Plen
Ședința Camerei Deputaților din 30 iunie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.93/30-06-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-07-2024
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2024 2023 2022
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 30-06-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 30 iunie 2003

Informare cu privire la inițiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaților.

Ședința a început la ora 14,35.

Lucrările au fost conduse de domnul Viorel Hrebenciuc, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Constantin Niță și Borbély László, secretari.

 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschise lucrările Camerei Deputaților de astăzi și, pentru început, până se adună toți colegii noștri, voi da citire Informării cu privire la inițiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaților și care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

1. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.52/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr.14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 14 iulie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.165/2002 pentru modificarea art.138 și art.139 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 28 august 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale; pentru avize - Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 4 iulie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

4. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.43/2003 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr.21/1991, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină și imunități; pentru avize - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale și Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. Termenul de depunere a raportului: 3 iulie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

5. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.27/2003 privind procedura aprobării tacite, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină și imunități; pentru avize - Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic și Comisia pentru buget, finanțe și bănci. Termenul de depunere a raportului: 3 iulie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.42/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a creanței statului provenite din executarea garanției emise pentru împrumutul extern acordat Societății Naționale "Îmbunătățiri Funciare" - S.A., adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 septembrie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.41/2003 pentru aprobarea suplimentării cu suma de 600 miliarde lei a despăgubirilor acordate producătorilor agricoli în caz de calamități naturale, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 septembrie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

8. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale; pentru avize - Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 4 iulie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

9. Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 28 august 2003.

10. Proiectul de Lege privind regimul de control al exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru industrii și servicii; pentru avize - Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 4 iulie 2003.

11. Proiectul de Lege privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, adoptat de Senat în ședința din 26 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională; pentru avize - Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 septembrie 2003.

12. Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenției între România și Republica Azerbaidjan pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la Baku la 29 octombrie 2002, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize - Comisia pentru politică externă și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 septembrie 2003.

13. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Libaneze privind readmisia cetățenilor proprii și a străinilor, semnat la București la 18 martie 2002, și a Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Libaneze privind cooperarea în combaterea criminalității organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substanțe psihotrope și precursori, a terorismului și a altor infracțiuni grave, semnat la București la 18 martie 2002, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională; pentru avize - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 septembrie 2003.

14. Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de finanțare între Guvernul României și Comisia Europeană privind asistența financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru politici structurale de preaderare pentru măsura "Asistență tehnică pentru îmbunătățirea condițiilor de navigație pe Dunăre în România", semnat la Bruxelles la 13 decembrie 2002, și la București la 31 martie 2003, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize - Comisia pentru industrii și servicii și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 septembrie 2003.

15. Proiectul de Lege privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, adoptat de Senat în ședința din 26 iunie 2003.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport; pentru avize - Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 29 august 2003.

16. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, inițiată de 16 deputați.

Cu această propunere legislativă sunt sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 28 august 2003.

17. Proiectul de Lege pentru modificarea art.14 alin.1 din Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină și imunități; pentru avize - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic. Termenul de depunere a raportului: 28 august 2003.

18. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege se propune a fi sesizată, în vederea avizării: în fond - Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 iulie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

19. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.54/2003 privind interzicerea realizării de clădiri pe suprafețele din fondul forestier național afectate de incendii, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice; pentru avize - comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 septembrie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

20. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.57/2003 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2001 privind regimul accizelor, precum și a unor alte acte normative, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize - Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 septembrie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

21. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.59/2003 pentru prelungirea termenului prevăzut la art.2 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.162/2002 privind acordarea de către Ministerul de Interne a unui avans în valoare de 72,6 miliarde lei pentru finalizarea obiectului contractului comercial nr.110/2002, încheiat cu Societatea Comercială "ARO" - S.A. Câmpulung, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize - Comisia pentru industrii și servicii, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 3 septembrie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

22. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.61/2003 pentru modificarea alineatului 2 al articolului 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru industrii și servicii; pentru avize - Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 4 iulie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

23. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.62/2003 pentru ratificarea acordurilor dintre Ministerul Sănătății și Fondul Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei privind acordarea a două credite nerambursabile pentru combaterea HIV/SIDA și tuberculozei, semnate la Geneva la 6 iunie 2003, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia pentru sănătate și familie; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică, de disciplină și imunități. Termenul de depunere a raportului: 10 iulie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

24. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopției, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege se propun a fi sesizate, în vederea avizării, următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină și imunități; pentru avize - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale. Termenul de depunere a raportului: 3 iulie 2003.

În conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul Camerei Deputaților, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

Vă mulțumesc.

Domnul Crin Antonescu.

 
 

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dați-mi voie să fac o foarte scurtă declarație în numele Grupului parlamentar liberal, la începutul acestei ședințe, în legătură cu o decizie pe care astăzi Biroul permanent al Camerei Deputaților a luat-o, și anume aceea de a răspunde pozitiv, de a aproba cererea Guvernului pentru exceptarea de la prevederile Legii nr.161 privind incompatibilitatea a trei colegi de-ai noștri, domnii deputați: Florin Georgescu, Gheorghe Cazan și Ovidiu Mușetescu.

Fac această declarație și pentru faptul că reprezentantul nostru în Biroul permanent, vicepreședintele Camerei Deputaților, Puiu Hașotti, s-a aflat în imposibilitate fizică, din motive medicale, de a fi prezent și de a-și exprima votul, și doresc să vă aduc la cunoștință că grupul nostru parlamentar protestează împotriva deciziei pe care Biroul permanent al Camerei Deputaților a luat-o.

Ne-am opus încă de la discuția privitoare la asumarea răspunderii Guvernului asupra acestei legi, pentru ca această excepție prevăzută în art.82 alin.2 să existe. Am spus atunci că nu putem fi de acord cu așa ceva. Am rugat pe primul-ministru, pe doamna ministru al justiției, pe domnul profesor Iorgovan să-mi citeze un caz similar din legislația pe care o cunosc și nu mi-au răspuns.

În consecință, în deplină consecvență, protestăm și astăzi contra excepției sau ridicării deasupra legii, printr-o derogare de partid.

Precizez că avem tot respectul pentru pregătirea și calitatea profesională a celor trei colegi amintiți, dar nu ne poate nimeni convinge că este în interesul public sau o chestiune de interes public ca domniile lor să fie în același timp și în Banca Comercială Română și în Parlamentul României.

Prin această măsură, încă o dată, - ceea ce, din păcate, noi am estimat -, se dovedește a fi adevărat, și anume că toată această discuție privitoare la asanarea clasei politice, la regimul incompatibilităților, n-a fost și nu este decât o nouă operațiune de propagandă a PSD și a Cabinetului Năstase.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc. Am luat notă de protestul Partidului Național Liberal.

 
Continuarea dezbaterilor asupra Propunerii legislative de revizuire a Constituției (supunerea la votul final; adoptată).

Acum, intrăm în ordinea de zi, continuând dezbaterile asupra Propunerii legislative de revizuire a Constituției.

Rămăsesem să dăm cuvântul domnului profesor Muraru. De aici plecăm.

Înainte de a da cuvântul domnului profesor, vreau să vă anunț că, dintr-un total de 344 de deputați, și-au înregistrat prezența 251. Sunt absenți 93. Cvorumul de lucru este 229, majoritatea necesară pe articole - 173.

Vă mulțumesc.

Domnule profesor, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Muraru (Avocatul Poporului, membru al Comisiei pentru redactarea Propunerii legislative de revizuire a Constituției.):

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să mă suportați cu câteva cuvinte privitoare la unele propuneri referitoare la Ministerul Public. Și anume, la pct.161, se propune eliminarea art.130 din Constituție, iar la pct.163 se propune eliminarea art.130 și a art.131 din Constituție.

Practic, aceste propuneri ar însemna înlăturarea Secțiunii a II-a, intitulată "Ministerul Public" din Constituție.

Într-o asemenea ipoteză, singurele mențiuni despre procurori ar mai rămâne la art.128, unde sunt căile de atac, și la art.133, unde sunt propunerile de numire. Și atunci, se pune o firească întrebare: este acest lucru un lucru bun pentru ordinea constituțională din România? Răspunsul este dificil de dat datorită complexității problemelor și mai ales dimensiunilor lor juridice și sociale.

Pentru ca să putem da un răspuns, aș spune bun și corect, este bine să ne amintim că asupra acestor probleme, asupra Parchetului, asupra Ministerului Public, au fost multe discuții în Adunarea Constituantă. Și, dacă mă uit în sală, constat că foarte mulți dintre dumneavoastră ați participat la aceste discuții și, ca atare, sunteți părtașii soluției actuale a Constituției.

Pentru ca să găsim un răspuns care să fie în sprijinul ordinii constituțională din România, trebuie să avem în vedere că în constituțiile interbelice - și s-a arătat aici Constituția din '23, de exemplu -, procurorul avea doar sarcina de a acuza; el susținea acuzarea în fața instanțelor judecătorești.

În constituțiile de după război, denumite constituții socialiste, Procuratura a fost transformată într-o a patra putere în stat. Evident, aceasta a fost o exagerare, cu mari consecințe pentru ordinea juridică din România.

Constituantul din 1990-1991 a voit - și cred că a reușit - să aducă la dimensiunile firești, constituționale, Ministerul Public. În 1990-1991, Adunarea Constituantă a avut în vedere trăsăturile specifice momentului istoric, pentru că niciodată nu trebuie să ieșim în afara momentului istoric. Iar printre aceste trăsături, au fost avute în vedere noile instituții care priveau protecția drepturilor omului, a fost avută în vedere independența puterii judecătorești și a fost avut în vedere faptul că Ministerul Public trebuie să apere interesele generale ale societății, drepturile omului.

Mai mult decât atât, trebuie să avem în vedere că s-a ținut cont de acel nou raport între cetățean și autoritățile publice. raportul dintre cetățean și autoritățile publice, după revoluția din 1989, a devenit altul. A devenit un raport de echilibru. Autoritățile publice au obligația să protejeze oamenii, iar procurorii au fost obligați, prin Constituție, să protejeze drepturile cetățenilor.

Iată, deci, a fost practic o schimbare de optică și o schimbare de funcții în ceea ce privește Ministerul Public.

Am reținut din discursurile unor domni deputați că în această Constituție se folosesc unele noțiuni care nu ar reprezenta nimic, cum ar fi, de exemplu, faptul că reprezintă interesele generale ale societății. S-a pus întrebarea: există asemenea interese generale? Sigur că există. Din moment ce există interese personale, individuale, interese de grup, în mod firesc există și interese generale, așa cum există bine comun, interes național, interes public și așa mai departe. Nu sunt născociri ale Constituției României.

Îmi permit să vă rog să observați că asemenea formulări apar și în alte constituții vest-europene. Iată, de exemplu, Constituția Elveției vorbește de interes public; Constituția Olandei vorbește de interes public; chiar Constituția actuală a României vorbește de interese naționale.

În ce privește locul în Constituție, pentru că și aici, sigur, se pot formula critici sau se pot, știu eu, formula argumente pentru scoaterea autorității, Ministerul Public, în Constituție, este cuprins într-un capitol care se cheamă "Autoritatea judecătorească".

Trebuie să observ că această exprimare, care valorifică, în mare măsură, exprimarea din Constituția franceză, nu se identifică cu puterea judecătorească. Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească. Exprimarea "autoritatea judecătorească" este o exprimare cu dimensiuni particulare. Ca atare, ea ține mai mult de tehnica de redactare și de sistematizarea dispozițiilor constituționale.

Mai mult decât atât, art.130 și art.131, așa cum sunt formulate, exprimă foarte clar dubla natură juridică a Ministerului Public. Ministerul Public a fost și rămâne atât un partener al activității judiciare, cât și un reprezentant al puterii executive. Sub acest aspect, sunt, știu eu, de menționat tratatele de procedură civilă, penală și așa mai departe, unde lucrurile sunt exprimate foarte clar.

Sigur că, în legătură cu procurorii, cu Ministerul Public, trebuie aduse - și s-au adus - anumite perfecționări. Iată, vă reamintesc că s-a modificat art.23, pe care dumneavoastră l-ați votat într-o formulare nouă, unde arestarea preventivă va fi decisă numai de instanța de judecată, de judecător; deci, procurorul este scos din această instituție. Apoi, așa cum remarca profesorul Valeriu Stoica, recursul în anulare în civil a fost scos. Iată de ce, această măsură înțeleaptă a perfecționat și a adus la timpul istoric actual rolul procurorului în viața noastră. Dar, trebuie să observ că, de aici, până la scoaterea din Constituție a Ministerului Public, este o cale foarte lungă.

Iată de ce, personal, pledez pentru menținerea textelor actuale ale art.130 și art.131, de fapt, așa cum sunt ele în Constituția actuală, cum au fost stabilite de către Constituanta din 1991.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule profesor.

Domnul profesor Valeriu Stoica și trecem la vot.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mă bucur că domnul profesor Muraru a pus pe făgașul firesc această discuție privind Ministerul Public și a marcat diferența între teoria leninistă a Puterii și teoria democratică a Puterii, bazată pe principiul separației puterilor.

În timp ce teoria leninistă susține principiul unicității puterii, teorie care-și are rădăcinile, din păcate pentru Franța, în perioada terorii din timpul Revoluției franceze - și este o teorie de origine iacobină -, teoria democratică afirmă separația puterilor. Puterea nu este unică. Există puteri care se controlează reciproc.

Lenin a inventat cele patru activități fundamentale ale realizării puterii unice și, între aceste patru activități, a introdus și activitatea procuraturii. Ne-au trebuit 13 ani ca să ne depărtăm de această teorie leninistă a puterii și să dăm Ministerului Public ceea ce-i aparține cu adevărat, să-i recunoaștem rolul important în societatea democratică, dar, în același timp, să marcăm ruptura dintre procuratura comunistă și Ministerul Public într-o societate democratică. Drumul acesta este greu de parcurs. Au trecut 13 ani și încă n-am împlinit acest drum.

Când am vorbit de susținerea amendamentului făcut de Partidul Democrat, nu ne-am gândit că Ministerul Public nu are nici un rol de jucat în societatea democratică, dimpotrivă; numai că este un cu totul alt rol decât acela pe care l-a jucat în societatea totalitară.

Or, ajustarea textelor constituționale are tocmai rostul de a marca această diferență fundamentală privind rolul, funcțiile, locul Ministerului Public în democrație.

Iată de ce nu este vorba de un atac împotriva procurorilor, nu este vorba de un atac împotriva Ministerului Public. Este vorba de o consolidare instituțională pe o bază nouă. Și, dacă astfel este înțeles demersul făcut prin amendamentul Partidului Democrat, noi îl susținem în continuare.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Babiuc.

 
 

Domnul Victor Babiuc:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă spuneam, la o ședință anterioară, că avem o Constituție supraponderală, stufoasă, care conține numeroase texte inutile, care nu sunt de nivelul Constituției, și, în același timp, destule găuri.

Dacă, prin modificările pe care le-am propus până acum, o parte din aceste găuri se mai astupă, în ce privește "burțile" acestei Constituții, ele nu prea dispar; le păstrăm cu un entuziasm pe care, mărturisesc, nu prea-l înțeleg.

Textele privind Ministerul Public sunt, în cea mai mare parte, expresia sechelelor pe care cei care au legiferat în 1991 le mai aveau în legătură cu fosta procuratură.

Dacă vă uitați la aceste texte, ce constatați? Că, în primul rând, o structură din subordinea ministrului justiției are două texte în Constituție - 5 alineate.

Aș vrea să văd și eu structura de la ce alt minister se mai bucură de un asemenea loc în Constituție, nemaivorbind că acesta nu-i un minister adevărat, ci este un minister la modul simbolic, declarat ca atare.

Toate aceste texte, dacă vă uitați la ele, pe de o parte, sunt expresia, într-o foarte mare măsură, a vechii concepții privind procuratura - dau un singur exemplu, la întâmplare: "apără ordinea de drept"; asta face parte din expresia, din așa-numita supraveghere generală, care credea că permite procurorului să apere ordinea de drept; trebuie să vă spun că mai mult o apără cetățeanul care face o acțiune la justiție și instanța este chemată să restabilească o încălcare a ordinii de drept, decât o face procurorul. Dar, lăsând la o parte acest aspect al legăturii cu conceptul privind vechea procuratură, există un al doilea aspect, care este extrem de important, că toate aceste texte sunt de nivelul Legii de organizare a Ministerului Public. Dispariția lor din Constituție nu afectează cu absolut nimic rostul, rolul, organizarea Ministerului Public.

Și, pentru că n-aș vrea să credeți că fac o simplă afirmație, vă voi da un argument care este ușor de realizat - cel care rezultă din Constituția României de la 1923. Ce găsim acolo? Găsim un singur text în care este pomenit Ministerul Public, în cadrul textelor reglementând puterea judecătorească, și care exprimă o singură idee, de altfel, esențială: "Ministerul Public asigură acuzarea în procesele penale".

Și iată că, doar cu acest singur text, Ministerul Public din România a funcționat excelent zeci și zeci de ani de zile. Dacă v-ați uita în Constituția franceză, ați găsi ceva asemănător.

De aceea, propunerea Partidului Democrat a fost de a se elimina aceste texte fără de care Ministerul Public va funcționa în continuare la fel de bine ca și până acum și, în același timp, am realiza o mică îmbunătățire a Constituției române.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu.

Supun la vot amendamentul Grupului parlamentar al Partidului Democrat, de la pct.162 din capitolul "amendamente respinse".

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 29 de voturi pentru și 208 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Domnule Boc, vă rog.

 
 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Având în vedere că acest amendament de eliminare a fost respins, nu voi mai susține, pentru același raționament, celelalte amendamente similare care vizau aceeași instituție, supunându-le votului dumneavoastră.

În continuare, următoarele 3 amendamente care vizau tot Ministerul Public, în consecință, le considerăm tranșate prin votul anterior.

La pct. 50, din propunerea legislativă care vizează...

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, nu trecem la pct.50, domnule Boc, încă nu am votat pct.49 și mai avem amendamentul admis de la pct.27 pag.7, din raportul cu amendamente admise.

Cine este pentru? Pct.27. Da. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Cu 14 voturi împotrivă și 221 pentru, amendamentul a fost admis.

Supun votului dumneavoastră art. 49, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri? 8 abțineri. Vă mulțumesc.

Țin să mulțumesc tuturor colegilor noștri pentru prezența masivă în sală astăzi, cu rugămintea ca, și în perioada orelor următoare, să încercați să beți cafeaua în sală și nu afară, știți, ca să nu...(Vociferări, aplauze în sală.)

Domni deputați din sală:

Facem cvorum!

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Așa, nici un fel de problemă, începem cu liberalii să facem cvorum. Dau cuvântul domnului Boc. Trecem la pct.50.

 
 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Partidul Democrat are un amendament la pct.50 numărul de ordine este 165, la dumneavoastră cred că este 164 sau 166, care vizează Consiliul Superior al Magistraturii. Pornind de la noua reconfigurare a Consiliului Superior al Magistraturii prin textul Constituției revizuite, noi suntem de acord că trebuie, în primul rând, separați judecătorii de procurori în Consiliul Superior al Magistraturii. Este un lucru benefic pe care îl susținem.

Actuala structură care funcționează astăzi în care judecătorii și procurorii sunt reuniți în același Consiliu Superior al Magistraturii, deși procurorii lucrează sub autoritatea ministrului Justiției, o considerăm o soluție benefică și nu este firesc ca un procuror să se pronunțe cu privire la sancțiunea disciplinară a judecătorului și invers. Deci susținem actuala formulă prin care se separă cele două entități în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în două secții: o secție pentru procurori, o secție pentru judecători. Problema, însă, de aici începe. Pentru a avea o reală independență a justiției, pentru a garanta independența justiției amendamentul nostru vizează eliminarea ministrului Justiției din Consiliul Superior al Magistraturii. Chiar dacă pare o soluție destul de dură la prima vedere, ea este benefică pentru sistemul românesc, din cel puțin următoarele motive:

Ar fi curmată orice discuție pentru totdeauna cu privire la politizarea puterii judecătorești. Ministrul Justiției nu va mai putea fi acuzat că prin politica pe care o promovează urmărește politizarea actului de justiție, urmărește promovări pe criterii clientelar politice în justiția românească.

Am avea Parlamentul magistraților desemnat pe cale internă de către magistrați, validat de către Parlament și Parlamentul s-ar rezuma doar la rolul de a verifica îndeplinirea condițiilor prin care magistrații să fie propuși și aleși în Consiliul Superior al Magistraturii și, cu alte cuvinte, atunci am putea cere Parlamentului magistraților o reală independență, o reală autonomie și, într-adevăr, să nu existe presiuni politice asupra acestora. Ar fi, repet, o garanție suplimentară.

Dintr-un studiu pe care îl avem finalizat de Departamentul de studii al Camerei cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în multe țări europene, ministrul Justiției nu este în Consiliul Superior al Magistraturii. După cum există țări unde ministrul Justiției este membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Avându-se însă în vedere tradiția, mai bine spus având în vedere antecedentele României după 1989, când politizarea justiției a ajuns să figureze ca și cap de afiș în majoritatea rapoartelor de țară, credem că o măsură hotărâtă, radicală, dar în același timp eficientă, ar fi ca, pentru viitor, ministrul justiției să nu facă parte din Consiliul Superior al Magistraturii, chiar dacă ministrul justiției nu conduce lucrările, pentru că noua structură propune un președinte care se alege prin rotație, prezența ministrului justiției în Consiliul Superior al Magistraturii influențează, oricum am dori noi să spunem, pe ceilalți membri care sunt acolo să voteze în Consiliul Superior al Magistraturii.

