Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 mai 2005

	1.	Intervenţii ale deputaţilor:

		Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedintă a Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Titu Nicolae Gheorghiof şi Victor Viorel Ponta, secretari.
		Doamna Daniela Popa: Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Deschidem şedinţa de astăzi cu intervenţiile deputaţilor.
		Săptămâna trecută s-a început cu Grupul parlamentar al PSD, vom începe cu Grupul parlamentar al PNL. Ca să nu strig, să-i anunţ pe cei 19 înscrişi, dacă este din Grupul parlamentar PNL cineva în sală? Vă rog, poftiţi şi să vă prezentaţi intervenţia. Domnul deputat?
		Domnul Mircea Ciopraga: Mircea Ciopraga.
		Doamna Daniela Popa: Dar nu vă găsesc pe listă... E în regulă, poftiţi, aveţi cuvântul.
		Domnul Mircea Ciopraga: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În calitate de membru al PNL, vin să susţin în faţa dumneavoastră o intervenţie despre realizarea şi desăvârşirea procesului de reformă a sistemului judiciar, o prioritate a Guvernului României în drumul către Uniunea Europeană. Sistemul judiciar trebuie să-şi îndeplinească rolul de serviciu public nu numai prin înfăptuirea actului de justiţie, dar şi prin stabilirea unui nou tip de relaţie între justiţie şi justiţiabil. Doamnelor şi domnilor colegi, Avem nevoie de un sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient, de măsuri reale de consolidare a sistemului judiciar, care să pună în practică un principiu atât de important pentru o societate democratică, şi anume, principiul separaţiei puterilor în stat, pentru desăvârşirea procesului de integrare în Uniunea Europeană. Avem nevoie de o justiţie adevărată şi conformă cu principiile democraţiei, fără binecunoscutele imixtiuni ale fostului partid de guvernământ în influenţa actului de justiţie. Este momentul să avem o justiţie cu adevărat independentă şi conformă cu noile cerinţe ale societăţii româneşti şi ale Comunităţii Europene. Modificarea şi completarea celor trei legi, şi anume: Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt imperios necesare pentru a asigura independenţa reală şi eficienţa justiţiei. Din angajamentele asumate de România în procesul de integrare, este necesară adoptarea urgentă a prevederilor legale referitoare la răspunderea penală a persoanelor juridice şi dezincriminarea insultei şi a ultrajului verbal, până la sfârşitul anului 2005. Este momentul ca societatea românească să se bazeze pe o justiţie independentă, echitabilă şi eficientă, pentru care Cabinetul Tăriceanu îşi va asuma răspunderea în faţa Parlamentului României şi sper că acest pachet de legi care priveşte reforma sistemului judiciar se va bucura de susţinerea dumneavoastră şi a tuturor cetăţenilor României. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Urmează domnul deputat Ioan Stan, Grupul parlamentar al PSD.
		Domnul Ioan Stan: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Doamnă, Domnilor colegi, Constatăm zilnic, citind presa ori ascultând relatările colegilor, prietenilor sau simplelor cunoştinţe, că singura direcţie în care actuala guvernare este consecventă între a zice şi a face este aşezarea clienţilor săi politici în fruntea structurilor de orice fel. Nu contează sectorul de activitate, capacitatea profesională, probitatea morală, experienţa în domeniu, contează şi se aplică sârguincios un singur principiu: "Scoală-te tu, să mă aşez eu!" Până la urmă, înţelegând că ţi-e mai aproape cămaşa decât haina şi că, bufniţă fiind, vei susţine că puii tăi sunt cei mai frumoşi, am reuşit să înţelegem şi să acceptăm o atare atitudine. Ce nu putem nicicum accepta, este tam-tam-ul asurzitor ce însoţeşte aceste manevre, menite să dumirească simplul consumator de informaţie, cetăţeanul român asupra nemerniciei afacerilor necurate, foloaselor ilicite, corupţiei, aşezate de către actuala Putere în sarcina, evident, numai a celor presupuşi a fi oamenii anterioarei guvernări. Această tevatură, gândită şi condusă cu o pricepere de speriat, este, în fapt, o adevărată perdea de fum, făcută să direcţioneze atenţia populaţiei către subiecte uşor accesibile în conştiinţa celor agresaţi de noi taxe, de creşteri de impozite, de calamităţi naturale, dar şi de cele artificiale, create cu intenţie de adevăraţi specialişti în branşă. Ceea ce se petrece sub această perdea de fum este, însă, cu totul altceva. Încerc să ridic măcar un colţ al acestei perdele şi vă invit să privim împreună. Inundaţiile cumplite ce au lovit România au constituit un nefericit prilej de demonstrare a solidarităţii de care sunt capabili cei mai mulţi dintre români. Mai gafând, mai scuzându-se public pentru gafele comise, primul ministru anunţă că banii necesari pentru acoperirea pagubelor provocate de inundaţii vor fi asiguraţi din încasările pentru privatizări. În paralel, se întind degete acuzatoare către prezumtivii vinovaţi de nedecolmatarea cursurilor de apă, de construirea incorectă a digurilor, de cheltuirea banului public pe altceva decât pe achiziţionarea de utilaje funcţionale în caz de necesitate. Se caută şi se găsesc rudele încadrate politic ale celor acuzaţi. Se conduce amărăciunea şi disperarea celor loviţi de soartă către ţinte alese cu grijă. Dintre articolele publicate pe această temă, se strecoară sec un comunicat al ministrului de finanţe: "Se amână rectificarea bugetară din cauza inundaţiilor!" Ce legătură au banii de care vorbea primul ministru cu bugetul este o treabă pe care doar ministrul de finanţe o stăpâneşte... Numai că pe seama rectificării bugetului li s-a cerut cetăţenilor să aştepte rezolvarea crizei sistemului sanitar, recorelarea sau recalcularea pensiilor, majorările salariale din sectorul public şi câte altele. Aşa încât, deocamdată, fum... Se vorbeşte cu aplomb şi agresivă aciditate despre afacerile dubioase practicate de reprezentanţi ai actualei guvernări, împreună sau prin intermediul rudelor, până la ce grad se ostenesc acuzatorii. Vicepremierul Gheorghe Seculici este deţinător al pachetului majoritar de acţiuni la Firma Recons S.A., societate a municipalităţii din Arad, al cărei primar este Gheorghe Falcă, nimeni altul decât ginerele sus-numitului vicepremier şi finul Preşedintelui României, cel ce aproape că s-a declarat: "Sfântul Traian în luptă cu balaurul corupţiei!" Domnul vicepremier, în calitatea sa de acţionar majoritar, controlează în acest mod societatea ce administrează toate spaţiile şi locuinţele Primăriei Arad, care societate a obţinut comenzi pentru numeroase obiective publice, cum ar fi: întocmirea planului urbanistic general în Arad şi Moneasa, studiu pentru reconversia Cetăţii Aradului, proiectarea unui întreg cartier de blocuri şi locuinţe ANL. Cum spuneam, fum..., fum..., doamnelor şi domnilor colegi, dar el se poate risipi, dacă vrem cu adevărat. Unul dintre cei mai vajnici vânători de corupţie şi corupţi, evident, doar din rândul adversarilor politici, a declarat şi demonstrat că este, fără îndoială, ministrul agriculturii. Autoritate incontestabilă în producerea fumului orbitor şi ameţitor pentru agricultorii din România şi nu numai, domnul ministru este gata oricând să trimită valuri de executanţi cu orice preţ ai ordinelor sale, în orice direcţie, cu scopul declarat de a găsi noi şi noi vinovaţi, numai buni de decapitare. Domnul ministru declara în campania electorală că prioritatea pentru domnia sa va fi întotdeauna ascultarea păsului ţăranilor. Fum... De la înscăunare şi până în prezent, domnul producător de fum a acordat 2 ore de audienţă şi a desfiinţat direcţia de relaţii cu publicul din minister! Domnul ministru promitea în campania electorală acte normative şi măsuri care să apropie agricultura românească de cea europeană. Fum... Împreună cu Guvernul din care face parte, domnul ministru doreşte să-şi asume răspunderea pentru un pachet de legi, între care şi Legea proprietăţii, ocolind astfel dezbaterile parlamentare şi orice posibilitate de amendare a conţinutului legi din partea celor ce pot reprezenta cu adevărat interesele agriculturii româneşti. Şi iarăşi fum... Promisiunea "Să trăiţi bine!" va fi concretizată şi prin înregimentarea ţăranilor, atât de iubiţi de domnul ministru, în rândul maselor de contribuabili la asigurările de sănătate, că prea erau aceştia scutiţi! Şi, încă o dată, fum... Sub pretextul împrospătării rezervelor statului, mari cantităţi de grâu se distribuie gratuit şi fără licitaţie unor agenţi economici prezenţi pe piaţa grâului în calitate de comercianţi sau utilizatori finali. Cu siguranţă că, în virtutea principiului fumului, ni se va spune că este şi o metodă de a împiedica ţăranii să-şi vândă grâul cu suprapreţ. Care ţărani, am întreba noi? Şi ne-am răspunde tot noi: cei prioritari pentru domnul ministru, desigur. Şi, mereu, mai mult fum... 14 mii de miliarde de la bugetul de stat a alocat acest domn ministru pentru cuponiada care a încurajat o agricultură în care 5 milioane de proprietari stăpânesc un petic de pământ din care îşi duc, cu chiu, cu vai, zilele. Bani care ar fi trebuit alocaţi pentru programe de retehnologizare, pentru încurajarea asocierii proprietăţilor în vederea exploatării eficiente, aşa cum a promis Alianţa D.A. în campania electorală. 14 mii de miliarde duse - şi-o fi zis "fluturaticul" nostru ministru - încercând să mai lanseze un nor de fum în ochii ţăranului său prioritar, căruia îi promite o super-lege de pensii viagere pentru a renunţa la pământ, lege care speră domnul ministru să treacă odată cu întregul pachet de legi privind proprietatea, adică, prin asumarea răspunderii Guvernului. Pentru suportarea costului rentei viagere menite să reunească micile proprietăţi cu alţi bani decât cei risipiţi în cuponiadă, banii se vor lua de la bugetul ministerului, după cea de a doua rectificare, care, deocamdată, s-a amânat din cauza inundaţiilor. Aş mai putea continua, doamnelor şi domnilor colegi, dar am senzaţia extrem de neplăcută că, deja, nu ne mai vedem de fum. Nu credeţi că este timpul să punem în funcţie ventilatoarele? Mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Dar astăzi de dimineaţă sunt înscrişi peste 50 de deputaţi pentru intervenţii şi de aceea vă rog pe fiecare dintre dumneavoastră să vă limitaţi şi să vă încadraţi în cele 3 minute regulamentare.
		Urmează, din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Mircea Stănescu.
		Domnul Mircea Stănescu: Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Afacerea CICO", cum a fost numită de întreaga presă şi care s-a soldat cu trimiterea în judecată a fostului preşedinte al SIF Munteania Horia Teodor Mihăilescu, a fostului preşedinte al FPS Alin Giurgiu şi a altor inculpaţi, pentru delapidare şi alte infracţiuni de natură economică, continuă să fie tergiversată, astfel încât statul român să nu mai poată recupera acţiunile Societăţii CICO, care au fost privatizate fraudulos în 1999. Reamintesc că pachetul majoritar de acţiuni al CICO a fost cesionat dubios către SIF Muntenia, cu complicitatea fostei conduceri a FPS, pentru ca acesta să fie imediat revândut pe piaţa RASDAQ. În aprilie 1999, Comisia Naţională de Valori Imobiliare a anulat tranzacţia, iar pachetul majoritar de acţiuni s-a întors la SIF Muntenia. Cu toate acestea, cesiunea de acţiuni dintre FPS şi SIF Muntenia nu a fost anulată, iar foştii şefi ai FPS Alin Giurgiu şi, ulterior, şeful APAPS Ovidiu Muşetescu au închis ochii la această escrocherie şi nu s-au constituit parte civilă în procesul penal declanşat pentru a readuce Întreprinderea CICO în patrimoniul statului. La fel a procedat şi fostul şef al AVAS Mircea Ursache, care a refuzat, în pofida insistenţei administraţiilor CICO să intervină în dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, pentru a cere anularea contractului de cesiune dintre FPS şi SIF Muntenia şi pentru recuperarea acţiunilor şi dividendelor de 65 de miliarde de lei aflate în conturile CICO. Valoarea cu care statul român este prejudiciat în acest caz este de circa 1.000 de miliarde de lei, cât valorează în prezent activele Societăţii CICO. S-a ajuns la situaţia ridicolă ca, de ani de zile, administraţiile CICO să se roage de statul român, prin AVAS, să-şi recupereze acţiunile cesionate fraudulos. În urmă cu 2 luni, noul preşedinte AVAS, Gabriel Zbârcea a înţeles situaţia şi s-a constituit parte civilă în procesul CICO, aflat pe rolul Secţiei a II-a Penală a Tribunalului Bucureşti, în care sunt judecaţi foştii preşedinţi ai SIF şi FPS, cerând anularea totală a actului de cesiune. Cu toate acestea, procurorii Parchetului Înaltei Curţi, dar şi magistraţii Tribunalului Bucureşti acţionează împotriva intereselor statului şi în favoarea inculpaţilor trimişi în judecată. Astfel, Ministerul Public a solicitat la termenul de 7 aprilie 2005 al dosarului amintit respingerea cererii AVAS de anulare a actului de cesiune. Efectele acestei cereri incalificabile surprind, cu atât mai mult cu cât sunt venite din partea unor magistraţi care cunosc realitatea dosarului penal, dar acţionează din interese numai de ei ştiute, în scop de a împiedica statul român să-şi recupereze activele de 1.000 de miliarde de lei, înstrăinate fraudulos de fostul FPS. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PPRM, domnul deputat Ştefan Baban. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
		Domnul Ştefan Baban: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Ultimele zvâcniri ale sănătăţii româneşti." Sistemul sanitar românesc este la un pas de moarte. Criza medicamentelor şi a materialelor necesare în desfăşurarea actului medical s-a declanşat, furnizorii ţinându-se de cuvânt şi pornind această criză ca un ultim semnal de alarmă faţă de haosul şi ineficienţa din acest sector. Această grevă a furnizorilor de medicamente poate fi fatală sistemului, ţinându-se cont de şubrezenia lui şi delăsarea celor care conduc destinele acestuia, care ani de zile nu au făcut altceva decât să liniştească spiritele şi, mai grav, să nu recunoască că sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aşa cum a fost gândit şi aplicat, a fost un real dezastru, că niciodată banii nu vor ajunge să asigure nevoile unei populaţii îmbătrânite şi îmbolnăvite de destule privaţiuni în anii comunismului etc. De partea cui este dreptatea? Este foarte greu de stabilit. Ambele tabere, în speţă, Ministerul Sănătăţii şi distribuitorii de medicamente, au dreptate, dar, în acelaşi timp, sunt vinovaţi pentru că, de cel puţin 5 ani, această criză apare anual sau chiar de două-trei ori pe an şi totuşi nu au reuşit nici să identifice cauzele care provoacă aceste distorsiuni, nici să stabilească măsurile care pot fi luate pentru preîntâmpinarea lor. Despre căile de rezolvare nici nu poate fi vorba, având în vedere că la masa negocierilor se urmăreşte rezolvarea imediată şi de scurtă durată a conflictului. Ministerul Sănătăţii, ca de fiecare dată, nu a gestionat această criză, vorbind mult şi dând vina atât pe directorii de spitale cât şi pe farmacişti şi pe furnizorii de medicamente. Singura măsură luată a fost ca Societatea Unifarm S.A., la care este acţionar, să livreze seringi, ace şi alte materiale către toate spitalele care au stocurile diminuate. Până când vor fi primite, pentru bolnavii cronici s-au făcut liste de aşteptare, iar ceilalţi, pentru a se putea trata, şi-au achiziţionat singuri cele necesare, ca buni plătitori de asigurări de sănătate. Dorinţa reprezentanţilor acestui minister este de a contacta firme din exterior, pentru a asigura materialele sanitare, care sunt atât de disputate între cele două părţi. Totodată, sfaturile ministrului Cinteză, ca farmaciile să onoreze reţetele compensate şi gratuite prin utilizarea plafoanelor alocate pentru întregul an, nu pot fi puse în aplicare, pentru că farmaciştii ştiu că nu vor primi bani în plus (deci, alte promisiuni neonorate, făcute pentru a le arăta cetăţenilor alegători bunele intenţii ale actualilor guvernanţi), dar, în acelaşi timp, nu mai au medicamentele solicitate, pentru că şi ei sunt datori vânduţi furnizorilor de materiale sanitare. Sugestia ministrului de resort, de a fi controlate spitalele ce nu au achitat ceea ce au achiziţionat şi destituirea directorilor, nu este cea mai fericită. Spitalele din zonele sărace, cu resurse limitate, dar cu directori care încearcă să supravieţuiască şi, mai ales, să asigure minimul necesar pentru desfăşurarea actului medical, vor rămâne, în aceste condiţii, fără echipe manageriale, fără puţinii specialişti pe care îi au şi se vor închide în final, astfel încât cea mai rapidă urgenţă medicală va putea fi rezolvată la 70-100 de km de locul producerii. De cealaltă parte a baricadei, furnizorii de medicamente acuză starea de delăsare a celor care au condus ministerul şi ţara în ultimii 10 ani. Datoriile neplătite din 2003-2004 precum şi depăşirea cheltuielilor alocate pentru spitale prin bugetele alocate, toate făcute cu buna ştiinţă a celor care erau la putere, au făcut ca nemulţumirile lor să nu mai poată fi ascunse. Plătitori de taxe şi impozite, ei trebuie să achite şi produsele sanitare pe care le importă, astfel încât scadenţele stabilite prin contractele încheiate trebuie să fie onorate la timp, pentru că aceşti furnizori nu-şi pot permite să piardă parteneriatul extern, câştigat cu greu şi după lungi şi aprige tratative. Cu ocazia acestei crize, a ieşit la iveală şi calitatea precară a materialelor sanitare achiziţionate de spitale prin sistemul de licitaţii publice electronice, lăudat de toată lumea, dar mai puţin sau chiar deloc de beneficiari. Astfel, toată opinia publică a aflat că poţi căpăta boli cronice, infecto-contagioase sau chiar letale, atunci când te duci să-ţi faci analize, când te vaccinezi, să nu mai vorbim de ce se poate întâmpla după o operaţie sau o extracţie dentară. Românii au aflat cu stupoare că aceste materiale sanitare sunt de cele mai multe ori deplorabile, adevărate bombe letale, care atentează din plin la viaţa pacientului. Războiul dintre Ministerul Sănătăţii şi furnizorii de medicamente va dura, pentru că principala cauză, lipsa banilor pentru acoperirea cheltuielilor sanitare, nu poate fi uşor înlăturată. Bugete de austeritate sau bugete de necesitate medie nu vor reuşi niciodată să acopere cauzele care stau la baza debandadei din lumea medicală. Trebuie început de la o reformă sanitară, concretă şi aplicabilă la caracteristicile economice şi de tranziţie ale României la ora actuală, trebuie regândit sistemul de asigurări sociale şi, mai ales, cel de colectare a banilor din aceste asigurări (nici într-un caz, ideea salvatoare de a folosi categoriile sociale defavorizate ca plătitori de contribuţii, pentru că s-ar transfera fonduri de la un minister la altul) şi chiar cel de achiziţionare a materialelor sanitare, pentru că, după cum s-a dovedit, nu întotdeauna ce este mai ieftin este şi mai bun. Iar noi, românii, suntem prea săraci pentru a ne permite ca, din cauza unui banal ac de seringă, să fim obligaţi să suferim şi să cheltuim toată viaţa. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
		Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Asztalos Ferenc. Vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Asztalos Ferenc: Doamnă preşedintă, Stimaţi colegi, Prin declaraţia mea politică de astăzi aş dori să vă supun atenţiei cazul echipei de handbal fete a Liceului Teoretic dr. P. Boros Fortunát din Zetea, judeţul Harghita, la prima vedere, un caz incredibil, dar totuşi adevărat, petrecut la finala pe ţară a acestei competiţii, organizată în localitatea Nucet, judeţul Dâmboviţa, în perioada 12-15 mai 2005. Scopul intervenţiei mele este în primul rând de a face cunoscut opiniei publice acest caz revoltător, şi totodată de a-l semnala Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Departamentului pentru Relaţii Interetnice, respectiv, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în speranţa că se vor lua măsurile ce se impun. Săptămâna trecută am fost contactat de către directorul şcolii, Ilyés András, respectiv, de profesorul de sport, şi antrenorul echipei, Tamás Zoltán. Cu vocea tremurând de indignare, au relatat amănuntele legate de aventura incredibilă de care au avut parte cu câteva zile în urmă. În ziua de 12 mai, echipa a ajuns la locul desfăşurării finalei de handbal, unde, seara, a avut loc validarea adeverinţelor de participare şi a cărţilor de identitate. S-a consemnat în procesul verbal întocmit faptul că actele sunt în regulă la toate echipele, cu menţiunea că de pe adeverinţele echipei harghitene lipseşte ştampila şcolii de pe pozele jucătoarelor şi că până dimineaţă trebuie să rezolve această problemă. Chiar dacă a fost vorba de o greşeală de formă, imediat s-au luat măsurile necesare, ştampila a ajuns la locul ei, iar echipa a putut să întâmpine primul adversar, cel din judeţul Buzău, pe care l-a întrecut cu 11-5. Fetele şcolii din Zetea au câştigat şi următoarele două meciuri din grupă, cu scorul de 15-6 împotriva echipei din Giurgiu, şi cu 15-7 împotriva celei din Bihor. Astfel - cu mari şanse pentru victoria finală - a aşteptat echipa meciul împotriva reprezentantelor judeţului Iaşi. Finala, însă, nu a avut loc. Şi asta, pentru că inspectorul de specialitate al judeţului Dâmboviţa, Octav Constantin, a ţinut o şedinţă tehnică, invocând o contestaţie împotriva echipei harghitene, conform căreia la viza medicală a sportivilor, pe lângă ştampilă, semnătura medicului şi data efectuării controlului medical, nu figura şi cuvântul "apt". De menţionat este că pe adeverinţă apar următoarele cerinţe: "viză medicală cu parafa medicului şi ştampila rotundă a unităţii medicale, data emiterii, cu valabilitate 60 zile", ceea ce toate jucătoarele le-au avut. Deoarece din comisia de validare şi soluţionare a contestaţiilor era prezent numai inspectorul şcolar de specialitate, el singur a hotărât descalificarea echipei harghitene din competiţie. S-a făcut un alt proces-verbal, potrivit căruia aceasta a terminat pe locul patru în grupă şi nu mai are drept de joc. Pentru comisie, apar patru semnături, deşi era prezent doar un singur membru. Nemaivorbind de faptul că Octav Constantin nu a le-a înapoiat jucătoarelor adeverinţele, care şi în momentul de faţă mai sunt acolo. La cele de mai sus ar mai fi de adăugat încă un aspect la fel de scandalos: când, la o accidentare a unei jucătoare, aceasta a cerut ajutor în limba maghiară, directorul şcolii a fost atenţionat de către inspectorul amintit, afirmând că la competiţiile sportive "limba oficială este limba statului". O muncă de opt ani s-a destrămat prin acest gest necugetat al inspectorului Octav Constantin, dar şi mai trist şi mai grav este modul în care inspectorul din Dâmboviţa i-a tratat pe aceşti copii entuziaşti, cel care a avut ultimul cuvânt de spus. Nu vreau să afirm că l-au deranjat cuvintele "Harghita" sau "Zetelaka", dar cert este că s-a comportat inadmisibil de ostil, manifestând rea voinţă atunci când nu a ţinut seama de marea dezamăgire ce o provoacă acestor copii. Un profesor, care este totodată şi inspector, nu poate proceda astfel. Şi, totuşi, pe baza celor întâmplate, putem afirma: se poate proceda şi astfel, pentru că aşa este morala în viaţa sportivă de la noi, mai ales pe malul Dâmboviţei, unde încă din copilărie trebuie să înveţi că rezultatul unui meci se decide în spatele culiselor, şi nu pe terenul de joc. Luând în considerare cele prezentate mai sus, în calitatea mea de deputat de Harghita, respectiv de vicepreşedinte al Comisiei de învăţământ a Camerei Deputaţilor, cer ministerului de resort şi celor două instituţii la care m-am referit, să facă investigaţii cu privire la acest caz, iar dacă faptele prezentate se dovedesc a fi adevărate, să ia măsuri pentru sancţionarea inspectorului de specialitate, Octav Constantin. Precizez că memoriul întocmit de antrenorul echipei, conţinând formularul de înscriere la competiţie, cele două procese-verbale, respectiv raporturile despre meciurile jucate, au fost trimise Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Departamentului pentru Relaţii Interetnice, şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Nu în ultimul rând, solicit să se găsească o modalitate prin care aceşti copii să primească despăgubirea morală ce li se cuvine. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Merka Adrian Miroslav.
		Domnul Adrian Miroslav Merka: Mulţumesc. Doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia mea se intitulează: "Integrarea României în Uniunea Europeană, un obiectiv şi al minorităţii slovace". Integrarea României în structurile europene este obiectivul nostru, al tuturor, indiferent de coloratura politică sau de etnie. Minoritatea slovacă din România participă şi ea activ la acest drum al nostru spre marea familie europeană. Ţinând cont de acestea, minoritatea slovacă este conştientă de faptul că contactul cu ţara-mamă, Slovacia, este foarte important, atât pentru ea, ca minoritate, cât şi pentru România. În acest sens, în data de 16 mai 2005, a sosit la noi în ţară, la invitaţia domnului vicepremier Marko Bela şi a domnului ministru pentru integrare europeană Ene Dinga, vicepremierul Slovaciei, domnul Pal Csaky. Acesta din urmă a făcut în judeţul Bihor o vizită de lucru, alături de Excelenţa Sa Ambasadorul Republicii Slovace în România, domnul Jan Soth, în judeţul cu ponderea cea mai mare de cetăţeni de naţionalitate slovacă. Scopul vizitei în judeţul nostru a fost de a se întâlni cu conducerile, atât la nivel de consiliu judeţean, prefectură, cât şi cu consiliile locale unde minoritatea slovacă are reprezentanţi. Prin această vizită, domnul vicepremier al Slovaciei a dorit să ia contactul cu minoritatea slovacă, cu problemele ei. Un punct important a fost şi vizita făcută la şcolile reprezentative pentru minoritatea slovacă din judeţul Bihor, şi anume: Liceul teoretic Josef Kozacek din localitatea Budoi, comuna Popeşti, şi Şcoala generală cu clasele I-VIII Şinteu. Totodată, la nivel de consilii locale, a vizitat şi s-a întâlnit cu conducerile şi consilierii comunelor Suplacul de Barcău, Şinteu şi oraşul Aleşd. În urma acestor vizite şi discuţii purtate, dânsul a reuşit să contabilizeze problemele cu care se confruntă comunitatea slovacă din această zonă, promiţând şi în continuare sprijinul Republicii Slovacia, dar a ţinut să menţioneze că este bucuros să vadă cum statul român sprijină menţinerea identităţii minorităţilor naţionale, ceea ce este şi un punct important în tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană. În discursurile pe care le-a avut, a dorit să ne transmită bucuria cu care a primit statul slovac semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană pentru ianuarie 2007. Dar a ţinut să precizeze şi faptul că toţi trebuie să luăm în serios şi să respectăm acest tratat şi acel calendar pentru aderare. Din experienţa pe care a avut-o, şi anume în comuna Suplacul de Barcău, unde a găsit denumirea primăriei în trei limbi: română, maghiară, slovacă, arătând astfel armonia cu care se trăieşte în această zonă, i s-a dovedit că prin acest mod suntem în grafic cu programul de aderare. Mai mult, a luat la cunoştinţă şi faptul că minoritatea slovacă s-a solidarizat cu sinistraţii din judeţele Timiş şi Caraş-Severin, trimiţând importante ajutoare în alimente şi bani. Totuşi, pentru a nu rămâne insensibili la aceste probleme interne şi statul slovac a promis pentru început un sprijin de 500 milioane de lei pentru refacerea drumului de la Gătaia - Butin. În final, domnul vicepremier Pal csaky a dorit să transmită şi faptul că statul slovac sprijină România în drumul său de a deveni membru al Uniunii Europene din anul 2007. În finalul declaraţiei mele, aş dori să felicit personal autorităţile române pentru modul în care au reuşit să rezolve criza ostaticilor din Irak şi să transmit speranţele mele de a gestiona cât mai favorabil şi eficient situaţiile de criză ce se vor ivi în continuare, indiferent de natura acestora, pentru ca în finalul anului şi la începutul anului 2007 toţi să ne putem mândri că facem parte din această mare familie europeană. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
		Domnul deputat Costel Ovidenie. Aveţi cuvântul.
		Domnul Costel Ovidenie (Olguţa Cocrea, Dan Mocănescu, Ion Stoica, Mircia Giurgiu): Doamna preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi poartă titlul "Abonamentul la gazele naturale - o nouă taxă pentru Europa". Uniunea Europeană a impus condiţii dure pentru România în vederea aderării, condiţii care, puse în practică, induc costuri deosebite, cunoscute doar de cei care mai cred că au negociat, dar de fapt au acceptat. Mai devreme sau mai târziu am aflat cu toţii care sunt aceste costuri şi care dintr-un motiv sau altul nu au fostă făcute cunoscute. Despre taxa de abonament la gaze, recent introdusă, ni se spune că în majoritatea ţărilor din Europa există şi că aplicarea acesteia face parte din înţelegerile cu Uniunea. Taxa de abonament la gaze a fost aprobată de reprezentanţii patronatelor şi ai consumatorilor din Consiliul Consultativ al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul gazelor naturale. Este vorba despre patronatele din producţie, transport, stocare şi distribuirea gazelor care sunt în conflict de interese cu consumatorii, iar în ceea ce priveşte consumatorii în Consiliul Consultativ este prezentă doar Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Astfel, nici "patronatele" şi nici "consumatorii" din Consiliul Consultativ al ANRGN nu au avut mandatul să decidă în numele consumatorilor casnici şi industriali, şi dacă au făcut-o n-au făcut-o în interesul acestora. Nemulţumirile consumatorilor exprimate în ultimele zile impun reanalizarea măsurii de introducere a taxei de abonament la gaze cu adevăraţii reprezentanţi ai consumatorilor casnici, industriali şi bugetari, în Consiliul Economic şi Social. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
		Domnul deputat Ioan Ţundrea, din partea Grupului parlamentar al partidului Conservator. Aveţi cuvântul.
		Domnul Ioan Ţundrea: Vă mulţumesc. Aş vrea să fac două mici interpelări. Una este referitoare la eliberarea ostaticilor. Dragi colegi, "Cu speranţa că în cel mai scurt timp îi vom îmbrăţişa în Parlamentul României pe Marie-Jeanne, Sorin şi Ovidiu, vă invit, dragi colegi, să ne rugăm în continuare pentru ca aceşti jurnalişti să ajungă în ţară". Aşa încheiam declaraţia politică prilejuită de ziua presei, exprimată cu multă teamă şi puţină speranţă. Acum, când cuvântul fericire este în sufletul şi pe buzele tuturor, acum, când dragii noştri jurnalişti au ajuns teferi acasă, vă propun să-i invităm aici, în Parlamentul României, ca să-i putem îmbrăţişa cu toată căldura. Şi mai am o declaraţie politică, aş vrea să o exprim pe scurt şi să o las la secretariat, e vorba de Legea pentru funcţionarii publici parlamentari. Cred că este momentul să avem o lege pentru această categorie de oameni angajaţi ai Parlamentului României. Şi, am intitulat declaraţie politică: "Să respectăm separaţia puterilor în stat". SIGMA reprezintă programul de sprijin pentru îmbunătăţirea Guvernării şi Managementului în ţările Europei Centrale şi de Est, fiind o iniţiativă comună a OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare economică) şi a Uniunii Europene. Acest program sprijină îmbunătăţirea funcţionării administraţiei publice centrale în ţările în tranziţie. Aceşti experţi ai OECD şi Uniunii Europene au consemnat în Raportul din data de 2 aprilie "absenţa unei reglementări privind sistemul de carieră al funcţionarului parlamentar", constatând, în final, că "adoptarea unui statut special este trenată la Senat". În raportul Comisiei Europene, capitolul B - "Criterii pentru aderare", pct.1.1 "Democraţia şi rolul ei", reputata comisie arată că sunt întârzieri în adoptarea Statutului personalului parlamentar. Pentru a descrie dimensiunea funcţiilor publice, trebuie să ne referim la bazele legale ale construcţiei funcţiei publice. În acest sens, ne putem concentra pe definiţiile legale ale dimensiunii funcţiei publice şi pe observarea tendinţelor din ţările europene, privind limitele pe care acestea le impun funcţiilor publice. În majoritatea statelor Uniunii Europene, majoritatea angajaţilor publici au statut de funcţionari publici. Aceasta înseamnă că sunt guvernaţi de o lege a funcţiei publice, care este o lege publică, şi nu de legislaţia muncii, care constă în legi private sau civile aplicabile relaţiilor dintre angajaţii şi angajatorii sectorului privat. Funcţionarii care îşi desfăşoară activitatea în serviciile Parlamentelor din statele membre ale Uniunii Europene beneficiază de statute exprimate prin reglementări distincte faţă de reglementarea generală a funcţionarilor publici. În ţările Uniunii Europene, spre a căror legislaţie ne îndreptăm şi noi, reglementarea distinctă a funcţionarilor publici parlamentari este expresia principiului separaţiei puterilor în stat şi a independenţei legislativului faţă de executiv. Aşadar, vă propun, dragi colegi, să apărăm acest principiu, de aici, din Parlamentul României, acordându-le colegilor noştri funcţionari parlamentari, dreptul de a avea o lege proprie. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Relu Fenechiu.
		Domnul Relu Fenechiu: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Criza ziariştilor români din Irak s-a terminat în mod fericit. Întreaga opinie publică din România a răsuflat uşurată, inclusiv clasa politică. Şi aici vreau să ajung, la modul în care s-a exprimat o parte a clasei politice. Parcurgând duminică fluxul Agenţiei Rompres, am remarcat că PSD a fost prima formaţiune politică, la ora 16,12, care a salutat eliberarea celor patru. Citez din ştire următorul pasaj: "Liderul PSD a subliniat «înţelepciunea şi cumpătarea dovedită de clasa politică românească, care nu a încercat să exploateze în scopuri politice răpirea ziariştilor români»". Sună foarte frumos. Dar să vedem ce relata presa recent despre "cumpătarea" politică a PSD. Citez aleatoriu dintr-un ziar: "Noul lider al Partidului Social Democrat, Mircea Geoană, a reproşat Preşedinţiei că nu au fost organizate consultări cu partidele politice în chestiunea jurnaliştilor răpiţi din Irak. Totodată, în cadrul consultărilor ar fi trebuit luată în discuţie stabilirea unui calendar de retragere a trupelor române din Irak. (...) Preşedintele PSD crede că nu este tardiv anunţul public al calendarului retragerii, fapt ce ar putea fi util rezolvării favorabile a crizei..." În aceeaşi ordine de idei, tot noul preşedinte al PSD, împreună cu câţiva colegi de partid, în goana lor pentru refacerea capitalului politic pierdut după alegeri, au participat la una dintre manifestările din Piaţa Universităţii. P.s.d.-iştii au promis celor care îşi exprimau solidaritatea cu cei trei ziarişti că vor propune şefului Senatului şi Alianţei D.A. un calendar de retragere a trupelor române din Irak. Pentru că, la un moment dat, prin acţiuni ca cele de mai sus, PSD a încercat să inoculeze în rândul opiniei publice, ideea că doar retragerea trupelor române din Irak ar putea să-i mai salveze pe cei trei ziarişti, în contrast cu afirmaţiile autorităţilor - preşedinţie şi guvern - care au declarat ferm că politica externă a României nu se negociază. Este aberant pentru o persoană care a fost ambasador în Statele Unite şi ministru de externe să nu cunoască aceste lucruri elementare. Dacă există cineva care să creadă că în eventualitatea aflării la putere a PSD-ului, domnul Geoană, în calitate de premier sau de ministru de externe, ar fi cerut sau decis retragerea trupelor din Irak, atunci greşeşte flagrant. Să ne aducem aminte ce poziţie a avut PSD în perioada acţiunilor NATO în Iugoslavia. A criticat la nesfârşit aceste acţiuni şi a reuşit să câştige capital politic pe această temă. Ajuns la Putere, PSD a făcut o piruetă de 180 de grade şi a devenit cel mai pro-NATO partid. Din păcate pentru Mircea Geoană şi PSD, acum nu mai poate câştiga capital politic din ceea ce până duminică s-a numit criza ziariştilor din Irak. Dimpotrivă! De aceea, eu consider că orice parlamentar, de bună-credinţă, evident, inclusiv unul debutant în legislativ, ştie că în cazuri de genul celui din Irak, nu partidele politice sunt cele care, prin consultări, pot rezolva această problemă. Pentru că partidele politice nu sunt servicii secrete sau trupe de comando speciale. De asemenea, oricine ştie că autorităţile implicate nu sunt agenţii de ştiri, care să anunţe din zi în zi, din oră în oră, stadiul derulării evenimentelor în astfel de situaţii de criză. Se pare însă că liderul Partidului Social Democrat şi colegii lui nu cunosc aceste amănunte. Sau, dacă le cunosc, atunci este din nou vorba de o tentativă de a câştiga capital politic. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
		Din partea Grupul parlamentar al PSD domnul deputat Ioan Munteanu. Nu este în sală. Domnul deputat Viorel Pupeză. Vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Viorel Pupeză: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia politică se adresează domnului ministru Mircea Cinteză, ministrul sănătăţii şi familiei. Domnule ministru, Cu ceva vreme în urmă, mi-am îngăduit, prin intermediul unei interpelări, să vă aduc în atenţie una din problemele care menţin în stare de convalescenţă segmentul pe care îl conduceţi. Poate ar fi mai corectă formularea "ar trebui să-l coordonaţi", pentru că, de fapt, ceea ce se întâmplă în sistemul sănătăţii, de jos până sus, dovedeşte cu prisosinţă că segmentul social numit Sănătate nu este condus. Şi dacă vă aducem aminte că ministerul pe care-l aveţi în "soldă" cuprinde şi familia avem tabloul complet al haosului generalizat ce cuprinde cele două domenii. Mă refeream atunci la problema medicamentelor gratuite şi compensate, la greutăţile pe care le-aţi creat colegilor de breaslă - medicii de familie - care, în loc să se ocupe de actul medical în sine, în loc să fie preocupaţi în majoritatea timpului de lucru de sănătatea bolnavului, ei trebuie să fie atenţi când întocmesc reţetele spre a nu depăşi plafonul pe care l-aţi stabilit. În loc să gândească dacă nu cumva nu anume medicament este mai eficient pentru afecţiunea pacientului, el trebuie să aibă grijă de plafon. Ca să nu mai vorbim de bietul bolnav, de amărăştean, la care nu se mai gândeşte nimeni. Actuala guvernare şi-a cam întors spatele de la cei mulţi. Întrebarea firească este: actuala guvernare este bună mai ales cu cei săraci? Răspunsul vi-l oferim: Nu. Argumente suficiente găsim fie şi numai în domeniul pe care-l aveţi în răspundere. Nu mai comit greşeala de a folosi termenul conduceţi. Pentru că, aşa cum dovedeşte, sistemul nu este condus. Poate vă lipseşte experienţa, cunoştinţele manageriale pentru că, altfel, nu se poate explica de ce în acest sistem unde ne promiteaţi în campania electorală că veţi face ordine se instalează haosul deplin. Nu e vorba doar de segmentul medicamentelor compensate şi gratuite, ci de întregul sistem. De la instalarea actualei guvernări, doar asupra unei probleme v-aţi aplecat: banii. Aţi uitat că bunul gospodar a făcut întotdeauna mult şi cu bani puţini. Numai că i-a chivernisit cu mult ştiinţă, ceea ce nu este cazul în sistem. Motivele sunt numeroase. Dintre toate aţi atacat doar unul: risipă în achiziţionarea medicamentelor şi altor materiale necesare actului medical. Să fie doar unicul mod de risipire a banului public? Şi dacă acesta este unicul, sunteţi îndreptăţit moral să stopaţi acest fenomen? Aveţi puterea morală să dispuneţi eliminarea din competiţie tocmai a firmei pe statele de plată ale căreia figuraţi drept consultant? Mi-e teamă că nu. Aş dori să aduc în atenţie şi o altă problemă care este, nu doar după părerea mea, mult mai gravă: calitatea actului medical. Eu cred că asupra acestei probleme trebuie să se aplece mai mult ministrul Cinteză. Indiferent câţi bani vom "pompa" în sănătate, până la urmă, hotărâtoare este dăruirea celui ce se află la căpătâiul bolnavului. Dina cest motiv, mi-aş îngădui să vă sugerez să intraţi mai mult în activitatea spitalelor, în manageriatul acestora. Tare mi-e teamă că măsurile pe care le-aţi luat, ori le-aţi acceptat fără o analiză temeinică, nu ţin seama de ceea ce se întâmplă jos, la nivelul fiecărui spital. Bugetele spitalelor sunt stabilite pe trimestre, printr-o păguboasă medie aritmetică, fără să se ţină seama de lucruri elementare. Aţi făcut o analiză a gradului de ocupare a paturilor în spitale, mai ales a celor din provincie, pe diferite luni ale anului? Şi dacă s-a realizat un asemenea studiu, de ce se impune spitalelor să încheie contractele cu casele de sănătate, după cum doreşte casa, şi nu după media ultimilor 5 ani? De ce acceptaţi finanţarea diferită a spitalelor? De ce nu este performanţa singurul criteriu care să stea la baza finanţării? Să fie oare starea actuală a spitalelor determinată doar de licitaţii trucate? Cine încurajează astfel de lucruri dacă nu subfinanţarea? S-a creat în prezent un adevărat conflict între firmele furnizoare şi minister, pentru supremaţia pe piaţa serviciilor oferite spitalelor. Sunteţi, oare, cel mai îndreptăţit să faceţi ordine? Mi se pare că răspunsul este unul singur: Nu. Şi aceasta pentru că sunteţi prea implicat în ".. consultanţă pentru unii sau pentru alţii, în alte "operaţiuni" care v-au făcut fragil, lipsit de puterea morală necesară. Se tot bate monedă pe sistemul privat de asigurări de sănătate. V-aţi întrebat ce proporţie din populaţia ţării şi-ar putea îngădui să susţină un asemenea sistem? Vă spun cu siguranţă că nu mai mult de 10%. Ce facem cu cealaltă categorie? Eu cred că nu introducerea sistemului privat este cel care ar rezolva problemele din sistem. Bani există, doar că trebuie chivernisiţi cu mai multă grijă. Lăsaţi medicii să se ocupe de actul medical şi nu-i obligaţi să devină... contabili. Daţi banii în seama unor manageri profesionişti, şi nu amatori. Lăsaţi competenţa, şi nu politicul, să conducă sistemul de sănătate. Dacă veţi milita pentru un asemenea drum veţi face istorie. Dar, după cum aţi pornit, veţi rămâne în istoria medicinii româneşti ca unul care a îngropat sistemul. Sincer, nu m-aş bucura să vă regăsesc în cea de-a doua ipostază. Dacă socotiţi că aţi ales calea greşită, e mai bine să vă prezentaţi demisia. Ar fi un act de curaj şi demnitate. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Cornel Bardan. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Cornel Ştefan Bardan: Bună dimineaţa, doamnă preşedintă, stimaţi colegi! Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă semnala nemulţumirile profunde ale locuitorilor municipiului Sebeş din judeţul Alba, referitoare la situaţia dezastruoasă a traficului prin acest important nod rutier din Transilvania. Municipiul Sebeş reprezintă punctul de confluenţă al celor două şosele naţionale şi europene care leagă capitala de Cluj, Oradea şi Vama Borş, pe D.N.1, şi respectiv de Deva, Arad şi punctele de frontieră din vest, pe D.N.7. Ambele artere sunt intens circulate, recensământul arătând că prin municipiul Sebeş trec în medie aproximativ 35 de mii de autovehicule zilnic. Cea mai mare problemă a locuitorilor municipiului Sebeş o constituie circulaţia sufocantă din localitate. Foarte mulţi cetăţeni, îndeosebi cei care locuiesc în centrul oraşului, ne-au semnalat faptul că liniştea şi activităţilor lor cotidiene au devenit un coşmar greu de suportat. Oamenii fac faţă din ce în ce mai greu circulaţiei maşinilor de mare tonaj, zgomotului şi poluării cu noxe produse de acestea 24 de ore din 24. Pe bună dreptate, locuitorii municipiului Sebeş sunt deranjaţi şi revoltaţi. Traficul supradimensionat de pe şoseaua care traversează întreaga zonă centrală are şi efecte sociale. Din cauza trepidaţiilor provocate de circulaţia camioanelor grele, pereţii mai multor imobile vechi, de patrimoniu, fiind fisuraţi şi crăpaţi. Din lipsă de fonduri bugetare şi soluţii alternative, administraţia locală din Sebeş a asistat neputincioasă până acum la acest fenomen îngrijorător. Din păcate, tergiversarea rezolvării problemei poate avea în curând consecinţe sociale dintre cele mai nefaste. Locuitorii Sebeşului au îndurat cât au îndurat cu stoicism şi speranţe, dar acum sunt hotărâţi să-şi facă singuri dreptate. Oamenii ameninţă chiar cu blocarea şoselei europene câteva ore pe zi, pentru a atrage atenţia asupra acestei stări de fapt, imposibil de tolerat la nesfârşit. Am asista atunci la un caz de o gravitate extremă, cu consecinţe imprevizibile. Pornind de la situaţia prezentată, este imperios necesar să luăm măsuri urgente pentru rezolvarea crizei circulaţiei din municipiul Sebeş. Acesta nu dispune de o şosea ocolitoare, drept pentru care subiectul referitor la demararea investiţiilor la autostrada Piteşti-Sibiu-Sebeş- Deva-Arad-Nădlac pe Culoarul IV, Paneuropean, revine acut în actualitate. Dincolo de faptul că realizarea acestei autostrăzi se impune din considerente realiste, respectiv gradul de circulaţie mult mai ridicat, în acest fel ar fi rezolvată şi doleanţa locuitorilor din Sebeş. În caz contrar, ar trebui cel puţin iniţiate demersurile pentru construirea unei rute ocolitoare a municipiului Sebeş. Stimaţi colegi, În acest moment apropiat aderării României la Uniunea Europeană nu ne permitem, nu ne putem permite să dăm semnale negative vecinilor din vest, cu atât mai puţin trebuie să evităm convulsiile sociale. Tocmai de aceea solicit organismelor abilitate ale statului, reluarea negocierilor pentru construcţia autostrăzii de pe Culoarul IV Paneuropean. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
		Din partea Grupul parlamentar al PPRM, domnul deputat Adrian Moisoiu.
		Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc, doamna preşedintă. Stimaţi colegi, Intervenţia mea de astăzi este intitulată: "tudor arghezi la 125 de ani !" Intervenţia mea de astăzi reprezintă un omagiu adresat celui de la a cărui naştere s-au împlinit în aceste zile 125 de ani, care, dacă n-ar exista atâta vanitate şi ură în societatea noastră, ar putea să fie considerat cel mai mare poet al nostru de la Eminescu încoace. După Academia Română care l-a omagiat aseară, apreciez că Parlamentul României este dator să îl cinstească măcar prin prezenta intervenţie. Iată câteva versuri din poezia "Testament" ( 1927) "Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte. În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine, Prin râpi şi gropi adânci, Suite de bătrânii mei pe brânci, Şi care, tânăr să le urci te-aşteaptă, Cartea mea-i fiule, o treaptă. Aşeaz-o cu credinţă căpătâi. Ea e hrisovul vostru cel dintâi, Al robilor cu saricile, pline De osemintele vărsate-n mine ..." Tudor Arghezi, pe numele său adevărat Ion N. Theodorescu, s-a născut la Bucureşti, la 21 mai 1880, având parte de o viaţă agitată şi sinuoasă, specifică nonconformiştilor. A fost înjurat - în viaţă şi după, l-au băgat în închisoare cei care în 1916-1917 au dus România pe marginea prăpăstiei, l-au interzis pentru şase ani staliniştii, l-au făcut ... stalinist urmaşii celor care l-au interzis ... Iar în acest timp, Tudor Arghezi şi-a văzut de treabă în viaţă şi de eternitate, după...Opera sa este o permanentă zbatere, între polii paradoxului uman, între noroi şi dumnezeire ... De la furia negării şi maculării, la candoarea convorbirilor cu îngerii şi cu copiii ... "A vrut Dumnezeu să scrie Şi nici nu era hârtie. N-avea nici un fel de scule Şi nici litere destule. C-un crâmpei de alfabet Merge scrisul foarte-ncet..." (Abece) De la disperarea furtunoasă, la cântecul de leagăn şi smerenia rugăciunilor ... Gazetăria sa, clădită pe pamflet, a deranjat prin adevărul pe care îl conţinea. Tot ce a obţinut, premiul naţional de poezie (1934), premiul internaţional Herder (1965), membru al Academiei Române, a fost realizat prin muncă, cu sudoarea frunţii şi uneori cu palmele. Pentru că, asemenea artistului autentic, el a avut identitate şi independenţă, spunând lucrurilor pe nume şi plătind cu libertatea pentru convingerile sale. O urare şi un sfat de succes şi optimism, am selectat din poezia "Inscripţie pe o uşă" (1927) "Când pleci, să te-nsoţească piaza bună, Ca un inel sticlind în dreapta ta. Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept şi biruie-n furtună. Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă. Necazul tău îl uită-ntreg pe prag Căci neamul trebuie să-ţi fie drag, Şi casa ta să-ţi fie sfântă". Geniul său, s-a exprimat prin cele peste o sută de volume pe care le-a scris, prin aprecierile pe care le-a cules din partea celor mai importanţi critici ai literaturii române: Nicolae Davidescu, Ilarie Voronca, Eugen Lovinescu, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Ion Negoiţescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Manolescu, Ovidiu Crohmălniceanu, Eugen Simion, Mihai Ungheanu şi mulţi alţii. Toţi marii poeţi din istoria literară a lumii s-au contopit cu idealurile popoarelor, cântându-le speranţele. La fel şi Tudor ARGHEZI, în poemele din volumul "Cântare omului", a încercat să vadă în viitor, să prefigureze progresele umanităţii, să dea omului încredere în el. De aceea am ales pentru încheiere câteva versuri din poezia "Cel ce gândeşte singur": "...Şi, în sfârşit, urmaşul lui Prometeu, el, omul, A prins şi taina mare, a tainelor, atomul. El poate omenirea, în câteva secunde, S-o-ntinerească nouă pe veci, ori s-o scufunde. E timpul, slugă veche şi robul celui rău, Tu, omule şi frate, să-ţi fii stăpânul tău." Fără îndoială, Tudor Arghezi este cel mai mare poet român al secolului XX! Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi noi vă mulţumim, domnule deputat, pentru această intervenţie.
		Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Antal Arpad-Andras. Vă rog, aveţi cuvântul.
		Domnul Antal Arpad-Andras: Vă mulţumesc. Doamna preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Aş dori să vă propun astăzi trei exerciţii de imaginaţie. 1. Hai să presupunem că aţi cumpărat acum doi ani de la cineva o casă. Ei bine, astăzi acea persoană vine şi vă cere pe aceeaşi casă să-i plătiţi chirie. 2. V-aş ruga să mai presupuneţi că pe trenurile pe care tocmai aţi semănat au intrat porcii mistreţi aseară şi au scos şi ultimul cartof. Iar la pct.3 nu mai doresc să vă imaginaţi, ci doar să vă amintiţi cuantumul impozitelor şi taxelor pe care le plătiţi sub diferite forme şi denumiri pentru drumuri. Scenariile sunt parcă rupte din poveştile de cartier. Unul şmecher îl păcăleşte pe unul mai cinstit. Problema este că cel şmecher este şi de data aceasta statul, iar cei cinstiţi, şi aş putea să spun chiar fraieri, sunt milioanele de contribuabili. Romgaz-ului i s-a năzărit peste noapte să perceapă chirie pentru o investiţie suportată din buzunarul miilor de cetăţeni. Nu ştiu dacă în alte părţi oamenii şi-au plătit instalarea conductei de gaz, dar în zona mea foarte mulţi şi-au rupt de la gură ca să poată suporta o asemenea investiţie care era cu atât mai mare cu cât localitatea era mai izolată şi distanţa până la casă era mai mare. Şi, mai ales, nu cred că un stat de drept ar putea permite acest jaf pe faţă, din buzunarele unor oameni simpli. Tot la mine în zonă mistreţii sau urşii dau iama în grădinile oamenilor, aproape în fiecare noapte. Distrug tot. Ţăranii au ajuns într-o stare de disperare extremă. dacă omoară animalele, care sub ochii lor fac ravagii, vor fi pedepsiţi. În schimb nimeni nu e responsabil de acţiunea animalelor sălbatice. Legea a hotărât cu dispreţ că fiecare om trebuie să-şi apere proprietăţile, proprietăţi aflate la zeci de kilometri distanţă, şi fără să rănească vreun animal. Iar, în final, vreau să vă spun, aşa cum am făcut-o şi în urmă cu două luni, că ardelenii îşi plătesc taxele şi impozitele la fel ca şi restul ţării, poate chiar într-o măsură mai mare; poate chiar mai punctuali. În aceste condiţii, doresc să aflu de ce în ultimii ani, în alte regiuni s-a investit în repararea drumurilor de la 40 până la 130% mai mult decât în Ardeal, atunci când drumurile de aici sunt în starea deplorabilă în care sunt, şi tare mult aş vrea să ştiu dacă vor fi sprijiniţi cei care încearcă să facă dreptate. Dacă nu, măcar să-i schimbăm denumirea uneia dintre taxe şi să-i spunem, "taxa pentru gropi", asta ca să nu putem fi acuzaţi că nu ne respectăm contractul cu cetăţenii. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
		Domnul deputat Mircia Giurgiu.
		Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Solidaritatea umană, mai presus de etnia fiecăruia dintre noi"; Soarta a lovit din nou crunt România în acest an. În judeţele din vestul ţării, Învierea Domnului nu a putut fi sărbătorită aşa cum se cuvine din cauza inundaţiilor care afectează această zonă. Şi parcă acest lucru nu ar fi fost de ajuns, nici judeţele din sud-estul ţării nu au scăpat de urgia apelor. Sute de gospodării se află sub ape, agoniseala de o viaţă a oamenilor este pierdută, culturile de pe mii de hectare sunt compromise, pagubele ridicându-se la câteva zeci de miliarde de lei. Potrivit datelor pe care le deţinem, inundaţiile din acest an au afectat 26 de judeţe din toată ţara. Înrăutăţirea vremii a condus la depăşirea cotelor de apărare pe multe râuri din ţară. De altfel, ploile au provocat importante scurgeri de apă pe versanţii munţilor, torenţi şi creşteri de debite şi pe râurile mai mici din interior. La toate acestea se adaugă şi posibilitatea izbucnirii unor epidemii, în special a malariei, în zonele afectate de inundaţii şi de lipsa apei potabile. Pentru a veni în ajutorul celor loviţi de soartă, clujenii s-au mobilizat şi au strâns peste 550 milioane lei în conturile deschise de Prefectura Cluj. În plus, primăriile din judeţ au donat peste 30 tone de materiale de construcţii, cherestea, cereale, mobilier, produse alimentare neperisabile. Diferitele asociaţii, fundaţii, organizaţii neguvernamentale, bisericile recunoscute şi instituţiile publice din judeţul Cluj au donat sinistraţilor din Banat medicamente în valoare de 6,4 miliarde lei. Mai mult decât atât, clujenii au strâns obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte şi electrocasnice în valoare de peste 2,4 miliarde lei. Şi nu a contat etnia celui care a venit în ajutorul sinistraţilor şi nici cea a persoanei care a beneficiat de donaţie, ci doar necazul cu care aceşti oameni se confruntă de la sfârşitul lunii trecute. În special, aş dori să menţionez câteva localităţi din judeţul Cluj care s-au implicat în acest proces de sprijinire a sinistraţilor: Floreşti, Călăţele, Belişm, Mănăstireni, Mărişel, Măguri-Răcătău şi Râşca. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
		Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Dan Mihai Marian. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Dan Mihai Marian: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Eliberarea ostaticilor români din Irak şi aducerea lor în condiţii de siguranţă în mijlocul propriilor familii reprezintă un succes incontestabil al "celulei de criză" coordonată de la Palatul Cotroceni de către preşedintele României, Traian Băsescu. Încă de la începutul acestei crize, preşedintele Traian Băsescu şi-a asumat integral responsabilitatea privind rezolvarea acestui caz fără precedent pentru autorităţile române. Criza provocată de răpirea jurnaliştilor români în Irak a constituit o provocare şi, totodată, un test pentru toate organismele specializate ale statului în rezolvarea acestui gen de probleme speciale. Din punctul meu de vedere, testul a fost trecut cu succes: jurnaliştii au fost recuperaţi şi aduşi în ţară, iar România nu şi-a negociat politica externă cu teroriştii. Aşa cum, în cazul unui eşec privind rezolvarea acestei crize toate reproşurile s-ar fi îndreptat către preşedintele care şi-a asumat responsabilitatea politică, în cazul soluţionării cu succes se cuvine să ne îndreptăm mulţumirile pentru vestea minunată pe care am primit-o duminică, 22 mai a.c., către însuşi Traian Băsescu. Probabil, mulţi dintre noi vor fi preocupaţi de dedesubturile acestei operaţiuni speciale, însă, eu consideră că, dincolo de aceste detalii şi informaţii de culise, important este rezultatul operaţiunii şi învăţămintele pe care le putem trage din ceea ce s-a întâmplat. Este de apreciat şi înţelepciunea cu care mass-media românească a tratat criza generată de răpirea jurnaliştilor români în Irak, în situaţia în care colegii lor de breaslă s-au confruntat cu pericolul morţii iminente. Sunt convins că, în perioada post-soluţionare a crizei, autorităţile responsabile şi autorizate vor oferi informaţii privind circumstanţele răpirii jurnaliştilor români, rolul jucat de Mohamad Munaf în răpirea jurnaliştilor, condiţiile detenţiei lor în Irak, implicarea afaceristului Omar Hayssam şi conexiunile pe care acesta le are cu liderii P.S.D., precum şi date despre contribuţia serviciilor secrete româneşti la rezolvarea acestui caz. Consecinţele crizei jurnaliştilor români răpiţi în Irak nu se vor sfârşi o dată cu soluţionarea ei. Dimpotrivă, din punct de vedere politic, suntem cu toţii datori să evaluăm modul în care, ca parlamentari, am reacţionat în timpul acestei crize. O parte dintre noi au rămas lucizi, raţionali, încercând să îndemne populaţia şi familiile direct afectate la calm, cumpătare şi încredere în capacitatea autorităţilor statului român de a rezolva pozitiv acest caz. Alţii, fie au căzut pradă emoţiei generale, manifestându-se instinctiv, iresponsabil faţă de cei care i-au ales, fie, "raţionali şi pragmatici", au căutat să obţină maximum de capital politic de pe urma acestei crize. Ne desolidarizăm de toţi cei care, în dorinţa lor de a obţine capital electoral, exploatând emoţia generală creată, au făcut presiuni asupra Preşedinţiei pentru a propune retragerea trupelor române din Irak sau pentru orice alt fel de soluţii aberante care ar fi fost contrare politicii externe şi de securitate şi apărare naţională convenită cu partenerii noştri din NATO şi Uniunea Europeană. În acest sens, daţi-mi voie să-mi exprim indignarea faţă de toate intervenţiile politice pe această temă ale preşedintelui P.S.D., domnul Mircea Geoană, care a dovedit încă o dată că domnia sa şi partidul pe care îl reprezintă au avut întotdeauna o atitudine duplicitară în raport cu obiectivele euro-atlantice ale politicii externe româneşti. Domnilor, nu duplicitatea şi interesul de partid trebuie să caracterizeze politica României, ci consecvenţa şi perseverenţa pentru integrarea deplină a ţării noastre în rândul democraţiilor şi economiilor consolidate din întreaga lume. Nu în ultimul rând, îmi exprim încrederea că toate legăturile mafiote dintre corifeii P.S.D. şi "cazul Hayssam" vor fi investigate şi pedepsite conform legilor în vigoare. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Ultima intervenţie de astăzi este din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Gabriela Creţu. Aveţi cuvântul.
		Doamna Gabriela Creţu: Mulţumesc. "Despre principe" Opoziţia are sarcina de a supraveghea puterea pentru a-i controla greşelile şi preveni abuzurile. Această sarcină nu exclude însă şi posibilitatea ca puterea să primească laude pentru calităţile pe care le dovedeşte. Pentru mine, sinceritatea este o calitate, cu atât mai importantă cu cât ea nu este niciodată absolută, iar în politică este considerată, deseori, absentă. În aceste condiţii, săptămâna trecută, de la această tribună, un coleg de circumscripţie de la P.N.L. a recunoscut, cu o candoare pe care doar tinereţea sau neştiinţa o pot da, că mentorul ideologic şi inspiratorul puterii actuale este Nicolo Machiavelli. Dacă admiraţia ar fi fost exprimată la academie, n-ar fi fost nici o problemă, pentru că florentinul a fost un gânditor remarcabil. În politică, el semnifică altceva. Eric Weil, pe la sfârşitul anilor '30, după ce reuşise să fugă din Germania lui Hitler, îi trimite acestuia un dar simbolic: "Principele" lui Machiavelli. Şi atunci, ca şi acum, celebrele sfaturi date principelui sunt reductibile la sentinţa, scopul, adică menţinerea puterii, căci despre asta era vorba, scuză mijloacele. Uimitoare recunoaşterea, dar şi realistă viziunea colegului liberal, căci este ceva machiavelic în felul în care se realizează dreptatea şi adevărul. Guvernul, din prima zi, a dat tonul la haiducii. Dar e vorba despre nişte haiduci pe dos, adică unii care iau de la săraci ca să dea la bogaţi. Cum putem înţelege altfel situaţia în care se află bătrâna care plăteşte 38.000 de lei consumul de gaz pe lună şi de patru ori mai mult dreptul de a-l consuma. Iese lăcrimând de la casierie, dar scopul scuză mijloacele. Ne bucurăm însă că principele nostru a aflat din ziare de asemenea situaţii. Proprietatea este un drept. Viaţa este şi ea un drept, pentru care proprietatea nu este decât un mijloc. Guvernul însă vrea să-şi asume răspunderea pe legile proprietăţii, dar uită dreptul la viaţă, sau la supravieţuire, pentru că nu şi-a asumat şi răspunderea gestionării mai eficiente a situaţiei sinistraţilor din Banat sau a celei din sănătate. În sănătate, interesul firmelor, care sunt nişte proprietăţi, este mai important decât interesul bolnavilor care sunt vieţi omeneşti. Dar nu ne mai mirăm de această răsturnare a valorilor, căci scopul scuză mijloacele. Dacă scopul este însă şi menţinerea puterii politice, nu doar a puterii economice de către cei care o deţin deja, atunci ar trebui să nu se uite că acelaşi Machiavelli spunea că "poporul ştie întotdeauna mai bine decât principele". Dar pentru că nu doresc să devin eu însămi o figură machiavelică pentru cei din partea dreaptă a sălii, vreau să amintesc un lucru: acum câteva săptămâni, spuneam de la această tribună, că este o măsură bună orice măsură care-i va face să revină vii în ţară pe captivii din Irak. Îmi menţin şi astăzi declaraţia. Mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.
		Nu închidem şedinţa de astăzi, până nu vă anunţ că din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnii deputaţi Garda Dezideriu, Kiraly Andrei Gheorghe, Kerekes Károly, Máté Andras Levente şi Antal Istvan au depus în scris intervenţiile. Tot în scris a depus intervenţia sa domnul deputat Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al P.P.R.M.; din partea Grupului parlamentar al P.D., au depus în scris intervenţiile domnii deputaţi Romeo Raicu, Valeriu Tabără şi Mihai Stănişoară; din partea Grupului parlamentar al P.S.D., au depus în scris intervenţiile domnii deputaţi Mihai Apostolache, Ioan Munteanu, Dumitru Bentu, Ioan Mocioalcă, Liviu Tamar, Vasile Puşcaş, Mihai Dumitriu, Valeriu Zgonea şi Gheorghe Chiper, iar din partea Grupului parlamentar al P.N.L., au depus în scris intervenţiile domnii deputaţi Tiberiu Bărbuleţiu, Gheorghe Gabor, Horea Uioreanu, Cristian Boureanu, Rareş Mănescu, Eugen Nicolăescu, Cornel Popa, Ioan Hoban, Dumitru Pardău, Raluca Turcan şi Florin Popescu. Vă mulţumesc. În zece minute începe şedinţa cu iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.
		(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)
		Domnul Becsek-Garda Desző-Kalman: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Deşi oficialităţile noii guvernări, declarativ, consideră necesară intensificarea luptei împotriva corupţiei, în realitate, însă, unele ministere protejează şi în prezent pe mafioţi, indiferent de culoarea politică. Cazul cel mai concret îl reprezintă răspunsul Domnului secretar de stat Laziu din ziua de 16 mai 2005, la întrebarea adresată domnului ministru Gheorghe Flutur. Deşi am încercat să combat cele prezentate de domnul secretar de stat la momentul potrivit, totuşi sunt nevoit să revin cu unele precizări, pentru că acel răspuns reprezentă sfidarea legilor ţării, dar, în special, protejarea şi susţinerea oficială a mafiei lemnului. Stimate domnule secretar de stat! Referitor la desfiinţarea Ocolului Silvic de Stat Gheorgheni, urmare a neorganizării, aţi precizat că la acest ocol s-a înregistrat o pierdere de 3.033.000.000 lei. Este un fals prin care încercaţi să mă duceţi în eroare. În anul 2004 acest ocol a avut un profit de peste 1,5 miliarde lei. Însă, pentru pierderile înregistrate de Direcţia Silvică Miercurea Ciuc se face vinovată domnişoara juristă Mateiu Mariana care a iniţiat procese pentru stoparea retrocedării pădurilor şi o serie de cazuri silvice privind paza pădurilor pe care le-a pierdut din lipsă de profesionalism. Din cele trei miliarde de lei pierdere, amintite în răspuns, peste un miliard de lei valorau procesele pierdute. Punerea domnului Csibi Tiberiu pe lista disponibilizaţilor este un abuz din partea Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc pentru că, conform Statutului personalului silvic şi a Codului Muncii, trebuia să fie destituit începând cu data de 6 aprilie 2005 de când organele de cercetare penală au finalizat urmărirea penală pentru faptele prevăzute şi pedepsite potrivit Codului de procedură penală, prevăzut în art.248, 289 şi 290. În răspunsul legat de dosarul nr.647/2004, în care susţineţi nevinovăţia lui Mihăilă Florin şi în care afirmaţi că vinovaţi pentru lipsă nejustificată în gestiune au fost 2 pădurari, vă contraziceţi legalităţii, conform Regulamentului nr.15 din 1988, privind paza fondului forestier, cap.2, art.14 şi a Legii nr.22 din 1969 cu modificările ulterioare. Cei doi pădurari au respectat cele prevăzute de art.79 din Legea nr.53/2003 şi-au dat demisia pe care le-a acceptat-o şeful de ocol. Însă domnul Mihăilă a respectat legislaţia în vigoare. În concluzie, cercetarea penală împotriva domnului Mihăilă Florin continuă, ceea ce dovedeşte că domnul inginer face obiectul plângerii penale pentru neglijenţă în serviciu. Răspunsul dumneavoastră, prin care afirmaţi că dosarele penale nu sunt depuse şi înregistrate de Direcţia Silvică Miercurea Ciuc este o aberaţie. De doi ani, prin interpelări repetate şi declaraţii politice am atras atenţia Regiei Naţionale a Pădurilor şi a Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc asupra jafurilor existente în pădurile harghitene, precum şi despre dosarele penale amintite, iar conform Statutului personalului silvic, mafioţii ar fi trebuit să fie suspendaţi de mult din funcţiile lor. Menţinerea lor în funcţii, chiar după reorganizarea Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc şi desfiinţarea Ocolului Silvic de Stat Gheorgheni, reprezintă susţinerea oficială a mafiei lemnului, a celor care au distrus fondul forestier naţional. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Ion Mocioalcă: Declaraţie politică: "Tăriceanu, prea aristocrat pentru o Românie greu lovită" Stimaţi colegi, Vreau să mă refer astăzi la premierul României, Călin Popescu Tăriceanu. Mai precis, despre slaba sa "aderenţă" la România reală, şi nu cea văzută din fotoliul său de la Palatul Victoria, din spatele geamului limuzinei sale sau din sălile de protocol. "Ciocnirea" şefului actualului executiv cu o altfel de Românie, cea lovită grav, fără precedent, de inundaţii, dar şi de ineficienţă economică, probabil că i-a produs un şoc intelectual primului ministru, pentru că nervii săi au cedat în câteva rânduri. E greu să cobori în viaţa reală, printre oameni, mai ales că Tăriceanu nu practica acest "sport" nici înainte, de la înălţimea afacerilor sale. Cu siguranţă, dezastrul care a lovit ţara noastră nu se prea potriveşte cu prestanţa aristocratică a lui Călin Popescu Tăriceanu. Sunt două lumi diferite. Problema e, însă, că nici colaboratorii domniei sale, miniştrii cabinetului pe care-l conduce, nu sunt departe de această ruptură cu lumea reală, ceea ce face ca deciziile lor să fie anemice, ezitante, de cele mai multe ori în neconcordanţă cu realitatea din teren. Trecerea premierului prin Caraş-Severin, de pildă, un judeţ lovit şi el din greu de inundaţii, chiar dacă într-o mai mică măsură decât Timişul, s-a produs, la sfârşitul săptămânii trecute, tot meteoric, aşa cum pare să fie atitudinea generală a celor de la Palatul Victoria faţă de România. Tăriceanu s-a întâlnit, formal, cu comitetul de urgenţă de la nivelul judeţului, a promis, vag, ajutor şi a constatat că inspectoratele de urgenţă sunt slab dotate şi nu au oameni profesionişti. Toate acestea, în aproximativ 30 de minute. Cine e de vină pentru asta? Sinistraţii? Probabil. Cu presa a stat de vorbă un minut, fără să spună nimic concret de cele circa 500 de miliarde de lei de care judeţul are nevoie urgentă. Pentru a vedea care e situaţia, premierul a aterizat la prefectură şi şi-a anulat, desigur, vizita în teren. Tipic!
		Domnul Constantin Tămagă: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Partidul Social Democrat a stabilit prin programul său politic şi prin programele de guvernare atât în perioada 1992-1996, cât şi în perioada 2000-2004, măsuri şi responsabilităţi politice şi administrative care să facă din elaborarea, susţinerea şi aplicarea legilor proprietăţii priorităţile incontestabile ale actului de guvernare. Prin acţiunile politice, prin legile aprobate, prin actele normative adoptate şi prin măsurile administrative şi instituţionale întreprinse, PSD a dovedit cu consecvenţă că susţine fără echivoc proprietatea privată în toate formele sale ca principal mijloc prin care societatea, statul şi economia românească vor deveni compatibile cu cele din Uniunea Europeană în vederea îndeplinirii obiectivului politic major al integrării. Guvernul Năstase a stabilit pentru toate administraţiile şi pentru toate instituţiile implicate, începând cu prefecturile, că aplicarea legilor proprietăţii este prioritară, iar legile proprietăţii funciare constituie indicativ de performanţă pentru toţi prefecţii, primarii şi şefii instituţiilor publice implicate. PSD a propus şi a susţinut prin programul de modificare a Constituţiei ca proprietatea privată să fie ocrotită şi garantată de stat, elaborând toate actele normative în acest sens. Consecvent principiului că proprietatea privată este regula, iar proprietatea de stat este excepţia, PSD şi Guvernul său au organizat în toată ţara acţiunile pentru trecerea proprietăţilor de stat, de grup şi a celor publice în proprietatea privată. A făcut însă acest lucru cu discernământ şi responsabilitate pentru a nu crea convulsii sociale şi pentru ca majoritatea covârşitoare a populaţiei României să-şi primească integral proprietăţile preluate în orice mod de statul comunist. A avut însă grijă ca milioane de cetăţeni care nu au avut sau nu au moştenit proprietăţi funciare să nu fie excluşi şi să se afle în situaţia inadmisibilă de a nu avea un statut clar în propria lor ţară. Politica PSD, măsurile guvernelor sale, cu precădere ale Cabinetului Năstase, în perioada 2000-2004, au făcut ca astăzi România să fie în următoarea situaţie: 97% din suprafaţa agricolă este în proprietatea privată. Practic întreaga suprafaţă a României are proprietar cert, stabilit prin lege, cu acte de proprietate indubitabile şi imprescriptibile; 98% din proprietăţile forestiere au fost, de asemenea, retrocedate celor îndreptăţiţi. România are astăzi 4,853 milioane de proprietari de pământ şi 555 mii de proprietari de pădure. Dintre aceştia, 90%, 4,2 milioane, şi-au redobândit integral proprietăţile agricole şi pe cele cu vegetaţie forestieră. Pe baza proprietăţii private stabilite prin actele elaborate în România sunt organizate şi funcţionează: 4,6 milioane exploatări agricole gospodăreşte; 120 mii exploatări agricole asociative, 85 mii exploatări agricole pe bază de arendă şi concesiune, 3,2 mii exploatări agricole mixte (română-străine). Peste 150 de mii ha de terenuri agricole şi forestiere au intrat în circuitul civil vândute, donate ori partajate prin acte legale între persoane vii. Cu terenurile agricole şi silvice ori cu producţia acestora sunt garantate credite. În acelaşi timp au fost împroprităriţi şi deţin acte legale pentru diferite suprafeţe de teren: 21 sute mii tineri care locuiesc la sate şi nu au moştenit teren; 36 mii foşti membri cooperatori care au lucrat în fostele CAP-uri şi nu au deţinut teren; peste 2 mii specialişti agricoli care au activat şi activează în agricultură organizând exploataţiile agricole; 1500 mii funcţionari care locuiesc la sate; 8,5 mii veterani de război care nu au deţinut terenuri; 2,8 mii revoluţionari care şi-au dobândit drepturile prin Legea 42/94. Sunt, într-adevăr, şi destule probleme încă nerezolvate ori neclare. Sunt şi destule litigii pe rolul instanţelor de judecată şi suntem de acord că procedurile judecătoreşti sunt greoaie şi uneori inutile. Sunt, de asemenea, unele prevederi legale care pot şi chiar trebuie să fie amendate. Este real faptul că circa 3,5 mii de foşti proprietari de terenuri şi de pădure nu şi-au primit integral proprietăţile şi suntem de acord că găsim împreună soluţiile legale şi morale pentru aceste cazuri. Orice chestiune care priveşte proprietatea trebuie să fie discutată şi soluţionată. Problemele de natură tehnică agricolă sau juridică pot fi şi trebuie să fie analizate de specialişti pentru a clarifica chestiunile de proprietate şi pentru a îmbunătăţi performanţele agricole. Dar, a veni acum şi a spune, în anul 2005, că proprietatea agricolă şi proprietatea asupra pădurilor în România se stabileşte prin asumarea răspunderii Guvernului Tăriceanu pe un pachet de legi care nu au decât scop electoral ori de interes foarte restrâns, e o aberaţie. Putem admite că circa 5,5 milioane de proprietari să fie bulversaţi în interesul sau ambiţia a 5-6 sute? Putem admite ca circa 100 mii de cetăţeni care au fost împroprietăriţi să fie nesiguri pe proprietăţile lor în interesul a 5-6 sute? Putem cere la 22 milioane de români să bage mâna în buzunar şi să plătească câtorva mii proprietăţile de mult amortizate şi de care chiar şi aceştia din urmă au beneficiat? Avem soluţii reale ca viaţa cetăţenilor acestei ţări să nu fie tulburată inutil şi inexplicabil pentru soluţionarea unor probleme care pot fi rezolvate şi altfel? La toate acestea şi la altele, răspunsul nostru, al PSD, este Nu. Avem o responsabilitate pe care ne-am asumat-o şi nu ne putem juca cu soarta a milioane de oameni doar pentru că sunt câteva sute de nemulţumiţi. Au fost imperfecţiuni ale unor legi, au fost şi încălcări ale acestora, au fost şi abuzuri, dar, pentru soluţionarea acestora, sunt instituţii abilitate, pot fi aduse îmbunătăţiri şi amendamente, dar nu pot fi culpabilizaţi milioane de cetăţeni care trudesc tăcuţi pe pământurile lor aşteptând ajutorul guvernanţilor care ori nu vine deloc ori vine prea târziu.
		Domnul Gheorghe Chiper: Prezenta declaraţie politică are drept cauză întârzierile nejustificate - dar atât de obişnuite - în ce priveşte aplicarea Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa ca urmare a stării de război şi aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile aliate şi asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. În mod concret, această lege elaborată din raţiuni umanitare şi cu scop reparatoriu se pare că are acelaşi destin cu celelalte de acest fel (Legea nr.9/1998) în sensul că după ce se dau speranţe de despăgubiri şi compensaţii multor oameni pe care soarta i-a prigonit de la locurile lor, obligându-i să-şi părăsească proprietăţile şi să-şi abandoneze agoniseala, acum aceşti oameni, concetăţeni ai noştri, constată că momentul dreptăţii pentru ei este tot mai departe, că şi-au făcut iluzii deşarte, că ar putea fi chiar înşelaţi în aşteptările lor. Motive pentru astfel de sentimente sunt destule. Ele sunt generate de observaţiile frecvente formulate de comisiile constituite în acest scop în privinţa întocmirii dosarelor. Sunt prea dese, dacă nu chiar generale, cazurile în care aceste comisii invocă lipsa documentelor de atestare a bunurilor avute, dar mai ales dovada că aceste bunuri nu au fost înstrăinate prin convenţii civile. Trebuie să recunoaştem că soluţionarea unor astfel de cereri ar ilustra o situaţie ideală administraţiilor şi o foarte bună stare a arhivelor constituite ulterior momentului care a declanşat acest dureros şi nedorit proces de emigraţie a românilor în interiorul propriilor fruntarii. Dacă procurarea documentelor de proprietare este anevoioasă, şi uneori imposibilă, tot la fel de greu de rezolvat este şi problema ce o implică stabilirea cuantumului despăgubirilor şi acordarea compensaţiilor pe baza criteriilor şi metodologiei de evaluare, prevăzute în normele metodologice de aplicare a legii. Sau poate tocmai asta este explicaţia nerespectării termenelor din lege, mai exact, aceasta poate fi cauza voită a tergiversărilor în efectuarea actelor reparatorii care sunt aşteptate de atâta vreme şi de atât de mulţi compatrioţi nevoiţi să-şi mute în acei ani domiciliul în teritoriile româneşti restrânse de tratatele secrete ale marilor puteri. Urmărind - şi din raţiuni persoanele - modul în care s-a aplicat legea până acum, pot declara că în actuala formă sunt destule temeiuri să cred că nu sunt şanse de finalizare a procesului de despăgubiri, că însăşi normele metodologice elaborate determină amânarea lor până la un termen incert. Practic, procurarea de documente privind producţia agricolă, suprafeţele cultivate, preţurile de achiziţie, materialele şi structurile construcţiilor, vechimea lor şi "dovezile" pierderii posesiei sunt cerinţe care greu pot fi satisfăcute de majoritatea solicitanţilor. În consecinţă, este greu şi să se prevadă sumele necesare despăgubirilor, sume care în acest an trebuiau cuprinse în bugetul public. Faptul că nu s-a procedat aşa este dovadă că însăşi conceperea normelor s-a vrut complicată, generală, evazivă şi confuză, tergiversându-se astfel finalizarea documentaţiilor. Aş zice şi pentru a "uşura" bugetul de la plata unor sume care întâmplător nu-i priveşte pe cei din structurile puterii. Altfel, poate s-ar fi procedat mai judicios şi cu mai multă implicare în interiorul termenelor prevăzute de lege, chiar dacă aceasta necesită modificarea normelor metodologice pentru a se elimina din ele neajunsurile menţionate mai sus. Fac precizarea că referitor la asigurarea sumelor necesare despăgubirilor există un precedent prin atribuirea de acţiuni la societăţi cotate la bursă, aşa cum s-a procedat în cazul deportaţilor şi a persecutaţilor politici.
		Domnul Cristian Alexandru Boureanu: Celebrarea a 130 de ani de existenţă a Partidului Naţional Liberal reprezintă deopotrivă un moment de evocare a trecutului şi de reflecţie asupra viitorului. Sunt 130 de ani în care reprezentanţii de seamă ai partidului au reuşit să pună semnul egalităţii între România modernă şi România liberală. De la apariţia pe scena istoriei, din 24 mai 1875, cele mai importante împliniri ale ţării au fost realizate de către liberal. Ca parlamentar de Argeş, judeţul Brătienilor, aş dori să evoc în câteva cuvinte imensa contribuţie a iluştrilor reprezentanţi ai liberalismului. Nu avem voie să uităm de imensele realizări ale lui Ion C. Brătianu, personalitatea numărul unu a politicii româneşti din a doua jumătate a secolului XIX, dintre care dobândirea independenţei de stat, proclamarea României ca regat, lege de în fiinţare a BNR, 1880, sunt doar câteva dintre exemple. Este momentul în care ţara face primul - şi cel mai important - salt către modernitate. Nu avem voie să uităm de perioada începutului de secol, una dintre cele mai faste din istoria României şi personalitatea lui Ionel Brătianu, artizanul Unirii şi al Constituţiei din 1923, una dintre cele mai moderne din Europa acelor vremuri. Cred cu tărie că rolul Brătienilor în istoria României trebuie recunoscut ca atare de orice om politic, indiferent dacă este membru PNL sau al oricărui alt partid politic. Brătienii sunt aceia de la care trebuie să învăţăm ce înseamnă cu adevărat semnificaţia cuvântului politică şi mai ales ce înseamnă să pui interesele ţării mai presus de orice altceva. Partidul Naţional Liberal joacă din nou un rol crucial la masa istoriei. Primul ministru care şi-a pus semnătura pe tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, dl. Călin Popescu Tăriceanu, este cel dintâi premier liberal după 67 de ani. Ne vom relua în sfârşit locul în Europa, în rândul ţărilor dezvoltate, pe care Brătienii l-au înfăptuit încă din secolul trecut şi pe care bezna comunismului l-a întrerupt vremelnic.
		Domnul Dumitru Bentu: Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Primire". Săptămâna trecută, la Paris, Partidul Social Democrat a obţinut statutul de membru cu drepturi depline al PES (Partidul Socialiştilor Europeni). În acelaşi timp, factorii de decizie din PES au amânat decizia de acceptare şi pentru PD până când acesta se va poziţiona doctrinar fie în spaţiul social-democraţiei, fie în zona curentului popular. Deocamdată, PD baleiază cu "dezinvoltura-i" specifică între cele două doctrine, deşi acest partid nu a fost niciodată reprezentant autentic al social-democraţiei româneşti. El a fost în două rânduri la guvernare ca element component al unei coaliţii de centru-dreapta şi chiar în timpul campaniei electorale din anul 2004 şi-a valorificat specificităţile unei platforme de centru iar "centrul", după cum este binecunoscut, este promotorul unei doctrine populare. Ambiguitatea Partidului Democrat nu putea trece netaxată, astfel încât data de 23 iulie, când va avea loc Consiliul PES, va fi pentru respectiva formaţiune politică românească una fără nici o semnificaţie deosebită. Revenind însă la ceea ce este cu adevărat relevant pentru eşichierul politic naţional, la PSD, trebuie subliniat faptul că admiterea în PES este şi rezultatul unui sprijin direct şi neezitant al Internaţionalei Socialiste, care a perceput corect faptul că PSD este cu adevărat un partid modern de reală orientare social-democrată. Jan Marinus Wiersma, vicepreşedintele PES, i-a asigurat pe liderii PSD prezenţi în capitala Franţei de sprijinul socialiştilor europeni. De altfel, o înaltă oficialitate a Internaţionalei Socialiste a declarat: "Noi decidem cine sunt reprezentanţii noştri în România". Clar, scurt şi fără echivoc. În urma acestei decizii, PSD a rămas singura voce social-democrată din ansamblul politic românesc, restul acestuia dorindu-se a fi "popular" din toate punctele de vedere. Diapazonul însă nu este în posesia noastră.
		Domnul Ioan Munteanu: Vorbesc în calitatea mea de proaspăt deputat, care are cele mai bune intenţii, care vrea să se facă util oamenilor şi care este afectat de imaginea proastă pe care unii şi alţii, în cei 15 ani, au reuşit să o confere instituţiei parlamentare. Auzim adesea, în mijloacele de transport, în locuri publice ori pe stradă cât de aspru sunt criticaţi aleşii neamului de către oamenii de rând care, încet-încet, îşi pierd încrederea şi respectul faţă de ei. Deşi statutul de parlamentar a fost serios afectat, să sperăm că mai există soluţii de reabilitare. Mă gândesc, în principal, la schimbarea legislaţiei electorale, mai precis la introducerea votului uninominal, lucru la care se gândesc şi alţi parlamentari, ca urmare a solicitărilor venite din partea societăţii civile şi a presei. De asemenea, iau în consideraţie şi faptul că listele de candidaţi sunt destul de subiectiv întocmite, pentru că decizia finală aparţine organului de conducere central al formaţiunii politice. În această situaţie, apar aspecte neplăcute, dezacord între centru şi teritoriu, suspiciune, mergându-se până la atacuri de tot felul, astfel lista de partid este una subiectivă şi mai grav este că alegătorii nu pot decide de ce unul sau altul dintre candidaţi. De aici şi repulsia faţă de clasa politică. Sunt de acord, pentru început dacă este nevoie, chiar şi cu formula de vot uninominal pe lista de partid. Este foarte important ca un parlamentar să-i reprezinte pe cei în mijlocul cărora trăieşte, să nu fie un simplu voiajor, cu un mandat într-un judeţ, apoi în altul şi în altul. Această cunoaştere a realităţii conduce şi la găsirea de soluţii pentru diverse probleme printr-o strânsă legătură cu centrul, în funcţie de voinţa electoratului, cât şi o mai bună susţinere şi reprezentare a comunităţii în Parlament. De aceea, propun ca într-o circumscripţie electorală judeţeană să candideze doar cei care locuiesc pe raza acesteia şi care trăiesc printre cetăţenii judeţului respectiv. De ce această restricţie să fie valabilă doar pentru primari, consilieri locali şi judeţeni şi nu şi pentru parlamentari? În consecinţă, ţinând seama că pe listele de Bucureşti nu pot fi incluşi toţi posibilii parlamentari, ar fi nevoie să crească numărul locurilor pentru capitală, eliminând astfel de pe listele judeţene pe cei impuşi de la centru pentru a "reprezenta" judeţul. În aceste condiţii, ar putea candida şi ar fi aleşi oameni de bună condiţie umană, profesională, cetăţenească care să ţină nu doar la propria imagine, ci şi la cea a Parlamentului României. În ceea ce priveşte ideea unui referendum pentru trecerea la sistemul de vot uninominal, consider că nu este nevoie de o asemenea acţiune la nivel naţional, cu implicaţii diverse (costuri, absenteism, comentarii), sondajele de opinie dovedind că majoritatea electorilor români se exprimă prin votul uninominal. Fiind legitimaţi în mod individual, personal de către electorat, parlamentarii astfel aleşi nu vor mai fi blamaţi precum cei de azi, criticaţi în ansamblu pentru abuzurile şi greşelile câtorva. Astfel, răspunderea aleşilor va fi mai întâi pentru a servi cetăţenii, comunităţile şi abia după aceea partidul de unde vine respectivul. Sistemul de alegere trebuie să dea satisfacţie înainte de toate cetăţenilor. Cine respinge votul uninominal are de ascuns ceva sau nu merită o astfel de demnitate.
