Şedinţa Camerei Deputaţilor din 6 aprilie 2004

	1.	Intervenţii ale deputaţilor:
		1.36	Dumitru Dragomir - referire la "excesul infracţional care afectează viaţa cotidiană a românilor";

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Dumitru Dragomir: Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor, Am putut studia recent rezultatele unui sondaj de opinie efectuat în Bucureşti. Spre surprinderea mea, şi probabil şi a dumneavoastră, bucureştenii, consideră că principala problemă a Capitalei este lipsa de siguranţă a cetăţenilor. Nu gropile, nu mizeria, nu câinii comunitari, nu traficul haotic, ci lipsa de siguranţă publică. O astfel de concluzie demonstrează că reforma poliţiei şi jandarmeriei nu oferă rezultatele scontate. Oamenii simt încă faptul că forţele de ordine se află departe de ei, că nu îi protejează nemijlocit. Încercarea de a introduce între măsurile de siguranţă practica poliţistului de stradă nu dă rezultate. Cine este acest poliţist? Cum poate fi el contactat? L-a văzut cineva, îl cunoaşte cineva? În mod firesc, pentru comunităţile locale, poliţistul stradal ar trebui să reprezinte o prezenţă continuă, eficientă şi liniştitoare. Teoretic, ideea este una strălucită (şi naturală, contemporană cu naşterea oraşelor). Ea dă rezultate în statele occidentale, acolo unde spiritul comunitar este antrenat şi unde forţele de ordine au dezvoltat o mentalitate responsabilă şi modernă. În Bucureşti, însă, lucrurile se întâmplă altfel. În urmă cu câteva luni, o tânără a fost ucisă în faţa propriei locuinţe, iar acest lucru trădează siguranţa cu care infractorii acţionează, ştiind că nu pot fi opriţi. O situaţie extrem de gravă este şi cea a furturilor de şi din automobile, care au căpătat proporţii de nebănuit. S-a ajuns în situaţia în care cetăţenii nu mai depun plângere, ştiind că, oricum, cazul lor nu poate fi soluţionat. Din acest motiv, ne întrebăm retoric: chiar nu cunoaşte Poliţia Română reţele spărgătorilor de maşini? Chiar sunt necunoscute modurile de plasare a pieselor furate? Chiar sunt mai inventivi hoţii decât poliţiştii? Există străzi unde infractorii acţionează cu stăruinţă. Cetăţenii mi-au adus la cunoştinţă faptul că, pe o stradă din sectorul 3, aproape jumătate din maşini au fost vizate de hoţi. De ce nu plasează poliţia forţe de supraveghere în aceste zone fierbinţi? În cooperare cu cetăţenii - care sunt sincer dispuşi să ofere o mână de ajutor - s-ar putea obţine rezultate surprinzătoare. Dar e nevoie de o reală voinţă în acest sens. O situaţie similară este cea a hoţilor din mijloacele de transport în comun. Există anumite autobuze sau tramvaie care sunt preferate de infractori, şi acestea sunt de notorietate. Nu poate poliţia Capitalei să organizeze, pe o perioadă de câteva luni, o brigadă mobilă specială, însărcinată cu rezolvarea acestei probleme? Nu ţine acest lucru de obligaţia noastră de a oferi cetăţenilor siguranţa elementară a transportului public? Cred că, pe undeva, marea problemă a instanţelor administrative şi executive din România este excesul de cuvinte în dauna faptelor. Vorbim prea mult despre reforme, reajustări şi statistici triumfale, şi uităm să acţionăm minimal, oprind excesul infracţional care afectează viaţa cotidiană a românilor. Vă mulţumesc.