Iată de ce noi propunem pentru a păstra aceeași ecuație, același număr de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii suplimentarea cu încă unu a membrilor societății civile, acum sunt doi, noi propunem 3 și propunem eliminarea ministrului justiției din Consiliul Superior al Magistraturii. Este binevenită soluția și o salutăm ca atare, ca membrii societății civile să facă parte din Consiliul Superior al Magistraturii. Este o soluție care s-a validat și în alte părți. Este o contrapondere la principiul corporatismului, iar reprezentanții societății civile trebuie să aibă o pondere care inițial a fost de 4 în propunerea inițială, a ajuns din nefericire acum în plenul Camerei Deputaților la doi reprezentanți, după toate discuțiile din comisie pentru a avea un număr impar de membri și a corespunde acestor principii.

De aceea, prin eliminarea ministrului justiției am suplimenta cu unu numărul membrilor societății civile și echilibrul în consiliu s-ar păstra. Repet, nu ar fi o decizie ușoară, dar ar fi una benefică, așa cum am spus și în viitor, ministrul justiției nu va mai putea fi acuzat de faptul că are implicații în actul de justiție. El va avea cu totul alte atribuții care țin de administrarea justiției, Consiliul Superior va avea prerogativele de a avea un buget care să administreze prin intermediul președintelui Consiliului Superior al Magistraturii și atunci va fi un semnal clar și pentru factorii externi, din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, că dorim cu adevărat o justiție independentă, ferită de imixtiuni politice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Stoica.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Întrucât discutăm, în ansamblu, art.123, eu nu am să mă refer la amendamentul făcut de PD, întrucât, deocamdată am rezerve că este bine să nu facă ministrul Justiției parte din consiliu, câtă vreme, din același consiliu, fac parte și președintele Curții Supreme și Procurorul General.

În această situație, ar fi cel puțin ciudat să lipsească ministrul de Justiție. Dar există două amendamente care au fost admise de comisie și pe care doresc să le susțin. Este vorba, în primul rând, de alin.2 din art.133, inițial comisia a apreciat...

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Stoica, numai o clipă, suntem la art.132 acum. Aveați un amendament respins aici care are 166 bis. Deci la el vă rog să vă referiți. Când trecem la art.133, vă dau cuvântul și atunci.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Corect. În regulă. Vă mulțumesc.

Așadar, amendamentul pe care noi l-am făcut pleacă de la principiul că nu putem statua care sunt cazurile în care pot fi totuși atacate ca excepție hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în Justiție. Așa cum este în momentul de față formulat alin.7 din art.132, în propunerea legislativă, o singură excepție este admisă. Și anume, în materie disciplinară. Credem că, prin lege organică, este posibil să ne gândim la alte excepții și să le reglementăm ca atare, întrucât sunt și alte hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii care ar putea fi atacate ținând seama de natura lor în Justiție. A le considera pe toate irevocabile, cu excepția acelora în materie disciplinară, înseamnă a închide calea la justiție în materii importante care țin de competența consiliului și există riscul ca în acele chestiuni importante, fiind închisă calea la justiție, să se considere ulterior că prin soluția adoptată încălcăm principiile procesului echitabil.

Așa cum, în materie de disciplină am conceput această excepție, pe care am admis-o în cadrul comisiei, în formularea alin.7 din art.132, este bine să lăsăm deschisă portița pentru legea organică să formuleze și alte excepții.

Iată de ce, noi am propus ca hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii să nu fie atacate la instanțele judecătorești, afară de cazule și în condițiile expres prevăzute prin legea sa organică.

Vă solicităm, pentru aceste considerente, admiterea acestui amendament.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Bădoiu.

 
 

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Legat de amendamentul PD-ului, problema este foarte delicată și greu de rezolvat. V-o spun în cunoștință de cauză ca fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii timp de două mandate, ocazie cu care s-au perindat mai mulți miniștri ai Justiției. Și vă mărturisesc că funcție de personalitatea fiecăruia dintre aceștia și funcție de personalitatea magistraților care compuneau Consiliul Superior al Magistraturii, s-a ajuns la o colaborare sau la blocarea mersului justiției. Pentru că unii dintre acești foști miniștri căutau să impună politica din momentul respectiv a Guvernului, alții au dat dovadă, eu știu, de mai multă maleabilitate. Și de aici, vă spun cinstit că s-au născut conflicte. Justiția reprezintă un barometru foarte sensibil. Și când spun că e foarte sensibil, vă rog să-mi dați crezare, pentru că în funcție de cum apasă ministrul justiției pedala, ei răspund. Dar tot atât de adevărat este că politica, în general, în ce privește administrarea justiției o face ministrul justiției. Și întrebarea este: e în măsură consiliul, ca atare, să rezolve problemele fără a fi prezidat sau fără să fie prezent ministrul justiției ca membru al acestui Parlament al justiției, că de fapt este un Parlament al justiției, să știți. Greu de dat răspuns.

Eu unul aș renunța și la ministrul de justiție și la procurorul general și la Președintele Curții Supreme de Justiție. De ce? Pentru că am convingerea că acești doi domni care sunt actualmente în consiliu și care vor fi, vor avea maturitatea să rezolve problemele justiției cu toată imparțialitatea.

Deci, nu numai ministrul de justiție nu trebuie să facă parte din acest consiliu, dar nici procurorul general, pentru că el lucrează sub autoritatea ministrului de justiție, deci cu alte cuvinte, primește ordine de la ministrul de justiție, și nici președintele Curții Supreme de Justiție, decât în măsura în care prezidează acest consiliu ca instanță disciplinară. Atât și nimic mai mult. Deci nu ca până în prezent să facă parte din consiliu și să ia 50% din indemnizații. Și se întâlnește când se întâlnește, o dată sau de două ori pe an și ia 50% din indemnizație ca membru al Consiliului, ceea ce mie mi se pare că nu e corect.

De aceea, indiferent că-mi voi atrage antipatiile cuiva, știu eu, eu pledez pe această idee, haideți să dorim o justiție independentă, responsabilă și imparțială și atunci cei 3 în condițiile date, cele precizate de mine, să nu mai facă parte din consiliu.

Eu vreau să vă mai spun și alt aspect. S-au introdus doi reprezentanți ai societății civile. Deja s-a creat un organism numeros și dumneavoastră știți că atunci când sunt mai mulți laolaltă, practic deciziile se iau cu mare greutate, cu foarte mare greutate. Nu știu în ce măsură acești reprezentanți ai societății civile vor fi în stare să cântărească corect și imparțial problemele ce le-ar avea de rezolvat.

Și acum, pentru că suntem la acest text, eu supun atenției membrilor comisiei constituite pentru propunerea de revizuire un aspect. Și anume: acești membri ai Consiliului Superior ai Magistraturii sunt validați sau după caz aleși în ședință numai de Senat. Mi se pare că este o greșeală, o scăpare, deci supun atenției ceea ce spun eu acum, mai ales că Avocatul Poporului este ales în ședința comună a celor două Camere. Păi, atâta vreme cât e vorba de Parlamentul Justiției și atâta vreme cât dorim ca această justiție să constituie o a treia putere în stat, normal și firesc este ca acești domni să fie aleși în ședința comună a celor două Camere, având în vedere că puterea legislativă este compusă de reprezentanți aleși ai electoratului. Mi se pare că nu i-am da autoritate deplină, așa cum ar trebui dacă am lăsa să fie aleși numai de Senat.

De aceea, vă rog să reflectați asupra propunerii mele și să hotărâți în consecință.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Boc și trecem la vot.

 
 

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, vă mulțumesc pentru faptul că mi-ați permis să dau o scurtă explicație pentru a se înțelege exact ceea ce colegul meu Bădoiu susținea și, pe bună dreptate, PD poate lua în analiză și ideea eliminării celorlalți doi reprezentanți ai președintelui Curții și a Procurorului General din Consiliul Superior al Magistraturii, nu avem nimic pentru a elimina și pe cei doi, dar în privința amendamentului nostru, aș vrea să se înțeleagă încă o dată foarte bine că nu este o soluție doar de formă eliminarea ministrului justiției. Eliminarea ministrului justiției din Consiliul Superior al Magistraturii ca măsură, ar fi trebuit să fie completată cu asigurarea bugetului care să fie gestionat, bugetul justiției să fie gestionat de către Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul președintelui acestuia. O putere judecătorească independentă nu poate funcționa fără un buget, oricât ne-am gândi și am analiza dacă nu va avea buget independent, puterea judecătorească nu va fi independentă din punct de vedere politic, cât timp îi vom asigura resursele. Este foarte simplu pentru ministrul justiției care este ordonator principal de credite, în funcție de opțiunea politică să sprijine sau să nu sprijine anumiți președinți de instanțe prin faptul că el administrează bugetul. În condițiile în care bugetul Ministerului Justiției va fi administrat de Consiliul Superior al Magistraturii prin președintele acestuia, putem vorbi de o reală independență. Dacă nu facem acest lucru, nu vom face altceva decât să prelungim în continuare influența politicului, într-o formă sau alta, pentru că modalitățile de intervenție sunt, într-adevăr, multiple.

Dacă doriți să tăiem nodul gordian trebuie să o facem acum de la nivel constituțional, după aceea, din perspectiva legii organice, să asigurăm această gestionare a bugetului de către Consiliul Superior al Magistraturii. Repet, nu există putere judecătorească independentă, nicăieri în lume, fără un buget asigurat și gestionat prin intermediul structurii autonome și independente a Consiliului Superior al Magistraturii.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul PD-ului reprezentat prin domnul Boc.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 18 voturi pentru, 3 abțineri și 211 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul susținut de domnul Stoica.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu 15 voturi pentru, o abținere și 211 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct.50 din proiectul de revizuire, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu 12 abțineri și 221 de voturi pentru, pct.50 a fost aprobat.

Trecem la pct. 51 și dau cuvântul domnului Stoica.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Sunt două amendamente la acest punct, ele au fost admise de comisie, le susțin foarte succint. Primul amendament are în vedere faptul că în prezent, în actuala structură și cu actualele funcții, Consiliul Superior al Magistraturii judecă doar în secții și nu și în plen, cauzele disciplinare, este o soluție binevenită, întrucât în felul acesta înlăturăm suspiciunea care a existat până acum, în legătură cu faptul că se pronunță și procurorii în chestiunile disciplinare ale judecătorilor, rămâne de aici înainte ca în secția de disciplină pentru judecători să fie analizate problemele disciplinare ale acestora, iar în secția pentru procurori problemele de disciplină ale procurorilor. Așa fiind, nu mai e nevoie de o judecată în plenul consiliului a acestor chestiuni de disciplină.

Și al doilea amendament are în vedere faptul că pe lângă atribuțiile prevăzute în Constituție, legea organică o să prevadă, desigur, și alte atribuții pentru Consiliul Superior al Magistraturii, este motivul pentru care am solicitat și s-a admis de către comisie un alineat 4 la art.133.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul admis de la pag.8 din partea de raport de amendamente admise.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Voturi împotrivă? Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.51, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Trecem la pct.52.

Supun votului dumneavoastră pct.52, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.53 și mă refer, în primul rând, la amendamentul admis de la pag.8 pct.29.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.53, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.54, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Trecem la pct.55 și vă supun votului amendamentul admis de la pag.8 pct.30.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Domnule Boc, vă rog, la art. 137.

 
 

Domnul Emil Boc:

Înainte de Curtea de Conturi, domnule președinte, la art.137 din Constituție, PD are două amendamente care vizează, în esență, următorul lucru pe care îl propunem de a reglementa la nivel constituțional următorul principiu. Și anume, acela potrivit căruia taxele care sunt colectate pentru un scop precis să fie utilizate exclusiv pentru scopul pentru care au fost colectate. Nu dorim să consacrăm în detaliu, cum se administrează în sănătate, în celelalte domenii, în concret, dar la nivel de principiu, dorim consacrarea în textul Constituției a acestei reguli fundamentale: că o taxă colectată pentru un anumit scop, ea nu poate fi deturnată, ea nu poate fi utilizată decât în exclusivitate pentru scopul pentru care a fost colectată.

Facem deosebirea între impozite și taxe. Impozitele pot fi utilizate de către Guvern, de către administrația locală în conformitate cu prioritățile politice pe care le are. Dar, atunci când un cetățean are o contribuție privată pentru fondul de sănătate, de exemplu, acea contribuție privată nu poate fi utilizată sau nu ar trebui să fie utilizată decât în exclusivitate pentru scopul pentru care a fost colectată. Deci este, repet, o consacrare constituțională a unui principiu atât de necesar actualului moment pe care îl parcurgem.

Este nevoie ca acei bani care se colectează de către Guvern sau de către administrațiile locale pentru un scop precis să fie utilizate aceste resurse exclusiv pentru scopul pentru care au fost colectate. Nu este cazul să mai intrăm în detalii prezente cu privire la modul în care sunt administrați banii care rezultă din contribuțiile private de sănătate, ei ar trebui să fie administrați exclusiv pentru scopul pentru care au fost colectați.

Am discutat cu cineva, care venea din afara țării, un expert în problemele dreptului și s-a întrebat dacă este necesar sau nu o asemenea reglementare la nivel constituțional. Și pe bună dreptate este o întrebare foarte bună. Este necesar însă la nivel constituțional să consacrăm un asemenea principiu pentru a spune o dată nu oricărui guvern care va fi în România, că banii adunați printr-o taxă sau printr-o contribuție privată destinată unui scop să fie utilizați exclusiv acelui scop. Are Guvernul la îndemână politica impozitelor pe care o poate utiliza așa cum dorește. Și dacă va mai fi nevoie sunt convins, colegii mei vă vor putea da alte argumente de natură tehnică pentru susținerea acestui amendament care ar fi și ar da încă un motiv în plus cetățenilor de a participa la referendumul pentru revizuirea Constituției, pentru că este o problemă care afectează direct, îi interesează și ar avea un stimulent, repet, în plus să participe la referendumul pentru revizuirea Constituției. Că această Constituție nu vizează doar principii abstracte, pentru seminarii și colocvii internaționale, ci principii concrete care afectează viața de zi cu zi a cetățeanului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu, domnule Boc.

Domnule Duvăz, vă rog.

 
 

Domnul Nicolae Bogdan Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte și stimați colegi.

Aș vrea să fac aici, dacă vreți, un scurt comentariu, pentru că până la urmă, sigur, eu înțeleg sensul discursului și la urma urmei este ca și când ar trebui să adoptăm un text în Constituție în care să spunem că este interzisă deturnarea de fonduri, ceea ce în fond există în legislație, pur și simplu, și are caracter chiar penal.

Ce vreau însă să spun? O asemenea specificare, în clar, ar însemna în perspectivă ca fondurile strânse în vederea asigurărilor sociale să nu poată fi investite și deci multiplicate. În general, sistemele de administrare a unor asemenea fonduri sunt sisteme productive, sunt sisteme în care aceste fonduri au posibilitatea să investească și să se dezvolte, să-și multiplice valoarea. Ceea ce ne-ar împiedica în cazul în care am abordat textul constituțional, așa cum este propus el prin amendament.

Repet, înțelegând motivele pentru care opoziția, respectiv Partidul Democrat din opoziție, a făcut acest amendament.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Barbu.

 
 

Domnul Gheorghe Barbu:

Aș vrea doar să susțin amendamentele făcute, să vă reamintesc că ceea ce colegul Duvăz spunea anterior nu este împiedicat cu nimic pentru a fi utilizat de această formulare propusă în amendament, întrucât scopul investirii acestor bani în anumite acțiuni sau fonduri de tezaur sau alte lucruri, ar putea să multiplice aceste sume, destinația lor nefiind schimbată.

Nu s-a luat de la un buget de asigurări sociale și nu s-a dus la un alt buget. Sumele rămân acolo și ceea ce se multiplică revine bugetului asigurărilor sociale sau, respectiv, de sănătate, dacă este cazul.

Aș vrea însă să vă reamintesc ce se întâmplă astăzi. Regula din ultimii ani a fost că proiectele de buget și bugetele aprobate au fost cu excedent atât la șomaj, cât și la asigurări sociale, până la urmă cât și la sănătate. În fiecare an, însă, când am aprobat noile bugete, nu am mai știut nici unii dintre noi ce se întâmplă cu excedentele. Și regula a fost că aceste excedente au fost utilizate pentru acoperirea deficitului bugetar sau pentru bugetul consolidat.

De aceea, credem că propunerile sunt realiste și corecte și ar trebui ca fondurile colectate cu această destinație și care sunt contribuții nu sunt taxe și impozite, să urmeze drumul pentru care ele au fost aprobate prin lege.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră amendamentul P.D.-ului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu două abțineri, 15 voturi pentru și 216 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Trecem în continuare la pct.55. Domnule Gaspar, vă rog!

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vreau să pun în discuție de la poziția 55 din propunerea legislativă un amendament care se regăsește la pagina 48 din anexa 2, poziția 188, și el privește teza a doua a alin.1. Este de observat că teza întâi este identică atât în textul actual al Constituției, cât și în textul propus de către comisie, precum și în textul pe care l-am propus noi.

Diferența care este? Textul actual din Constituție, teza a doua, la art.139 alin. (1) sună în felul următor: "...În condițiile legii, Curtea exercită și atribuții jurisdicționale".

Față de această prevedere, comisia a propus o altă redactare, în sensul că: "În condițiile legii organice, toate litigiile care rezultă din activitatea Curții de Conturi vor fi soluționate de instanțele judecătorești", invocându-se între altele art.123 alin.1, pe care noi l-am votat, justiția fiind unică, imparțială și egală pentru toți.

La acest amendament al comisiei, Guvernul a făcut un contraamendament, în sensul că a spus în felul următor: "În condițiile legii, Curtea exercită și atribuții jurisdicționale, prin instanțe de judecată specializate, care se organizează și funcționează potrivit prevederilor Cap. VI din Titlul III".

Motivarea de respingere a amendamentului Guvernului cred că se referea la forma inițială pe care a propus-o comisia și nicidecum... deoarece noi am prevăzut în acest text posibilitatea ca la Curte să poată fi exercitate atribuții jurisdicționale prin instanțe de judecată specializate, tribunale fiscale, care se organizează și funcționează în cadrul puterii judecătorești.

Vreau să vă spun că acest text al Guvernului își are o susținere și în constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene, ca, de exemplu, Franța, Italia, Portugalia, Spania și Grecia.

Pe de altă parte, stimați colegi, în această sală nu o dată a fost invocată autoritatea membrilor Comisiei de la Veneția. Cu privire la acest text, Comisia de la Veneția, Comisia pentru democrație prin drept, cum i se spune, facem următorul comentariu - se întreabă experții comisiei: trebuie eliminată competența jurisdicțională a Curții de Conturi? Trebuie transferat contenciosul legat de controlul conturilor la judecătorii simpli? Trebuie să remarcăm că actuala Curte de Conturi pledează pentru menținerea competenței sale jurisdicționale, ceea ce se poate justifica ca și în celelalte state unde există această situație, prin aspectul tehnic și specializat al controlului conturilor.

Există temerea că soluția menționată ar îngreuna și completa procedurile. Oare instanțele judiciare au calificarea profesională specifică pentru a judeca astfel de cazuri? În general, spun experții comisiei, în numeroase țări, curțile de conturi sunt considerate jurisdicții. Nu vedem de ce li s-ar retrage această calificare. Noțiunea de litigii care rezultă din activitatea Curții ar trebui precizată.

Pentru respectarea principiului unicității jurisdicționale, se poate prevedea în legea de organizare posibilitatea de a sesiza înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a soluționa în ultimă instanță litigiile în acest domeniu. Spania este un exemplu în acest sens.

Acestea sunt considerentele pentru care, domnule președinte, stimați colegi, Guvernul solicită să fie aprobat acest amendament. Celelalte amendamente, referitoare tot la acest text, figurează în Anexa l, ca amendamente deja admise de comisie, și în propunerea legislativă. Deci, votul ar urma să se exprime în legătură cu alin.1 al art.139 teza a doua. Deci, alineatul în integralitatea lui.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Stoica, vă rog!

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În Comisia de revizuire a Constituției, am discutat multă vreme în legătură cu acest text, el a fost adoptat de comisie și cel puțin două argumente ne îndreaptă să stăruim pentru ca textul să rămână așa cum l-a formulat comisia și să respingeți amendamentul care vi se propune.

Primul și cel mai important argument este acela că în momentul de față, așa cum este organizată Cutea de Conturi, ea are trei structuri importante: una de control și anchetă practic, una de acuzare, e vorba de procurorii financiari, și un palier de judecată. Dar toată această instituție este condusă de un președinte unic și, în ansamblul ei, dincolo de această distribuire a atribuțiilor, în ansamblul ei este o singură instituție. Nu se poate concepe ca aceeași instituție să aibă și atribuții de anchetă, și atribuții de procuror și atribuții de judecată. Dacă am accepta această chestiune în continuare, ar însemna să negăm un principiu fundamental al separației.

Al doilea argument pe care l-am avut în vedere, în procesele obișnuite, se urmează, la instanțele de drept comun, două sau cel mult trei faze judiciare. Acum, în materia în care este competentă Curtea de Conturi, un proces străbate două faze judiciare la Curtea de Conturi și încă două faze judiciare la instanța de drept comun. Deci, patru faze judiciare.

