, dar până la urmă, de acceptat, nevoia de a legifera această chestiune înlăuntrul unui termen, oarecum presant, Grupul parlamentar U.D.M.R. va sprijini forma care v-a fost sugerată în raport. Sigur că ar fi extrem de util să avem dezbateri mai îndelungate şi de substanţă pe această temă. Eu m-aş rezuma la a exemplifica nevoia aceasta a punerii pe picioare a unui mecanism important de protejare a informaţiilor, mai ales acelea care fac parte din anumite etape ale procesului decizional, chiar la nivelul Guvernului. Dacă acest mecanism ar fi implementat cât de curând, atunci membrii Parlamentului ar fi luat cunoştinţă prin alte mijloace decât dintr-un cotidian - şi numai dintrunul! - în legătură cu un pachet de măsuri care merită tot sprijinul nostru - şi sper că îl va obţine - decât a făcut-o, nu-i aşa?, până acum. Acestea fiind zise, vă rog, onoraţi colegi, să sprijiniţi forma acestui proiect de lege prezentată de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Totodată, acceptaţi ideea că excesele de calificative - care s-au adresat colegilor din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţa teritoriului - au depăşit cumva caracterul umoristic şi ele fac parte dintr-un mediu al jurnalisticii noastre care ar trebui oarecum epurat. (Aplauze.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator! Stimaţi colegi, Aţi ascultat punctele de vedere ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare. Doriţi în nume propriu sau al comisiei? Poftiţi, vă rog! Aveţi cuvântul, domnule senator!
		Domnul Sergiu Nicolaescu: În nume personal, domnule preşedinte. Vreau să mulţumesc Senatului pentru votul pe care îl va da la această lege şi să vă asigur că în toamnă, înainte de căderea zăpezii, vom avea o lege foarte bună. (Discuţii, rumoare.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Stimaţi colegi, Eu cred că această lege foarte bună o avem azi, deoarece altfel nu cred că ar trece prin Senat, în condiţiile în care nu aţi agrea-o. (Râsete, discuţii.) Din sală: Ei, nu ar trece!
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Cred că aceasta este responsabilitatea publică pe care o avem cu toţii. Stimaţi colegi, Conform regulamentului, supun votului dumneavoastră sistarea dezbaterilor generale la acest proiect de lege. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Cu 99 de voturi pentru, 8 împotrivă şi 9 abţineri, această solicitare este agreată de plenul Senatului. Îi consult pe cei doi senatori care mai au amendamente în afara comisiilor dacă renunţă la ele. Doamna senator Norica Nicolai insistaţi în amendamente? Nu. Domnul senator Ionel Alexandru? Este absent, deci nu poate insista. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră, în conformitate cu regulamentul, raportul comisiilor sesizate în fond. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Raport aprobat de plenul Senatului cu 100 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 15 abţineri. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să vă exprimaţi prin vot, cu precizarea că legea are caracter ordinar. Aprobată de plenul Senatului cu 103 voturi pentru, 9 împotrivă şi 11 abţineri. Îi felicit pe reprezentanţii tuturor grupurilor parlamentare pentru votarea acestui proiect de lege. (Aplauze.)
		Întrucât proiectul de lege a fost votat în varianta trecută prin Camera Deputaţilor, el va fi depus la secretarul general al Senatului având posibilitatea, în condiţiile în care apreciaţi că el ar conţine prevederi neconstituţionale, să sesizaţi Curtea Constituţională, pentru a decurge şi termenul de sesizare al Curţii.
		Doamna Angela Mihaela Bălan (din sală): Listă!
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da. În numele grupurilor parlamentare, dispun să fie eliberată câte o listă. Vă consult dacă putem lua în dezbatere proiectul de Lege privind graţierea şi procedura acordării graţierii. Da? Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări vă rog să vă ocupaţi locurile. Din partea Executivului, domnul ministru Acsinte Gaspar. Vă rog să prezentaţi expunerea de motive. Aveţi cuvântul, domnule ministru!
		Domnul Acsinte Gaspar - ministru pentru relaţia cu Parlamentul: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori, Proiectul de lege pe care îl propun...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog, mai aproape de microfon, că nu se aude.
		Domnul Acsinte Gaspar: ...Proiectul de lege pe care îl prezint, şi al cărui iniţiator sunt, are ca obiect stabilirea graţierii şi a procedurii acordării graţierii. În momentul de faţă, în vigoare există un decret din anul 1952 care, prin 3 articole, stipulează procedura de acordare a graţierii. Având în vedere că prin Constituţie au fost stabilite competenţa Preşedintelui pentru acordarea graţierii individuale, iar graţierea colectivă prin lege organică de către Parlament, am încercat să prezint în proiect toată procedura legată la fiecare categorie de graţieri în parte: graţierea individuală; graţierea colectivă; dispoziţiile comune. Proiectul de lege a fost aprobat de Camera Deputaţilor în şedinţa din 5 martie, iar Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, examinând acest proiect de lege în şedinţa din 27 martie, propune Senatului adoptarea lui, cu amendamentele prevăzute în anexă, amendamente pe care, în calitate de iniţiator, mi le însuşesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: În totalitate!
		Domnul Acsinte Gaspar: În totalitate!
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule ministru. Domnule secretar Predescu, Vă rog să prezentaţi raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.
		Domnul Ion Predescu: Am foarte puţin de adăugat, domnule preşedinte. Este vorba de cadrul legal în care poate fi acordată - condiţii, procedură, modalităţi - atât graţierea individuală de către Preşedintele României, cât şi graţierea colectivă de către Parlament. Cu amendamentele care fac parte integrantă din raport, solicit Domniilor voastre să fiţi de acord cu forma care rezultă potrivit raportului nostru şi amendamentele complinitoare.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Declar deschise dezbaterile generale. Doriţi să exprimaţi punctul de vedere al grupurilor parlamentare? Nu. Stimaţi colegi, Vă rog să observaţi că iniţiatorul este de acord cu toate amendamentele înscrise în raport, formulate în faţa Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Daţi-mi voie să prezint caracterul legii: legea este organică. Nu există puncte de vedere contrarii legate de această lege. Supun votului dumneavoastră, în primul rând, raportul comisiei sesizate în fond. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Raport aprobat de plenul Senatului cu 98 de voturi pentru, 7 împotrivă şi două abţineri. Totuşi, având în vedere faptul că avem prezent în plenul Senatului un fost ministru al justiţiei, îl invit pe domnul Mircea Ionescu-Quintus să spună la dezbateri generale câteva cuvinte.
		Domnul Mircea Ionescu-Quintus: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Nu vă voi reţine decât jumătate de minut. Consider că era absolut necesară o reglementare a procedurii graţierii, după o lege care are acum o vechime de 10 ani şi care nu mai corespundea împrejurărilor actuale. Vreau să-l felicit pe domnul ministru Gaspar, cu care am lucrat acum vreo 10 ani în asemenea împrejurări, pentru că a adus, într-adevăr, în faţa noastră o lege care merită să fie susţinută. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Stimaţi colegi, Vă rog să-mi permiteţi să repet. Amendamentele formulate de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi raportul comisiei sesizată în fond au fost aprobate de plenul Senatului cu 98 de voturi pentru, 7 împotrivă şi două abţineri. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu, cu precizarea caracterului legii de lege organică. Vă rog să votaţi! Proiect de lege aprobat de plenul Senatului cu 108 voturi pentru, două împotrivă şi 8 abţineri, în condiţiile art. 72 alin. 1 din Constituţie. Vă mulţumesc.
		Vă propun să luăm în dezbatere proiectul de lege înscris la punctul 13 privind protecţia împotriva efectelor fumatului. (Rumoare, discuţii, vociferări.) Am înţeles că data trecută s-a amânat, dar nu ştiu din ce cauză. Bănuiesc că nu datorită faptului că nu mai avem ţigări la noi. Dumneavoastră ştiţi. Am ajuns la amendamente. Vă rog să luaţi loc! Domnul deputat, în calitate de iniţiator. Sunt mai multe amendamente, dar eu îmi aduc aminte că data trecută parcă s-au blocat discuţiile, întrucât era nu ştiu ce directivă europeană. S-a discutat ceva. Nu? La alt proiect de lege. Pe mapa mea scrie, o dată "retras" - cu roşu - şi "suspendat" - cu negru. S-a ajuns la dezbaterea amendamentelor propuse. Deci, dezbaterile generale bănuiesc că s-au încheiat. Din sală, mai multe voci: Nuuu!...
		Domnul Ion Cârciumaru: Da, da, da! Suntem la amendamente, domnule preşedinte.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: La amendamente? La dezbateri generale. Uitaţi, doamna senator Sporea doreşte să ia cuvântul.
		Domnul Ion Cârciumaru: S-a discutat. Au fost discuţii generale.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: S-au discutat, dar nu s-au încheiat. Mai doreşte cineva la dezbateri generale să ia cuvântul?
		Domnul Ion Cârciumaru: S-au încheiat, domnule preşedinte.
		Domnul Adrian Păunescu (din sală): Să mergem la o ţigară! (Discuţii, rumoare, râsete.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să o ascultăm pe doamna senator Sporea şi v-aş ruga să vă pronunţaţi şi referitor şi la ce s-a întâmplat cu proiectul de lege până în acest moment. Până la ora 18,00 şi două minute când începe transmisiunea radiofonică avem timp să facem încă un proiect de lege.
