Domnul Alexandru Pereș: Vă mulțumesc, domnule președinte. În fond, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2002, prin titlu, ar dori să modifice Legea nr.254/2002 în sensul creșterii atractivității la privatizare a societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat, ce dețin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului. De fapt, adevăratul scop este altul. Și poate fi cunoscut doar citind expunerea de motive care însoțește modificarea propusă de executiv. Problema care frământă Ministerul Finanțelor și Ministerul Agriculturii și Alimentației este modul total necorespunzător de încasare a datoriilor și a redevenței, convenite de părți la momentul privatizării fostelor IAS-uri. Pe de altă parte, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2002 este și anticonstituțională din două motive. 1. Se aduc modificări inclusiv Legii nr.268/2001 - lege organică și care reglementează regimul proprietății, conform art.72 alin.3 pct. k) din Constituția României. 2. Se dorește de asemenea, modificarea unor situații deja consfințite - privatizarea fiind deja o realitate în mare măsură și numai în mai mică măsură o acțiune viitoare. Într-un cuvânt, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 209/2002 nu privește neapărat o situație de viitor, cum ar fi trebuit să fie privind atractivitatea privatizării, ci corectarea unor situații apărute post-privatizare. Partidul Democrat înțelege și recunoaște că din producția agricolă sau zootehnică nu se vor putea recupera rapid datoriile mari față de bugetul de stat și față de alți creditori, dar nu este de acord ca sub ideea de măsuri pentru creșterea atractivității la privatizare să reglementăm un troc între Guvernul Năstase și marea majoritate a celor care dețin acum fostele IAS-uri și care sunt clienți politici ai Puterii. Vă mulțumesc.
|