Este de esența chestiunilor fiscale și financiare ca ele să fie rezolvate cu celeritate. Or, tocmai în această materie, unde celeritatea se impune mai mult decât în alte privințe, prin actuala organizare, procesul durează foarte mult. Iată de ce credem că soluția la care s-a oprit comisia este rațională și vă rugăm să respingeți amendamentul.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Boc. Se pregătește domnul Dorneanu.

 
 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat nu susține amendamentul Guvernului și susține punctul de vedere al comisiei, așa cum a fost el adoptat. Pentru prea simplul motiv că, dacă dorim să facem o revizuire a Constituției, o facem și în interesul cetățeanului. Or, această măsură pe care noi am propus-o la Curtea de Conturi este o măsură care vine să îl sprijine pe cetățean să nu piardă timpul inutil și, în al doilea rând, să-și economisească resursele financiare pentru a nu pierde în primul rând timpul în două instanțe ale Curții de Conturi, după care trebuie s-o ia absolut de la capăt în instanțele judecătorești.

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin multiple decizii și a spus: Curtea de Conturi nu face parte din sistemul instanțelor judecătorești din România. Or, dacă este așa, atribuțiile jurisdicționale ale acesteia trebuie să înceteze. Iar acest lucru nu se poate realiza decât menținând în continuare pentru Curtea de Conturi atribuțiile de control, iar după ce această activitate de control va fi îndeplinită, dosarele merg în instanță, la secțiile fiscale și, așa cum am văzut în Proiectul Legii de organizare judecătorească, se preconizează înființarea Secțiilor fiscale de pe lângă tribunale, care vor judeca cu celeritate aceste cauze care țin de competența Curții de Conturi.

A menține în continuare actualul sistem, înseamnă a condamna în continuare cetățeanul la pierderea resurselor financiare, la consum de timp și, în ultimă instanță, la complicarea mecanismului birocratic care vizează activitatea Curții de Conturi.

Iată de ce vă propunem să acceptați soluția propusă de Comisia constituțională și să respingeți amendamentul Guvernului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dorneanu. Se pregătește domnul Constantinescu. Și trecem la vot.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Distinsul meu prieten și vicepreședinte, când am vrut să iau cuvântul la ceva pozitiv, a zis că nu mai e nevoie. Acum, mi l-a dat.

Stimați colegi, lăsând gluma de-o parte, aș vrea să vă spun un lucru: într-adevăr, cum spunea domnul vicepreședinte Stoica, vicepreședintele Comisiei Constituționale, noi ne-am certat pe acest text vreo câteva luni și am ajuns la concluzia majoritară a comisiei cu privire la textul pe care vi l-am propus dumneavoastră.

Am ajuns până în acest punct cu edificiul constituțional, votând lucruri foarte importante. Ar fi extrem de dureros dacă noi acum ne-am împotmoli în acest text și să nu putem trece Constituția.

Problema este foarte discutabilă. Sunt Curți de Conturi din Europa care au jurisdicție în competența lor, trebuie să recunosc că acestea sunt mai puține, multe din celelalte țări nu cunosc în reglementarea lor atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi.

Cred că cea mai bună soluție pentru noi acum este să dăm posibilitate colegilor noștri de la Senat și nouă, comisiei, să ne dați răgaz în vară să găsim o eventuală altă soluție. Deocamdată, cred că este mai înțelept să mergem pe soluția pe care v-a propus-o comisia.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Mihai Constantinescu. Două minute. Domnule profesor, două minute, haideți, că sunteți pe timpul dumneavoastră.

 
 

Domnul Mihai Constantinescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mi se pare că am mai spus că nimeni nu e așa orb decât ăla care nu vrea să vadă. De ce spun treaba asta: păi, e un lucru foarte simplu. Se critică ceva care nu există. Cine a spus că Curtea de Conturi să exercite jurisdicția în forma actuală? Nimeni. Nici comisia, nici Guvernul. Ce se critică? Ceva care nu există! Deci, de-asta vă spuneam că nimeni nu e așa orb decât cel care nu vrea să vadă.

Ce am urmărit noi în cadrul comisiei? Într-adevăr, cum a spus domnul Stoica. E stupid ca un om să treacă prin două grade de jurisdicție, ca abia după aia să ajungă la justiție. E nedrept! Și pentru finanțe, și pentru timp, și pentru tot ce vreți. Nu-i judecată!

Și acum, mai mult de atât, nici măcar nu-i posibil, pentru că dumneavoastră ați votat, ați acceptat că jurisdicțiile care nu sunt instanțe judecătorești sunt facultative și gratuite. Adică cum? Jurisdicția Curții de Conturi e facultativă și gratuită? Că așa ar fi! Și acum ce vi se propune? Și, aici, v-aș ruga să vedeți de ce am susținut că nimeni nu-i așa orb decât cel care nu vrea să vadă, adică cei care au criticat acest text.

Pentru că Guvernul ne propune un lucru foarte simplu: în primul rând, ca instanțele Curții de Conturi să fie instanțe judecătorești. O primă, mare și uriașă reformă.

Al doilea lucru: că aceste instanțe să nu se mai supună Legii de organizare și funcționare a Curții de Conturi. Să nu mai avem judecători care să fie supuși controlorilor Curții de Conturi. Să nu mai avem judecători numiți de către plenul Curții de Conturi. Nu! Să avem judecători ca toți judecătorii țării! Să avem judecători cărora li se aplică în întregime cum scrie aici "prevederile referitoare la puterea judecătorească". Deci, sub pălăria Consiliului Superior al Magistraturii, cu independența pe care o are orice organ judecătoresc, deci cu totul altceva! Nu se mai pierde nici timpul de care se plângea domnul Stoica, dat fiind că n-a înțeles ceea ce scrie aici. Nu se mai irosește nici vremea în mod inutil fiindcă sunt în fața unei instanțe judecătorești.

E firesc ca jurisdicția Curții de Conturi să fie ca orice altă jurisdicție judecătorească! Asta este marea reformă pe care cei care critică textul nu vor să o vadă. Și ăsta este lucrul pe care eu, nu știu cum să fac să vă rog să citiți și să vedeți că asta este marea schimbare pe care nu știu cum, cei ce se opun textului nu vor s-o înțeleagă.

Și, un ultim cuvânt. De ce-i nevoie de această schimbare? Pentru un lucru foarte simplu: Curtea de Conturi este singura instituție, după părerea mea, normală în domeniul fiscal. Pentru că controlorul de conturi când constată că există o pagubă, spre diferență de cel de la finanțe și alții, el nu emite un titlu executoriu. El nu poate emite un titlu executoriu. El emite o simplă o simplă constatare, asta, atâta face! O opinie, asta e! Care-i cenzurată de procurorul financiar, și cine emite titlul? Numai judecătorul. Numai el! Și avem singura jurisdicție în țară în care numai el este cel care emite titlul.

Deci, e absolut nevoie de o jurisdicție specializată. De o jurisdicție în care limbajul specific acestei jurisdicții să poată să fie înțeles. Altfel, înseamnă că vom avea exact ca la orice litigiu fiscal. Ei! Tocmai am vrut să salvăm acest mare câștig pentru România. Am vrut să salvăm această posibilitate și, din această cauză, ideea ca judecătorii Curții de Conturi să fie ca orice judecător al țării este ideea fundamentală pe care toți care au criticat-o nici unul n-a îndrăznit să v-o spună, iar eu astăzi vreau să vă conving.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Bădoiu.

 
 

Domnul Cornel Bădoiu:

Personal, n-am făcut parte din această comisie și probabil că din acest...

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule general, numai un minut dacă-mi permiteți, să fac un anunț. Am rugămintea la Secretariatul general, am constatat cu toții că deputații de la Partidul România Mare nu sunt în sală. Cred că sunteți de acord cu mine? Da? Deci, n-au fost cum să fie nici prezenți, dacă semnează. Să ne înțelegem foarte clar: se taie ziua de muncă pentru toți care lipsesc.

Deci, nu mai admit nici un fel să semneze cineva prezent, nefiind în sală aici. Iar atunci când o să facem votul pe final, la ora 18,00, când va fi vot nominal, se va vedea că au lipsit și le tăiați ziua de muncă la toți.

Vă mulțumesc.

Poftiți, domnule general.

 
 

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

Îmi cer scuze. Poate pe unii îi plictisesc, dar n-am avut prilejul să discut aceste propuneri decât o dată cu dumneavoastră, aici, în plen.

Vedeți dumneavoastră, prin amendamentul propus, de fapt, se vrea aparent crearea unor noi instanțe în cadrul Curții de Conturi, ceea ce mie mi se pare a fi total nefiresc, pentru că mai în aval, am hotărât și am votat că justiția este una și aceeași, unică în România. Deci, nu pot fi altfel de instanțe. De altfel, e același lucru ca în prezent, dar îi pune o altă pălărie. Asta vrea să însemne amendamentul respectiv.

Dacă votați și dacă veți fi atenți la propunerea comisiei, veți constata că în teza a doua a alin.2 se spune așa: "În condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi vor fi soluționate de instanțele judecătorești". Dacă se va aprecia că nu mai este nevoie de acești judecători fiscali, repet, dinlăuntrul Curții de Conturi, apoi, le modificăm legea organică, legea de organizare, și-i eliminăm. O să rămână numai funcția de control ulterior, deci constată o ilegalitate, se naște litigiul și n-au decât să se adreseze direct instanțelor de drept comun.

Așa că, îmi pare rău, domnule ministru, dar cred că soluția propusă de comisie este cea corectă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulțumesc.

Domnule Stoica, domnul Muraru întâi.

 
 

Domnul Ioan Muraru:

Doamnelor și domnilor deputați,

N-aș fi vrut să iau cuvântul, dar colegul meu Constantinescu, m-a provocat. În primul rând, pentru că nu mai susține amendamentul comisiei, care mie mi se pare bun, și în al doilea rând, pentru că este în general și încearcă să fie atât de convingător, încât e în măsură să susțină și această variantă foarte frumos, chiar seducător.

Aș dori să exprim sintetic un punct de vedere. Curtea de Conturi cuprinde două segmente, două componente: o componentă de control financiar, așa cum este astăzi, și o componentă jurisdicțională. Așa cum este astăzi această Curte, a fost reglată în timp atât prin decizii ale Curții Constituționale, cât și prin modificări legislative. S-a introdus acel recurs jurisdicțional și așa mai departe.

Problema mi se pare mie foarte simplă: din moment ce spunem că respectăm separația puterilor, din moment ce spunem că justiția este unică și egală pentru toți, cum am putea susține și cum am putea explica faptul că în afara justiției acestea obișnuite, mai creăm o justiție. Până la urmă vom crea nu știu câte justiții încât practic ne îndepărtăm de ceea ce ne-am propus să reparăm prin actuala Constituție.

Ca atare, sub acest aspect, păstrarea amendamentului comisiei este un lucru bun. Mi-aș îngădui, cu toată decența, să observ că amendamentul propus de Guvern este puțin suferind din punct de vedere juridic. Potrivit Constituției, luați toate textele, justiția este înfăptuită de instanțele judecătorești sau, altfel spus, instanțele judecătorești înfăptuiesc justiția.

Aflăm acum, din acest amendament, că judecătorii, instanțele judecătorești, chiar dacă sunt specializate, că avem comerciale, civile, militare și așa mai departe, înfăptuiesc și atribuții jurisdicționale. Cu toată decența, repet, noi trebuie să respectăm terminologia riguroasă a Constituției, dacă dorim ca lucrurile să fie clare pentru judecători și mai ales pentru cetățenii care se adresează justiției.

Iată de ce eu consider că păstrarea textului comisiei este un lucru bun, ar fi și ipoteza să nu umblăm deloc la aceste texte, dar asta este voința dumneavoastră. Și, în orice caz, nu cred că acest amendament poate fi admis din rațiuni, sigur, constituționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu.

Vă supun votului amendamentul domnului Gaspar.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu o abținere și un vot împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul admis al comisiei, de la pct.30 pag.8.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.55, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră amendamentul admis de la pct.31 pag.8.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Trecem la pct.56 referitor la art.139.

Supun votului dumneavoastră pct.56, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.57.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.58.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Domnule Babiuc, îmi pare rău, am votat! Vă ascultăm așa, pentru plăcerea de a vă asculta, dar nu mai avem ce vota! Vă rog!

 
 

Domnul Victor Babiuc:

Eu vreau să vă ajut ca să corectăm o eroare din text, nu pentru altceva!

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog!

 
 

Domnul Victor Babiuc:

La art.58 lit. c), dacă nu mă înșel, textul se referă la arbitraj. N-am nimic împotrivă să rămână și arbitrajul menționat, însă nu trebuie să uităm că sunt mai multe feluri de arbitraj: avem arbitraj comercial, avem arbitraj valutar, avem arbitraj internațional public, avem arbitraj sportiv. Dacă nu facem precizarea că e vorba de arbitrajul comercial, textul este defectuos. De aceea am intervenit, nu pentru altceva.

Deci, trebuie să facem un text care să fie corect și să nu fie jenant când îl citim. Adăugând "arbitraj comercial", evităm orice confuzie și textul este bun.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

La ce punct este acesta? "Arbitraj comercial", aici spuneți. Comisia își însușește punctul acesta de vedere? Dacă comisia și-a însușit, vine "arbitraj comercial". Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră pct. 59.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

La pct. 60 supun votului dumneavoastră amendamentul admis, la pct. 32, al comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct. 60 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră, de asemenea, amendamentul admis de la pct. 33, pagina 9.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

În continuare, supun votului dumneavoastră amendamentul admis de la pct. 34, pagina 9.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Dacă la pct. 61 aveți observații? Domnul Varga Attila.

 
 

Domnul Varga Attila:

Mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a trece la pct. 61, din rațiuni de consecvență, vă supun atenției propunerea noastră, amendamentul nostru respins de la poziția 208 de la "amendamente respinse", prin care solicităm eliminarea art. 148.

Înțelegem că există și rațiuni juridice constituționale de a conserva, de a pietrifica anumite prevederi ale Constituției, considerăm că acestea sunt niște valori incontestabile și recunoaștem chiar existența unor valori incontestabile, însă considerăm, în același timp, că o putere constituantă nu poate limita puterea unei alte puteri constituante viitoare și considerăm că din punct de vedere juridic, strict juridic, nu ar avea relevanță aceste interdicții de a modifica anumite prevederi din Constituție.

Având în vedere schimbările din viața noastră, accelerarea fenomenului, de exemplu, de aderare a României la Uniunea Europeană este un element care trebuie să ne conducă la ideea că o astfel de interdicție în cadrul Constituției nu ar fi pur și simplu rațională și nu ar avea relevanță juridică.

Doresc să menționez că prin aceasta nu contestăm valoarea unor idei fundamentale, cum ar fi: democrația, pluralismul politic, independența justiției și așa mai departe. Deci, nu contestăm valoarea acestor idei fundamentale, dar considerăm că din punct de vedere juridic, și chiar sunt și în teorie, în doctrina juridică românească, astfel de comentarii, în sensul că nu ar avea valoare, relevanță juridică o astfel de interdicție.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Supun la vot amendamentul U.D.M.R.-ului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 24 de voturi pentru, 4 abțineri și 210 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 61, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Din raport, pct. 34 l-am supus la vot și, deci, trecem la pct. 62.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Și ultimul punct, 63.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Stimați colegi,

Ne întoarcem acum la punctele pe care le-au avut în divergență liderii de grupuri parlamentare.

Stimați colegi,

Ne întoarcem la pct. 21 din raport, cel cu privire la art. 62.

Dacă aveți amendamente respinse pe care vreți să le susțineți?

Domnul profesor Stoica. Vă rog să precizați exact punctul din raport la amendamente, unde îl susțineți.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Punctul 73, în raport, la "amendamente respinse", domnule președinte.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc. Vă rog să luați cuvântul.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Amendamentul pe care l-am făcut pleacă de la premisa că ar trebui să avem o reală departajare funcțională a atribuțiilor celor două Camere.

În comisie, într-adevăr, au existat ample discuții în legătură cu acest subiect și s-a ajuns la o formulă de compromis, exprimată în textul care vă este prezentat dumneavoastră în proiectul legislativ. Dar, doamnelor și domnilor deputați, compromisul care s-a realizat în comisie nu a fost un compromis politic, nu a fost un compromis între social-democrați, liberali, U.D.M.R., a fost un compromis între senatori și deputați, pentru că, în această privință, senatorii, indiferent de culoarea lor politică, au făcut bloc pe ideea că nu vor admite nici un fel de simplificare a mecanismului parlamentar, care le-ar răpi în vreun fel atribuțiile de legiferare pe care le au în prezent. Și, din acest punct de vedere, ținând seama de ponderea Senatului în acest proces de revizuire a Constituției, a fost foarte greu să se primească punctul de vedere pe care noi l-am susținut, și anume, că principala Cameră legiuitoare trebuie să fie Camera Deputaților, iar Senatul, căruia i se spune și Camera superioară, ar trebui să păstreze atribuții în materia ratificării tratatelor internaționale, în materia unor numiri în autoritățile statului care trebuie să funcționeze independent sau autonom, în materia administrației publice. S-ar realiza, în felul acesta, o adevărată departajarea funcțională a atribuțiilor celor două Camere ale Parlamentului.

Aici, s-a mai spus, dintr-un punct de vedere care este al teoriei constituționale, că în măsura în care atribuțiile legislative ale celor două Camere nu mai sunt echilibrate, nu am mai avea un adevărat Parlament, ci am avea două Parlamente. Mi se pare că acest punct de vedere nu rezistă, dacă ținem seama că teoria constituțională este destul de elastică în această privință și concepe ambele sisteme: și sistemele în care ambele Camere au atribuții legislative echivalente, și sistemele în care, într-adevăr, cele două Camere au atribuții bine diferențiate.

Dacă dorim să avem un mecanism parlamentar rapid și eficace, amendamentul pe care noi l-am propus și care duce la o reală diferențiere a atribuțiilor celor două Camere, ar trebui să fie admis.

În același timp, însă, nu pot să nu subliniez încă o dată că acest compromis nu a fost un compromis politic, ci un compromis între cele două Camere. Iată de ce, chiar dacă ați admite amendamentul pe care l-am făcut, mi-e teamă că Senatul nu va fi niciodată de acord cu el.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumim, domnule Stoica.

Domnul Boc.

 
 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Poziția Partidului Democrat față de atribuțiile celor două Camere ale Parlamentului este sensibil apropiată de cea exprimată de către colegii liberali.

Partidul Democrat s-a pronunțat, în cadrul procesului de revizuire a Constituției, pentru o separare reală, și nu formală a atribuțiilor celor două Camere ale Parlamentului.

Prin actuala propunere legislativă de revizuire a Constituției, am realizat o separare formală a atribuțiilor celor două Camere, în sensul că, una dintre Camere va avea cuvântul decisiv asupra unui proiect de lege și nu va mai exista procedura medierii, decât în cazuri excepționale, după procedura prevăzută de lege. Acesta este câștigul apreciat de către majoritatea comisiei a fi în privința separării atribuțiilor celor două Camere: faptul că se elimină procedura medierii și proiectul de lege rămâne definitiv în cea de-a doua Cameră care-l dezbate. Intră în Camera Deputaților, rămâne definitiv în Senat; intră în Senat, rămâne definitiv în Camera Deputaților.

Noi apreciem, având în vedere și modelele parlamentare existente, că un sistem bicameral eficient, dacă este să mai menținem sistemul bicameral, ar fi acela prin care cele două Camere să fie separate prin atribuții distincte și clar precizate în Constituție. În concepția noastră Senatul ar urma să se ocupe de problemele legate de administrația locală, pornind și de la premisa că o asemenea separare a celor două Camere ar trebui să fie continuată sau cel puțin putea fi precedată de o reformare a sistemului electoral, unde votul uninominal să vizeze Senatul, și având în vedere legătura între senator, desemnat prin vot uninominal, și competența exclusivă a Senatului pentru administrația locală, s-ar fi justificat, într-adevăr, o asemenea separație, ca Senatul să se ocupe de probleme de administrație locală.

În al doilea rând, să se ocupe de problemele relațiilor internaționale, să vizeze aceste aspecte care țin de integrarea României în Uniunea Europeană, să ratifice tratatele internaționale și, gândindu-ne din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, vă putem asigura că aceste tratate nu vor fi puține. Cu alte cuvinte, vom avea o Cameră specializată pe aceste domenii.

Și nu în ultimul rând, a treia competență, care să țină de numirile în unele funcții și demnități publice de autoritate.

Iată, am circumscrie, într-o manieră precisă, atribuțiile Senatului, lăsând Camerei Deputaților, - o Cameră cu preponderență politică, având în vedere și desemnarea ei, în continuare, pe baza scrutinului de listă -, adoptarea legilor organice și ordinare, adică procesul legislativ, cel rămas în afara celui dat în competența exclusivă a Senatului.

Atunci am putea vorbi, într-adevăr, de o separare reală a celor două Camere, atunci am putea aprecia că, într-adevăr, bicameralismul românesc se justifică.

În aceste condiții în care noi am realizat o separare, repet, doar formală, bicameralismul nostru se susține cu greu. De aceea, sperăm să acceptați amendamentele formulate, în sensul departajării reale a atribuțiilor celor două Camere, pentru ca reforma electorală care se preconizează să aibă loc în această toamnă, să aibă sens. Fără departajarea atribuțiilor celor două Camere ale Parlamentului, reforma electorală nu are sens. Pentru că, în fapt, Camerele Parlamentului vor avea aceleași atribuții, în ultimă instanță, și atunci nu se mai justifică reforma electorală.