		Doamna Elena Sporea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Proiectul de lege privind protecţia împotriva efectului fumatului a fost un proiect de lege scurt. Iniţiatorul a venit cu un poriect care a avut 8 articole. S-a venit cu amendamente, cu îmbunătăţiri, unele dintre ele cu reglementări din Uniunea Europeană, neţinându-se cont de câteva elemente pe care eu le voi expune aici. La art. 3 punctul 8, privind inscripţionarea pe pachetul de ţigarete a conţinutului de gudron, nicotină şi monoxid de carbon din fumul de ţigaretă, aş solicita o amânare a inscripţionării de minimum 3 ani, pentru următoarele motive: În Uniunea Europeană, în prezent, monoxidul de carbon nu este inscripţionat. Măsurarea celor 3 componente necesită dotarea corespunzătoare a fabricilor de ţigarete cu aparatură necesară, adoptarea metodologiei de determinare, conform metodelor standard la nivel internaţional, şi anume: ISO 10315, ISO 4387, ISO 8454, precum şi pregătirea în materie a personalului de execuţie. Potrivit legislaţiei europene, verificarea nivelelor inscripţionate pe pachetul de ţigarete se face de către un laborator naţional neutru care va avea acest unic obiectiv de verificare conform metodei ISO 8243, laborator care, în prezent, la noi nu există. Precizăm că dotarea laboratoarelor, pregătirea cadrelor, însuşirea şi adoptarea metodelor sunt extrem de costisitoare şi necesită timp de pregătire şi bani. În acest sens, exemplificăm faptul că Grecia, datorită dificultăţilor socioeconomice, a beneficiat de derogare în acest sens. Aş dori să retrimitem acest proiect încă o dată la comisie... (Rumoare, discuţii, vociferări.)...pentru a-l analiza încă o dată şi a-l executa aşa cum trebuie, deoarece este un proiect destul de important. În proiectul iniţial se specifica numai că fumatul în localurile publice este interzis şi specifica unde şi cum este interzis. S-a intrat în amănunte foarte multe referitor la directivele europene, neţinându-se seama de situaţia socioeconomică a României. De aceea, v-aş solicita să trimitem proiectul din nou la comisie.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: V-aş ruga să faceţi precizarea dacă solicitaţi acest lucru în numele unui grup parlamentar, ca să ştiu.
		Doamna Elena Sporea: Da, solicit acest lucru în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat (social-democrat şi umanist). (Vociferări.)
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, doamna senator. Domnule preşedinte, Punctul de vedere.
		Domnul Ion Cârciumaru: Domnule preşedinte, Nu sunt de acord cu punctul de vedere al doamnei senator, deoarece în şedinţa din 25 martie 2002, Ministerul Sănătăţii şi Familiei a venit cu toate reglementările pe care noi le-am introdus în această lege, le avem introduse în partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, conţinute la art. 6, exact aşa cum a spus doamna senator. Aşa că nu mai văd de ce trebuie să mai meargă la comisie când sunt inscripţionate în cadrul legii.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să observaţi că precizările făcute de doamna senator Sporea nu se regăsesc în punctul 8 al art. 3. Eu am verificat imediat.
		Domnul Ion Cârciumaru: La art. 6, domnule preşedinte.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Bun. Stimaţi colegi, Regulamentul mă obligă să supun votului dumneavoastră solicitarea doamnei senator Sporea, dar, înainte de asta, ofer cuvântul domnului senator Adrian Păunescu.
		Domnul Adrian Păunescu: Eu am o nelămurire de ordin lingvistic. Protecţia aceasta este împotriva efectelor sau a fumatului? Pentru că dacă este împotriva efectelor, ea are un caracter foarte complex. Vreau să reamintesc, dacă nu cumva să vă spun, că în Rusia Sovietică, într-un oraş din Estul Îndepărtat, în fiecare zi de 7 noiembrie, de după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, apărea un tip care striga: "Smert' vragam capitalu" şi toată lumea zicea: URAA! Până când un securist se întreba de ce este entuziasmată lumea de strigătul acestuia, că, uite, înseamnă "Moarte duşmanilor capitalului". Sunt toate cuvintele, dar, ia gândiţi-vă ce înseamnă. Erau toate cuvintele de rigoare: şi moarte, şi duşmanii, şi capitalul, numai că "Moarte duşmanilor capitalului" însemna chiar moartea celor care ovaţionau. Noi împotriva cui ne protejăm? A efectelor fumatului sau a fumatului? Aşa că eu cred că trebuie să ne mai gândim. Eu m-am lăsat de fumat de 22 de ani. Dar legea pe care o facem trebuie să dureze măcar atât.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Puskás.
		Domnul Puskás Valentin-Zóltan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Trebuie să decidem odată. O decizie politică. Dorim să facem o asemenea lege sau nu? Pentru că am început un meci de ping-pong, du-te la comisie, du-te înapoi. Dacă merge înapoi la comisie, să mai consumăm 10 minute să spunem care sunt problemele legate de această lege, pentru că de la minister a venit o lege foarte complexă cu care sunt absolut de acord. Comisia mi se pare că a preluat toate amendamentele de la Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Sunt o serie de probleme, aşa cum a spus şi doamna senator, care nu pot fi puse în aplicare în 1-2 ani, deoarece necesită investiţii cu adevărat serioase din partea celor care vor controla ce anume ţigări pot intra în comerţ, din cauza unor efecte nocive şi aşa mai departe. Dar să clarificăm, că azi trimitem înapoi pentru un lucru, săptămâna viitoare revine, iar trimitem înapoi şi jucăm acest ping-pong încă o lună-două-trei, 5 ani şi aşa mai departe. Să vedem toate problemele legate...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Sigur.
		Domnul Puskás Valentin-Zóltan: Vă rog foarte mult! Care sunt toate problemele legate de acest proiect de lege, să le trimitem pe toate...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog să staţi puţin! Plenul nu poate da indicaţii serioase, ci poate stabili doar dacă un proiect de lege respectă normele europene în materie, iar doamna senator Sporea a spus că nu. Dacă ar fi prezent la dezbateri reprezentantul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, sigur că noi avem obligaţia să-l consultăm, fiindcă, în calitate de iniţiatori, au un astfel de proiect de lege în numele Guvernului.
		Domnul Puskás Valentin-Zóltan: Domnule preşedinte de şedinţă, Nu m-am referit la ce respectă sau ce nu. Trebuie studiat, dar acum să vedem, fiecare să-şi spună părerea ce trebuie încă studiat, ca în cadrul comisiei să fie reanalizat acest proiect de lege în totalitate. Asta am vrut să spun. Nu să trimitem acum pentru o problemă, mâine pentru alta. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator!
		Domnul Ion Cârciumaru: Domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Aveţi 30 de secunde. Vă rog!
		Domnul Ion Cârciumaru: 30 de secunde?! În primul rând, vreau să-i spun domnului senator Adrian Păunescu că legea este pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun. Aşa spune titlul legii. 2. Ministerul Sănătăţii şi Familiei, ultima dată când am discutat, doamna Luminiţa Gheorghiu şi-a spus cuvântul prin care a anunţat că am preluat absolut toate prevederile din legea propusă de dânşii. A fost de acord cu această lege.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Numai puţin! Guvernul are un proiect de lege separat de acesta?
		Domnul Ion Cârciumaru: Nu mai are. A avut o propunere. Guvernul nu are nici un fel de propunere. Ministerul Sănătăţii şi Familiei a avut şi l-am introdus în acest proiect de lege.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Bun. Vă mulţumesc, domnule senator! Stimaţi colegi, Declar închise dezbaterile generale la acest proiect de lege. Fiind făcută solicitarea în numele unui grup parlamentar, de retrimitere la comisie pentru dezbateri în fond, în prezenţa reprezentantului Ministerului Sănătăţii şi Familiei - deoarece ei aveau un proiect de lege - eu supun votului această solicitare. În situaţia în care va fi respinsă, vom trece la dezbaterea amendamentelor.
		Domnul Ion Cârciumaru: Ministerul Sănătăţii şi Familiei a venit la comisie cu proiectul dânşilor şi l-am discutat. Ce să mai discutăm?
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnule preşedinte, Daţi-mi voie să vă întreb, în numele colegilor care nu cunosc acest lucru, ce s-a întâmplat cu proiectul Guvernului?
		Domnul Ion Cârciumaru: Guvernul nu a venit. Ministerul Sănătăţii şi Familiei a venit cu un proiect ale cărui amendamente se regăsesc...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator! Potrivit Constituţiei, singurul iniţiator poate fi Guvernul, restul sunt amendamente. Supun votului dumneavoastră solicitarea venită din partea Grupului parlamentar P.S.D. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă rog frumos, domnilor colegi! Solicitarea formulată de doamna senator Sporea este aprobată de plenul Senatului cu 62 de voturi pentru, 41 împotrivă şi o abţinere. (Aplauze.) Vă rog să nu aplaudaţi, că nu avem de ce. Important este să facem un proiect de lege bun, să consultaţi Ministerul Sănătăţii şi Familiei. În situaţia în care există amendamente la acest proiect de lege... sigur că da. În situaţia în care există amendamente din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei la acest proiect de lege, amendamentele să constituie punctul de vedere al Guvernului, pentru a fi luate în calcul directivele europene. În situaţia în care aveţi acest punct de vedere, el poate fi reintrodus pe ordinea de zi chiar şi joi, nu este nici o problemă. Din sală: Cu amendamente.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Dacă s-a întors la comisie, da, sigur că da. Reîntorcându-se la comisie pot fi făcute amendamente.