		Domnul Horia Victor Toma: Referitor la criza care se petrece în sistemul sanitar în aceste zile în România, sunt de părere că plătim consecinţele unei proaste administrări a fondurilor din sănătate ale fostei guvernări. Afirm acest lucru având în vedere că mare parte din datoriile acumulate de spitale au fost angajate în afara bugetelor aprobate, însă cu complicitatea distribuitorilor şi a guvernanţilor PSD. În ciuda acestor datorii contractate peste bugetele aprobate, ele vor fi plătite datorită unei legi votate de curând, care urmează să fie promulgată şi care va permite plata acestor datorii nelegale, însă acest lucru nu se poate întâmpla anul acesta deoarece plata acestor datorii nu a fost inclusă pentru bugetul pe anul acesta. Consider că trebuie luate măsuri imediat pentru remedierea crizei, pentru că din această situaţie au de suferit oamenii nevinovaţi şi aici mă refer, în special, la persoanele cu boli cronice, persoane cu boli cardio-vasculare, la bătrâni şi copii, categorii care nu sunt răspunzătoare pentru ceea ce se întâmplă în sistemul sanitar, dar care plătesc pentru neregulile de aici, nereguli neglijate de atâţia ani. Felicit decizia ministrului sănătăţii, Mircea Cinteză, care a găsit ca antidot temporar pentru blocajul din sistemul sanitar, livrarea de către compania Unifarm, aparţinând Ministerului Sănătăţii, de materiale sanitare către spitalele cu stocuri limitate, prevenind astfel majorarea crizei. Îngrijorător este faptul că sistarea livrării de produse pentru spitale şi farmacii s-a extins şi către unităţile care nu înregistrează nici un fel de datorie, cum este şi judeţul Prahova, ceea ce denotă faptul că ambiţia societăţilor furnizoare a fost întinsă la nivel naţional, fapt pentru care secţiile de urgenţă ale spitalelor au ajuns neîncăpătoare din cauza lipsei de acordări de reţete compensate din farmaciile din ţară. În concluzie, îndemn Ministerul Sănătăţii către continuarea negocierilor cu producătorii şi distribuitorii de materiale sanitare şi medicamente pentru că acest colaps să fie stopat înainte ca fondurile unităţilor spitaliceşti pentru lunile mai şi iunie să se termine, iar lipsa medicamentelor să atragă, după sine, şi mai multe victime nevinovate.
		Domnul Cornel Popa: Cărui român nu-i face plăcere şi nu simte mândrie în suflet când vorbeşte despre bogăţiile naturale ale României? Şi cum să nu ne lăudăm când pe teritoriul României există cele mai multe regiuni biogeografice, reprezentate la nivelul unei ţări europene: continentală, alpină, panonică, stepică, Marea Neagră şi nu în cele din urmă cea mai întinsă deltă din Europa, Delta Dunării? Ca să nu mai vorbesc de nivelul ridicat al biodiversităţii, de cele mai mari populaţii de carnivore mari şi dintre cele mai mari populaţii de capre negre din Europa. După cum spuneam, la masă cu prietenul nostru străin, sosit pentru prima oară în România, ne trezim povestindu-i acestuia minunăţiile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat ţara. Totul merge strună, acesta este foarte captivat şi în urma povestirilor îşi doreşte foarte mult să ajungă în locurile deosebite de care noi îi povestim cu atâta ardoare. Ne roagă să-i recomandăm un hotel bun şi să-i explicăm drumul către destinaţie. Ei, în acest moment parcă "muzica" povestirii nu se mai aude şi în locul ei se iveşte o linişte adâncă, uşor deranjantă. Începem să ne gândim la ce condiţii îi putem oferi vizitatorului. În primul rând, ne aducem aminte că trebuie să-l informăm pe turistul nostru despre riscurile la care-şi va supune maşina datorită drumurilor din România, apoi începem să ne gândim că ar trebui să-i spunem câte ceva şi despre locurile de cazare care lasă de dorit şi câte nu ar mai fi de zis. Ne-am obişnuit, ajunşi în acest moment, să ne spunem aşa, măcar în sinea noastră, că-i "păcat" că avem o ţară aşa frumoasă dar care nu este dezvoltată pe cât ar trebui şi este, într-adevăr, mare păcat! Turismul în România poate constitui, după cum bine ştim cu toţii, o sursă importantă de venituri pentru bugetul statului şi automat pentru populaţia ţării, în special pentru cei care au ca activitate de bază turismul. Prin turism, se pot crea condiţii prielnice unei dezvoltări sănătoase în regiuni mai puţin favorizate din punct de vedere economic care au, în schimb, bogăţii naturale demne de invidiat, prin crearea de noi locuri de muncă, prin banii care se pot obţine dintr-o gestionare mai bună a zonelor care deţin arii protejate sau parcuri naturale. Aduc acest elogiu bogăţiilor naturale din România pentru că azi, 24 mai, se sărbătoreşte Ziua Europeană a parcurilor naturale şi a ariilor protejate. Suprafaţa totală a rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi naturale în România, este de 1.203.340 ha, reprezentând 5,04% din teritoriul ţării, urmând ca până la finele anului 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, suprafaţa ariilor naturale protejate să crească atingând procentul de 20%. Deci, în continuare, putem susţine că avem cu ce ne mândri, dar haideţi să lăsăm mândria la o parte, pentru că nu este suficient, şi să începem să fim mai respectuoşi cu natura şi să ne gândim cum putem să protejăm mai bine bogăţiile sale pentru ca generaţiile viitoare să se poată bucura în continuare de ele. În ceea ce mă priveşte, unul din obiectivele pe care doresc să le ating în acest mandat este ca, într-un timp cât mai scurt, să reglementez prin lege statutul ariilor protejate, în vederea conservării şi dezvoltării durabile şi să promovez dezvoltarea economică bazată pe turismul durabil în zonele cu potenţial turistic. Aceste măsuri vor avea un impact puternic asupra nivelului de trai şi în buzunarul oamenilor, prin dezvoltarea infrastructurii şi a turismului durabil în regiunile respective.
		Domnul Dumitru Pardău: "Activitate parlamentată" Săptămâna trecută, domnul deputat PSD de Suceava, Eugen Bejinariu, şi-a amintit că este ales în Circumscripţia electorală nr.35 Suceava şi a organizat o conferinţă de presă în oraşul reşedinţă de judeţ. Până aici totul bine şi frumos. Firesc, cred eu, ar fi fost să prezinte ce a făcut concret pentru judeţul Suceava în cele cinci luni de mandat. Nu s-a întâmplat aşa ceva şi nici nu mă aşteptam să se întâmple, dar credeam că va fi onest măcar atunci când prezintă ceea ce considera dumnealui că "nu merge" în acest judeţ. Abordând două subiecte în mod eronat şi trunchiat, domnul deputat ne-a demonstrat tuturor că este departe de a cunoaşte realitatea. Mă refer la proiectele SAPARD, măsura 2.1. si drumul naţional 17, unde considera că sunt probleme de care se face vinovată actuala guvernare. În nota caracteristică PSD Suceava, domnul deputat îl considera vinovat de toate acestea pe domnul ministru Gheorghe Flutur. Deoarece în ceea ce priveşte proiectele SAPARD a intervenit chiar domnul ministru, eu mă refer la situaţia DN 17, mai precis la tronsonul limita judeţului Bistriţa Năsăud/Suceava - Sadova. În acest sens vreau să-l informez pe domnul deputat Eugen Bejinariu că împreună cu domnul ministru Gheorghe Flutur am tras semnalul de alarmă la Ministerul Transporturilor, la Compania Naţională de Autostrăzi si Drumuri Naţionale, cu mult timp în urmă, dar concret, nu povestind, solicitând termene clare de realizare a reparaţiilor pe acest tronson, deoarece pe acest drum nu se mai poate circula. Dacă vom observa că termenele stabilite nu se respectă, vom solicita declanşarea unui control în ceea ce priveşte respectarea clauzelor contractuale în cazul contractelor nr.4R9 si 4R10, încheiate de Compania Naţională cu AKTOR SA Grecia, respectiv cu MOCHLOS SA Grecia. De acest drum se leagă dezvoltarea zonei Gura Humorului -Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei, tocmai de aceea vom monitoriza foarte atent derularea acestor contracte. Aşa cum am spus, pe acest drum nu se poate circula, cu toate că anul trecut s-au realizat lucrări de întreţinere. Oare nu ar fi cazul ca domnul deputat Eugen Bejinariu să-şi întrebe colegii de partid, partid aflat atunci la guvernare, de ce aceste lucrări nu au rezistat nici măcar un an? Locuitorii judeţului au înţeles aceste lucruri înaintea dumnealui: pentru că totul a fost făcut în fugă, în scop electoral şi "se pare" cu firmele care au convenit PSD. De asemenea, cred că domnul deputat ar trebui să se documenteze cine va efectua aceste lucrări, dacă nu cumva aceste lucrări au fost subcontractate şi de către cine. Îl asigur că surpriza va fi din nou în curtea PSD " Închei cu acelaşi gând de la început: ce a făcut în cinci luni domnul Bejinariu pentru Suceava şi când va reuşi să fie onest în analiza situaţiilor din acest judeţ? Se pare că imaginea domnului Bejinariu este în cădere liberă, determinată mai ales de faptul că la partid a fost tras pe o linie auxiliară, dar să încerci să o repari criticând tot pe domnul ministru Gheorghe Flutur, este prea de tot. Ar fi cazul, stimaţi colegi din PSD Suceava, să treceţi de la etapa declaraţiilor politice la lucrări concrete.
		Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu: Coşmarul celor trei ziarişti români ţinuţi ostatici în Irak a luat sfârşit. După 55 de zile de groază, în care şi-au văzut moartea mai aproape ca niciodată, Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au fost eliberaţi din mâinile teroriştilor. S-a pus astfel capăt unei perioade de criză, perioada în care situaţia disperată în care s-au aflat compatrioţii noştri ne-a făcut să ne dăm seama cât de importantă şi frumoasă este viaţa şi cât de dramatic este să te vezi atât de aproape de sfârşitul ei. Sentimentul pe care îl trăim cu toţii în aceste momente este unul care depăşeşte exprimarea în cuvinte. Eliberarea jurnaliştilor şi întoarcerea lor acasă, este un moment de bucurie totală, probabil momentul renaşterii celor trei, începutul unei noi perioade din viaţa lor, o perioadă care va fi totuşi marcată mult timp de starea de captivitate la care au fost supuşi. Trebuie salutat modul în care administraţia prezidenţială, împreună cu toate serviciile de informaţii implicate, societatea civilă, mass-media, precum şi comunitatea musulmană din România, au reuşit să evite un dezastru. Este lăudabil faptul că, după atâtea săptămâni de incertitudine şi după atâtea clipe de disperare trăite de cei trei ziarişti, precum şi de familiile acestora, autorităţile române au pus capăt în cel mai fericit mod posibil acestui episod tragic. Reuşita autorităţilor române este cu atât mai valoroasă cu cât eliberarea ostaticilor nu a presupus negocierea politicii externe, având în vedere cererile răpitorilor de retragere din Irak a celor 800 de soldaţi români şi nici eventuale răscumpărări care ar fi condus la crearea unui precedent periculos. Totuşi, un nor de mister pluteşte deasupra evenimentelor petrecute, iar când acest pericol va fi fost depăşit, va fi necesară elucidarea acestui caz. Însă, oricare ar fi adevărata poveste, oricare ar fi adevăratul scenariu al acestor răpiri, este esenţial faptul că trei vieţi de români au fost salvate.
		Domnul Mihai Dumitriu: Domnule preşedinte, În intervenţia de astăzi mă voi referi la pachetul de legi care se află în lucru la Ministerul Agriculturii şi car ţintesc modificarea şi completarea legilor funciare existente. Modificările propuse de guvernanţii Alianţei D.A. (Dezastru şi Anarhie) sunt primite cu rezerve de Partidul Social-Democrat deoarece deschide calea spre ilegalităţi, abuzuri şi nedreptăţi. Intenţia Guvernului de coaliţie, P.N.L.-P.D.-UDMR-PUR, este să nu supună dezbaterii Parlamentului României aceste legi, ci să le impună în forma pe care o doresc şi care le rezolvă interesele. Care este dorinţa Guvernului Tăriceanu? Conform spuselor domnului ministru al agriculturii (pădurar de meserie) Gheorghe Flutur: retrocedarea efectivă a proprietăţilor funciare tuturor vechilor proprietari (reţineţi: vechilor proprietari). Foarte bine, lăudabilă intenţia. Dar, în urma acestei iniţiative legislative a actualei puteri, vor câştiga un număr foarte mic de beneficiari, în detrimentul celor mulţi, a celor cu resurse financiare reduse şi fără posibilităţi de apărare. De ce afirm acest lucru? Pentru că, prin acest pachet de legi, se are în vedere intervenţia în procedurile legale, garantate de Constituţia şi justiţia din România. Motivez: 1) "Judecarea proceselor funciare se face de urgenţă şi cu precădere în perioada vacanţelor judecătoreşti". Ne întrebăm: Perioada 1 iulie -1 septembrie, perioadă de vârf în agricultură, se vor judeca cauze fără ca părţile să fie prezente? Cum vor rezolva oamenii simpli de la ţară implicaţi în procese încadrarea în termenele de judecată stabilite de instanţă, anume: 20 zile pentru pregătirea apărării; 10 zile de la primul termen pentru întâmpinarea pârâtului; dar dacă pârâtul nu respectă acest termen justiţia nu-i mai acordă alt termen pentru pregătirea apărării? Deci calea spre abuzuri este deschisă. 2) "Proba cu martori şi expertiza vor fi acceptate doar pentru partea pregătită". Ne întrebăm: Dacă martorii nu vin când îi cheamă instanţa, cum vor veni când îi cheamă părţile? Ce vor face experţii judecătoreşti care trebuie să depună rapoartele de expertiză cu cel puţin 7 zile înaintea termenului de judecată (deci, rămân 3 zile pentru expertiză). De asemenea, dreptul de proprietate poate fi dovedit prin probe cu martori, cu vârsta peste 65 de ani şi care sunt vecini cu terenul, precizare care lasă loc la multe interpretări. 3) Un alt aspect al legii: a) "Hotărârile emise de către instanţele judecătoreşti în procesele funciare, în primă instanţă sunt executorii". Dacă judecătorul a greşit la prima instanţă, cum poate fi reparată această eroare? b) "Toate procesele aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a acestor legi vor fi soluţionate conform noului act normativ". Vor fi trimise la prima instanţă? Vor fi soluţionate de instanţă unde se află pe rol? O altă întrebare dedusă din conţinutul legilor: cum va rezolva Guvernul Tăriceanu restituirea integrală a proprietăţilor funciare înregistrate la nivelul anului 1945? (după afirmaţiile domnului ministru Gheorghe Flutur). Nu se mai ia în considerare împroprietărirea copiilor orfani, a văduvelor de război, a celor care au luptat pe front pentru apărarea şi integritatea ţării din perioada anilor 1945-1946? Deci cine vor fi nedreptăţiţi? Cei mulţi. Sigur, proprietatea de stat va trece fără eforturi prin mari abuzuri şi minciuni la cei care se consideră "nedreptăţiţi" de actualele legi funciare, la vechii proprietari de înainte de 1945. P.S.D. este de acord cu restituirea proprietăţilor celor care au deţinut terenuri agricole şi forestiere, în temeiul unor acte de proprietate incontestabile. Acest fapt s-a concretizat în perioada 2000/2004 când au fost puşi în posesie peste 98% din proprietari eliberându-li-se titluri de proprietate. Dar, prin actualul pachet legislativ, cei de la guvernare propun ca restituirea să se realizeze pe amplasamente, chiar dacă au fost atribuite altor persoane, chiar dacă au titluri de proprietate. Este o portiţă care va genera multe nemulţumiri şi multe procese, care, în conformitate cu aceste legi, vor fi adjudecate de cei cu bani, de cei care se află acum la putere. Stimaţi colegi, De asemenea, vă aduc în atenţie o abordare "ireproşabilă" a iniţiativei legislative propuse de domnul ministru Gheorghe Flutur şi de sfătuitorul său Vasile Lupu care a renunţat la P.N.Ţ.C.D. şi a trecut la P.N.L. "Acolo unde nu este teren agricol suficient, să se restituie teren forestier". Practic, aceasta este esenţa legilor propuse de cei doi de mai sus. Nu îl preocupă pe domnul ministru Gheorghe Flutur şi pe domnul Vasile Lupu grija pentru agricultura românească, pentru ţăranul român, ci cum pot să-şi împartă terenul forestier care mai există în proprietatea statului. În concluzie, se vor decima şi ultimele hectare de pădure ale ţării. Munţi întregi vor deveni golaşi şi terenurile cu vegetaţie forestieră se vor transforma în păşuni. Alianţa D.A. (Dezastru şi Anarhie) îşi merită cu prisosinţă denumirea. P.S.D. nu contestă că astăzi nu sunt nemulţumiri privind restituirea proprietăţilor funciare, dar munca de 14 ani privind reconstituirea dreptului de proprietate realizată în baza unor legi validate de Parlamentul României, devine nulă. Vă rog să vă imaginaţi şi să evaluaţi răul şi consecinţele aplicării acestor legi care nu se doresc să fie dezbătute în Parlamentul României, ci se vrea să fie aplicate de dictatura Puterii. Prin aceste legi care vizează "retrocedarea proprietăţilor funciare" nu se face dreptate celor îndreptăţiţi, ci ele vor produce nemulţumiri, abuzuri şi multă nedreptate. Ministrul Flutur flutură în faţa milioanelor de ţărani o lege a nedreptăţii. Bine zicea bunicu' liberal din 1800: "Fiule, ţăranii trebuie puşi la muncă să simtă favorul boierului. Nu le da bani, împrumută-le mâncare cu dobândă, să fie dependenţi de tine toată viaţa". Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Kiraly Andrei Gheorghe: În declaraţia politică din 22 februarie 2005 am atras atenţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării asupra unei situaţii care persistă de 15 ani datorită lipsei metodologiei adecvate privind acordarea facilităţilor de călătorie elevilor şi studenţilor care navetează între localităţi cu mijloace de transport auto. În dorinţa de rezolvare a problemei semnalate am formulat două întrebări aceluiaşi minister şi am depus şi un memoriu adresat domnului ministru Mircea Miclea. Răspunsul domnului ministru din 16 mai a.c. îmi întăreşte încrederea şi dă speranţă zecilor de mii de elevi şi studenţi că problema sesizată va fi soluţionată în spiritul legii şi va contribui la final la o şcolarizare şi o frecvenţă tot mai bună şi, implicit, la creşterea calităţii învăţământului. Sunt convins că disfuncţionalitatea existentă în acordarea acestui sprijin se va remedia în scurt timp prin colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi cu Ministerul Finanţelor. În acest fel, un segment important al populaţiei se va convinge că programul Guvernului nu este doar o promisiune, ci există o preocupare constantă în vederea transpunerii în viaţă a prevederilor înscrise în acest program. Prin rezolvarea problemei semnalate se va contribui la realizarea unei prevederi importante din programul Guvernului, asigurarea accesului egal şi sporit la educaţie.
		Domnul Horea Dorin Uioreanu: Declaraţie politică: "Adevărata faţă din spatele obrazului PSD" Stimaţi colegi, România a trecut de momentul de criză al reţinerii cetăţenilor români în Irak. În sfârşit, putem vorbi deschis şi acum putem arăta cu degetul. De asemenea, trebuie să lămurim nişte aspecte neplăcute ale vieţii politice româneşti, aspecte care dovedesc nivelul de amatorism pe care principalul partid de opoziţie l-a dovedit în abordarea acestui caz trist şi nemaiîntâlnit în societatea românească. Mircea Geoană, preşedintele "modernului", "europeanului" PSD, s-a trezit vorbind, dându-şi cu părerea, despre o situaţie delicată, situaţie în care orice afirmaţie era monitorizată şi folosită în detrimentul negociatorilor români şi implicit a ziariştilor răpiţi. Domnul Mircea Geoană, fost ministru de externe al României, în loc să-şi gestioneze criza de imagine din interiorul propriului partid, în loc să construiască o strategie de îmbunătăţire a imaginii PSD, a început să critice felul în care autorităţile române gestionează criza ostaticilor. În momentul în care autorităţile au apelat la responsabilitatea acţiunilor opiniei publice, presa şi cetăţenii au înţeles că protestele sunt inutile şi dau apă la moară răpitorilor. La acel moment, îngreunând misiunea celulei de criză, domnul Geoană s-a trezit să constate, în dulcele stil iliescian, că România nu are un calendar de retragere a trupelor româneşti din Irak, deşi partidul pe care îl reprezintă domnia sa a susţinut frenetic şi a iniţiat acest demers. Domnul Geoană a constat, de asemenea, la mai bine de o lună după declanşarea crizei, că "România face obiectul unui şantaj fără precedent în istoria recentă" şi ingenioasa soluţie a domniei sale era "iniţierea unui proces de consultare a tuturor partidelor parlamentare privind măsurile care urmează a fi luate". (Mi-i şi imaginez pe Marian Oprişan, Nicolae Mischie sau Marian Vanghelie, lideri de bază ai PSD, punând la cale strategia de recuperare a românilor răpiţi.) Sincer, am crezut că schimbul de generaţii din PSD va conduce la o responsabilizare a declaraţiilor politice ale acestui partid, că vom scăpa de limba de lemn şi de politicianismele ieftine... Constat cu tristeţe, însă, că avem de-a face cu aceleaşi clişee, aceleaşi declaraţii iresponsabile şi fără substanţă, care au în spate dorinţa de refacere a imaginii PSD, partid care, aflat la guvernare, a avut uimitoarea performanţă de a institui semnul de egalitate între noţiunea de autoritate şi fenomenul corupţiei. Sunt un susţinător aprig al dreptului la opinie, atâta timp cât acesta nu pune în pericol vieţile unor oameni nevinovaţi. Cred cu tărie în existenţa unei opoziţii constructive şi aş fi apreciat ca în această zi să discutăm cu reprezentanţii PSD despre ce a fost bine şi ce a fost rău în abordarea crizei ostaticilor, atâta timp cât nici noi, nici ei nu suntem cunoscătorii adevărului absolut. Se vor face în aceste zile zeci de speculaţii, mai credibile sau mai fanteziste. Istoria probabil va lămuri ce s-a întâmplat cu adevărat Ceea ce este cert este că românii noştri sunt teferi şi nevătămaţi, iar ceea ce este important este că autorităţile noastre au ştiut să gestioneze o situaţie nemaiîntâlnită, în atât de străinul stil "diplomatic şi elegant" pe care domnul Geoană consideră că îl are. Aştept cu nerăbdare o recunoaştere din partea PSD a acestui fapt evident. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Ioan Hoban: Declaraţie politică: "Lipsa de informaţie creează confuzie" Chiar dacă despre integrarea europeană se vorbeşte de multă vreme, oamenii văd, deocamdată, doar efectele cu impact negativ asupra vieţii lor: performanţă şi competitivitate scăzută în economie, creşteri de preţuri la utilităţile publice, corupţie, degradarea nivelului de trai. Din păcate, aceasta este faţa Uniunii Europene pe care o văd şi locuitorii judeţului Maramureş. Din întâlnirile pe care le am în teren constat că se cunoaşte foarte puţin despre capitolele pe care le-a negociat România cu Uniunea Europeană, despre obiectivele propuse şi eforturile pe care trebuie să le facă România până la 1 ianuarie 2007. Se simte lipsa de informaţie despre accesarea de fonduri europene, despre întocmirea de proiecte şi programe de dezvoltare, despre lucrurile pozitive pe care românii le aşteaptă de la Uniunea Europeană. Este şi motivul pentru care fac această declaraţie politică, cu dorinţa ca, împreună, să găsim soluţii pentru o mai bună vizibilitate a Uniunii Europene. Am încercat ca la deplasările în teren să am întâlniri cu cetăţenii (recent la Sighetu Marmaţiei şi Târgu Lăpuş), să le spun ce trebuie să facă pentru eficientizarea muncii în propria gospodărie ţărănească, pentru obţinerea de fonduri care să le crească performanţa muncii şi care să-i ajute să facă faţă exigenţelor şi standardelor Uniunii Europene. Trebuie găsite modalităţi mai eficiente de aducere a informaţiei către satul românesc tradiţional, pentru a diminua şocul integrării. Depăşirea barierelor de mentalitate înseamnă să acţionezi în cunoştinţă de cauză, să fii în stare să-ţi asumi riscuri, să ai iniţiativă, să înveţi să lucrezi în echipă, să ţii seama de opiniile celorlalţi, într-un spaţiu comun, multicultural şi multietnic. Populaţia trebuie să cunoască mai bine cum se concretizează în practică demersurile privind unificarea europeană, părţile bune şi părţile mai puţin bune, făcându-se cunoscute acţiunile întreprinse de Uniunea Europeană în vederea sprijinirii României în procesul de integrare. Guvernul trebuie să găsească soluţii mai eficiente prin care să se facă un pas înainte în ceea ce priveşte vizibilitatea Uniunii Europene în România, prin perceperea mai bună a spaţiului european, a legilor şi normelor care guvernează ţările membre şi care sunt obligatorii şi pentru România. Prezentarea programelor pe care le derulează România în vederea integrării, completate cu aspecte care ţin de realitatea judeţului Maramureş, inclus în Regiunea de Dezvoltare de Nord - Vest, care a beneficiat sau va beneficia de programe europene pentru reabilitarea mediului înconjurător, pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru agricultură, pentru reabilitarea sistemului sanitar şi a şcolilor, pentru sprijinirea agriculturii, pentru dezvoltarea democraţiei etc. va cointeresa în mai mare măsură populaţia, antrenând-o în activităţile desfăşurate. Dar, în acelaşi timp, populaţia trebuie să conştientizeze că Uniunea Europeană nu reprezintă o structură de asistenţă, ci o structură juridică, bazată pe legi şi reglementări, ridicate la nivel de politici naţionale, deschisă colaborării pe criterii de egalitate cu toate economiile UE.
		Domnul Ioan Ovidiu Silaghi: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Un vechi proverb românesc spune că minciuna are picioare scurte, iar cea politică le are foarte scurte. Vara trecută, cu foarte mult zgomot publicitar, PSD se lăuda că introduce în premieră în politica românească sistemul alegerilor preliminare interne. Că nu era vorba de o noutate - UDMR practică acest sistem înaintea fiecărui scrutin pentru locale şi parlamentare - nu are însă prea mare importanţă. La vremea respectivă, PSD nu numai că se erija într-un campion al democraţiei, dar arăta cu degetul spre celelalte partide susţinând că listele electorale ale acestora sunt rezultatul unui dictat de la centru. PNL a atras atenţia la vremea respectivă că nu este vorba de un puseu de democraţie al PSD, ci de un simplu şi demagogic joc de imagine. Ce a urmat se ştie. La puţine zile după alegerile interne din PSD, presa a semnalat numeroasele fraude înregistrate. Evident, PSD a respins aceste acuzaţii aşa cum a respins şi gravele acuzaţii aduse la vremea respectivă de către unul dintre fruntaşii clujeni ai partidului, fostul deputat Lăpuşan. Iată că după Congresul PSD din aprilie încep să iasă la suprafaţă unele adevăruri. Astfel, deputatul sociolog Alin Teodorescu a recunoscut într-un interviu acordat unui post de radio că alegerile interne din PSD au fost trucate pentru a se face loc pe liste oamenilor lui Ion Iliescu. Este adevărat că această declaraţie face parte dintr-un context mai larg al luptelor interne din PSD, care în acest moment au drept scop marginalizarea totală a lui Ion Iliescu şi a fidelilor săi, dar faptul rămâne: alegerile interne nu au fost corecte, iar democraţia a fost mimată. S-a spus la vremea respectivă, că de fapt alegerile interne din PSD au reprezentat o repetiţie privind modul în care trebuie operat la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din noiembrie 2004. Mărturisirile domnului deputat Alin Teodorescu confirmă indirect acest lucru. Confirmă şi comentariile făcute de presă în 2004 şi de fosta Opoziţie. Poate că foarte mulţi dintre dumneavoastră se vor întreba de ce am abordat acest subiect. Răspunsul este simplu. Pentru a demonstra gradul redus de credibilitate a celor care atacă şi lovesc Puterea şi caută nod în papură indiferent de ce face.
		Domnul Kerekes Károly: Declaraţie politică Introducerea abonamentului la gazele naturale începând cu 01.04.2005 a generat nemulţumiri şi proteste justificate în toată ţara. Cu toate acestea este foarte probabil că abonamentul nu va fi eliminat pentru că ea ţine de obligaţiile asumate de către România în negocierile cu UE. De remarcat este faptul că în alte ţări unde salariile şi pensiile sunt mult mai mari decât la noi, cum ar fi Franţa şi Italia, abonamentele sunt mai mici decât în România. Sistemul nostru de abonament stabilit de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale este nedrept, încalcă principiile protecţiei sociale şi acţionează împotriva intereselor economice generale. Noul sistem de tarifare dezavantajează acei numeroşi proprietari de apartament din blocurile de locuinţe care din dorinţa de a consuma măsurat şi de a plăti cât au consumat, au făcut un efort financiar considerabil pentru montarea instalaţiei de separare de la comun şi contorizarea individuală a consumului de gaze naturale pentru menaj. Această categorie poate înregistra cheltuieli anuale mult mai ridicate, atât faţă de vechiul tarif valabil până la 30.03.2005, cât şi faţă de costul consumului în comun cu noul sistem de tarife. Din datele culese rezultă că apartamentele contorizate individual realizează consumuri anuale cu 35-60% mai reduse faţă de comun, dar în noua situaţie - datorită ponderii exagerat de mari a părţii fixe a tarifului - se diminuează interesul pentru economisire. Familiile din apartamentele contorizate individual cu consum redus (până la 150 m3/an) sunt cele mai defavorizate, cheltuielile anuale ale acestora pot creşte până cu peste 200% faţă de vechiul tarif, iar în lunile de vară ele pot plăti de 3-4 ori mai mult faţă de costul în comun. În această situaţie se află familiile de 1-2 persoane, a căror pondere în mediul urban este covârşitor, iar aceste persoane sunt în mare parte pensionari. Noul sistem dezavantajează în mare măsură şi unii agenţi economici (mai ales întreprinderile mici şi mijlocii), care folosesc gazele naturale în scopuri tehnologice. Nu cred că modificarea legii gazelor ar putea rezolva problema, atribuirea către Guvern a competenţei de a aproba tariful la gaze naturale contravine cerinţelor Uniunii Europene, care a insistat pentru înfiinţarea unei autorităţi independente, care printre altele are şi această competenţă de a stabili tariful. Singurul lucru ce s-ar putea face este reducerea intervalelor de consum şi stabilirea unor abonamente mai mici, mai acceptabile pentru populaţie şi în general pentru economia noastră în tranziţie. Aceasta aparţine exclusiv de competenţa Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, care - ţinând cont de presiunile sociale - pare a fi înclinată spre modificarea sistemului de tarifare, cerând consumatorilor o perioadă de graţie de cel puţin 6 luni pentru a da explicaţii populaţiei şi a descoperi deficienţele sistemului. Întrebarea este de ce nu s-a făcut acest lucru înainte de a introduce acest sistem de tarifare? Răspunsul poate fi numai unul: această autoritate reprezintă interesele acelora care au deţinut zeci de ani monopolul furnizării gazelor naturale, ale acelora care după schimbarea de regim şi-au construit palate ca în poveşti din acest monopol şi care nu dispun nici în cea mai mică măsură de simţul solidarităţii faţă de perdanţii tranziţiei, adică cu acea parte a societăţii româneşti care a ajuns în situaţie socială gravă. În loc de a cere perioadă de graţie pentru a da explicaţii populaţiei, ar fi mai oportun ca autoritatea să suspende imediat acest sistem de tarifare până la efectuarea modificărilor necesare. Introducerea acestui sistem de tarife la gaze, care cuprinde şi abonamentul mult contestat este una dintre multele cerinţe ale integrării europene, care are şi costuri sociale pentru populaţie. Însă atenuarea costurilor sociale ale integrării prin măsuri de protecţie socială corespunzătoare este datoria Guvernului. Neglijarea acesteia contribuie la creşterea tensiunii sociale cu riscul creării în rândurile populaţiei a unui climat potrivnic integrării europene. Acest caz trebuie să fie un avertisment serios pentru Guvern.
		Domnul Mate Andras-Levente: Retrocedarea dreptului de proprietate şi respectarea dreptului de proprietate sau politica europeană de faţadă In perioada de după evenimentele din 1989, Guvernul României, indiferent care partid era la putere si cu cine guverna sau alcătuia majoritatea din Parlament, a adoptat acte normative care viza retrocedarea bunurilor mobile si imobile. In campania electorala, atât UDMR-ul cât şi Alianţa D.A. au susţinut si au promis retrocedarea bunurilor imobile naţionalizate, confiscate de stat. Promisiunea este respectată, se lucrează pe mai multe proiecte de legi care vizează aceste aspecte, mai mult, sunt date soluţii ale unor instituţii si comisii care restituie aceste drepturi de proprietate foştilor proprietari. Aşa sunt şi soluţiile comisiei centrale de aplicare a Legii nr. 501 din 2002, care soluţionează cererile de revendicare din partea cultelor religioasa, a bisericilor. Până acum putem afirma ca drumul pe care am pornit este bun, este un drum care este în concordanta cu aşteptările noastre şi ale celor din Uniunea Europeana. Problema este in alta parte, respectiv la primarii aleşi anul trecut. Situaţia este de-a dreptul comică, in ceea ce priveşte situaţia din municipiul Cluj-Napoca. Comisia de aplicare a legii 501 din 2002 soluţionează cererile formulate de culte si admite aceste solicitări, in baza probelor depuse, unele dintre aceste acte fiind eliberate chiar de primar. Dispoziţia de retrocedare este comunicată persoanei care a revendicat imobilul si consiliului local, respectiv primarului, unde se afla imobilul. Primarul din municipiului Cluj-Napoca care este un membru marcant al Alianţei D.A., care a promis respectarea dreptului de proprietate si este adeptul retrocedării restitutio in integrum, cel puţin până acum aşa părea, a găsit soluţia de a îngreuna luarea in folosinţa a bunului retrocedat si împiedică finalizarea procesului de retrocedare cu cel puţin un an. Procedeul este simplu, se atacă în justiţie dispoziţia de retrocedare a Comisiei care funcţionează sub autoritatea Guvernului României, comisie care este compusă si din membrii propuşi de Alianţa D.A. Întrebarea care îmi pun acum rămâne fără răspuns. Primarul Alianţei din Cluj-Napoca nu are încredere în Guvernul format din reprezentanţii alianţei DA, ai noştri de la UDMR, si Partidul Conservator, nu are încredere in corectitudinea comisiei de aplicare a legii 501 din 2002 din care fac parte persoane propuse de alianţa DA sau chiar nu doreşte restituirea bunurilor confiscate de stat? Stimaţi colegi din cadrul alianţei, va rog frumos sa vă clarificaţi optica vizavi de retrocedarea bunurilor bisericeşti, nu spuneţi un lucru la Bucureşti si altceva faceţi în teritoriu, deoarece scade credibilitatea statului român pe plan extern, mai ales în Uniunea Europeana. Solicit sa puneţi deoparte politica cu doua fete, nu mai îngreunaţi retrocedările si finalizarea acestui procedeu prin promovarea unor acţiuni în justiţie fără rost, nu mai atacaţi în justiţie soluţiile colegilor dvs. că vă puneţi in situaţii comice. Aveţi încredere în colegii din Bucureşti. Va rog nu mă mai puneţi in situaţia de a critica administraţia locala unde am câştigat împreună sau aţi câştigat cu ajutorul nostru. Nu uitaţi aceste aspecte.
		Domnul Mihai Stănişoară: Declaraţie politică intitulată: "Participarea României la reconstrucţia Irakului" Rezolvarea fericită a crizei ostaticilor din Irak este o dovadă a capacităţii instituţiilor statului român de a face faţă riscurilor noului mediu de securitate. Criza recent încheiată a adus în atenţia opiniei publice aspecte legate de participarea României la operaţiuni militare în afara teritoriului naţional. Decizia participării noastre la Coaliţia condusă de Statele Unite împotriva Irakului, cu trupe necombatante, a fost luată la 12 februarie 2003, prin Hotărâre a Parlamentului. Trebuie făcută o distincţie importantă: România nu a participat la etapa de cucerire a Irakului, ci s-a implicat strict în faza de reconstrucţie. Ne-am asumat deci o responsabilitate pentru stabilizarea şi reconstrucţiaacestei zone. Consider că în acest moment nu este oportună retragerea noastră din coaliţie.Din moment ce am decis să participăm la războiul internaţional împotriva terorismului şi am intrat în această coaliţie, este important să ne menţinem credibilitatea ca parteneri şi aliaţi. Avem un Parteneriat Strategic cu Statele Unite; avem un nou statut în plan internaţional, acela de membru NATO. Trebuie să demonstrăm comunităţii internaţionale că România este un partener de încredere, predictibil şi solidar, care respectă şi duce la bun sfârşit angajamentele pe care şi le asumă. Cred că transmiterea acestui semnal în exterior este esenţială pentru imaginea României în lume. România are potenţialul şi capacitatea de a participa activ la stabilizarea Irakului, stabilizare care este extrem de importantă pentru evitarea extinderii conflictului în regiune. Diferitele tipuri de misiuni armate internaţionale au devenit unele dintre cele mai importante activităţi ale forţelor armate şi un instrument esenţial pentru implementarea păcii şi stabilităţii în comunitatea internaţională. Participarea la misiuni internaţionale este până la urmă modalitatea practică de a menţine şi creşte capacitatea de luptă a armatei şi compatibilitatea acesteia cu armatele aliate. Menţinerea participării noastre la coaliţie are în continuare sprijinul cetăţenilor români, care resping violenţa extremă a grupurilor teroriste şi înţeleg că pericolul terorist ameninţă fără a ţine seama de politica externă a unei ţări, de istoricul relaţiilor dintre naţiuni sau de atitudinea ţării respective faţă de politica americană. Romania este şi va continua să fie un promotor si un participant activ la iniţiativele privind combaterea terorismului.
		Domnul Mircea Costache: Declaraţie politică intitulată: "Statul minimal sau statul zero?" Indiferent sub ce fraze şi retorici politicianiste se ascund cârmuitorii de după 1989, realitatea crudă ne arată că Ţara a fost supusă celui mai înverşunat atac banditesc din Istorie: deposedarea de proprietăţi, de resurse, de avuţia naţională. De la fabrici, la uzine şi combinate care au luat, în mare parte, drumul străinătăţii, sub forma exportului de fier vechi, scutind efortul altora de a mai importa minereuri, până la oferirea pe tavă aventurierilor, sosiţi din cele patru zări, a masei lemnoase, a rezervelor de petrol, de aur şi uraniu, a terenurilor agricole şi de vânătoare, a bazelor de odihnă şi tratament, într-un cuvânt TOTUL. Şi toate acestea au fost decise de conducători, în numele poporului. Adică poporul a vrut să-şi vândă fabricile de ciment străinilor care acum exportă cu 24 dolari/tona în ţările lor, în timp ce la noi, în România, unde li s-au vândut şi munţii de calcar pentru a avea materie primă, comercializează cimentul cu 90 dolari/tona. Şi tot poporul, cică, a vrut să-şi distrugă cooperativele de producţie, IAS-urile, SMA-urile, pădurile. Prin anul 2001, şeful statului spunea la TV5 că după 1989 ţăranii au dorit să-şi demoleze CAP-urile. Cei care au încercat să stăvilească elanul distructiv al campionilor decimării avuţiei noastre au sfârşit în apele Oltului, ori au monument în curtea fabricii, precum liderul sindical Virgil Săhleanu, ucis la comandă de cei obstrucţionaţi în procesul de aşa-zisă privatizare a TEPRO Iaşi. Vor citi copiii în cartea de istorie despre adevăraţii eroi naţionali ai acestor vremuri de disoluţie a statului şi de agonie a maselor. S-au perindat la conducere, sub denumiri înşelătoare, toţi duşmanii înverşunaţi ai României şi ai românismului. Indiferent ce steag au arborat, ţinta lor a fost comună: subminarea puterii Statului Naţional Român, până la disoluţia totală. Cei aleşi la ultimul scrutin, în noiembrie 2004, sunt partizanii declaraţi ai teoriei statului minimal. Nici eu nu sunt un etatist, dar observ cum statul minimal, devenit statul zero, nu poate face azi nimic pentru oamenii loviţi de dezastre. Dacă el nu mai câştigă din petrol, că lumea petrolului e susţinută de buget, de cârca publică, prin scutiri de datorii (vezi cazul Petromidia, iertată de 22.000 de miliarde, echivalentul a 603 milioane dolari), nici din apele minerale, din nimic, atunci cu ce să intervină ? Cu vizite formale ale unor filfizoni, cu coloana oficială cu girofaruri, cu îmbrobodeli populiste, cum s-a întâmplat sâmbătă, 21 mai, când primul-ministru a vizitat localităţile Siriu şi Nehoiu din judeţul Buzău ? Să vină să îndiguiască şi să reconstruiască locuinţele ce s-au pornit la vale, alde Mittal (care vinde tablă groasă, de la Galaţi, cu 500 dolari/tona, în China, şi cu 620 dolari/tona, în România), alde Verestoy (care vinde ape minerale şi exportă lemn), alde Hayssam (bun la toate, de la vamă la produse electronice şi de la lemn la automobile), că la ei sunt, azi, averile, în timp ce statul nu prea mai are nimic, deşi toţi cer sprijin de la Stat, pentru pensii, burse, locuri de muncă etc. Păi, statul minimal, devenit prin jaf statul zero, cu ce să mai poată interveni pentru protecţia vieţii cetăţenilor lui, cu cele 10 miliarde deblocate acum de guvern pentru cele 7 judeţe afectate de calamităţi ? Şi toate astea, în numele poporului... care, cică, votează conştient, viitorul său de aur, că aşa i s-a spus la televizor... Vorba cronicarului: "Oh, oh, vai di Ţarî, pe ce mâini a încăput!"
		Domnul Petru Tărniceru: Nici nu s-au terminat bine sărbătorile de Paşte, că Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale a şi trecut la umflarea tarifelor pentru consumatorii casnici, prin introducerea taxei de abonament, pe lângă consumul propriu-zis de gaze. Taxa de abonament este practicată şi de alte societăţi care deţin monopolul în furnizarea de utilităţi sau servicii, cum ar fi SC ELECTRICA sau SC ROMTELECOM. Numai că, spre deosebire, de exemplu, de abonamentul la energie electrică, unde taxa de abonament este de aproximativ 1.200 de lei pe zi, DISTRIGAZ vine cu un tarif de 12.000 de lei pe zi (plus TVA). Pentru un cetăţean de rând, care obişnuieşte să nu-şi cumpere mâncare înainte de a-şi plăti facturile, 440.000 de lei aruncaţi lunar doar pentru "favoarea" de a fi abonat DISTRIGAZ - la care se va adăuga contravaloarea consumului curent de gaze - este mai mult decât poate suporta. Oamenii sunt revoltaţi mai ales din cauza faptului că nu pricep de ce trebuie sa plătească o sumă atât de mare pentru un serviciu pe care DISTRIGAZ nu îl prestează."Este incredibil. Profită de faptul că sunt singurii distribuitori de gaze şi stabilesc preţurile cu de la sine putere, încălcând orice norme de bun-simţ. După care ne aruncă arogant contractele în faţă şi ne obligă să semnăm. Iar noi ce putem face? Nimic, pentru că ei au pâinea şi cuţitul. Dacă nu semnăm, rămânem fără gaze", îmi spunea, deunăzi, un cetăţean din circumscripţia mea electorală. Reprezentanţii DISTRIGAZ susţin că este vorba despre un nou sistem de preţuri şi tarife de distribuţie la gaze naturale, care intră în vigoare de la 1 aprilie, menit să îmbunătăţească serviciile de furnizare a gazelor către consumatori, în concordanţă cu cerinţele organismelor internaţionale şi ale Uniunii Europene, în ceea ce priveşte achiziţia şi furnizarea gazelor naturale. In acest context, pentru anul 2005 se prevede o creştere trimestrială a preţului de valorificare a gazelor naturale din producţia internă, astfel încât media anuală a acestuia să fie de 90 de dolari la 1.000 de metri cubi. Introducerea abonamentului este motivată de "acoperirea costurilor fixe pentru operarea şi dezvoltarea sistemului de distribuţie (amortizare, costuri de capital, cota-parte din costurile operaţionale de distribuţie, care nu depind de volumele distribuite), cheltuieli care până acum nu se găseau pe factură. Într-un stat democratic, în care încep să funcţioneze regulile economiei de piaţă, te-ai aştepta ca onor statul să se preocupe de educarea cetăţenilor, acolo unde este cazul. Adică partea bună a societăţii s-o influenţeze în bine pe cea cu anumite probleme. Unele măsuri luate de guvernanţi arată că lucrurile stau pe dos. Căci ce altceva înseamnă introducerea abonamentului la gaze naturale, decât o nefericită iniţiativă venită din partea statului. Consumi, nu consumi, tot plăteşti, în numele unei ipotetice dezvoltări a reţelei de transport. Oriunde în lume, preţul de cost al unui produs include şi cheltuielile de dezvoltare, de promovare etc. Numai la noi se separă lucrurile (evident, în avantajul statului şi în defavoarea contribuabilului, bun de jecmănit de fiecare dată). S-a preferat această scumpire mascată, pentru că aduce mai mulţi bani. Fiindcă abonamentul se încasează lunar, chiar dacă n-ai folosit un strop de gaz şi ca atare, n-ai "uzat" absolut deloc magistralele. Or, corect ar fi ca marii consumatori (teoretic, cei ce uzează mai mult conductele) să plătească - prin cota inclusă în preţul metrului cub; nu şi cel ce nu deschide în veci aragazul. Din păcate, românul nostru a mai înghiţit astfel de găluşti şi cu abonamentul la energie electrică şi cu celebra rovinietă pentru drumuri. Şi - dacă tot a mai ţinut figura - s-au gândit s-o utilizeze şi cei de la gaze, uitând că ulciorul nu merge de mai multe ori la apă. În ritmul ăsta, te poţi aştepta ca la pâine să ţi se spună că aceasta costă 10.000 lei şi încă vreo 30.000 - abonamentul lunar pentru dezvoltarea utilajelor de panificaţie. Noroc că producătorii de pâine sunt, în marea lor majoritate, privaţi, şi nu pot impune lucruri absurde, aşa cum o face statul, jenant, vârând mâna fără scrupule în buzunarul tot mai gol al românului.
		Doamna Raluca Turcan: În urma adoptării Raportului final al Comisiei parlamentare de anchetă privind evaluarea activităţii Societăţii Române de Televiziune şi Societăţii Române de Radiodifuziune, reprezentanţii PSD au adresat o cerere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dreptului lor constituţional la petiţionare. Cererea conţine afirmaţii neadevărate, scopul ei neîndoielnic fiind întârzierea dezbaterii raportului Comisiei în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului. Lucrările Comisiei şi adoptarea raportului s-au desfăşurat în conformitate cu procedurile şi cutumele parlamentare, menţiunile din raport reflectând cu fidelitate cele întâmplate în cadrul şedinţei. În acest sens, solicit rezolvarea rapidă a acestei cereri, deoarece consider anormal ca într-un regim democratic procedurile parlamentare să fie întrerupte printr-un act artificial, aşa cum se doreşte prin această iniţiativă. Parchetul, instituţiile statului nu trebuie să fie folosite ca instrumente în dezbaterea politică şi în procesul parlamentar.
		Domnul Rareş Şerban Mănescu: Iată că o altă afacere de sute de milioane de dolari, care a ridicat mari semne de întrebare, a fost încheiată de Guvernul PSD la câteva luni de la instalare. Este vorba despre restituirea unei datorii istorice către Suedia, estimată la 120 de milioane de dolari, plus beneficii economice care se apropie de 200 de milioane de dolari. Acesta este aranjamentul financiar tacit al guvernului Năstase cu cel suedez, care a implicat şi firmele grupului ABB. A rezultat plata unei datorii mai mari decât estimaseră o serie de oficiali români, plus contracte în sectorul energetic, o parte atribuite fără licitaţie şi supraevaluate. Iată că, aşa cum realizăm din spusele unui fost manager la ABB, Peter Fallenius, guvernul PSD a bătut palma într-o afacere suspectă. Ne întrebăm de ce acum nimeni nu doreşte să facă vre-un comentariu pe acest subiect? Acest lucru se întâmplă deoarece practic guvernul Năstase a fost de acord cu contractele încheiate cu statul, unele fără licitaţie şi supraevaluate, aşa cum ne-a obişnuit fostul guvern. Unul dintre cei mai importanţi promotori ai acestor contracte este Dan Ioan Popescu, fost ministru al economiei. În 2001, la câteva luni de la acordul privind stingerea datoriei, Dan Ioan Popescu a semnat şi un acord de cooperare privind modernizarea sectorului energetic, document ce a deschis calea pentru atribuirea unor contracte firmelor suedeze. Aceasta nu ar fi fost nici o problemă, dacă contractele ar fi fost acordate în mod corespunzător. Şi, după cum singur spune domnul Popescu, acordurile au avut şi girul premierului Năstase. Din păcate, problema relatată nu este singura de acest gen, tocmai de aceea cred că autorităţile competente ar trebui să analizeze aceste nereguli şi să le amendeze. Toate aceste afaceri necurate au afectat starea financiară a României, şi asta pentru interesele personale ale anumitor domni din fosta Guvernare. Poate că de acum încolo aceste lucruri nu se vor mai întâmpla, iar politicienii vor pune binele ţării înainte de interesul personal, aşa cum este necesar pentru a intra în normalitate.
		Domnul Romeo Marius Raicu: Declaraţie politică privind importanţa menţinerii trupelor româneşti în Irak "Participarea României în cadrul unor misiuni militare în afara statului român se face în interesul securităţii colective a României şi potrivit obligaţiilor asumate de România prin tratate internaţionale", aşa cum se arată în alin 1 din art. 5, Legea nr. 45 /1994 privind apărarea naţională a României. Conform art. 2, pct. d), forţele armate din România pot participa la operaţiuni de tip coaliţie, dacă acestea se desfăşoară în scopul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 45/1994. Acţiunile "Coaliţiei de voinţă" ("Coalition of the willing), desfăşurate în cadrul misiunii "IRAQI FREEDOM", aşa cum a fost ea definită de administraţia americană, au fost legitimate de numărul mare de state care au şi-au exprimat susţinerea faţă de operaţiunile militare desfăşurate în Irak, respectiv 48 la începutul conflictului, din care 26 de ţări participau încă efectiv la data de 15 martie 2004. Prin Rezoluţia Consiliului de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 1546, printre ai cărei iniţiatori s-a numărat şi România, s-a stabilit mandatul sub care va acţiona Misiunea de Asistenţă a Naţiunilor unite în IRAK, (United Nations Assistance Mission for Iraq-UNAMI). Consider că problema existenţei trupelor militare româneşti în Irak trebuie regândită împreună cu partenerii noştri americani, în sensul că acestea ar putea ca în continuare, în condiţiile existenţei deja a unui cadru legitim definit de naţiunile Unite, să îşi continue misiunea de stabilizare şi menţinere a securităţii şi păcii în Irak, fie în cadrul UNAMI, fie în cadrul unei alte structuri de menţinere a păcii şi de reconstrucţie. Potrivit aceleiaşi Rezoluţii a Consiliului de securitate al Naţiunilor Unite nr. 1546, situaţia din Irak continuă să reprezinte o ameninţare la adresa securităţii şi păcii din Irak. În acest context, consider că menţinerea trupelor noastre în Irak reprezintă un factor de stabilitate. Prezenţa românească în cadrul forţei multinaţionale din Irak este legitimată de existenţa Rezoluţiei Consiliului de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 1546, care recunoaşte rolul şi importanţa menţinerii şi continuării eforturilor forţei multinaţionale din Irak, care să asigure securitatea şi stabilitatea în Irak, în scopul asigurării tranziţiei politice, asigurării securităţii prezenţei Misiunii Naţiunilor Unite. Prezenţa forţelor armate româneşti pe teritoriul Irakului, în cadrul forţelor multinaţionale, este justificată şi de dorinţa exprimată de Guvernul legitim irakian, exprimată în faţa Naţiunilor Unite. Rolul României în cadrul unor astfel de misiuni în afirmarea şi consolidarea unei politici externe coerente poate fi considerat din mai multe perspective: pe de o parte, România se afirmă ca şi promotor al stabilităţii şi securităţii internaţionale, în zone de risc major la adresa securităţii internaţionale; pe de altă parte, participarea României, alături de Statele Unite, în misiuni de menţinere a păcii şi stabilizare ne transformă în parteneri credibili şi aliaţi veritabili, element esenţial în întărirea parteneriatului special pe care îl avem, urmând astfel linia de politică externă definită de şeful statului, domnul Traian Băsescu. Nu în ultimul rând, prezenţa României are şi un rol preventiv, în privinţa riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, din cauza efectului de revărsare a instabilităţii (spillover effect) din aceste zone de risc maxim de securitate. În acest context, se justifică şi adoptarea unei doctrine preventive, aşa cum a fost ea definită de Preşedintele statului, domnul Traian Băsescu.
		Domnul Tiberiu Bărbuleţiu: Una dintre problemele României din perioada 2001 - 2004 a fost politica sistematică a Guvernului PSD, condus de Adrian Năstase, de monopolizare a discursului public, de limitare a libertăţii de expresie, prin măsuri de ordin legislativ sau prin presiuni ori imixtiuni economico-financiare şi administrative, ca şi prin încercări de subordonare directă sau indirectă a presei scrise şi audiovizuale, publice şi private. În ansamblul lor, aceste acţiuni au afectat grav însuşi procesul democratic din România şi au produs găuri importante la bugetul de stat, fostul Guvern cheltuind pe propria imagine şi pe publicitate câteva zeci de milioane de euro. Imixtiunea Guvernului Năstase pe piaţa de media din România a fost criticată, în repetate rânduri, de reprezentanţii opoziţiei, de asociaţii ale ziariştilor şi organizaţii nonguvernamentale care s-au adresat oficialilor europeni pentru a semnala şirul nesfârşit de abuzuri ale puterii P.S.D. - iste. În topul criticilor europene, Televiziunea Naţională şi Radioul pubic au ocupat un loc fruntaş pentru neîndeplinirea mandatului de serviciu public, pentru politica editorială dictată de conducere, în funcţie de comanda politică a fostului partid de guvernământ şi, mai ales, pentru cenzura impusă de preşedinţii SRTV şi SRR. Singurul control parlamentar a fost exercitat doar de fosta putere, însă în sensul transformării cele două societăţi în canale de propagandă ale Guvernului şi ale PSD. După cum se ştie, garantarea şi asigurarea efectivă a libertăţii de exprimare sunt criterii politice fundamentale, de a căror respectare depinde finalizarea calendarului de integrare a României în Uniunea Europeană. Din păcate însă, în perioada 2001-2004, libertatea de exprimare a avut de suferit în urma acţiunilor P.S.D. - iste de limitare şi încălcare a acestui drept fundamental. Iată de ce sunt de salutat cele două iniţiative adoptate de curând, care au menirea de a repune în drepturile sale libertatea de exprimare în România. Este vorba în primul rând de finalizarea lucrărilor şi a Raportului Comisiei pentru evaluarea activităţii Societăţii Române de Televiziune şi a Societăţii Române de Radio. Această Comisie, ce cuprinde reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare, a fost înfiinţată de Parlament pentru a verifica modul în care cele două societăţi ce funcţionează din bani publici şi-au îndeplinit mandatul de serviciu public. Cea de-a doua iniţiativă se referă la reglementarea regimului publicităţii de stat de către Guvernul Tăriceanu, având la bază principiul transparenţei în utilizarea fondurilor publice. Am convingerea că aceste două acţiuni vor contribui la asigurarea unui climat puternic şi independent privind libertatea de exprimare în România, iar Parlamentul, prin atribuţiile sale de putere legislativă, are datoria de a se implica în crearea acestui climat necesar integrării europene, susţinând atât Raportul Comisiei, cât şi iniţiativa guvernamentală.
		Domnul Valeriu Tabără: "Finalul fericit al crizei ziariştilor ostatici în Irak - un succes al instituţiilor statului român". Aproape două luni de zile, România a fost zguduită de o criză care din fericire s-a finalizat cu bine. Acest final fericit se datorează în principal modului deosebit în care autorităţile române au gestionat această criză fără precedent pentru România. Acum, când cei trei ziarişti români au fost eliberaţi, trebuie să ne amintim de momentul petrecut în Parlamentul României acum două săptămâni când se dorea ca o problemă extrem de delicată, cum a fost cea a ziariştilor români răpiţi în Irak, să fie tratată sentimental şi mai ales politicianist. Ce s-ar fi întâmplat dacă atunci în Parlament s-ar fi luat hotărârea dorită de unele forţe politice şi anumiţi politicieni? Nimic mai mult decât o pierdere gravă de credibilitate în plan extern pentru România. Ani de zile, România a făcut eforturi deosebite pentru recâştigarea credibilităţii în plan extern, pierdută ca urmare a incursiunilor minerilor la Bucureşti. În una din aceste mineriade - cea din septembrie 1991 - minerii au pătruns în forţă în Camera Deputaţilor şi au forţat luarea unei hotărâri de către Cameră - demiterea preşedintelui României. Atunci, preşedintele de şedinţă era regretatul Ion Raţiu care reprezenta opoziţia. Sub ameninţarea unui topor pe care un miner îl învârtea deasupra capului său, Ion Raţiu a refuzat să se supună unei acţiuni de forţă care ar fi avut, prin adoptarea hotărârii cerute, consecinţe dintre cele mai grave pentru sistemul democratic care abia se înfiripa în România. Am evocat acel moment petrecut cu aproape 14 ani în urmă pentru a-l lega de cel petrecut acum două săptămâni în Parlamentul României, reunit în şedinţă comună a celor două Camere, când la această tribună s-a plâns şi mai ales s-a afirmat de către un parlamentar "că el nu va cere nimănui dreptul de a vorbi de la această tribună". Ambele gesturi au avut drept scop forţarea unei decizii parlamentare care nu ar fi rezolvat criza ostaticilor români din Irak, dar în mod sigur ar fi dezonorat România şi iar ar fi ştirbit grav credibilitatea ei în plan extern pentru mult timp. Atunci şi ulterior s-au spus lucruri grele şi grave la adresa autorităţilor române: preşedinte, premier, servicii secrete, încercându-se intimidarea acestor instituţii care, iată, au dovedit că au fost în stare să acţioneze astfel încât evenimentul cu elemente ce se anunţau tragice să aibă un final fericit, chiar dacă la baza acestui eveniment există multe elemente de voluntariat şi inconştienţă ale celor care au ajuns în situaţia de criză care s-ar fi putut termina în mod nefericit. Momentul de criză creat prin răpirea în Irak a ziariştilor români nu s-a oprit numai la situaţia celor trei ziarişti şi la cei apropiaţi lor. Acest moment a creat, cred eu, şi primul moment de criză în statutul internaţional al României ca membră NATO şi semnatară a unor angajamente internaţionale. Cred că finalul fericit al crizei ziariştilor ostatici în Irak este un mare succes al instituţiilor statului pentru România. Preşedintele, care şi-a asumat întregul risc al gestionării crizei, Guvernul, care a acţionat cu calm şi în paralel cu gestionarea altor probleme critice pentru societatea românească, serviciile secrete româneşti, care şi-au făcut datoria şi Parlamentul, care, în şedinţa Camerelor reunite, a respins politizarea crizei pe care au dorit-o unii politicieni şi forţe politice, merită acum sincere felicitări. Cred că un Parlament pus în slujba ţării nu poate lua hotărâri care ar afecta demnitatea şi interesele naţionale majore sub influenţa lacrimilor şi nici cu pistolul la tâmplă. Sentimental, revenirea în ţară şi în sânul familiilor lor a ziariştilor răpiţi în Irak, este un moment deosebit. Dar cel mai mare succes este cel al instituţiilor statului român în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, care prin rezolvarea fericită a crizei ostaticilor dau forţă şi încredere nu numai în aceste instituţii, dar şi în România, care a demonstrat că este capabilă prin instituţiile sale să rezolve probleme extrem de delicate, cum a fost cea a ziariştilor ostatici în Irak.
		Domnul Vasile Puşcaş: "Europa prin noi înşine", vorbe în loc de fapte Declaraţie politică privind deficienţele gestionării de către Ministerul Agriculturii a pregătirii unităţilor de procesare a cotelor de lapte negociate la Capitolul 7 - Agricultura Semnalele din ultima perioadă, atât din mass-media, cât şi din statisticile oficiale arată un lucru îngrijorător: România se află în situaţia de a nu putea să proceseze întreaga cotă de lapte obţinută în negocieri. Prelucrarea laptelui este unul dintre domeniile în care strategia de negociere s-a concentrat pentru a obţine rezultate cât mai bune. Astfel, România a obţinut o cotă de peste 3 milioane de tone de lapte, dintre care peste un milion pentru livrările la unităţile de procesare şi aproape două milioane de tone pentru vânzări directe la consumatori, precum şi o cotă de restructurare de cca. 188.000 tone. Esenţial este ca producătorii din industria laptelui să se concentreze asupra productivităţii şi competitivităţii, astfel riscăm să pierdem aceste cantităţi negociate (dacă nu se produce doi ani după aderare la nivelul cotelor). De asemenea, în urma negocierilor, au fost obţinute mai multe perioade de tranziţie şi aranjamente pe baza argumentelor furnizate de producători care au prezentat planuri de viabilizare a unităţilor în domeniu. Potrivit statisticilor Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, sunt destul de puţine unităţile de procesare care respectă normele europene şi care funcţionează în momentul de faţă în România. Există semnale că Ministerul Agriculturii nu se ocupă suficient de încurajarea şi sprijinirea procesatorilor români, drept pentru care cotele obţinute de România la lapte ar urma să fie comercializate în interesul unor procesatori externi. Precizăm că negocierile de aderare la Capitolul 7 - Agricultura - s-au purtat de către România ţinând seama de interesele naţionale. Rezultatele negocierilor demonstrează clar că interesele producătorilor şi procesatorilor români au fost luate în considerare, împreună cu potenţialul real al agriculturii noastre şi cu rezultatele concrete ale agriculturii şi industriei de procesare din perioadele de referinţă. Tocmai de aceea considerăm că actuala administraţie are obligaţia de a continua încurajarea procesatorilor autohtoni, în vederea pregătirii pentru momentul aderării. Se impune în momentul de faţă în ceea ce priveşte procesarea laptelui, îmbunătăţirea competitivităţii produselor prelucrate şi orientarea către piaţă, precum şi dezvoltarea unor nişe de piaţă pentru un anumit sistem de consumatori. Este, de asemenea, necesar a se îmbunătăţi controlul calitativ al produselor în acord cu cerinţele minime de securitate alimentară impuse de Uniunea Europeană. De asemenea, considerăm că anchetele şi analizele de oportunitate pe piaţa internă şi externă i-ar putea ajuta pe fermieri, procesatori şi comercianţi să cunoască cerinţele pieţei. Autorităţile în domeniul agriculturii ar trebui să ia şi alte măsuri pentru reglementarea situaţiei pe care o semnalăm pe această cale, cum ar fi: sprijinirea formării organizaţiilor interprofesionale pe produs, stimularea producătorului de lapte prin sistemul calitate - preţ; modernizarea activităţii de colectare a laptelui şi a laboratoarelor de analiză; perfecţionarea monitorizării producătorilor şi procesatorilor de lapte. Considerăm că toate aceste măsuri sunt la îndemâna autorităţilor şi că implementarea lor depinde în primul rând de voinţa acestora, atâta timp cât acestea sunt facilitate deja de armonizarea legislaţiei româneşti din acest domeniu.
		Domnul Florin Aurelian Popescu: "Declaraţiile de avere - inamicul nr. 1 al P.S.D." Averile complete ale demnitarilor au fost, în sfârşit făcute publice, prin completarea noilor formulare de declaraţie de avere. Principala forţă politică care s-a opus adoptării noilor formulare, Partidul Social Democrat, prin parlamentarii săi, a catadicsit să fie de acord cu declaraţiile în forma actuală, numai ca urmare a presiunii exercitate de societatea civilă şi a articolelor apărute în presă. Astfel, membrii PSD au fost de acord să voteze nominal prin anunţarea cu glas tare a votului pentru. În consecinţă, ordonanţa a trecut cu 264 voturi pentru şi nici un vot împotrivă, în condiţiile în care la început opoziţia s-a manifestat energic împotrivă. Încă o dată PSD a demonstrat că este întruchiparea inconsecvenţei în politică. După ce în urmă cu doar câteva zile, aleşii opoziţiei refuzaseră votul declaraţiilor de avere pe motiv că "se terminase programul" (şi era doar ora 12,30), iată că acum, brusc, aceştia votează în unanimitate. Oare când au fost sinceri faţă de electorat deputaţii PSD? Oare cât va trebui să mai treacă până când aceştia vor înţelege că soarta unei legi este de fapt soarta unei ţări, iar acest lucru nu este în nici un caz un moft al domniilor lor? Parcurgând declaraţiile date publicităţii, devine explicabilă opoziţia acerbă pe care au făcut-o membrii PSD faţă de noile formulare. În acest sens, sare în ochi anvergura averilor membrilor importanţi ai acestei formaţiuni politice. Sursele de venit care au condus la acumularea acestor averi sunt însă incerte, iar explicaţiile lipsite de consistenţă, în condiţiile în care nici unul dintre conducătorii de frunte ai PSD nu s-a remarcat în mediul de afaceri românesc. Menţiunile cu care au fost completate aceste declaraţii de avere la rubrica privind modul de dobândire, sunt sfidătoare, iar, pe alocuri, puerile (s-au invocat moşteniri sau chiar economisirea salariului). De asemenea, pentru a evita completarea corectă a acestor formulare, foarte mulţi dintre liderii PSD fie au subevaluat în mod ostentativ valoarea unor bunuri, fie au trecut preţul de achiziţie, deşi valoarea estimată se referă măcar la valoarea actualizată a bunurilor în discuţie, ajungându-se astfel la sume derizorii de 8.000 lei sau 17.000 lei, cât costă 2-3 pâini. În aceste condiţii, se pune întrebarea ce legătură mai are social-democraţia cu bunăstarea exagerată a celor care o propovăduiesc. Oare neconcordanţa dintre importanţa averilor unora şi sursele legitime de venit ale acestora să fie rezultatul convingerii că lupta anticorupţie pe care au trâmbiţat-o cu atâta înflăcărare nu-i priveşte şi pe ei?
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: În prima parte a declaraţiei mele politice doresc să salut eficienţa serviciilor secrete române dovedită în acţiunile întreprinse pentru salvarea vieţilor celor trei jurnalişti români. Încă o dată, în decursul istoriei postdecembriste acestea şi-au dovedit eficacitatea. În al doilea rând, doresc să atrag atenţia şi pe această cale asupra ineficacităţii şi lipsei de profesionalism a prefectului judeţului Dolj în raporturile cu aleşii locali, mai precis cu primarii, viceprimarii şi consiliile locale. Astfel, în timp ce oamenii afectaţi de inundaţii trăiesc o adevărată dramă, pierzându-şi agoniseala de o viaţă, domnul Giugea a făcut din nenumăratele controale inopinate cu scop precis, în localităţile în care primarii au o altă orientare politică, un adevărat modus vivendi, în loc de a încerca să soluţioneze problemele acestora. În loc să se preocupe de atragerea de resurse financiare pentru prevenirea apariţiei unor situaţii similare celor din Caraş-Severin, Mehedinţi, Timiş, domnia sa îşi dă acordul pentru înlocuirea unui profesionist cu un tânăr - Ştefan Bucur Stoica - care s-a făcut cunoscut prin lipitul afişelor. Totuşi, în respectul pe care-l port unui cadru universitar, acesta ar fi trebuit cel puţin să se înconjoare de oameni competenţi. Din nefericire, politica guvernamentală surprinde doar prin indolenţă şi nepăsare, fiind surdă la nevoile cetăţenilor, cu toate că multe dintre ele figurau chiar în programul de guvernare. Îi recomand domnului Giugea, distins universitar, să citească Legea privind instituţia prefectului şi Programul de Guvernare. Principala preocupare a PSD Dolj este legată de conţinutul politicilor publice care pot genera locuri de muncă şi implicit, creşterea nivelului de trai al populaţiei doljene. Personal, prioritari sunt cetăţenii judeţului Dolj ale căror interese le reprezint, având ca suport în această acţiune dialogul permanent cu sindicatele, cu societatea civilă şi mass-media, pentru a redefini politicile publice atât de necesare revigorării Doljului, atragerea investitorilor de succes şi în zona noastră, precum şi promovarea investitorilor noştri de succes. Susţinerea intereselor cetăţenilor în raport cu instituţiile statului este preocuparea mea constantă, dar niciodată nu voi fi de acord cu astfel de manifestări neprofesioniste din partea unui cetăţean care ocupă temporar o funcţie publică. Căci, dacă cetăţenii vor observa că noi tolerăm astfel de manifestări, vor crede că aşa e legal. Legea este mai presus de toţi şi ea are o singură interpretare. Este momentul ca domnul Călin-file de poveste, prin vocea distinsului nostru ministru al administraţiei şi internelor, să-l promoveze cât mai departe de Dolj, pentru ca judeţul să nu aibă soarta echipei de fotbal!
		Domnul Mihai Cristian Apostolache: Mă aflu încă sub imperiul emoţiilor generate de eliberare ostaticilor din Irak, aşa cum, sunt convins, şi dumneavoastră vă aflaţi! Poate şi pentru că sunt de vârsta lor, poate şi pentru că prietenii mei cei mai buni sunt de vârsta lor, am trăit, în cele 56 de zile, momente de nedumerire, de neputinţă, de disperare, de speranţă, apoi iarăşi de disperare... pentru ca, duminică, să mă pot şi bucura pentru ei, aşa cum m-aş bucura pentru fiecare în parte dintre persoanele care-mi sunt dragi şi apropiate... Dincolo de aceste stări sufleteşti, dincolo de sentimente, există faptele, pe care nu avem voie nici să le uităm şi nici să le ignorăm! Răpirea jurnaliştilor este o lecţie, cu un deznodământ fericit care a venit şi de la Dumnezeu, dar şi de la oameni... De ce s-a ajuns la această criză? Erau jurnaliştii români suficient de bine pregătiţi pentru misiunea pe care şi-au asumat-o într-un teatru de război ca Irakul? Reprezentanţii noştri din Irak şi-au făcut datoria în ceea ce priveşte informarea şi protecţia celor trei? Cine i-a trimis acolo? Ce s-ar fi întâmplat dacă răpitorii ar fi stăruit în cererea lor iniţială de a ne retrage trupele din Irak? Ce se va întâmpla cu ceilalţi români din Irak? Se află ei, oare, în acelaşi pericol? ...Aceste întrebări şi încă multe altele îşi aşteaptă răspunsul, în primul rând de la cei care au gestionat situaţia de criză, dar şi de la Guvern şi, poate, şi de la noi înşine! ...Ar fi nedrept să nu ne bucurăm astăzi! ...Ar fi periculos ca mâine, peste două săptămâni - aşa cum ne-a cerut preşedintele Băsescu - şi în imediat următoarele, bucuria să ne împiedice să aflăm răspunsurile aşteptate...
		Domnul Liviu Timar: "Sănătatea în criză" Crize în sănătate au fost şi vor fi în toată lumea,... indiferent de sistemul de organizare a sănătăţii din ţara respectivă,... crize apărând exclusiv în ţări în care produsul naţional este de câteva ori mai mare decât la noi. Crize de sănătate au fost şi în perioada guvernării PSD şi vor exista, ".. indiferent ce parte a spectrului politic guvernează România. Am asistat în ultima perioadă la o amplificare a nemulţumirii populaţiei în ceea ce priveşte acţiunile Guvernului Tăriceanu, referitoare la politica medicamentelor compensate şi gratuite, urmată de nemulţumirea populaţiei legată de subfinanţarea activităţii spitalelor, care a determinat limitarea numărului pacienţilor ce pot beneficia de tratament în spital, şi nu numai. La aceste nemulţumiri, Ministerul Sănătăţii reacţionează prin comunicate de presă în care aruncă vina acestor nemulţumiri asupra Partidului Social Democrat. Partidul Social Democrat este de vină: că a acordat românilor medicamente compensate şi gratuite, oferindu-le posibilitatea să-şi elimine suferinţa; că a oferit pensionarilor fără venituri medicamente compensate şi gratuite; că a acceptat ca românii să nu mai alerge de la o farmacie la alta şi să beneficieze de medicamente fără a sta la coadă; că a asigurat asistenţa medicală a celor din mediul rural la ei acasă, prin încurajarea personalului medical care se stabileşte la ţară şi prin dezvoltarea farmaciilor şi punctelor de farmacie în mediul rural; că a oferit posibilitatea românilor să-şi aleagă liber furnizorul de servicii medicale şi farmaceutice determinând apariţia concurenţei între acestea, în vederea creşterii calităţii actului medical; că a elaborat prima Lege a spitalelor care a reuşit să ierarhizeze spitalele în funcţie de competenţă şi a determinat implicarea comunităţilor locale în finanţarea activităţii medicale; că a considerat salariile angajaţilor din sănătate sub limita rolului social pe care-l ocupă şi a acordat acestei categorii de personal creşteri salariale şi tichete de masă. Partidul Social Democrat este de vină că a considerat sănătatea românilor ca şi o prioritate naţională! Da, această vină ne-o asumăm... Nu... "arătăm cu degetul", cum spune domnul ministru Cinteză în declaraţia sa postată pe site-ul Ministerului Sănătăţii, ci suntem îngrijoraţi de starea sistemului sanitar din România, din cauza căruia au de suferit pacienţii. Nici măcar nu considerăm că domnul ministru Cinteză este de vină. Domnia sa provine din rândul Colegiului Medicilor şi teoretic ştie ce are de făcut, declarând foarte bine în timpul campaniei electorale că sănătatea este o prioritate naţională. Cu asta suntem de acord şi îl sprijinim. Îl acuzăm în schimb pe domnul ministru al sănătăţii că nu ştie,... nu poate... să se impună colegilor din Guvern,... sau actualul Guvern nu vrea... să considere sănătatea o prioritate. Acuzăm Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Finanţe şi solicităm deblocarea fondurilor necesare Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în vederea rezolvării actualei crize din sistemul sanitar, prin: decontarea medicamentelor eliberate de farmacii; decontarea sumelor datorate de spitale furnizorilor de medicamente, materiale sanitare şi reactivi; finanţarea, contractarea cu spitalele a serviciilor medicale prestate şi decontarea acestora la nivelul realizărilor în vederea stimulării concurenţei între spitale de acelaşi tip, astfel încât pentru spitale de acelaşi tip finanţarea să fie determinată de complexitatea cazurilor tratate şi numărul acestora; asigurarea la nivelul spitalelor a necesarului de cheltuieli de personal şi tichete de masă până la 31 decembrie 2005, dar nu în defavoarea cheltuielilor materiale care asigură medicamentele, materialele sanitare şi reactivii necesari pentru tratamentul bolnavilor. De asemenea, solicităm o declaraţie publică a primului ministru, dacă Guvernul consideră sănătatea românilor ca şi prioritate naţională sau dacă declaraţiile privind această prioritate au fost doar în campania electorală. În acelaşi timp, solicităm la rectificarea de buget, includerea sănătăţii între priorităţi, astfel încât să fie achitate datoriile din sistem, să fie asigurate resursele necesare pentru spitale, precum şi pentru medicamente compensate şi gratuite în regim de ambulatoriu. După cum am spus, crize au fost şi vor fi. Dar dacă continuă criza din sănătate, cei care au de suferit sunt tot cei care suferă şi pe care îi doare. Iar aceştia sunt părinţii, copiii noştri, cei care ne-au acordat încredere şi cei pe care îi reprezentăm aici. Nu mai prelungiţi actuala criză! Rectificaţi bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate pentru asigurarea sănătăţii românilor! Găsiţi resursele pentru ca românii să poată fi trataţi... atunci când au nevoie! Nu obligaţi medicii să hotărască cine trăieşte şi cine moare.. că nu sunt fonduri! Asiguraţi personalului medical salariile demne de categoria socială din care fac parte şi condiţiile de muncă prin asigurarea materialelor şi medicamentelor cu care pot trata pacienţii! Sănătatea românilor este prioritate naţională, iar aceste cuvinte trebuie să se transforme în gesturi şi fapte din partea Guvernului. Nu aşteptaţi să vă îmbolnăviţi pentru a vedea că sistemul sanitar are nevoie de tratament, iar tratamentul la ora actuală este rectificarea de buget.
		Domnul Gheorghe Gabor: Declaraţie politică: "Privatizarea marilor contribuabili - o decizie care nu mai suferă amânare". Situaţia datornicilor la bugetul de stat, şi mă refer aici cu precădere la marii datornici, este o problemă veche, spinoasă şi arzătoare. Spun veche, pentru că "s-a cristalizat" o dată cu democraţia din România, spinoasă, pentru că de multe ori, ţepi mari sau mici, vizibili sau ascunşi, dar mai întotdeauna cu nenumărate ramificaţii împiedică organele abilitate să ia măsurile care se impun şi, în fine, spun arzătoare, pentru că de 16 ani, direct sau indirect, ne tot arde la buzunare. Ştim cu toţii că de ani de zile societăţile comerciale de care răspunde Departamentul "Mari contribuabili" fac eforturi disperate pentru a se menţine pe linia de plutire. Acestea, urmare fie a managementului defectuos, fie a fluctuaţiilor din economia naţională, fie - şi sunt câteva cazuri celebre - datorită delapidărilor "efectuate" de proprii angajaţi, au ajuns să cumuleze datorii fabuloase la bugetul de stat. Spre exemplu, în judeţul Braşov, datoria însumată a 22 agenţi economici, mari contribuabili, se ridică la suma totală de 6.141 miliarde lei; din aceasta, societatea "Tractorul" Braşov este înregistrată cu o datorie de 3.666 miliarde lei şi Societatea "Rulmentul" Braşov cu o datorie de 1.200 miliarde lei. Am şi situaţia defalcată a acestor datorii. Iată: marii contribuabili braşoveni datorează la bugetul asigurărilor de stat suma de 4.242 miliarde lei, din care "Tractorul" Braşov - 2.537 miliarde lei şi "Rulmentul" Braşov - peste 1.000 miliarde lei; la bugetul de stat, datoria totală este de 1.180 miliarde lei, din care "Tractorul" - 707.135 miliarde lei şi "Hidromecanica" - peste 100 miliarde lei. La asigurările de sănătate: total - 233.676 miliarde lei, din care "Tractorul" - 88.110 miliarde lei, "Rulmentul" - 38.730 miliarde lei şi "Hidromecanica" - 33.216 miliarde lei. La Fondul de şomaj: total datorie - 484.104 miliarde lei, din care "Tractorul" - 3234.634 miliarde lei. Din municipiul Făgăraş, menţionăm societatea "Nitramonia", care are o datorie la bugetul de stat de 26 miliarde lei. Ce concluzie tragem de aici? Că de vreme ce aceste întreprinderi cu probleme financiare mari nu au cum să se redreseze singure peste noapte, se impune demararea de urgenţă a procedurilor de privatizare. Şi când spun "privatizare", mă refer la un proces transparent de organizare a licitaţiilor, de implicarea AVAS în selectarea de investitori cu bani (bani în bănci, nu numai pe hârtie), capabili să gestioneze situaţiile, nu tocmai fericite în care se găsesc aceste întreprinderi şi să pompeze bani în retehnologizare şi în managementul resurselor, într-un cuvânt, oameni serioşi cărora să le pese. Consider că privatizarea este unica soluţie a acestor întreprinderi cu datorii mari şi profit mic, pe alocuri inexistent. Un investitor este un potenţial plătitor de datorii restante. Deci, statul ar câştiga. În caz contrar, statul pierde aceste sume, ba mai mult, este nevoit să scoată din propria pungă bani pentru achiziţionarea de rulmenţi, tractoare, îngrăşăminte chimice şi alte materiale fabricate de întreprinderi rămase neprivatizate şi, în consecinţă, falimentare. Fac menţiunea că datele arătate mai sus provin din: "Monitorul" de Făgăraş, 11-17 mai, p.5 şi "Bună Ziua" Braşov numărul din 7 mai, p.4.
		Domnul Gheorghe Dragomir: Declaraţie politică: "130 de ani de la înfiinţarea PNL". Deşi istoria nu este domeniul meu predilect, fiindu-mi mult mai apropiat cel al cifrelor, este datoria fiecărui român să-şi cunoască istoria. Altfel, mă adresez dumneavoastră astăzi, la împlinirea a 130 de ani de la formarea Partidului Naţional Liberal, dorind să readuc în memorie câteva dintre evenimentele care au acompaniat până în prezent drumul prin istorie al Partidului Naţional Liberal. Reprezentanţii liberalismului clasic românesc au contribuit la principalele evenimente ale secolelor al XIX-lea şi XX - şi, poate, de ce nu, şi la evenimentele începutului mileniului III. La începutul anul 1875 se producea închegarea grupărilor liberale româneşti în aşa-numita Coaliţie de la Mazar Pasa, care a stat la baza Partidului Naţional Liberal ce cu onoare îl reprezint în Parlament. De aici încolo, liberalii au avut şansa (sau neşansa, deşi nu au considerat-o niciodată astfel, decât o datorie faţă de România), de a guverna în momente importante şi în acelaşi timp dificile ale istoriei noastre: în 1866, când s-a elaborat prima Constituţie modernă a României; în 1877, când ne-am câştigat independenţa de stat (de la a cărei aniversare nu a trecut multă vreme); în 1881, când România devine regat; în 1916, când România participă la Primul război Mondial pentru a întregi ţara, şi apoi la realizarea României Mari, în 1918; în 1923, când printr-o nouă Constituţie se realizează modernizarea şi reformarea ţării noastre. Destinele Partidului Naţional Liberal şi ale României au fost indisolubil legate de cele ale familiei Brătianu, ajungându-se, uneori, până la a se confunda. Dacă personalitatea lui I.C. Brătianu înseamnă formarea României ca stat independent, ilustrul său fiu, Ion I.C. Brătianu a condus ţara în momente dificile, atât în timpul ocupaţiei germane din timpul Primului Război Mondial, cât şi după acesta, când reformele impuse de Partidul Naţional Liberal au dus la modernizarea internă, dar şi la ocuparea unui loc important în politica regională (sud-est şi central europeană) ca factor de echilibru. În perioada interbelică s-a vorbit mult despre "occidentalizarea României" ca factor pozitiv sau negativ în dezvoltarea societăţii, mai ales prin persoana sociologului Ştefan Zeletin, de altfel creatorul neoliberalismului românesc, subiectul fiind şi astăzi în atenţia societăţii româneşti, şi poate nu îndeajuns, prin prisma aderării la marea comunitate europeană. Aş dori să închei acest scurt expozeu asupra liberalismului românesc prin a cita din declaraţia lui I.C. Brătianu, ca răspuns la mesajul tronului în şedinţa din data de 9 decembrie 1905, azi mai actuală ca niciodată: "Partidul Naţional Liberal a răsărit ca expresie a unei nevoi reale a statului şi a neamului nostru. El s-a făcut rând pe rând, organul de execuţie a necesităţilor vitale ale României. (...) De la început, Partidul Naţional Liberal a fost un partid democratic şi un partid de progres. El a cerut mai multă dreptate; a vrut o altă administraţie şi o altă justiţie".
		Domnul Corneliu Momanu: Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă aduce la cunoştinţă abuzurile săvârşite de preşedintele PSD Vrancea, Marian Oprişan. Dacă presa locală şi chiar cea centrală este zilnic în situaţia de a relata o serie de aspecte petrecute la Consiliul Judeţean Vrancea, eu, în calitate de deputat de Vrancea al Partidului Naţional Liberal, nu pot rămâne impasibil la ceea ce se întâmplă la nivelul legislativului vrâncean. Săptămâna trecută a fost una care a însemnat încununarea unui lung şir de ilegalităţi şi afaceri dubioase, realizate de către cel pe care opinia publică îl cunoaşte ca fiind unul dintre cei mai controversaţi membri ai PSD. După ce S.C. "Drumuri şi Poduri Vrancea" S.A., aflată în proprietatea Consiliului Judeţean Vrancea, a fost falimentată cu bună ştiinţă de către preşedintele Oprişan, aceasta acumulând datorii imense la bugetul statului, în mod absolut ilegal, baronul fostului partid de guvernământ încearcă să privatizeze această societate, în baza unei reţete deja cunoscute şi care este de 15 ani specialitatea PSD-ului. În primul rând, s-a acţionat sistematic pentru devalizarea acestei societăţi prin acumularea unor datorii imense, prin achiziţionarea unei maşini de lux de către Oprişan, plătindu-se bani din bugetul acestei societăţi în condiţiile în care această societate nu-şi mai achitase de mult timp datoriile către bugetul statului. În momentul scadenţei, baronul Oprişan nu a dorit să plătească datoriile pe care potrivit legii era obligat să le plătească, având o explicaţie terifiantă pentru a justifica acest refuz. El declara că nu va achita datoriile la S.C. "Drumuri şi Poduri Vrancea" S.A., pentru că alegerile generale de la sfârşitul anului trecut, nu au dat câştig de cauză PSD-ului. Ceea ce este şi mai grav, însă, este faptul că haiducia politică a baronului pesedist s-a transferat şi la nivelul "funcţionarii aparatului administrativ local". Astfel, în încercarea de a privatiza S.C. "Drumuri şi Poduri Vrancea" S.A. şi de a o vinde unei firme "agreate", Oprişan a încercat forţarea adoptării unei hotărâri de consiliu judeţean, care să-i consfinţească "opera". În acest scop, în săptămâna care a trecut, Oprişan a convocat nu mai puţin de 3 şedinţe ale legislativului vrâncean, cu scopul de a adopta această hotărâre. De fiecare dată, însă, el nu a înţeles, ca de altfel aşa cum o face de mai mulţi ani, să respecte legea. Consilierii judeţeni au fost convocaţi încălcând cele mai elementare norme legale în materie. Mai mult, la vot au participat şi consilierii PSD, care prin firmele pe care le deţin aveau litigii financiare cu societatea a căror soartă o hotărau. În cea de a treia şedinţă, baronul Oprişan şi-a atins scopul, dar nu înainte de a ameninţa cu dizolvarea Consiliului Judeţean, dacă forul legislativ nu va lua decizia dorită de el. Aşa înţelege Marian Oprişan, membru al unui partid politic care se doreşte a fi european, să conducă un judeţ aflat sub influenţa grupurilor economico-mafiote pe care le controlează cu mână forte. În acest context, doresc să-mi exprim totalul dezacord faţă de aceste practici şi abuzuri ale baronului. Doresc totodată să-mi manifest îngrijorarea faţă de exacerbarea acţiunilor în forţă şi de cele mai multe ori ilegale ale lui Oprişan, dorind totodată să atrag atenţia instituţiilor abilitate să se autosesizeze şi să ia măsurile ce se impun, astfel încât asemenea aspecte să nu mai existe.