Iată, dacă dorim o reformare a sistemului politic românesc în ansamblu, pilonii am putea să-i punem astăzi, prin departajarea reală a atribuțiilor celor două Camere ale Parlamentului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am o rugăminte la colegii mei, liderii de grup, să-și anunțe colegii ca pentru ora 17,00, ar putea să fie votul nominal și să-și cheme toți colegii în sală.

Vă mulțumesc.

Domnul Bădoiu.

 
 

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

Bănuind că amendamentul domnului Stoica nu va fi adoptat de către dumneavoastră, de altfel, și dânsul și-a manifestat scepticismul, aș vrea să fiți de acord cu o adaptare redacțională, și anume, ca la lit. g1) să adăugăm că: "validarea sau, după caz, numirea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii". Să adăugăm acolo: "validarea sau, după caz, numirea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii".

Dacă ar fi trecut amendamentul sau dacă va trece, atunci, într-un fel s-ar fi impus să rămână, în opinia unor colegi, ca numirea acestor membri ai Consiliului să se facă numai de către Senat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Comisia, vă rog? Domnul Dorneanu.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Rolul Camerelor, departajarea lor ar putea face obiectul unui simpozion, la a cărui rezultat, după două săptămâni nu ne-am putea aștepta că ar putea da o soluție sigură. Ceea ce, însă, v-aș ruga să înțelegeți este că, deși noi ne-am propus să modificăm acele texte care pot fi votate, deci am avut o poziție realistă, aceasta nu înseamnă că doar faptul că Senatul n-ar vota o altfel de departajare între atribuțiile celor două Camere ne-a determinat să adoptăm această soluție.

Soluția actualei departajări este o soluție logică, este o soluție care se regăsește și în alte Constituții și este o soluție care, în principiu, a funcționat după Constituția din 1991. A separa rolul Camerelor și a transforma, de pildă, Senatul într-o Cameră de reflecție, într-o Cameră de avizare, ar însemna, practic, să modificăm, să revoluționăm întreg sistemul de legiferare. Un asemenea sistem care se regăsește, de pildă, în Austria, în Polonia, de multe ori face activitatea parlamentară dificilă și transformă acel sistem într-un sistem conflictual, pentru că Senatul, având un asemenea rol, este tentat să și-l supradimensioneze, să îl suprasolicite.

Dacă am găsi o asemenea soluție, practic ar trebui să găsim un sfârșit al traseului. Dacă Senatul nu avizează un proiect funcționează fie sistemul navetei continue, se întoarce la Cameră pentru a-l vota, dacă îl votează, din nou la Senat și uite așa, până când, de pildă, în Franța trebuie să intervină la un moment dat Guvernul și să oprească această navetă. Deci, este nefuncțional și este într-un fel și nefiresc. Ce să înțeleagă cetățeanul român care trimite, pe de o parte, deputați în Parlament și, pe de altă parte, senatori, senatorilor să le creeze un statut, oarecum, de decor, dar ei nu pot să participe la activitatea de legiferare.

Pe de altă parte, o activitate de legiferare care să se desfășoare succesiv în cele două Camere, îi conferă acesteia un surplus de garanții: de garanții de calitate, de garanții de echilibru, garanții de cenzură. Dacă greșește prima Cameră, cealaltă are posibilitatea să repare acest lucru.

Faptul că în sistemul nostru una dintre Camere este Cameră decizională înlătură unul din factorii blocanți care au existat în experiența constituțională de până acum. Nu o să mai avem nevoie nici de medieri, nu o să mai avem nevoie nici de ședințe comune, dar nu înlăturăm competența de legiferare a nici uneia dintre Camere.

Așadar, sistemul nostru nu este unic, sistemul nostru are avantajul de a asigura o participare egală a celor două Camere la activitatea de legiferare și un anumit echilibru între ele, o consultare între ele, o cooperare între ele. Și, din acest motiv, comisia a ajuns cu majoritate de voturi la actualul sistem pe care, cu aceeași majoritate vă rugăm să îl votați - sistemul nostru.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Pentru o chestiune de redactare, domnul Bahrin.

 
 

Domnul Dorel Bahrin:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să fac următoarea propunere de tehnică legislativă, la articolul "..

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am rugămintea la membrii comisiei să fie atenți la propunerea domnului Bahrin.

 
 

Domnul Dorel Bahrin:

La art. 62 alin. 2 lit. f) să fie despărțită în două, respectiv să rămână f), care era prevăzută și în articol, în propunerea legislativă de modificare a Constituției, respectiv "aprobarea strategiei naționale de apărare a țării", și să fie un f', fosta lit. f) din Constituția în vigoare, respectiv "examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării".

Motivație. În primul rând, din punct de vedere al tehnicii legislative, sunt două activități distincte: prima este obligativitatea președintelui de a proceda la prezentarea noii strategii la maxim 6 luni după intrarea în vigoare a mandatului său și practic excede mandatul, că mai urmează încă 6 luni până vine noul președinte, iar cealaltă activitate, normal trebuie să o aprobăm anual și de bază tot despre strategie, dar nu numai strategia cuprinde rapoartele Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Deci, să fie două litere distincte. Și în economia articolului, peste tot, activitățile nu sunt comasate, sunt articole distincte.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Babiuc.

 
 

Domnul Victor Babiuc:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Într-un fel repetăm experiența din 1990 - 1991, când n-am avut tăria de a tranșa raportul dintre cele două Camere. În Parlamentele bicamerale normale, atunci când există diferențe de puncte de vedere între o Cameră și alta, cea care tranșează divergența este Camera Deputaților.

În 1990, însă, sau 1991, orgoliile senatorilor au fost mai mari decât înțelepciunea, iar Camera Deputaților a fost mai îngăduitoare decât trebuia.

În statele normale, vă aduc aminte, moțiunile de cenzură se fac numai în Camera Deputaților, nu în Senat, bugetul este aprobat de Camera Deputaților, nu de către Senat, iar dacă la un proiect de lege sunt divergențe, între cele două soluții ale Camerei Deputaților și a Senatului, cea care decide este Camera Deputaților.

Iată că acum încercăm iarăși o soluție hibridă, să dăm, în anumite cazuri, prioritate Senatului, în alte cazuri prioritate Camerei Deputaților.

Mi se pare că iar vom continua să avem soluții cu divergențe, neclarități în legătură cu cine decide și cine nu decide, soluții care se abat de la normalitatea din parlamentele europene care funcționează bine.

De aceea, mi se pare că ar trebui să fim puțin mai curajoși, ca să nu spun altfel, în legătură cu soluțiile pe care le adoptăm.

Domnul ministru Stoica și Partidul Național Liberal ne-a propus un text care tranșează această chestiune în favoarea Camerei Deputaților și ar trebui să mergem pe această soluție.

Vă amintesc, de altfel, că în 1990, când s-au făcut alegeri, s-a pornit de la o premisă normală, că senatorii reprezintă județele, și doar deputații națiunea. Iată că ne-am întors la o soluție în care am pus semnul egalității și nu găsim rezolvări convenabile pentru toate atributele pe care trebuie să le aibă, fie Camera Deputaților, fie Senatul.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Stoica.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 18 voturi pentru, 2 abțineri și 218 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră pct. 21 în ansamblu, cu propunerea de redactare a domnului Bahrin.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu 10 voturi împotrivă, o abținere și 221 pentru, pct. 21 a fost aprobat.

La pct. 22 dacă aveți observații? Domnul Boc.

 
 

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Înainte de articolul consacrat imunității parlamentare, avem la art. 66 un amendament care cred că va trece foarte repede, fără probleme. El sună așa: "Deputatul sau senatorul care părăsește partidul pe listele căruia a fost ales, pierde de drept mandatul parlamentar".

Cred că este un amendament care va întruni susținerea colegilor noștri, întrucât, pe de o parte, pune capăt migrației politice în România, pe de altă parte, va putea fi completat la nivelul legii organice și cu o limitare a migrației politice cu privire la consilierii locali și consilierii județeni și, nu în ultimul rând, acest amendament se mai regăsește sau o asemenea formulă se mai regăsește și în alte Constituții.

Putem invoca, de exemplu, Constituția Portugaliei, deci nimic nu-i nou sub soare. Și alții au introdus în Constituție, acolo unde au apreciat că este nevoie. Mulți au spus că nu este nevoie ca o asemenea precizare să fie de natură constituțională, dar vreau să vă spun că, de obicei, legiuitorul constituant pune în Constituție acele lucruri care îl dor.

De exemplu, americanii au avut un amendament și au introdus prin Constituție prohibiția băuturilor alcoolice sau elvețienii au în art. 22 bis o regulă cu privire la tăierea bovinelor.

Cu alte cuvinte, n-ar fi în afara Constituției să precizăm un asemenea principiu, o asemenea formulă la nivelul textului constituțional. Ea ar avea marele avantaj că ar reda cetățeanului încrederea în votul pe care-l dă, am încheia faza aceasta când alegătorul ar fi mințit, ar fi indus în eroare de către reprezentantul pe care-l votează, întrucât acum acesta are posibilitatea, a doua zi după ce este votat, să treacă la un alt partid politic, fără nici un fel de altă problemă.

Se va invoca aici faptul că se menționează în Constituția României că mandatul imperativ este nul și, în consecință, orice altă precizare suplimentară ar fi contrară textului constituțional. Vreau să vă spun că nu este adevărat, impunerea acestui text nu ar afecta caracterul reprezentativ al mandatului și vă pot oferi dumneavoastră încă un exemplu concret: avem, prin Legea anticorupție, precizarea că acel deputat sau acel senator care nu renunță la situația de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege este considerat demisionat de drept. Iată o situație aproape similară, prin care este considerat demisionat de drept acel parlamentar, și nimeni nu a spus că acel lucru contravine mandatului reprezentativ dat de către corpul electoral. Totul ține de voința politică concretă. Dacă voință politică va exista, pentru ca un asemenea amendament să fie admis, atunci textul constituțional poate fi amenajat în așa fel încât să nu existe nici o contradicție constituțională între mandatul imperativ și mandatul reprezentativ, se poate rediscuta acest lucru, important este să existe această voință politică de a curma migrația politică în România și de a asana moral viața publică.

Vreau să fac o nuanță la acest amendament, am spus, deputatul sau senatorul care părăsește partidul, nu care este demis de către partid. Ca să se înțeleagă faptul că această ipoteză vizează situația în care deputatul, de bunăvoie, nesilit de nimeni, pleacă de la partidul pe listele căruia a fost ales. Deci, este decizia lui de a părăsi partidul și de a înșela votul dat de către corpul electoral.

Pentru că s-au folosit foarte multe argumente, spunând: "Dacă partidul te dă afară, trebuie să pierzi mandatul?" Nu, în această situație, nu pierzi mandatul, ci numai în situația în care ești adeptul unui traseism politic, așa cum s-a făcut în România ultimilor 12 ani. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Mitu și se pregătește pe urmă domnul Stoica. Domnule Stoica, lăsați-l pe domnul Mitu întâi, vă rog.

 
 

Domnul Octavian Mitu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Eu o să încerc să completez de unde a încheiat domnul Boc, pentru că domnul deputat Boc abia acum și-a dat seama că e posibil să fii dat și afară dintr-un partid. Și nu înțeleg cum ar putea să rezulte din prevederile Constituției, în condițiile în care se adoptă amendamentul respectiv, cum se poate face distincția între când părăsești partidul și când ești dat afară și părăsești partidul și când vrei să-l părăsești.

De aceea, sigur că eu unul nu sunt de acord cu introducerea unui asemenea amendament, pentru că, odată introdus, nu mai poate fi respectat pct. 1 al art. 66, care spune: "În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului".

Și țin să-l contrazic pe domnul Boc, pentru că vreau să vă spun, printre altele, cum un prieten de al meu, regizor, mă tachinează, numindu-mă "alesul lui", și eu îi spun de foarte multe ori că nu sunt "alesul lui", că sunt "reprezentantul" lui. Glumind, spunând că în România sunt doar 5 alegători sau, eventual, 7 sau 8, aceștia fiind șefii partidelor. Dar, prin virtutea prevederilor constituționale, sigur că noi ajungem să fim reprezentanți ai poporului. Cum putem, în felul acesta, să mai rămânem "reprezentanți ai poporului", când putem să ajungem dependenți de emoțiile unui președinte de partid, care, uneori, își permite chiar să schimbe un președinte de filială, știu eu, de unde, din țară, pentru că nu s-a înțeles cu nu știu ce alt susținut al dânsului? Sau chiar când vorbim de o convenție națională.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc.

Domnul Stoica.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

De obicei, pledez pentru a apropia realitățile de principii. În această situație, a migrației parlamentare, trebuie să recunosc că realitatea a învins principiul. Principiul care afirmă că mandatul nu este imperativ este într-adevăr, în dreptul constituțional, un principiu fundamental. Și, mai devreme, antevorbitorul meu pleca tocmai de la acest principiu pentru a demonstra că amendamentul nu se susține și că ar trebui respins.

Dar, ori de câte ori realitatea bate principiul, cred că ar trebui să ne gândim la o reformulare a principiului, pentru că, deocamdată, realitatea nu dă semne că ar vrea să se ridice la înălțimea principiului. În 13 ani de viață parlamentară, în România, ar fi trebuit ca valorile morale să-i îndemne pe toți parlamentarii să nu facă asemenea gesturi, care, din diferite motive, mai mult sau mai puțin inspirate, nu arată decât instabilitatea și, de multe ori, trebuie să o spun, cu toată tristețea, oportunismul unor oameni.

Iată de ce, din această perspectivă, dacă dorim să curmăm migrația parlamentară, ținând seama că este vorba de un sistem electoral, deocamdată, bazat pe liste, singura cale este aceea de a se admite amendamentul făcut de Partidul Democrat. Și atunci, un principiu constituțional actual va fi înlocuit cu un alt principiu constituțional.

În fond, nimic nu este bătut în cuie. Și dacă realitatea românească cere o modificare de principiu, acest amendament o face și, ca urmare, este binevenit. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Meșca. Vă rog.

 
 

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Am cea mai mare stimă pentru colegii mei, domnul deputat Boc și domnul deputat Stoica, stima mea este reală, sunt niște specialiști de înaltă clasă, sunt niște oameni inteligenți și motivați de cele mai onorabile intenții. Însă nu pot să fiu de acord cu susținerile domniilor lor, din câteva motive.

În primul rând, este oarecum depreciativ numită mișcarea care se produce în rândurile unor grupuri parlamentare în timpul unei legislaturi. O legislatură este o perioadă de timp destul de lungă, iar această mișcare este o mișcare normală, pentru că, dacă am considera-o altfel, ar însemna să considerăm că situația dintr-un anume moment al clasei politice este situația perfectă, o situație care nu mai poate fi schimbată; că partidele respective, în felul în care se află într-un anume moment, sunt partidele perfecte. Or, noi știm că lucrurile nu stau tocmai așa, iar libertatea aceasta de mișcare, liberul arbitru al parlamentarilor, este o situație care nu trebuie în nici un fel înfrânată, pentru că nu putem să legăm parlamentarii "de glie", nu putem să-i legăm de anumite partide.

Eu vreau să spun că toate partidele politice prezente în Parlament, acum, au în rândurile lor, în aceste momente, oameni care sunt demni de toată stima, sunt profesioniști de înaltă clasă, sunt oameni principiali, sunt oameni care au un aport deosebit la ceea ce facem noi, aici, zi de zi. De aceea, este nedrept să condamnăm în corpore toată această categorie a parlamentarilor, care, așa cum mai spuneam și altă dată, au considerat, fie că ei sunt prea buni pentru partidele din care făceau parte și pe listele cărora au fost admiși, fie că partidele respective sunt prea bune pentru ei și au ales să le părăsească. Unii au părăsit partidele respective dându-și demisia, alții au fost dați afară din respectivele partide.

Eu sunt un parlamentar independent, nu vreau să fac o pledoarie pro domo, am plecat dintr-un partid pe listele căruia am intrat în Parlament prin demisie. Și nu accept în nici un fel și mi-ar părea foarte rău dacă plenul Camerei ar accepta această idee, că orice plecare, din motive de conștiință sau din alte motive, înseamnă "traseism politic" și că trebuie condamnată de plenul Camerei. Cred că ar fi o limitare a libertății și de gândire și de acțiune și a moralei și moralității parlamentarilor și, de aceea, vă rog, doamnelor și domnilor colegi, să respingeți un astfel de amendament. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Cazimir.

 
 

Domnul Ștefan Cazimir:

Pe marginea amendamentului propus de Partidul Democrat, trebuie să mărturisesc că, în trecut, am împărtășit și eu această idee și m-am declarat în favoarea ei la dezbaterea Legii electorale din 1992. Mi-am dat însă ulterior seama că adoptarea unei asemenea prevederi n-ar face altceva decât să încurajeze ipocrizia: parlamentarul avizat asupra consecințelor care ar decurge din schimbarea apartenenței politice ar renunța s-o mai declare public, dar ar acționa în conformitate cu noile lui opțiuni și simpatii. Altfel spus, și-ar păstra părul, schimbându-și numai năravul.

Un motiv suplimentar de a mă opune amendamentului propus de PD decurge din calitatea mea de președinte-fondator al Partidului Liber - Schimbist. În ziua de 24 septembrie 1991, printr-o hotărâre a Consiliului Director P.L.S., toți parlamentarii care-și schimbaseră apartenența politică au fost declarați membri de onoare ai Partidului Liber - Schimbist. Ulterior, Decizia nr. 44/8 iulie 1993 a Curții Constituționale a stabilit că "deputatul are facultatea de a adera la un grup parlamentar sau altul în funcție de opțiunile sale, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independent față de toate grupurile parlamentare". Printr-o nouă decizie a sa, nr. 45/17 mai 1994, Curtea Constituțională a calificat prevederile din Regulamentul Camerei privind părăsirea unui grup parlamentar și interdicția trecerii în altul ca o îngrădire a mandatului reprezentativ, așadar ca o încălcare a art. 66 din Constituție. În consecință, amintitele prevederi au fost eliminate din Regulamentul Camerei Deputaților. Mișcarea liber-schimbistă din Parlamentul României era legitimată integral și definitiv. Legislativul ales la 26 noiembrie 2000 a cuprins ab initio zeci de liber - schimbiști cu veche atestare, iar numărul nu a încetat să crească. Amendamentul propus de PD ar avea nevoie, pentru a fi adoptat, de auto-dezavuarea multor parlamentari, printre care am cinstea să mă număr și eu. Vorba lungă, sărăcia omului! Faptul nu se va întâmpla niciodată! (Domnul Sever Meșca aplaudă.)

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Bahrin.

 
 

Domnul Dorel Bahrin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cu tot respectul și salutul meu vizavi de pledoaria domnului deputat Stoica, îmi permit să vin cu contraargumente pe același raționament, în sensul că "practica bate teoria" și vreau să susțin ideea că, cel puțin acest subiect, pentru încă o bună perioadă de timp, trebuie să rămână de domeniul doctrinei.

Și spuneam că practica bate teoria și o să vă dau cel puțin două exemple din practică:

1. Ce se întâmplă cu un deputat care a intrat pe o listă în Parlament pentru o alianță politică, devine independent și rămâne în alianța politică respectivă? Și-a schimbat idealul de bază pentru care l-a votat alegătorul?

2. Ce se întâmplă cu un deputat dacă partidul său, la un moment dat, își schimbă fundamental doctrina, aproape de a ajunge la extremism, dar rămâne în limitele legalității? Acel deputat trebuie să se supună orbește unei decizii sau unei hotărâri sau unei situații de arbitru?

Deci, părerea mea că pentru această perioadă, încă de tranziție la maturizarea partidelor politice în România, este necesar să rămână această libertate de opțiune a deputatului. Mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Oltean.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Amendamentul pe care Partidul Democrat îl susține trezește un interes incontestabil și din partea celor care îl văd ca un element necesar pentru stabilizarea vieții politice românești, dar și de către cei care cred că, în felul acesta, pot fi participanți direcți la modificarea voinței electoratului în mod artificial.

Migrația parlamentară nu este un fenomen ce a apărut numai din anul 2000 încoace, el este întâlnit din 1992 încoace, dar în România a cunoscut cote nemaiîntâlnite în alte țări din Europa Centrală și de Est. De asemenea, cotele pe care le-a întâlnit migrația parlamentară din 2000 încoace sunt nemaiîntâlnite în România.

Spuneam mai înainte că fenomenul nu l-a inventat legislatura în 2000-2004, el a fost prezent și în anii trecuți, evident, însă, la cote mult mai mici. În actuala legislatură, 48 de parlamentari, ceea ce reprezintă aproape 13%, și-au schimbat opțiunea politică, plecând prin demisie din partidul pe listele căruia au ajuns în Parlamentul României. În felul acesta, în mod cu totul și cu totul artificial, voința electoratului, pe care ei o reprezentau, s-a modificat, ceea ce mi se pare absolut de nepermis.

Dacă în sesiunea 1996-2000, 47 de parlamentari au plecat prin demisie din formațiunile politice, doar 3% dintre aceștia s-au îndreptat spre partidul de guvernământ. În perioada 2000-2003, 48 de parlamentari au plecat din partidele politice pe listele cărora au ajuns în Parlament și, dintre aceștia, 11% se regăsesc astăzi, într-un fel sau altul, în coloratura politică a partidului de guvernământ.

Noi credem că viața politică românească are nevoie de multă stabilitate și că, dacă morala nu poate fi impusă printr-o conștiință liber consimțită, printr-o morală politică, atunci se impune ca legiuitorul să intervină și să-și aducă aportul. De aceea, noi credem că un asemenea amendament, un asemenea principiu inserat în Constituție este binevenit. Aceasta, nu pentru a stăvili pentru moment migrația politică și migrația parlamentară, în general, ci pentru a stabili în viitor ca acest fenomen să nu mai existe.

Sigur, este de neacceptat, din punctul meu de vedere, ca persoane care sunt într-o asemenea situație să vină aici și să caute argumente care să pledeze împotriva unui asemenea principiu. Acest lucru este lipsit de morală! Dar, dacă, în politică nu există morală, atunci, nici politica nu poate fi de bună calitate!

Iată de ce noi, parlamentarii Partidului Democrat, susținem și credem că un asemenea principiu nu contravine normelor constituționale și că el ar avea darul indubitabil de a stabiliza viața politică românească cel puțin la nivel parlamentar. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Baciu și, apoi, domnul Boiangiu.

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Avem 23 %, Parlamentul, în percepția electoratului. Suntem printre cele mai, să spunem așa, "disprețuite" instituții din România, iar Parlamentul nu este o instituție oarecare.

Această percepție joasă de care ne bucurăm în percepția majorității oamenilor din România are la bază, după cum știți, mai multe motive. Lăsând la o parte corupția (și acolo, nu știu de ce, dar, mă rog, se pot aduce argumente, tot parlamentarii apar în frunte, de data aceasta), între alte motive, este și "turismul" politic.

Turismul politic, care este condamnat nu de azi, de ieri, ci de opinia publică românească mai demult, nemaivorbind de mass-media românești, care condamnă, în unanimitate aș zice, turismul politic.

Eu cred că este timpul să facem un pic de curățenie în acest domeniu și dacă este adevărat proverbul (și orice proverb este adevărat), că: "Peștele de la cap se împute!", să începem curățenia cu propria noastră ogradă, adică, cu Parlamentul. Nu putem să utilizăm un instrument mai eficient, decât aprobând amendamentul nostru - acesta, pe care îl repet, să-l înțeleagă încă o dată toată lumea: "Parlamentarul care părăsește un partid, să părăsească și fotoliul de parlamentar!"

Am spus de mai multe ori, stimați colegi, cred că și aici, dar și cu alte ocazii, că eu rămân la un anumit nivel de naivitate. Am fost acuzat de naivitate și îmi asum această acuzație. Această naivitate constă în următorul lucru: se zice că pentru viața politică morala este o rudă săracă, că în viața politică, nu că nu are ce căuta, dar nu ar exista morală - nici morala comună, nemaivorbind de principiile legii morale universale. Naivitatea mea constă în convingerea, pe care mi-o păstrez, oricât m-ar acuza unii și alții, oricât ar râde de mine, că și în viața politică este nevoie de un minim de principii morale, de un minim de norme morale, pe care trebuie să le respectăm, atât în relațiile între indivizi, ca oameni politici, cât și în relațiile între partide.

Dar, pentru acest lucru, trebuie să începem, repet, cu vârful, adică cu Parlamentul. Așa încât vă rog și insist nu în numele meu personal, evident, în numele Partidului Democrat și în numele unei părți semnificative, aș putea spune majoritare, din populația acestei țări, să votăm acest amendament.

Sigur că am auzit și contraargumente. Am auzit contraargumente din partea unor colegi de ai noștri care se află în sală, alții au plecat, și aceste contraargumente, care eu cred că sunt făcute mai mult așa, de formă, ca să nu strice disciplina de partid, îmi aduc aminte de o zicere, un proverb, sau, dacă doriți așa, un panseu al Marchizului (vedeți că nu zic al "baronului", baroni sunt...) Lambert, care spunea așa: "Nu tot ce gândești trebuie să spui, dar tot ce spui trebuie să gândești!"

Și alte intervenții pe diferite teme, nu vreau să mai iau cuvântul, auzite în acest hemiciclu zilele acestea, îmi readuc în minte și un panseu de al meu, dacă îl suportați, și anume, că: "Există unii oameni care nu-și merită ideile care le trec prin cap!"

Vă mulțumesc și aștept votul dumneavoastră.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dorneanu.

(Domnul deputat Emil Boc solicită să ia cuvântul înainte.)

Eu conduc ședința, totuși... Domnul Boc.

 
 

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Au fost formulate câteva lucruri și eu apreciez generozitatea timpului dumneavoastră, două lucruri, domnule președinte.

Contraargumentele formulate aici, și anume, cele legate de faptul că există o decizie a Curții Constituționale. Da, există o decizie a Curții Constituționale pe actualul cadru constituțional, noi revizuim Constituția, domnule Cazimir, de aceea ne propunem să limităm migrația parlamentară. Pe actualul cadru constituțional este imposibilă, de aceea o propunem, pentru că, până acum, nu era posibilă, pe actualul cadru constituțional. Prin limitarea propusă, noi doream să modificăm implicit cadrul constituțional și, atunci, era în regulă.

Și, doi, sper să se înțeleagă încă o dată foarte bine, noi nu propunem ca acel deputat care este demis de un partid politic să piardă mandatul parlamentar, noi am propus și propunem ca acel parlamentar care, de bunăvoie, părăsește lista partidului pe care a fost ales, să piardă de drept mandatul parlamentar.

Deci, cu aceste două elemente, sperăm că argumentele formulate de colegii mei au fost convingătoare și așteptăm un vot pozitiv de la dumneavoastră. Vă mulțumim.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Dorneanu.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Nu vreau ca, prin poziția mea, să se înțeleagă că aș fi cumva partizanul navetismului, al celor care își părăsesc partidele. Vreau, însă, să analizăm și să vedem dacă un gest individual al unui nemulțumit ne poate justifica nouă încălcarea unor principii constituționale.

Domnul Boc a invocat aici exemplul Portugaliei, eu aș mai da un exemplu: în India se mai întâmplă asemenea lucruri, într-adevăr, este o țară cu o mare migrație, când parlamentarii sunt penalizați astfel. În celelalte democrații din Europa nu există asemenea texte. Și o să le dau colegilor mei chiar astăzi o recentă carte, scrisă de marele constituționalist Giovanni Sartori, care, în stilul lui nonconformist, califica asemenea texte, propuse de dumnealor, ca fiind nonnecesare și, în orice caz, excesive.

Nu cred că prin această soluție s-ar naște o mai mare calificare a clasei politice. Nu cred că o asemenea soluție ar duce la o mai mare stabilitate politică. În schimb, sunt convins că o asemenea soluție ar încălca niște principii constituționale: ar încălca libertatea de opinie, libertatea de expresie, ar încălca relațiile normale, constituționale care se nasc între aleși și electoratul lor.

Eu cred că în altă parte trebuie găsită soluția, în disciplina de partid, în modul de selectare a oamenilor. Și, în orice caz, repet, aceasta nu este o soluție, pentru că dacă noi am aproba textul propus de către colegii noștri, am crea un precedent foarte periculos. Deci, pe cel care își dă demisia dintr-un partid îl excludem de drept, ar urma ca acei care sunt excluși din partid din motive politice, la rândul lor, să fie și ei excluși din Parlament. Și alte și alte soluții, practic, s-ar ajunge la încălcarea în întregime a normelor care dirijează dreptul constituțional.

Toate aceste motive, ca și practica, repet, majoritară a țărilor europene ne determină să credem că aceasta este soluția împotriva navetismului politic. Vă rugăm, deci, să votați împotriva textului propus de către Partidul Democrat.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Supun la vot amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 26 de voturi pentru și 208 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră art. 22, în ansamblu.

Cine este pentru? Imediat, domnule Garda. Vă mulțumesc.

Împotrivă? 3 abțineri.

Domnule Garda, vă rog.

 
 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cer ca propunerea comisiei să fie completată cu următorul text:...

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

La ce anume? La ce articol cereți, exact, ca să știu?

 
 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

La art. 23, am un amendament, la pct. 80.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Așa. Bun, vă rog.

 
 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

"Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere pentru activitatea lor parlamentară."

Stimați colegi,

Conform Constituției, există un control parlamentar. Dacă deputații și senatorii vor să uzeze de acest drept, este nevoie de introducerea acestui text, pentru a fi feriți de unele acte dușmănoase din partea acelor persoane care au fost atinse în activitățile lor ilegale.

În legislatura trecută eram membru în Comisia specială care s-a ocupat cu situația economiei forestiere din România. Pentru anchetele efectuate în cadrul atribuțiunilor mele parlamentare, prin care am descoperit hoția și ilegalitățile, de 11 ori am fost purtat în instanță! Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Supun la vot amendamentul domnului Garda.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 22 voturi pentru, 4 abțineri și 210 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră art. 22, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu 6 abțineri, pct. 22 a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră pct. 23, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu 13 abțineri și 222 de voturi pentru, pct. 23 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct.24.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Pct.25. Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Este vorba de abrogarea unui articol. Vă abțineți aici?

2 abțineri.

Vă mulțumesc.

Pct.26. Domnul Stoica. Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Sunt mai multe amendamente admise de Comisie și nu vreau să insist în susținerea lor pentru că este limpede că sunt necesare. Vreau doar să precizez că, urmare a admiterii acestor amendamente, și la art.731 trebuie făcută o modificare, în sensul că amendamentul pe care l-am admis la lit.e)1 al art.72 se referă la o lege care trebuie să intre în competența Senatului, iar cel de la lit.i)1 în competența Camerei Deputaților. Ca urmare, la art.731 ar trebui să intre și regimul stării de război în competența Senatului.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Stoica.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 3 abțineri, pct.16 a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră pct.26 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.27.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun discuției dumneavoastră pct.28.

Are cuvântul domnului Arpad Marton.

 
 

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

A existat un set de amendamente retrimise pentru discuție în comisie, respectiv reprezentanților grupurilor parlamentare, și aici am avut o propunere de compromis pentru art.73, conform căreia, în alin.2, Camera sesizată în prima lectură se pronunță în termen de 45 de zile, iar pentru coduri și alte legi de o complexitate deosebită termenul este de 60 de zile, propunere cu care această comisie a fost de acord, și propun să aprobați și dumneavoastră aceste termene de 45, respectiv 60 de zile, care într-adevăr se pot realiza conform uzanței parlamentare.

Eu am propus doar modificarea de la 30 la 45 de zile, fiind vorba de numărul de zile în care, dacă prima Cameră nu realizează un raport, se consideră adoptat proiectul de lege în forma nemodificată.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Comisia? Este de acord.

Supun votului dumneavoastră pct.17, pag.5, amendament admis.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate. Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră pct.28 în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.29.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră pct.30.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Stimați colegi,

Trecem la pct.39, art.114.

Domnul Varga Attila. Vă rog.

 
 

Domnul Varga Attila:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorată Cameră,

Amendamentul nostru se află la poz.122 de la amendamente respinse și se referă la alin.1 și la alin.3 ale art.114. Noi am propus o îmbunătățire a textului actual al Constituției.

La alin.1 propunem următoarea formulă: "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului la finalul fiecărei sesiuni a Puterii Legislative pentru a emite ordonanțe în perioada vacanței parlamentare, în domenii care nu face obiectul legii organice." Acest text precizează și, mai degrabă, consacră cutuma actuală, în sensul că Parlamentul a abilitat Guvernul de a emite ordonanțe simple doar în perioada vacanței parlamentare. Însă, textul actual al Constituției prevede posibilitatea, și cel puțin a rămas teoretică această posibilitate, ca și în cazul în care funcționează Parlamentul, să abiliteze Guvernul ca în acea perioadă, când în mod normal funcționează Parlamentul, să adopte ordonanțe simple.

Deci, textul nostru precizează și consacră cutuma care s-a obișnuit în Parlament - ca în perioada vacanței parlamentare Guvernul să fie abilitat de a emite ordonanțe simple.

La alin.3, în completarea alin.1, propunem următorul text: "Ordonanțele se supun aprobării Parlamentului potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nu se supun aprobării Parlamentului ordonanțele care înăuntrul termenului de abilitare și-au îndeplinit efectul pentru care au fost emise."

Conform textului actual din Constituție, formularea este că dacă legea prevede, numai atunci se supun aprobării Parlamentului ordonanțele simple, fiind deci o condiție. Noi am considerat oportun ca fiecare ordonanță să treacă prin filtrul Parlamentului. Evident, în cazul în care ordonanțele emise de Guvern își consumă efectul în termenul de abilitare, atunci nu mai este necesar acest lucru. Dar, ca o regulă, propunem să fie aceea ca ordonanțele să treacă în mod obligatoriu prin Parlament - să fie dezbătute în Parlament, nu numai în cazul în care legea o cere. Deci, propunerea noastră are sensul de a îmbunătăți textul actual.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Marton Arpad. Vă rog.

 
 

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Am venit la microfon pentru o altă problemă. Veți vedea că și în raportul amendamentelor respinse apare ca element distinct, pentru că cele două amendamente despre care vă voi vorbi se referă la alin.4 al art.114, pct.39.

Grupul nostru parlamentar a propus eliminarea instituției ordonanțelor de urgență. Noi credem în continuare că aceasta ar fi cea mai bună soluție.

Mai există și un amendament de reformulare a textului, propus de mine, conform căruia, dacă o astfel de ordonanță de urgență nu este aprobată într-un termen de 90 de zile, ea trebuie să fie suspendată până când Parlamentul își va spune punctul de vedere.

Renunțăm la cele două amendamente, aducându-vă aminte că trebuie să facem o corelare între ceea ce am vorbit mai înainte și acest articol, art.114 alin.4, pentru că și înainte cele două termene erau corelate.

Deci, vă propunem ca, în loc de "cel mult 30 de zile", să fie "cel mult 45 de zile".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Toro Tibor.

 
 

Domnul Toro Tiberiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Amendamentul meu se referă tot la art.114 alin.4 din textul Constituției, care se găsește la poz.127, pag.33, la "amendamente respinse", și se referă la instituția ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

Cred că practica celor două guverne - Coaliția dintre 1996 și 2000, respectiv Guvernul condus de Partidul Social Democrat din 2000 până acum - a demonstrat practic că este un argument pentru acceptarea acestui amendament, deoarece ambele guverne au abuzat de această instituție a ordonanțelor de urgență.

Astfel, trebuie limitată în mod drastic această instituție, nu cum este limitată în textul propus de către Comisia de modificare a Constituției, un text care chiar înrăutățește situația.

Deci, prin amendamentul nostru propunem doar în cazuri absolut excepționale uzarea de acest instrument, și anume în modul următor: "În caz de război, catastrofă, calamități naturale ori situații care justifică declararea stării de urgență sau a stării de asediu, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu." Acest amendament coincide aproape textual cu cel depus de către colegii noștri de la Partidul Democrat, și vă rog să susțineți acest amendament.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Boc.

 
 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Amendamentul Partidului Democrat vizează art.114 alin.4 din Constituție, consacrat ordonanțelor de urgență.

Credem că amendamentul Partidului Democrat, care vizează restrângerea posibilității Guvernului de a emite ordonanțe de urgență doar la situațiile în care avem de-a face cu stare de necesitate, cu stare de asediu, cu stare de război sau cu calamități naturale, așa cum au formulat textul și colegii de la UDMR, se impune. De ce? procesul legislativ permite atât Guvernului, cât și Parlamentului, să parcurgă unele proiecte de lege sau unele propuneri legislative în proceduri diferite ca ritm și intensitate.

În primul rând, avem la dispoziție, și Parlamentul are la îndemână, procedura legislativă obișnuită, când proiectul de lege trece prin ambele Camere în procedură normală, lucru care, de obicei, durează între două și patru luni de zile, la nivel statistic.

În al doilea rând, Parlamentul are la îndemână, la cererea Guvernului sau a parlamentarilor, să promoveze un proiect de lege în procedură de urgență, când știm bine că termenele sunt mult mai scurte, și, atunci, într-o lună, maximum două, un proiect de lege poate parcurge ambele Camere ale Parlamentului.

În al treilea rând, Constituția i-a dat Guvernului, în cazul în care are nevoie de o lege foarte importantă pentru programul de guvernare, fără de care nu s-ar putea duce mai departe guvernarea țării, o procedură excepțională - procedura angajării răspunderii asupra unui proiect de lege, program sau declarație de politică generală. Ce înseamnă acest lucru: că în trei zile proiectul de lege poate ajunge în Monitorul Oficial, dacă nu se depune o moțiune de cenzură.

Deci, iată, Guvernul are la îndemână posibilitatea ca, prin cele trei soluții alternative, să își promoveze programul legislativ.

Intenția Adunării Constituante din 1991 a fost să se legifereze în aceste cadre.

Instituția ordonanțelor de urgență, inspirată din alte sisteme constituționale, printre care îl amintesc pe cel spaniol, viza cu adevărat situații excepționale, atunci când o calamitate, o stare de asediu, o stare de război nu mai permit discutarea în Parlament a unui proiect de lege foarte important și, atunci, este nevoie de o asemenea reglementare urgentă.

Poate singura ordonanță de urgență din România care s-a justificat a fost acea ordonanță care a vizat instituirea stării de asediu și a stării de urgență din 1999, atunci când minerii veneau spre București, iar noi nu aveam Legea stării de asediu și a stării de urgență. Da, atunci s-a impus o ordonanță de urgență. Poate a fost singura situație. Dar, în rest, a transforma excepția în regulă reprezintă un atentat la Constituție.

După 1996, practica aceasta a devenit curentă - a legiferării prin ordonanțe de urgență. După 2000, ea s-a consacrat și, practic, Parlamentul s-a transformat într-un ghișeu de înregistrat ordonanțe simple și ordonanțe de urgență, fiind emise în aceștia ani - 2001-2002 și 2003, până în luna iunie, peste 460 de ordonanțe de urgență.

Dacă dorim să tăiem cancerul din rădăcină trebuie să limităm drastic ordonanțele de urgență.

Comisia constituțională vă propune o soluție intermediară prin care introducem niște constrângeri, limităm în anumite domenii ordonanțele de urgență, dar, practic, ele tot vor fi posibile.

Noi credem că o soluție radicală se impune, și anume nu mergem chiar pe varianta ultraradicală, ca ele să dispară din Constituție, ceea ce ar fi o soluție, ci mergem pe varianta ca aceste ordonanțe să mai poată fi emise în situații cu adevărat excepționale, și le repet - stare de asediu, stare de urgență, stare de război și cataclisme naturale.

Sperăm că acest amendament va fi acceptat și, cu acea ocazie, vom reintroduce stabilitatea legislativă în România, asigurând un cadru coerent atât pentru investitorii străini și interni, cât și pentru cetățeni în ansamblu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Stoica.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal susține amendamentul formulat de Partidul Democrat. De altfel, acest amendament ar trebui să fie susținut cel puțin și de Partidul Social Democrat, prin grupul său parlamentar din Cameră, întrucât în programul de guvernare al Partidului Social Democrat figurează, între altele, și ideea restabilirii autorității Parlamentului. Or, dacă reprezentanții Partidului Democrat din această sală respectă propriul program de guvernare, restabilirea autorității Parlamentului nu este posibilă decât dacă limităm drastic, prin Constituție, posibilitatea emiterii ordonanțelor de urgență.

Dacă această limitare nu este făcută prin prevederile Constituției, ulterior în practica Executivului se va abuza de această posibilitate, și când spun asta nu vreau să acuz numai actualul Guvern, ci acuz toate guvernele care, de la intrarea în vigoare a acestei Constituții și până în prezent, au abuzat de practica ordonanțelor de urgență.

Dacă dorim într-adevăr ca această practică să fie înlăturată, singura cale nu este să sperăm doar în înțelepciunea Executivului, ci singura cale este ca prin Constituție să limităm drastic această posibilitate. Pentru că, sub presiunea evenimentelor, pentru Executiv este mai comod să recurgă la ordonanța de urgență decât să supună dezbaterii Parlamentului uneori reglementări complicate.

Așadar, paza bună trece primejdia rea. Este mai bine ca, prin Constituție, să avem un instrument, o pavăză, o barieră împotriva abuzului Executivului. Iată de ce vă rog să votați în favoarea acestui amendament.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Cine mai dorește să ia cuvântul?

Domnul profesor Muraru.

 
 

Domnul Ioan Muraru:

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu voi răspunde plecând de la tehnicile constituționale de legiferare, pentru că Avocatul Poporului nu face politică și, ca atare, nu pot să spun ce au făcut guvernele.

La pct.122 se propune ca Legea specială de abilitare a Guvernului să fie adoptată la finalul fiecărei sesiuni, mergându-se pe ideea că se consacră o practică parlamentară.

Permiteți-mi să observ că această practică parlamentară nu acoperă în totalitate delegarea legislativă. Oricând Parlamentul poate delega Guvernul să emită ordonanțe. Pot fi momente în timpul sesiunii parlamentare când Parlamentul este foarte aglomerat și consideră că anumite lucruri de mai mică importanță eventual trebuie acordate Guvernului. Iată de ce această primă propunere este, aș spune, mai mult sentimentală, față de cutuma constituțională de la noi, dar nu este și pragmatică, nu este în general folosită în practica parlamentară.

Se face și o a doua propunere, tot la acest punct, și anume: "Nu se supun aprobării Parlamentului ordonanțele care înăuntrul termenului de abilitare și-au îndeplinit efectul pentru care au fost emise."

Dați-mi voie să observ, tot din punct de vedere al tehnicilor de guvernare, că ar conveni Guvernului un asemenea lucru, pentru că poate da o ordonanță care în trei săptămâni și-a îndeplinit efectul, o ordonanță care poate fi criticată, și Parlamentul nu mai are controlul.

Trebuie să vă supun atenției faptul că și aici suntem în zona unei tehnici de legiferare.