		Stimaţi colegi, Mai avem 5 minute până începe transmisiunea directă şi mai avem un punct de pe ordinea de zi. Avem vot final la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2001. Vă reamintesc că această lege are caracter de lege organică. Acest ultim proiect de lege pe care îl supun votului Senatului, vă reamintesc că are caracter de lege organică. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot. Nu ştiu dacă este vot final şi pe raport sau numai pe lege. Totuşi supun votului dumneavoastră în primul rând raportul. Nu cunosc dacă s-a votat raportul. Vă rog să vă exprimaţi prin vot asupra raportului la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2001. Vă rog să votaţi! Raport aprobat de plenul Senatului cu 84 de voturi pentru, 38 împotrivă. Vă rog să vă exprimaţi prin vot asupra legii în ansamblu. Aprobat de plenul Senatului... Vă rog, observ că v-aţi mai schimbat opţiunile... Aprobat cu 75 de voturi pentru şi 49 împotrivă.
		Programul legislativ a fost epuizat. Vom intra peste 2- 3 minute în ultimul punct de pe ordinea de zi: întrebări, interpelări şi răspunsuri. Invit pe reprezentanţii Executivului prezenţi la dezbateri să-şi ocupe locurile. Stimaţi colegi, Membrii Biroului permanent, mâine dimineaţă, la ora 8,00, la Senat, şedinţa Birourilor permanente reunite, Sala Verde. Vă rog să vă ocupaţi locurile! Domnilor senatori, Vă invit să vă ocupaţi locurile! Îi invit pe domnii senatori să-şi ocupe locurile. Domnilor miniştri, Vă rog să vă ocupaţi locurile! Stimaţi colegi, Vă rog să vă ocupaţi locurile dacă apreciaţi că această parte a şedinţei noastre este importantă. Vă rog să intrăm în ultima parte a şedinţei noastre de astăzi: întrebări şi interpelări. Întrucât domnul ministru Răzvan Theodorescu are o problemă de rezolvat în altă parte, vă cer permisiunea să nu respect ordinea firească a grupurilor parlamentare şi să ofer în primul rând cuvântul domnului senator Radu Alexandru, care a formulat o interpelare adresată Ministerului Culturii şi Cultelor. Domnul ministru este prezent. Domnule senator, aveţi cuvântul!
		Domnul Radu Feldman Alexandru: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Într-adevăr, interpelarea mea este adresată academicianului Răzvan Theodorescu, ministrul culturii, şi încearcă să descopere raţiunile pentru care revistele culturale nu vor mai primi subvenţie din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, aşa cum au declarat în repetate rânduri Preşedintele ţării, primul-ministru, ministrul culturii: "Cultura este singurul produs cu care România poate să iasă, într-adevăr, în orice confruntare internaţională". Este produsul cel mai rentabil în exportul pe care România îl poate face şi aflăm cu stupefacţie că tocmai la aceste reviste culturale se taie subvenţia. Deci, solicit ministrului culturii bunăvoinţa unui răspuns oral pentru că ne onorează cu prezenţa Domniei sale şi în scris. Vă mulţumesc foarte mult.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Daţi-mi voie să-l invit pe domnul ministru Răzvan Theodorescu să prezinte răspunsul. Aveţi cuvântul, domnule ministru!
		Domnul Răzvan Theodorescu - ministrul culturii şi cultelor: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Cred că întrebarea legitimă, provenind dintr-o îngrijorare a domnului senator Radu F. Alexandru, a provenit dintr-o distorsiune de informaţii. Ministerul Culturii şi Cultelor, prin programul naţional de subvenţii, sprijină peste 80 de reviste culturale. În 2001 a sprijinit cu suma de 5 miliarde lei şi o va face şi în continuare. Însă este vorba de altceva. Conform Hotărârii Guvernului nr. 28/2001 există 15 publicaţii culturale în subordinea ministerului. Deci pentru cele 84 de reviste cărora le vom da subvenţii ca şi anul trecut, modificări nu vor fi mari, bani se vor aloca în continuare. Pentru Contemporanul, Literatorul, Tribuna, Manuscriptum, Deşteptarea românilor, Moftul român, Albina, Teatrul azi, Universul cărţii, A Het, Korunk, Muýveloýdes, Vilnes slobo, revista Biblioteca şi Revista muzeelor, care au personalitate juridică şi au şi venituri extrabugetare, vom aplica, din acest an, următoarea măsură: vom plăti acestor publicaţii datoriile restante pentru care există sentinţe judecătoreşti - şi foarte multe au - în conformitate cu Ordinul nr. 22 din 30 ianuarie 2002, care permite efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii, pentru instituţiile publice din subordine. Deci, nu cele 80 şi ceva, cărora le dăm în continuare subvenţii, ci este vorba de acestea. Le plătim datoriile şi, după aceea, procesul de descentralizare, în vederea privatizării, care a început în 2001, cu două din cele 15 - cu Revista muzeelor şi Tribuna - va continua şi în acest an şi, în consecinţă, Ministerul Culturii şi Cultelor nu va mai suporta, pe viitor, astfel de cheltuieli. Este vorba de subvenţiile pe care le dădeam pentru plata datoriilor. Ca să fie mai limpede, ei, toţi, au imense datorii la telefon, chirie şi aşa mai departe, pe care nu le pot suporta. Celor care au astfel de datorii le vom plăti datoriile în continuare, dar, dacă nu vor lua exemplul Revistei muzeelor şi al Tribunei, pentru a merge spre privatizare, vom fi foarte curând în situaţia - deci pe acestea 15, domnule senator, care sunt ale ministerului - să nu le mai putem susţine sau să le dăm exact ceea ce dăm celorlalte 84 din teritoriu, să le asimilăm cu cele 84. Asta este situaţia! Deci, nu este vorba că nu le plătim subvenţii, ci le plătim datoriile restante şi, după aceea, îi invităm să meargă pe linia pe care au mers cele mai multe publicaţii din România.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule ministru, pentru răspuns.
		Domnul Răzvan Theodorescu: O să vă trimit, domnule senator, răspunsul în scris.
		Domnul Radu Alexandru Feldman: Domnule preşedinte, Am reţinut că domnul ministru este extrem de grăbit, nu vreau să-l mai reţin, îi mulţumesc. Vreau doar atât să înţeleagă că această distorsiune de informaţie nu-mi aparţine, am ziarul care reproduce în ghilimele declaraţia domnului ministru...
		Domnul Răzvan Theodorescu: L-am văzut şi eu.
		Domnul Radu Alexandru Feldman: Deci, aici este vorba de suspendarea... "urmând să se suspende subvenţiile publicaţiilor respective". Deci, eu am făcut o interpelare care se bazează pe o declaraţie a domnului ministru, reprodusă mot " mot.
		Domnul Răzvan Theodorescu: Reprodusă greşit.
		Domnul Radu Alexandru Feldman: Nu vreau să intru în detalii. Ceea ce mi-a spus domnul ministru este un punct de vedere faţă de care sunt în total dezacord. Mi se pare de neimaginat să ajungem să îngropăm o singură revistă care ar fi, de exemplu, Contemporanul, dar aştept, aşa cum am înţeles, domnule ministru, răspunsul în scris. Pe baza acestui răspuns în scris, sub semnătura dumneavoastră, voi face declaraţia politică...
		Domnul Răzvan Theodorescu: Vă spun de pe acum, nu o îngropăm, ci îi invităm să meargă pe drumul pe care au mers cea mai mare parte a revistelor culturale din România, de a nu mai fi asistate de minister.
		Domnul Radu Alexandru Feldman: Domnule ministru, În banca ministerială sunt atâţia colegi ai dumneavoastră care îşi aşteaptă rândul... Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Eu vă mulţumesc şi pentru întrebare şi pentru răspuns. Vă rog să nu continuaţi discuţia în contradictoriu. Vă mulţumesc. Îl invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar P.D., domnul senator Romeo Octavian Hanganu. Aveţi cuvântul, domnule senator! Interpelarea este adresată Ministerului Industriei şi Resurselor.
		Domnul Romeo Octavian Hanganu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Se constată o înrăutăţire a situaţiei generale din industria petrochimică şi, în special, a societăţilor comerciale din acest domeniu, în judeţul Prahova, care reprezintă jumătate din petrolul din România. În afara unor condiţii obiective, legate de preţul ţiţeiului şi incertitudinile pieţelor de desfacere, acest lucru se datorează tratamentului discriminatoriu la care sunt supuşi operatorii din domeniu, acordării de facilităţi în discordanţă cu regulile concurenţei loiale, a distribuţiei preferenţiale a rezervelor interne de ţiţei, în detrimentul S.N.P. etc. În condiţiile în care statul trebuie să asigure cadrul concurenţial loial pentru toţi subiecţii din sistem, şi, în acelaşi timp, stabilitatea sistemului petrolier la nivel naţional, se impun următoarele întrebări: Care sunt cantităţile de ţiţei livrate de S.N.P. Petrom către rafinăriile din afara S.N.P., începând din septembrie 2001? În ce condiţii se livrează acest ţiţei pe relaţia RAFO - Dărmăneşti? Cât ţiţei importă S.N.P. Petrom şi în ce condiţii? Care este politica Ministerului Industriei şi Resurselor în privinţa funcţionării industriei petrochimice, acum şi în viitor? Mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc. Vă consult dacă este prezent, din partea ministerului, domnul ministru sau secretarul de stat. Nefiind în acest moment, rog să fie... Din sală: Este interpelare.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Sigur că da. Rog să fie transmisă ministerului interpelarea, pentru a fi prezentat răspunsul într-o şedinţă viitoare. Îl invit la tribună pe domnul senator Mihai Lupoi. Interpelarea este adresată Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului. Aveţi cuvântul, domnule senator!
		Domnul Mihail Lupoi: Mă adresez domnului ministru Muşetescu. Interpelarea este în legătură cu situaţia Societăţii de Asigurare ASTRA. Domnule ministru, Pentru a evita o viitoare comisie de anchetă parlamentară asupra privatizării ASTRA, societate care am înţeles că se află în curs de privatizare, după dezastrul întâmplat la Banca Română de Scont, care a dat faliment, am să vă fac următoarea interpelare, la care v-aş ruga să răspundeţi personal, în cadrul Senatului. În proiectul de bilanţ pe 2001 apare un profit al acestei societăţi de 55 de miliarde lei. În bilanţul final prezentat apar pierderi de 93 de miliarde lei. Această discrepanţă este de-a dreptul şocantă, cu atât mai mult cu cât înţeleg că negocierea pentru privatizarea Societăţii ASTRA se poartă cu Nova Trade, în jurul cifrei de 1,5 milioane dolari. În acest sens, v-aş ruga să ne prezentaţi şi situaţia patrimonială a firmei ASTRA, având în vedere că, din ceea ce ştim, numai sediul din strada Puşkin este înregistrat în contabilitate, cu teren cu tot, la o valoare de aproape 10 milioane dolari. În aceste condiţii, avem un mare dubiu asupra corectitudinii procesului de privatizare. Pentru a lămuri aceste dubii, vă rog să prezentaţi o analiză de detaliu asupra situaţiei firmei ASTRA, atât în ceea ce priveşte situaţia financiară, cât şi patrimonială, şi în ce fel intenţionaţi să desfăşuraţi procesul de privatizare. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Din partea A.P.A.P.S. în acest moment nu este prezent nimeni. De asemenea, interpelarea va fi înaintată pentru şedinţa viitoare. Îl consult pe domnul ministru Tănăsescu, domnul ministru al finanţelor, care este prezent...
		Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu - ministrul finanţelor publice: Răspund la interpelarea domnului senator Hanganu.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog! Vă rog să prezentaţi răspunsul! Deci, domnul ministru Mihai Tănăsescu. Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu Mulţumesc, domnule preşedinte. Ca urmare a interpelării domnului senator Romeo Octavian Hanganu privind problemele cu care se confruntă Societatea Petrotel Lukoil S.A. Ploieşti, îmi revine plăcerea de a-l informa despre stadiul în care ne aflăm cu această societate. Aş vrea să vă informez că societăţile care compun Compania Lukoil România au în derulare înlesniri la plata obligaţiilor bugetului de stat constând, pe de o parte, în eşalonare la plata debitelor restante şi a majorărilor de întârziere, după cum urmează: Pe de o parte, Societatea Comercială Lukoil Black See România S.R.L., fosta Lukoil România, are în derulare două înlesniri la plată, aprobate în anul 1999 şi în anul 2000, respectiv eşalonarea la plată a debitelor restante, reprezentând accize, şi a majorărilor de întârziere privind plata T.V.A. Totodată, Societatea Petrotel Lukoil S.A. are în derulare o înlesnire la plată, aprobată prin adresa Ministerului Finanţelor Publice din ianuarie 2000, respectiv eşalonarea la plată a debitelor restante reprezentând accize şi a majorărilor de întârziere aferente accizelor şi taxei pe valoarea adăugată. Deci, la ora actuală, Lukoil beneficiază şi derulează aceste două înlesniri la plată. În conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996, pe perioada anului 2002, reprezentanţii Companiei Lukoil au solicitat în mai multe rânduri mai multe tipuri de înlesniri, şi anume: scutirea la plată a majorărilor de întârziere rămase în sarcina companiei, din înlesnirile la plată care sunt în derulare; scutirea la plată a majorărilor datorate de companie, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare şi reglementarea problemelor generate de plata contribuţiei la Fondul special pentru produse petroliere. Din discuţiile purtate cu Compania Lukoil, în nenumărate rânduri, am concluzionat faptul că în perioada următoare se pot avea în vedere o parte dintre aceste înlesniri pe care dânşii le solicită. Având în vedere însă că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2002, apărută astăzi în Monitorul Oficial, privind arieratele bugetare, Compania Lukoil deja a prezentat un dosar care urmează să fie analizat şi, sigur, vizavi de rezultatele care se vor obţine, vom vedea dacă Compania Lukoil mai doreşte sau nu şi alte înlesniri la plată. Discuţiile purtate chiar în această dimineaţă cu reprezentanţii companiei au dus la concluzia că, în momentul în care ei vor aplica pentru Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2002, o să vedem ce mai rămâne la plată, ceea ce doresc dânşii în continuare şi, printr-un act normativ la nivel de lege sau de ordonanţă de urgenţă, o să vedem exact dacă putem să venim în întâmpinarea companiei pentru noi reeşalonări de alte tipuri, care, repet, nu sunt cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40, care a fost publicată azi în Monitorul Oficial. Ceea ce aş vrea să subliniez este faptul că, din discuţiile purtate cu reprezentanţii Companiei Lukoil, a rezultat că au un plan de investiţii pe o durată lungă în România, de peste 180 de milioane dolari, împărţit, pe de o parte, în staţii de distribuţii, dar şi în plan investiţional. Suntem ferm convinşi că Compania Lukoil joacă un rol foarte important în judeţul Prahova, că, într-adevăr, în perioada următoare, probabil va avea un program de investiţii mai puternic, probabil că va avea şi o anumită politică de disponibilizare a salariaţilor din societate, dar care vor reveni după perioada de terminare a acestor investiţii. Cert este că Guvernul doreşte ca, în continuare, Compania Lukoil să joace un rol important în judeţul Prahova şi în România.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnul ministru! Îl consult pe domnul senator dacă este mulţumit de răspuns.
		Domnul Romeo Octavian Hanganu: Mulţumesc, domnule ministru! În mare parte, sunt mulţumit. Aş face, totuşi, precizarea că, în continuare, nu s-a reglementat acea problemă extrem de neplăcută pentru ei, Ordonanţa Guvernului nr. 10/1998.
		Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu: O avem în vedere să o abrogăm. Este vorba de perioada aceea de 25 de ani, care...
		Domnul Romeo Octavian Hanganu: Ei sunt în situaţia de a plăti acea veche datorie de două ori: o dată, prin ordonanţă...
		Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu: Aceea nu este o problemă. Este problema acestor reeşalonări care, repet, au fost foarte mari, cerinţa lor a fost foarte mare, vizavi de legislaţia actuală, dar sperăm acum, prin noua legislaţie şi printr-o analiză mai atentă, şi, repet, printr-un angajament foarte concret cu Compania Lukoil, fiindcă noi dorim ca toată lumea să aibă loc de muncă, să avem forţă de muncă angajată, judeţul Prahova să joace un rol foarte important. Deci, în aceste discuţii pe care le vom continua cu compania, eu sunt convins că vom găsi soluţiile necesare pentru a face în aşa fel încât să lucreze foarte bine Compania Lukoil.
		Domnul Romeo Octavian Hanganu: Mulţumesc, domnule ministru!
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc. Domnule ministru, Întrucât domnul senator Dumitru Badea nu este prezent în sală, vă rog să prezentaţi în scris răspunsul la o interpelare anterioară a dânsului. Vă rog să fie lăsat la secretariatul nostru tehnic pentru a fi înaintat domnului senator. De asemenea, atrag atenţia şi celorlalţi reprezentanţi ai Executivului că, dacă nu sunt prezenţi senatorii care au formulat întrebări sau interpelări şi aveţi răspuns scris, puteţi să-l lăsaţi fără a-l prezenta în sală. La întrebări sunt înscrişi mai mulţi colegi senatori. O invit la tribună pe doamna senator Angela Bălan. Aveţi cuvântul, doamna senator!
		Doamna Angela Mihaela Bălan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Prima întrebare este adresată domnului prim-ministru. Aflăm din presă că Centrul de Plasament Sf. Andrei din Botoşani urma să primească 1 milion de franci, lăsat prin testament de o franţuzoaică în vârstă, acum decedată, care a vizitat centrul de mai multe ori, între anii 1991-2001, şi care a pus o singură condiţie: aceşti bani să fie folosiţi exclusiv pentru modernizarea Centrului Sf. Andrei. Iată însă că Direcţia judeţeană pentru protecţia drepturilor copilului Botoşani a hotărât să desfiinţeze acest centru, astfel încât obiectul donaţiei din Franţa dispare. Deoarece în judeţul Botoşani mai funcţionează, la ora actuală, peste 20 de centre de plasament, întrebăm conducerea Direcţiei judeţene pentru protecţia drepturilor copilului de ce nu a desfiinţat unul din acestea, în locul Centrului Sf. Andrei, şi ce măsuri va lua pentru ca şansele de primire a donaţiei din Franţa de către acesta să nu fie afectate. A doua întrebare este adresată domnului ministru Dan Matei Agathon, ministrul turismului. Sunt cunoscute proiectele, programele, eforturile ministerului pe care îl conduceţi, de revigorare a turismului românesc, un loc aparte ocupându-l interesul acestuia pentru litoralul românesc. Dar iată că cercetătorii Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină Grigore Antipa din Constanţa atrag atenţia foarte serios asupra faptului că, din cauza eroziunii rapide a nisipului, litoralul românesc riscă să dispară în 20 de ani, dacă nu sunt luate măsuri urgente de protecţie. Îl întrebăm pe domnul ministru ce măsuri posibile de ameliorare a situaţiei are în vedere pentru protejarea litoralului românesc. Rugăm, la ambele întrebări, răspuns în scris. Mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Daţi-mi voie să consult dacă din partea Executivului, este prezent cineva pentru a răspunde celor două întrebări. (Discuţii la masa prezidiului.) Sunt întrebări, dar nu are importanţă. Nu este nimeni prezent; se va răspunde scris. Aşa a solicitat doamna senator. Mergem mai departe. O invit la tribună pe doamna senator Maria Ciocan.
