Adrian Păunescu
Adrian Păunescu
Ședința Senatului din 8 aprilie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.54/18-04-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
01-02-2023
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 08-04-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 8 aprilie 2002

4. Declarații politice rostite de senatorii:
  4.6 Adrian Păunescu

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Adrian Păunescu.

Vă rog, aveți cuvântul, în numele grupului.

Domnul Adrian Păunescu:

Am fost avertizat că am 30 de minute, dar n-o să fie nevoie de toate.

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Sigur că Senatul nostru este interesant și în măsura în care există dialog între noi. Am ascultat, cu mult interes, ceea ce a spus aici colegul Eckstein și m-am gândit ce trebuie să fie cuprins în acel steag, despre care vorbește Domnia sa, citându-l pe primarul Funar, și aș vrea să lămurim lucrurile. Eu nu mă pot grăbi să spun: e un steag al țării respective, sau este un steag al unei anumite clipe a țării respective. Poate că e, într-adevăr, un steag care reprezintă un moment al istoriei Ungariei: momentul Ungaria Mare! Trebuie văzut, și văzut obiectiv, pentru că, evident, dacă e steagul Ungariei, el trebuie să stea pe Consulatul Ungariei, sigur, cu stema Ungariei de azi. Dacă nu, nu!

În legătură cu ceea ce vorbeați dumneavoastră, domnule coleg, despre Antonescu și Horthy, și am mai avut un dialog anterior, m-am interesat pentru dumneavoastră. Am să vă citez un gând al fostului președinte al Ungariei, çrp.d G.ncz, cu privire tocmai la Horthy, în momentul în care a fost reînhumat în țara sa, cu foarte multă pompă, cu foarte multă lume și cu miniștri ai Guvernului çnt.l, ca "simpli cetățeni". Corect! Așa este: ca "simpli cetățeni" veniseră miniștrii la reînhumarea lui Horthy. Atunci, Arpad Goncz a afirmat că nu e treaba politicienilor să hotărască dacă Horthy sau alt politician a fost sau nu criminal de război. Aceasta e treaba istoricilor! În acest sens a pledat Arpad Goncz. Și cred că e un lucru valabil și pentru alte personalități, nu numai pentru Horthy, mai ales că lucrurile, în ce-l privește, sunt mai clare decât în privința altor lideri ai aceleiași perioade.

Aș vrea să vă spun, domnilor colegi, că aderarea României la NATO trebuie să rămână un fapt de conștiință al României, așa cum este ea, nu un act de conștiință al unei Românii prefabricate, rimelate, rujate și pomădate pentru ieșirea în lume, ca, imediat, după ce faptul se petrece, respectiva Românie să se prăbușească în propria ei mizerie. Noi trebuie, în fond, să rezolvăm problemele țării, și nu doar la fațadă, nu doar în vitrină!

În acest sens, resping cu tristețe încercările de a transforma poporul român în popor de oameni buni și popor de oameni răi, români buni și români răi, români care merită să intre în NATO și români care nu merită să intre în NATO, ci trebuie să rămână pe undeva, eventual, în umbra vechii grupări militare S.E.A.T.O. din Asia.

Perioada pe care o trăim este, într-adevăr, foarte complexă, și ea trebuie să ne impună, așa cum îmi permiteam să mai cer de la acest microfon, și anume comportament exponențial, să ne exprimăm la limita de sus a puterilor noastre, dar nu împotriva felului în care suntem noi născuți și educați. Și eu cred că poporul român e născut și educat într-un fel care îl face compatibil, în realitate, cu popoarele prezente în această grupare politică și militară.

Cred, cu toată sinceritatea, că nu există alternativă, astăzi, decât cea pe care forțele politice raționale din România o declară ca atare, și anume NATO.

