|
Domnul Costache Mircea: Vă mulțumesc, domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Una din temele care mă preocupă, ca și cetățean român, este ce tip de societate se construiește în zilele noastre, ce tip de societate se edifică în România de astăzi. Și pentru că am aflat prin intermediul televiziunilor, radiourilor și ziarelor, care au prezentat ca pe un eveniment epocal intrarea Partidului Social Democrat din România în Internaționala Socialistă, am încercat să pun în relație directă ceea ce se întâmplă prin alte țări conduse de social-democrații și ceea ce se întâmplă în țara noastră și în viața noastră, a românilor. Am încercat să văd care este diferența dintre doctrine și ideologii, și demersul practic al partidului de guvernământ din România. Social-democrațiile care conduc prin alte țări nu distrug muncitorimea, nu vând fabrici la fier-vechi. Social-democrații din alte țări nu acordă ajutoare sociale și venit minim garantat, cu condiția de a nu avea cetățeanul respectiv, țăranul sărac nimic în jurul casei. Dacă un țăran român, și cu toții mergem prin sate și ne confruntăm cu această realitate, dacă are o capră sau o vacă și dacă muncește s-o hrănească, să-și întrețină copiii, el este considerat nedemn de a primi venitul minim garantat. Dacă are o căruță sau televizor, i se suspendă automat dosarul de venit minim garantat. În această situație, pentru că celelalte mijloace, un animal, o căruță, o frământare zilnică de a supraviețui, nu-i aduc echivalentul nici măcar a venitului minim, atunci tendința este de a abandona animalele, de a abandona mijlocul de transport, rudimentar și așa, de a abandona orice strădanie și orice frământare, pentru că, oricum, nu ar câștiga mai mult. Și atunci o importantă pătură socială reazemă primăriile, așteptând venitul minim garantat, care în traducere românească nu înseamnă nici mai mult, nici mai puțin, decât o mită electorală. Oameni pe care îi avem la cherem, care nu pot trăi pe picioarele lor, pentru că acesta este mediul social care li s-a construit cu premeditare. Întrebați fiind, oamenii își plâng amarul, dar în același timp sunt dispuși să muncească pe proprietatea primarului, să meargă la prașilă la funcționarii primăriei sau la cules porumbul, la culesul viei, ca să li se acorde venitul minim. Cu acest venit minim asigurat, din care își mai pot plăti și micile datorii, se consideră eterni dependenți de cei aflați la putere (cei care sunt aflați vremelnic la putere, prin alte părți ale lumii). Dacă această viziune asupra unei societăți rurale, dacă viziunea actuală asupra societății urbane din care muncitorimea migrează, negăsindu-și rostul, și devine automat beneficiara venitului minim în mediul rural, dacă aceasta este o viziune despre social-democrație și dacă așa se edifică o societate armonică, de la care avem pretenția perspectivei viitorului pentru generațiile de tineri de astăzi, cred că este cazul ca unii oameni cu pretenții de normalitate să își pună serioase probleme despre ceea ce înseamnă demersul politic, ce înseamnă actul guvernării în România. Dacă societățile conduse de social-democrați pe mapamond nu cunosc discrepanțe uluitoare între proprietarii, deținătorii de averi și cetățenii care își duc existența muncind pe proprietățile altora, ceea ce se întâmplă la noi este strigător la cer. Din jeep-uri, din limuzine luxoase coboară cetățence cu fuste crețe, care n-au plătit în viața lor un leu statului român; de bunuri și de averi, de palate cu turnuri și turnulețe beneficiază cetățeni cu pălării cu boruri largi și mustăți, care n-au plătit în viața lor nici energia electrică. Sunt astfel de palate și de proprietăți.
|