		Doamna Maria Ciocan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea mea este adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii şi solidarităţii sociale. În lunile aprilie-mai sunt prevăzute a intra în vigoare creşteri enorme ale tarifelor pentru toate serviciile către populaţie, respectiv 14% la energie electrică, 40% la energie termică, 5% la benzină şi motorină, 10,5% la telefoane, care, implicit, vor duce la majorarea preţurilor întregii game de produse. Întrebare: Cum consideră Guvernul că va putea suporta populaţia aceste majorări din creşterea de 6% a pensiilor, respectiv 8% a salariilor, având în vedere şi majorările începute cu luna ianuarie la gaze şi energie? Are Guvernul în vedere şi alte elemente de protecţie socială, care ar putea ajuta populaţia să acopere toate aceste majorări? Dacă există, care sunt acestea? Solicit răspuns scris şi oral. A doua întrebare este adresată doamnei Daniela Bartoş, ministrul sănătăţii şi familiei. Stomatologia maramureşeană, ca şi alte sectoare ale medicinei, se confruntă cu greutăţi în desfăşurarea activităţii, din cauza unor aspecte legate de sumele financiare alocate din fondul de sănătate prevăzut în contractul-cadru pentru anul în curs. Pentru asistenţa stomatologică a fost prevăzută cota de 1,2% din fondul asigurărilor de sănătate pentru anul 2001, iar pentru anul 2002, deşi era prevăzut un procent de 3% iniţial, s-a acordat doar 1,7%, ceea ce a dus la diminuarea serviciilor stomatologice. Întrebare: Vă rugăm să ne comunicaţi dacă nu este posibil a se aloca de la buget sau din fondul asigurărilor de sănătate un procent de cel puţin 3% pentru plata serviciilor stomatologice în anul 2002, ceea ce ar duce la o îmbunătăţire a situaţiei existente în acest sector al medicinei pentru categoria de populaţie cu venituri mici, care nu-şi permite efectuarea de prestaţii stomatologice prin unităţile private? Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc. Consult dacă din partea Executivului este prezent cineva să dea răspuns doamnei senator. Nu este. Invit la tribună pe domnul senator Eugen Marius Constantinescu. Interpelarea este adresată Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, da?
		Domnul Eugen Marius Constantinescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Întrebarea mea se adresează domnului Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor. Prin Legea nr. 39, promulgată la 16 ianuarie 2002, a fost creat Serviciul de cadastru agricol în cadrul fiecărei primării. Aşa cum probabil ştiţi, serviciile respective nu dispun de nici un fel de dotare. În scopul asigurării funcţionării acestor servicii, ce măsuri aveţi în vedere, domnule ministru, pentru dotarea cu aparatură, măcar, cu minima aparatură necesară a specialiştilor cadastrişti angajaţi la primării? Aştept răspunsul şi în scris.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc. Este prezent domnul secretar de stat Gheorghe Predilă. Aveţi cuvântul!
		Domnul Gheorghe Predilă - secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor: Domnule preşedinte, Întrebarea domnului senator primeşte de la noi următorul răspuns: Serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură s-au înfiinţat în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/26 iulie 2001, în cadrul aparatului propriu al unităţilor administrativ-teritoriale - comune, oraşe şi municipii - care sunt în subordinea Ministerului Administraţiei Publice. Întrebarea cu privire la dotare şi la celelalte trebuie adresată Ministerului Administraţiei Publice, în a cărui subordine se află aceste servicii comunitare, şi nu Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc. Sunteţi mulţumit de răspuns?
		Domnul Eugen Marius Constantinescu: Da. Mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc. Vă mulţumesc, domnule secretar de stat! Invit la tribună pe domnul senator Romeo Octavian Hanganu. Întrebarea este adresată Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi este legată de privatizarea RAFO Oneşti. Da? Aveţi cuvântul!
		Domnul Romeo Octavian Hanganu: Da, domnule preşedinte. Conform Ordonanţei Guvernului nr. 177 din 20.12.2001, art. 6 pct. 2, în 60 de zile de la data aprobării de către AGA a conversiei în acţiuni a datoriilor societăţii, investitorul strategic Imperial Oil şi Canion Servicos are drept de preferinţă la cumpărarea acestor acţiuni. Cum termenul- limită a fost 2 aprilie 2002, pentru că AGA s-a ţinut în 2 februarie, care este situaţia vânzării acţiunilor, la ce valoare s-au vândut şi care este noua structură a acţionariatului la RAFO Oneşti?
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Nefiind nimeni prezent din partea A.P.A.P.S., sigur, veţi primi un răspuns scris.
		Domnul Romeo Octavian Hanganu: Poate data viitoare... S-au adunat deja vreo 3 întrebări şi...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Sigur. S-a solicitat amânare, conform notei pe care eu o am. Sigur, întrebarea dumneavoastră, alături de celelalte, va fi înaintată A.P.A.P.S. pentru răspuns într-o şedinţă viitoare. Domnul senator Corin Penciuc, întrebare adresată Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. Aveţi cuvântul!
		Domnul Corin Penciuc: Mulţumesc, domnule preşedinte. Sălajul este un judeţ aflat la 700 de km de Bucureşti. Cu ocazia intrării în vigoare a noului mers al trenurilor, sălăjenii au avut neplăcuta surpriză de a constata că nu mai pot călători spre Bucureşti în vagon de dormit sau cuşetă. Întrebare: Când vor fi introduse vagoanele de dormit şi cuşetă în garnitura de Zalău, pentru ca cetăţenii Sălajului să poată călători decent spre Capitală?
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog, mai aproape de microfon.
		Domnul Corin Penciuc: Întrebarea a doua: Care sunt elementele tehnice ce trebuie să le constate Registrul Auto Român pentru autovehiculele de import cu capacitate sub 3,5 tone, în vederea înmatriculării? Aş dori răspuns scris.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Domnul senator Romeo Octavian Hanganu, aţi pus întrebarea. Domnul senator Nicolae Iorga, ultimul coleg înscris pe listă.
		Domnul Nicolae Marian Iorga: Domnule preşedinte, Prima mea întrebare se adresează doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei şi cercetării. Este o întrebare vizavi de o solicitare a domnului profesor Jibotean Marin, din Orăştie, Str. Armatei, bl. 2, sc. C, ap. 47, profesor de matematică, cu o vechime de 17 ani, care a depus la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, personal doamnei ministru, un memoriu în data de 26 octombrie 2001, în care semnalează grave aspecte din învăţământul hunedorean şi împotriva inspectorului general Moş Ionel, spune el, "provenit dintr-o moştenire păguboasă a celor 15.000 de specialişti". Cum doamna ministru nu i-a răspuns până la această dată, omul s-a adresat Senatului României, iar întrebarea mea este pentru doamna ministru: Când are de gând să răspundă acestui om sau, în final, să vină în faţa noastră şi să ne dea nouă răspunsul la acest memoriu al profesorului? O a doua întrebare, pe care vreau s-o pun, este adresată domnului prim-ministru Adrian Năstase şi este legată de situaţia jalnică în care a ajuns industria braşoveană. Cum Guvernul s-a angajat faţă de Fondul Monetar Internaţional, în scrisoarea suplimentară de intenţie, să concedieze 1.000 de muncitori de la întreprinderile braşovene "Tractorul", "Roman" din Braşov şi "Nitramonia" din Făgăraş, întrebarea mea este: Ce măsuri de protecţie socială are în vedere Guvernul României, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pentru că se pune şi, într-un final nefericit, spun eu, problema lichidării acestor întreprinderi? Vă mulţumesc.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Şi eu vă mulţumesc. Se pare că toţi senatorii care au avut de formulat întrebări sau interpelări astăzi au făcut-o. Mai este vreun coleg care a fost omis? Nu. Să trecem la răspunsuri, care vor fi prezentate, oral, în cadrul şedinţei. Deci, domnul secretar de stat Gheorghe Predilă a răspuns, domnul ministru Mihai Tănăsescu a răspuns domnului senator Hanganu. Domnul secretar de stat Călin Ion trebuia să răspundă domnului senator Dumitru Codreanu. Este prezent. Vă rog, aveţi cuvântul!
		Domnul Ion Călin - secretar de stat în Ministerul Administraţiei Publice: Voi prezenta răspunsul domnului ministru Cozmâncă, pentru domnul senator Dumitru Codreanu. La întrebarea dumneavoastră vă informăm, domnule senator, că nu au fost interzise centralele de apartament, cu atât mai mult, centralele de scară sau de bloc. Este de remarcat faptul că, în prezent, sunt localităţi care au adoptat o astfel de soluţie pentru asigurarea încălzirii locuinţelor, alimentarea cu energie termică în sistem centralizat fiind abandonată. În aceste cazuri, o astfel de măsură ar produce grave probleme, în primul rând, de ordin social. Vă informăm că în ţările Europei Centrale, respectiv în Cehia, Ungaria, Slovacia, landurile din estul Germaniei, instalarea centralelor de apartament a fost reglementată şi restricţionată, în sensul că acestea se pot instala doar acolo unde serviciile de încălzire centrală nu pot fi asigurate la un nivel corespunzător. Avem numeroase sesizări din partea asociaţiilor de locatari, respectiv de proprietari, care reclamă faptul că nivelul de poluare a aerului a crescut simţitor în zonele unde sunt montate centralele de apartament, întrucât coşurile de evacuare a gazelor de ardere, fiind poziţionate la circa 0,2 până la 0,6 m faţă de planul faţadei, şi de la 0,5 până la 1 m faţă de fereastră sau balcon, nu asigură dispersia necesară a noxelor rezultate prin arderea gazelor naturale. Studiul întocmit de către un grup de cercetători, specialişti în termoenergetică, chimie, biologie şi medici, prezintă în detaliu cauzalitatea şi efectele expunerii la produşii rezultaţi prin arderea gazului natural a populaţiei aflate în vecinătatea acestor microcentrale. Ca urmare a instalării câtorva sute de mii de centrale termice de apartament şi convertoare de gaze în blocurile de locuinţe din oraşele Arad, Baia Mare, Braşov, Oradea, Satu Mare - şi acestea sunt numai câteva - s-a ajuns la o situaţie critică, prin poluarea la joasă înălţime cu produşi de ardere a gazului natural, cu efecte manifestate asupra vieţii şi stării de sănătate a populaţiei, dar şi cu impact ecologic negativ şi de destabilitate socială. S-a impus, deci, adoptarea unui ordin al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, care să oblige evacuarea gazelor de ardere deasupra blocului de locuinţe în care se instalează, în cazul microcentralelor termice cu o putere instalată de până la 25 KV, măsură ce asigură dispersia gazelor de ardere evacuate la un nivel satisfăcător. Cu stimă. Semnează ministrul Octav Cozmâncă.
		Domnul Corin Penciuc: Vă mulţumesc, domnule director. Se pare că dumneavoastră aveţi o mare grijă faţă de sănătatea..., adică Ministerul Administraţiei Publice are o mare grijă faţă de sănătatea oamenilor, dar nu ţine cont şi de buzunarul lor, pentru...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Nu fiţi nervos, domnule senator!
		Domnul Corin Penciuc: Poftiţi?!
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Am spus doar să nu fiţi nervos.
		Domnul Corin Penciuc: Nu, ... Vi se pare dumneavoastră, domnule preşedinte.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă rog!
		Domnul Corin Penciuc: Nu, nu... Mulţumesc foarte mult. În municipiul Botoşani s-a interzis cu desăvârşire instalarea acestor centrale, care, după părerea mea, aduc nişte economii în buzunarul familiilor care le au. Dumneavoastră probabil că aveţi dreptate în ceea ce priveşte poluarea la joasă înălţime, faţă de poluarea pe care o face o centrală termică de oraş, dar mă gândeam la acea centrală termică, care deserveşte oraşul Botoşani, şi care are cea mai mică reţea de termoficare din ţara românească, raportat la numărul de locuitori pe care îi are municipiul Botoşani, şi care în 1989 era deservită de 190 de persoane, iar la ora actuală are 900 şi ceva de salariaţi. Oraşul Botoşani, fiind cu industria la pământ, este înspre agricultură şi, dacă mai este ceva, se orientează spre agricultură - nu cea dintre blocuri, cea de lângă oraş - şi mai sunt ceva confecţii ... nu ştiu cum se va descurca să plătească atâţia salariaţi cât are Termica Botoşani...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Instalarea unei centrale, ne puteţi şi nouă spune cam ce înseamnă?...
		Domnul Dumitru Codreanu: În judeţul Botoşani, domnule preşedinte, cu toată stima pe care o am faţă de dumneavoastră, sunt foarte puţine. Sunt oameni care au vrut să instaleze nişte centrale de scară, dând mână de la mână. Nu li se mai dă voie. Bineînţeles, noi nici nu avem mult gaz metan, ca în Transilvania, şi acum dorim să aducem gazul metan de pe reţeaua Hârlău, să ne cuplăm cu cea care vine de la Paşcani. Dar consider, domnule secretar de stat, că nu este bine ca printr-o ordonanţă de urgenţă să interzicem instalarea acestor centrale. Mă refer la centralele de scară sau de bloc.
		Domnul Ion Călin: Nu este nici o ordonanţă care să interzică, iar în legătură cu eficientizarea activităţii din centralele termice, vă informez, domnule senator, că, de o săptămână de zile, domnul prim-ministru coordonează, personal, un program privind modernizarea tuturor centralelor, şi a celor transferate de la Ministerul Industriei şi Resurselor la autorităţile administraţiei publice, dar şi cele care erau şi funcţionează în subordinea acestora, împreună cu Ministerul Industriei şi Ministerul Finanţelor Publice, astfel încât, până în toamna anului 2002, să reducem foarte mult costul gigacaloriei.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Vă rog să rămâneţi că mai aveţi de oferit răspunsuri, dar vă rog să ne permiteţi, ca să nu stea domnii secretari de stat care au venit să ofere răspunsuri colegilor mei, ce nu sunt prezenţi la dezbateri şi pentru care regulamentul dă posibilitatea să prezentaţi răspuns în scris. Deci, vă rog să se ia act în stenograma de şedinţă că domnul secretar de stat Cristian Niculescu a venit să ofere, din partea Ministerului Afacerilor Externe, răspuns domnului senator Dumitru Badea. Vă rog să-l prezentaţi în scris. Domnul Răzvan Cirică, secretar de stat în Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, de asemenea, colegului nostru Dumitru Badea. Vă rog să prezentaţi răspunsurile în scris. Vă dorim o seară bună! Îl invit pe domnul secretar de stat Călin Ion să ofere răspuns domnului senator Gheorghe Acatrinei, care este prezent.
		Domnul Ion Călin: Mulţumesc, domnule preşedinte. La interpelarea dumneavoastră cu referire la modul defectuos de repartizare a fondurilor către judeţele din nordul Moldovei, comparativ cu cele alocate judeţului Bacău pe anul 2002, vă comunicăm următoarele: Pentru anul 2002, potrivit Legii nr. 743/2001 privind aprobarea bugetului de stat, pentru judeţul Suceava s-au alocat de la bugetul de stat 1.519,9 miliarde lei, sume defalcate din impozitul pe venit şi din taxa pe valoarea adăugată, din care 449,9 miliarde lei din impozitul pe venit şi 1.070 miliarde lei din taxa pe valoarea adăugată, situând judeţul Suceava, din punct de vedere al alocărilor de la cele două venituri ale bugetului de stat, pe locul 2 în ţară, după judeţul Iaşi. Menţionăm că pentru cele 5 judeţe din Moldova, situate la nord de judeţul Bacău, respectiv Botoşani, Iaşi, Suceava, Neamţ şi Vaslui, totalul fondurilor alocate din veniturile bugetului de stat reprezintă 16,7% din totalul fondurilor alocate pe ţară, respectiv 6.562,7 miliarde lei. Subliniem faptul că repartizarea pe judeţe a sumelor defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale s-a efectuat pe baza criteriului de repartizare prevăzut la Anexa nr. 8 din Legea bugetului de stat, însuşit şi de structurile asociative ale autorităţilor publice locale. De asemenea, în afara sumelor de mai sus, încasările aferente cotei de 62,5% din impozitul pe venit, care rămâne la dispoziţia bugetelor locale, pe anul 2002, pentru cele 5 judeţe amintite reprezintă 1.712,2 miliarde lei, din care pentru judeţul Suceava 351,7 miliarde lei. Pe lângă fondurile menţionate mai sus, din Fondul special al drumurilor publice, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei a alocat pentru judeţele menţionate suma de 294 miliarde lei, din care pentru judeţul Suceava 55 miliarde lei. Repartizarea pe judeţe a sumelor aferente a avut la bază prevederile art. 9 din Legea nr. 118 pe 1996, precum şi criteriile din normele de aplicare a acesteia. Pentru anul 2002, prin Legea bugetului de stat s-a urmărit ca fondurile alocate de la bugetul de stat către bugetele locale, împreună cu veniturile proprii ale acestora, să asigure condiţiile corespunzătoare finanţării serviciilor publice din toate unităţile administrativ-teritoriale. Din cele menţionate mai sus, rezultă clar că nu există o politică de alocare a fondurilor bugetare către judeţul Bacău, în dauna celorlalte judeţe din Moldova, sumele ce au fost alocate prin Legea bugetului de stat pentru bugetele judeţelor repartizându-se în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Cu stimă, semnează ministru Octav Cozmâncă.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Mulţumesc. Domnul senator Acatrinei, mulţumit de răspuns? Bănuiesc că sunteţi nemulţumit de distribuţia resurselor financiare.
		Domnul Gheorghe Acatrinei: Domnule preşedinte, În general, sunt mulţumit de răspunsul pe care l-a prezentat domnul secretar de stat, însă aş ruga totuşi ministerul, pe dumneavoastră, domnule preşedinte, să aibă în vedere programul cu care a venit judeţul Suceava. S-a purtat o discuţie la nivelul Guvernului, deci în prezenţa domnului prim-ministru, şi domnul prim-ministru, cu ocazia vizitei pe care a făcut-o la Suceava, inclusiv în videoconferinţa care a avut loc cu prefecţii, a dat asigurări că va fi în atenţia Domniei sale. Rugăm să fim ajutaţi pentru înfăptuirea acestora. Doresc răspunsul în scris.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, vă mulţumesc, domnule senator. Înainte de a merge mai departe, îl întreb pe domnul senator Predilă dacă mai are de oferit răspuns. Da, bun... Atunci, îl rog, în continuare, pe domnul secretar de stat Călin să ofere răspuns colegului nostru Ion Aurel Rus, prezent în sală.
		Domnul Ion Călin: Prin interpelarea formulată, domnule senator, solicitaţi Ministerului Administraţiei Publice să ceară Curţii de Conturi a judeţului Bistriţa-Năsăud să se pronunţe în legătură cu un eventual abuz al fostului director al R.G.A.C.C. Vă prezentăm pe această cale că respectiva instituţie nu este subordonată ministerului nostru. Ministerul Administraţiei Publice nici nu are atribuţii stabilite prin lege şi competenţe de natura celor care ar rezulta din interpelarea dumneavoastră. Vă precizăm că vă rămânem deosebit de recunoscători dacă aţi putea să ne indicaţi un text care ne-ar permite să intervenim în sensul celor solicitate de dumneavoastră. Menţionăm că, aşa cum stă bine într-un stat de drept, în România există alte organe specializate care au competenţa de a verifica modul de autorizare, amplasare şi executare a magaziei la care vă referiţi. Cu stimă. Semnează ministru Octav Cozmâncă.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, mulţumesc.
		Domnul Ion Aurel Rus: Sigur că nu sunt mulţumit de răspunsul pe care l-aţi oferit pentru că Ministerul Administraţiei Publice are în subordine chiar primăriile care au dat această autorizaţie. Problema Curţii de Conturi era o altă problemă, pe care eu am ataşat-o la ceea ce era descris acolo, pentru că pe rol se află deja o sentinţă judecătorească şi este deschis încă un al doilea proces la Năsăud, dar problema autorizării în fond, cu încălcarea prevederilor legale care spun că în amonte trebuie păstrat 100 de metri de stăvilarul de apă a construcţiilor, şi în lateral şi în aval 25 de metri, cred că autorizarea a fost dată de primăria comunei Răibraş, şi asta rămâne în subordinea dumneavoastră. Nu vă puteţi sustrage că nu vă aparţine primăria Răibraş.
		Domnul Ion Călin: Nu. Conform Constituţiei şi Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, Ministerul Administraţiei Publice nu subordonează nici o autoritate a administraţiei publice locale, fie ea comună, oraş, municipiu sau judeţ, toate au autonomie în ceea ce priveşte Legea nr. 50/1991 privind eliberarea autorizaţiilor. Numai în instanţă se poate ataca, ministerul nu subordonează nici o autoritate a administraţiei publice locale din România.
		Domnul Ion Aurel Rus: Şi atunci, pe primari cine îi trage la răspundere?
		Domnul Ion Călin: Pentru controlul legalităţii actelor adoptate de către consiliile respective, avem controlul prefecţilor. Pentru celelalte documente, cum sunt autorizaţiile de construcţie, răspunde primarul în faţa instanţei.
		Domnul Ion Aurel Rus: Mulţumim. O să apelăm la instanţă.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Sigur că da, răspunderea este numai în faţa puterii judecătoreşti, iar după aceea, în condiţiile în care se apreciază că este vorba de un abuz sau altceva, sigur că prefectul poate să promoveze anumite măsuri împotriva primarului.
		Domnul Ion Aurel Rus: Domnule secretar de stat, Mai sunteţi dator cu încă un răspuns...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnul secretar de stat mai are un răspuns pentru domnul senator Gheorghe Bunduc... Numai puţin, staţi, că am şi eu evidenţa mea... Domnul senator Gheorghe Bunduc... care, nefiind prezent în sală, rog să se ia act în stenograma de şedinţă că este oferit răspunsul în scris... Mai aveţi vreun răspuns pentru domnul senator Ion Aurel Rus?
		Domnul Ion Călin: Nu, pentru astăzi, nu.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Sigur, răspunsul vă va fi dat într-o şedinţă viitoare. Vă rog, domnule senator, imediat, după şedinţă, discutaţi cu domnul secretar de stat, poate această interpelare nu a ajuns la dânsul. Degeaba îi solicitaţi răspuns în acest moment.
		Domnul Ion Călin: Nu, n-a ajuns... sigur... am venit cu tot ce a fost la noi până astăzi.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, mulţumesc. Domnul secretar de stat Pavel Abraham aveaţi un răspuns pentru doamna senator Norica Nicolai, care nu este prezentă, şi vă rog să-l prezentaţi în scris, şi un răspuns pentru domnul senator Gheorghe Acatrinei, care este prezent în sală. Vă rog să oferiţi răspunsul!
		Domnul Pavel Abraham - secretar de stat în Ministerul de Interne: Primul răspuns, pentru doamna senator Norica Nicolai, l-am oferit deja în scris... şi a fost mulţumită. Spun aceasta pentru a se înregistra în stenogramă.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, mulţumim. Sigur...
		Domnul Pavel Abraham: Al doilea vizează un răspuns către domnul senator Gheorghe Acatrinei.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Este prezent. Vă rog să prezentaţi răspunsul!
		Domnul Pavel Abraham: Da. Stimate domnule senator, Referitor la interpelarea dumneavoastră privind ilegalităţile numitului Severin Tcaciuc din Suceava, prejudiciul activităţii infracţionale şi condiţiile reţinerii şi punerii ulterioare în libertate a acestuia, în interpelarea înregistrată la Senat sub numărul care este cunoscut şi transmisă nouă, vă comunicăm următoarele: Urmare acţiunilor efectuate de organele de poliţie, împreună cu Direcţia generală a finanţelor publice şi controlul financiar de stat Suceava şi cu Garda Financiară, la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava s-au înregistrat, în perioada mai 2001 - ianuarie 2002, 6 dosare penale complexe referitoare la activitatea infracţională desfăşurată de Tcaciuc Severin, în calitate de administrator şi asociat a 10 societăţi comerciale. Până în prezent au fost instrumentate de către Poliţie şi înaintate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava două dosare. Dosarul nr. P32278 din 5.06.2001, în care s-a început urmărirea penală faţă de cel în cauză şi alţi doi făptuitori, pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prin care s-a sustras de la plata către bugetul de stat suma de 12 miliarde lei. Dosarul a fost înaintat Parchetului la data de 10.12.2001 cu referat de terminare a urmăririi penale. Dosarul nr. P32458 din 4.10.2001, în care s-a început urmărirea penală faţă de numitul Tcaciuc Severin şi alţi doi inculpaţi, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prin care s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 80 milioane lei. Dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu referat de terminare a cercetărilor penale, la data de 3.12.2001. La Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava se află în lucru încă 4 dosare penale, conţinând 10 acte de sesizare privind activităţile infracţionale ale acestuia. Precizăm că stabilirea naturii penale a faptelor infracţionale şi probarea acestora, efectuată, în principal, prin expertize financiar-contabile, se desfăşoară într-o conlucrare strânsă a Poliţiei cu Garda Financiară şi Direcţia finanţelor publice, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Valoarea totală a sumelor datorate bugetului de stat, stabilite ca urmare a actelor de control fiscal întocmite de organele de specialitate, este de 44,6 miliarde lei, în care nu se includ majorări de întârziere. În urma aplicării sechestrului asiguratoriu pe toate bunurile imobile care aparţin inculpatului Tcaciuc Severin, cât şi societăţilor comerciale patronate de acesta, precum şi pe conturile firmelor sale, s-a garantat recuperarea prejudiciului în sumă de 12,9 miliarde lei. Inculpatul Tcaciuc Severin a fost arestat la data de 27.05.2001 în dosarul P.32228/2001 şi i s-a prelungit arestarea preventivă în două rânduri, fiind pus în libertate de către Tribunalul Suceava la 30.08.2001, când a fost arestat din nou în alt dosar, P.32284/2001, mandat prelungit până la 29.09.2001 de către Tribunalul Suceava. La 8.10.2001, Curtea de Apel Suceava a dispus punerea în libertate a inculpatului care, la aceeaşi dată, a fost arestat, din nou, în dosarul nr. 32278/2001. După expirarea acestui mandat, inculpatul a fost arestat pentru ultraj, într-un dosar instrumentat de urmărire, cu urmărire proprie de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, fiind pus în libertate la expirarea mandatului, la 16.11.2001, când a fost din nou arestat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 32458/2001. La data de 16.12.2001 a fost pus în libertate de către Tribunalul Suceava şi nu a mai fost arestat în alte cauze. Prejudiciul iniţial estimat de către organele financiare este de 44,6 miliarde lei, însă urmează ca valoarea definitivă a prejudiciului cauzat să fie stabilită o dată cu finalizarea expertizelor financiar-contabile aflate în curs de desfăşurare. În context, se desfăşoară activităţi de recuperare a prejudiciului, prin identificarea şi indisponibilizarea bunurilor aparţinând firmelor administrate de inculpatul Tcaciuc Severin. Cu deosebită stimă, semnează domnul ministru de interne Ioan Rus.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Prejudiciul este în milioane sau miliarde?
		Domnul Pavel Abraham: Miliarde, 44,6 miliarde.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, că nu înţelesesem foarte exact. Vă rog, domnule senator!