Sunt motive multe, dar unul este cert: compatibilitatea de fond a idealului nostru național, a idealului nostru politic, a idealului nostru social cu ceea ce este, din punct de vedere politic și din punct de vedere militar, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Aici, colegul liberal, Radu Alexandru Feldman, a certat cu asprime Guvernul și (puțin?) cu nedreptate, pentru ceva ce chiar miercuri urmează să se întâmple. Sigur că e important să grăbim un lucru care s-a anunțat deja: miercuri, premierul urmează să facă, tocmai în fața Parlamentului, despre care vorbea scriitorul și senatorul, declarația politică privitoare la strategia pentru NATO. Cât privește Planul, el este unul convenit cu Alianța și el nu poate fi schimbat decât cu prețul căderii în ridicol sau înapoi, în starea de neutralitate mortăcioasă.

Așadar, n-am nici o îndoială că faptele sunt tocmai în curs. Ceea ce cred eu, însă, că trebuie să spunem - și aici vorbesc și în numele Grupului parlamentar social democrat și umanist din Senat, am primit această delegație, această învestitură - este că nimeni nu are dreptul să transforme cursa pentru NATO într-o vânătoare a inamicilor personali sau a adversarilor de interes economic sau politic.

De multă vreme, în câteva ziare este atacat cu violență și cu - aș zice eu - un anumit instinct criminal, omul care a fost ales de noi să conducă Senatul, domnul Nicolae Văcăroiu. Nu am considerat necesar să intervin până acum, pentru că oricât de rele ar fi fost atacurile, ele făceau parte din arsenalul firesc al unei prese active, al unei prese de partid, pentru că, în fond,

Nicolae Văcăroiu nu e atacat din punctul de vedere al interesului național, ci din punctul de vedere al unor interese partinice care stau dincolo de titlul ziarului care îl atacă. Asta este evident. Dar nici asta nu e o crimă. De natură criminală este, însă, ceea ce s-a întâmplat astăzi, când într-un ziar s-a cerut: "Ori Văcăroiu, ori NATO!"

Acum, noi știm cât de mare este Nicolae Văcăroiu, dar chiar așa, că îl contrapui NATO? Să faci din el o miză pentru țările NATO? Comandamentele țărilor se adună în tufișurile continentului și pun la cale scoaterea lui Văcăroiu de la Senat, să nu mai stea între domnul Duță și între domnul Nicolescu, să fie dat afară și să nu se mai aleagă urmă din flăcăul Văcăroiu? Acestea sunt chestiuni absolut ridicole. De obicei, un ziar serios citează - în asemenea acțiuni - sursa, pentru a putea fi verificată. Apoi, nu este întâmplătoare, după părerea mea, creșterea în intensitate a atacurilor la adresa lui Nicolae Văcăroiu, pe măsură ce clipa aderării sau neaderării se apropie.

Nu mă bag în problema pe care senatorul Văcăroiu însuși o va rezolva, așa cum spunea, în justiție, așa cum se vor dovedi toate. Eu nu pot participa. Pot, însă, fi sigur de lucrurile pe care vi le spun acum. E nedrept și este, cumva, în linia celui mai abject stalinism acest argument de autoritate: "Vreți NATO? Dați-l afară pe Văcăroiu!" Și dacă se întâmplă să-i asculte cineva pe cei care cer asta și nu se rezolvă intrarea în NATO, eh, nu s-a putut, ați avut alte probleme, corupția, care este foarte slab definită?! E un banc foarte bun, pe care l-am spus în 1995, la Consiliul Europei, și care seamănă, după părerea mea, cu situația dată. Cică un român aude, la un moment dat din tavan: "Vrei să te îmbogățești?" "Da", spune el. "Dă tot ce ai și mizează pe calul nr. 3 de la hipodrom!" "Trei?" "Da." "Vinde tot, vinde inelul, aurul din gura soacrei, vinde tot și du-te acolo și mizează pe calul nr. 3!" Omul face ce i s-a spus din vocea din tavan. Și câștigă calul nr. 17. Se termină concursul și omul nostru e singur, pe hipodrom, lângă ieșire. Și deodată aude, din cer, aceeași voce miraculoasă: "N-ai avut noroc?" (Aplauze.)

Așa stau lucrurile și în această poveste, prea penibilă ca să nu devină cumva și dramatică. Totuși, nu putem să ne transformăm în șantajiști și șantajați. Totuși, întrun moment de cumpănă, cum e acesta, pentru destinul României, ar trebui să recurgem tot mai puțin la mijloacele imorale de tranșare a rivalităților politice. Acesta este un mijloc profund imoral de a face politică. A dori să elimini pe cineva din câmpul politic, folosind argumentul de autoritate al momentului. Nu îți iei batistă verde? Vei fi eliminat din cursa pentru NATO. Nu îți hrănești copiii cu vrăbii? Vei fi belit! Și așa mai departe. Orice se poate.

Totul este înscris în această parodie, din păcate, prea des folosită la adresa unui lucru serios, care este aderarea României la NATO și crearea unui sistem durabil de securitate și de dezvoltare pentru această țară.

În aceeași linie, eu văd și atacurile imunde la adresa unui ministru, pe care îl putem critica - și am făcut-o deseori - pentru orice, dar nu îl putem transforma, cum a făcut un alt ziar, nu îl putem transforma în cel mai corupt ministru al Guvernului Năstase. E vorba de domnul Octav Cozmâncă. Ridic, cu tristețe și indignare, glasul pentru Octav Cozmâncă, pentru că mi se pare că el este unul dintre exemplele cele mai vii de muncă dăruită într-un moment greu al țării, și de muncă aplicată, și de conștiință profesională excepțională. Am multe dezacorduri cu domnul Cozmâncă, unele le-am exprimat și aici, vă amintiți, poate, de Legea administrației locale, dar una e una și alta e alta, vorba marelui text cu idei ciuce. Nu se poate să îl faci pe Cozmâncă exact ceea ce nu este. El este inversul a ceea ce se spune despre el. E un om corect, un om dăruit, un om responsabil!

În ceea ce mă privește, am ridicat problema aceasta și într-un cadru mai restrâns, o spun acum pentru că ea este parte din stabilitatea țării. Nu se poate construi nimic, dacă nu există stabilitate pentru oameni, pentru locurile lor de muncă și pentru locurile lor - să le zic așa - de pâine.

Situația dramatică a Societății de Avioane S.A. din Craiova face ca, după disponibilizarea a peste 500 de salariați, să mai rămână 1.296 de oameni acolo. Fabrica, însă, se confruntă cu aceleași probleme: lipsa de încărcare a capacităților de producție și a personalului existent. Sunt necesare de urgență niște măsuri cu caracter excepțional:

1) Lansarea imediată a comenzii de 8 avioane de către Ministerul Apărării Naționale, conform Contractului-cadru nr. 223 L/2000 și a Memorandumului privind finanțarea acestui program.

2) Lansarea de către același Minister al Apărării Naționale a comenzilor pentru reparația a 6 avioane IAR-99, aflate în incinta societății din anul 2000.

3) Sprijinirea societății în omologarea avionului-țintă și dotarea M.A.N. cu acest aparat. În momentul de față, Armata română nu are în dotare aceste tipuri de avioane.

4) Sprijinirea societății în fabricarea și comercializarea unui avion de 46 de locuri pentru business și agrement.

5) Acordarea de către Ministerul Finanțelor Publice a eșalonării datoriilor către bugetul de stat, pentru o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni și anulării majorărilor de întârziere. De altfel, acest aspect trebuie rezolvat în mai toată economia națională, pentru că deblocarea financiară reprezintă un pas către intrarea în normalitate și în performanță.

6) În vederea retehnologizării proceselor de tratamente termice și acoperire, este necesar ca Ministerul Industriei și Resurselor să transmită urgent alocația bugetară aprobată, în valoare de 5,6 miliarde lei.

Nefinanțarea modernizării acestor procese pune în pericol continuarea colaborării cu firma "Fokker" din Olanda.

În acest moment - și aici e un lucru foarte interesant, pe care l-am discutat într-un alt cadru cu ministrul finanțelor, dar îl spun tare în plenul Senatului, pentru că mi se pare că, în acest fel, adevărul va fi și mai subliniat -, societatea nu are comenzi suficiente pentru încărcarea a circa 785 de persoane plătite, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170 din 2001, modificată cu o altă Ordonanță de urgență nr. 15 din 2002, precum și Ordinul ministrului industriei și resurselor nr. 4 din 2002.

Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că, în loc să îi punem pe oameni în condiția de a produce și de a-și scoate banii, ca să zic așa, se cheltuiesc bani în mod inutil cu o protecție, care nu e protecție, ci este un fel de milă pe care oamenii nu o acceptă. Ei vor să muncească și să producă performant. Noi avem nevoie de oameni care să muncească performant!

Se impune, după părerea noastră, ca factorii responsabili din Ministerul Industriei și Resurselor, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice, să întoarcă fața și către "Avioane" - Craiova.

În discuțiile pe care le-am avut cu foarte, foarte mulți cetățeni, vineri, la cabinetul meu senatorial din Craiova, a revenit o problemă pe care nici un guvern postdecembrist nu a rezolvat-o și nici un Parlament nu s-a dovedit apt să o pună în așa fel încât guvernele să o rezolve: problema restituirii banilor depuși la C.E.C., înainte de 1989, în vederea cumpărării de mașini de către cetățeni, care au primit acum sumele (pe care li se spune că le-au depus), la nivel de 123.000 lei!!! Atât a primit un cetățean care a depus 80 și ceva de mii, până în 1989. 123.000 de lei! Ceea ce pare nu numai absurd, dar și cinic.

Acești oameni și-au cerut drepturile conform mecanismelor existente în România de azi. Și statul român nu poate să nu fie solidar cu el însuși, cel de dinainte de 1990. Aici nu a fost alt stat înainte de 1990, ci tot România! Acești oameni nu au absolut nici o vină pentru că și-au depus banii la C.E.C. și a venit 1989. Eu cred că trebuie să se trezească în noi și instinctul de apărare a dreptății acestor oameni. Unii dintre acești necăjiți au cerut, în condițiile care li s-au oferit, să se meargă până la capăt cu cinismul: restituirea acestor sume reactualizate, 123.000 de lei, să se facă în bancnote vechi de 100 de lei. Dacă tot e bătaie de joc, să fie până la capăt, să fie hârtiile vechi, acelea albastre, despre care un poet din epocă spunea: "Sută de lei, bancnota mea ursuză, ca într-o coincidență de destine, Bălcescu, care-i desenat pe tine, muri ca un martir al sărăciei!"

Așa înțeleg să-mi închei declarația politică, o declarație constituită, după cum vedeți, din mai multe fragmente de realitate, care toate converg în aceeași direcție: normalizare, pentru saltul înainte! (Aplauze.)

Nici nu știu dacă am să mai am puterea unui minut.

Am să vă spun doar atât: am fost invocat aici, mă rog, s-a despărțit de mine domnul senator liberal Radu Alexandru Feldman; am să-i răspund, la o problemă pe care a pus-o, cu un aforism pe care l-am scris în timpul vieții mele: "Nu consumați prea multă energie, pentru a forța aceste uși, sunt rabatabile!" (Aplauze; sala se amuză.)

................................................

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

P.S.D.-ul mai are 6 minute, nu le-a epuizat. Au solicitat drept la replică, un minut, domnul senator Adrian Păunescu și un minut domnul senator Vela.

Aveți cuvântul!

Domnul Adrian Păunescu:

Nici nu știu dacă am să mai am puterea unui minut.

Am să vă spun doar atât: am fost invocat aici, mă rog, s-a despărțit de mine domnul senator liberal, am să îi răspund la problema pe care a pus-o, cu un aforism pe care l-am scris în timpul vieții mele: "Nu cosumați prea multă energie pentru a forța aceste uși, sunt rabatabile!" (Aplauze, sala se amuză.)

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 februarie 2023, 20:27
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro