|
Domnul Emil Boc: Mulțumesc, domnule președinte. Declarația politică pe care o prezint se referă la situația pensionarilor și din perspectiva experienței pe care am avut-o săptămâna trecută. Promisiunile făcute pensionarilor de către P.S.D. în campania electorală, în mai bine de 3 ani de guvernare, s-au dovedit vorbe la fel de goale ca și sacoșele cu care cetățenii de vârsta a treia ai României se duc și se întorc zilnic de la piață sau de la magazine. În afara politicii de recorelare simbolică a pensiilor, în unele cazuri cu echivalentul unei jumătăți de covrig, pensionarilor li s-au aruncat doar fumigene în ochi, ochii împăienjeniți de foame și lipsa medicamentelor compensate, datorită crizei fără precedent din sistemul de îngrijire a sănătății. În rest, doar promisiuni. Dacă nu a fost să fie în 2002, sigur va fi în 2004, apoi au apărut alte termene: 2005 sau chiar 2007, semne ale paranoiei care îi face pe guvernanți să se vadă la putere până la sfârșitul lumii. Singurul demers concret în favoarea pensionarilor a fost umilitoarea cutie a milei, orchestrată de Guvernul Năstase, care s-a gândit că sutele de baroni ai P.S.D. se pot lipsi fiecare de câteva milioane de lei, care să fie aruncate pensionarilor cerșetori la porțile stăpânilor. Rezultatele? Pensionarii au ajuns să fie umiliți până la punctul de a se simți o povară pentru stat, în ciuda faptului că acest stat administrează fonduri la care și vârstnicii de astăzi și-au adus contribuția, iar o bună parte din contribuțiile acestora se regăsesc în buzunarele potentaților partidului de guvernământ. Mii de pensionari din toată țara au ajuns să ia credite de la Casa de Ajutor Reciproc pentru a-și plăti întreținerea sau pentru a-și cumpăra medicamentele necesare pentru a supraviețui. Securitatea alimentară a pensionarilor este grav pusă în pericol. Cea mai mare parte a lor nu-și pot asigura minimul de calorii necesare. În condițiile în care consumul alimentar din ziua de astăzi, a cetățeanului, este comparabil cu cel pe care statul i l-ar asigura pe bază de rații sau cartele în cazul declanșării unui război, în unele cazuri chiar mai mic și oricum extrem de mic în raport cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății privind alimentația rațională, cel mai mult de suferit au pensionarii. Iată câteva exemple privind consumul mediu pe cap de locuitor, cunoscut fiind faptul că în cele mai multe cazuri pensiile sunt cu mult mai mici decât veniturile medii. Consumul mediu zilnic de carne al unei persoane este de 100 grame, în timp ce rația de război, stabilită printr-un ordin din 200, al Oficiului central de stat pentru probleme speciale, ar fi cu foarte puțin mai mică, de 76 grame. În privința consumului de lapte, Organizația Mondială a Sănătății recomandă o cantitate de 316 ml pe zi, consumul mediu este de 197 ml persoană, iar rația de război ar fi de 185 ml. Rația de cartofi în caz de război, de 157 grame pe zi ar fi mai mare decât consumul mediu actual, de 145 grame, dar cu mult mai mică decât cantitatea recomandată de Organizația mondială a sănătății. La fel, în caz de război, cetățenii ar beneficia de mai multă pâine decât consumă în prezent, 380 grame de persoană, față de 325 grame de persoană și rația de zahăr ar fi mai mare, potrivit statisticilor. Concluzia: mâncăm ca la război! Având în vedere aceste cifre, imaginați-vă din ce s-ar putea compune meniul unui pensionar care trăiește dintr-un milion, un milion și jumătate lei pe lună, bani din care cea mai mare parte este nevoit să o dea pe medicamente. Am experimentat săptămâna trecută traiul unui astfel de om, fiind nevoit să mă încadrez cu toate cheltuielile pentru alimente în suma de 57.000 lei pe zi. Mulți cetățeni nu au la dispoziție nici măcar atât! Pot să spun acum că nu cred că există o umilință mai mare decât să-ți petreci toată ziua scotocind mărunțișul din buzunar și căutând cele mai ieftine soluții de supraviețuire. Grija zilei de mâine îți acaparează cu desăvârșire viața și te transformi dintr-o ființă umană într-o ființă biologică. Din fericire pentru mine experimentul la care am participat a durat doar o săptămână. Pentru milioane de oameni, în marea lor majoritate pensionari, această viață de cerșetori este viața lor obișnuită și sunt puși în situația de a nu mai vedea nici o ieșire din sărăcia cruntă la care au fost aruncați, din nepăsare, din lăcomia guvernanților, preocupați doar de averile lor. Solicit Guvernului să-și facă o prioritate absolută, de prim rang, prin adoptarea urgentă a măsurilor necesare pentru aducerea pensiilor la un nivel decent de cel puțin 100 de euro, din respect față de acești oameni. Majorarea tuturor pensiilor, în așa fel încât cea mai mică pensie să nu fie sub 4 milioane, ar trebui să constituie un prim pas, înainte de a avea în vedere alte măsuri, indiferent dacă acestea poartă numele de recorelare, reașezare, recalculare sau alte nume, inventate în birourile confortabile din ministere, pe care mulți cetățeni nici măcar nu le înțeleg. O pensie din care nu-ți poți cumpăra nici măcar alimentele pe care statul le consideră potrivite pentru o rație de război, nu poate fi numită pensie, ci în cel mai bun caz ajutor de supraviețuire. Iar dacă rația de tranziție a milioane de români este mai mică decât rația de război, acesta este semnul că România se află în plin război: cel al Guvernului cu proprii cetățeni. Vă mulțumesc.
|