Mai întâi, trebuie să observăm că aprobarea despre care vorbește textul nostru constituțional are un dublu rol. Pe de o parte, Parlamentul exercită un control asupra modului în care Guvernul și-a îndeplinit delegația, deci mandatul dat, iar, pe de altă parte, prin această aprobare, Parlamentul descarcă Guvernul de răspunderea pe care a avut-o, pentru că ordonanța continuă după aceea să producă efecte ca lege.

Mai mult decât atât, dacă veți accepta această parte din amendament, venim în conflict cu pct.51 propus de comisie, care pct.51 este un mare pas înainte, comisia spunând acolo: "În cazul în care Parlamentul respinge o ordonanță, trebuie să arate și ce se întâmplă cu efectele juridice produse". Mai exact, fără a intra în detalii, să spunem că, dacă printr-o ordonanță s-au produs pagube cetățenilor, și Parlamentul nu o aprobă, Parlamentul are obligația să spună cum se repară aceste pagube. Dacă introducem acest text, Parlamentul nu va mai discuta o asemenea ordonanță, iar pagubele produse cetățenilor nu mai pot fi reparate.

Iată de ce, sub acest aspect, cred că este bine să păstrăm textele comisiei și textele actuale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Varga Attila, și apoi domnul profesor Constantinescu.

 
 

Domnul Varga Attila:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Trebuie să mă aplec în fața argumentării domnului profesor Ioan Muraru, în special în privința alin.3. Într-adevăr, am greșit atunci când am formulat teza a doua, și anume că: "nu se supun aprobării Parlamentului ordonanțele care înăuntrul termenului de abilitare și-au îndeplinit efectul pentru care au fost emise". Deci, mă aplec asupra acestor argumentări.

Însă, în privința alin.1, consider că nu ar fi fost din partea noastră doar un argument sentimental consacrarea unei cutume care s-a obișnuit în cadrul Parlamentului. Eu cred că dacă se dorește într-adevăr întărirea autorității Parlamentului, atunci este necesar ca această abilitare să se emită doar pe perioada vacanței parlamentare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul profesor Constantinescu.

 
 

Domnul Mihai Constantinescu:

Doamnelor și domnilor,

Eu vroiam un singur lucru: să risipesc, dacă sunt în stare, această gravă confuzie pe care a făcut-o, spre uimirea mea, chiar domnul Boc. Pentru că, în avizul său, Comisia de la Veneția ne-a zis: nu mai confundați starea excepțională cu ordonanța de urgență; nu are nici o legătură. Starea excepțională, adică starea de urgență, starea de necesitate au o lege a lor; ați votat că regimul stării de asediu și stării de necesitate se aprobă prin lege organică, și este cu totul altceva. Nu are nici o legătură cu ordonanța de urgență.

Ordonanța de urgență este cunoscută și în Italia și sub un alt nume în Germania, este cunoscută în absolut toate legislațiile, în diferite forme, puteți să îi spuneți cum vreți, și nu are absolut nici o legătură cu starea de urgență și cu starea de necesitate.

Tocmai aceasta a fost critica din raportul Comisiei de la Veneția: faptul că denumirea actuală și modul în care este redactat textul făceau o conexiune posibilă, care este o conexiune anticonstituțională, neștiințifică, irațională și așa mai departe.

Probabil că unii uită, probabil nu vor să-și aducă aminte că, înainte, în perioada antebelică, pentru situații de genul acesta se dădeau decrete-legi. Decretele-legi nu aveau nici un temei constituțional și erau pentru situații caracterizate în epocă de Curtea de Casație ca fiind situații anormale. Constituția ar fi pentru situațiile normale, și tot ceea ce nu este situație normală este decret-lege, unde bineînțeles că Puterea executivă era liberă să stabilească orice, și a profitat din plin de această liberate și pentru lucruri care sunt consacrate istoric, dar și pentru mărunțișuri de tot felul privind nu știu ce Cameră de Comerț de la Foșcani și așa mai departe, pentru că aceea nu era cenzurabilă de nimeni. Vrem să ajungem la așa ceva?!

După al doilea război mondial, în toate țările europene, deci nu în România noastră, starea excepțională și reglementările pe care le infirmau decretele-legi, deci care nu erau pe temei constituțional, au dispărut, și așa a apărut ordonanța de urgență.

Ceea ce se dorește acum este probabil reînvierea unui trecut revolut care a adus multă, multă nenorocire în Europa în general și, pe care, din această cauză, nu ar fi cazul în nici un fel să îl reînviem noi astăzi.

Cred că aveți cu toții raportul Comisiei de la Veneția.

În orice caz, propunerea care vi s-a făcut se bazează pe o confuzie gravă pentru un specialist în drept constituțional între două instituții care nu au nici o legătură, care sunt complet diferite și pe care așa le-am reglementat, cu ajutorul, bineînțeles, al specialiștilor de la Veneția, pentru a fi absolut diferite.

Deci, dacă ați accepta ceea ce vi se propune, părerea mea este că dumneavoastră nu ați face decât o simplă greșeală, dar, de data aceasta, de neiertat, pentru că vine după o lungă perioadă de asemenea erori.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul profesor universitar Boc, drept la replică.

 
 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Raportul Comisiei de la Veneția se invocă în funcție de ceea ce ne convine și în funcție de argumentele pe care trebuie să le formulăm.

Au fost multe puncte din raportul Comisiei de la Veneția pe care le-am ignorat și pe care nu le-am utilizat în expunerile noastre. Iar în privința acestei situații îmi permit să nu fiu de acord cu distinsul profesor Constantinescu, pentru că a reglementa prin lege ce înseamnă stare de asediu, stare de urgență, stare de război nu este același lucru cu a prevedea, în Constituție, că numai în aceste situații extraordinare se pot emite ordonanțe de urgență. Este un lucru, cred, care este de ordinul evidenței că, dacă am definit ce este, nu înseamnă că, în acele domenii, nu putem legifera și pe cale obișnuită, dar îi dăm dreptul, în mod excepțional, că așa spune și textul actual al Constituției, în art.114: "în cazuri excepționale", și textul propus de comisie: "în situații extraordinare". Aceste lucruri pot fi realizate prin intermediul ordonanțelor de urgență.

În al doilea rând, dați-mi voie să spun că poate fi o realitate teoretică frumoasă, impecabilă, dar ea nu se potrivește cu fondul. Viața bate filmul, din nefericire! Această teorie frumoasă, pe care o avem în Constituție cu privire la ordonanțele de urgență, este impecabilă din punct de vedere constituțional, dar uitați-vă la ce consecințe am ajuns în materia instabilității legislative. Și dacă viața bate filmul, haideți să ne adaptăm realităților și să găsim acele mecanisme constituționale capabile să aducă stabilitatea legislativă în România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 36 de voturi pentru și 200 împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră punctul 39, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Cu 38 de voturi împotrivă și 202 pentru, punctul 39 a fost aprobat.

Trecem la punctul 42, art.119.

A, domnul Márton.

Vă rog.

 
 

Domnul Márton Árpad Francisc:

Cred că acest vot a însemnat, fac doar o precizare, că acea corelare de termene la 45 de zile s-a operat implicit.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, da.

Domnul Stoica.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

La acest punct 42, există două amendamente. Un amendament al comisiei, mai bine zis al domnului profesor Neagu privește alin.3 din art.119 și este un amendament făcut de mine... La art.119, alin.3.

 
 

Domnul Vlad Adrian Cășunean:

Eu sunt la alin.2.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

La 2, da? Dacă mai aveți treabă la alin.2, vă las.

Poftiți.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Cășunean.

 
 

Domnul Vlad Adrian Cășunean:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Punctul 142 din cadrul amendamentelor respinse vizează propunerea introducerii unui nou alineat, 21, după alin.2 al art.119 propus de comisie, cu următorul conținut: "Actele redactate în limba unei minorități naționale vor fi însoțite de traducerea autorizată în limba română".

S-a considerat că n-ar fi o problemă de ordin constituțional adoptarea unei norme de principiu, care să prevadă obligativitatea traducerii în limba română a actelor redactate în limba unei minorități naționale, întrucât o asemenea traducere s-ar justifica numai în funcție de utilizarea actului. Noi credem că traducerea în limba română a actelor utilizate de persoanele aparținând minorităților naționale este o problemă de principiu și se impune din mai multe considerente. Un prim considerent ar fi acela al respectării principiului constituțional al oficialității limbii române.

A insera, în cuprinsul Constituției, posibilitatea folosirii unei limbi, a limbii unei minorități naționale în administrația publică, fără a condiționa traducerea în limba română a ceea ce se exprimă în limba acestei minorități înseamnă a recunoaște ca limbă oficială și limba minorităților naționale, ceea ce contravine normei constituționale care prevede că în România, stat național, și nu multinațional, limba oficială este limba română.

Un al doilea considerent ar fi acela că a acorda unei minorități posibilitatea de a se exprima în limba sa maternă, în cadrul administrației publice, necondiționat, fără obligația de traducere în limba oficială, în limba română, a ceea ce exprimă, înseamnă a discrimina unele unități administrativ-teritoriale din România și, implicit, pe cetățenii acestei unități care nu aparțin minorității naționale respective să-și desfășoare activitatea în administrația publică, față de ceilalți cetățeni ai țării. Cu alte cuvinte, îl obligați pe funcționarul public din Covasna, sau Harghita, sau Mureș să cunoască limba maghiară pentru a putea ști ce conțin cererile sau alte acte redactate în limba maghiară, care îi parvin sau care-i sunt repartizate, fără a fi traduse, dar nu același lucru se întâmplă cu alți funcționari din restul țării care lucrează în administrația publică.

Vreau să vă aduc la cunoștință că prevederile art.90 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, asemănătoare cu prevederile art.110 alin.2 din Constituție, au făcut posibilă angajarea și menținerea funcționarilor publici din administrația publică covăsneană, unde cunoașteți cu toții că maghiarii sunt majoritari, pe criteriul cunoașterii limbii maghiare.

Domnilor colegi,

Vă vorbesc în numele acelor români care au fost grav afectați de prevederea legală privind posibilitatea folosirii în scris și oral a limbii materne a minorităților naționale în administrația publică, fără nici un fel de condiționare și obligativitatea funcționarilor de a le răspunde în aceeași limbă. Pentru a se putea conforma acestei dispoziții, funcționarii publici vor putea să cunoască limba maternă a acestor minorități naționale.

Vă vorbesc în calitatea mea de deputat de Covasna, în numele românilor din județul Covasna, în numele acelor români care nu au fost angajați sau n-au mai putut rămâne în cadrul administrației publice covăsnene pentru că, necunoscând limba maghiară, nu puteau înțelege conținutul actelor ori cererilor formulate în această limbă. S-a ajuns astfel ca, la Primăria municipiului Sfântu Gheorghe, din 104 angajați, să fie menținuți în funcție doar doi români care cunosc și limba maghiară, iar la primăriile municipiilor Târgu Secuiesc și orașului Baraolt nu a mai rămas nici un angajat român.

Vreau să vă spun că, în municipiul Sfântu Gheorghe, un sfert din populația localității este de etnie română. Dacă dorim să apărăm, prin normele constituționale, identitatea minorităților naționale, trebuie să facem același lucru și pentru etnicii români minoritari în zonele unde predomină minoritățile naționale.

Iată de ce am considerat că este o problemă de ordin constituțional adoptarea unei norme, dacă vreți, și de protecție pentru limba română și pentru etnicul român implicat într-o reclamație administrativă formulată contra sa într-o altă limbă, precum și pentru acei funcționari publici sau alți angajați care nu aparțin minorităților naționale și care nu cunosc limba acestora, normă care să prevadă obligativitatea traducerii în limba română, limba oficială a statului român, a actelor redactate în limba unei minorități naționale.

Traducerea actelor implică nu numai posibilitatea acordată funcționarilor de etnie română de a cunoaște conținutul acestora, dar și posibilitatea exercitării controlului administrativ și de către funcționarii inspectori care nu cunosc limba minorității respective, altminteri nu vor putea exercita aceste atribuții decât cei care cunosc limba în care s-a redactat actul supus controlului.

Înclin să cred că persoanele aparținând minorităților naționale, în calitatea lor de cetățeni români, nu se vor simți ofensate de conținutul textului amendamentului pe care l-am propus și prin care nu cer altceva decât traducerea în limba română a actelor redactate într-o altă limbă, în cadrul administrației publice locale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Baciu.

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

De data asta, voi fi mai lung ca de obicei, chiar foarte lung.

Grupul PD susține acest amendament.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Szilágyi Zsolt.

 
 

Domnul Szilágyi Zsolt:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să susțin un amendament depus de domnii deputați Kovacs Zoltan, Pécsi Ferenc, Tóro Tibor și Vekov Károly și bineînțeles subsemnatul, Zsolt Szilágyi.

Amendamentul nostru se află la amendamente respinse. Vă mărturisesc că, inițial, am crezut că e o greșeală de redactare, fiindcă amendamentul nostru vrea să implementeze practica existentă europeană în ceea ce privește exercitarea unor drepturi locale privind ideea și principiul regionalismului.

Se cunoaște bine că Europa unită nu va fi Europa statelor centralizate. Europa statelor bogate nu poate fi concepută fără regiuni bogate. Deci, fără acceptarea ca regionalismul să fie aplicat și în România, cursa noastră de integrare nu va fi de succes. Drept urmare, noi propunem ca noi să legiferăm diversitatea regională existentă în această țară și să valorificăm această bogăție ce este diversitatea regională.

România numai înainte de '89 a fost o țară omogenă, unitară, egalitaristă și uniformă și a fost neeuropeană. Europa unită trebuie să fie o Europă ce se bazează nu numai pe țări și pe guverne centrale, dar și pe regiuni. Este, deci, vorba despre o necesitate, este vorba despre o realitate dinamică, dacă-mi permiteți, fiindcă și în acest domeniu sunt foarte multe schimbări, iar recentul raport ce este legat de numele deputatului din Elveția, deputat socialist Andreas Gross, recentul raport adoptat de Adunarea parlamentară a Consiliului Europei recomandă țărilor europene să aplice ideea regionalismului, prin practicarea diferitelor forme de autonomie regională.

Amendamentul bineînțeles că dă dreptul comunității locale să facă demersul de a se constitui pe criterii existente, pe realitate, într-o regiune, dar bineînțeles că demersul lor trebuie reglementat printr-o lege organică. Propunem, deci, un alineat nou al art.119, după alin.1, deci 11, care sună în felul următor: "În baza dreptului la autonomie regională și ținând cont de trăsăturile tradiționale istorice, culturale și economice comune, la inițiativa autorităților administrațiilor publice locale interesate, acestea se pot constitui în unități administrativ-teritoriale cu caracter regional. Constituirea unor asemenea unități administrativ-teritoriale și competențele autorităților corespunzătoare se reglementează prin legea organică".

Vă cer, deci, cu respect și stimă, dragi colegi, un vot care să ne ducă mai aproape de Europa, tocmai implementând și în România practica existentă în Europa.

Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Stoica.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Așadar, revin asupra a ceea ce spuneam mai devreme, amendamentul pe care-l formulează Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal privește alin.3 din art.119. Spuneam că aici sunt două amendamente, unul admis de comisie, altul formulat de noi. Amendamentul nostru vizează eliminarea alin.3 din art.119, în forma prezentată de comisie.

În urma întâlnirii grupurilor parlamentare, care a avut loc săptămâna trecută, la sfârșitul săptămânii, am convenit să eliminăm acest alineat. Practic, și comisia este de acord, există o singură excepție și sper că, ținând seama de acest acord politic, amendamentul va fi admis.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Pambuccian.

 
 

Domnul Pambuccian Varujan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Chiar dacă este târziu, este târziu ca oră și colegii văd că sunt mai nerăbdători, este foarte ciudat că, după ce există un acord politic pe baza căruia se formulează un amendament care este admis de comisie, deci admis de toți cei care sunt acolo, lucrurile se pot întoarce în felul acesta și vă mărturisesc că sunt absolut nedumerit. La discuția care a avut loc între grupurile parlamentare nu a fost un singur grup parlamentar, adică al nostru, care nu a fost de acord cu această întoarcere a discuției, ci și UDMR-ul ne-a susținut, așa că nu suntem singurii care am avut acest punct de vedere.

Eu vreau să vă reamintesc că acest amendament a fost, prima dată, formulat de domnul senator Iorgovan și, după aceea, suferind două - trei reformulări, a ajuns în forma aceasta propusă de domnul profesor Neagu și acceptată de toată lumea la acea vreme. Au existat o serie de nelămuriri legate de acest amendament, expuse de domnul Stoica, nelămuriri cărora le-am găsit un răspuns și cărora le-am putea da și o formulare mai precisă, ca să nu existe nici un fel de ambiguitate acolo unde facem trimiterea la legea organică. Și pentru acest răspuns vă propun o completare a amendamentului domnului profesor Neagu, cu un punct 5 care să sune în felul următor: "Mandatele de consilier local sau județean atribuite potrivit alin.3 sau 4 nu se acordă peste numărul total de consilieri stabilit prin normele legale".

Despre ce este vorba, de fapt: noi vrem o democrație constituțională pentru o situație care a existat, cea electorală, în toate legile electorale, cu excepția legii care a stabilit alegerile locale din 2000, în care noi nu am mai putut intra deloc în joc, nici măcar acolo la resturi, unde înainte eram în jocul respectiv, fapt care a condus la situații paradoxale, și anume la situații în care un consilier local a putut să fie ales cu 4 voturi, în condițiile în care o minoritate națională avea peste 1.000 de voturi, dar nu reușea să facă pragul. Deci cerem, pur și simplu, să se revină la situația Legii electorale care a fost întotdeauna, cu excepția celei care a acționat în 2000, și pentru asta vrem și o garanție constituțională. Asta este tot. Deci o garanție în Constituție și posibilitatea ca, în urma acestei garantări din partea Constituției, Legea electorală să ne ofere un drept pe care l-am avut, repet, întotdeauna, cu excepția anului 2000. Asta este tot, toată lumea a fost de acord. Acum văd că lumea are alt punct de vedere. Noi ne menținem punctul de vedere și suntem siguri că și colegii noștri de la UDMR ne vor sprijini mai departe. Să vedem.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu, domnule Pambuccian.

Domnul Varga Attila.

 
 

Domnul Varga Attila:

Mulțumesc, domnule președinte.

Eu m-aș referi la alin.1 din art.119. Noi am dori să introducem un nou principiu în acest text, alături de principiul autonomiei locale, respectiv al desconcentrării serviciilor publice și principiul subsidiarității.

Considerăm că, alături de principiul separării puterilor în stat, care este un principiu fundamental al organizării, funcționării mecanismului statal, principiul subsidiarității este la fel de important în organizarea administrativă a statului, în organizarea competențelor diferitelor autorități publice.

Dorim să remarcăm și să constatăm faptul, în același timp, că principiul subsidiarității nu este străin de legislația română, întrucât conținutul acestui principiu este consacrat în Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, principiu care, de altfel, se rezumă la ideea că deciziile trebuie să fie luate cât mai aproape de cetățean.

Prin aplicarea acestui principiu, se realizează o participare reală, și nu formală a cetățenilor în luarea deciziilor. Are menirea de a sensibiliza populația față de problemele publice, respectiv responsabilizarea în privința rolului său social. În domeniul administrației publice locale, chiar se aplică acest principiu și nu văd nici un argument solid care să ne împiedice să consacrăm, și la nivel constituțional, acest principiu fundamental. De fapt, principiul subsidiarității a fost deja și este experimentat în practica administrației publice locale și nu am face altceva decât am constituționaliza această prevedere legală.

Însăși raporturile existente, la ora actuală, între consiliile locale și consiliile județene, deci între autoritățile locale, exprimă acest principiu al subsidiarității. Recunoaștem sau trebuie să recunoaștem că este mult de perfecționat în acest domeniu, tocmai de aceea considerăm că s-ar întregi principiul administrației publice locale dacă am menționa și principiul subsidiarității.

Considerăm, de asemenea, și cu aceasta închei, că alături de faptul că acest principiu are o dimensiune europeană, în privința statelor membre ale Uniunii Europene, în raportul acestora și autoritățile Uniunii, considerăm că, în aceeași măsură, are și o dimensiune internă privind organizarea administrației publice, în special acelei locale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Wittstock.

Vă rog.

 
 

Domnul Wittstock Eberhard-Wolfgang:

Domnule președinte,

Stimate colege,

Stimați colegi,

Doresc să mă refer, și eu, foarte pe scurt, la art.119 alin.3, la care s-au referit și antevorbitorii mei, domnul deputat Stoica și domnul deputat Pambuccian. De fapt, acest alin.3, care acum este retras de Comisia de inițiere a propunerii legislative, își are acoperirea prin constatările Curții Constituționale care, în decizia privind constituționalitatea Propunerii legislative de revizuire a Constituției României, a constatat următoarele.

În situația în care, într-o unitate administrativ-teritorială, persoanele aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă, se poate crea un dezechilibru între aceștia și cetățenii de etnie română din respectiva unitate administrativ-teritorială sau membrii altui grup etnic care nu au posibilitatea de a fi aleși în consiliile locale, ceea ce creează o discriminare, în sensul art.6 alin.2 din Constituție, al art.7 din Declarația universală a drepturilor omului, al art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a altor reglementări internaționale care interzic discriminarea.

Pentru eliminarea acestui posibil dezechilibru, textul constituțional ar urma să prevadă că persoanele aparținând unui grup etnic minoritar într-o unitate administrativ-teritorială au dreptul de a fi reprezentate în consiliul local. În felul acesta, cetățenii români de naționalitate română sau de altă naționalitate din unitățile administrativ-teritoriale în care sunt minoritari ar avea posibilitatea de a accede la funcții publice, la nivel local, și de a-și păstra identitatea etnică.

Vedeți, stimate colege, stimați colegi, alin.3 al art.119, cuprins în propunerea de revizuire a Constituției, își are acoperirea în aceste constatări ale Curții Constituționale, care, de fapt, pleacă de la niște anomalii care au apărut odată cu introducerea unui prag electoral în Legea privind alegerile locale.

Având în vedere că și Curtea Constituțională propune eliminarea acestor anomalii prin modificarea Constituției, și noi, Grupul parlamentar al minorităților naționale, susținem acest punct de vedere.

în încheiere, aș dori să arăt că este foarte important, și pentru reprezentanții minorităților naționale, să fie prezenți în consiliile locale și județene, și nu numai în Parlament, pentru că multe decizii importante privind minoritățile naționale se iau la bază, în consiliile locale și județene.

Deci vă invit să votați acest alin.3 al art.119, fie în formularea dată de comisie, fie în formularea amendată a domnului deputat Ion Neagu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dorneanu.

Vă rog.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Am să mă refer, pe rând, întâi la art.119, alin.2, cel cu privire la utilizarea limbii materne de către minoritățile naționale având o pondere semnificativă.

Stimați colegi,

Eu nu vreau să spun că vreuna din aprecierile distinsului meu coleg Cășunean nu sunt adevărate. Într-adevăr, și în Harghita, și în Covasna, există modalități de aplicare a acestui text de interpretare a legii. Nu cred însă că, pornind de la unele anomalii care există, noi trebuie să construim o legislație imperfectă. Dreptul minorității naționale din zonele unde acestea au o pondere semnificativă de a-și utiliza limba maternă în raport cu autoritățile administrative locale este un drept firesc, este un drept rezultând din Carta europeană a limbilor regionale, este un drept care, practic, a și fost... Într-o secundă, termin, domnule deputat, ca să vă las, și pe dumneavoastră, să vorbiți.

Așadar, noi comisia susținem în continuare acest text, sigur că este de datoria legii organice să stabilească în ce condiții poate fi utilizat un text scris, dacă el trebuie neapărat însoțit de o autentificare sau în ce condiții acesta trebuie utilizat de către parte, dar nu putem scoate din principiu, din textul constituțional, acest drept.

În ceea ce privește celelalte două alineate, posibilitatea unei etnii care nu are o pondere semnificativă într-o localitate de a fi reprezentată în consiliile locale, ne-am gândit foarte bine, inclusiv consultând autoritățile locale și ne dăm seama că un asemenea text ar fi imposibil de aplicat și nerealist. El ar schimba însăși ponderea politică a consiliilor locale. Gândiți-vă, într-un municipiu ca și Constanța, unde sunt reprezentate 8-9 minorități, dacă fiecare dintre acestea ar avea câte un reprezentant, practic s-ar schimba compoziția politică, inclusiv modalitatea de stabilire a majorităților și de luare a deciziilor.

Până când vom găsi un alt text care să dea posibilitatea minorităților să fie reprezentate în consiliile locale, cred că nu putem să ne aventurăm să luăm în dezbatere și să adoptăm soluții nerealiste. Deci, comisia, cu majoritate de voturi, mai puțin Grupul minorităților naționale, retrage amendamentele cu privire la introducerea alin.3 și 4 în art.119.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc. Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul la acest punct? Dacă nu, supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Szilagyi.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 22 de voturi pentru, o abținere și 221 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Cășuneanu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 39 de voturi pentru, 2 abțineri și 202 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Varga Attila.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Am rugămintea la Grupul liberal și PD, înțeleg bucuria prezenței în sală, dar totuși mai ușor. Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 22 de voturi pentru și o abținere, 221 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Supun atenției dumneavoastră amendamentul domnului Stoica, este amendamentul comisiei.

Pct. 42 fără alin.3 și 4. Vă rog domnule Stoica, încă o dată ca să înțeleg exact ce supun la vot.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Este bine că sunteți foarte atenți și, beneficiind de atenția dumneavoastră, domnule președinte, acum în acest moment spre deosebire de alte dăți, precizez: există un text al comisiei, alin.3, există un amendament făcut după aceea de comisie, alin.3 și 4, amendamente care au fost retrase acum prin vocea președintelui comisiei și există un amendament al Grupului liberal care cere eliminarea alin.3 din textul comisiei. Așadar, vă rog să puneți la vot eliminarea alin.3 din textul comisiei, conform înțelegerii politice pe care am realizat-o.

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aici este al comisiei și al Grupului liberal.

Supun la vot pct.42 fără alin.3 și 4, domnule Pambuccian, cele două alineate vor fi cuprinse în Legea electorală. Nu aveți garanții constituționale. Aceasta este singura diferență.

Deci, supun votului dumneavoastră pct.42 fără alin.3 și 4.

Cine este pentru? Vă rog, vă rog. Fac încă o dată apel la Grupul liberal la disciplină. Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu 5 voturi împotrivă și 236 pentru, pct.42 a fost aprobat fără alin.3 și 4.

Stimați colegi,

În acest moment am încheiat dezbaterile la proiectul de Lege privind revizuirea Constituției și țin să vă felicit pentru participare. (Aplauze.)

Stimați colegi, avem două posibilități de a vota: o posibilitate este cea a votului deschis și cea de a doua este a votului nominal, cum s-a procedat și în1991. Vă propun votul nominal.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

În unanimitate, vom proceda la vot nominal.

Am rugămintea la domnul secretar Niță să procedeze la votul nominal. Veți răspunde prin da sau nu, nu, cred că nu este cazul, rezolvăm prin da.

Stimați colegi, dacă îmi permiteți-mi numai o clipă. Ca procedură de vot, trebuie să vă ridicați în picioare când sunteți nominalizați. De aceasta vă rog să păstrați, pe cât se poate, liniștea în sală și veți răspunde prin "pentru" sau "contra". Vă mulțumesc foarte mult pentru corectură.

Am rugămintea să faceți liniște și să luați loc!

 
 

Domnul Constantin Niță:

- Abiței Ludovic - absent
- Afrăsinei Viorica - pentru
- Albu Gheorghe - pentru
- Ana Gheorghe - pentru
- Andea Petru - pentru
- Andrei Ioan - pentru
- Andronescu Ecaterina - pentru
- Antal Istvá n - pentru
- Anton Marin - pentru
- Antonescu George Crin Laurențiu - pentru
- Antonescu Niculae Napoleon - pentru
- Apostolescu Maria - absentă
- Arghezi Mitzura Domnica - absentă
- Ariton Gheorghe - absent
- Armaș Iosif - pentru
- Arnăutu Eugeniu - pentru
- Asztalos Ferenc - pentru
- Baban Ștefan - absent
- Babiuc Victor - pentru
- Baciu Mihai - pentru
- Bahrin Dorel - pentru
- Baltă Mihai - pentru
- Baltă Tudor - pentru
- Bar Mihai - pentru
- Bara Radu-Liviu - pentru
- Barbu Gheorghe - pentru
- Bartoș Daniela - pentru
- Bădoiu Cornel - pentru
- Bălăeț Mitică - absent
- Bălășoiu Amalia - pentru
- Băncescu Ioan - absent
- Bâldea Ioan - absent
- Becsek Garda Dezideriu Coloman - pentru
- Bentu Dumitru - pentru
- Bercăroiu Victor - pentru
- Berceanu Radu Mircea - pentru
- Bereczki Endre - pentru
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - pentru
- Bleotu Vasile - pentru
- Boabeș Dumitru - pentru
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - pentru
- Boc Emil - pentru
- Bogea Angela - absentă
- Boiangiu Cornel - pentru
- Bolcaș Augustin Lucian - absent
- Böndi Gyöngyike - pentru
- Borbé ly Lá szló - pentru
- Bozgă Ion - pentru
- Bran Vasile - pentru
- Brînzan Ovidiu - pentru
- Brudașca Damian - absent
- Bucur Constantin - absent
- Bucur Mircea - pentru
- Buga Florea - absent
- Burnei Ion - pentru
- Buruiană-Aprodu Daniela - absentă
- Buzatu Dumitru - pentru
- Buzea Cristian Valeriu - absent
- Calcan Valentin Gigel - pentru
- Canacheu Costică - pentru
- Cazan Gheorghe-Romeo Leonard - pentru
- Cazimir Ștefan - pentru
- Cășuneanu-Vlad Adrian - pentru
- Cerchez Metin - pentru
- Cherescu Pavel - pentru
- Chiliman Andrei Ioan - pentru
- Chiriță Dumitru - pentru
- Ciontu Corneliu - absent
- Ciuceanu Radu - absent
- Ciupercă Vasile Silvian - pentru
- Cîrstoiu Ion - pentru
- Cladovan Teodor - pentru
- Cliveti Minodora - pentru
- Coifan Viorel Gheorghe - pentru
- Cojocaru Nicu - pentru
- Crăciun Dorel Petru - pentru
- Creț Nicoară - pentru
- Cristea Marin - pentru
- Crișan Emil - absent
- Dan Matei-Agathon - pentru
- Daraban Aurel - pentru
- Dăianu Dorin - pentru
- Dinu Gheorghe - absent
- Dobre Traian - pentru
- Dobre Victor Paul - pentru
- Dobrescu Smaranda - pentru
- Dolănescu Ion - absent
- Dorian Dorel - pentru
- Dorneanu Valer - pentru
- Dragomir Dumitru - absent
- Dragoș Iuliu Liviu - pentru
- Dragu George - pentru
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - absent
- Drețcanu Doina-Micșunica - pentru
- Dumitrescu Cristian-Sorin - pentru
- Dumitriu Carmen - pentru
- Duțu Constantin - absent
- Duțu Gheorghe - pentru
- Enescu Nicolae - absent
- Erdei Doló czki Istvá n - pentru
- Eserghep Gelil - absent
- Fâcă Mihail - pentru
- Firczak Gheorghe - pentru
- Florea Ana - pentru
- Florescu Ion - pentru
- Fotopolos Sotiris - pentru
- Frunzăverde Sorin - pentru
- Gaspar Acsinte - pentru
- Georgescu Florin - pentru
- Georgescu Filip - pentru
- Gheorghe Valeriu - pentru
- Gheorghiof Titu Nicolae - pentru
- Gheorghiu Adrian - pentru
- Gheorghiu Viorel - pentru
- Gingăraș Georgiu - absent
- Giuglea Ștefan - absent
- Godja Petru - pentru
- Grădinaru Nicolae - pentru
- Grigoraș Neculai - pentru
- Gubandru Aurel - pentru
- Gvozdenovici Slavomir - absent
- Hașotti Puiu - absent
- Hogea Vlad-Gabriel - absent
- Holtea Iancu - absent
- Hrebenciuc Viorel - pentru
- Ianculescu Marian - pentru
- Ifrim Mircea - absent
- Ignat Miron - pentru
- Iliescu Valentin Adrian - pentru
- Ionel Adrian - pentru
- Ionescu Anton - pentru
- Ionescu Costel Marian - absent
- Ionescu Dan - pentru
- Ionescu Daniel - absent
- Ionescu Mihaela - absentă
- Ionescu Răzvan - pentru
- Ionescu Smaranda - absentă
- Iordache Florin - pentru
- Iriza Marius - absent
- Iriza Scarlat - pentru
- Ivănescu Paula Maria - pentru
- Jipa Florina Ruxandra - absentă
- Kelemen Atilla-Bé la-Ladislau - pentru
- Kelemen Hunor - pentru
- Kerekes Károly - pentru
- Kónya-Hamar Sá ndor - pentru
- Kovács Csaba-Tiberiu - pentru
- Kovacs Zoltan - pentru
- Lari-Iorga Leonida - absentă
- Lazăr Maria - pentru
- Lăpădat Ștefan - absent
- Lăpușan Alexandru - pentru
- Leonăchescu Nicolae - absent
- Lepădatu Lucia Cornelia - pentru
- Lepșa Sorin Victor - pentru
- Longher Ghervazen - pentru
- Loghin Irina - absentă
- Luchian Ion - pentru
- Magheru Paul - absent
- Maior Lazăr Dorin - pentru
- Makkai Grigore - pentru
- Man Mircea - pentru
- Manolescu Oana - pentru
- Marcu Gheorghe - absent
- Mardari Ludovic - absent
- Marin Gheorghe - pentru
- Marineci Ionel - pentru
- Márton Árpád-Francisc - pentru
- Mălaimare Mihai-Adrian - absent
- Mărăcineanu Adrian - absent
- Mândrea-Muraru Mihaela - pentru
- Mândroviceanu Vasile - pentru
- Mera Alexandru-Liviu - absent
- Merce Ilie - absent
- Meșca Sever - pentru
- Miclea Ioan - absent
- Micula Cătălin - pentru
- Mihalachi Vasile - pentru
- Mihăilescu Petru-Șerban - pentru
- Mincu Iulian - absent
- Mircea Costache - absent
- Mirciov Petru - pentru
- Miron Vasile - pentru
- Mitrea Miron Tudor - pentru
- Mitrea Manuela - pentru
- Mitu Dumitru Octavian - pentru
- Mițaru Anton - pentru
- Mînzînă Ion - absent
- Mocanu Alexandru - pentru
- Mocioalcă Ion - pentru
- Mocioi Ion - absent
- Mogoș Ion - pentru
- Mohora Tudor - pentru
- Moisescu George Dumitru - absent
- Moisoiu Adrian - absent
- Moiș Văsălie - absent
- Moldovan Petre - pentru
- Moldovan Carmen-Ileana - pentru
- Moldoveanu Eugenia - pentru
- Moraru Constantin Florentin - pentru
- Motoc Marian-Adrian - pentru
- Muscă Monica-Octavia - pentru
- Mușetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Naidin Petre - pentru
- Nan Nicolae - pentru
- Nassar Rodica - pentru
- Naum Liana Elena - pentru
- Nădejde Vlad-George - pentru
- Năstase Adrian - pentru
- Năstase Ioan Mihai - pentru
- Neacșu Ilie - pentru
- Neagu Ion - pentru
- Neagu Victor - pentru
- Neamțu Horia Ion - pentru
- Neamțu Tiberiu Paul - absent
- Nechifor Cristian - pentru
- Negoiță Gheorghe Liviu - pentru
- Nica Dan - absent
- Nicolae Ion - pentru
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - pentru
- Nicolescu Mihai - pentru
- Nicolicea Eugen - pentru
- Niculescu Constantin - pentru
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - pentru
- Nistor Vasile - pentru
- Niță Constantin - pentru
- Oltean Ioan - pentru
- Olteanu Ionel - absent
- Oltei Ion - pentru
- Onisei Ioan - pentru
- Palade Doru Dumitru - absent
- Pambuccian Varujan - pentru
- Pașcu Ioan Mircea - pentru
- Pataki Iulia - pentru
- Păduroiu Valentin - pentru
- Pășcuț Ștefan - absent
- Păun Nicolae - absent
- Pécsi Francisc - pentru
- Pereș Alexandru - pentru
- Petrescu Ovidiu Cameliu - pentru
- Petruș Octavian Constantin - pentru
- Pleșa Eugen Lucian - absent
- Podgorean Radu - pentru
- Pop Napoleon - pentru
- Popa Constanța - absentă
- Popa Cornel - pentru
- Popa Virgil - absent
- Popescu Bejat Ștefan Marian - absent
- Popescu Ioan Dan - pentru
- Popescu Costel-Eugen - absent
- Popescu Dorin Grigore - pentru
- Popescu Gheorghe - pentru
- Popescu Kanty Cătălin - pentru
- Popescu Virgil - pentru
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
- Posea Petre - pentru
- Predică Vasile - pentru
- Pribeanu Gheorghe - absent
- Priboi Ristea - pentru
- Purceld Octavian-Mircea - absent
- Pușcaș Vasile - pentru
- Puwak Hildegard-Carola - pentru
- Puzdrea Dumitru - absent
- Radan Mihai - absent
- Ráduly Róbert-Kálmán - pentru
- Raicu Romeo-Marius - pentru
- Rasovan Dan Grigore - pentru
- Rădoi Ion - pentru
- Rădulescu Grigore Emil - absent
- Roșculeț Gheorghe - pentru
- Rus Emil - absent
- Rus Ioan - pentru
- Rușanu Dan-Radu - pentru
- Sadici Octavian - absent
- Sali Negiat - pentru
- Sandache Cristian - pentru
- Sandu Alecu - pentru
- Sandu Ion Florentin - pentru
- Sassu Alexandru - pentru
- Saulea Dănuț - absent
- Savu Vasile Ioan - absent
- Săpunaru Nini - pentru
- Sârbu Marian - pentru
- Sbârcea Tiberiu Sergius - pentru
- Selagea Constantin - pentru
- Semcu Adrian Emanuil - pentru
- Sersea Nicolae - pentru
- Severin Adrian - pentru
- Simedru Dan Coriolan - pentru
- Sirețeanu Mihail - pentru
- Sonea Ioan - absent
- Spiridon Nicu - pentru
- Stan Ioan - pentru
- Stan Ion - pentru
- Stana-Ionescu Ileana - pentru
- Stanciu Anghel - absent
- Stanciu Zisu - pentru
- Stănescu Alexandru-Octavi - pentru
- Stănișoară Mihai - pentru
- Stoian Mircea - absent
- Stoica Valeriu - pentru
- Stroe Radu - pentru
- Stuparu Timotei - pentru
- Suciu Vasile - pentru
- Suditu Gheorghe - pentru
- Székely Ervin-Zoltán - pentru
- Szilágyi Zsolt - pentru
- Șnaider Paul - absent
- Ștefan Ion - pentru
- Ștefănescu Codrin - pentru
- Ștefănoiu Luca - pentru
- Știrbeț Cornel - pentru
- Tamás Sándor - pentru
- Tărâță Culiță - pentru
- Târpescu Pavel - pentru
- Tcaciuc Ștefan - pentru
- Timiș Ioan - pentru
- Toader Mircea Nicu - pentru
- Todoran Pavel - pentru
- Tokay Gheorghe - pentru
- Toró Tiberiu - pentru
- Tudor Marcu - absent
- Tudose Mihai - pentru
- Tunaru Raj -Alexandru - pentru
- Țibulcă Alexandru - pentru
- Țocu Iulian-Costel - pentru
- Varga Attila - pentru
- Vasile Aurelia - pentru
- Vasilescu Nicolae - absent
- Vasilescu Lia-Olguța - absentă
- Vasilescu Valentin - absent
- Vekov Károly-János - pentru
- Verbina Dan - pentru
- Vida Iuliu - pentru
- Vișinescu Marinache - absent
- Voicu Mădălin - pentru
- Voinea Florea - pentru
- Voinea Olga Lucheria - pentru
- Winkler Iuliu - pentru
- Wittstock Eberhard-Wolfgang - pentru
- Zăvoianu Ioan Dorel - pentru
- Zgonea Valeriu Ștefan - pentru

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Urmează declarațiile pe marginea votului. Are cuvântul domnul Valeriu Stoica.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Am asistat la o premieră în viața politică românească, dar nu orice fel de premieră, pentru că, din păcate, în ultimii 13 ani, premiere au fost și evenimentele rele, nu numai cele bune.

Am asistat la o premieră care cred că poate fi pusă sub semnul maturizării clasei politice românești. De ce spun asta? Acum, pentru prima dată, după 13 ani, am demonstrat cu toții, aceia care am rămas în această sală până la sfârșit, că partidele politice știu în egală măsură să reprezinte interesele electoratului propriu, dar în același timp cunosc și arta dialogului. Democrația nu este doar o demonstrație de partizanat politic, democrația este, în termeni consacrați, un sistem politic în care dialogul, toleranța și spiritul de deschidere trebuie să-i caracterizeze pe partenerii jocului. În absența toleranței, în absența dialogului, în absența spiritului de deschidere, chiar dacă există pluralism, nu există democrație.

După 13 ani, timp în care au existat multe falii în societatea românească, reflectată uneori cu multă patimă la nivel politic, putem spune că încheiem cu adevărat un acord constituțional și am convingerea că și cealaltă Cameră, Senatul va da expresie acestui acord constituțional.

De ce noi, liberalii am votat astăzi în favoarea acestei revizuiri a Constituției? De ce am participat vreme de mai bine de un an la acest proces de revizuire a Constituției? Mai întâi, pentru că, așa cum spuneam în deschiderea dezbaterilor pe marginea acestui proiect de lege, liberalii au crezut încă din 1991 că este necesară această revizuire.

Astăzi vedem împlinite cele mai multe din dorințele pe care noi, în 1991, nu ni le-am împlinit. Astăzi, în proiectul de lege pe care tocmai l-am votat, se regăsesc câteva principii la care noi, liberalii ținem foarte mult. Este vorba, în primul rând, de principiile care consolidează democrația constituțională în România; principiul separației puterilor statului, principiul națiunii civice sunt idei la care am ținut și ținem foarte mult și se regăsesc în textul proiectului de lege. Este vorba apoi de principiile economiei de piață, garantarea proprietății private, libera inițiativă, restrângerea sferei proprietății publice, nu mai puțin, drepturile omului, în formula proiectului de lege, își găsesc o expresie binevenită. Fie că este vorba de libertatea persoanei și de garanția potrivit căreia, arestarea în această țară, după revizuirea Constituției, se va putea face numai de către un judecător, fie că este vorba de procesul echitabil, fie că este vorba de celelalte drepturi fundamentale ale omului, regăsim în proiectul de lege, votat de noi în acest moment, elemente care ne apropie de Europa. Nu mai puțin, instituțiile de bază ale democrației sunt ajustate într-un sens benefic, astfel încât ele, de aici înainte să funcționeze mai bine, fie că este vorba de instituția prezidențială, de Parlament, de Guvern, de Curtea Constituțională, de Curtea de Conturi, de Curtea Supremă de Justiție, de Consiliul Suprem al Magistraturii, toate aceste instituții, prin revizuirea pe care tocmai am votat-o, își vor găsi un cadru mai bun de funcționare.

