Şedinţa Camerei Deputaţilor din 26 aprilie 2005

			Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Petre Popeangă şi Nicolae Titu Gheorghiof, secretari.
			Doamna Daniela Popa: Declarăm deschisă şedinţa de astăzi cu declaraţiile politice.
			Domnul deputat Dumitru Bentu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Dumitru Bentu: Mulţumesc, doamnă preşedintă de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Revenire". "Revenirea României în Europa, o zi istorică" - sunt cuvintele prin care două personalităţi europene marcante, domnul Ollie Rehn, comisarul pentru extindere, şi domnul Jacques Santer, fostul preşedinte al Comisiei Europene, au salutat momentul semnării de către ţara noastră a Tratatului de aderare la U.E. Abaţia Neumünster, fondată în 1083, devine element de referinţă şi pentru istoria României prin faptul că a găzduit ceremonia semnării tratatului. Luxemburgul este şi depozitarul unei coincidenţe fericite pentru noi, aici născându-se Robert Schumann, unul din fondatorii Uniunii Europene, autor al declaraţiei difuzate la 9 mai 1950 prin care harta geopolitică a Europei a fost radical redesenată. România încheie astfel un proces complex de reinserţie în spaţiul valorilor europene, proces declanşat în urmă cu un deceniu. În iunie 1995, statul român depune cererea de aderare la Uniunea Europeană, iar în martie 1998 aceasta lansează, în mod oficial, procesul de extindere. La Helsinki, în decembrie 1999, Consiliul European decide începerea negocierilor de aderare cu şase ţări candidate, printre care, evident, şi România. Perioada 2001-2004 - perioada guvernării PSD - este cea mai fructuoasă, practic etapa decisivă din întregul demers al integrării. În noiembrie 2002, Parlamentul European acceptă ca dată ţintă pentru aderarea României şi Bulgariei - 1 ianuarie 2007. Pe 14 decembrie 2004, la Bruxelles, România încheie, prin confirmare, negocierile. În sfârşit, la 13 aprilie a.c. Parlamentul European, întrunit la Strasbourg, avizează , cu majoritate confortabilă, Tratatul de aderare a Tandemului balcanic la Uniunea Europeană, iar la 25 aprilie a.c. s-a semnat respectivul document istoric. După acordurile "Odei Bucuriei" - imnul european - au urmat discursurile preşedintelui Consiliului European, premierul luxemburghez domnul Jean-Claude Juncker, al preşedintelui Parlamentului European, domnul Josep Borell Fontelles şi al preşedintelui Comisiei Europene, domnul José Manuel Barroso, precum şi al demnitarilor bulgar şi român. Numitorul comun al acestor intervenţii a fost sublinierea importanţei acestui moment pentru România, care devine astfel din ţară candidat, ţară în curs de aderare. Va urma o perioadă "de muncă susţinută, de eforturi mari", pentru a-l cita pe Ollie Rehn pentru ca România să devină o ţară cu adevărat europeană. Sunt eforturi pe care societatea românească este dispusă să şi le asume, pentru că, în ultimă instanţă, succesul parafat în micul stat al Marelui Ducat de Luxemburg este al întregului popor român. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Urmează domnul Mihăiţă Calimente, Grupul parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul deputat Valentin Iliescu, Grupul parlamentar al PD.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Evenimentele din ultimele săptămâni ne demonstrează cât de fragilă e democraţia în România , cât de amatori suntem în politică şi că în continuare reacţionăm sub imperiul emoţiilor şi nu al raţionalului. Totul pe fondul unor evenimente nefericite care s-au produs în urmă cu 3-4 săptămâni. Mă refer la răpirea în Irak a 3 jurnalişti, oameni ajunşi acolo numai ei ştiu cum. De la zeflemeaua şi miştocăreala de tip dâmboviţean din primele zile ale răpirii, de la scenariile legate de mafia arăbească din România la căderea patriei şi îndemnuri la revolta populară la cererea teroriştilor din ultima vreme. Este clar şi de netăgăduit că NATO este o organizaţie militară care ne asigură nouă, românilor, liniştea, ca această garanţie, atât de puternică, România nu a mai avut-o niciodată. Dar aceasta înseamnă şi obligaţii, cu atât mai mult cu cât am fost printre ultimii şi primirea noastră s-a făcut cu sprijinul necondiţionat al SUA. Drept urmare, România este prezentă cu trupe şi poliţie militară, cu personal militar medical în Balcani, în Afganistan şi acum şi în Irak. Chiar la primirea în Uniunea Europeană a contat şi contează foarte mult această poziţie a României. Faptul că suntem membrii NATO a cântărit mult în decizia statelor europene şi chiar lobby-ul pe care SUA l-a făcut pentru noi vizavi de unele puteri europene. Toate aceste raţionamente au dispărut când suntem puşi în faţa unei drame, de care, până la urmă, Preşedinţia şi Guvernul României nu se fac vinovaţi cu nimic. Înţeleg drama familiilor ai căror fii şi fiice sunt în această situaţie. Au toată compasiunea mea. Cred că autorităţile au datoria să facă tot ce e omeneşte posibil pentru rezolvarea crizei şi aducerea acasă a acestor oameni. Manifestaţiile de solidaritate ale jurnaliştilor şi ale altor cetăţeni în sprijinul acestora sunt pe deplin justificate pentru ca ele pot arăta şi acelor terorişti fără de Dumnezeu că românii sunt solidari şi îşi apără şi iubesc compatrioţii. Aceşti terorişti trebuie să priceapă că cei 3 ziarişti nu s-au dus în Irak să atace populaţia de acolo, ci să ia interviuri noilor autorităţi. Chiar şi ei trebuie să înţeleagă că este în interesul irakienilor ca pacea să se instaleze acolo, pentru ca numai aşa trupele străine vor părăsi această ţară. Dar aceeaşi solidaritate trebuie să o avem şi faţă de România, faţă de poziţia noastră ca stat în această lume. Dacă vom ceda şantajului politic, orice cetăţean român va fi expus posibilităţii de a fi răpit. România, instituţiile reprezentative ale statului nu trebuie să cedeze în faţa şantajului! Ce s-ar fi întâmplat cu Italia dacă ceda în faţa Brigăzilor Roşii? Cum ar arăta Spania dacă ar ceda în faţa terorismului basc? Dar Irlanda de Nord? Aduceţi-vă aminte de anii 70-80 în Europa! Terorismul nu are milă şi nici cod al onoarei. Aduceţi-vă aminte de zecile de oameni morţi şi sutele de răniţi din Spania! Ce vină au avut ei? Cedând în faţa terorismului, nici acasă românii nu vor mai fi siguri pe viaţa lor. Când Guvernul Adrian Năstase a trimis trupe în Irak, am fost de acord şi opoziţia de la acea vreme a salutat acţiunea Guvernului. Iată că la prima acţiune grea la care actualul guvern trebuie să răspundă, PSD dă înapoi! Membrii din acest partid cer retragerea trupelor, iar proaspătul preşedinte ales, Domnul Mircea Geoană, spune într-o emisiune televizată că nu ar fi trebuit arestat un oarecare cetăţean român de origină arabă care a comis delicte pe teritoriul Romniei. Această atitudine îmi aduce aminte de poziţia pe care PSD a avut-o vizavi de Iugoslavia. În legătură cu poziţia noastră vizavi de cetăţenii români de origine arabă sau de arabii prezenţi în România, cred că trebuie să facem o netă distincţie între cei oneşti şi care se comportă normal şi cei care au făcut afaceri dubioase sub umbrela PSD. Nu putem generaliza şi condamna o întreagă etnie pentru comportamentul antisocial al câtorva elemente. PSD şi serviciile noastre secrete vor trebuie însă să clarifice legăturile pe care le-au avut cu aceşti cetăţeni. În încheiere, vreau să spun că popoarele îşi arată solidaritatea în momente de criză şi că va trebui să acţionăm în mod raţional şi să nu mai punem în cumpănă interesele României. Da, trebuie să facem tot ce este posibil pentru a salva vieţile concetăţenilor noştri, dar fără a periclita credibilitatea şi seriozitatea angajamentelor internaţionale ale României. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul deputat Valentin Iliescu, Grupul parlamentar al PD? Nu este în sală. Tot de la Grupul parlamentar al PD, Laurenţiu Mironescu. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Laurenţiu Mironescu: Vă mulţumesc. Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Una dintre primele declaraţii politice ale tripletei Geoană-Năstase-Mitrea, aflate post-iliescian şi "ciclistic" la conducerea Partidului Social Democrat, a fost nestrămutata intenţie de a monitoriza acţiunile arcului guvernamental PNL-PD-UDMR-PUR şi de a constitui o ofertă guvernamentală de rezervă, alcătuită din specialişti ai PSD, deci, un adevărat cabinet din umbră. Involuntar, m-am cutremurat, gândindu-mă la "specialiştii" PSD din domeniul transporturilor, care şi-au arătat adevăratele performanţe în a jongla banul public în diverse moduri, dar întotdeauna cu aceeaşi finalitate - spre propriul beneficiu. În această intervenţie, mă voi referi numai la două din aceste cazuri, ambele mediatizate intens la momentul istoric al apariţiei şi trecerii prin Camera Deputaţilor în diverse ipostaze, fie moţiune sau subiect de ordonanţă de urgenţă. Primul caz se referă la deturnarea de fonduri de la Televiziunea publică MTC Constanţa, unitate aflată în subordinea Ministerului Transporturilor şi a fost prezentat pe larg, în data de 13 mai 2002, în moţiunea de cenzură "Corupţia generalizată", depusă de parlamentarii PNL-PD. MTC-TV Constanţa a beneficiat, în perioada 2001-2005, de aproximativ 175 de miliarde de lei (6 milioane de dolari), extraşi de la companii şi societăţi naţionale din subordinea Ministerului Transporturilor; incidental, două din aceste societăţi datorează mii de miliarde de lei bugetului statului. Toată această inginerie financiară s-a desfăşurat sub oblăduirea domnului Miron Mitrea, care, de altfel, şi-a asumat răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor cu ocazia discutării moţiunii amintite. Al doilea caz se referă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2004, care se doreşte de fapt un fundament al investiţiei Pasarelă şi Port de agrement în zona Cazino Mamaia, obiectiv de joacă şi sporturi nautice, finanţat de resursele proprii ale Portului Constanţa, care nu are nici o legătură cu astfel de activităţi turistice, proiect izvorât din ambiţiile megalomanice ale Primarului PSD Radu Mazăre, amic de taină al fostului ministru Miron Mitrea. Ambele cazuri au ca numitor comun traseul banului public, deturnat pe motivaţii profund ilegale, în scopuri animate de interese personale sau de grup, ale oligarhiei PSD-iste. Astfel de cazuri, întâlnite la tot pasul în omniprezentul Minister al Transporturilor, Construcţiilor, Lucrărilor Publice, Locuinţei şi Turismului şi a tot ce a mai putut genera surse de bani publici pentru buzunare psd-iste, ilustrează într-un mod foarte elocvent cam ce poate realiza cabinetul din umbră al noului psd, uitând poate ca zona europeană în care România doreşte să intre în 2007 nu recomandă investiţii nefundamentate legal sau netransparente, având ca unic scop generarea de fonduri pentru milionari politici... sau poate generarea de milionari prin fonduri politice... Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Urmează domnul deputat Ştefan Baban, Grupul parlamentar al PPRM. Se pregăteşte domnul Garda Dezideriu, Grupul parlamentar al UDMR.
			Domnul Ştefan Baban: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Agricultura românească faţă în faţă cu cerinţele U.E. Agricultura românească se caracterizează printr-o fragmentare excesivă a proprietăţii agricole, printr-o populaţie agricolă mult prea numeroasă şi îmbătrânită, printr-o eficienţă scăzută a exploatării terenurilor şi printr-un sistem slab de control al calităţii produselor. Capacul la toate aceste probleme esenţiale, cu care se confruntă acest sector al economiei româneşti, îl reprezintă politica naţională ezitantă şi deseori deficitară, care a fost promovată de mai toate guvernele la putere din 90 până în prezent. Toate aceste deficienţe nu sunt deloc atuuri în competiţia cu ţările membre ale UE sau chiar şi cu cele noi primite în această familie europeană. Agricultura cu care România doreşte să intre în Europa este divizată în mii de parcele, nu poate exista o raportare pertinentă faţă de ţările Uniunii Europene, nu se poate cunoaşte fenomenul pauperizării agrare, nu se pot stabili măsurile care să ajute la dezvoltarea acesteia, pe o perioadă de unu sau mai mulţi ani. Datele statistice, aşa cum există ele, demonstrează că din 1993 şi până în 2000, fermele agricole în loc să se fortifice, să crească ca număr şi suprafaţă, au cunoscut fenomenul invers, numărul lor a scăzut, s-au divizat suprafeţele agricole, în timp ce numărul agricultorilor şi fermierilor a înregistrat o creştere semnificativă. Să nu mai vorbim de agricultura rudimentară prestată în aceste ferme, puţine dintre ele fiind în stare să practice o agricultură cât de cât modernă şi eficientă cu maşini, tehnică şi instrumente care să corespundă cât de cât cerinţelor Uniunii Europene. Lucrul acesta este uşor de explicat: cei care au riscat şi au împrumutat din bănci sau au apelat la fonduri PHARE şi SAPARD, au achiziţionat maşini agricole moderne, seminţe, îngrăşăminte, linii tehnologice moderne de prelucrare a materiilor prime şi care în acelaşi timp au apelat la forţă de muncă calificată, existentă şi cu experienţă vastă, au reuşit într-un timp nu prea scurt şi cu destule sacrificii să realizeze ferme moderne, ale căror rezultate economice şi financiare acoperă atât investiţiile făcute cât şi condiţiile de calitate cerute de partenerii interni şi externi. În schimb, cei care au crezut că agricultura eficientă şi modernă se face cu un tractor, combină, semănătoare etc., îmbătrânite demult de utilizarea lor în fostele CAP-uri şi IAS-uri şi cu "specialişti" apăruţi peste noapte, au ajuns în cel mult 2-3 ani la faliment, unii dintre ei plătind şi acum datoriile contractate pe vremea când au încercat să devină agricultori. La toate aceste probleme se adaugă şi faptul că faţă de anii 90, ponderea populaţiei agricole în totalul populaţiei ocupate a crescut cu peste 45%. Creşterea nu este datorată vreunei explozii demografice, ci unei mişcări inverse faţă de cea din anii 70-80, de întoarcere în mediul rural a muncitorilor disponibilizaţi, care lucrează miile de parcele generate din restituirea terenurilor agricole. O mare parte din aceşti agricultori sunt trecuţi de vârsta de 60 de ani, au doar pensiile mici de foşti cooperatori şi, ca urmare, nu au nici posibilitatea fizică nici pe cea materială de a face agricultură de performanţă, la standardele şi regulile impuse de Uniunea Europeană. Despre motivaţie, nici nu poate fi vorba, cele câteva milioane câştigate pe cap de animal sau pe tona de grâu, porumb etc., nu acoperă nici pe departe truda acestor pământeni. Singura şansă de redresare a acestui sector economic ar putea fi reprezentată de aderarea României la Uniunea Europeană. Exemplul Spaniei, Greciei şi Portugaliei a căror agricultură a cunoscut un impuls puternic după ce au devenit membre ale Comunităţii Europene, este edificator dar şi mobilizator în acelaşi timp. Dar pentru a obţine toate aceste beneficii, trebuie să respectăm regulile Uniunii Europene referitoare la agricultură: stimularea agricultorilor de a reduce suprafeţele cultivate, pentru a se evita o criză a supraproducţiei, creşterea numărului exploataţilor agricole cu o suprafaţă de peste 50 ha, rentabilizarea fermelor de subzistenţă, stimularea şi creşterea nivelului educaţional al populaţiei agricole din România etc. Pentru respectarea acestor reguli este nevoie în primul rând de cunoaşterea lor, cunoaştere care nu poate fi realizată decât prin intermediul specialiştilor din aparatul Ministerului Agriculturii şi printr-o publicitate explicită. Punerea lor în aplicare şi reuşita respectării lor va aduce României un bonus atât la capitolul de imagine, cât şi la capitolul agricultură care se negociază cu Uniunea Europeană. Aceste plusuri pot face, pe lângă o viaţă mai uşoară pentru poporul român, şi un serviciu, arătând întregii Europe că România este o ţară dispusă să înveţe şi să aplice ceea ce este modern şi eficient, în toate domeniile economico-sociale. În caz contrar, vom avea marea surpriză să simţim pe propria piele că, deşi suntem consideraţi o ţară agrar-industrială, am devenit mari importatori de produse alimentare, cereale, fructe, animale etc. În aceste condiţii, să fim cu toţii siguri că nu vom putea face parte din marea familie europeană! Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Urmează domnul deputat Becsek Garda Dezideriu, Grupul parlamentar al UDMR. Se pregăteşte domnul deputat Nicolae Popa, Grupul parlamentar al PUR.
			Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mafia lemnului a fost susţinută şi protejată timp de un deceniu de către organele abilitate ale statului. Procurorii din judeţul Harghita, între anii 2001-2004 au reuşit să blocheze punerea în aplicare a hotărârii Camerei Deputaţilor din anul 2000 care prevedea pedepsirea penală şi judiciară a acelor infractori care au prejudiciat fondul forestier naţional şi economia forestieră din România. Din păcate, nu se doreşte efectuarea unor cercetări obiective pentru a nu se atinge de protejaţii prefecturii pe plan local şi judeţean. Faptul că procuratura foloseşte două măsuri, se dovedeşte prin faptul că în dosarele penale care se referă la mafia lemnului din judeţul Harghita, pentru aceleaşi infracţiuni, unii sunt trimişi în judecată, iar alţii sunt scoşi de sub urmărire penală. De exemplu, în Dosarul nr.74/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, prin rechizitoriul din 30 iunie 2004, inculpatul Szakács Istvan a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art.292 din Codul penal, iar pe de altă parte, ing. Laczkó Teréz, Melles Előd, Szabó Maria, Csibi Tiberiu, Ilie Livia, Marton Tihamer, Ferenţ Gheorghe, Győrfi Dines, Incze Iozsef, Mateiu Mariana, Stoian Sabina au fost scoşi de sub urmărire penală,deşi după nota de control a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva cu nr. 23578 din 18 decembrie 2003 şi aceste persoane trebuiau să fie trimise în judecată pentru săvârşirea de fals în declaraţii, prevăzută de acelaşi articol din Codul penal. Consider că Dosarul nr.80/2004, din aceste motive, nu este cercetat de către organele abilitate ale statului. Nu înţeleg ca un specialist în problemele fondului forestier, cum este domnul director Constantin Corduneanu, să scrie în raportul trimis Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, pag.6, faptul: "Marcarea partizii 1506 suprapusă peste 1505 s-a făcut cu acelaşi ciocan silvic, în afara perioadei pentru care a fost emisă delegaţia de marcare. Pentru această faptă a fost sancţionat şeful de district în cauză." Domnul director cu probleme de fond forestier oare nu cunoaşte Ordinul ministrului nr.225 din 1997, cu referire la folosirea ciocanelor silvice de marcat? Domnul director nu-şi dă seama de gravitatea infracţiunii pentru care nu se pot lua măsuri administrative, fiind nevoie de declanşarea urmăririi penale împotriva şefului de district Incze Iozsef pentru folosirea ilegală a ciocanului de marcat? De ce nu s-a specificat faptul că fostul şef de ocol nu a urmărit folosirea ciocanului silvic în afara delegaţiei de marcare? Domnul director nu şi-a dat seama că tehniciana Ilie Livia, cu ocazia calculării actelor de punere în valoare nu ar fi trebuit să se sesizeze acest lucru? Dacă comparăm rapoartele întocmite de către Garda Naţională de Mediu, Garda Financiară cu raportul Regiei Naţionale a Pădurilor se poate constata favorizarea infractorilor, susţinerea mafiei lemnului care a păgubit fondul forestier naţional cu zeci de mii de miliarde. Reforma justiţiei reprezintă principala cerinţă din partea Uniunii Europene. Însă, lupta conjuncturală şi selectivă împotriva mafiei nu va contribui la o reformă eficientă a justiţiei din România. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul deputat Nicolae Popa, Grupul parlamentar al PUR şi se pregăteşte domnul deputat Varujan Pambuccian, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.
			Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Cu câteva zile înainte de Sfintele Sărbători de Paşte, natura dezlănţuită a lovit cu furie zona Banatului. Ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută, o dată cu revărsarea apelor, aţi putut vedea şi dumneavoastră la televizor, localnicii care se zbat în agonie, evacuaţi cu elicoptere, sute de case şi mii de hectare de terenuri inundate. Scenele de groază din Timiş, Mehedinţi şi Caraş-Severin ne-au îngrozit şi ne-au adus aminte de tragediile care au lovit Indonezia şi Malaezia când "Tsunami" a lovit necruţător şi a dus la pierderea unui mare număr de vieţi omeneşti. La momentul respectiv, am constatat că numeroase instituţii ale statului, dar şi mass-media au făcut front comun în vederea atragerii de fonduri şi ajutoare umanitare pentru sinistraţii din ASIA. În cadrul televotingurilor din ţara noastră s-au strâns sume extrem de importante care au ajuns la sinistraţii din ASIA şi este bine că am dat dovadă de spirit civic. Doamnelor şi domnilor colegi, Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru că doresc să sensibilizez clasa politică şi populaţia în legătură cu drama oamenilor din Banat, care riscă să-şi petreacă sărbătorile pascale sub cerul liber. Poate că alte două evenimente recente, semnarea Tratatului de aderare şi criza jurnaliştilor români din Irak, care trebuie aduşi acasă vii şi nevătămaţi, au atras atenţia mai mult de la drama bănăţenilor, dar ei nu trebuie uitaţi şi ignoraţi, ci dimpotrivă trebuie ajutaţi. Fac apel la dumneavoastră şi la toţi românii de bună-credinţă să dea dovadă de unitate şi solidaritate cu semenii noştri aflaţi în dificultate. Ei au nevoie acum mai mult ca oricând de sprijinul nostru, de susţinerea fiecărui român, care poate dona din puţinul său pentru sinistraţi. În Săptămâna Mare, cu toţii trebuie să fim mai buni, mai umani şi mai solidari cu suferinţa bănăţenilor. Şi pentru că vreau să trec de la vorbe la fapte, vă informez că în Vinerea Mare, în calitate de deputat, dar şi de român, mă voi deplasa în cea mai afectată localitate din Judeţul Timiş unde voi dona suma de 25 de milioane lei, dar şi bunuri şi alimente pentru sinistraţi, din partea Partidului Umanist, Filiala judeţeană Alba. Sigur că acest gest este unu, simbolic, dar cred că nu poate fi interpretat electoral, decât de cei de rea credinţă, pentru că eu sunt deputat în circumscripţia Alba. Iar, dacă totuşi se vor mai trezi unii să spună altceva, îi rog măcar să facă şi ei acelaşi lucru, adică să ajute cu ce pot nişte oameni aflaţi în mare suferinţă. Dacă fiecare parlamentar s-ar alătura acestui demers, cu siguranţă că sărbătorile de Paşte vor fi mai bune, mai pline de speranţă şi pentru semenii noştri afectaţi de inundaţii din zona Banatului. Dragi colegi, În încheierea acestei declaraţii, fac apel la bunăvoinţa dumneavoastră să dăm dovadă că ne pasă de oameni şi, împreună cu cele 22 de milioane de români, cu agenţi economici şi instituţii ale statului să contribuim cu donaţii în bani şi bunuri la un fond de solidaritate ce va fi constituit pentru susţinerea sinistraţilor din Banat. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Urmează domnul deputat Varujan Pambuccian, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. Se pregăteşte domnul deputat Emil Radu Moldovan, Grupul parlamentar al PSD.