		Domnul Gheorghe Acatrinei: Domnule preşedinte, Pe mine mă interesează, practic, două lucruri foarte punctuale. Adică, cine avea misiunea să controleze, că acestea s-au desfăşurat într-o perioadă de ani de zile... şi nu şi-a făcut datoria, pentru că acolo s-au petrecut "minuni". Au fost şi lucrători de poliţie bătuţi de acest individ... rupte gradele... aici nu se aminteşte nimic despre asta... pe urmă, cineva, cu o muncă de răspundere, din inspectorat, şi-a cumpărat vilă de la acest infractor... şi aşa mai departe... adică sunt nişte treburi care rezultă clar că au fost tolerate aceste fapte... şi nu s-a tras la răspundere, de au ajuns la acest nivel... Pe mine mă interesează cine a tolerat aceasta şi ce măsuri se iau pentru a recupera, inclusiv cu cei care l-au tolerat. Mi-a plăcut răspunsul final, domnule secretar de stat. A fost foarte competent şi la obiect... A spus: acesta este prejudiciul, această măsură s-a luat, inclusiv destituirea directorului Direcţiei generale a finanţelor publice a judeţului, pentru neglijenţă şi pentru lipsurile care s-au manifestat în acest domeniu. Deci, două lucruri. Pe mine nu mă interesează dosarele, nici arestările, nici eliberările. Pe mine mă interesează cine este vinovat că nu a supravegheat atent, că doar dumneavoastră aveţi oameni de specialitate care se ocupă de aceste treburi şi de ce s-au tolerat aceste lucruri?! Atât, două lucruri, numai... Treburile cu dosarele, acestea sunt probleme de profesionişti. Nu mă interesează.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, vă mulţumesc. Vă rog, domnule secretar de stat!
		Domnul Pavel Abraham: Aş dori să-i precizez domnului senator că răspunsul, Domnia sa, deja îl are. Mi-a spus două lucruri foarte importante, vizavi de cele două întrebări. 1. Pentru faptul că poliţistul a fost ultragiat, a şi fost reţinut cel în cauză şi există dosarul de urmărire penală. Noi nu putem forţa mâna parchetului sau tribunalului ca să continue cercetarea lui în stare de arest sau în stare de libertate. Când se va finaliza, trebuie găsită soluţia de la instanţă. Deci, organul de poliţie şi-a făcut datoria. 2. Dumneavoastră aţi spus că v-a plăcut răspunsul foarte competent, ceea ce per a contrario însemna că noi nu am dat un răspuns competent. Eu ţin să precizez că tocmai acolo au fost lipsurile, deci faptul că s-a produs evaziunea fiscală, faptul că nu s-au plătit taxele, răspundea Direcţia finanţelor publice care, aşa cum aţi spus dumneavoastră, şi mă bucur că aţi afirmat aici, nu şi-au făcut datoria. Au luat măsurile legale, i-au destituit, iar noi ne-am făcut datoria şi le-am cercetat şi am instrumentat cauzele şi le-am trimis către parchet şi către instanţele de judecată care urmează să se pronunţe. Dacă sunt alte aspecte, ca cele la care dumneavoastră v-aţi referit, că mai sunt unii care şi-au făcut vile sau nu şi-au făcut, vă rugăm să ni le spuneţi şi vom lua măsurile care se impun în toate cauzele pe care le apreciaţi.
		Domnul Gheorghe Acatrinei: Domnule preşedinte, Nu-i vorba că s-au făcut vile, s-a cumpărat de la patronul acesta care a produs cauza asta...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Am înţeles... de către lucrători din poliţie...
		Domnul Gheorghe Acatrinei: Unul din conducere...
		Domnul Pavel Abraham: Spuneţi-l!
		Domnul Gheorghe Acatrinei: Eu cred că-i bine, domnule preşedinte.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnule senator, Vă rog să nu vorbiţi la general. Dacă aveţi date concrete, să nu faceţi afirmaţii...
		Domnul Gheorghe Acatrinei: Da, este vorba de fostul şef al Inspectoratului, generalul Cheptănaru, care şi-a cumpărat vilă.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Deci, spuneţi-o foarte clar, deci, generalul Cheptănaru a luat o vilă de la o persoană.
		Domnul Gheorghe Acatrinei: Tocmai de la acest individ... Sigur, el zice că a cumpărat-o. Eu ştiu cum a cumpărat-o, din moment ce s-au petrecut aceste treburi. Lumea comentează... asta e... Eu nu iau de bază ce spune strada, pe mine mă interesează faptele. Însă, eu cred, domnule preşedinte, că, în final, probabil când se vor termina în instanţă toate aceste treburi, vom fi informaţi totuşi cum a mers pe această linie. Din partea Finanţelor am primit un răspuns care ne satisface.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, vă mulţumesc. Sigur, domnul secretar de stat nu poate să vă spună care va fi mersul procesului penal. De altfel, Poliţia nu a putut să intervină decât în momentul în care s-a comis o faptă penală, deci Poliţia nu controla şi, mai ales, nu făcea ceea ce aţi spus dumneavoastră, trebuia să supravegheze. Nu avea cum. A săvârşit o faptă penală, este adevărat, păcat că s-a intervenit prea târziu, şi prejudiciul este foarte mare. Vă mulţumesc, domnule secretar de stat!
		Domnul Pavel Abraham: Vă mulţumesc, domnule preşedinte!
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Îl invit pe domnul secretar de stat Gheorghe Predilă să ofere cele 10 răspunsuri pe care le mai are... Deci, oferiţi răspuns domnului senator...
		Domnul Gheorghe Predilă: Codreanu... M-am abonat la...
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Am văzut că eraţi în nişte relaţii foarte apropiate, în urmă cu câteva minute. Bănuiesc că răspunsul îl satisface. Vă rog!
		Domnul Gheorghe Predilă: Acesta este rolul opoziţiei, domnule preşedinte.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Dânsul este în opoziţie sau dumneavoastră?!
		Domnul Gheorghe Predilă: Nu, dânsul. La prima întrebare, cât din sumele alocate prin bugetul pe 2002 la Capitolul "Programul de sprijin al producătorilor agricoli" au fost utilizate pentru plata obligaţiilor restante din 2001, răspunsul este scurt. Au fost prevăzute în buget 815,4 miliarde lei, care vor fi realocate la prima rectificare de buget. A doua întrebare se referă la sumele cuprinse în Capitolul - 6.701 - "Agricultura şi silvicultura" - care se referă la titlul "Transferuri" şi se va completa Fondul de dezvoltare al agriculturii româneşti prin Ordonanţa nr. 1/2002 în ceea ce priveşte alocaţia pentru Tractorul Braşov, şi în felul acesta să ajutăm agricultorii. După cum ştiţi, a fost Ordonanţa nr. 1/2002 care a prevăzut 406 miliarde lei pe care să le utilizăm pentru plata tractoarelor şi utilajelor, respectiv subvenţia de 55% din valoarea utilajului. A treia întrebare se referă la cei 5.000 miliarde lei care înseamnă cofinanţare pentru Programul SAPARD. Vreau să-l informez pe domnul senator că această sumă este prevăzută, dar nu poate fi cheltuită până nu se acreditează Agenţia SAPARD.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, mulţumesc.
		Domnul Dumitru Codreanu: Mulţumesc şi eu domnului secretar de stat. Răspunsul este competent, numai să se adeverească, să dea Dumnezeu să se adeverească că aceste 815,4 miliarde să se întoarcă la rectificare acolo unde le-a fost locul pentru că este corect. Anul trecut nu s-a avut de unde să se plătească la acei furnizori de tractoare şi utilaje, s-a apelat pentru bugetul de anul acesta, am aprobat chiar şi în plenul Senatului, şi în comisie, dar rugămintea este - şi de asta am şi intervenit, domnule secretar de stat, la domnul ministru - ca la prima rectificare de buget să se pună banii înapoi şi să se ducă în agricultură, acolo unde le este locul. Şi vă rog să-mi răspundeţi la a treia întrebare: aţi spus dumneavoastră că sunt pentru cofinanţarea Programului SAPARD. Când va fi acreditat programul ca să putem şi noi să mergem în teritoriu să informăm agriculturii despre acest program?
		Domnul Gheorghe Predilă: Din tot ceea ce stăpânim noi în momentul de faţă, previziunea este că la sfârşitul acestei luni sau începutul lunii mai. Vă informez că deja este o delegaţie a Uniunii Europene, care controlează activitatea centrelor regionale de astăzi, în România, şi controlează activitatea a 3 centre regionale ale Agenţiei SAPARD. Deci, probabil, este penultima, va mai fi una peste două săptămâni, şi după aceea se decide.
		Domnul Dumitru Codreanu: Da, vă mulţumesc.
		Domnul Gheorghe Predilă: Nu avem motive să nu fie acreditată.
		Domnul Dumitru Codreanu: Probabil că aveţi gânduri bune cu programul şi pentru Moldova care este şi aşa prăpădită din toate punctele de vedere.
		Domnul Gheorghe Predilă: V-am promis că atunci când veţi formula, punctual, o cerere de sprijin, suntem alături de dumneavoastră.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Domnul secretar de stat Predilă şi domnul ministru Ilie Sârbu au relaţii foarte bune şi cu cel de sus. Aţi văzut că în ultima perioadă...
		Domnul Gheorghe Predilă: A şi plouat la timp.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Plouă foarte mult, la timp, şi se fac economii serioase în materie de irigaţii.
		Domnul Gheorghe Predilă: Domnule preşedinte, Mai aveam aici un răspuns pentru doamna senator Maria Petre. Întrucât nu este în sală, îl las în scris.
		Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Da, vă rog să fie consemnat în stenogramă. Stimaţi colegi, Chiar dacă suntem atât de puţini, daţi-mi voie să declar închisă şedinţa Senatului, ordinea de zi fiind epuizată. Ne vedem mâine dimineaţă. La revedere! Şedinţa se încheie la ora 19,10.