Sittings of the Chamber of Deputies of April 6, 2004

	1.	Intervenţii ale deputaţilor:
		1.37	Gheorghe Eugen Nicolăescu - despre "reacţia autorităţilor statului" în "cazuri mai mult decât evidente de corupţie";

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu: România a fost aspru criticată de Uniunea Europeană, dar şi de populaţie, care sesizează că fenomenul corupţiei este deosebit de amplu şi că viaţa publică este marcată profund de o corupţie generalizată. Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament pe un pachet de legi, după opinia noastră imperfect şi incapabil să contribuie efectiv la diminuarea corupţiei. Pe zi ce trece, presa centrală şi locală, opoziţia politică aduc în faţa opiniei publice multe cazuri mai mult decât evidente de corupţie, însă reacţia autorităţilor statului este palidă şi deseori neserioasă, cuprinsă de bâlbâieli care ne sugerează că nu se poate face mai mult şi că unii trebuie să fie lăsaţi în pace. Constatăm de multe ori o luptă a reprezentanţilor puterii cu trecutul, cu vechea guvernare, dar şi ameninţări la adresa adversarilor politici, iar corupţii zilei îşi văd liniştiţi de treabă, populaţia şi presa ocupându-se de ţintele false propuse de putere. Exemplul concludent a fost cazul Bivolaru - MISA. Cu puţin timp în urmă, un om de afaceri din Vaslui, Ion Vrânceanu, într-o conferinţă de presă a prezentat cazul grav de implicare a unor importanţi oameni de afaceri membri PSD şi politicieni ai puterii în devalizarea rafinăriei Rafo Oneşti. Acesta a avut curajul să rupă tăcerea şi să prezinte public încrengătura de interese şi relaţii, inclusiv firele încurcate ale puterii în această afacere. De atunci şi până în prezent nu s-a mai întâmplat nimic, puterea tace, dar cel care a sesizat este cel care trebuie să facă faţă unor presiuni de nedescris. Nu putem înţelege decât că se doreşte muşamalizarea acestui caz serios de împletire a corupţiei unor afacerişti cu politicul, cu cei care au puterea temporară să decidă în statul român. Evident că într-o asemenea situaţie se pot face speculaţii sau afirmaţii dintre cele mai diverse, fiecare parte având pretenţia că are dreptate. De aceea cred că instituţiile statului trebuie să-şi asume răspunderea ori a punerii la dispoziţia opiniei publice a constatărilor pe care le au până în prezent, ori a neînceperii nici unei acţiuni prin care să dovedească lipsa de interes pentru acest caz. În orice abordare, o atitudine responsabilă şi transparentă este absolut necesară pentru a da un semnal că autorităţile au înţeles că trebuie să respecte angajamentele României şi prin care să nu afecteze speranţele cetăţenilor români de integrare europeană şi de a avea o justiţie corectă.