			Domnul Varujan Pambuccian: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Cu 90 de ani în urmă, în teritoriile Imperiului Otoman, începea un tragic lung şir de masacre şi deportări ale cărui victime au fost armenii. Prin amploarea, tragismul şi meticulozitatea cu care au fost efectuate, ele fac obiectul unor termeni consacraţi în dreptul internaţional: genocid şi crimă împotriva umanităţii. Genocidul armenilor a fost ordonat şi realizat de către Guvernul junilor turci, prefigurând prin metodă şi iraţionalism toate genocidele secolului XX. A fost efectuat ca un act de voinţă al Guvernului împotriva voinţei majorităţii poporului turc şi armatei turce. Stau mărturie documente emise de guvernul junilor turci în care musulmanii care ajută sau adăpostesc armeni sunt pasibili de pedeapsa capitală. De asemenea, faptul că pentru executarea sa au fost utilizate detaşamente formate din deţinuţi eliberaţi în acest scop, reprezintă o dovadă că vina aparţine într-o proporţie covârşitoare respectivului guvern şi prefigurează metoda pusă diabolic la punct de către Hitler. În anul 1919, autorii morali ai genocidului, printre care mulţi dintre miniştrii junilor turci, au fost găsiţi vinovaţi de către Curtea marţială otomană, în baza art.45, 170 şi 171 din Codul penal otoman, cei mai mulţi fiind condamnaţi la pedeapsa capitală. Genocidul din 1915-1917 a dus la neantizarea armenilor, în special în teritoriile răsăritului Turciei. În absenţa unor cifre oficiale, estimările merg de la 300.000 de armeni masacraţi la 1.500.000. O dată cu prezenţa fizică, a fost distrus şi tezaurul cultural, iar întregul edificiu economic, construit de armeni în sute de ani a fost prădat şi distrus definitiv. Din acest punct de vedere, consider că genocidul armenilor a fost şi un act de subminare a economiei Turciei, îndreptat direct împotriva poporului turc. Puţinii armeni care au reuşit să se salveze au luat calea exilului, unul din primele state care a decis, printr-un act de voinţă al Guvernului Brătianu, să acorde adăpost supravieţuitorilor, dând dovadă de ataşament la valorile fundamentale umane, fiind România. Prin această excepţională omenie, dovedită atunci de statul şi poporul român, pentru această excepţională omenie dovedită atunci de statul şi poporul român, doresc să-mi manifest astăzi întreaga recunoştinţă a mea şi a conaţionalilor mei. Bunicii mei au găsit aici adăpost şi consider că datorez României faptul că exist. În mod surprinzător, procesul din anul 1919 a fost urmat de o perioadă în care Guvernele care s-au succedat la conducerea Turciei au negat neîntrerupt existenţa genocidului. Negarea unei tragedii sporeşte şi prelungeşte tragedia. Uitarea unei tragedii devine parte a tragediei înseşi şi ceea ce este poate cel mai rău, uitarea unei tragedii justifică acte similare ulterioare. Astfel, în momentul invadării Poloniei, Hitler afirma în faţa conducătorilor armatei germane: "Am pus detaşamentele morţii în alertă cu ordinul să ucidă fără milă şi compasiune orice bărbat, femeie sau copil de origine sau limbă poloneză. Numai aşa vom cuceri spaţiul vital. În definitiv, cine mai vorbeşte azi de anihilarea armenilor?" Acesta este motivul pentru care ce s-a întâmplat într-un trecut care pare îndepărtat trebuie cunoscut, recunoscut şi rememorat. Genocidul armenilor a fost recunoscut prin rezoluţii ale corpurilor legislative sau prin legi naţionale, unele consacrând ziua de 24 aprilie ca zi naţională de comemorare a victimelor, în următoarele state: Argentina, Australia, Belgia, Canada, Cipru, Elveţia, Franţa, Grecia, Italia, Liban, Polonia, Rusia, Suedia, Statele Unite ale Americii, Uruguai, Vatican, precum şi de către următoarele state americane: Alaska, Arizona, Arkansas, California, Colorado, Connecticut, Delaware, Florida, Georgia, Idaho, Illinois, Louisiana, Maine, Maryland, Massachusetts, Michigan, Minnesota, Missouri, Montana, Nebraska, Nevada, New Hampshire, New Jersey, New York, North Carolina, Oklahoma, Oregon, Pensilvania, Rhode Island, South Carolina, Tennessee, Utah, Vermont, Virginia, Washington, Wisconsin. Parlamentul European, prin Rezoluţia A.2.33 din 1987 caracterizează evenimentele din anii 1915-1917 privind armenii din teritoriile Imperiului Otoman ca fiind un act de genocid, în sensul Convenţiei ONU privind prevenirea şi pedepsirea actelor de genocid, adoptată de Adunarea Naţională a Naţiunilor Unite la 9 decembrie 1948, şi solicită Turciei recunoaşterea acestuia. Aceeaşi cerere este adresată cu ocazia cererii de aderare a Turciei la Uniunea Europeană, prin Rezoluţia A.5. 297 din anul 2000. Ştiu că nu mai e mult şi întreaga comunitate internaţională va aşeza evenimentele tragice din 1915-1917, alături de celelalte crime de genocid ale secolului XX. Până atunci, cuvintele rostite în anul 2001 de către Papa Ioan Paul al II-lea vor veghea ca un far în noaptea uitării. "Ascultă, Doamne, plângerea care se înalţă din locul acesta, chemarea celor căzuţi în abisul marelui genocid, strigătul sângelui nevinovat care te cheamă precum sângele lui Abel, precum Rachela care-şi plânge copiii care nu mai sunt. Ascultă, Doamne, glasul episcopului Romei când prelungeşte către tine rugăciunea predecesorului său, Papa Benedict al XV-lea, cel ce şi-a înălţat glasul în anul Domnului, 1915, în apărarea poporului armean, amarnic lovit şi adus în pragul anihilării". Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul deputat Emil Radu Moldovan, Grupul parlamentar al P.S.D. Se pregăteşte domnul Mihai Sandu Capră, Grupul parlamentar al P.N.L.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Cât de departe suntem de discursul lui Liviu Rebreanu!" Doresc, în rândurile ce urmează, să vă aduc în atenţie, domnule prim-ministru, două probleme care au dovedit încă odată că în echipa pe care o conduceţi se dovedeşte multă lipsă de profesionalism, ca să nu fiu maliţios şi să spun direct că în jurul domniei voastre s-au adunat mulţi neaveniţi care n-au nici în clin, nici în mânecă cu agricultura sau cu viaţa rurală. Eu sunt convins că în acelaşi mod gândeşte şi consilierul ministrului Flutur atunci când se aşează la sfat cu şeful său, şi nu mă îndoiesc că dacă este un om cinstit îi spune ministrului că şi-a întors faţa de la agricultură, de la viaţa celor ce trăiesc în lumea satului. O simplă analiză a ceea ce s-a întâmplat în această primăvară îmi dă dreptate. A făcut ce a făcut ministrul Flutur şi a revenit la cuponiada de tristă amintire, din guvernarea 1997-2000. Şi dacă ar fi făcut-o cât de cât mai gândită înclinam să-i dau dreptate. Dar s-a străduit, cel care până mai ieri măsura lemnul cu "ţârcălanul" prin codrii Bucovinei, să ne demonstreze cât de mare agricultor este, încât a reuşit să blocheze activitatea Direcţiilor Judeţene pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală pentru o lungă perioadă de timp şi să oblige specialiştii să aplice ştampile pe bonurile valorice de 25.000, de 50.000, de 500.000, 1 milion lei şi să semneze aceste documente. În acelaşi mod s-a blocat activitatea şi în primării, unde specialiştii de la centrele agricole, în loc să se ocupe de problemele ce-l frământă pe ţăran în fiecare primăvară, au fost blocaţi la "mantinelă" ştampilând şi semnând aceste bonuri valorice. Toată această tevatură creată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.12/2005 care a modificat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.61/2004 a condus la apariţia unei nemulţumiri generale în lumea satelor, mai ales în unele zone ale ţării, între acestea situându-se şi judeţul Bistriţa-Năsălud, în care se ştie - e drept de către noi, cei care trăim alături de oameni, de alegători -, că peste 60% din culturile agricole pe care ţăranul le pune sub brazdă sunt exceptate de la "cuponiadă". Doar o politică îndreptată vădit contra ţăranului din Bistriţa-Năsăud poate gândi exceptarea de la subvenţionare a culturii porumbului, a plantelor furajere, a ovăzului, ca să nu mai vorbim de faptul că prin actul normativ mai sus nominalizat a fost redusă subvenţia vlorică de la 2,5 milioane lei/ha cultivat la 1,5 milioane lei/ha. cultivat. Modul cum a fost gândită subvenţionarea gospodăriei ţărăneşti a nemulţumit nu numai ţăranul, ci şi furnizorul de imputuri pentru că dacă la direcţiile agricole sau primării a fost necesar un volum de muncă enorm, la furnizorul de produse şi servicii apare o perioadă lungă de aşteptare până la decontarea bonurilor valorice. A doua problemă asupra căreia doresc să vă atrag atenţia, domnule prim-ministru, că s-a greşit - poate în mod voit - este cea care priveşte procurarea de tractoare şi utilaje subvenţionate în proporţie de 45% de către stat. Credeţi, cumva, domnule prim-ministru, că acest praf aruncat în ochii producătorilor agricoli vă va aduce capital electoral? Vă înşelaţi. Şi aceasta pentru că ţăranul român al începutului de mileniu trei este şi un economist priceput. El va face un calcul simplu, pe care domnia voastră fie că nu l-aţi făcut, şi v-aţi lăsat convins de cei din sistem, fie, dacă l-aţi făcut, aţi crezut că nu va proceda în acelaşi mod şi ţăranul. Ştiţi câte tractoare şi utilaje se pot procura cu subvenţia pe care aţi "aruncat-o" în faţa gospodarilor de la sate? Exact cât le este necesar ţăranilor din 2-3 judeţe ale ţării. Cam atât poate fi acoperit cu cele 600 tractoare şi 18 combine, câte pot fi cumpărate din subvenţia la nivel naţional pe care aţi "aruncat-o" pe piaţă, crezând că luaţi "faţa ţăranului". Aş dori să vă aduc în atenţie însă şi o problemă care preocupă ţăranul din judeţul Bistriţa-Năsăud şi pe care guvernarea actuală se pare că o trece pe planul al doilea: subvenţionarea activităţii de creştere a animalelor, de creare a unor mini ferme zootehnice. Ţăranul din judeţul Bistriţa-Năsăud este mare crescător de taurine, cu deosebire vaci de lapte. El se gândeşte la ziua de mâine, dar actualii guvernanţi îi vorbesc mereu despre ce se va întâmpla cu gospodăria ţărănească în perspectiva integrării europene şi mai puţin de cum vrea statul să-l ajute pe ţăranul de pe Valea Ilvei, a Bârgăului, din Câmpia Transilvăneană sau de pe Valea Zăgrii să-şi procure o instalaţie de muls, tanc de răcire, utilaje specifice producţiei de lapte realizată în microferma ţărănească, în condiţiile în care cota de 3,3 miliarde litri lapte va trebui produsă cu sprijinul ţăranului român despre care vorbea Liviu Rebreanu în discursul de intrare în Academia Română. Dacă în urmă cu peste 65 de ani, părintele romanului românesc modern se gândea la ţăranul român, desigur, pe alte coordonate, se pune întrebarea dacă actuala guvernare se gândeşte cu adevărat la cel care trudeşte zi de zi pentru a asigura nu doar pâinea lui cea de toate zilele, ci şi a acestui neam. Cred că se impune, domnule prim-ministru, să gândiţi mai bine politica în domeniul agriculturii. Dacă o lăsaţi în seama celor pe care i-aţi învestit cu acest atribut s-ar putea ca mâine, când veţi preda guvernarea, să lăsaţi o moştenire grea. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnul deputat Mihai Sandu Capră, Grupul parlamentar al P.N.L. Se pregăteşte doamna deputat Monica Iacob Ridzi, Grupul parlamentar al P.D.
			Domnul Mihai Sandu Capră: Doamnă preşedintă, Stimaţi colegi, În judeţul Suceava, neregulile din domeniul fiscal şi mai ales interesele politicienilor care au deţinut până în toamna anului trecut atât controlul politic, cât şi economic în această zonă, concretizate în acoperirea activităţilor ilicite a multor firme ce-şi desfăşoară activitatea în judeţ sunt la final de drum. Atribuirea contractelor de execuţie fără licitaţie sau câştigarea acestora prin licitaţii trucate, lipsa constituirii garanţiilor de participare şi de bună execuţie sunt chestiuni întâlnite foarte des în partea de nord-est a ţării, acolo unde sunt vestiţii baroni locali ai P.S.D.-ului. Însă, măcar în Suceava, perioada acestor evenimente lipsite de orice urmă de normalitate a apus. Astfel, Societăţii "Nordconstruct" SA Suceava, una dintre cele mai mari firme de construcţii din judeţ, i-au fost descoperite o serie de nereguli în activitatea desfăşurată în perioada anlor 2000-2004. Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a efectuat un control asupra modului în care a fost câştigată licitaţia de execuţie a sediului Administraţiei finanţelor orăşeneşti Siret, iar, în acelaşi timp, raportul prezintă realitatea cu privire la decontarea de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a cheltuielilor ocazionate de această lucrare. Pe această cale, doresc să salut iniţiativa domnului Liviu Ostafi, şeful Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava, care a dispus reverificarea întregii documentaţii cu privire la calculul şi la plata taxei pe valoarea adăugată datorată statului de această societate, precum şi reverificarea fiscală a acesteia pentru activităţile desfăşurate în perioada 2000-2004. Acest demers era absolut necesar, în condiţiile în care raportul serviciului de audit din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava subliniază faptul că S.C. "Nordconstruct" SA nu a evidenţiat taxa pe valoarea adăugată aferentă sumelor încasate pentru execuţia unor lucrări de construcţii. Pentru construcţia de locuinţe, firma suceveană nu trebuia să plătească t.v.a. pentru sumele încasate, însă, în condiţiile în care se schimba destinaţia spaţiilor, această taxă trebuia evidenţiată în mod clar. În această situaţie se află parterul unui bloc din oraşul Siret, acolo unde Direcţia Generală a Finanţelor Publice a devenit proprietar şi unde trebuia să se mute Administraţia finanţelor publice a oraşului Siret. Societatea "Nordconstruct"SA avea datoria să evidenţieze, în cazul de faţă, t.v.a.-ul aferent sumelor încasate pentru lucrările de execuţie a spaţiului ce urma să devină proprietatea Direcţiei finanţelor publice. Echipa de control a Direcţiei finanţelor publice a constatat că firma a încasat peste 3 miliarde de lei pentru lucrări care nu au fost executate până în prezent, reuşindu-se până în momentul de faţă, recuperarea a 1,9 miliarde de lei. Dar acesta este doar începutul, o mică parte din seria de nereguli scoase la iveală. Sperăm că Direcţia Generală a Finanţelor Publice din Suceava nu se va opri aici şi va întocmi şi înainta Curţii de Conturi documentaţia necesară pentru ca această instituţie să continue cercetările în acest caz. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Doamna deputat Monica Iacob Ridzi, Grupul parlamentar al P.D.
			Doamna Maria Monica Iacob Ridzi: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi are ca temă "Necesitatea continuării reformei în minerit". În calitatea mea de parlamentar din Valea Jiului, am participat recent la consfătuirea de lucru interministerială organizată la Petroşani, din iniţiativa sindicatelor miniere, pe tema "Strategia minieră pentru perioada 2004-2010". Această acţiune a arătat, o dată în plus, că actuala guvernare acordă atenţie sporită acestei zone, atât de frământată social şi economic. Reforma structurală a mineritului, iniţiată de forţele democratice în 1997, a dat roade. A scăzut drastic numărul de angajaţi, au fost închise capacităţile cu pierderi foarte mari. În mod vizibil, mecanismele de piaţă au pătruns treptat şi în acest ultim bastion, aparent inexpugnabil, al economiei de tip socialist. Din păcate, costul social ridicat al restructurării s-a răsfrânt direct asupra populaţiei locale; şomajul a atins cote alarmante; spectrul sărăciei şi subdezvoltării se vede cu ochiul liber. Marii investitori, care trebuiau să salveze economic această zonă, n-au apărut încă! Turismul se dezvoltă prea lent, iar soluţiile alternativă la minerit continuă să întârzie. Aici credem noi că trebuie acţionat mai mult de la centru, prin pârghii legislative şi fiscale, prin programe realiste, cu finanţare certă. Un mare câştig s-a realizat, totuşi, în plan mental. Nevoia de schimbare a fost în sfârşit înţeleasă şi în Valea Jiului, cândva focarul unor mişcări sociale de antologie. Lumea de aici a priceput că restructurarea mineritului este singura sa posibilitate de a supravieţui. Aşadar, reforma acestui domeniu trebuie să continue, fiind o condiţie importantă, atent monitorizată, a aderării României la Uniunea Europeană. Deoarece m-am născut şi locuiesc în Valea Jiului, simt nevoia să vă reamintesc un adevăr, dovedit geologic: în subsolul acestei zone sunt cantonate cele mai mari rezerve de cărbune superior din România! Valoarea lor, la preţul pieţei, depăşeşte frumoasa sumă de 50 de miliarde de dolari. Aceste zăcăminte, aflate la adâncimi considerabile, sunt deschise printr-un complicat sistem de lucrări, la realizarea cărora s-a muncit din greu un secol şi jumătate, cu mari sacrificii materiale şi umane. Ştim că piaţa mondială a combustibililor fosili se schimbă din zi în zi. Dinamica preţurilor este imprevizibilă. Rezervele de petrol şi gaze se vor epuiza în câteva decenii, iar cărbunele - bătrânul cărbune - mai are încă multe de spus. Eu cred că statul are datoria să ajute partea viabilă a mineritului carbonifer, astfel încât acesta să supravieţuiască. Desigur, exploatarea la mare adâncime, în condiţiile grele ale Văi Jiului, necesită subvenţii calculate judicios. Dar să nu uităm că cele mai mari producătoare de cărbune din Uniunea Europeană, Germania şi Polonia, asemenea Spaniei, îşi subvenţionează masiv producţia minieră. În minerit, subvenţia pe unitatea de produs - fie ea tonă sau gigacalorie - este un adevăr matematic insurmontabil. Ea reprezintă, în mare, diferenţa dintre preţul de cost şi preţul de desfacere. Reducerea subvenţiei pe unitatea de produs duce inevitabil la pierderi concretizate de obicei în neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale. Urmând exemplul ilustru şi de necontestat al Germaniei, România trebuie să reducă efortul bugetar afectat mineritului, dar nu prin diminuarea subvenţiei, ci mai degrabă prin scăderea producţiei subvenţionate. Germania nu-şi neglijează industria extractivă şi continuă să exploateze cărbunele indigen, chiar dacă - în actuala conjunctură - importul ar fi net avantajos. Am luat exemplu Germania, considerând că restructurarea mineritului carbonifer românesc trebuie să continue în cel mai profund spirit european. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Urmează domnul deputat Costache Mircea, Grupul parlamentar al P.P.R.M.
			Domnul Costache Mircea: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Ieri, pentru ţara noastră, s-a adăugat, pe agenda manifestărilor de mare interes naţional, semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşteptat cu interes, cu emoţie de cei care ştiu şi chiar şi de cei care nu ştiu despre ce este vorba, evenimentul va fi studiat în şcoli, va fi amintit ca o dată importantă pentru care cei 15 ani de tranziţie incertă au început să capete un sens. Rămâne de văzut dacă eforturile şi dacă sacrificiile făcute vor răspunde marilor şi multelor aşteptări acumulate în aceşti ani de marea masă de români. La acest important eveniment, popor latin, sentimental prin excelenţă, am fost ca de obicei reprezentaţi de un grup cu mult mai numeros decât partenerii noştri bulgari, lângă care am semnat tratatul în tandem. Din partea română, au fost prezenţi vreo 57 de participanţi, iar din partea Bulgariei, numai 7. S-ar înţelege că vecinii noştri îşi pun ceva mai multe semne de întrebare sau percep în mod cumva diferit importanţa şi încărcătura de sensuri şi de semnificaţii a evenimentului. Partea română a semnat, iar noi urmează să vedem în ce măsură putem fi mesagerii unui tonus optimist către cei pe care-i reprezentăm în forul legislativ al ţării. Unii dintre cei cu experienţă cunosc perioada când lumina venea de la răsărit, şi aşteaptă să vadă ce fel de lumină ne vine de la apus, fără să însemne că noi aşteptăm să ne lumineze crepusculul şi că am fi încrezători în declin. Alăturarea statelor lumii civilizate dă un ton de încredere pentru foarte mulţi, dar cu atât mai multă voioşie, veselie, satisfacţie şi încredere au aceia care nu ştiu despre ce est vorba. Nu ştiu pentru că nici nu li s-a spus, şi nu li s-a spus pentru că aşa au vrut unii să se desfăşoare lucrurile. S-au încheiat capitole de aderare în care nu ştim cu precizie ce se prevede, s-au semnat acorduri pe care chiar noi, în acest for legislativ, nu le-am aprofundat întotdeauna, să ştim la ce ne angajăm şi ce urmăreau. De asemenea, s-au semănat adesea iluzii. Semnarea Tratatului de aderare în sine este într-adevăr un fapt istoric. Dar ceea ce va urma s-ar putea să nu însemne chiar atât de multă argumentaţie pentru un optimism pe care noi l-am acreditat. Euro-optimism sau euro-ignoranţă? Este o întrebare la care pot să-şi răspundă numai aceia care au avut curiozitatea să parcurgă site-ul Ministerul Integrării Europene, mie. ro. pe care, cu o săptămână în urmă, a apărut şi Tratatul de aderare, de 914 pagini. La ce ne angajăm ştiu foarte puţini, dar să dea Dumnezeu să ştie cei care trebuie să ştie în primul rând. Pentru că dacă vor şti toţi, aşa cum ştiu doamnele Elena Udrea, ştiu eu, Cristina Pârvulescu şi alte graţii, vă daţi seama în ce situaţie ne vom afla la un moment dat. Şi să mai dea Dumnezeu ca agenda integrării să curgă fără poticneli, fără activarea clauzei de salvgardare, care ar întârzia integrarea reală începând cu 1 ianuarie 2007. Despre conţinutul tratatului nu este loc aici. Am vrut să trag numai un semnal de alarmă pentru exageratul euro-optimism al unora, şi pentru exagerata euro-indiferenţă a altora. Vă mulţumesc, doamna preşedinte.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Urmează domnul deputat Arpad Ándrás Antal, Grupul parlamentar al UDMR. După dânsul urmează domnul deputat Ioan Ţundrea, Grupul parlamentar al PUR.
			Domnul Antal Arpad-Ándrás: Mulţumesc. Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aveam 14 ani şi eram elev în clasa a IX-a când Ion Iliescu a devenit reprezentantul comunismului cu faţă umană şi, totodată, şi a schimbării în România. Manifestaţiile studenţeşti, evenimentele tragice din Târgu-Mureş, Piaţa Universităţii, mineriadele le-am trăit în direct, astfel încât aversiunea faţă de comunism a venit natural. M-am format exact în perioada în care dispreţul faţă de această orânduire era un stindard. E drept, pentru unii. Adică pentru cei care au trecut prin toate chinurile pe care comunismul le-a reprezentat: teroare, securitate, promovarea nonvalorilor şi nu în ultimul rând, ceea ce am simţit şi eu: întuneric, asimilare etnică, foame, "Cântarea României". Ajungând student, am aflat că acelaşi Iliescu a participat la desfiinţarea Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj. Aşa că am început să urăsc tot ceea ce însemna comunism, fie că era vorba de cel de sorginte stalinistă, fie că era de unul de filiaţie gorbacioviană. Iar Iliescu devenise reprezentantul cel mai pur al unui comunism special, unul nenumit dar practicat. Anii, modificările de nume, alegerile, oamenii tineri apăruţi prin preajma lui nu au schimbat nimic. I-am băgat pe toţi în aceeaşi oală. Să lucrezi, să asculţi sau să votezi cu Iliescu mi se părea a fi deja o chestiune de atitudine faţă de însăşi comunismul. Practic, cu acceptarea acestuia, cu învăţăturile, valorile şi metodele sale. Cu toate că nu aveam nici un câştig direct, anunţul debarcării lui Iliescu m-a făcut fericit. Joi noaptea, târziu, am simţit sincer că am scăpat de o povară, o cocoaşă pe care o căram de 15 ani fără să-mi dau seama. Pentru că după ce a trecut euforia anilor '90, am devenit mai blazat, am început să accept faptul că acestui cuvânt - revoluţie - îi stă bine între ghilimele şi că este firesc ca ţara să fie condusă tot de aceeaşi comunişti şi securişti. M-am obişnuit şi cu faptul că Iliescu devenise omniprezent şi că întreaga scenă politică românească se raporta la el. Privindu-l ca un dat al istoriei şi sorţii acestui colţ de Europă, am reuşit să spun de câteva ori, în situaţii punctuale, chiar că mi-e simpatic. Ajunsesem şi eu la înţelepciunea populară care zice: "Dă-mi, Doamne, putere să îndur ceea ce nu pot schimba!" M-am trezit însă într-o seară cu ecranele pline de adevăratul Iliescu. Omul educat într-un sistem a dat măsura capacităţii sale. Am analizat, ca sociolog, ceea ce a făcut Iliescu în anii de după revoluţie. Toate campaniile de comunicare, toate învârtelile politice, toate manipulările cu Miron Cosma, toate extrase sau rezumate ale manualelor de propagandă leninistă şi stalinistă. Reprimat timp de 15 ani, comunistul, activistul a irupt cu toată forţa cu care explodează un abces. Cred că fără Iliescu, România intră în Europa un pic mai curat. Era o obligaţie morală, un capitol moral de negociere încheiat în ceasul al XII-lea faţă de valorile comunităţii europene, cu doar câteva zile înaintea semnării tratatului de aderare, iar eu, ca şi mulţi alţii, de vârste apropiate de mine, am scăpat de o povară, de o povară a unui trecut pe care abia acum îl consider încheiat. M-aş bucura ca domnul senator Iliescu să-şi facă un partid propriu, nu pentru că vreau să se rupă P.S.D.-ul, ci pentru a vedea, aşa cum spuneam, cine mai votează azi Ion Iliescu, cine mai crede în învăţăturile, valorile şi metodele acestuia. Ar fi o ultimă mare satisfacţie, cea a relevării tuturor care au crezut cu adevărat în comunism, după care voi putea recunoaşte cu mândrie că în '90 am murdărit şi un perete scriind "Jos Iliescu!" Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnul deputat Ioan Ţundrea, Grupul parlamentar al PUR.
			Domnul Ioan Ţundrea: Bună dimineaţa! Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia politică este adresată domnului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu şi este intitulată "Inundaţiile, autorităţile locale şi întreprinzătorii privaţi". În urmă cu o săptămână, v-am adresat un apel dumneavoastră şi distinşilor domni miniştri ai Guvernului, în calitatea mea de parlamentar din judeţul Caraş-Severin, informându-vă atunci că apele au distrus 500 de case şi 5000 de hectare. După exact o săptămână, tristul bilanţ al inundaţiilor din Caraş-Severin se prezintă astfel: 11.305 case distruse şi 11.800 hectare afectate, pagubele evaluate fiind de aproximativ 550 miliarde lei. La finele săptămânii trecute, am străbătut judeţul Caraş-Severin în "rabla deputatului" (conform unui articol apărut în "Evenimentul zilei") şi am constatat cu surprindere că în urma vizitelor efectuate cu elicoptere şi maşini luxoase de către autorităţile locale şi ministeriale, situaţia dramatică a locuitorilor afectaţi de inundaţii nu s-a schimbat prea mult. Este evident şi acum, ca şi în alte situaţii, că autorităţile locale declanşează un prea mare efect mediatic, în loc să intervină cu decenţă şi eficienţă pentru soluţionarea rapidă a calamităţilor. Şi tot de această dată a fost evident că micile societăţi private au fost primele care au acordat ajutoare substanţiale, cele mai multe dintre aceste i.m.m.-uri rămânând în anonimat. Îmi permit să le adresez reprezentanţilor acestor firme care au ajutat sinistraţii din primele momente ale declanşării calamităţilor, calde mulţumiri şi întreaga mea consideraţie pentru modul în care s-au mobilizat. Consider că aceste nefericite momente pot constitui un motiv în plus pentru ca, în viitor, aceste mici societăţi private să fie ajutate, iar modalitatea acestora de a acţiona în situaţii extreme să constituie un exemplu pentru autorităţile locale. Vă adresez rugămintea ca Hotărârea de Guvern nr.324 să fie suplimentată şi pusă în practică cât mai urgent, astfel încât de Paşti să redăm locuitorilor din Banat afectaţi de inundaţii, speranţa în viitor. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Urmează domnul deputat Iusein Ibram, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. Se pregăteşte domnul Ioan Munteanu, Grupul parlamentar al P.S.D. Domnul Iusein Ibram nu este în sală. Domnul Aledin Amet, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. Vă rog.
			Domnul Aledin Amet: Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Să judecăm istoria aşa cum este". În ultimele zile, o parte a presei scrise şi anumite posturi de televiziune au reflectat evenimente istorice petrecute la începutul secolului al XX-lea. Reprezentanţi ai comunităţii armene din România şi din lume au dorit să reliefeze faptele petrecute cu comunitatea armeană din fostul imperiu otoman, fapte datate în perioada anilor 1915-1917. Sunt, ca specialist, un susţinător al adevărului istoric. Respect fiecare persoană şi respect trecutul fiecărui neam. Consider, însă, că evenimentele petrecute în acea perioadă trebuie reanalizate din toate perspectivele, pentru a putea avea o cât mai curată viziune asupra lor. Drama a fost una generală, populaţia turcă având de suferit, în contextul războiului, în egală măsură. Istoricii nu trebuie să fie părtinitori şi trebuie să scrie istoria pe baza documentelor existente. În luna mai a anului 1915, guvernul otoman ordonă strămutarea populaţiei armene din estul imperiului, ca răspuns la gestul similar făcut de Rusia ţaristă. De altfel, un an mai târziu, Guvernul Junilor Turci îşi justifică decizia. În studiile "The Ottoman Archives", publicate la Ankara, în anul 1988, este explicat faptul: "Necesitatea primordială de a asigura liniştea internă şi apărarea externă a Imperiului a făcut indispensabilă îndepărtarea armenilor din locurile în care prezenţa lor era dăunătoare. S-a impus, astfel, strămutarea lor în locuri mai sigure, în afara influenţelor străine, pentru a deveni buni cetăţeni otomani". Operaţiunea i-a vizat pe armenii din Cilicia şi pe cei din Anatolia de Vest. Istoricul turc Attaov Turkkaya, în lucrarea "Death caused by diseases in relation to the armenian question", apărută la Ankara în anul 1985, pune pe seama epidemiilor scăderea numărului de strămutaţi. Istoriografia turcă, bazată pe documente ce nu pot fi contestate, demonstrează că, în nici un caz, nu s-a dorit distrugerea naţiunii armene. Cu siguranţă, incidentele petrecute nu pot fi negate. Mulţi armeni au murit pe drum. La fel de adevărat este, însă, că, în această perioadă, aproape 3 milioane de turci au murit datorită vicisitudinilor războiului. Este un preţ mult prea scump plătit şi de o parte şi de cealaltă, în contextul unor ani teribili, marcaţi de un război lung şi sângeros. Istoria lumii a însemnat şi înseamnă, de multe ori, pagini deprimante. "A muri" este, în acest sens, un verb mult prea utilizat. Culpabilizarea unui regim trebuie, însă, precedată de o analiză serioasă, bazată, după cum s-a afirmat, deja, pe documente originale şi credibile. Guvernul Junilor Turci a fost nevoit să ia hotărâri în timpul unui război dureros. Au murit turci. Au murit armeni. Au murit oameni. Războiul nu iartă pe nimeni. Mulţumesc frumos.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnul deputat Ioan Munteanu, grupul parlamentar PSD.
			Domnul Ioan Munteanu: Doamna preşedintă, Stimaţi colegi, Tema declaraţiei mele politice se intitulează "Să trăiţi bine şi în agricultură!". Faptul că Guvernul Tăriceanu a anulat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.61/2004 privind sprijinul bănesc de 2,5 milioane lei acordat deţinătorilor de teren de până la 5 ha arabil, are consecinţe foarte grave pentru producţia agricolă, pentru agricultură în ansamblul ei. În judeţul Neamţ, dar şi în toată ţara, nesubvenţionarea culturilor de porumb, ovăz şi plante furajere se va regăsi cu repercusiuni negative în producţia animalieră dar şi în viaţa oamenilor. Este vorba, mai precis de faptul că ţăranii vor fi nevoiţi să se întoarcă la vechile tehnologii, să lucreze pământul cu animalele, să folosească sămânţă din producţie proprie, toate acestea regăsindu-se în recoltele diminuate pe care le vor obţine. Iar în aceste condiţii, cu siguranţă se va ajunge la importuri substanţiale, lucru care va conveni unor protejaţi ai Alianţei. Dacă în anul 2004, Guvernul Năstase a dirijat pentru producţia vegetală din judeţul Neamţ suma de 272 miliarde lei, în anul 2005 suma repartizată de către Guvernul Tăriceanu este de 85 miliarde lei, din care 50 miliarde lei pentru culturile înfiinţate în anul 2004. Pentru tipărirea celor peste 70 milioane bonuri valorice, Imprimeria naţională a cheltuit 63,5 miliarde lei, la care se adaugă comisioanele de rigoare, sume care, după părerea noastră, ar fi fost mult mai bune pentru a fi investite direct în agricultură. Se spune că, în această situaţie, de fapt, comisioanele sunt cele mai sănătoase. Dintre acestea, 1.992.779 bonuri valorice vor ajunge în Neamţ, acoperind însă subvenţia doar pentru 25 - 30% din culturile ce vor fi înfiinţate în acest an. Dincolo de suma totală insuficientă, pe care o reprezintă subvenţia, dificultatea cea mai mare o reprezintă birocraţia pentru a intra în posesia bonurilor, apoi procurarea de către ţărani a seminţelor, îngrăşămintelor, pesticidei şi motorinei. Astăzi, când discutăm, în Neamăţ s-au distribuit bonuri valorice în valoare totală de 61,1 mild lei, sumă foarte mică faţă de anul 2004. Grav este că, deşi calendaristic, culturile ar fi trebuit îniinţate în procent de 85-90% în acest moment, În Neamţ, s-au consumat doar 8,2 miliarde lei, ceea ce prezintă 12,1% din suma totală. Când se vor consuma şi celelalte bonuri valorice? Am putea spune de acum că niciodată. De fapt, aceasta este şi dorinţa actualului Guvern. Şi astfel, cupoanele vor rămâne în fişetele metalice. Aşa cum ne spunea Gheorghe Flutur aici, au rămas tiparele pentru motorină, tipărite în guvernarea precedentă, dar a uitat să spună domnia sa că tipărirea acelora a costat 800.000.000 lei, iar cele despre care discutăm astăzi au costat 66,5 miliarde lei. Analizând această situaţie, nu poţi să nu te întrebi: cine şi-a bătut capul să inventeze asemenea legi ciudate? Cu siguranţă, nişte oameni rupţi de realitate, care nici nu ştiu cum se trudeşte în agricultură, şi câte îi trebuie pământului ca să dea roadele atât de aşteptate de către ţărani. Şi nu-i de mirare această neînţelegere a lucrurilor, atât timp cât în fruntea ministerului se află un ministru silvicultor, "bine" consiliat de către un ţăran din Dâmboviţa şi de domnul Vasile Lupu, care o spun cu toată răspunderea, este paralel cu agricultura (este vorba de Vasile Lupu - Lege nr.1, şi nicidecum de secretarul de stat), care astăzi trudeşte, transpirând, la viitorul pachet de legi privind retrocedarea totală, care, aşa cum spuneam într-o altă intervenţie, cu siguranţă vor produce cele mai mari nemulţumiri în România de după 1989. Concluzia: din hăţişurile acestei legi (este vorba de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.12/2005), agricultorii vor vinde cu 30-40% din valoarea acestor cupoane, care în final vor ajunge în buzunarele celor care deţin exploataţii mari, iar diferenţa aceasta, de 60-70% va crea, fără îndoială, ruptura şi distanţa care îi separă pe cei puţini, dar bogaţi, de cei mulţi, dar săraci. Am să închei spunând că a fost o mare greşeală înlocuirea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2004, care a dat rezultate bune, doar numai pentru că a aparţinut Guvernului Năstase. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Ţin să precizez că durata intervenţiei unui deputat nu poate depăşi 3 minute. Urmează domnul deputat Emil Strungă, Grupul parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul deputat Valeriu Tabără, Grupul parlamentar al PD.
			Domnul Emil Strungă: Vă mulţumesc, doamna preşedintă. Stimaţi colegi, Prezenta declaraţie politică referitoare la schimbările de marcă din conducerea PSD nu se vrea o imixtiune în treburile interne ale altor partide. Şi, probabil că renunţam la această intervenţie, dacă nu ar fi fost unele comentarii maliţioase din partea colegilor din opoziţie, după Congresul PNL, din februarie 2005. Simetria şi reciprocitatea sunt reguli congruente între putere şi opoziţie. Aşa că, nu m-am supărat atunci, dar îmi permit să răspund acum. În altă ordine de idei, trebuie să admit că noi, liberalii, suntem obiectiv interesaţi ca în societatea românească şi în cadrul clasei ei politice să fiinţeze un partid de stânga, mai mult sau mai puţin social-democrat, puternic, modern şi luminat. Recentul Congres al PSD, un fel de noapte a cuţitelor lungi, cu rezultate şi scoruri greu de anticipat, ar putea constitui începutul pentru o nouă construcţie partinică, foarte solicitată pe piaţa politică românească. Blocarea revenirii lui Ion Iliescu şi abolirea lui "tovarăşe" este doar o premisă pe calea modernizării şi restructurării PSD în formarea unui alt fel de comportament politic şi a unui nou mesaj. Deşi a avut şansa unei retrageri onorabile din viaţa politică, fostul lider "sărac şi cinstit", dar prim-responsabil pentru 10 din cei 15 ani de evoluţie anevoioasă şi ambiguă a ţării, a ales să dea o ultimă bătălie în care s-a implicat cu toate reflexele lui comuniste, cu toate ranchiunile sale şi, mai ales, cu setea neostoită de putere. Dar istoria se răzbună: cel care era considerat de către unii drept cel mai important lider politic al momentului, nu a înţeles un lucru esenţial, şi anume că lipsa de măsură duce la pierzanie. Şi cum pentru a ajunge la o concluzie sunt necesare cel puţin două premise, apreciez că a doua premisă pentru viitorul PSD este legată de calitatea managementului politic de care va fi capabil noul preşedinte al PSD. Din primele sale declaraţii am înţeles că doreşte să secrete mai multă fiere. Probabil că are unele probleme cu colecistul, rezultate din clinciul în care a intrat, prins ca într-o menghină între ramura iliesciană, încă puternică, şi actualele probleme ale PSD încă nerezolvate. Între aceste limite, domnul Geoană trebuie să fie un lider puternic, fără a fi dictator, şi un conducător flexibil, fără a fi şovăielnic, în luptă cu criptocomunismul şi corupţia din partidul domniei sale. Noul preşedinte are nevoie de forţă de decizie şi de charismă, calităţi care, din păcate, lipsesc domnului Geoană. În plus, există temeri că acesta ar putea rămâne prizonierul cabalei care a făcut posibilă stoparea lui Ion Iliescu, cabală care doreşte doar puterea în partid, şi nu reala lui reformare. Apreciez că al doilea mare perdant al acestui Congres este domnul Adrian Năstase, în ciuda adjudecării postului secund, de preşedinte executiv, care a ratat funcţia supremă de teama de a se alătura orientării reformiste şi din prea îndelungata deprindere a tacticii, nu întotdeauna benefice, a compromisului, care l-a determinat la acorduri păguboase cu Ion Iliescu până în ultima clipă. Este şocantă la fostul preşedinte al PSD necunoaşterea pulsului organizaţiilor judeţene, care prin delegaţii la Congres şi-au dorit, totuşi, o schimbare. În încheiere, îl felicit pe colegul meu de circumscripţie electorală, domnul Dan Nica, pentru succesul repurtat. De asemenea, felicit şi urez succes întregii noi conduceri a PSD. În fond, nu suntem adversari, ci parteneri de competiţie în politică, cu acelaşi scop declarat: binele acestei ţări. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul deputat Valeriu Tabără, Grupul parlamentar PD.
			Domnul Valeriu Tabără: Doamna preşedintă, Stimaţi colegi, Am considerat că prezentarea unei declaraţii politice intitulată "Un pericol permanent - inundaţiile" se impune a fi făcută în Camera Deputaţilor. La prima vedere, situaţia gravă în care se găsesc locuitorii din Vestul Banatului se datorează doar calamităţilor, cantităţilor mari de precipitaţii căzute într-un timp relativ scurt, de circa 100-200 milimetri în 48 de ore, cărora albiile râurilor Timiş, Bega, Bârzava ş.a., precum şi canalele de desecare nu le-au putut face faţă. Aceasta este cauza principală adusă în prim planul situaţiei create în acest an în vestul, dar şi în alţi ani, în alte zone ale ţării. În realitate, cauzele acestor adevărate catastrofe naturale, care se repetă an de an pe teritoriul României, este în cea mai mare parte de natură antropică. În acest context de criză se distinge clar gestionarea, de mult timp, sub orice critică, a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, a amenajărilor anti-viitură din bazinele hidrografice a unor râuri sau pâraie, precum şi a reţelelor de colectare şi evacuare a surplusului de apă din interiorul localităţilor. Trebuie ştiut că, în prezent, aproape 70% din reţeaua de desecare a României este colmatată sau obturată cu vegetaţie ierboasă şi arboricolă, care limitează capacitatea de curgere şi evacuare a apei din excesul de precipitaţii. Această situaţie este dată şi de lipsa unui cadru organizatoric adecvat, care să creeze structuri de gestionare şi bună funcţionare a sistemelor de desecare şi eliminare rapidă a apei în exces. Dacă capacitatea canalelor de evacuare a apei este redusă, ca urmare a neîntreţinerii lor, mai grav este faptul că cea mai mare parte a staţiilor de pompare nu funcţionează, sau funcţionează la o capacitate redusă, circa 25% din aceasta, ceea ce face aproape imposibil de gestionat excesul de apă. Această situaţie este una dintre principalele cauze ale dezastrului actual din partea de vest a Banatului, unde capacitatea de pompare a apei în cadrul sistemelor de desecare este elementul esenţial pentru prevenirea inundaţiilor şi a excesului de apă. Gestionarea sub orice critică a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare nu este singura cauză a catastrofei create de apă în vestul ţării. Acest lucru se completează cu modul defectuos de întreţinere a lucrărilor de îndiguire, al amenajărilor antiinundaţii şi de curăţire a albiilor diverselor râuri şi pâraie. De aceste lucrări, factorii de răspundere îşi amintesc doar în momentele de criză, cum este cel actual. Toate aceste momente catastrofale se uită imediat după consumarea lor, revenind într-o cruntă realitate doar la apariţia altor asemenea evenimente de acest fel, care produc la intervale din ce în ce mai scurte de timp catastrofe cu consecinţe deosebite. Aceste momente de criză scot în evidenţă efectul insuficienţei surselor financiare alocate domeniului, precum şi proasta gestionare a acestor surse alocate de cele mai multe ori în lucrări cu eficienţă mică. Acestea sunt doar o parte din motivele pentru care cer Guvernului actual să facă o analiză urgentă a situaţiei din sistemul de îmbunătăţiri funciare şi la Regia Apele Române. Se impune un control sever al modului cum au fost gestionate sursele financiare în aceste sectoare. Cine sunt vinovaţii de situaţia dezastruoasă prezentă, datorită căreia pe teritoriului României aproape an de an au loc adevărate dezastre? Fără o analiză clară a situaţiei şi fără o strategie elaborată pe termen lung, cu o finanţare şi structuri de management bine aşezate, an de an, într-o zonă sau alta a ţării ne vom confrunta cu adevărate catastrofe cu consecinţe dramatice pentru cetăţeni, care-şi pierd agoniseala de-o viaţă, fără ca aceştia să poată fi compensaţi prin sprijin de la stat. Inundaţiile catastrofale din Banat scot în evidenţă şi un alt fapt dezastruos: calitatea locuinţelor din mediul rural, care este sub orice critică sub aspectul materialelor folosite la construirea lor. Şi încă o propunere: ce-ar fi dacă în zonele afectate de inundaţii s-ar duce şi reprezentanţii, experţii, dacă vreţi, ai Băncii Mondiale, care s-au implicat şi au impus strategiile de îmbunătăţiri funciare româneşti?! Ar vedea şi ei consecinţele acestor strategii pe care, din păcate, nu le-au aşezat pe o realitate cruntă, pe care o avem noi. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PPRM, domnii deputaţi Petre Popeangă, Vlad Hogea, Dumitru Avram, Ioan Aurel Rus au depus declaraţiile politice în scris. Domnul deputat Adrian Moisoiu nu este prezent. Domnul deputat Mircea Purceld nu este prezent. Domnul deputat Ilie Merce. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Ilie Merce: Domnule Preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Distinsul nostru prim-ministru, domnul Călin Popescu Tăriceanu, răspunzându-mi la o interpelare cu privire la tablourile cu care a plecat din ţară regele Mihai, a dat dovadă fie de necunoaşterea problemei, fie de intenţia de a înşela Parlamentul. Cum Guvernul are foarte mulţi experţi care puteau să-l informeze corect asupra problemei, rămâne doar a doua variantă. Consider că înşelarea, cu bună ştiinţă, a Parlamentului de către primul ministru, este un act de o gravitate extremă. Domnul prim-ministru afirmă: autorităţile nu dispun de dovezi care să ateste furtul a 42 de tablouri de către regele Mihai; autorităţile comuniste nu au întreprins nici un demers pentru recuperarea lor; afirmaţiile privind însuşirea fără drept de către regele Mihai a celor 42 de tablouri "sunt mai mult decât îndoielnice", afirmă domnul prim-ministru. Îmi pare rău, dar domnul prim-ministru, nu ştiu din ce motive, refuză să spună adevărul. Iată faptele care îndreptăţesc această afirmaţie: PCR a sperat ca iniţiativa plecării de la tron să-i aparţină chiar regelui Mihai. De aceea, a acceptat imediat să se răspundă invitaţiei primite de acesta de la Guvernul Marii Britanii de a participa la căsătoria principesei Elisabeta, moştenitoarea Tronului britanic, în ideea că regele Mihai, odată plecat, nu va mai reveni. Regele a părăsit ţara pe 12 octombrie 1947, împreună cu mama sa. Sperând că va fi ultima dată când îl vedeau, toţi miniştrii l-au condus la Gara Băneasa. Regele însuşi, în acel moment, nu mai dorea să revină. De aceea, a încercat să-şi asigure traiul în străinătate. Tacit, Guvernul l-a lăsat să ia cu el tot ce a vrut, pentru a fi mulţumit şi a nu se mai întoarce. Astfel, deşi se ducea doar la o nuntă, regele a luat cu el bagaje care nu aveau nimic de-a face cu scopul declarat al călătoriei. În Elveţia au fost deplasate două vagoane numai cu bagaje, cuprinzând, printre altele: două automobile achiziţionate recent (se cunoştea pasiunea regelui pentru automobile), multe covoare, lucrări de artă, mai multe cufere şi valize sigilate. Printre cei care au însoţit vagoanele în Elveţia s-au aflat: colonelul Emilian Ionescu, fost adjutant regal, care a consemnat transportul lucrărilor de artă în volumul său Contemporan cu veacul douăzeci, pg. 207; Jacques Vergotty, care va depune mărturie, atestând transportul tablourilor, în 1983, în faţa Tribunalului american din districtul sudic al New York-ului; 42 de tablouri din colecţia lăsată de Carol I Coroanei României au fost depuse într-o bancă din Zurich. Ulterior, unele tablouri au fost vîndute. Statul român comunist a intentat un proces fostului rege, la New York, în 1983. Aşadar, cunoştea furtul. Aducea probe imbatabile, între care cea mai importantă este o chitanţă din 31 ianuarie 1949, emisă de Union Bank din Zurich - Elveţia, care indică şi descrie 10 din amintitele tablouri luate din România, depuse în contul M.S. Regele Mihai I. La procesul de la New York au fost aduse alte 20 de probe indiscutabile. Regimul comunist, însă, când era pe punctul de a câştiga procesul, l-a sistat. Nu se cunosc raţiunile. Multe din dovezile furtului tablourilor au fost de mult publicate. Stau la dispoziţia domnului prim-ministru cu xeroxurile acestor materiale publicate. În concluzie, domnul prim-ministru Tăriceanu, prefăcându-se a nu şti adevărul, comite două lucruri foarte grave: Contribuie la spolierea poporului român (Coroana României era o instituţie a României şi nu se confundă cu familia regală; proprietăţile ei nu erau şi ale familiei regale, iar Carol I a precizat că lasă tablourile Coroanei, nu familiei. Induce în eroare, în mod voit, prima instituţie a ţării, Parlamentul României. Având în vedere maxima gravitate a faptelor domnului prim-ministru, singura reparaţie morală pe care o putem cere este demisia. Un prim-ministru care denaturează atât de flagrant adevărul, nu are ce căuta în fruntea României! Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Urmează domnul deputat Iusein Ibram, Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale. Se pregăteşte domnul deputat Mircea Giurgiu.
			Domnul Iusein Ibram: Doamna preşedintă, Stimaţi colegi, Am ascultat cu surprindere intervenţia reprezentantului minorităţii armene din România. Domnia sa s-a referit de la această înaltă tribună la o problemă care-i consideră drept victime pe strămoşii săi din Anatolia de acum 80 de ani. După opinia noastră, acest gest reprezintă o încercare de a crea disensiuni între minorităţile naţionale, inclusiv între cea turcă şi armeană din România, ceea ce poate conduce la daune în imaginea intereselor generale ale ţării, tocmai în ajunul intrării sale în Europa. De altfel, în primii ani ai democraţiei noastre, după anul 1989, un înalt membru al comunităţii armene se adresase tot de la această tribună, în acest scop, dar la care primise răspunsul cuvenit. Dacă astfel se tot repetă un astfel de demers, considerăm că şi la noi, la rândul nostru, ca membri ai minorităţii turce din România, precum şi în calitatea noastră de urmaşi naturali ai turcilor otomani, suntem obligaţi să luăm atitudine împotriva oricărei acuzaţii pentru liniştea şi odihna strămoşilor noştri, tot din Anatolia, şi tot din acele timpuri. În realitate, aşa-numitul genocid armean istoric nu a existat, deşi armenii de pretutindeni l-au transformat într-o adevărată obsesie, mergând până la fanatism. Pentru a-şi dovedi adevărul lor, comunităţile armene s-au oprit în timp asupra unei date, din 24 aprilie 1915, care de fapt se referă la cu totul altceva decât fenomenul presupus de armeni. Într-adevăr, de 90 de ani încoace, armenii din toată lumea nu au putut demonstra existenţa unui genocid armean, pentru simplul fapt că în istoria imperiului otoman şi în arhivele turceşti nu s-a găsit nici un document oficial care să incrimineze o astfel de masacrare din Turcia acelor timpuri. Aşa se explică şi din documentele unor fruntaşi dintre cei mai fanatici ai acestei comunităţi, de exemplu domnul profesor Richard Hovasnesian, de la Universitatea din Los Angeles, Denis Papazian, Aos Archizian ş.a., mai mult, la Congresul Mondial privind problemele armenilor, ţinut la Munchen în 1982, profesorul Hovasnesian declara: "Genocidul armean nu a putut fi dovedit juridic. Acest genocid nu este valabil". De fapt şi termenul lui a expirat. Observaţiile prof. Hovasnesian se susţin prin faptul că cercetările de până acum nu au scos la iveală gropile comune ale populaţiilor musulmane din nordul şi estul Anatoliei în primul război mondial ca urmare a masacrelor săvârşite de armeni înrolaţi în armata ţaristă, cu care înaintase în centrul Anatoliei. Aşa rezultă şi din rapoarte militare ale generalilor ruşi de atunci. Fără să dăm cifre, care depăşesc un milion de turci dispăruţi, menţionăm faptul că există volume întregi de documente şi fotografii cu gropi comune, tocmai în regiunile respective şi din anii menţionaţi. În acest context, toţi analiştii şi-au pus întrebări legitime: unde sunt gropile comune ale armenilor de care se spune că au fost ucişi? Nu este cazul să mai amintim aici privilegiile de care s-au bucurat armenii de-a lungul Imperiului Otoman, faţă de alte comunităţi creştine, ocupând chiar funcţii de ambasadori, parlamentari, miniştri, cu o patriarhie armeană înfiinţată de sultanul Mohamed al II-lea, imediat după cucerirea Constantinopolului, de la 1453, care de sute de ani funcţionează şi astăzi. De asemenea, când milioane de turci mureau pe câmpurile de luptă pentru apărarea teritoriului lor, inclusiv al Ţărilor Române atacate de state europene, membrii comunităţilor armene erau scutiţi de serviciul militar şi-şi vedeau în continuare numai de comerţul şi afacerilor lor. În această problemă, un singur lucru este adevărat: după declanşarea primului război mondial, armatele ţariste, împreună cu armenii trecuţi de partea Rusiei, au ocupat o mare parte a Anatoliei de nord. Astfel, trupele otomane au fost nevoite să lupte nu numai cu adversarii din faţa lor, dar şi cu grupurile armene din spatele frontului, care au creat dificultăţi. Atunci, guvernul otoman a fost obligat la strămutarea unor părţi din populaţia armeană din spatele frontului spre zonele mai îndepărtate din sud-estul Anatoliei, care atunci se întindeau în tot Orientul Apropiat. Desigur că în acest demers s-au ivit neajunsuri, dar în nici un caz nu poate fi tratat ca un genocid, după interpretările de astăzi ale acestor fenomene. De altfel, statisticile de dinainte şi după primul război mondial, demonstrează fără putinţă de tăgadă că cei mai mulţi dintre armenii consideraţi dispăruţi apar în Siria, Liban sau alte părţi din Orientul Apropiat, iar populaţia armeană din nord-estul Anatoliei, zonă în care mulţi s-au retras împreună cu trupele ţariste, au crescut până la dublare. În încheiere, ne exprimăm convingerea că membrii Parlamentului României nu se vor lăsa antrenaţi în declaraţii retorice la care a făcut apel onoratul reprezentant armean, dar fără un suport documentar. Opinia noastră este că în Parlamentul României, ca fiind cea mai înaltă instituţie de încredere a poporului român şi a minorităţilor naţionale din cadrul său, printre care şi comunităţile turcă şi armeană, încercările de dezbinare a acestor relaţii din partea unor intervenţii nu pot altera buna convieţuire a tuturor membrilor care alcătuiesc România de azi liberă, democrată şi tolerantă. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnul deputat Mircia Giurgiu şi rog colegii parlamentari să respecte cele trei minute regulamentare alocate pentru fiecare declaraţie politică.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Săptămâna nemulţumirilor sindicale". După cum se ştie, săptămâna trecută a fost marcată de trei mişcări sindicale ale salariaţilor din Compania Naţională Poşta Română, luni, 18 aprilie 2005, cea a angajaţilor de la CFR, vineri, 22 aprilie 2005. În plus, joi, 21 aprilie a.c., Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentaţie, Tutun şi Servicii Conexe "Agrostar", afiliată la BNS, a pichetat Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Protestele declanşate săptămâna trecută au la bază o serie de nemulţumiri. Principala revendicare se referă la majorarea salariilor, în condiţiile în care toate preţurile cresc în fiecare lună şi se aliniază la cele europene, în timp ce salariile rămân la acelaşi nivel, adică foarte scăzut. Mai mult decât atât, alte nemulţumiri ale membrilor Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Agricultură, Alimentaţie, Tutun şi Servicii Conexe "Agrostar", afiliată la BNS, vizează distrugerea serelor, dintre care amintim cele de la Oradea, Braşov, Codlea, Câmpia Turzii etc., ceea ce a condus la pierderea locurilor de muncă, precum şi problemele apărute la SCE 3 Brazi SRL în Insula Mare a Brăilei. Protestatarii din cadrul Companiei Naţionale Poşta Română au solicitat o creştere salarială de 16%, iar cei din cadrul CFR au intrat în grevă de avertisment, pentru două ore, în vederea obţinerii unei creşteri de 10% la salariu, a 20 de tichete de masă lunar şi îmbunătăţirii condiţiilor de muncă. Trebuie subliniat faptul că greva salariaţilor de la Compania Naţională Poşta Română a paralizat distribuirea corespondenţei, a pensiilor şi alocaţiilor, precum şi încasarea facturilor pentru utilităţi. În condiţiile în care angajaţii CFR vor intra în grevă generală nu vor mai fi asigurate o serie de servicii mai mult decât necesare. Dată fiind importanţa acestor ramuri ale economiei, este nevoie ca solicitările sindicaliştilor să fie onorate pentru a preîntâmpina alte mişcări de protest. Aşadar, sunt probleme foarte serioase cu care se confruntă salariaţii din România, iar nerezolvarea acestora poate să ducă la acţiuni de protest, din nou, după Paşti. Având în vedere faptul că se apropie expirarea ultimatumului adresat autorităţilor române pentru eliberarea ziariştilor din Irak, îmi exprim speranţa că ziariştii români se vor întoarce în viaţă, teferi şi sănătoşi acasă.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnii deputaţi Florin Iordache şi Gheorghe Chiper au depus în scris intervenţiile dumnealor. Tot din partea Grupului parlamentar al P.S.D. domnul deputat Ion Mocioalcă. Este prezent, da? Poftiţi, domnule deputat.
			Domnul Ion Mocioalcă: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Guvernul aruncă firimituri sinistraţilor". Reacţia Cabinetului Tăriceanu faţă de evenimentele dramatice provocate de inundaţiile din vestul ţării este una evident inertă. Faţă de gravitatea celor întâmplate, miniştrii acestui Guvern, mai ales cei implicaţi direct, dau dovadă de un dolce far niente cel puţin ciudat. În condiţiile în care Guvernul Adrian Năstase a alocat pentru judeţul Caraş Severin sume consistente, iar la capitolul "Ajutoare de urgenţă" aproape 200 de miliarde de lei în 4 ani, acum Executivul actual, în aceste condiţii dramatice, a aprobat puţin peste 2 miliarde de lei. Două miliarde pentru cele mai grave inundaţii din istoria Caraş Severinului! Avem în acest judeţ din sud-vestul ţării pagube estimate până în prezent la cel puţin 780 de miliarde lei, ceea ce este de departe o sumă foarte mare. Cum vor rezolva "timizii", ca să ne exprimăm aşa, miniştri ai Cabinetului Tăriceanu, această situaţie? Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Gheorghe Flutur, a survolat ieri din elicopter Caraş Severinul, în mare fugă, venind din Timiş şi pogorând câteva minute în două, trei localităţi afectate. Le-a promis oamenilor care nu mai au case câţiva metri cubi de lemn, dar numai celor care nu mai au nimic din agoniseala de o viaţă, după care a plecat. Ministrul mediului, doamna Sulfina Barbu, se află plecată şi dumneaei la o expoziţie în Germania, când sud-vestul ţării este sub ape, iar premierul Tăriceanu este pe pistă, când la carting, când pe motocicletă. Este greu să cuantifici astfel de atitudini, să încerci să le dai vreun sens. Ceea ce este cert, însă, este că Guvernul actual este complet depăşit de situaţie. Luat de valul semnării Tratatului de aderare, Executivul uită că în România, care vrea să devină europeană, mii de oameni nu mai au case, nu mai au culturi, au rămas sub cerul liber. Deci, domnilor guvernanţi, aveţi grijă de România, de românii care v-au adus la putere, dacă vreţi să mai aveţi pe cine integra în Europa. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnii deputaţi Dan Mihai Marian, Mircea Ciopraga, Raluca Turcan, Relu Fenechiu, Ovidiu Silaghi, Eugen Nicolăescu, Cornel Popa, Vasile Pruteanu, Rareş Mănescu, Dorinel Ursărescu, Romica Andreica, Gheorghe Dragomir şi Claudiu Zaharia au depus în scris intervenţiile. Urmează domnul deputat Tiberiu Bărbuleţiu, Grupul parlamentar al P.N.L. Este în sală. Poftiţi, aveţi cuvântul.
			Domnul Tiberiu Bărbuleţiu: Mulţumesc. Doamnelor şi domnilor, Semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană de către România, ieri, la Luxemburg, reprezintă un pas istoric şi uriaş al ţării noastre în drumul său către civilizaţia şi valorile occidentale. Acest moment este şi o recunoaştere a măsurilor structurale adoptate în cele patru luni de Guvernul Tăriceanu pentru îndeplinirea angajamentelor europene asumate de ţara noastră. După consumarea momentului istoric de ieri, iată că iniţiativele guvernamentale de reformă economică şi integrare europeană sunt recunoscute şi de Fondul Monetar Internaţional. Relaţiile cu această instituţie revin pe un făgaş normal, promiţător, în sensul finalizării unui nou acord, după ce dezechilibrele economice şi situaţia lăsată de P.S.D au îngreunat negocierile la începutul acestui an. Cred că opinia publică trebuie să ştie de ce s-a ajuns aici. Acordul cu FMI a fost negociat de fostul Executiv condus de P.S.D, iar actualul Guvern a depus şi depune toate eforturile pentru respectarea ţintelor macroeconomice stabilite ca o garanţie în vederea aderării şi dezvoltării unei economii sănătoase. Numai că în 2004, an electoral, Guvernul Năstase a încălcat o serie de prevederi din acord şi a determinat dezechilibre economice, cu efecte negative asupra bugetului din anul 2005, care au forţat actualul Guvern să ia măsuri de ajustare economică. În timpul guvernării trecute, a fost încurajat consumul, depăşindu-se limitele pe care le putea suporta economia românească şi care fuseseră convenite cu FMI. O parte din creşterile salariale acordate de fostul Guvern după luna octombrie a anului trecut nu au fost incluse în bugetul pentru 2005, în ultimul trimestru din 2004 fiind efectuate cheltuieli din bugetul acestui an. Fostul Cabinet condus de Adrian Năstase nu a pus în practică 27 de măsuri asumate prin acordul cu FMI. Şapte dintre acestea reprezintă criterii de performanţă, care pot pune în pericol desfăşurarea acordului deoarece vizează păstrarea echilibrului macroeconomic, ţinta deficitului bugetar şi a deficitului cvasi-fiscal. Aceste măsuri cruciale pentru reforma economică, dar nepopulare, nu au fost adoptate în 2004 pentru că promovarea lor ar fi stricat imaginea şi capitalul fostului partid de guvernământ în an electoral. Ca atare, la începutul anului, Guvernul Tăriceanu a fost practic obligat să corecteze derapajele economice ale fostului Executiv, astfel încât să fie asigurate condiţiile pentru dezvoltarea economică ulterioară. Guvernul nu a uitat nici de angajamentele asumate prin programul de guvernare, promovând reforma fiscală, recalcularea pensiilor şi legile proprietăţii. Doamnelor şi domnilor, Dovada angajamentelor Guvernului şi a măsurilor de reformă economică a fost dată ieri prin semnarea Tratatului de aderare. Am convingerea că aceste măsuri vor contribui la reconstrucţia economiei româneşti şi la asigurarea macrostabilităţii economice, situaţie care va corespunde atât intereselor României, cât şi finalizării acordului cu FMI. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Urmează domnul deputat Aurel Vainer, Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale. Poftiţi, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Aurel Vainer: Doamnă preşedinte, Stimate colege şi stimaţi colegi deputaţi, Declaraţia mea politică se intitulează "O hotărâre guvernamentală care a perturbat lumea afacerilor". În Monitorul Oficial nr. 136 din 14 februarie 2005, Partea I, s-a publicat, cu nr. 95, Hotărârea Guvernului României pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 799/1990 privind recunoaşterea înfiinţării unor camere de comerţ şi industrie teritoriale judeţene. Apariţia acestei hotărâri a Guvernului a stârnit în rândul membrilor Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Muncipiului Bucureşti, comercianţi, respectiv persoane fizice şi juridice care au aderat la statutul Camerei, precum şi camere de comerţ şi industrie teritoriale, aşa cum se prevede în Decretul-Lege nr. 139/1990, nedumeriri şi proteste, din următoarele motive: 1. Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti a funcţionat şi funcţionează pe baza Statutului adoptat în unanimitate în Adunarea Generală a membrilor săi, din 18 iulie 2002, cu participanţi din toate categoriile mai sus menţionate. În consecinţă, Camera de Comerţ şi Industrie a României nu poate funcţiona în temeiul hotărârilor şi al Statutului aprobat în Adunarea Generală a Camerelor de Comerţ şi Industrie Teritoriale din 23 septembrie 2002. Aşa prevede Hotărârea Guvernului nr. 95. Cu alte cuvinte, hotărârile şi statutul adoptate într-o asemenea reuniune, nelegal convocată şi cu participarea doar a componentei Camere Teritoriale, nu poate fi considerată ca fundament juridic pentru desfăşurarea activităţii Camerei de Comerţ şi Industrie a României, invocat în alin. 1(2) din Hotărârea Guvernului nr. 95/2005. De altfel, ilegalitatea Adunării Generale la care m-am referit a fost confirmată şi de hotărâri succesive ale instanţelor judecătoreşti. 2. Caracterul Camerei de Comerţ şi Industrie a României este clar definit în Decretul Lege nr. 139/1990, ca "organizaţie neguvernamentală, autonomă şi de utilitate publică". În aceste condiţii, apare cel puţin de neînţeles faptul că, prin Hotărârea Guvernului nr. 95/2005, Guvernul României dispune funcţionarea Camerei de Comerţ şi Industrie a României pe baza statutului aprobat în Adunarea Generală a Camerelor Teritoriale din 23 septembrie 2002 cu un vădit caracter nelegal. 3. În ceea ce priveşte prevederea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 95/1995, potrivit căreia Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 799/1990 se completează cu o nouă poziţie, "Camera de Comerţ şi Industrie a Muncipiului Bucureşti", a apărut întrebarea firească: cine a solicitat această recunoaştere? ştiut fiind faptul că în Decretul-Lege nr. 139/1990 există prevederea potrivit căreia "camerele de comerţ şi industrie teritoriale se înfiinţează din iniţiativa comercianţilor". Or, în acest caz, după cunoştinţele noastre, până la data emiterii HG nr. 95/2005, nu a existat o astfel de iniţiativă a comercianţilor din Municipiul Bucureşti care să fi cerut înfiinţarea unei Camere de Comerţ şi Industrie autonome, distinctă de structura de cameră fără personalitate juridică, existentă în prezent la Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mi-am permis să vă reţin atenţia cu această declaraţie prin faptul că mă simt direct implicat în activitatea Camerei de Comerţ şi Industrie a României încă de la prima sa Adunare Generală din luna iulie 1990, astfel încât orice perturbare în lumea Camerelor de Comerţ şi Industrie, poate chiar mai clar, orice imixtiune în viaţa acestor organizaţii neguvernamentale, autonome mă îngrijorează. Cred în mod sincer că există reale posibilităţi ca viaţa camerelor de comerţ şi industrie din România să reintre în normalitate, respectându-se reglementările existente, în spiritul şi litera lor. Guvernul României poate acorda un sprijin real îmbunătăţirii şi dezvoltării activităţii Camerelor de Comerţ şi Industrie prin cel puţin două genuri de acţiuni. 1. acţiuni de mediere între diferitele componente ale Sistemului Cameral; 2. delegarea de misiuni şi atribuţii care să faciliteze şi să amplifice, în mod real, punerea în valoare a resurselor de competenţă profesională şi de logistică, de recunoaştere pe plan internaţional, de care se bucură camerele de comerţ şi industrie din România. Cu atât mai mult, cu cât în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, cu momentul de vârf 1 ianuarie 2007, Camerele de Comerţ şi Industrie pot şi trebuie să aducă contribuţii importante. În acest cadru de referinţă, mă gândesc şi la nevoia unei reparaţii morale, dar şi materiale, prin modificarea legii de preluare a Registrului comerţului la Ministerul Justiţiei şi redarea acestuia la camerele de comerţ şi industrie, aşa cum, de altfel, se prevede la art. 5 din Decretul-Lege nr. 139/1990. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Doamna deputat Gabriela Creţu, Grupul parlamentar al P.S.D.
			Doamna Gabriela Creţu: Bună dimineaţa! Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Astăzi vă voi spune câteva cuvinte despre raţiunea cinică. "A fost cea mai mare manipulare de la Revoluţie încoace", a afirmat preşedintele Traian Băsescu despre felul în care a fost redată în mass-media tragedia din 28 martie, răpirea în Irak a celor trei jurnalişti şi a cetăţeanului de origine arabă care-i însoţea. Astăzi n-am să-l contrazic pe domnul preşedinte. Avea dreptate. Nu vrem să facem procese de intenţie, pentru că, dacă manipularea a fost organizată, nu avem dovezi pentru cine a organizat-o. Putem cu uşurinţă, însă, să vedem cui i-a servit şi cui nu. Am aflat din media că participarea, cel puţin tacită, a autorităţilor implicate în soluţionarea crizei, că nu este nici o legătură între vizita preşedintelui în Irak şi răpire. Coincidenţa momentului este pur întâmplătoare. Ni s-a vorbit de înscenări dâmboviţene, prin care victimele erau culpabilizate, iar toată povestea trecută în derizoriu. Cu surle şi trâmbiţe, o persoană acuzată de infracţiuni economice, posibil vinovată, este arestată şi ni se spune că arestarea are legătură cu răpirea. Şi întrucât respectivul era membru al unui partid, se face aducerea vorbei despre acest partid şi abaterea atenţiei este gata. Efectele acestei manipulări sunt catastrofale, pentru că sămânţa îndoielii strecurată în suflete a afectat şi bruma de solidaritate care ne face să fim uniţi în momentele de cumpănă. Era nevoie să sprijinim public eliberarea celor răpiţi, să le protejăm şi încurajăm familiile, pentru că era vorba de un moment de cumpănă. A doua zi după Congresul P.S.D. - sperăm din tot sufletul că această coincidenţă este pur întâmplătoare -, acest lucru a devenit clar. Am aflat că viaţa acestor oameni are un preţ şi că el este un preţ politic: retragerea trupelor române din Irak. Un preţ care ar trebui plătit astăzi. El nu mai poate fi separat acum de anumite accente din politica externă a preşedintelui Băsescu. Despre aceasta, Parlamentul nu a discutat încă. Dar acum este târziu, timpul ne presează, iar unii corbi cântă. Am auzit, noi toţi, o mulţime de analişti politici plini de morgă şi politicieni plini de siguranţă care ne vorbesc de faptul că vieţile nu contează, ci sunt un preţ pe care salvarea onoarei şi demnităţii îl cere. Erau cei mai mulţi bărbaţi care au scuza de a nu fi dat niciodată viaţă, dar printre ei era şi o femeie. Nu ştiu, însă, dacă Alina Mungiu este mamă. Pe vremea în care onoarea era o valoare, era era mai importantă într-adevăr decât viaţa, dar era o valoare individuală. Pentru a-şi spăla onoarea sau a o salva, oamenii se duelau şi unii mureau, ca urmare a unei decizii perfect raţionale. În lumea noastră, în care totul se vinde şi se cumpără, onoarea este prea puţin o valoare individuală. A devenit, însă, o valoare colectivă, a statului, care-şi ia angajamente în numele unei entităţi abstracte, poporul. Apărarea onoarei este proclamată de unii cu o singură condiţie: să fie apărată cu vieţile altora.. Ca urmare tot a unei decizii, însă, perfect raţionale, lumea în care trăim a declarat viaţa primul dintre drepturile fundamentale şi lucrul cel mai de preţ. Ieri, cei care ne guvernează şi-au asumat simbolic întregul merit al semnării Tratatului de aderare. Nu dorim nici într-un fel să-şi asume şi întreaga responsabilitate a unui sfârşit nedorit al acestei crize. Vrem, pur şi simplu, ca vieţile celor răpiţi să fie salvate. Cei ce pot decide trebuie să decidă! Soluţia bună este cea care-i va aduce vii pe cei patru oameni acasă. Dacă am abolit în această lume pedeapsa cu moartea pentru cele mai abominabile crime, nu trebuie să condamnăm la moarte oameni nevinovaţi, în numele unei raţiuni care se vrea deţinătoarea adevărului, dar nu este decât o raţiune cinică. Oameni politici, cel mai mare dintre cinici, Diogene, spunea odată celui mai mare dintre împăraţi, Alexandru Macedon: "Nu luaţi ce nu puteţi da!". În cazul nostru ar trebui să-i urmăm exemplul. Este vorba de nişte vieţi!
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, doamna deputat.
			Urmează domnul deputat Ioan Ghişe, Grupul parlamentar al P.N.L.
			Domnul Ioan Ghişe: Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă. Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Declaraţia politică poartă titlul "Necesitatea votului uninominal - argumente pentru". Conform sistemului constituţional şi legislaţiei din România, dintre toate autorităţile publice alese, doar preşedintele ţării şi primarii sunt aleşi prin vot uninominal. Toţi ceilalţi demnitari aleşi, parlamentarii, consilierii judeţeni şi cei locali, se aleg prin vot direct pe liste de partid, dar nu uninominal. Autorităţile executive judeţene (preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene), precum şi viceprimarii, nu sunt selectaţi uninominal de către cetăţeni, ci ei rezultă ca urmare a negocierii dintre partide şi consilieri, iar în acest proces cetăţenii rămân spectatori!? Rezultatul este că judeţele şi primăriile sunt conduse, de cele mai multe ori, de persoane pentru care cetăţenii nu au dat mandat pentru a conduce executiv şi pentru a-i reprezenta. Orice sondaj de opinie, efectuat după 1990, demonsttrează că mai puţin de 10% dintre cetăţeni au încredere în partide şi în politicieni. Majoritatea cetăţenilor sunt de părere că demnitarii aleşi nu reprezintă cum trebuie interesele comunităţilor judeţene şi locale, iar sistemul nu prezintă alternative. Simpatia cetăţenilor pentru un lider naţional de partid sau pentru două, trei idei vagi ale unei ideologii, îi face pe alegători să opteze între partide la votul pentru Parlament, pentru Consiliile judeţene sau locale. Aşa se trezesc cetăţenii-alegători că, fără să vreau, au promovat prin votul lor, pe lista de partid preferat, o serie de persoane incompetente sau corupte, care au reuşit în interiorul partidului să-şi câştige prin diferite mijloace, chiar şi mai puţin oneste, un loc eligibil pe listă. Esenţa este că cetăţenii-alegători, cei care plătesc şi suportă efectele sistemului politic, tocmai ei nu decid cine să fie cei care să îi conducă şi să îi reprezinte. Practic, la fel ca şi în comunism, partidul decide cine dintre membrii săi va obţine un loc eligibil şi nu decid cetăţenii. Sistemul de selecţie al demnitarilor naţionali, judeţeni şi locali, suferă de o lipsă majoră! Principii fundamentale, precum cel al răspunderii individuale şi cel al reprezentativităţii directe, lipsesc de la baza sistemului de selecţie şi alegere al parlamentarilor, al consilierilor judeţeni şi consilierilor locali. De fapt, în România, persoanele care exercită funcţii publice în cadrul autorităţilor deliberative la orice nivel (naţional, judeţean sau local), sunt impuse cetăţenilor de către partide. O dată aleşi, principala grijă a acestor demnitari este să servească întâi partidul care i-a pus pe listă pe un loc eligibil şi abia apoi mai contează şi cetăţenii alegători şi problemele lor. Oricât de slab ar presta un demnitar ales într-un for deliberativ şi oricânt ar dezamăgi el cetăţenii alegători de-a lungul mandatului, dacă şi data viitoare partidul îl pune pe un loc eligibil pe listă, respectivul demnitar este reales, spre dezamăgirea cetăţenilor, dar în interesul partidulu care l-a promovat şi în interesul personal al celui ales. Acest vot pe liste de partid constituie una dintre cauzele principale ale corupţiei perpetuate în cadrul clasei politice. Soluţia este ca toate persoanele care se aleg în funcţii publice, pentru Parlament, Consilii Judeţene, Consilii Locale, să fie alese uninominal, chiar dacă pe lista de partid. În acest fel, cetăţenii îşi vor alege ei, direct din lista partidului, doar persoanele preferate. Aceste persoane, o dată alese, vor şti că au ajuns în funcţie şi în demnităţi publice doar prin votul cetăţenilor şi nu doar prin voinţa partidului. În acest fel, răspunderea aleşilor va fi întâi faţă de cetăţeni şi abia apoi faţă de partidul care i-a pus pe lista de candidaţi. Astfel se va consolida democraţia directă şi reprezentativă, precum şi încrederea cetăţenilor faţă de partide. Aleşii vor fi mai responsabili şi mai motivaţi să servească întâi interesele generale ale cetăţenilor, ale comunităţilor judeţene şi locale şi abia apoi interesele partidului şi ale lor personale. Partidele vor fi interesate să selecteze şi să promoveze pe liste persoane valoroase şi care se bucură de încrederea cetăţenilor, pentru că doar aşa alegătorii vor vota persoane de pe lista partidului. Mai multe voturi uninominale exprimate pentru candidaţii de pe lista unui partid vor consfinţi în mod direct o putere mai mare pentru partidul respectiv. Acest sistem de alegere uninominală va face partidul şi pe aleşii săi mai responsabili faţă de alegători. Răspunderea individuală şi reprezentativitatea directă sunt principii fundamentale care consolidează democraţia şi statul de drept. Aceste principii, dacă sunt aplicate, leagă mai direct pe cei aleşi de alegători lor. Trebuie ca în România să înceteze ascunderea politicienilor la umbra votului pe listă fără răspundere individuală şi directă faţă de alegători. Trebuie ca sistemul de alegeri al demnitarilor la orice nivel să dea satisfacţie întâi de toate cetăţenilor alegători şi contribuabili la sistemul structurii puterii de stat şi abia apoi să mulţumească pe prestatorii de servicii politice, adică partidele şi politicienii lor. Doar creşterea răspunderii individuale a aleşilor faţă de cetăţeni va contribui la creşterea încrederii cetăţenilor în partide, în politicieni şi va contribui la reducerea corupţiei. Acest scop are o singură şi bună soluţie: votul uninominal pentru toate funcţiile şi demnităţile publice alese (parlamentari, consilieri judeţeni, preşedinţi şi vicepreşedinţi de Consilii judeţene, consilieri locali, primari şi viceprimari). Cine respinge votul uninominal înseamnă că simte că nu are valoare politică pentru reprezentarea directă a cetăţenilor şi fuge de răspunderea personală. Dacă o persoană este valoroasă profesional, ea îşi va putea găsi loc într-o funcţie publică în cadrul structurilor de stat numite de către puterea politică. O dată cu integrarea europeană este timpul ca partidele şi politicienii să servească întâi cetăţenii alegători şi abia apoi să-şi vadă şi de alte interese. Este timpul răspunderii individuale, este timpul sistemului de alegere al demnitarilor prin vot uninominal! Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Puşcaş. Aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Puşcaş: Mulţumesc, doamna preşedinte. Doamnelor şi domnilor, În intervenţia mea de astăzi mă voi referi la semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, prin care ieri, practic, s-a finalizat o etapă foarte importantă, instituţională şi sperăm foarte curând să fie şi legală a aderării. Suntem la un pas de a deveni membri deplini ai Uniunii Europene şi aceasta trebuie salutat de către toţi, pentru că este un succes al României şi nu este succesul neapărat al unui Guvern. Dacă negocierile au început în timpul Guvernului Isărescu, ele s-au derulat şi s-au finalizat de către Guvernul Năstase şi a avut onoarea să semneze Guvernul Tăriceanu. Dar, dincolo de aceasta, aş vrea să atenţionez chiar de acum, dimineaţa, la câteva ore după ce s-a semnat tratatul, că ieri deja au fost primite de noi semnale foarte importante şi foarte dure la ceea ce ne aşteaptă de acum. Dacă luăm în considerare numai mesajul Stoiberg legătură cu Tratatul de aderare, cu conţinutul lui, dar mai ales în legătură cu credibilitatea pe care o are România în capacitatea de a se pregăti pentru aderare, pentru momentul 2007, doamnelor şi domnilor colegi, mi-am permis tocmai de aceea să atrag atenţia tuturor instituţiilor că nu s-a terminat procesul de pregătire pentru aderare, că nu suntem în Uniunea Europeană şi că în toamnă vom vedea realitatea pe care o aşteptăm cu toţii şi sperăm să fie bună. Dar, pentru aceasta, pentru ca raportul de monitorizare din toamnă să fie acceptabil de către instituţiile comunitare, este nevoie ca noi să ne concentrăm pe politici interne şi nu pe politici externe. Faptul că aproape întreg Guvernul ieri s-a dus la Luxemburg denotă că se concepe încă această pregătire pentru aderare ca o acţiune de politică externă. Or, vom vedea că una este procesul de ratificare care ne aşteaptă şi alta este pregătirea pentru aderare pe care trebuie să o facem noi înşine aici, la noi acasă. Nu aş vrea să insist asupra temelor pe care trebuie să le continuăm în pregătire, dar ridic câteva probleme. Nu am văzut încă o strategie a dezvoltării rurale, aşa cum se aşteaptă şi cum deja este întârziat, pentru că ea a început să se lucreze de anul trecut, iar tema aceasta a agriculturii şi dezvoltării rurale este stringentă. Nu am văzut încă nişte evaluări, n-aş zice optimiste, dar realiste, la consecinţele modificării Codului Fiscal, aşa cum s-au petrecut la începutul acestui an. Nu citez aici Fondul Monetar Internaţional, ci oamenii de afaceri, care ne sancţionează pentru această conduită. Sper ca între instituţiile de administrare şi instituţiile de execuţie ale justiţiei să existe o cooperare, pentru ca reforma să se întâmple de adevăratelea în domeniul justiţiei, pentru că altminteri vor fi doar strategii pe hârtie, pe care nu le vom putea deconta în toamnă, atunci când, aşa cum am spus, raportul de monitorizare ne va bate la uşă. Şi, de aceea, mai ridic o problemă şi vă atrag atenţia, doamnelor şi domnilor colegi, se discută de viitoarea rectificare a bugetului, sper ca şi Guvernul să vină cu o propunere, iar, în ceea ce ne priveşte, Partidul Social Democrat, vom urmări ca această rectificare să nu urmărească absolut numai himere şi proiecte demagogice şi doctrinare, ci, în primul rând, să aibă în vedere priorităţile pregătirii pentru aderare a României la Uniunea Europeană. Acest proiect de rectificare a bugetului va fi unul dintre semnalele cele mai clare de modul în care noi înţelegem să pornim imediat după semnarea tratatului de aderaree la muncă pe care trebuie să o continuăm. Nu cred că este pentru nimeni o delăsare, nu cred că este pentru nimeni o invitaţie la euforie, ci semnarea tratatului de aderare, ieri, trebuie să fie pentru noi, aşa cum vă spuneam, încă un semnal foarte important că avem foarte mult de lucru şi că, pentru a fi în 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană şi pentru ca cetăţenii să beneficieze ca membri ai Uniunii Europene, trebuie să muncim foarte mult acum, la anul şi în anii care vin. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Urmează domnul deputat Horaţiu Dan Buzatu, Grupul parlamentar al PNL. Nu este în sală. Domnul deputat Cristian Buşoi. Poftiţi, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Cristian Silviu Buşoi: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Evenimentul semnării tratatului de aderare este şi subiectul scurtei mele declaraţii politice. Stimaţi colegi, Stimaţi reprezentanţi ai mass-media, Semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană reprezintă cu adevărat un eveniment istoric pentru ţara noastră, integrarea europeană fiind, fără să folosesc vorbe mari, unul din momentele cele mai importante ale istoriei noastre. Sigur că acest eveniment este nu numai un motiv de bucurie şi încredere pentru destinul european al ţării noastre, dar şi o încurajare fermă pentru continuarea reformelor, care trebuie în final să transforme societatea românească în una cu adevărat democratică, statul român într-un stat de drept şi economia românească într-o economie de piaţă concurenţială şi prosperă. Fac această declaraţie politică nu numai pentru a marca, în mod simbolic, ca şi tânăr politician care are onoarea de a face parte din Parlamentul ţării sale, acest moment istoric, ci şi pentru a sublinia răspunderea imensă pe care o avem până la 1 ianuarie 2007, data la care România ar trebui să devină membru al Uniunii Europene. Din acest moment, nu ne mai putem permite nici un derapaj, nici o întârziere de la punerea în aplicare a reformelor necesare integrării noastre. Parlamentul are datoria de a susţine politic toate acele măsuri ale Guvernului necesare îndeplinirii condiţiilor calendarului integrării. Guvernul are datoria de a pune în aplicare toate angajamentele luate în faţa oficialilor europeni. Iar societatea românească trebuie să înţeleagă că reformele impuse de integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană vor fi în final în beneficiul nostru, al tuturor cetăţenilor acestei ţări. Integrarea europeană este fără doar şi poate meritul românilor care au înţeles că România trebuie să aibă un destin european, al politicienilor responsabili din toate forţele politice care au militat sincer în toţi aceşti ani pentru integrarea europeană, fără a putea fi revendicată de una sau alta dintre forţele politice. Ţin însă să subliniez faptul că percepţia oficialilor din Parlamentul European sau din Comisia Europeană faţă de România s-a îmbunătăţit sensibil în ultimele luni. Am fost martor în Parlamentul European la dezbaterile dinaintea votului pentru aderarea României şi Bulgariei şi am ascultat aprecierile pozitive ale parlamentarilor europeni faţă de hotărârea Guvernului României de a pune în aplicare programele de reformă a administraţiei şi justiţiei, cât şi faţă de măsurile luate de Guvern în lupta anticorupţie. Reformele economice iniţiate de Guvernul condus de domnul Călin Popescu Tăriceanu se bucură, de asemenea, de aprecierea oficialilor europeni. Stimaţi colegi, Integrarea europeană este o dorinţă puternică a majorităţii covârşitoare a românilor şi va schimba viaţa noastră, a tuturor. Depinde acum doar de noi şi de voinţa noastră fermă de reformare, pentru ca acest vis să devină realitate la 1 ianuarie 2007. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PPRM, domnul deputat Mircea Purceld. Nu este în sală. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Petru Tărniceru. Nu este în sală. Domnul deputat Constantin Tămagă?
			Domnul Constantin Tămagă (din sală): Renunţ! Am dat-o în scris!
			Doamna Daniela Popa: Şi domnul deputat Ovidiu Brînzan. Nu este în sală. Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horaţiu Dan Buzatu. Nu este în sală. Domnul deputat Liviu Câmpan. Nu este în sală. Domnul deputat Cristian Adomniţei. Nu este în sală. Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Valentin Iliescu. Nu este prezent în sală.
			(Următoarele intervenţii ai fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)
			Domnul Gheorghe Chiper: Doresc, prin această declaraţie, să semnalez indiferenţa şi nepăsarea guvernanţilor faţă de problemele reale, deosebit de grave, cu care se confruntă zeci de mii de oameni, ca urmare a calamităţilor naturale manifestate de aproximativ două săptămâni în sud-vestul ţării. Concret, este vorba de precipitaţiile deosebit de abundente, căzute în ultima peroadă, care, concomitent cu topirea zăpezilor, au determinat, în zona amintită, debite istorice pe cursurile râurilor, neînregistrate până in prezent, care au provocat inundaţii catastrofale, dar şi băltiri pe zeci de mii de hectare, distrugeri de gospodării, pierderi de animale şi imense pagube materiale. În judeţul Arad, inundaţiile provocate de Mureş, Crişul Alb şi, în foarte mare măsură, de afluenţii acestora, au afectat peste 8.000 ha terenuri arabile, ocupate cu culturi sau ogoare, la care se adaugă zeci de mii de hectare cu băltiri, fără posibilităţi de evacuare, ceea ce a afectat culturile de cereale păioase şi face imposibilă încă mult timp însămânţarea culturilor, afectând decisiv producţia agricolă a acestui an. Au fost afectate drumuri naţionale şi judeţene în zona localităţilor Almaş, Behei, Cesusău, Milova, Bărzava şi altele. Mijloacele de transport public nu au mai circulat, afectând întreaga populaţie din zonă şi, în mod deosebit, elevii navetişti, care au fost nevoiţi să parcurgă, pe căi ocolite, pe jos, mulţi kilometri zilnic, pentru a frecventa cursurile şcolilor. Surprinzător, una din cele mai afectate localităţi ca urmare a calamităţilor este chiar municipiul Arad, şi nu din cauza revărsării Mureşului, cum ar fi tentat să creadă oricine, ci a imposibilităţii evacuării apelor pluviale acumulate ca urmare a lipsei sistemului de canalizare. În acest mod, au fost afectate peste 150 de locuinţe în cartierele Bujac, Şega şi Grădişte, în care canalizarea lipseşte sau este nefuncţională, rezolvarea căreia a constituit monedă electorală pentru câştigarea primăriei municipiului Arad de către PD. În aceste condiţii, este cu totul de neînţeles lipsa de interes, de preocupare sau chiar şi numai de participare afectivă faţă de necazurile oamenilor din partea reprezentanţilor Guvernului, în sensul de a se deplasa imediat în zonele afectate, şi nu după 10 zile, să constate problemele şi să stabilească ce este de făcut pentru a nu mai avea de suferit din astfel de fenomene. Cum se poate caracteriza atitudinea ministrului mediului şi apelor care, ştiind situaţia din ţară, a preferat să plece în voiaj, în vestul Europei, fără griji şi probleme? Cum poate fi caracterizată poziţia primului ministru, care a aprobat o asemenea plecare, când în ţară sunt astfel de probleme? Ca să nu mai spunem că delegaţia României la manifestările de semnare a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, conform mass-media, este formată din circa 60 de persoane, în timp ce Bulgaria s-a limitat la 7 persoane? Din banii cheltuiţi puteau fi ajutaţi sinistraţii. Am convingerea că electoratul va înţelege foarte curând că nu a votat ce trebuia să voteze şi va reacţiona în consecinţă.
			Domnul Dan Horaţiu Buzatu: "Semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, o zi istorică pentru România" Documentul semnat ieri, 25 aprilie 2005, de către Preşedintele României, Traian Băsescu, împreună cu primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu, ministrul de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, şi negociatorul şef al României cu Uniunea Europeană, Leonard Orban, va influenţa decisiv şi ireversibil istoria ţării noastre. Deschiderea porţilor Uniunii Europene este meritul poporului român. În acelaşi timp, este un rezultat al asumării eforturilor şi sacrificiilor necesare pentru împlinirea unui vis de decenii. Din păcate, lipsa voinţei politice şi indecizia ne-a făcut să pierdem timp, să rătăcim în tranziţie. De data aceasta, nu am mai ratat şansa istorică oferită. Votul acordat în favoarea aderării României de către Parlamentul European la data de 13 aprilie 2005 a reprezentat un cec în alb pe care actuala administraţie de la Bucureşti l-a primit pentru realizările de până în prezent, dar mai ales pentru asumarea responsabilităţii de a repara erorile săvârşite în anii fostei guvernări. Este adevărat, următorii paşi pe care trebuie să-i facem până la obţinerea statutului de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene sunt extrem de importanţi. Justiţia, nivelul corupţiei şi modernizarea administraţiei rămân probleme la care, împreună, va trebui să găsim soluţii. Reforma sistemului judiciar este o prioritate. Cetăţenii României sunt primii care resimt tarele unui sistem viciat de influenţa politicului, cei mai mulţi dintre aceştia având sentimentul că trăiesc într-o ţară în care actul de justiţie este dirijat în beneficiul unor adevărate clanuri politice, dominate de interese obscure. Amintesc aici "stenogramele ruşinii" de la şedinţele PSD, penibile şi chiar penale aş putea spune, unde dosarele adversarilor politici erau "negociate". Doamna senator Rodica Stănoiu are suficiente motive pentru a privi cu jenă la perioada în care a fost ministru al justiţiei. Guvernul Năstase nu a făcut altceva decât să ridice fenomenul corupţiei la rag de etalon în Europa, acest lucru fiind menţionat în rapoartele de ţară. Gravele cazuri de corupţie din administraţie, semnalate cu insistenţă de mass-media, au fost ignorate, trecându-se cu vederea repetatele încălcări ale legii de către clientela de partid. Aceste lucruri s-au întâmplat în timp ce structurile administrative erau supuse unei politizări furibunde încă de la începutul guvernării PSD şi până în ultimele zile, când fosta putere a fost măturată de către Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL-PD. Culmea, în ciuda acestui adevăr dureros, reprezentanţii fostului partid de guvernământ au mai avut tupeul de a striga "Hoţii!" într-o moţiune eşuată. A fost spre binele României că electoratul a decis că o schimbare politică radicală poate elimina riscul blocării drumului către UE. Sunt convins că angajamentele asumate vor fi respectate iar data de 1 ianuarie 2007 va însemna o împlinire a eforturilor de până acum şi, mai ales, a celor din perioada care ne mai desparte de acea dată. Dacă la 11 februarie 1945 am fost vânduţi la Ialta, acum, după semnarea în Luxemburg a Tratatului de aderare, România a fost răscumpărată de către Europa. Istoria ne-a făcut dreptate.
			Domnul Dan Mihai Marian: Declaraţie politică: "Aderarea României la UE şi câinii fără stăpân" Stimaţi colegi deputaţi, probabil, majoritatea dintre dumneavoastră vor susţine declaraţii politice care să marcheze semnificaţia deosebită a semnării Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Acest lucru reprezintă o iniţiativă politică demnă de toată lauda. Însă, eu aş dori să vă aduc în atenţie câteva aspecte privind modul în care unii primari din judeţul Vaslui înţeleg să se comporte cu cetăţenii care nu împărtăşesc opiniile lor privind administrarea treburilor locale. În legislatura trecută, cât s-a aflat la putere, PSD a demarat o amplă campanie de racolare a primarilor opoziţiei prin intimidări şi ameninţări de tot felul, constrângeri financiare şi presiuni politice. PSD a reuşit să racoleze într-un singur an 534 de primari din municipii, oraşe şi comune. Dacă în 2000, PSD avea 35,5 % din numărul total al primarilor, în iunie 2001 ponderea acestora a ajuns la 53,6 %, iar în anul 2003 la 64, 4 %. PSD a câştigat în 2000 alegerile pentru funcţia de primar în 1050 de localităţi şi a ajuns în 2003 să conducă 1947, dublu faţă de 2000. În legislatura prezentă, nemaiavând pârghiile politice şi administrative de ameninţare şi şantaj, unii baroni locali ai PSD, cum sunt şi cei din judeţul Vaslui, îşi încurajează aleşii locali să acţioneze represiv împotriva cetăţenilor care îndrăznesc să le conteste modul de administrare a comunei sau, pur şi simplu, au păreri diferite. În comuna Hoceni, primarul PSD a depăşit de mult limitele bunului simţ. În loc să-şi pună probleme de genul cum va afecta aderarea României la UE situaţia gospodăriilor individuale bazate pe producţie de subzistenţă, aceasta fugăreşte opozanţii politici cu maşina, mută stâlpii de electricitate din faţa caselor celor care simpatizează cu Alianţa D.A. PNL-PD, trimite bileţele anonime în care îi ameninţă pe cei pe care îi bănuieşte că au votat cu adversarii săi politici la alegerile din 2004. Acest primar care se manifestă de parcă ar fi un câine fără stăpân a instituit de capul lui şi o taxă de salubritate pe care o foloseşte pentru a-şi intimida adversarii. Celor care îşi transportă gunoiul menajer cu atelajele proprii le deversează gunoi în faţa porţii, după care îi amendează. Când nu se află în comunele pe care le conduc, aceşti primari ai PSD, în cârdăşie cu cei ai PPRM, toacă banii contribuabililor pe tot felul de deplasări în străinătate sub oblăduirea preşedintelui CJ Vaslui, Corneliu Bichineţ, şi a vicepreşedintelui, Dumitru Buzatu, chipurile pentru a se instrui în materie de administraţie publică locală. În tot acest timp, la Biroul meu parlamentar sosesc tot felul de sesizări, plângeri şi petiţii ale cetăţenilor nemulţumiţi de atitudinea acestor primari. Sper că noua conducere a PSD, care nu mai pridideşte în a-şi afirma ataşamentul faţă de valorile europene, să ia atitudine faţă de astfel de abuzuri şi să-i sancţioneze pe toţi cei care fac parte din propriul partid şi care se comportă precum câinii fără stăpân. Sunt sigur că puteţi face acest lucru. Sunteţi un partid de mase şi care, ca orice astfel de partid, aveţi o ierarhie de fier care controlează foarte eficient structurile locale. Prin urmare, vă rog să utilizaţi posibilităţile coercitive oferite de propria ierarhie de partid în direcţia civilizării şi democratizării comportamentului politic şi a practicilor administrative aberante ale propriilor aleşi care nu pricep că suntem în anul de graţie 2005, an în care România face un pas decisiv spre aderarea sa la Uniunea Europeană.
			Domnul Gheorghe Dragomir: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Săptămâna trecută, două evenimente majore privind societatea românească mi-au stârnit interesul şi totodată indignarea. Primul se referea la felul cum suntem noi, românii, priviţi de o parte a opiniei publice occidentale din momentul acceptării de către Parlamentul European a procedurilor de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană. Manifestări xenofobe sau critici dure reflectate în cotidiene europene au trezit un resentiment la adresa imigranţilor şi naţiunii române. Pentru a vă lămuri asupra acestei chestiuni, doresc să vă amintesc faptul că, în ultima vreme a apărut un site anti-românesc care promovează injurii la adresa modului de navigare pe internet a cetăţenilor români. De asemenea, în discotecile din Spania se ascultă melodii cu caracter rasist, îndreptate atât asupra cetăţenilor români care lucrează în această ţară, cât şi asupra naţiunii române, ca "principală vinovată" pentru existenţa acestor imigranţi. În mass-media, capul de afiş l-a deţinut cotidianul german "Der Spiegel", care a criticat în termeni destul de părtinitori şi nedrepţi aderarea României la structurile europene, specificând că ţara noastră nu este suficient de pregătită pentru integrare. Modul de abordare al cotidianului german privind România ne inoculează imaginea unei ţări din lumea a treia, coruptă şi săracă, ceea ce nu corespunde realităţilor româneşti. În acest sens, propun să luăm în considerare atât comentariile care apar la adresa cetăţenilor români, cît şi a României ca stat european, şi să sugerăm forurilor europene să ia atitudine faţă de reacţiile denigratoare apărute în presa din unele ţări occidentale ("Der Spiegel" sau comentariile din site-ul web www.antiromanian.org). Al doilea eveniment se referă la alegerile din Partidul Social Democrat. Delegaţii la Congresul acestui partid l-au desemnat pe domnul Mircea Geoană în funcţia de preşedinte. În acest sens, s-a făcut un prim pas spre reformarea imaginii fostului partid de guvernământ. Sperăm ca această schimbare să nu fie o minune care să ţină doar trei zile. Să nu uităm că celelalte două funcţii de conducere sunt deţinuite de persoane controversate ale istoriei social-democraţilor. În fruntea PSD se află totuşi şi persoane care au fost şi în vechea conducere, cum ar fi Adrian Năstase sau Miron Mitrea, ceea ce pune un mare semn de întrebare asupra reformării principalului partid de opoziţie. Cred însă că, în noua formulă de conducere, PSD ar trebui să dovedească faptul că este un partid social-democrat european, nu doar în formă ci şi în fond, şi să înveţe să aibă o atitudine pozitivă la adresa actualei puteri. Sper ca împreună cu noul preşedinte, PSD să facă în Parlamentul României o opoziţie constructivă, necesară atât aplicării reformelor iniţiate de Guvernul Tăriceanu, cât şi respectării cerinţelor de integrare europeană.
			Domnul Dorinel Ursărescu: Din păcate, nu putem să nu observăm faptul că în România mai există încă mult de lucru în sistemul judiciar. Există încă magistraţi şi procurori instruiţi în purul stil comunist, obedienţi, capete plecate, microbi ai acestui sistem, persoane care nu sunt deloc oarbe precum justiţia şi au capacitatea de a înclina balanţa în partea corupţiei. Tribunalele şi judecătoriile din ţară funcţionează precum nişte SRL-uri din care libertatea şi dreptatea se cumpără ca la piaţă. Din păcate, are de pierdut dreptatea şi cred că, în cea mai mare măsură, au de pierdut oamenii, cetăţenii, cei care se lovesc de interesele unora care împart dreptatea cu telefonul într-o mână şi cu cealaltă îndreptată în mod subtil către buzunare. Reforma din sistemul judiciar ne-a pus cele mai mari probleme şi în cazul aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, clauza de salvgardare putând fi activă în cazul nerespectării obligaţiilor asumate în procesul de negociere la acest capitol. Astfel, trebuie salutată iniţiativa Ministerului Justiţiei de a nu face nici un pas înapoi în lupta pentru curăţarea sistemului justiţiei, pentru o justiţie eficientă şi, implicit, pentru reducerea nivelului corupţiei, în special cel de la nivel înalt, corupţie ce a afectat din plin sistemul justiţiei româneşti şi a îngreunat reforma sa. Strategia de reformă în justiţie, concepută de actualul Guvern, urmăreşte realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient. Aceasta implică restructurarea instituţională, reformarea mentalităţilor care stau la baza funcţionării sistemului actual, precum şi eforturi financiare care trebuie asumate. Fiecare acţiune cuprinsă în prezenta strategie urmăreşte consolidarea statului de drept şi a supremaţiei legii, obţinerea independenţei puterii judecătoreşti, adoptarea celor mai bune practici europene legate de funcţionarea sistemului judiciar, crearea premiselor cooperării judiciare pentru integrarea în spaţiul european de libertate, securitate şi justiţie. Putem afirma cu tărie că adevărata reformă a sistemului judiciar a început şi va continua, mai ales în condiţiile semnării Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană şi a pericolului activării clauzei de salvgardare, ce stă precum sabia lui Zamolxis deasupra capului României. Modificările propuse de doamna ministru Monica Macovei pot asigura independenţa reală a judecătorilor şi procurorilor, consolidând statutul şi rolul acestora. Se vor crea astfel condiţii pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor tineri ca vârstă şi spirit şi numirea lor în funcţii de conducere prin concurs. Sperăm ca, măcar în ceasul al doisprezecelea, să se conştientizeze faptul că orice pas greşit în domeniul justiţiei şi afacerilor interne ar putea afecta integrarea României în Uniunea Europeană. În acelaşi timp, o singură persoană nu poate răzbate şi reforma un sistem caracterizat de corupţie. Pe lângă sprijinul necondiţionat acordat de către Guvern, doamna Monica Macovei are nevoie şi de sprijin parlamentar.
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu: La aproape o lună de la răpirea celor trei jurnalişti români în Irak, Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, avem de a face cu un termen limită. Răul care, speram să nu se producă, a avut loc. Iată că jurnaliştii români luaţi ostatici au un preţ - şi nu oricare - ci chiar viaţa lor. Dacă mai era nevoie, fidel politicii sale pacifiste de neimplicare a trupelor militare româneşti în afara graniţelor statului român, PPRM cere retragerea imediată a soldaţilor din Irak. În aceste zile, discursurile politice lipsite de conţinut ale domnului preşedinte Traian Băsescu nu mai reprezintă o garanţie a securităţii. Astfel, pledoarii pentru axe care să cuprindă diferite capitale ale unor state ori teorii geopolitice nu mai au nici o valoare în faţa recentelor sondaje de opinie date publicităţii. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor ţări europene, majoritatea românilor nu este de acord cu agresiunea asupra Irak-ului şi nici cu prezenţa trupelor româneşti pe teritoriul acestui stat. Dacă actualul preşedinte al României îşi permite să ignore sondajele de opinie îl invităm să acorde puţină atenţie şi celor care încearcă să se facă auziţi. În aceste zile, mii de români ies în stradă în semn de solidaritate cu jurnaliştii răpiţi. Oare preşedintele îşi va permite să păstreze o tăcere suspectă, ca de altfel pe toată durata celor 30 de zile de la răpire, sau va acţiona? Eu refuz să cred că, acum, mai există vreun cetăţean român, fie el chiar şi preşedinte de stat, care să nu realizeze gravitatea situaţiei şi să nu îşi dorească să-i vadă acasă pe conaţionalii lor răpiţi. În final, nu ne rămâne decât să întrebăm, parafrazând un important jurnalist al zilelor noastre: "Ce mama dracului căutăm noi în Irak?"
			Domnul Petre Popeangă: Domnilor colegi, A vorbi în Parlamentul României pe tema sărăciei în care se zbate majoritatea populaţiei ţării este unul dintre cele mai triste demersuri pe care le pot face dar, din păcate, nu am soluţii alternative. Pretutindeni în lume, grija pentru ocrotirea vârstnicilor, de a le asigura o existenţă liniştită şi un trai decent, a depăşit dimensiunile vieţii politice şi a intrat în conştiinţa naţională. Guvernele tuturor ţărilor dezvoltate acordă prioritate problemelor cu care se confruntă persoanele de vârsta a treia în scopul îmbunătăţirii continue, sub toate aspectele, a condiţiilor de viaţă a acestora. Din păcate, în România, în ciuda multitudinii problemelor cu care se confruntă astăzi vârstnicii, a faptului că prin complexitatea şi gravitatea lor, toate aceste probleme rămân în continuare cu statut de perenitate, forurile decizionale, în special structurile guvernamentale, manifestă o inadmisibilă şi condamnabilă indiferenţă faţă de o abordare constructivă a fenomenului de sărăcie a acestei categorii sociale. În una din săptămânile trecute, reprezentanţi ai Comitetului Consiliului Vârstnicilor Gorj au prezentat parlamentarilor gorjeni unele dintre gravele probleme cu care se confruntă, insistând, în special, pe lipsa surselor minime necesare unui trai decent, lipsa din farmacii a medicamentelor gratuite şi compensate, modul selectiv de recalculare a pensiilor ş.a. Pensionarii gorjeni au solicitat parlamentarilor sprijin pentru amendarea unor articole din Ordonanţa de urgenţă nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor, care să permită menţinerea nomenclatorului medicamentelor de uz uman existent în luna decembrie 2004 şi compensarea medicamentelor cu 90%, aşa cum a fost stabilit prin Decizia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 391/4 august 2004. S-a mai solicitat, de asemenea, descentralizarea unor servicii socio-medicale pentru vârstnici, suplimentarea locurilor în instituţiile şi căminele de asistenţă socială şi de bătrâni şi, nu în ultimul rând, indexarea pensiilor cu 7 % pe anul 2005, conform prevederilor art. 81 din Legea nr. 19/2000. Dacă situaţia socială a pensionarilor nu se va schimba, vom asista, în premieră după 1989, la mitinguri şi marşuri de protest ale acestora, adevărate manifestări ale umilinţei, ale disperării şi neputinţei umane. Ce poate fi mai trist decât să-ţi vezi părinţii, foştii dascăli, conducătorii de structuri economice sau militare, mâhniţi şi umiliţi că nimeni nu le ascultă păsurile, nevoiţi să organizeze acţiuni de protest pentru a supravieţui? Până mai ieri, făuritori de bunuri materiale sau creatori de valori spirituale, pensionarii reprezintă, în prezent, categoria socială cea mai grav afectată, victime ale politicii pronunţate de toate structurile aflate la putere. Pentru ei, pensionarii, nu numai viaţa, dar şi moartea a devenit un lux mult prea costisitor. Pensia medie reprezintă, astăzi, doar 35 % din venitul mediu salarial, adică, mult mai puţin decât un minim necesar. Pensionarii, care renunţaseră de mai multă vreme la achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată, şi-au diminuat treptat, până la eliminare, cheltuielile pentru nevoile spirituale, spectacole, filme, ziare şi cărţi, limitând la strictul necesar cheltuielile pentru nevoile zilnice: alimente, medicamente, îmbrăcăminte şi încălţăminte. În faţa umilinţei şi mizeriei în care îşi duc viaţa milioane de astfel de cetăţeni din România am obligaţia morală să adresez tuturor parlamentarilor rugămintea de a ne uni eforturile, gândurile şi sentimentele pentru salvarea acestui segment al populaţiei de spectrul sărăciei. Sunt necesare măsuri care să amelioreze viaţa tuturor categoriilor de pensionari, de stat sau a celor din rândurile ţărănimii, militari şi alte categorii, oameni care au crezut şi, poate, mai cred încă în promisiunile făcute atât în campania electorală, cât şi după fiecare schimbare de guverne. Lipsa unei strategii economice gândită pe termen lung, bazată pe un suport tehnic real şi o analiză temeinică au avut ca finalitate apariţia nonperformanţelor economice în toate domeniile, cu efecte negative şi asupra nivelului de trai al pensionarilor. Declaraţia politică de astăzi se doreşte a fi un semnal de alarmă faţă de o situaţie extrem de gravă şi trebuie înţeleasă ca un demers adresat guvernanţilor, pentru a le reaminti obligaţia respectării promisiunilor preelectorale, pe baza cărora au ajuns la putere şi, necesitatea punerii în practică a acestora.
			Domnul Dumitru Avram: Din 1978, când a fost pusă în funcţiune, Uzina de valorificare a cenuşilor de pirită din Turnu Măgurele, unitate recunoscută pentru performanţele realizate în ceea ce priveşte concentratele de aur, argint şi cupru provenite din aceste deşeuri, singura de acest fel din Europa, a salvat oraşul de prezenţa sufocantă a aproape 3 milioane tone cenuşi de pirită produse în cele 4 linii de acid sulfuric ale Combinatului Chimic din localitate. Aceste cantităţi ar fi sufocat pur şi simplu malul stâng al Dunării şi ar fi secat pământul, scoţând din circuitul productiv toate suprafeţele de teren acoperite de asemenea deşeuri deosebit de periculoase. Prin prelucrarea lor au fost produse 2,1 milioane tone minereu de fier sub formă de pelete, 4800 tone de cupru, 1800 tone zinc, 1400 kg aur şi 145000 kg argint. Acum, când în imediata vecinătate se fac pregătiri pentru noua linie de feribot ce va lega peste 16 luni Turnu Măgurele de localitatea bulgară Nikopole, merită reamintit că această uzină se află la un moment de răscruce, cu personalul disponibilizat în proporţie de 80 la sută (din cei aproape 500 de angajaţi au mai rămas vreo 80), nemaiputându-se bucura de subvenţiile acordate de la bugetul de stat. Cele 83 de miliarde prevăzute au fost blocate de Consiliul Concurenţei, aducându-se drept argument anumite prevederi ale UE, care în nici un caz nu credem că încurajează poluarea. În situaţii similare se află localitatea Valea Călugărească, cu o "bombă" de 3 milioane tone cenuşi de pirită, împrăştiate pe vreo 20 de hectare, şi Năvodari, Constanţa, cu 2 milioane tone, cărora li se adaugă cele 600.000 de tone rămase în uzina de la Turnu Măgurele. Ca să nu mai vorbim de faptul că o parte din fabricile din ţară folosesc cenuşi de pirită în reţeta preparării cimentului, deşi acestea conţin în ele arseniu. La Turnu Măgurele, se aplică cea mai eficientă tehnologie, KOWA-SEIKO, pentru prelucarea cenuşilor de pirită. Uzina se află la cea de-a treia tentativă de privatizare, dar n-a reuşit să trezească decât interesul celor care i-au înlocuit pe geambaşii de cai de altădată de prin Vlaşca. Dacă nu vor fi rezolvate astfel de probleme, iar autorităţile locale şi ministrul de resort se vor situa la distanţă de ghemurile birocraţiei şi adierea prafului de pirită, riscăm să compromitem frumosul gând despre colaborarea română-bulgară, exprimat de premierul Simeon de Saxa-Coburg-Ghota, cu ocazia inaugurării lucrărilor pentru noua linie de feribot care va lega cele două maluri ale Dunării. Aşteptăm un răspuns urgent în acest sens de la doamna Sulfina Barbu, ministrul mediului şi gospodăririi apelor. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Ioan Aurel Rus: Un punct de vedere Domnule preşedinte, Doamnelor si domnilor colegi, Deşi abia ajuns la putere, "patrulaterul negru" nu se dezminte. Ofensiva împotriva muncitorilor, concretizată prin schimbarea Codului muncii, îi transformă pe cei care muncesc în simple unelte cuvântătoare cu drepturi restrânse, la discreţia patronilor. Drepturile şi libertăţile democratice, în acceptul reglementărilor internaţionale, sunt ca şi inexistente, având în vedere faptul că acţiunile sindicatelor nu favorizează sau îmbunătăţesc situaţia muncitorilor. Aici ne izbim de o mare dilemă: cine îi apără pe aceşti oropsiţi ai soartei? Liberalii? În nici un caz! Pediştii, care după firmă aparţin stîngii, dar în fond nu au nimic comun cu această parte a societăţii? Puriştii? Udemeriştii?... Aş! Pentru a putea demonstra ipocrizia şi fariseismul celor de la putere, manifestate prin sloganuri despre drepturile şi libertăţile democratice, facem apel la ceea ce se numeşte Declaraţia universală a drepturilor omului. În conţinutul acesteia, la articolul 23 se stipulează: dreptul la muncă a oricărei persoane, la alegerea muncii sale, condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă cât şi ocrotirea împotriva şomajului, precum şi salariu egal la muncă egală. O importanţă deosebită o are punctul 3, care întăreşte ideea că: "orice om care munceşte are dreptul la o retribuţie echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale o existenţă conformă cu demnitatea umană, şi completată la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială". Un aspect deosebit de important îl constituie dreptul muncitorului de a-şi apăra interesele prin intermediul sindicatelor, a căror menire nu este aceea de a se transforma în anexe ale unor partide politice sau ale patronilor. Deşi generoasa declaraţie este mai mereu pe buzele tuturor, este atât de departe de realitatea din ţara noastră. În acest sens, putem aduce ca argument conţinutul alineatului 1 al articolului 25: "orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare...etc." Iată o scurtă incursiune asupra a ceea ce au reprezentat unele partide în istoria României, a raporturilor sale cu cei ce muncesc, a drepturilor democratice despre care vorbesc. In 1924, în spiritul unei false democraţii existente în perioada interbelică, este interzis P.C.R. printr-o ordonanţă militară. Dar ce ne facem cu aşa zisa "Lege Mârzescu" din luna decembrie a aceluiaşi an? Sub falsa aparenţă a reprimării unor infracţiuni ce vizau ordinea publică, aceasta califica delictele politice ca fiind de drept comun, ajungându-se astfel la un fetiş al democraţiei. O situaţie similară s-a întâmplat în perioada guvernării C.D.R. din 1996-2000, dar şi toate guvernările post decembriste. Cu certitudine, beneficiarii aşa numitei revoluţii din decembrie 1989 nu sunt altceva decât o mafie politică comunistă, în simbioză perfectă cu alta ţigănească, subordonând statul român din toate punctele de vedere: politic, economic, administrativ etc... Declaraţia universală a drepturilor omului ar trebui să stea permanent în atenţia celor care conduc destinele statelor şi ale oamenilor. Legile pe care le adoptă un stat cu pretenţii democratice de respectare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti trebuie să respecte normele prevăzute. În caz contrar, pot apărea fenomene sociale haotice sau organizate împotriva patronilor, a legislaţiei statale, a însăşi ordinii instituite în stat, a guvernelor. In acest context, cel de-al doilea considerent principal din cele 7 stipulate în motivarea "Declaraţiei" face apel la: "făurirea unei lumi în care fiinţele umane să fie eliberate de teamă şi de mizerie, proclamată drept cea mai mare aspiraţie a oamenilor." Un al treilea considerent, prevăzut în acest document adoptat de O.N.U în 1948, dispune exact ceea ce calcă în picioare P.N.L., dar şi P.D.: "considerăm că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă la revoltă, ca soluţie extremă, împotriva tiraniei şi asupririi". Fără nici o intenţie de rea-credinţă, fără o interpretare altfel decât în spiritul şi litera "Declaraţiei", din enunţul celui de-al treilea considerent se înţelege că are dreptul la revoltă cel supus asupririi sau tiraniei. Faptul că atît liberalii, cât şi pediştii români au înclinaţii spre asuprire şi represiune, ne-o dovedesc cele întîmplate la Stoeneşti în perioada guvernării C.D.R., din care făceau parte aceleaşi partide politice, cu diferenţa că P.N.Ţ.C.D. a fost înlocuit cu P.U.R. Un lucru este cert: pentru a putea supravieţui perioadei actuale, cu sindicate fără nici o relevanţă, legi care îngreunează viaţa pe zi ce trece, ceea ce a mai rămas din fosta clasă muncitoare va trebui să se organizeze. Va trebuie să opteze, în mod legal, pentru o formaţiune politică care să-i apere interesele. Cu siguranţă spre un partid muncitoresc din care să facă parte atât intelectualii, cât şi ţărănimea, mai clar spus, cei care îşi cîştigă existenţa prin muncă. Acesta se numeşte P.P.R.M. şi acţionează ca o formă de apărare a dreptului la viaţă, la un trai demn, aşa cum prevede "Declaraţia". Articolul 15, alineatul 1 din "Carta drepturilor omului", elaborată de Uniunea Europeană, precizează: "toată lumea are dreptul la muncă şi de a urma o ocupaţie aleasă de bunăvoie şi acceptată." Deşi Carta cuprinde numeroase prevederi referitoare la om şi demnitatea lui, ne punem întrebarea câte dintre aceste drepturi vor fi cu adevărat respectate. Un lucru este cert: respectarea acestora va conduce la o societate armonizată. Insă în situaţia în care majoritatea populaţiei ţării trăieşte în sărăcie, tinerii părăsesc ţara pentru un cîştig consistent care să le asigure o viaţă mai bună, nu este greu de prevăzut viitorul României. Cum va putea România să se integreze în Uniunea Europeană, cu un grad de corupţie alarmant, cu o populaţie înfometată, cu cerşetori de toate soiurile?
			Domnul Mircea Ciopraga: Obiectul declaratiei: "Susţinerea pachetului de legi care reglementeaza proprietatea" Domnule presedinte, Doamnelor si domnilor deputaţi, România nu poate deveni cu adevărat o tara europeana fără a rezolva integral un capitol extrem de important şi, totodată, sensibil, pentru societatea românească, reprezentat de rezolvarea problemei proprietăţii. Pe rolul instanţelor din România există peste un milion de litigii în materie funciară şi alte sute de mii de litigii, în materie imobiliara. Aceste situaţii se datorează, în mod evident, reglementarilor legislative, ambigue sau neclare, adoptate pe parcursul perioadei de tranziţie, unele făcându-se în dezacord chiar cu bunul simţ în materie de proprietate. Reperul absolut în rezolvarea problemei proprietăţii ar fi trebuit să-l constituie standardele europene în materie de proprietate, care pune proprietatea la baza sistemelor de valori. A face referire la cine este vinovat pentru nerezolvarea, timp de 15 ani a proprietăţii, devine superfluu. Este motivul pentru care doresc astăzi să susţin în faţa dumneavoastră acţiunea Guvernului Tăriceanu, care s-a angajat, printr-un pachet de legi, să soluţioneze problema proprietăţii şi să restituie proprietarilor de drept imobilele şi terenurile preluate, în mod abuziv, de statul comunist. Această acţiune are o dublă conotaţie: una materială şi una de reparaţie morală faţă de cetăţenii cărora li s-a încălcat dreptul fundamental la proprietate. In pachet sunt incluse proiecte referitoare la legile fondului funciar, restituirea proprietăţilor imobiliare, cadastrul general, simplificarea procedurilor privind procesele funciare şi la dinamizarea circulaţiei juridice a terenurilor. Principiile care stau la baza pachetului de legi privind modificarea regimului proprietăţii sunt: regula restituirii în natură a tuturor imobilelor aflate în proprietatea statului la momentul adoptării legii; acordarea de despăgubiri juste şi echitabile; despăgubirile nu vor fi plafonate; interesele chiriaşilor nu vor fi afectate, cadrul legislativ privind protecţia chiriaşilor menţinându-se integral. Obiectivul - pilon în privinţa proprietăţii funciare este retrocedarea integrala, în natură, pe vechile amplasamente. Regula va fi retrocedarea în natură şi excepţia va fi despăgubirea în bani. Proiectul privitor la accelerarea proceselor are în vedere rezolvarea diferendelor existente pe rolul instanţelor de judecată, la ora actuală existând peste un milion de astfel de litigii. Principiile care stau la baza acestui pachet legislativ sunt de a face dreptate proprietarilor şi de a da valoare proprietăţii. Vă mulţumesc.
			Domnul Ovidiu Brînzan: Recentele inundaţii dramatice din ultimele zile, care au afectat judeţele din vestul ţării şi, în special Timişul, au demonstrat că actuala guvernare nu este pregătită să gestioneze o criză mai importantă. Guvernul îşi vede de alte activităţi, primul-ministru stă cu familia, ministerul mediului este ca şi inexistent, iar implicarea ministrului de, interne Vasile Blaga, singura eficientă, rămâne un gest izolat. La nivel local, în judeţul Timiş, comandamentul constituit pentru calamităţi are o activitate haotică care constă în plimbări nu în soluţii, căci pe primul plan se află certurile din interiorul alianţei, care nu ştie nici măcar cine sunt directorii numiţi în structurile locale care ar fi trebuit să intervină. Este nevoie în aceste momente grave de solidaritate în jurul familiilor afectate de inundaţiile devastatoare dar mai ales e nevoie de o acţiune coerentă a Guvernului Tăriceanu în sprijinul miilor de oameni rămaşi fără adăpost şi mijloace de trai. Solicităm de aceea primului-ministru, Guvernului şi prefecţilor din judeţele afectate elaborarea de urgenţă a unui plan de măsuri concrete precum şi identificarea resurselor financiare necesare familiilor afectate, gospodăriilor măturate de ape, dar şi refacerii infrastructurii distruse, poduri, diguri, drumuri, reţele de apă şi canalizare etc.
			Domnul Florin Iordache: 25 aprilie 2005, prima zi europeană pentru România. Luni, 25 aprilie 2005, în Luxemburg s-a semnat Tratatul care prevede aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 2007. Iată că la 10 ani de la depunerea cererii privind acceptarea României la marea familie europeană, prin efortul conjugat al întregii clase politice şi cu sprijinul necondiţionat al populaţiei, visul a devenit realitate. Ne aşteaptă o perioadă dificilă când acest tratat va fi ratificat de Parlamentele celor 25 de state membre ale U.E., iar în România trebuie continuată reforma şi respectate condiţiile din cele 30 de capitole care privesc integrarea. Tratatul privind aderarea României şi Bulgariei cuprinde angajamentele celor două state privind compatibilitatea economică şi legislativă cu cea a Uniunii Europene. Chiar dacă o perioadă va fi mai greu, numai în Uniunea Europeană este singurul loc unde România trebuie să se găsească. Pentru viitorul copiilor noştri nu trebuie să precupeţim nici un efort, astfel încât la 1 ianuarie 2007, România să devină membru cu drepturi depline al Uniunii Europene
			Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, De vineri dimineaţa, din momentul în care rezultatul scrutinului pentru alegerea preşedintelui PSD a consfinţit ieşirea din scenă a domnului Ion Iliescu, automat, conducerea aleasă a fostului partid de guvernământ a proclamat victoria reformei în partid. O parte din mass-media a ţinut isonul acestor declaraţii. Daţi-mi voie să consider că nu se poate vorbi de reformă. Dacă privim lista celor aleşi în conducerea PSD, nu observăm decât un singur nume nou: cel al primăriţei din Sighet, Eugenia Godja, intrată pe cel de-al treilea loc rezervat pentru femei la nivelul vicepreşedinţilor. În rest, pe cine întâlnim? Opt foşti miniştri şi premierul unui guvern care numai în 2004 au sacrificat, din raţiuni electorale, problemele legate de integrarea în Uniunea Europeană şi au contribuit din plin la decizia UE de a introduce clauza de salvgardare. Cei doi foşti preşedinţi ai celor două Camere ale Parlamentului care au acceptat cu seninătate ca forul legiuitor al ţării să devină o anexă a Guvernului PSD. Un fost secretar de stat care nu a reuşit să salubrizeze serviciile către populaţie şi un fost consilier prezidenţial. Defilând la nivelul conducerii tot cu vechea şi mult criticata gardă, orice tentativă de reformă în PSD devine o noţiune pur teoretică. Sigur, s-ar putea ca o serie de oponenţi ai mei să-mi reproşeze faptul că nu iau în calcul că eminenţa cenuşie, Viorel Hrebenciuc, un "greu" ca Dan Ioan Popescu nu se regăsesc în echipa de conducere. Este adevărat. Dar absenţa lor se datorează scăderii numărului de vicepreşedinţi şi a jocurilor de culise din timpul congresului. Mai mult, privind pe scara ierarhică în jos, găsim în proporţie de 95% aceeaşi garnitură de baroni şi de satrapi locali despre care nici nu mai este rost să comentăm ceva. S-ar putea să fiu întrebat de ce sunt eu îngrijorat de cine conduce şi cum s-au desfăşurat alegerile din PSD. Am să explic care sunt motivele îngrijorării : pentru că suntem acum în postura unei ţări care trece pragul Europei şi nimănui nu-i este indiferent modul în care se comportă principalul partid de opoziţie. Pentru că nu doar cei de la Putere trebuie să se alinieze cerinţelor europene, ci şi reprezentanţii Opoziţiei. Şi mai am un motiv de (mare) îngrijorare. Este vorba de o afirmaţie din prima declaraţie a exministrului de externe, a învinsului din primul tur pentru primăria Capitalei, Mircea Geoană, adică a celui care scriptic a devenit preşedintele PSD, făcută la puţine minute după scrutin. "...vom face multe necazuri actualei puteri". Ce înseamnă acest lucru? Un prim semnal al reformei PSD? Nu! Este un semnal clar că şi în continuare PSD va pune în faţă interesele de partid în detrimentul interesului naţional. Puterii nu i se pot face necazuri. Necazuri i se pot face doar României. Şi, mai departe, totul se va răsfrânge asupra cetăţeanului. Pentru că, din dorinţa de a reveni la Putere, PSD este gata să sacrifice totul şi să facă orice necaz, repet, nu Puterii, ci României. Şi o astfel de declaraţie, fostul şef al diplomaţiei Române o face doar cu patru zile înainte de semnarea Tratatului de Aderare. Orice comentariu este de prisos. Iar în loc de post scriptum, tot liderii PSD au declarat că la ultimul Congres, au avut loc alegeri democrate, deci concluzionăm că în 10 ani la guvernare s-a aflat un partid nedemocratic. Vă mulţumesc.
			Domnul Cornel Popa: A venit momentul în care nu ne mai putem juca cu angajamentele în competiţia europeană. Pe lângă respectarea cotelor negociate de foştii guvernanţi, a calendarului de aderare, principalul pas făcut pe drumul integrării este trecerea de la pomenile electorale la investiţii. Acestea sunt măsuri mai mult decât necesare în vederea evitării perspectivei negre, pentru mulţi dintre întreprinzătorii agricoli, a închiderii porţilor după 1 ianuarie 2007. Situaţia celor peste 4 milioane de mici gospodării ţărăneşti aflate în pragul subzistenţei, respectiv transformarea gospodăriei ţărăneşti în fermă, este la momentul actual problema de fond a reformei agricole, fundamentul agriculturii de tip european fiind unul reprezentat prin exploataţiile familiale, şi nu prin fermele mari sau marile exploataţii promovate de PSD, care în final s-au dovedit a nu fi rezistente. În acest sens, vineri, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a făcut public faptul că legea creditului agricol pentru investiţii ar putea deveni operaţională în aproximativ două luni, ceea ce va constitui un puternic stimul în investiţiile agricole. După adoptarea actului normativ va urma organizarea unei licitaţii în vederea stabilirii instituţiei financiare, care va gestiona fondurile respective, valoarea totală a sumelor care vor fi alocate producătorilor agricoli din bugetul MAPDR, pentru acest an fiind de circa 1.000 miliarde de lei. Plafonul maxim pentru fiecare solicitant este de 50.000 euro, împrumuturile putând fi acordate pe o perioadă de până la 10 ani, iar beneficiarii având o serie de facilităţi, în care este inclusă şi o perioadă de graţie. Principalele sectoare pentru care se pot obţine credite sunt viticultura, creşterea animalelor şi cultivarea plantelor, cu condiţia ca solicitanţii să fie înregistraţi în registrul exploataţiilor agricole. Diminuarea importurilor, exploatarea potenţialului agricol în vederea recâştigării propriei pieţe constituie efectele dorite ale acestor măsuri întreprinse şi, totodată, o problemă de maximă importanţă a guvernării.
			Domnul Rareş Şerban Mănescu: Ieri, pentru România şi Bulgaria a fost o zi importantă, semnându-se la Luxemburg tratatele de aderare la Uniunea Europeană. Este un pas decisiv, care presupune o responsabilitate mult mai mare, în sensul reglementării în cele mai importante domenii în care România are lacune mari încă. Astfel, România va trebui să se pregătească intens în domeniul justiţiei, afacerilor interne şi concurenţei pentru a avea un rezultat final excelent în 2007. Trebuie să oferim Uniunii Europene ceea ce doreşte şi pentru acest lucru autorităţile române trebuie să-şi intensifice eforturile împotriva corupţiei şi să îşi reformeze sistemul judiciar. România încheie practic un contract prin care se angajează să respecte o serie de obligaţii care îi vor permite să intre în Uniune ca membru cu drepturi depline. Trebuie să fim conştienţi că data de aderare este stabilită pentru 1 ianuarie 2007, însă Comisia Europeană va monitoriza felul în care România se achită de obligaţiile asumate prin tratat, iar Parlamentul poate activa în caz de necesitate clauza de salvgardare. Eforturile pe care le face Parlamentul European şi Comisia Europeană nu pot înlocui eforturile pe care le facem noi. Uniunea Europeană se aşteaptă ca angajamentele asumate de România să fie ireversibile, cu efecte durabile şi să contribuie la modernizarea ţării. Trebuie să ne asumăm cu toată responsabilitatea concluziile finale ale raportului de ţară. In acest sens, Guvernul României a elaborat un Plan de măsuri prioritare pentru integrare europeană, în perioada noiembrie 2004 - decembrie 2005, pe care trebuie să îl urmăm în continuare, cu ajustările care se degajă din concluziile Raportului Moscovici. Cred că în aceste momente depinde numai de noi ca România să se reîntoarcă în Europa!
			Doamna Raluca Turcan: Ce avem de ascuns? România a semnat ieri la Luxemburg Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Este un moment important, pe care întreaga clasă politică îl salută şi care deschide României un nou orizont. Din păcate însă, nu întotdeauna acţiunile politice ale unora dintre membrii Legislativul României sunt în concordanţă cu entuziasmul lor declarat faţă de integrarea europeană. Am asistat săptămâna trecută la cea mai tristă reprezentaţie parlamentară din acest mandat: amputarea Legii privind controlul averii demnitarilor de către Camera superioară a Legislativului României. Prin votul exprimat, Senatul a reuşit să dea o gravă lovitură credibilităţii României în faţa Uniunii Europene, în cel mai important moment al parcursului nostru european. Integrarea nu este un angajament al primului-ministru, al ministrului justiţiei, al Guvernului, al unui partid politic sau al unui grup parlamentar. Este un obiectiv al României, care ar fi trebuit să unească întreaga clasă politică. Legea privind controlul averilor a creat, într-adevăr, solidaritate în Camera superioară a Parlamentului. A fost însă o solidaritate împotriva interesului României, împotriva transparenţei şi împotriva eliminării premiselor corupţiei. Câtă "responsabilitate" politică stă în acest gest? Corupţia nu se va auto-eradica! Ea nu va dispărea prin simple discursuri politice, ci prin măsuri precise, chiar dacă noi, demnitarii, suntem primii vizaţi. Actul normativ aprobat de Guvern pentru controlul averilor este o lege bună. Este o lege care ne face responsabili în faţa celor care ne-au votat, lucru cât se poate de firesc într-o democraţie. În scurt timp, vom fi chemaţi să ne pronunţăm asupra acestui proiect de act normativ. Vom avea de ales între a menţine legea la un nivel pur formal şi a o face cu adevărat eficientă. Dacă vrem să fim în Uniunea Europeană în 2007 şi dacă ne pasă cu adevărat de cei care ne-au trimis în Parlament, nu avem decât o singură opţiune: proiectul adoptat de Guvern, adică formulare mult mai extinse ale declaraţiilor de avere, care să pună la vedere atât patrimoniul demnitarilor, cât şi modul în care acesta a fost dobândit. Mai mult, legea trebuie să menţină răspunderea penală faţă de inexactitatea sau caracterul incomplet al declaraţiilor pentru că lipsa acestei prevederi lasă loc exact acelor "portiţe" de scăpare pe care dorim să le eliminăm. Fac apel la toţi colegii mei deputaţi, indiferent de partidul din care fac parte, să facă dovada că lupta împotriva corupţiei este mai mult decât un angajament verbal! Avem ocazia să arătăm acel tip de solidaritate pe care întreaga opinie publică îl aşteaptă de la clasa politică. Să dăm un vot pentru responsabilitate şi transparenţă, pentru că România are nevoie de această lege! În momentul în care am decis să ne asumăm o funcţie publică, am ştiut foarte bine că vom avea de dat seamă în faţa celor care ne-au votat, inclusiv în ceea ce priveşte patrimoniul pe care îl deţinem. Dacă am fi avut ceva de ascuns, atunci nu am fi optat pentru statutul de persoană publică. Ne aflăm însă în Parlamentul României şi a fost opţiunea noastră. Atunci, de ce să ne temem de o lege care ne obligă la corectitudine? Avem datoria să îndreptăm greşeală pe care au făcut-o colegii noştri pentru că România nu poate merge mai departe, ca ţară democratică în curs de aderare, cu o clasă politică ce nu vrea să răspundă în faţa nimănui şi care se teme de transparenţă.
			Domnul Relu Fenechiu: Subiectul acestei declaraţii politice - ultimele acţiuni ale preşedintelui director-general al postului public de televiziune - nu reprezintă o noutate. S-au pronunţat şi alţi colegi de-ai mei. Sunt însă dator să reiau dintr-un alt unghi acest subiect, pentru că se întâmplă un fenomen unic în raporturile dintre o instituţie publică şi organismul căruia îi este subordonată. După ce în toamnă am asistat stupefiat, în calitate de telespectator, la folosirea abuzivă de către dl. Valentin Nicolau a postului pe care îl conduce în răfuiala sa cu câţiva parlamentari, acum constat că numărul 1 din TVR recidivează. Şi o face exact în perioada în care ar trebui să fie imparţial, pentru că TVR se află sub anchetă parlamentară ca urmare a numeroaselor sesizări venite din interiorul postului public. De această dată, preşedintele director-general al TVR s-a răfuit cu membrii Comisiei parlamentare speciale de anchetă şi evaluare a activităţii TVR pe internet, prin intermediul site-ul oficial al instituţiei, inserând mai multe comunicate şi scrisori deschise prin care încerca să-i pună la punct pe aceştia. Mai mult, deşi această comisie a fost constituită printr-o hotărâre a Parlamentului României, iar regulamentul acestei comisii a fost decis de conducerea tuturor partidelor parlamentare şi aprobat de Birourile permanente ale celor două Camere, dl. Nicolau printr-o primă scrisoare deschisă sugera el modul în care să se facă audierile, considerând că cei 15 senatori şi deputaţi din toate formaţiunile parlamentare nu pot asigura transparenţa audierilor. Stau şi mă întreb dacă nu cumva dl. Nicolau are obiecţii privind şi transparenţa parlamentară atunci când a fost votat de către senatori şi deputaţi în Consiliul de Administraţie al TVR. Dlui Nicolau nu i-a fost îndeajuns internetul. Unul sau două dintre comunicatele maliţioase ale TVR au fost publicate în regim de publicitate în două sau trei cotidiene centrale. Îmi pun şi vă pun şi dumneavoastră următoarea întrebare: de când şi în ce ţară se mai întâmplă aşa ceva, şi anume ca un Parlament sau un grup de parlamentari să fie tras la răspundere chiar de către cei care se află sub controlul acestuia. Pentru a nu genera vreo confuzie, atrag atenţia că una este să critici, într-o ştire sau într-un reportaj, activitatea parlamentară - adică un fapt normal de presă, şi alta este să conteşti prin comunicate publice unele decizii şi hotărâri cu putere de lege care pun în aplicare controlul parlamentar, control stipulat şi de Constituţie. Pentru a vă face o imagine privind tonul comunicatelor, am să vă reproduc un citat - atenţie, dintre cele mai inofensive - dintr-un comunicat al TVR: "Afirmaţia doamnei Raluca Turcan referitoare la «necesitatea de a identifica urgent soluţii pentru ca mandatul SRR şi SRTv să fie îndeplinit în conformitate cu cerinţele şi aşteptările cetăţenilor» este un nou exemplu de antepronunţare". Cred că numai cine este de rea credinţă poate afirma că exprimarea dnei Turcan seamănă cu o antepronunţare. Nu vreau să spun mai multe, pentru că aştept rezultatele comisiei de anchetă. Am şi un Post-Scriptum. Nu numai Parlamentul este criticat pe internet, ci şi Ministerul Finanţelor. De ce? Pentru că a îndrăznit să reducă o serie din alocaţiile TVR, ţinând cont că postul public a anunţat un profit copios. Redau un pasaj din atacul la adresa Ministerului: "Memorandumul propus de către Ministerul Finanţelor Publice conţine neadevăruri. Însăşi argumentaţia, care spune că propunerea «urmăreşte să obţină o gestionare mai bună a banului public prin cointeresarea celor două instituţii», este falsă. Măsura propusă pare a fi o dovadă a incapacităţii Ministerului Finanţelor Publice de a găsi surse viabile pentru a echilibra bugetul statului, apelând astfel la soluţii disperate..." Stimaţi colegi, vă las pe dumneavoastră să comentaţi limbajul folosit în comunicatul TVR.
			Domnul Romică Andreica: "Tovarăşilor de la PSD" Aş dori să îmi încep prezenta declaraţie politică cu un mesaj de condoleanţe pentru familia parlamentarului de Suceava, Octav Cozmâncă, cu atât mai mult cu cât acum suntem în Săptămâna mare şi se cuvine să fim solidari cu necazurile celorlalţi. Prezenta mea declaraţie politică se referă la acuzele aduse de doamna deputat PSD Mirela Adomnicăi, acuze aduse domnului ministru Gheorghe Flutur, conform cărora domnul ministru ar fi cerut prefectului să treacă la verificarea firmelor membrilor PSD. Aş dori să o informez pe doamna deputat că şi subsemnatul eram prezent în sală în momentul în care domnul ministru a cerut prefectului să verifice monopolul firmelor membrilor PSD. În mod evident, verificarea monopolului creat de anumite firme implică verificarea modului de dobândire a unei lucrări de execuţie, de recepţie, precum şi o verificare contabilă a respectivelor firme. Faptul că a existat un monopol al firmelor membrilor PSD este vizibil şi aş dori să dau exemplul firmei VASTAR Fălticeni, ce a efectuat toate lucrările de construcţii şi amenajări ale instituţiilor bugetare (primării, şcoli, cămine culturale) de pe raza municipiului Fălticeni. Această firmă, care până în anul 2000 se ocupa de prepararea produselor din carne, a început din acest an să efectueze lucrări de construcţii şi de remarcat este faptul că 99% din activităţi se desfăşoară prin contractele obţinute cu instituţiile bugetare. Dacă veţi crede că această firmă a câştigat corect toate licitaţiile, vă înşelaţi şi în acest sens se pot verifica actele de la primăriile şi şcolile din cele 19 comune de pe raza municipiului Fălticeni. Se vor descoperi de la contracte nesemnate până la contracte recepţie şi plată, în aceeaşi zi fără a mai vorbi despre preţurile pentru care au fost adjudecate licitaţiile şi nu mă pot abţine să nu aduc aminte despre două lucrări şi anume: realizarea a 66 m de gard din lemn contra sumei de 305.444.926 lei, executarea lucrării de tâmplărie prin două contracte în valoare totală de 547.783.957 lei. Ambele lucrări au fost efectuate de firma VASTAR, în comuna Vadul Moldovei şi au fost contractate de primăria din localitate. Cam aşa stau lucrurile în toate cele 19 comune din municipiul Fălticeni şi cred că este evident că a existat un monopol zonal. Singura întrebare care se pune este dacă există monopol al firmelor PSD şi răspunsul este DA(şi nu D.A.), deoarece această firmă aparţine deputatului PSD Ioan Stan. Despre aceste lucruri a fost vorba în declaraţiile domnului ministru Gheorghe Flutur, respectiv despre spargerea monopolului firmelor membrilor PSD şi eu mă alătur domnului ministru solicitând şi eu prefectului să treacă la verificarea acestor monopoluri evidente dăunătoare liberei concurenţe şi democraţiei.
			Domnul Petru Tărniceru: Pentru cel care a urmărit cu atenţie prestaţia primului om în stat, gândurile care urmează nu vor părea nicidecum surprinzătoare. Preşedintele tuturor românilor e un nonconformist. Îi place să-şi spună şi să spună că şi Bush e nonconformist, şi Putin a luat-o pe aceeaşi cărare, nici Schroeder nu-i departe, iar de Berlusconi ce să mai vorbim! Care va să zică, nonconformistul nostru se învârte în lumea lui. Numai despre Tony Blair nu suflă o vorbă Besescu. Englezul pare a fi mai de modă veche. Şi-n lumea asta de şefi de stat, marinarul se învârte şi înoată precum peştele în apă, ori vaporul în ocean. La întâlnirile la nivel înalt se spun glume, dar şi lucruri răspicate. Din această confruntare de idei câştigă România. Băsescu deschide drumul către viitoare colaborări. Numai că, oricât de nonconformist ar fi prezidentul, restul trupei care-l înconjoară e de un conformism aproape exasperant. Băsescu e, prin urmare, de unul singur şi riscă să vorbească singur într-un peisaj românesc care n-are vreme de adevăruri spuse răspicat. E bine că după Londra, Moscova şi Washington, românul number one a ajuns în Berlin şi la Roma. Peste tot pe unde marinarul trece, lasă urme adânci în conştiinţele partenerilor de dialog. Mai aruncă omul o Transnistrie, mai trece prin Moldova şi Ucraina, mai spune că integrarea naţiei în Europa e pe bune şi mai ciulesc liderii lumii urechile la spusele românului. Ca reprezentare, Băsescu face o treabă bună, ca deschidere de cărări ale dialogului, aşişderea, urmează ca după Băsescu să ajungă la faţa locului "trupele de asalt" ale naţiunii. Şi cum trupe nu prea sunt, rămânem cu vizitele şi cu drumurile deschise către dialog. E greu pentru un om să suplinească un întreg sistem, chiar dacă îl are alături pe Andrei Pleşu. Plimbările acestea băsesciene se vor sfârşi în curând, preşedintele urmând a ajunge în ţară şi a-şi urechea subalternii. Face care va să zică şi Băsescu ce poate, nimic mai mult decât atât. Când prinde a se răţoi către actuala guvernare, nonconformismul lui de succes în afara graniţelor devine păgubos în interior. Peisajul interior nu se potriveşte cu cel extern. În ţară e nevoie de muncă, de seriozitate şi de voinţă politică. Nonconformismul ţine în ţările care trăiesc fără problemele sărăciei. Acolo, Băsescu va face figură demnă de un preşedinte real al României. În ţară, însă, vor apărea huiduielile şi contestările de toate felurile, aici va fi greu de glumit, ori de înotat precum peştele în ape curate. În mâlul naţional, marinarul despre care facem vorbire are toate şansele să se sufoce. Vinovat nu va fi el, ci tocmai cei pe care i-a adus la guvernare. Asta, dacă nu se întâmplă o minune, dacă nu vin anticipatele şi dacă nu se nasc, peste noapte, specialiştii reali ai tuturor problemelor, lucru la care noi, românii, ne pricepem. Până atunci, ministerele sunt pline de persoane care încearcă să se facă utile, duc cafele şi fac temenele, în vreme ce miniştrii prind a simţi că nu mai pot trăi fără aceste tabieturi. Aici e pericolul şi, în faţa acestor pişicheri, nici Traian Băsescu n-are nici o putere, cu sau fără nonconformismul său!
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Aşa cum ne încântă primele miresme primăvăratice, tot astfel ne sensibilizează şi ne luminează apropierea sărbătorii primăverii, a sărbătorii Invierii Domnului. Ne aflăm în Săptămâna Mare, săptămână ce precede sărbătoarea Paştelui. Măcar acum, în ajunul celei mai mari sărbători a creştinismului, poate că este cazul ca toţi, deopotrivă, să lăsăm micile neajunsuri care ne întunecă zilele şi să ne păstrăm doar acele valori fundamentale care ne-au călăuzit de-a lungul secolelor de istorie, să păstrăm moralitatea de buni creştini şi să ne unim în jurul principiilor comune. Avem de înfăptuit lucruri măreţe şi acestea ne cer abnegaţie, corectitudine şi, mai ales, unitate în deciziile pe care le vom lua. Ne luăm nişte angajamente în numele poporului, a naţiunii care, prin votul acordat, ne-a desemnat pe noi să decidem pentru trecut şi pentru viitor. Astfel, cu responsabilitatea dată de aceste voturi, trebuie să ne unim puterile şi să ducem ţara noastră acolo unde îi este locul, într-o economie de piaţă, în care principiul concurenţei funcţionează, unde cetăţenii pot merge fără restricţii în orice colţ al lumii, în care implicarea economică a statului este doar aceea a unui bun manager şi în care corupţia să fie doar o problemă minoră, dacă nu o amintire. Astfel, având în vedere aceste motive, atât politice, cât mai ales morale, invit pe toţi parlamentarii să fim uniţi în ţelul comun declarat şi să punem umărul împreună pentru realizarea acestuia, pentru că, altfel, ne vom afla în situaţia în care Europa se va uita la noi ca la o societate imatură, în care binele propriu este pus mai presus de binele general. Vă chem să lăsaţi deoparte toate micile probleme, toate neînţelegerile şi să facem din sărbătorile pascale motiv de înţelegere şi reconciliere în scopul comun de a lua cele mai bune decizii pentru cetăţenii acestei ţări.
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Declaraţie politică: "Informaţia - esenţa integrării europene. Cel de-al II-lea Război Mondial a marcat începutul erei informaţionale. În acel moment ni s-a demonstrat că puterea este a celui care deţine informaţia. Poate acum, mai mult ca niciodată, se vorbeşte de cei puternici, de cei care vor deveni puternici, de cât de puternici am vrea să devenim. În această ordine de idei, vorbim despre informaţie, cât de informaţi suntem, cât ar trebui să fim ... Luni, 25 aprilie, reprezentanţii României au semnat la Luxembourg, Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană. Formalităţile au fost îndeplinite. Guvernul Tăriceanu s-a angajat fără echivoc să îndeplinească în numele tuturor românilor condiţiile impuse de dorinţa noastră de integrare europeană. Deci, şi sub acest aspect responsabilitatea a fost preluată. Ce ne rămâne nouă, tuturor celorlalţi cetăţeni, de făcut? Vom aştepta pasiv semnarea altor acte, ratificarea altor protocoale? Sau poate vom crea presiuni suplimentare prin interpelări sau întrebări retorice adresate "guvernanţilor"? Marketingul social al ideii de aderare la Uniunea Europeană presupune materiale publicitare, conferinţe, seminarii, centre de informare pentru cetăţeni, programe de informare finanţate prin fonduri europene etc. Toate acestea se desfăşoară susţinut de ceva timp în România, dar efectul lor este mult sub aşteptări. Decalajul informaţional este major. Foarte puţini dintre noi ştiu ce presupune integrarea în Uniunea Europeană, care sunt conceptele de bază, care sunt avantajele şi greutăţile ce vor interveni. Şi mai puţini dintre no, percep sau sunt preocupaţi de proiecţia lor ca şi cetăţeni ai viitoarei comunităţi europene: cum vor trăi, unde vor locui, pentru ce fel de activităţi sunt pregătiţi, care vor fi raporturile lor cu ceilalţi europeni etc. Statutul de egalitate şi de demnitate pe care ni-l dorim în raport cu ceilalţi membri UE se referă şi la obligaţii. Este o obligaţie pentru noi să ne informăm cât mai mult pentru a parcurge "drumul european" de la concept la realitate, de la ceea ce ne dorim la ceea ce putem fi. Informaţia va transforma procedurile aderării la Uniunea Europeană într-o serie de paşi ce se succed în mod firesc şi care ne duc la un rezultat final care pentru fiecare din noi poate însemna, la urma urmei, "o stare de bine" personală. Nu este nici o problemă dacă, pentru unii, integrarea în Uniunea Europeană înseamnă mai multă libertate de circulaţie, pentru alţii oportunitatea de a lucra în "străinătate", pentru alţii şansa de a învăţa la Londra, spre exemplu, pentru alţii afaceri mai bune, într-o monedă mai stabilă. Pentru România, integrarea în Uniunea Europeană înseamnă toate cele de mai sus şi nu numai. Esenţial este să ne informăm cum putem obţine acest "bine" personal sau colectiv, în modul cel mai firesc şi cu costurile cele mai mici. Informaţia abundă în jurul nostru.
			Domnul Vasile Pruteanu: Declararea "Zilei Bibliotecarului" din România reprezintă un spor de prestigiu adus unei profesii de importanţă deosebită pentru cultura naţională. Consider că cei care scot "cărţile din anonimat" merită o ieşire din anonimatul profesional, o zi a bibliotecarului, care este însemnul oficial al recunoaşterii publice a valorii culturale şi sociale a unei instituţii care a contribuit fundamental la conturarea identităţii culturale şi spirituale a poporului român. Astfel, decizia Guvernului luată prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005 pentru declararea zilei de 23 aprilie "Ziua Bibliotecarului din România" vine pentru a stabili, din punctul meu de vedere, o normalitate, mai ales în contextul aderării României la Uniunea Europeană, în condiţiile în care ziua de 23 aprilie era deja declarată, la iniţiativa UNESCO, "Ziua mondială a cărţii şi a drepturilor de autor". Cu această ocazie, salutăm demersurile făcute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor, care va acorda sprijin de specialitate pentru organizarea şi desfăşurarea la nivel naţional a unor acţiuni cultural-artistice, simpozioane, dezbateri profesionale si expozitii. Aş dori să precizez că şi în judeţul Neamţ, judeţ pe care îl reprezint cu mândrie în Parlament, în această perioadă, la Biblioteca Municipală "George Radu Melidon" se vor organiza acţiuni dedicate primei ediţii a "Zilei Bibliotecarului". O zi a bibliotecarului, marcată la nivel naţional, va putea contribui la un spor de prestigiu, benefic unei profesii de importanţă deosebită pentru cultura naţională, dar si la necesarul spor de prestigiu al învăţământului românesc cu profil bibliologic şi biblioteconomic, reluat, dupa o lungă întrerupere, în anii '90. Vă mulţumesc.
			Domnul Vlad Gabriel Hogea: "O vizită oficială importantă" În perioada 13-16 aprilie, senatorul Corneliu Vadim Tudor, preşedintele de onoare al Partidului Popular România Mare, vicepreşedinte al Senatului României, s-a aflat în vizită oficială la Sankt Petersburg, în fruntea unei delegaţii parlamentare. Întrucât cu excepţia posturilor de Televiziune OTV şi DD TV, instituţiile mass-media din România nu s-au sinchisit să reflecte acest important eveniment, vom puncta noi, de la tribuna Camerei Deputaţilor, principalele repere ale vizitei. În prima zi, senatorul Vadim a făcut un pelerinaj la Pantheon, însoţit fiind de consulul general al ţării noastre la Sankt Peterburg, domnul Ilie Ivan, de deputatul Gelil Eserghep şi de Teodor Ciontu, de la Organizaţia pentru Tineret a PPRM. Cu acest prilej, romancierului Fiodor Dostoievski şi la acela al compozitorului Piotr Ilici Ceaikovski. În cursul dimineţii zilei de joi, 14 aprilie, vicepreşedintele Senatului României s-a întâlnit cu prof.univ.dr. Vantanyar Yagya, vicepreşedinte al Adunării Legislative (Parlament) din Sankt Petersburg. În continuare, delegaţia Parlamentului României a participat la inaugurarea Expoziţiei dedicate aniversării a 60 de ani de la victoria coaliţiei antihitleriste în cel de-al II-lea război mondial. De asemenea, senatorul Vadim a vizitat Casa Puşkin, unde a trăit şi a murit Poetul Naţional al Rusiei, după care a depus un buchet de flori la statuia acestuia, aflată în Complexul Muzeal. Oaspetele a fost invitat să semneze în Cartea de Onoare a Casei Puşkin. În cursul serii, delegaţia parlamentară română a participat la Concertul aniversar dedicat istoricului eveniment, manifestare care a avut loc la Palatul Anicikov. Vineri, 15 aprilie 2005, domnul Corneliu Vadim Tudor a rostit un amplu discurs la Conferinţa Internaţională Parlamentară de la Sankt Petersburg, consacrată jubileului a 60 de ani de la victoria coaliţiei antihitleriste în cel de-al doilea război mondial. Cu acest prilej, domnia sa a prezentat salutul Senatului României către participanţii la această manifestare. Conferinţa a fost prezidată de domnul Serghei Mironov, preşedintele Consiliului Federaţiei Ruse (Senatul) şi de domnul René van der Linden, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Senatorul Vadim i-a înmânat domnului Serghei Mironov un mesaj din partea preşedintelui Senatului României, domnul Nicolae Văcăroiu. În finalul Conferinţei, participanţii au adoptat o Declaraţie comună. Totodată, la încheierea vizitei oficiale pe care a întreprins-o la Sankt Petersburg, domnul Corneliu Vadim Tudor, preşedintele de onoare al Partidului Popular România Mare şi vicepreşedinte al Senatului României, a avut rodnice dialoguri cu domnul Christian Poncelet, preşedintele Senatului Franţei, cu domnul Longin Pastuniak, preşedintele Seimului Poloniei (Senatul), domnul domnul Colin Cameron, secretarul general al Uniunii Europei Occidentale şi cu domnul Gideon Sa'ar, preşedintele facţiunii Likud şi al coaliţiei de guvernământ din Parlamentul israelian (Knesset).
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Congresul Partidului Social Democrat desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute a reprezentat, încă o dată, un model de democraţie internă generat de membrii săi. Partidul Social Democrat reprezintă poate cel mai important actor pe scena politică românească. Aportul membrilor acestui partid la progresele realizate de România pe calea democraţiei sunt acum vizibile, incontestabile. Astăzi membrii Partidul Social Democrat pot spune că fac parte dintr-un partid care respectă întru totul regulile vieţii politice democrate, care se adaptează din mers la noile realităţi şi mai ales, care este capabil să înţeleagă şi să accepte reforma. Alegerile preliminare din PSD, precum şi congresul recent încheiat reprezintă doar două şi poate cele mai concludente dovezi ale faptului că acest partid respectă regulile de bază ale democraţiei. Reformarea PSD nu se opreşte însă aici. Adaptarea la noile realităţi politice româneşti şi mai ales europene reiese din faptul că liderii acestui partid au ştiut să implementeze un sistem european de gestiune a partidului. După modelul marilor partide reprezentate în Parlamentul European, Partidul Social Democrat are astăzi la vârf un triunghi al puterii: un preşedinte, un preşedinte executiv şi un secretar general. Votul liber exprimat la Congresul PSD, la finalul unei zile de campanie electorală susţinută, dă legitimitate liderilor acestui partid. Echipa nou formată va trebui de acum să continue şi chiar să îmbunătăţească lupta pentru apărarea valorilor social democraţiei în România.
			Domnul Claudius Mihail Zaharia: Datorită eforturilor susţinute ale Guvernului Tăriceanu, anul acesta se realizează un prim pas important în cadrul procesului de modernizare a învăţământului universitar românesc şi de aliniere a acestuia la normele europene. Astfel, începând cu anul universitar 2005-2006, în baza Legii nr. 288/2004 şi a H.G. nr. 88/2005, studenţii admişi în anul I vor beneficia de organizarea programelor de studii universitare, conform schemei promovate de convenţia de la Bologna, pe trei cicluri şi bazată pe credite transferabile. Această măsură a Guvernului Tăriceanu afectează pozitiv şi sistemul educaţional militar, parte integrantă a învăţământului universitar românesc, sistem ce necesită o schimbare care să îmbunătăţească performanţele învăţământului superior militar şi care să-l ridice la nivelul standardelor NATO şi a celor europene. Această schimbare se poate realiza numai în condiţiile reformei structurale şi de finanţare a învăţământului superior. Învăţământul superior militar este caracterizat printr-o structură fărâmiţată, iar pentru soluţionarea acestei situaţii este necesar un proces de unificare prin crearea unui Consorţiu Universitar. Cu toate că situaţia învăţământului superior militar nu este încă bine pusă la punct, sunt convins că în scurt timp Armata Română ca partener în acţiunile NATO şi sub orizontul aderării în 2007 la Uniunea Europeană, se va putea remarca prin cadre militare cu o personalitate dezvoltată şi bine instruite. Consider benefică susţinerea în continuare de către Parlamentul României şi Ministerul Apărării Naţionale a învăţământului universitar românesc, componentă de bază a sistemului naţional de apărare şi securitate.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Preşedintele Ucrainei, Victor Iuscenko, a efectuat joia trecută o vizită oficială la Bucureşti, la invitaţia domnului Traian Băsescu. Astfel, cei doi "preşedinţi portocalii" au putut purta discuţii legate de situaţiile problematice existente în relaţiile dintre cele două ţări, situaţii care, datorită încrâncenării celor două regimuri Kucima - Iliescu au ajuns să se discute la Tribunalul de la Haga. Cei doi şefi de stat au creat o comisie mixtă care îşi propune să relanseze relaţiile dintre România şi Ucraina, formându-se trei comitete ce vor viza următoarele probleme: reglementarea conflictului transnistrean, problemele minorităţii române din Ucraina şi a celei ucrainene din România, precum şi medierea divergenţelor legate de canalul Bâstroe. Vizita Liderului "Revoluţiei Portocalii" din Ucraina a continuat în Parlamentul României. În acest cadru, preşedintele ucrainean a salutat succesele României pe calea integrării în structurile europene şi euro-atlantice, precum şi semnarea Tratatului de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană. Însă, fatalitatea a făcut ca vizita preşedintelui Victor Iuscenko să se suprapună cu Congresul PSD şi cu iresponsabilitatea parlamentarilor din opoziţie, care, printr-o atitudine lipsită de diplomaţie, au considerat week-end-ul parlamentar mai important decât vizita preşedintelui ucrainean, lipsind de la şedinţa comună a celor două Camere. Probabil i-ar fi deranjat asocierea dintre "revoluţia portocalie" din Ucraina şi "culorile portocalii ale Alianţei DA de pe străzile Bucureştiului" din perioada electorală a anului trecut. Astfel "maestrul de ceremonii" Nicolae Văcăroiu a dat alarma în rândul angajaţilor Camerei Deputaţilor, care, de la femei de serviciu şi electricieni, până la secretari şi consilieri parlamentari au avut obligaţia să se deghizeze în senatori şi deputaţi. Brusc, configuraţia Parlamentului a devenit apolitică şi preponderent feminină. Pentru parlamentarii PSD a fost mult mai importantă lupta din sânul partidului, un partid care, sub pretextul reformării structurilor de conducere, a "reuşit" organizarea unor alegeri în care au câştigat tot corupţia şi oamenii cu un trecut politic caracterizat de acte de corupţie. Totuşi, nu trebuie să trecem neobservat faptul că, după două eşecuri, unul în faţa domnului Traian Băsescu, în lupta pentru fotoliul de Primar General al Bucureştiului şi unul în drumul către Palatul Victoria, domnului Mircea Geoană i s-a ivit ocazia de a câştiga ceva. Teoretic, el va conduce destinele PSD-ului. Practic, Adrian Năstase îl va conduce pe Mircea Geoană pentru a conduce. Este regretabil faptul că nici vizita oficială a unui şef de stat nu reprezintă un motiv suficient de important pentru prezenţa parlamentarilor în sala de şedinţă.
			Doamna Daniela Popa: Cu aceasta, am terminat lista domnilor deputaţi care s-au înscris pentru declaraţii politice. Închidem primul tronson al şedinţei de astăzi. Aştept cei doi secretari, să putem începe partea a doua a şedinţei de astăzi.
			(În continuare, doamna preşedintă de şedinţă este asistată de domnii Petre Popeangă şi Titu Nicolae Gheorghiof, secretari.)
			Doamna Daniela Popa: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Din totalul de 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 268 de deputaţi, sunt absenţi 63, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 17 deputaţi. Ştiţi că la ora 11,00 avem vot final, dar până la votul final, să vă anunţ constituirea a două comisii de mediere.
			Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2002 privind modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal referitoare la infracţiuni contra demnităţii şi infracţiuni contra autorităţii precum şi a unor dispoziţii din Codul de procedură penală: Florin Iordache, Grupul parlamentar al PSD, Cristian Dumitrescu, Grupul parlamentar al PSD, Gheorghe Sârb, Grupul parlamentar al PSD, Ujeniuc Dragoş, Grupul parlamentar al PNL, Daniel Buda, Grupul parlamentar al PD, Petru Călian, Grupul parlamentar al PPRM, Liana Dumitrescu, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.
			Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege privind Statutul funcţionarului public parlamentar: Florin Iordache, Grupul parlamentar al PSD, Cristian Dumitrescu, Grupul parlamentar al PSD, Cornel Ştirbeţ, Grupul parlamentar al PNL, Daniel Buda, Grupul parlamentar al PD, Petru Călian, Grupul parlamentar al PPRM, Seres Denes, Grupul parlamentar al UDMR, Ioan Ţundrea, Grupul parlamentar al PUR. Stimaţi colegi, vă supun la vot cele două comisii de mediere. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Mulţumesc, au fost adoptate.
			Avem o restanţă din şedinţa de ieri. Au fost dezbaterile generale la Proiectul de Lege pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la Normele privind călătoria cu metroul pe reţeaua de căi ferate subterane şi supraterane, comisia a alocat câte 1 minut discuţie pentru fiecare articol în parte şi a rămas să trecem la dezbaterea pe articole, direct pe raport. La poz. 1, dacă sunt observaţii? Dacă nu, adoptată. Poz. 2 din raport, observaţii? Adoptată. Poz. 3 din raport, observaţii? Adoptată. Poz. 4 din raport, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată. Poz. 5 din raport, dacă sunt observaţii? Adoptată. Poz. 6. Textul este nemodificat. Alin. 2, cu modificări. Dacă sunt observaţii? Dacă nu, adoptat. Poz. 7 din raport, dacă sunt observaţii? Adoptată. Poz. 8 din raport? Adoptată. Poz. 9 are text nemodificat. Poz. 10 din raport, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată. Proiectul de lege are caracter ordinar. Suntem în cvorum, domnilor secretari? Votul final îl dăm împreună cu celălalt pachet de legi, la ora 11,00. Aşteptăm colegii să vină în sală. Rog liderii grupurilor parlamentare să convoace domnii deputaţi în sală. Stimaţi colegi, Este ora 11,00. Avem pe ordinea de zi un număr de 30 de proiecte de lege, pentru care trebuie să acordăm votul final. Rog secretarii de şedinţă să verifice cvorumul. Vă rog frumos, stimaţi colegi, luaţi loc în bănci! Stimaţi colegi, Domnii secretari de şedinţă au remarcat că nu este cvorum în sală. Domnul Eugen Nicolăescu, liderul Grupului parlamentar al PNL. Poftiţi, aveţi cuvântul.
			Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Stimată doamnă preşedintă, Având în vedere că secretarii de şedinţă au constatat că nu avem cvorum, vă propun, regulamentar, să se procedeze la apel nominal. (Aplauze.)
			Doamna Daniela Popa: Fiind o cerere a grupului parlamentar, rog unul dintre secretari să ia listele cu prezenţa. Domnule secretar Popeangă, vă rog.
			Domnul Petre Popeangă: - Adomnicăi Mirela Elena - prezentă - Adomniţei Cristian Mihai - prezent - Albu Gheorghe - prezent - Almăjanu Marin - prezent - Almăşan Liviu - prezent - Amarie Constantin - prezent - Amet Aledin - prezent - Anastase Roberta Alma - prezentă - Andea Petru - prezent - Andon Sergiu - prezent - Andronescu Ecaterina - absentă - Andreica Romică - prezent - Antal Árpád-András - prezent - Antal István - prezent - Antonescu George Crin Laurenţiu - absent - Apostolache Mihai Cristian - prezent - Ardelean Cornelia - prezentă - Asztalos Ferenc - prezent - Avram Dumitru - prezent - Baban Ştefan - prezent - Bara Nicolae - prezent - Barbu Gheorghe - absent - Bardan Cornel Ştefan - prezent - Bădălău Nicolae - prezent - Băeşu George - prezent - Bănicioiu Nicolae - prezent - Bărbuleţiu Tiberiu - prezent - Becsek-Garda Dezso-Kalman - prezent - Becşenescu Dumitru - prezent - Bejinariu Eugen - prezent - Bentu Dumitru - prezent - Bivolaru Ioan - prezent - Bîrsan Iulian-Gabriel - prezent - Boagiu Anca-Daniela - prezentă - Bobeanu Răzvan-Petrică - prezent - Boeriu Valeriu-Victor - prezent - Bolcaş Augustin Lucian - prezent - Bonis Istvan - prezent - Borbé ly Lá szló - absent - Boureanu Cristian Alexandru - prezent - Brînzan Ovidiu - prezent - Brânză William Gabriel - prezent - Bruchental-Pop Ionela - absentă - Buciu Angela - prezentă - Buda Daniel - prezent - Buda Ioan - prezent - Buhăianu Obuf Cătăin Ovidiu - absent - Buruiană Aprodu Daniela - prezentă - Buşoi Cristian Silviu - prezent - Buzatu Dan Horaţiu - prezent - Buzea Cristian Valeriu - absent - Calimente Măhăiţă - prezent - Câmpanu Liviu - prezent - Canacheu Costică - prezent - Cantaragiu Bogdan - prezent - Cazan Romeo Gheorghe Leonard - prezent - Călian Petru - prezent - Călin Ion - absent - Chiper Gheorghe - prezent - Chiş Filonaş - prezent - Cindrea Ioan - prezent - Ciocâlteu Alexandru - prezent - Ciontu Corneliu - absent - Ciopraga Mircea - prezent - Ciucă Liviu Bogdan - prezent - Cliveti Minodora - absentă - Cocrea Olguţa - absentă - Codîrlă Liviu - prezent - Constantinescu Anca - absentă - Constantinescu Viorel - prezent - Corlăţean Titus - prezent - Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - prezent - Crăciunescu Grigore - prezent - Creţu Gabriela - prezentă - Cutean Vasile Emilian - absent - Dan Iosif - prezent - Diaconescu Marin - prezent - Diaconescu Renică - prezent - Dida Corneliu Ioan - prezent - Dobre Traian - prezent - Dorneanu Valer - prezent - Dragomir Dumitru - prezent - Dragomir Gheorghe - prezent - Drăguş Radu-Cătălin - prezent - Dreţcanu Doina-Micşunica - prezentă - Dumitrescu Cristian Sorin - prezent - Dumitrescu Liana - prezentă - Dumitrescu Zamfir - prezent - Dumitriu Dragoş Petre - prezent - Dumitriu Mihai - prezent - Dumitru Ion - prezent - Duşa Mircea - prezent - Duţu Stelian - prezent - Erdei-Doloczki Istvan - prezent - Eserghep Gelil - absent - Faina Constantin - prezent - Fârşirotu Vladimir Mircea - absent - Fenechiu Relu - absent - Firczak Gheorghe - prezent - Florea Damian - prezent - Fotopolos Sotiris - prezent - Frâncu Emilian Valentin - prezent - Furo Iuliu Ioan - prezent - Gabor Gheorghe - prezent - Ganţ Ovidiu Victor - prezent - Găleteanu Monalisa - prezentă - Georgescu Filip - absent - Gerea Andrei Dominic - prezent - Gheorghe Valeriu - prezent - Gheorghiof Titu Nicolae - prezent - Ghiorghioni Ionesie - prezent - Ghişe Ioan - prezent - Giurescu Ion - prezent - Giurgiu Mircia - prezent - Glăvan Ştefan - absent - Godja Petru - prezent - Gonţea Ion - prezent - Grigore Dan - absent - Grosaru Mircea - prezent - Gubandru Aurel - prezent - Guşă Cozmin Horea - absent - Gvozdenovici Slavomir - prezent - Hanganu Romeo Octavian - prezent - Hellvig Eduard Raul - absent - Hoban Ioan - prezent - Hogea Vlad Gabriel - absent - Hoinaru Marian - prezent - Hrebenciuc Viorel - absent - Iacob Ridzi Monica Maria - prezentă - Iancu Iulian - prezent - Ibram Iusein - prezent - Ifrim Mircea - absent - Igaş Traian Constantin - prezent - Ignat Miron - absent - Iliescu Valentin Adrian - prezent - Ionescu Daniel - prezent - Iordache Florin - prezent - Iordache Graţiela Denisa - absentă - Iriza Marius - prezent - Iustian Mircea Teodor - prezent - Jipa Florina Ruxandra - absentă - Kelemen Attila Béla Ladislau - prezent - Kelemen Hunor - prezent - Kerekes Károly - prezent - Király Andrei-Gheorghe - prezent - Kónya-Hamar Sándor - prezent - Kovacs Attila - prezent - Lakatos Petru - prezent - Lambrino Radu - prezent - Lari-Iorga Leonida - absentă - Lificiu Petru - prezent - Liga Dănuţ - prezent - Longher Ghervazen - prezent - Luchian Ion - prezent - Macaleţi Costică - prezent - Magheru Paul - prezent - Man Mircea - prezent - Manda Iulian Claudiu - absent - Manolescu Oana - prezentă - Manta Pantelimon - prezent - Marian Dan Mihai - prezent - Marinescu Marian-Jean - prezent - Martin Eduard-Stelian - absent - Márton Árpád-Francisc - prezent - Máté András-Levente - prezent - Matei Cătălin Lucian - prezent - Mazăre Alexandru - prezent - Mălaimare Mihai Adrian - prezent - Mănăstireanu Vladimir Alexandru - prezent - Mănescu Rareş Şerban - prezent - Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - prezentă - Mătuşa Tudor - prezent - Meir Nati - prezent - Merce Ilie - prezent - Merka Adrian-Miroslav - prezent - Micula Cătălin - prezent - Mihalache Sorin Dan - prezent - Mihăilescu Teodora Dorina - prezentă - Mihei Andrian-Sirojea - prezent - Mircea Costache - prezent - Mircovici Niculae - absent - Mironescu Laurenţiu - prezent - Miroşeanu Liviu Alexandru - prezent - Mitrea Manuela - absentă - Mitrea Miron Tudor - absent - Miuţescu Gheorghe Adrian - prezent - Mînzînă Ion - prezent - Mocanu Alexandru - prezent - Mocanu Vasile - prezent - Mocănescu Coloros Dan Constantin - prezent - Mocioalcă Ion - prezent - Mohora Tudor - prezent - Moisoiu Adrian - prezent - Moldovan Emil Radu - prezent - Momanu Corneliu - prezent - Motreanu Dan Ştefan - prezent - Movilă Petru - prezent - Munteanu Ioan - prezent - Muscă Monica Octavia - absentă - Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent - Nassar Rodica - prezentă - Năstase Adrian - prezent - Nechita Aurel - prezent - Nedelcu Gabriela - prezentă - Nica Dan - prezent - Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent - Nicolicea Eugen - prezent - Nicula Vasile Cosmin - prezent - Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - prezent - Nistoran Dorin-Liviu - absent - Niţă Constantin - prezent - Niţulescu Teodor - absent - Nosa Iuliu - prezent - Oancea Viorel - prezent - Olarean Aurel - prezent - Oltean Ioan - prezent - Olteanu Bogdan - absent - Oprea Gabriel - prezent - Ovidenie Costel - prezent - Palăr Ionel - prezent - Pambuccian Varujan - prezent - Pardău Dumitru - prezent - Pascu Bogdan - prezent - Paşcu Ioan Mircea - prezent - Pavelescu Aurelian - absent - Paveliu Marian Sorin - prezent - Păun Nicolae - absent - Petrea Constantin - prezent - Plumb Rovana - prezentă - Podgorean Radu - absent - Ponta Victor-Viorel - absent - Pop Claudiu Adrian - absent - Popa Cornel - prezent - Popa Daniela - prezentă - Popa Nicolae - prezent - Popeangă Petre - prezent - Popescu Dan Ioan - absent - Popescu Florin Aurelian - prezent - Popescu Ionica Constanţa - prezentă - Popescu-Tăriceanu Călin - absent - Popp P.Cosmin Gabriel - prezent - Preda Ion - prezent - Preda Cezar Florin - absent - Pruteanu Vasile - prezent - Puchianu Ioan Dumitru - prezent - Pupeză Viorel - prezent - Purceld Octavian-Mircea - prezent - Puşcaş Vasile - prezent - Puşcă Mircea Valer - prezent - Puzdrea Dumitru - absent - Racoceanu Viorel - absent - Radan Mihai - prezent - Radu Octavian-Claudiu - prezent - Raicu Romeo Marius - absent - Rădulescu Cristian - prezent - Rogin Marius - prezent - Romanescu Marcel Laurenţiu - absent - Rus Ioan Aurel - prezent - Rusu Mihaela Adriana - prezentă - Ruşanu Dan Radu - prezent - Sanda Victor - prezent - Sandu Gabriel - prezent - Sandu-Capră Mihai - prezent - Sasu Ion - prezent - Săniuţă Marian Florian - prezent - Săpunaru Nini - prezent - Sârb Gheorghe - prezent - Sârbu Daciana Octavia - absentă - Sârbu Marian - absent - Sârbu Mugurel Liviu - absent - Scutaru Adrian George - prezent - Semcu Adrian Emanuil - prezent - Seres Dénes - prezent - Severin Adrian - absent - Silaghi Ovidiu Ioan - prezent - Sireţeanu Mihail - prezent - Sóki Béla - prezent - Soporan Vasile Filip - absent - Stan Ioan - absent - Stan Ion - prezent - Stanciu Anghel - prezent - Stănescu Cristian - absent - Stănescu Mircea - prezent - Stănişoară Mihai - prezent - Stoica Ion - prezent - Străchinaru Petre - prezent - Strungă Emil - prezent - Szekely Levente Csaba - prezent - Şandru Marcela Lavinia - absentă - Ştirbeţ Cornel - prezent - Ştireanu Octavian - absent - Ştiucă Alecsandru - prezent - Tabără Valeriu - prezent - Tamás Sándor - prezent - Tămagă Constantin - absent - Tănăsescu Mihai Nicolae - prezent - Tărniceru Petru - absent - Tcaciuc Ştefan - absent - Teodorescu George Alin - absent - Timar Liviu - prezent - Timiş Ioan - prezent - Todoran Pavel - prezent - Toma Florentina Marilena - prezentă - Toma Horia-Victor - prezent - Tóro Tiberiu - prezent - Tudor Constantin - prezent - Tudor Marcu - prezent - Tudose Mihai - prezent - Turcan Raluca - prezentă - Ţundrea Ioan - prezent - Uioreanu Horea Dorin - prezent - Ujeniuc Dragoş - prezent - Ungureanu Petre - prezent - Ungureanu Valeriu Alexandru - prezent - Ursărescu Dorinel - prezent - Vainer Aurel - prezent - Varga Attila - prezent - Vasile Aurelia - prezentă - Vasilescu Lia Olguţa - prezentă - Vălean Adina Ioana - prezentă - Văsioiu Horia - prezent - Vlase Petru Gabriel - prezent - Vlădoiu Aurel - prezent - Voicu Cătălin - prezent - Voicu Mihai Alexandru - prezent - Voinea Florea - absent - Zaharia Claudius Mihail - prezent - Zamfir Gabriel Sorin - prezent - Zamfirescu Dan Dumitru - prezent - Zegrean Augustin - absent - Zgonea Valeriu Ştefan - prezent (Prezenţa definitivă, după cele două apeluri nominale regulamentare. Deputaţii care nu au fost în sală în timpul apelurilor, şi-au înregistrat prezenţa la secretariatul şedinţei.) Dacă mai e cineva? Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Am încheiat şi apelul nominal. Vizibil suntem în cvorum. Vă rog să şi număraţi.
			Trecem la primul punct de pe lista voturilor finale.
			Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2005 pentru abrogarea alin.2 al art.38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor. Vă reamintesc că legea are caracter organic. Cine este pentru proiectul de lege privind respingerea ordonanţei? 100 de voturi pentru. Împotrivă? 169 de voturi împotrivă. (Vociferări.) Abţineri? Suntem în procedură de vot. Vă rog.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Doamna preşedinte de şedinţă, în primul rând, după ce se va striga apelul nominal dumneavoastră trebuia să spuneţi câţi sunt în sală. Asta era procedura, doamna preşedinte. După ce spuneţi câţi sunt în sală, ca să vedem dacă avem cvorumul, nu, este evident, după aceea, trebuie să-i rugăm să ne prezinte votul, aşa cum este corect, nu sunt 169 de colegi. Îmi cer scuze că trebuie să vă spun.
			Doamna Daniela Popa: Din 332 de deputaţi, 63 sunt absenţi, sunt 269. O sută au fost voturi pentru, 169 contra. (Aplauze.) Abţineri? Nici o abţinere. Domnule deputat, vă rog.
			Domnul Dan Nica: Doamna preşedinte, Când era votul uninominal, am numărat şi noi, care colegi lipsesc din Coaliţia guvernamentală, care sunt colegii care lipsesc dintre cei care s-au pronunţat împotrivă. Şi vreau să vă spun că sunt 30 de colegi care lipsesc din grupurile parlamentare: PNL, PD, PUR şi UDMR, inclusiv Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. Deci rugămintea mea este să facem un calcul extrem de simplu şi să vedem că nu aveam cum să avem 169 de voturi pentru, având acest apel nominal. Din punctul nostru de vedere, nu există ele 169 de voturi, ci doar o numărătoare care a încercat să acrediteze ideea că această ordonanţă care, de fapt, a schimbat un singur om, apropo de subordonarea Parlamentului faţă de guvern, este aprobată. Nu există cele 169 de voturi pentru şi vreau să constataţi acest lucru făcând vot uninominal.
			Doamna Daniela Popa: Îmi pare rău, domnule deputat, votul este deja acordat de plenul Camerei Deputaţilor, nu putem să revenim la vot. Pe procedură, dacă doriţi, domnule deputat. Poftiţi.
			Domnul Cristian Rădulescu: Doamna preşedinte, domnul coleg este mai dedat pe procedurile executivului, decât pe cele parlamentare. Un asemenea lucru nu s-a întâmplat niciodată. Dacă doreaţi să fie vot uninominal, trebuia să ceară asta înainte. Votul a fost exprimat şi o dată cu asta lucrurile s-au încheiat. Înţeleg, din ceea ce spune, că dânsul contestă ceea ce doi secretari au numărat. Dacă doreşte să spună asta, să spună explicit, dar votul s-a făcut deja.
			Doamna Daniela Popa: Domnule deputat Bolcaş, liderul Grupului parlamentar al PPRM, vă rog.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Aş vrea să fiu numai în litera regulamentului, pentru a nu impune o cutumă care poate să fie păguboasă. Votul s-a exprimat şi deci nu mai este nimic de făcut. Aici nu este aşa, pentru că regulamentul îmi îngăduie, în calitate de lider al unui grup parlamentar, să contest tocmai rezultatele votului, ceea ce au făcut colegii de la Grupul parlamentar al PSD. Au contestat rezultatele votului. În aceste condiţii, contestându-se rezultatele votului, dumneavoastră veţi hotărî dacă acest vot se repetă sau dacă adoptaţi propunerea făcută, de a se vota uninominal, prin apel nominal. Este dreptul unui grup parlamentar care contestă votul să propună o altă modalitate de vot, cenzurabilă. Deci, doamna preşedinte, hotărâţi asupra acestei contestări în primul rând.
			Doamna Daniela Popa: Domnul deputat Ghiorghiof.
			Domnul Titu Nicolae Ghiorghiof: Vă mulţumesc. Deşi se încearcă a se răsturna toate procedurile parlamentare, vă rog să vedeţi un regulament care a fost adoptat într-o perioadă în care majoritatea de astăzi nu era majoritatea de atunci. Va trebui să-l acceptăm, aşa cum a fost el atunci adoptat. Şi să ne conducem după regulile acestui regulament. În regulament se spune clar: când se trece la vot, se propune procedura de vot. Procedura de vot nefiind contestată, s-a trecut la procedura standard: cine este pentru, cu mâna ridicată, bineînţeles, cine este contra, cine se abţine. Întrucât s-a făcut un apel nominal, întrucât am constat noi, secretarii, că n-a fost anterior votului cvorum, s-a făcut un apel nominal. Rezultatul apelului nominal s-a spus, s-a dat vot contra din rezultatul apelului nominal scăzând o sută, veţi observa că sunt 169 de voturi pentru, exact atât cât s-au numărat de către secretari. Pentru caracterul organic este nevoie de 166 de voturi. Contestarea care se face acum, şi cei care îşi aduc aminte din perioada 1996-2000 s-au făcut contestări şi atunci, dar votul a fost dat, contestarea acum se face prin verificarea ulterioară, dacă doriţi, în termenul prevăzut chiar de regulament, a stenogramei, a bandei magnetice şi a votului care s-a dat şi a apelului nominal. Dacă se va constata ulterior, e cu totul altceva, aveţi căile respective prin care să contestaţi. Dar ceea ce s-a întâmplat acum, şi ceea ce se solicită acum, nu este în litera regulamentului. Ştiu, se doreşte neapărat acum să se reia un vot. Nu se poate! S-a dat un vot. Contestarea, ca atare, a prezenţei în sală, se face anterior votului. O dată ce s-a dat un vot, votul este bun dat.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat. Liderul Grupului parlamentar al UDMR, Marton Arpad. Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Marton Arpad-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Adevărul e că de foarte multe ori s-a cerut de la acest microfon, s-a contestat un număr de voturi constatate de secretarii care conduceau şedinţa. Şi era o situaţie în care, într-adevăr, era justificată. Aici, într-adevăr, se poate comenta cât de justificată e, când e nevoie, ar fi fost nevoie de un vot cu mult mai mare număr de deputaţi. Problema însă, din punctul meu de vedere, este alta. Oricum noi am căzut de acord asupra faptului că un vot implicit, deci un vot de neacceptare a respingerii unei ordonanţe nu validează această ordonanţă. Şi, din punct de vedere regulamentar, ar fi mult mai elegant să constatăm că acest vot de respingere a ordonanţei n-a trecut, să dăm un vot de data asta de adoptare pentru ordonanţa respectivă şi acolo să se propună procedură de vot nominal sau cu vot deschis, care să se supună votului Camerei Deputaţilor, şi pe formula adoptată de Camera Deputaţilor să se treacă la votul pozitiv pentru această ordonanţă. Dacă acel vot pozitiv dă un număr de vot organic pentru ordonanţă, ordonanţa a trecut, dacă nu dă un vot de lege organică pentru ordonanţă, a căzut ordonanţa şi problema s-a rezolvat. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Domnul Bogdan Niculescu-Duvăz.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Sunt de reparat mai multe lucruri care procedural nu s-au petrecut cum trebuie. În urma apelului nominal nu a fost comunicat cvorumul. Cvorumul l-aţi comunicat după şi în timpul procedurii de vot. Faptul că nu a fost comunicat cvorumul în urma apelului nominal poate să creeze mari dubii privind această valabilitate a cvorumului în momentul votului. Al doilea lucru, stimaţi colegi, este că noi am cerut nimic altceva, nu repetarea unui vot, ci renumărarea voturilor, pentru că numărătoarea noastră paralelă duce la 137 de voturi în partea care a votat împotriva actului normativ şi 107 pentru, ca să fim foarte exacţi. Deci, doamna preşedintă, procedaţi la renumărarea votului, reluând, evident, procedura. Noi nu încercăm să votăm din nou asupra acelui subiect, ci să numărăm din nou. În ceea ce priveşte însă procedura completă, vă informez că secretarii care numără trebuie să fie astfel poziţionaţi, conform cutumei, încât cel de la Opoziţie să numere la majoritate şi cel de la majoritate să numere la Opoziţie, lucru care nu s-a întâmplat nici acesta. Deci, iată că am încălcat vreo trei elemente procedurale cel puţin, vă rugăm să procedaţi, în consecinţă, pentru a clarifica acest moment. Nu văd de ce, dacă aveţi aceste voturi, nu vreţi să le mai exprimaţi o dată. Vă mulţumesc. (Vociferări.)
			Doamna Daniela Popa: Poftiţi. pe procedură, da?
			Domnul Marcu Tudor: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Eu vă amintesc că şi dumneavoastră, fiind în sală laolaltă cu noi, aţi contestat unele voturi în legislatura trecută; şi chiar mai de dinainte. Spre buna noastră credinţă, trebuie să reamintesc faptul că aproape în toate cazurile s-a reluat numărarea voturilor, chiar când era domnul Hrebenciuc, chiar când era Valer Dornenu, chiar când era nu mai ştiu cine în prezidiu. Deci este clar că trebuie să reluăm numărarea voturilor. Al doilea, cu acest lucru vin acum ca o noutate. Pentru că a uitat şi Convenţia trecută, şi PDSR-ul ultimilor patru ani, din nou uită şi acum alianţa "fostă convenţie", sub altă denumire, cum este să fii la putere, la conducere şi să ţi se conteste votul, eu vă fac propunerea să votăm aici, că tot suntem mai mulţi, necesitatea, obligativitatea Camerei Deputaţilor de a se înzestra cu sistemul electronic de numărat al voturilor, în locul acestui sistem desuet care nu cred că mai există pe undeva prin Europa, că tot am intrat de ieri în Europa şi râde lumea de noi, numărând unii subiectiv într-o parte, ceilalţi şi mai subiectiv în partea cealaltă. De 8 ani avem discuţia asta. Este chiar atât de greu să dăm câteva de zeci de mii de euro sau cât o costa un sistem ca ăsta pe care îl are Senatul nu ştiu de cât timp? Vă este frică dumneavoastră acum, de la această alianţă, de un asemenea sistem cât mai aproape de echilibrat de numărat voturile, cu atât mai mult cu cât câştigăm şi mai mult timp, numărând electronic. Dacă nu vă este frică, noi dorim această investiţie. Fiţi de acord şi dumneavoastră şi anulăm orice discuţie. Deci trecem încă o dată la numărare şi vă fac propunerea să votăm necesitate de a trece la un sistem de numărare electronic al voturilor. Altfel, niciodată nu se va lua o măsură, e timpul acum pentru că am intrat ieri în Uniunea Europeană, să nu ne mai facem de râs. Nici în Albania nu cred..., ba, încă, sunt convins că există şi acolo o numărare mai bună decât asta subiectivă, cu ridicat mâna. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Domnule deputat, tot pe procedură? Poftiţi!
			Domnul Mihăiţă Calimente: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Sigur, unii dintre colegii noştri vin să ne tragă de urechi, să ne ţină lecţii de morală, însă regulamentul este foarte clar. La art.120 alin.6 se spune că: "Înainte de votare preşedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Deputaţii care nu îşi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţe, intră în numărul regulamentar de stabilirea cvorumului". Nu scrie nicăieri că trebuie, de către preşedinte, să se anunţe numărul celor prezenţi. Se constată. Votul se repetă numai în caz de paritate de voturi, conform art.121. În rest, un vot deja exprimat este exprimat pentru că "în cursul votării - spune art.122 - nu se mai poate acorda deputaţilor dreptul de a lua cuvântul." şi deci propunerea făcută nu mai este valabilă, pentru că eram deja în timpul procedurii de votare. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale? Vă rog.
			Doamna Oana Manolescu: Un drept la replică, doamnă preşedintă şi stimaţi colegi, vreau să mă adresez colegului care a comparat, care a lăsat Albania pe ultimul loc în lume. Albania nu este ţara ultimă din lume...
			Domnul Marcu Tudor (din sală): Am spus: "nici măcar Albania..."
			Doamna Oana Manolescu: Aţi spus: "Nici măcar în Albania..." Albania este o ţară cu un ritm alert de dezvoltare şi vă invit s-o vedeţi. (Aplauze.)
			Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al PUR, domnule Pantelimon Manta, vă rog.
			Domnul Pantelimon Manta: Stimaţi colegi, Am mai discutat despre acest sofism care frizează absurdul. Faptul că nu s-a aprobat respingerea ordonanţei, pentru numele lui Dumnezeu, nu poate nicicum duce la concluzia că ordonanţa s-a aprobat. S-a exprimat un vot în sensul neaprobării respingerii şi urmează, doamna preşedintă, acum să supuneţi la vot aprobarea ordonanţei. O ordonanţă fie ea simplă, fie de urgenţă îşi produce efectele juridice până când ea este luată în discuţia votului parlamentar. Aşadar, prin votul de astăzi, noi trebuie să aprobăm acum sau nu ordonanţa. Deci, va trebui în faza a doua, doamna preşedintă, să supuneţi la vot aprobarea ordonanţei. Dacă se aprobă, îşi produce în continuare efectele juridice şi devine lege, dacă nu se aprobă, ordonanţa nu-şi va mai produce efectele juridice în urma votului dumneavoastră. Efectele juridice produse rămânând valabile până la această dată. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Haideţi că întârziem extrem de mult. Drept la replică, domnule deputat.
			Domnul Marcu Tudor: Vă mulţumesc. Îmi permit un drept la replică de câteva secunde. Am fost la Adunarea Parlamentară NATO de la Ohrid cu câteva luni în urmă. Ohrid este un lac care desparte Macedonia de Albania. Îi vezi de pe un mal pe celălalt. Am vrut să merg într-o pauză de o zi să vizitez Tirana, am ajuns până la graniţă, împreună cu un deputat, o femeie deputat din Albania, şi această doamnă, foarte drăguţă, de altfel, m-a sfătuit să nu merg la Tirana nici în vizită, deoarece drumurile, chiar şi pentru mine - deputat, nu sunt prea sigure. Nu de gropi, cum sunt la noi, că aici nu sunt sigure pentru maşină, nu sunt pentru oameni. Atât am avut să spun, când fac o comparaţie, comparaţia este numai în limitele normalului.
			Doamna Daniela Popa: Domnule deputat, vă mulţumesc. A fost extrem de important pentru votul acordat pe proiectul de lege. Vreau să vă spun că înainte de vot s-a anunţat că suntem în cvorum. Camera Deputaţilor, în plenul său, cu 100 de voturi pentru, 169 împotrivă, nici o abţinere, a respins proiectul de Lege privind respingerea ordonanţei de urgenţă. (Aplauze.) Domnul Cristian Rădulescu.
			Domnul Cristian Rădulescu: Da, doamna preşedintă, şi chiar mă bucur că puneţi capăt acestei situaţii, între timp am ajuns la Tirana şi am fi ajuns şi mai departe. A fost un vot exprimat aşa cum s-a exprimat, a fost contestat, aşa cum s-a contestat, există un birou permanent în care se va analiza această situaţie, iar noi mai avem încă 28 de proiecte la ordinea de zi de votat. Suntem în sesiunea de voturi de marţi dimineaţă. Vă rugăm să trecem la punctul 2.
			Doamna Daniela Popa: La pct.2 pe ordinea de zi, ca vot final, avem proiectul de Lege pentru aderarea Guvernului României la acordul privind protecţia reciprocă a secretului investiţiilor din domeniul apărării, pentru care s-au făcut cereri de brevetare, adoptat la Paris la 21 septembrie 1960 şi la acordul privind comunicarea, în scopuri de apărare, a informaţiilor tehnice, adoptat la Bruxelles la 19 octombrie 1970. Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? 238 de voturi pentru. Împotrivă? Nimeni. Abţineri? Două abţineri. Vă mulţumesc. Proiectul de a fost adoptat.
			La pct.3 pe ordinea de zi, la voturi finale, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2005 pentru modificarea lit.h) a art.17 din Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.333/2002 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Legea are caracter organic. Cine este pentru? 267 de voturi pentru. Împotrivă? Un singur vot împotrivă. Abţineri? O singură abţinere. Proiectul de lege a fost adoptat.
			La pct.4, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României. Legea are caracter organic. Cine este pentru? Da, este aprobată tacit. Vă mulţumesc. Da, neîmplinirea termenului. Exact.
			La pct.5 pe ordinea de zi, voturi finale, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea societăţii naţionale a Căilor Ferate Române. Legea are caracter organic. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Deci, cu 267 voturi pentru, un vot împotrivă, adoptat.
			Pct.6 pe ordinea de zi, voturi finale, Proiectul de Lege privind înfiinţarea Institutului Teologic Baptist din Bucureşti. Legea are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? trei abţineri. Cu 266 de voturi pentru, 3 abţineri şi un vot împotrivă, adoptat.
			Pct.7 pe ordinea de zi, voturi finale, Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii Mihai Kogălniceanu din municipiul Iaşi, judeţul Iaşi. Legea are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nimeni. Abţineri? Nimeni. În unanimitate a fost adoptat.
			Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii Artifex din municipiul Bucureşti. Legea are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Două voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Cu 266 voturi pentru, două voturi împotrivă şi o abţinere, proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Bogdan Vodă" din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj. Legea are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nimeni. Abţineri? O abţinere. Cu 268 de voturi pentru şi o singură abţinere, legea a fost adoptată.
			Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii Dimitrie Cantemir din municipiul Târgu-Mureş, judeţul Mureş. Legea are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Cu 268 de voturi pentru, o abţinere, proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii Athenaeum din municipiul Bucureşti. Legea are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? 3 abţineri. Deci cu 266 de voturi pentru şi 3 abţineri, proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Legea are caracter organic. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Cu 244 de voturi pentru, 21 voturi împotrivă, o abţinere, proiectul a fost adoptat.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2004 pentru aprobarea unor măsuri financiare privind reglementarea unor obligaţii de plată ale societăţilor comerciale desprinse din Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice şi Termice "Termoelectrica" SA, în urma procesului de restructurare. Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? O singură abţinere. Cu 268 voturi pentru şi o abţinere, proiectul de lege a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2005 privind stabilirea unor măsuri de preluare a Gărzii Financiare şi a Autorităţii Naţionale a Vămilor în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a unor măsuri de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Legea are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? O abţinere. Cu 267 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere, proiectul de lege a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare. Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Votaţi ori pentru, ori împotrivă. Vă rog frumos. 60 de voturi împotrivă. Abţineri? O singură abţinere. Cu 194 de voturi pentru, 60 de voturi împotrivă şi o singură abţinere, proiectul de lege a fost adoptat.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României. Legea are caracter organic. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? 24 de voturi împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. Cu 241 de voturi pentru, 24 de voturi împotrivă şi 2 abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2005 pentru modificarea Legii nr.98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică. Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? În unanimitate, proiectul de lege a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea participării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, în calitate de observator, la Asociaţia "Reţeaua Preşedinţilor Curţilor Supreme de Justiţie ale Uniunii Europene". Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. În unanimitate, proiectul de lege a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru suspendarea aplicării prevederilor Legii nr.249/2004 privind pensiile ocupaţionale. Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Nici o abţinere. Cu 241 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă, nici o abţinere, proiectul de lege a fost aprobat. Explicarea votului. Vă rog!
			Domnul Ion Mînzînă: Doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor colegi, Grupul parlamentar al Partidului Popular România Mare a votat împotriva proiectului de lege considerând că deşi România se situează pe ultimul loc în Europa privind reforma sistemului de pensii, ne permitem asemenea amânări, cu consecinţe greu de evaluat în viitor. Prin comparaţie, toate ţările fostului bloc comunist au trecut la aplicarea legilor privind fondurile universale de pensii şi fondurile ocupaţionale, sub diferite forme, ultimii fiind colegii noştri de aderare, bulgarii, care au finalizat reforma pensiilor încă de acum trei ani. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc.
			Trecem la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.10/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administraţia publică centrală. Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Vă rog să număraţi. 48 de voturi împotrivă. Abţineri? Aţi numărat? Vă mai rog încă o dată, voturi împotrivă? (Vociferări) Deci, cine este împotrivă? Vă rog, haideţi să nu ne jucăm. Cine este împotrivă? 48 voturi împotrivă. Abţineri? Nici o abţinere. Cu 210 voturi pentru, 48 împotrivă, nici o abţinere, proiectul de lege a fost adoptat. Explicarea votului.
			Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Doamna preşedinte, N-aş putea să explic votul, aş putea să explic ceea ce se întâmplă astăzi în şedinţă şi v-aş ruga frumos pe dumneavoastră, în primul rând, să aveţi respect, pentru că funcţia pe care o deţineţi dumneavoastră este la fel ca şi a mea. (Vociferări din partea Alianţei P.N.L.-P.D.-UDMR) Dacă vreţi să murmurăm, mergem duminică la stadion şi murmurăm. După ce aţi numărat la început, şi colegii din presa scrisă, şi i-aţi adunat la dânşii, treptat, la fiecare proiect de lege aţi început să scădeţi în partea stângă, la colegii din opoziţie, şi aţi început să creşteţi brusc în partea dreaptă, la colegi. Dacă dumneavoastră adunaţi azi 194, pe care dumneavoastră i-aţi pus acum "pentru", cu cei care sunt absenţi în momentul când aţi strigat prezenţa votului, o să constataţi că aveţi mai mulţi parlamentari decât şi-au au depus jurământul în Parlament, în partea dreaptă. Tot colegul meu, domnul Bogdan Niculescu-Duvăz, v-a rugat să schimbaţi cei doi secretari, pentru a da o corectitudine acestui vot, şi domnul Gheorghiof să-i numere pe cei din opoziţie, iar domnul Popeangă să-i numere pe cei de la guvernare. Mi se pare o chestie respectabilă, de bun-simţ şi cred că n-aţi fi împotrivă cu ea. Nici acest lucru n-a fost ascultat. De aceea, noi, la a doua cerinţă a dumneavoastră de a vota împotrivă, noi nu am mai ridicat mâna, pentru că ceea ce se întâmplă astăzi aici, mi se pare o jignire la adresa democraţiei parlamentare. Vă mulţumesc. (Vociferări.)
			Doamna Daniela Popa: Exageraţi, domnule deputat. Vă mulţumesc.
			Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2005 privind unele măsuri pentru ocuparea prin concurs a funcţiilor publice vacante din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice implicate în implementarea angajamentelor asumate prin negocierile pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Vă reamintesc că proiectul de lege are caracter organic. Vă rog, cine este pentru? Vă rog să număraţi. 185 voturi pentru. Împotrivă? 75 de voturi împotrivă. Abţineri? O singură abţinere.
			Proiectul de lege a fost adoptat. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.56/2004 privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public. Vă reamintesc că proiectul de lege are caracter organic. Cine este pentru? 182 voturi pentru. Împotrivă? 54 voturi împotrivă. Abţineri? Aţi votat şi contra parcă dintre dumneavoastră. (Se referă la deputaţii aparţinând Grupului parlamentar al P.S.D.) 30 de abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2004 privind unele măsuri pentru relansarea economică a Societăţii Comerciale "Laminorul" S.A. Brăila. Procedură.
			Domnul Marcu Tudor: Doamna preşedinte, Ambele legi de la punctele 21 şi 22 sunt legi organice. Deci, trebuie din 335 de membri sau câţi suntem noi, să fie 66%. (Vociferări) Suntem prezenţi 267, trebuie 267 de voturi, nu? (Rumoare) Păi nu facem aceeaşi socoteală, înseamnă. Bun! Eu vin şi facem împreună socoteala. Până atunci, vă aduc aminte, doamna preşedinte, alt motiv de procedură, că nu aţi pus la vot propunerea mea de a trece la aprobarea demersurilor necesare pentru instituirea unui... Lasă-mă, omule, în pace! (se adresează domnului deputat Ştefan Zgonea, amuzament) ...pentru instituirea votului electronic. Vă rog s-o faceţi. Dacă nu se acceptă, e o problemă. Dacă se acceptă, e cu totul altă problemă. Dar am dreptul să fac propunerea asta dumneavoastră s-o puneţi la vot. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Domnule deputat, şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Gheorghiof.
			Domnul Titu Nicolae Gheorghiof: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Domnule coleg, spre bucuria dumneavoastră, pot să vă anunţ că acum o lună, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a hotărât introducerea sistemului de vot electronic. Urmează să găsim sumele respective şi să le aprobăm o dată cu cheltuielile Camerei Deputaţilor pe anul 2006, ştiţi că aprobăm un buget, pentru a informatiza Camera Deputaţilor cu vot electronic, ecrane prin care să se vadă cum se desfăşoară votul şi cum se aprobă. (Domnul deputat Marcu Tudor doreşte drept la replică)
			Doamna Daniela Popa: Nu există drept la replică. Trecem la următorul proiect de lege. Domnule deputat...
			Domnul Marcu Tudor: Am dreptul...
			Doamna Daniela Popa: Domnule deputat, nu v-am acordat dreptul la replică. (Aplauze, râsete, animaţie) Vă rog, haideţi să păstrăm liniştea. Domnilor colegi, vă rog.
			Domnul Marcu Tudor: Am vrut să vă fac bucuria să recunosc faptul că intervenţia mea a avut totuşi un final, pentru că dumneavoastră, noi toţi, am aflat ceea ce dânşii probabil că ţineau secret. Era datoria lor să ne informeze şi pe noi. Mă bucur că s-a întâmplat aşa. Deci, tot a fost bună intervenţia.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat. Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2004 privind unele măsuri pentru relansarea economică a Societăţii Comerciale "Laminorul" SA Brăila. Comisia a propus respingerea ordonanţei. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? Cu 211 voturi pentru, nici un vot împotrivă, 50 abţineri, s-a respins proiectul de lege privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108/2004.
			Urmează Proiectul de Lege privind înfiinţarea Universităţii "Mihai Eminescu" din municipiul Timişoara, judeţul Timiş. Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Un singur vot împotrivă. Abţineri? Nici o abţinere. Cu 268 de voturi pentru, un vot împotrivă, proiectul de lege a fost aprobat.
			Proiectul de Lege privind instituirea unor măsuri financiare pentru îmbunătăţirea asistenţei medicale. Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? 59 de voturi împotrivă. Abţineri? Cu 208 voturi pentru, 59 împotrivă, două abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.
			Urmează Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.18/2005 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului din învăţământ, salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2004 privind unele măsuri în domeniul învăţământului şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.196/2002 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anii 2003 şi 2004 personalului din învăţământ, salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învăţământ, şi pentru abrogarea unor dispoziţii din Legea nr.54/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică. Proiectul de lege are caracter ordinar. Vă rog să vă exprimaţi votul. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Nici o abţinere. Cu 267 de voturi pentru, o singură abţinere, proiectul de lege a fost aprobat. Poftiţi, domnule deputat, cu justificarea votului. Domnul deputat Bogdan Niculescu-Duvăz. Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc, doamna preşeditne. Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al Partidului Social-Democrat a votat pentru, având în vedere că este vorba de o creştere salarială. Totuşi, trebuie să facem menţiunea că în legătură cu continuitatea acestei creşteri salariale, ea nu este pe măsura celor pe care Guvernul Partidului Social-Democrat, la sfârşitul anului 2004, a negociat-o cu sindicatele. Această creştere este mai mică, semnificativ mai mică, dar fiind vorba totuşi de o creştere, noi susţinem chiar şi această creştere care este sub ceea ce noi, într-un program până la sfârşitul anului 2006, convenisem cu sindicatele, şi anume, dublarea salariilor în învăţământ între 2003, 31 decembrie şi 2006. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc pentru intervenţie, domnule deputat.
			Urmează Proiectul de Lege pentru aprobarea plăţii cotizaţiei anuale de participare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României la Asociaţia Înaltelor Jurisdicţii de Casaţie ale ţărilor care utilizează parţial limba franceză. Proiectul de are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abţineri? Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.
			Urmează Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.21/2005 privind susţinerea proiectului ISPA 2000/RO/16/P/PE/001 "Program pentru managementul deşeurilor în Piatra-Neamţ". Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? O singură abţinere. Cu singură abţinere, proiectul de lege a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la Normele privind călătoria cu metroul pe reţeaua de căi ferate subterane şi supraterane. Proiectul de lege are caracter ordinar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abţineri? O singură abţinere. Cu 265 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost adoptat.
			Urmează Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.132/2004 privind atribuirea în concesiune directă Companiei Naţionale "Administraţia porturilor maritime SA Constanţa a unui teren aflat în proprietate publică a statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Nu vi-l supun votului acest proiect de lege, pentru că Biroul permanent urmează să propună Camerei Deputaţilor procedura de urmat, ceea ce nu s-a realizat până la şedinţa de astăzi. Cu aceasta, vă mulţumesc pentru participare. Încheiem şedinţa de astăzi. O zi bună în continuare.
			Şedinţa s-a încheiat la ora 12,40.