Și, în acest sens, vreau să subliniez în mod special independența justiției, pentru că textele din proiectul de lege consolidează independența justiției și, mai ales, independența judecătorilor de la Curtea Supremă de Justiție.

Nu în ultimul rând, această revizuire împlinește o dorință veche a noastră, a românilor, și este de natură să pună punct unui balans istoric care a durat mai mult de două secole - balansul între Orient și Occident.

Prin textele adoptate astăzi, creăm mecanismul constituțional al aderării României la Uniunea Europeană, al aderării României la NATO. Acest mecanism constituțional este acela care făcea necesară revizuirea constituțională, în primul rând.

În încheiere, îngăduiți-mi să spun următorul lucru: în această sală nu sunt cei care nu înțeleg democrația constituțională. Dar, chiar dacă intră în această sală, vrând-nevrând, vor trebui să accepte regulile jocului pe care noi, de aici înainte, prin această revizuire, le stabilim. Este vorba de regulile jocului democratic. Nu înseamnă că, dacă împreună, am votat aceste reguli și am stabilit în ce mod se va desfășura jocul democratic de acum în România, între noi va exista tot timpul concordanță și între noi va exista tot timpul o unitate de vedere.

Am adoptat jocul, am adoptat regulile jocului, pentru ca jocul democratic să continue, iar în jocul democratic există adversari politici, există poziții diferite, există interese diferite. Important este ca, de aici înainte, aceste poziții de partid, aceste poziții care exprimă electoratul fiecărui partid, să țină seama de regulile jocului constituțional. Și, dacă vom face acest lucru, atunci, într-adevăr, România va avea o democrație constituțională consolidată. Și, dacă mai dă Dumnezeu și o economie funcțională de piață... Până aici, însă, mai avem mult timp.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule Stoica.

Stimați colegi,

Pot să vă anunț rezultatul votului: din 254 de colegi care au votat, 254 de voturi pentru. (Aplauze îndelungate)

Vă mulțumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul Emil Boc, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Țin să anunț și prezența în mijlocul nostru a domnului Radu Berceanu, care a votat și el pentru Constituție.

 
 

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor,

O constituție este o retrospectivă și o perspectivă a societății în care apare. Nu cred că este o altă definiție mai bună dată Legii noastre de revizuire, decât aceasta.

Legea de revizuire a Constituției pe care am adoptat-o astăzi în Camera Deputaților este, pe de o parte, o retrospectivă a anilor care au urmat adoptării prin referendum a Constituției din 1991, cu bunele și cu relele pe care ea le-a avut. O parte dintre rele le-am corectat astăzi; unele rămân. De asemenea, această Lege de revizuire este o perspectivă a societății românești. Iar această perspectivă este clară: este integrarea europeană.

Dacă actuala Constituție are foarte multe merite, unul dintre ele se referă și la deschiderea cadrului constituțional care să pregătească integrarea României în Uniunea Europeană și în NATO.

Partidul Democrat, consecvent politicii sale de susținere a integrării României în structurile euro-atlantice și de perfecționare a mecanismului legal și constituțional, a participat, participă și va participa la întregul proces de revizuire a Constituției.

Astăzi, o parte dintre amendamentele, dintre obiectivele Partidului Democrat s-au regăsit în textul legii de revizuire. Putem aminti câteva dintre ele: eliminarea stagiului militar obligatoriu, coborârea pragului de vârstă pentru Senat de la 35 la 30 de ani, consacrarea în textul Constituției a principiului egalității de șanse și al accesului egal al femeilor și bărbaților, în ocuparea funcțiilor și demnităților publice, coborârea pragului de semnături necesar unei inițiative legislative populare de la 250 de mii la 100 de mii, consacrarea expresă în textul Constituției a faptului că Președintele României nu poate revoca primul-ministru, pentru a curma alte crize constituționale care puteau apărea sub textul constituțional în vigoare.

Evident că unele amendamente, unele obiective nu ne-au fost încă îndeplinite, și mă refer aici la limitarea migrației parlamentare, la restrângerea practicii abuzive a ordonanțelor de urgență și la separația reală a atribuțiilor celor două Camere ale Parlamentului. Sunt obiective pe care nu le-am uitat și le vom susține în continuare. Mâine sau poimâine, ele rămân necesare cadrului constituțional actual, în vederea revizuirii lui fundamentale.

Partidul Democrat a participat și va participa în continuare la întregul proces de revizuire a Constituției.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumim domnului Boc.

Are cuvântul Varga Attila, din partea Grupului parlamentar UDMR.

 
 

Domnul Varga Attila:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Onorată comisie,

Onorată Cameră,

Revizuirea Constituției, a Legii fundamentale, a fost și este un imperativ politic și juridic care, realizându-se, poate oferi o nouă perspectivă pentru dezvoltarea sistemului de drept și a sistemului politic în formare, în plină consolidare a României.

În procesul revizuirii Constituției, am putut constata existența a trei ipoteze.

În primul rând, s-au formulat amendamente unanim acceptate, necesare, soluții potrivite, corespunzătoare exigențelor momentului și, mai ales, viitorului. Pentru a exemplifica astfel de amendamente, de data aceasta acceptate, este includerea principiului separării puterilor în stat, capitolul cu privire la facilitarea integrării României în structurile euro-atlantice; asigurarea independenței justiției.

În al doilea rând, a doua ipoteză este aceea a amendamentelor care au adoptat soluții mai puțin reușite, mai puțin adecvate, cu toate că necesitatea schimbării a fost recunoscută din partea tuturor partidelor politice care au participat la acest proces al revizuirii Constituției. Exemplificând acest lucru, mă refer la instituția delegării legislative, la delimitarea atribuțiilor celor două Camere.

În final, a treia ipoteză se referă la amendamente care, deși au fost formulate sau chiar nu au fost formulate, dar nu au atins unele texte actuale, deși, în opinia noastră, trebuia revizuite. Mă refer la principiul subsidiarității, la art.6 privind dreptul la identitate, la consacrarea unor forme de autonomii culturale și regionale.

Considerăm că se putea și mai mult și mai bine. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că, pe ansamblu, putem să ne regăsim și noi, Uniunea Democrată Maghiară din România, în aceste modificări în revizuirea Constituției.

În același timp, considerăm că Parlamentul va avea o mare responsabilitate în a pune în aplicare noile prevederi ale Constituției.

Noi nu am votat Constituția din 1991. Responsabilitatea noastră politică era și este aceea de a realiza această ameliorare, reabilitare, îmbunătățire a Legii fundamentale, revizuire ce probabil că se va continua peste câțiva ani într-un context geo-politic net favorabil României. Motiv pentru care, cu bună știință, am votat pentru revizuirea Constituției.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumim.

Are cuvântul domnul Varujan Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, altele decât cea maghiară.

 
 

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Grupul nostru parlamentar a susținut acest demers de revizuire a Constituției încă de la început, în special în ce privește acea parte a Constituției care realizează premisele interoperabilității cu legislația din țările Uniunii Europene. Și, din acest punct de vedere, considerăm că votul de astăzi reprezintă un succes al nostru, al tuturor.

În timpul discuțiilor pe care le-am avut în cadrul Comisiei constituționale, am întrezărit și soluții care poate, cel puțin nouă, ni s-au părut mai bune decât cele de compromis la care s-a ajuns, dar politica este arta compromisului - și probabil că este mai bine așa. Faptul că în momentul de față am asistat la o constituție votată în unanimitate, probabil că dovedește că a fost realizat un compromis bun.

În timpul discuțiilor care au fost aici - și acum trec la lucruri care ne privesc direct -, am avut plăcerea să constatăm, atunci când art.59 din Constituție a fost atacat, am avut plăcerea să constatăm că toate partidele politice reprezentate în Parlament au susținut - și încă mulți prin cuvinte foarte frumoase - prezența Grupului parlamentar al minorităților naționale în Parlamentul României, lucru pe care-l considerăm, prima oară de la votarea Constituției, ca un vot de încredere, vot de încredere pentru care vă mulțumim.

Din păcate, însă, nu poți întotdeauna să obții tot ce-ți dorești. Și vă mărturisesc că plecăm de aici cu o mică frustrare legată de votul de astăzi. Era bine dacă aveam și acea garanție constituțională. Din ce am înțeles și din discuțiile care au avut loc în comisie, și din discuțiile care au avut loc între grupurile parlamentare și din ceea ce domnul președinte de ședință a afirmat aici, amendamentul pe care noi l-am făcut își va găsi locul - și am încrederea în felul nostru de a lucra -, își va găsi locul în noua Lege electorală, chiar dacă nu va exista o garanție constituțională în spatele lui.

Am militat, în cadrul acestui proces de revizuire a Constituției, pentru câteva principii pe care le regăsim în cadrul ei: o mai bună funcționare a celor două Camere, o garantare a dreptului la proprietate privată, o garantare a unor drepturi de exprimare a identității naționale. Considerăm, alături de câștigurile legate de interoperabilitatea legislativă cu țările Uniunii Europene, că această rafinare a ceea ce exista până acum în Constituție reflectă gradul de maturitate la care am ajuns cu toții.

Vom sprijini în continuare acest demers, repet, chiar dacă avem această frustrare în urma votului de astăzi.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumim, domnule Varujan.

Are cuvântul, din partea Partidului Social Democrat, domnul președinte Adrian Năstase.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi este o zi de sărbătoare în Parlament și mă bucur să constat că această ambianță extraordinară și finalizarea lucrărilor coincid fericit cu încheierea sesiunii Parlamentului în acest prim semestru, reprezintă o expresie a dialogului politic și vreau încă o dată să le mulțumesc celor care, împreună cu noi, au dorit să facem acest pas înainte, adaptând normativitatea constituțională la o modificare de realitate.

Constituția din 1991 a fost, în mod categoric, o constituție a tranziției. Această constituție revizuită va fi o constituție a preaderării. Probabil, ținând seama de modificările care acum se fac în cadrul european, trebuie să gândim de pe acum pe undeva, după anul 2007, va fi nevoie de încă un exercițiu de modificare a Constituției.

Dar, pentru ca aceste lucruri să se poată întâmpla succesiv, este nevoie să facem aducerile la zi necesare în planul normativității.

Partidul Social Democrat, atunci când a lansat ideea reformei politice și instituționale, a menționat și a dorit să susțină și această nevoie de revizuire constituțională, care a fost uneori considerată drept un atac la fundamentul statal.

Această interpretare era profund greșită, pentru că, în mod evident, ieșirea noastră din izolare a însemnat o acordare foarte fină a sistemului de valori, dar și a sistemului de reguli, a principiilor cu cele din Uniunea Europeană.

În urmă cu mulți ani, Anita Naschitz, o foarte cunoscută specialistă în filozofia dreptului în România, făcea o diferență între "dat" și "construit" în drept, teorie foarte frumoasă care încerca să explice de ce dreptul se modifică discontinuu față de realitate, care se modifică continuu; de ce sunt anumite repere care, dincolo de momente de schimbare fundamentală, rămân, totuși, în interiorul unei societăți ca bază de raportare.

N-am să fac acum o teorie juridică, sau n-am să revin la o teorie juridică pe care o împărtășesc și care, în mare măsură, se bazează pe un fundament axiologic, dar am să spun că, în mod firesc, trebuie să acceptăm că, așa cum noi, sper, evoluăm, așa cum societatea românească evoluează, se schimbă, se modernizează, și legile trebuie să se schimbe, să se îmbunătățească.

În mod evident, acordul parlamentar în legătură cu revizuirea Constituției, pentru că în momentul de față vorbim doar despre un astfel de acord, reprezintă și o expresie a înțelepciunii politice din România și vreau să le mulțumesc și colegilor de la PNL, de la PD, de la UDMR pentru felul în care au desfășurat, împreună cu noi, acest exercițiu de democrație.

Sigur că nici unul dintre grupurile politice nu este perfect mulțumit cu rezultatul obținut. Fiecare a avut diverse idei, diverse sugestii, diverse propuneri. Au rămas, în mod firesc, cele care, la momentul acesta, sunt considerate de către majoritatea parlamentară a fi acceptabile.

Dar, am mai reușit un lucru important: în acest exercițiu democratic, am eliminat forțele extremist-populiste, pe cei care încearcă să rămână undeva în istorie, criticându-ne de pe băncile istoriei pentru eforturile pe care le facem de a merge înainte.

Votul de astăzi este și un mesaj pentru cei care sprijină astfel de efort. Oricâte probleme ar fi în țară, oricâte dificultăți am avea de depășit, acestea nu pot fi rezolvate mărind tirajele la o revistă sau alta. (Aplauze)

Este important să vedem care sunt, cu adevărat, problemele, care sunt resursele pe care le avem și să încercăm, împreună, să găsim soluțiile cele mai potrivite.

Avem o șansă extraordinară și este o șansă a generației noastre. Indiferent de guverne, noi am reușit, în această ultimă perioadă, să eliminăm o parte dintre frustrările românilor în relația lor cu străinii. Eliminarea vizelor pentru români, pentru a călători în străinătate, a fost echivalentă cu dărâmarea Zidului Berlinului pentru cei care, în Grupul Vișegrad, au văzut schimbări de acest tip mult mai repede decât noi.

Intrarea noastră în NATO, ce se va finaliza în curând, reprezintă un alt element important pentru noi. Românii nu mai trăiesc într-o zonă de ambiguitate, între Est și Vest, ci ei fac parte, de acum, dintr-o zonă asigurată din punctul de vedere al securității lor naționale. Și există, în fine, această a treia mare miză a generației noastre, aceea de a pregăti intrarea României în Uniunea Europeană. Și, din acest punct de vedere, perioada care va urma va fi esențială, pentru că, dacă nu reușim să încheiem negocierile până la sfârșitul mandatului actualei comisii, în octombrie, anul viitor, această fereastră de oportunitate se va închide și vom intra într-un alt ciclu politic, poate și cu alte țări, până se va crea din nou o masă critică pentru un moment favorabil. Nu ne dorim așa ceva.

Suntem conștienți cu toții că, așa cum Constituția din 1991 a fost Constituția tranziției, și noi, ca oameni politici, reprezentăm generația tranziției și va trebui să pregătim momentul în care, după 2007, vor veni cei care vor cesiona de fapt România în Uniunea Europeană. Dar avem datoria să nu facem până atunci greșeli, sau să nu facem greșeli foarte mari. Și, de aceea, este extrem de important să asigurăm o coordonare mai bună a eforturilor.

Astăzi am decis, împreună cu colegii mei, să trimitem liderilor grupurilor parlamentare o informație la zi cu toate eforturile pe care le-am făcut și pe care le desfășurăm din acest punct de vedere. Poate că, uneori, informațiile nu ajung la destinatarii firești și poate că este și vina noastră, în aceste eforturi de zi cu zi, nu asigurăm întotdeauna o informare foarte bună, mai ales a colegilor parlamentari.

În orice caz, momentul de astăzi este important. El este important nu doar pentru modificările respective, pe care nu le comentez, pentru că le știți foarte bine. Unele au un sens extrem de important - clauzele referitoare la integrarea europeană. Există alte modificări care au fost adoptate intuitu personae. Pentru că o anumită persoană n-a înțeles într-un anumit moment că primul-ministru nu poate să fie schimbat, a trebuit să dăm acum o interpretare la nivelul Parlamentului pentru acel moment și pentru acea persoană. Asta ține de farmecul politicii.

Dar, dincolo de aceste lucruri care pot fi comentate în diferite feluri, eu cred că rămâne semnificația majoră a acestui vot în armonie, cum ar spune grecii, un vot care înseamnă de fapt capacitatea noastră de a privi dincolo de orizont. Și acest lucru, din punctul de vedere al partidului nostru, doresc să-l salut încă o dată.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumim.

Dau cuvântul domnului Valer Dorneanu, pentru a vorbi în numele Comisiei constituționale.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule prim-ministru,

Stimați miniștri,

Stimați colegi,

Dați-mi voie la o mică clipă de vanitate și să vă spun că, dintre toți, eu sunt cel mai fericit dintre dumneavoastră. (Aplauze) Pentru că am pornit, împreună cu colegii mei, întâi cu cei din PSD, apoi cu cei cu care am constituit Comisia constituțională, la un lucru extrem de dificil. A fost un travaliu care, iată, împlinește aproape un an, dar a fost o muncă deosebit de frumoasă, pentru că ea a dat rezultat un edificiu constituțional de care ne putem mândri, un edificiu constituțional modern, deschis în primul rând spre împlinirea dezideratelor noastre euro-atlantice, un edificiu care, practic, a actualizat și a pus în lumină un lucru mai bun decât ceea ce s-a realizat în 1991.

Am făcut acest lucru, profitând de experiența pe care noi am acumulat-o, dar și luând act de evoluția constituțională din această perioadă.

Vreau să spun că rezultatul acestei munci este, așa cum a început să spună primul vorbitor, domnul Valeriu Stoica, a fost în primul rând rezultatul artei dialogului.

Noi, în comisie, ne-am propus ca, fără să abandonăm culoarea politică pe care o avem, să încercăm să găsim acele soluții constituționale care să fie durabile, care să nu fie ale unui partid, care să fie aplicabile tuturor, care să dea naștere la o constituție a tuturor partidelor parlamentare, a țării.

Din acest motiv, cât de multe propuneri, cât de multe ambiții ale fiecărui partid am avut, am găsit întotdeauna înțelepciunea necesară, mai ales înțelepciunea renunțării.

Am renunțat la acele soluții care nu se dovedeau viabile și am renunțat la acele soluții care nu aveau adeziunea tuturor. Sigur, va exista, a existat deja, tentația fiecărui partid de a-și asuma cât mai multe din meritele acestei constituții. Au fost contribuții personale, au fost contribuții ale fiecărui partid. Noi, fiind mai mulți, am putea să adunăm în inventarul nostru mai multe propuneri. Noi, fiind cei care v-am declanșat procesul, am putea să le numim un fel de motor.

Eu cred că avem înțelepciunea necesară să împărțim împreună acest succes, pentru că, fără unul din componentele politice care suntem astăzi în această seară aici, nu am fi putut realiza acest edificiu.

De aceea, doresc, în primul rând, să mulțumesc Partidului Național Liberal și Partidului Democrat care, în decursul timpului, au pornit cu foarte multe ambiții, cu foarte multe ambiții, să le spun așa, exclusive, cu ambiții care, dacă nu se aprobă, nu merg mai departe... Au avut și dânșii puterea renunțării, au avut puterea să accepte multe dintre propunerile noastre și a rezultat, în final, un climat de lucru pe care, dați-mi voie să vă spun că nu l-am sperat.

Am găsit în comisie un reprezentant al Partidului Democrat deosebit de cooperant; nu-l numesc, ca să nu ceară dreptul la replică, am găsit oameni extrem de fermi în a-și susține punctele de vedere până la controverse cu scântei, am găsit o atmosferă colegială.

Vreau, de asemenea, să mulțumesc colegilor mei din UDMR care au participat având de susținut câteva propuneri, nu le numesc radicale, dar le numesc totuși foarte ferme. Le-au susținut cu argumente, ne-au impresionat prin calitatea teoretică a motivațiilor pe care le-au adus, dar au avut puterea să recunoască rezultatul democratic al votului. Poate numai cine nu vrea să nu vadă, nu înțelege ce importanță are acum faptul că UDMR-ul a votat Constituția.

În fine, aș dori să mulțumesc în mod deosebit tuturor membrilor comisiei și celor cu drept de vot și profesorilor universitari care au compus-o, care și-au adus o contribuție deosebită la realizarea acestui proiect. Când am vorbit de grupuri politice, doresc să mă exprim explicit, în compunerea acestora am înțeles și grupul minorităților naționale, care n-a venit numai cu puncte de vedere care să privească interesul grupului, ci a dorit să contribuie prin soluțiile promovate la un proiect cât mai viabil, cât mai modern, cât mai bun.

Aș dori să mă adresez de această dată plenului Camerei Deputaților. Cred că prin felul cum au decurs dezbaterile am realizat un model de democrație parlamentară, un model al dezbaterilor parlamentare, unde au învins întotdeauna puterea argumentelor, unde întotdeauna am avut posibilitatea să remarcăm și să apreciem puncte de vedere pe care, în final, nu le-am votat. Cred că ar trebui ca acest model de dezbatere să-l urmăm în continuare.

Vă mulțumesc tuturor și sperăm să vedem bucuria împlinită în plenitudinea ei în toamnă la Senat.

Vă mulțumesc foarte mult și vă doresc o vacanță plăcută. (Aplauze puternice.)

 
 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamnelor și domnilor deputați,

Înainte de a vă dori vacanță plăcută, vreau să mulțumim presei, atât celei prezente în sală, cât și celei care este pe hol la televizor, pentru maniera în care a reliefat dezbaterile noastre despre Constituție și, nu în ultimul rând, televiziunilor aici participante.

Cu aceasta, închid ședința noastră de astăzi, o dată cu sesiunea din acest an.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Ședința s-a încheiat la ora 19,05.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 24 iulie 2024, 5:41
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro