Sittings of the Chamber of Deputies of September 20, 2005

	1.	Intervenţii ale deputaţilor:

		Şedinţa a început la ora 9,00. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Dan Radu Ruşanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Titu Gheorghiof şi Eserghep Gelil, secretari.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Declar deschise lucrările şedinţei de astăzi privind declaraţiile politice, însă, întrucât lucrările Biroului permanent al Camerei Deputaţilor nu s-au încheiat încă, avem rugămintea să amânăm începerea şedinţei şi ţinerea acestei şedinţe până la terminarea lucrărilor Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Voci din sală: Nu are legătură!
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Dacă se poate, depuneţi-le în scris şi este cea mai bună soluţie.
		Domnul Vasile Pruteanu (din bancă): Ordinea de zi trebuie respectată!
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Întrucât lucrările Biroului permanent nu s-au terminat şi în ordinea de zi votată de Biroul permanent este întâi şedinţă de Birou permanent, după aceea declaraţiile politice şi abia după aceea şedinţa în plen, am venit să vă comunic acest lucru. Ordinea de zi stabilită ieri de Biroul permanent a fost: şedinţa Biroului permanent, declaraţiile politice, şedinţă în plen. Voci din sală: Începem declaraţiile.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: După cum observaţi, sunt singurul membru al Biroului permanent care a venit aici, cei doi secretari de şedinţă lipsesc. Voci din sală: Rămâneţi cu noi.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Fără secretari, dumneavoastră ştiţi foarte bine că regulamentar nu poţi să conduci fără cei doi secretari. Voce din sală: Aceste şedinţe au fost fără secretari.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Regulamentar nu este. Voci din sală: Să începem.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Mă duc să-l rog pe domnul Mitrea şi cu un secretar să vină să conducă şedinţa. Mulţumesc. Voce din sală: Revocăm Biroul, ne facem treaba, începem cu preşedintele. Tot biroul! (Amuzament.)
		(La ora 9,0,5 domnul Dan Radu Ruşanu părăseşte sala de şedinţe.)
		(Lucrările au fost reluate la ora 14,55 şi au fost conduse de domnul Dan Radu Ruşanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Eserghep Gelil şi Titu Nicolae Gheorghiof, secretari.)
		Domnul Dan Radu Ruşanu: După o scurtă pauză, între ora 9 şi ora 15, reluăm şedinţa. Sper că a fost binevenită această pauză. De la 15 la 15,30 avem declaraţii politice, aşa a aprobat Biroul permanent, o singură jumătate de oră, 30 de minute doar. (Rumoare.) Acelaşi Birou permanent pe care l-aţi votat în urmă cu nouă luni de zile, dacă sunteţi de acord să-l schimbăm, ne daţi votul dumneavoastră şi-l schimbăm, propunem alt Birou permanent. Vă rog, colegul are o intervenţie pe procedură. Deocamdată, domnul Ponta, colegul nostru, a zis că preferă să stea la Biroul permanent, să nu care cumva să se întâmple vreo minunăţie pe acolo.
		Domnul Petru Călian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Aşa cum Biroul permanent a stabilit ieri, astăzi programul trebuia să înceapă la ora 9 dimineaţa. Am fost prezent aici împreună cu mai mulţi colegi încă de la ora 9, dar constatăm că Biroul permanent, membrii Biroului permanent care au fost aleşi de către noi, de către deputaţii care, la rândul nostru, suntem aleşii poporului, efectiv ne ignoră şi încalcă atât Regulamentul, cât şi orice normă de bun simţ. Dacă tot aveţi buna dispoziţie ca să schimbaţi şi să faceţi minuni acolo, în Biroul permanent, vă rog respectuos, în calitate de deputat ales în Parlamentul României, ca cei care ignoraţi şi efectiv vă bateţi joc de deputaţii din Camera Deputaţilor, să aveţi bunul-simţ şi să vă înaintaţi demisia, caz în care vor rămâne locuri vacante, ca să nu vă mai bateţi atâta în Biroul permanent şi să respectaţi regulile de bun-simţ şi, nu în ultimul rând, deputaţii care, repet, datorită lor aţi ajuns în Biroul permanent, aţi ajuns acolo unde aveţi Mercedesuri la scară şi girofare cât încape. Vă mulţumesc.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Da, norme politice, de acord, norme de bun-simţ, mai puţin de acord. Vizavi de girofar, vreau să vă aduc la cunoştinţă că doar preşedintele Biroului permanent are girofar. Şi am să-i transmit domnului preşedinte Năstase că i-aţi cerut demisia, cu alte cuvinte. Dacă se votează asta, bineînţeles, rămâne fără girofar. (Vociferări.) Stimate coleg, noi am fost aici la ora 8, conform programului aprobat de Biroul permanent, aşa că nu spuneţi că nu am muncit.
		Are cuvântul domnul Vasile Mocanu din partea Grupului parlamentar al PSD. (Vociferări din partea Grupului parlamentar al PSD.) Înţeleg că trebuie să schimbăm şi secretarul Camerei Deputaţilor, înţeleg, şi secretarul general al Camerei. De aceea trebuie schimbată conducerea Camerei Deputaţilor pentru că suntem "sabotaţi" acum.
		Domnul Dan Iosif ( din bancă): Să schimbăm Coaliţia!
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Putem schimba şi Coaliţia, dacă vrei neapărat! A venit şi secretara, avem şi stenogramă acuma dar, de obicei, este bine să ne ferim de stenograme, că ştiţi că sunt nişte precedente şi nu ar fi bine neapărat cu stenograme.
		Domnul Vasile Mocanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu ne este teamă de stenograme. S-a văzut cui îi este teamă. Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "Unde este strategia din agricultură?" Agricultura a devenit o problemă de siguranţă naţională. Fără a rezolva grabnic problemele acestui sector, riscăm să îmbolnăvim grav şi iremediabil întreaga economie. În România, nivelul subvenţiilor este insuficient şi incomparabil mai mic faţă de nivelul subvenţiilor din ţările Uniunii Europene. Se ştie că nu există ţară cu agricultură performantă, fără subvenţii masive din partea statului. Dar înainte de a da banii agriculturii, Guvernul este obligat să propună o strategie coerentă de dezvoltare a ei. În caz contrar, fondurile, oricât de mari ar fi ele, nu vor avea nici un efect. Strategia trebuie să se dezvolte în două direcţii: restructurarea economiei rurale şi comasarea terenurilor agricole. Cât timp o mulţime de oameni va produce puţin, agricultura nu va deveni eficientă. Avem printre cei mai mulţi fermieri din Europa. Până în 2010-2012, numărul agricultorilor trebuie redus la o treime, adică de la 4 la 1,5 milioane. Dar pentru absorbirea celor care nu vor mai lucra pământul este necesară constituirea, în mediul rural, a unor activităţi neagricole, prin dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor. În ultimul an, nu s-a întâmplat nimic în această privinţă. Este necesar apoi ca fermierii cu loturi mici să se constituie în asociaţii, apoi asociaţiile să fie ajutate cu subvenţii ca să achiziţioneze utilaje moderne, îngrăşăminte, erbicide, pesticide etc. Dar, până acum, nu s-a întâmplat nici în zona asta. Iar când anunţi subvenţionarea motorinei cu câteva mii de lei, pentru ca numai peste câteva zile să se producă şi o creştere a accizelor la combustibili, te întrebi pentru ce s-a mai făcut o asemenea promisiune. Fără bani şi fără un proiect clar de modernizare, agricultura românească moare. Sectorul agricol suferă de o legislaţie insuficientă, de lipsa unor produse bancare pentru finanţări, de o producţie lipsită de competitivitate şi de costuri enorme pentru demararea de noi proiecte. Ne apropriem de ceasul al doisprezecelea. Integrarea în Uniunea Europeană trebuie să ne prindă cu temele făcute şi la capitolul agricultură. Dar să nu ne iluzionăm: în lipsa unui cadru legislativ privind creditul funciar, cât şi a unor reglementări privind creditarea şi finanţarea agriculturii, acest sector va resimţi cel mai dureros impactul integrării în Uniunea Europeană. Haideţi să ne apucăm serios de treabă. Mulţumesc.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc şi eu, domnule coleg.
		Din partea Grupului parlamentar al PNL are cuvântul domnul deputat Liviu Câmpanu.
		Domnul Liviu Câmpanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Nelu' şi Adelu' ". Am folosit aceste apelative dintr-un singur motiv, pentru că ne-am învăţat să suportăm nesimţirea în două situaţii. În cazul copiilor şi în cazul celor mai în vârstă, care au probleme de troficitate neurală şi de circulaţie cerebrală. În activitatea fiecărei instituţii, organizaţii, a fiecărui partid, asemeni existenţei fiecărui individ, există momente bune şi rele, clipe fericite şi altele mai puţin fericite, există soare şi există nori. "Roata se învârteşte" spunem noi, românii. După ani de dispreţ, aroganţă, jaf, P.S.D.-ul a pierdut în decembrie, anul trecut, şi preşedinţia şi conducerea Guvernului. Jale mare, boală grea al cărei remediu nu putea fi altul decât câştigarea preşedinţiei celor două Camere, indiferent prin ce mijloace. Amintiţi-vă cum s-a votat atunci, ostentativ, în dispreţul regulamentului şi în văzul liderilor P.S.D., ca nu cumva cineva să fie acuzat de trădare. Şi astfel, ungerea lui Nelu' şi a lui Adelu' ca preşedinţi ai Senatului şi, respectiv, ai Camerei Deputaţilor a constituit un balsam pentru rănile orgoliului celor din P.S.D. Deviza sa a fost, de atunci: "Dacă nu putem conduce ţara, măcar să facem tot ce depinde de noi să-i încurcăm pe alţii". Modul cum s-a votat atunci, inerţia practicilor parlamentare şi chiar ceea ce se întâmplă acum în Parlament arată clar că Regulamentul este imperfect şi trebuie schimbat. Regulamentul Camerei Deputaţilor este lege pentru noi, deputaţii. Se aplică şi în activitatea parlamentară, nu este o lege ce acţionează pe întreg teritoriul României, nu se aplică tuturor cetăţenilor României şi nu este discutată în Senat ca o lege obişnuită. De aceea, fiind conceput de o comisie specială, nu are nevoie de aviz de constituţionalitate de la Comisia juridică. Dar P.S.D.-ul utilizează tot felul de tertipuri pentru a împiedica discutarea Regulamentului. Asemenea unui copil, Regulamentul se va naşte prin naştere naturală, fie prin cezariană, fie va fi extras cu forcepsul. Oare cum se numeşte cel care împiedica naşterea, cel care încearcă să curme o existenţa?! Dacă din jenă nu puteţi să răspundeţi la această întrebare, poate îmi veţi răspunde la alta. Având în vedere că se pricepe aşa de bine la închiderea uşilor sălii de şedinţă, ne putem baza pe asigurarea acestui serviciu şi după ce nu va mai fi preşedintele Camerei Deputaţilor? Vă mulţumesc.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc şi eu, domnule coleg.
		Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul Valeriu Tabără. Dacă nu, din partea Grupului parlamentar al PC, doamna Graţiela Iordache.
		Doamna Graţiela Denisa Iordache: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Din respect faţă de dumneavoastră, cei care aşteptaţi de azi dimineaţă să înceapă şedinţa, din dorinţa de a fi sigur că nu voi contribui eu la întârzierea şi depăşirea termenului de 15,30, îmi voi scurta la maximum declaraţia politică de astăzi şi am să vă spun doar esenţa. Am să renunţ să vă spun cât de importante sunt pădurile pentru România, am să renunţ să vă spun despre cât de tragic este efectul despăduririlor, în schimb doresc să vă prezint o situaţie concretă şi anume cea din satul Valea Drăganului, din judeţul Cluj, unde tăierile de păduri s-au făcut, cu prioritate, aş putea spune, de pe terenurile private, de pe terenurile, cele care trebuiau restituite şi retrocedate cetăţenilor. Declaraţia mea politică de astăzi se vrea un apel către cei responsabili nu neapărat sau nu numai pentru identificarea vinovaţilor dar, mai ales, pentru găsirea soluţiilor, pentru despăgubirea acestor cetăţeni care, în loc de terenuri acoperite cu păduri, se vor trezi cu terenuri acoperite cu buşteni sau cu resturi de copaci. Vă mulţumesc şi sper ca măcar prin scurtimea discursului meu v-am reţinut atenţia.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc foarte mult.
		Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul Valentin Ionescu.
		Domnul Valentin Adrian Iliescu: Valentin Iliescu, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Nu cu multă vreme în urmă, preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană, pătruns de ideea de a face bine cu forţa acestui popor, lansa ideea reformării din temelii a clasei politice printr-o aşa-zisă "revoluţie a binelui", revoluţie ce urma să înceapă chiar cu partidul pe care îl conduce. Probabil însă că nici cei mai naivi observatori ai vieţii politice nu se puteau încrede într-o asemenea soluţie, atâta timp cât ea venea din partea unui lider politic care îşi cucerise locul de preşedinte prin combinaţii de culise, sforării şi aranjamente politice meschine. Dovada că PSD nu a învăţat nimic din lecţia oferită de electoratul român în decembrie 2004 este că, în continuare, PSD face un joc politic duplicitar, malefic, declarativ în folosul cetăţenilor României, dar, în fapt, un joc politic de menţinere a imenselor privilegii şi pârghii de putere prin care "partidul stat" a controlat şi controlează tot, în folosul personal şi al clicii de partid. Despre ce "revoluţie a binelui" poate fi vorba, când, pe de o parte, vii şi vorbeşti despre deteriorarea nivelului de trai al cetăţenilor, rod al creşterii exagerate a preţurilor la benzină, motorină şi gaze naturale în 2005 şi, pe de altă parte, chiar tu, ca fost reprezentant al partidului aflat la guvernare, ai responsabilitatea morală şi legală de a fi angajat, în numele României, aplicarea obligatorie a acestor măsuri. Ce legitimitate au să vorbească promotorii "revoluţiei binelui" despre "indiferenţa şi incapacitatea" actualilor guvernanţi, când ei, în calitate de foşti conducători ai acestei ţări, prin deciziile lor iresponsabile şi păguboase, au afectat iremediabil interesul naţional şi viitorul acestei naţiuni. Pentru că numai astfel trebuie privită decizia aberantă de a privatiza Compania PETROM împreună cu rezerva naţională de ţiţei a României. Ce legitimitate au să ceară, astăzi, socoteală actualilor guvernanţi despre gestionarea situaţiei de criză generate de inundaţiile din acest an, tocmai aceia care, printr-o gestionare defectuoasă, frauduloasă, subiectivă şi clientelară a fondurilor pentru amenajări hidrotehnice au o imensă responsabilitate pentru producerea acestor dezastre. "Revoluţia binelui", ultima găselniţă de despăduchiere şi cosmetizare a PSD, deja, nu mai poate convinge pe nimeni. Pentru că, după cum se vede, ea exclude orice urmă de responsabilitate pentru prejudiciile aduce acestei naţiuni prin deciziile luate de membrii PSD, care au fost la guvernare şi include multă demagogie, fariseism şi cramponare de păstrare a unor pârghii de putere generatoare de privilegii şi avantaje personale. Există, totuşi, o soluţie prin care PSD ar putea face, în sfârşit, dovada că nu se cramponează de putere: demisia preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase pentru încălcarea Constituţiei României şi a Regulamentului Camerei Deputaţilor. Din perspectiva liderilor politici adevăraţi, capabili să-şi valorifice inteligenţa şi abilitatea politică, o asemenea decizie ar fi un gest normal, de onoare, care ar debloca toate mecanismele de revenire la normal a vieţii politice parlamentare din România.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PRM are cuvântul domnul deputat Adrian Moisoiu.
		Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Intervenţia mea de astăzi este intitulată: "După 12 ani, cazul Hădăreni reprezintă o sursă de înavuţire pentru cei care comit infracţiuni de ultraj, tulbură ordinea publică şi comit crime." Cuvântul meu se vrea o luare de atitudine în favoarea unor oameni care trăiesc în centrul României, în inima Ardealului, pe malurile Mureşului, pe care ar trebui să îi cunoşti, să le vezi mâinile crăpate de muncă, să le vezi feţele ridate de soare şi vânt, să le vezi tristeţea din ochi, să le simţi speranţa din suflet, pentru ai putea înţelege ...Dar el este şi o referire la etnia ţiganilor, a acelora pe care istoria, veacurile de servitute, în care au fost robi, i-au înzestrat cu un comportament asocial. După o întrerupere de peste 12 ani, cazul Hădăreni, fiindcă la întâmplările din satul Hădăreni mă refer, a revenit în actualitate. Pentru cei care nu îl cunosc, îmi permit să îl reiterez: La 20 septembrie 1993, adică exact acum 12 ani, pe fondul unei stări tensionate datorate terorii instaurate de ţiganii din sat ca: jigniri, bătăi, furturi, tâlhării sau violuri, - pe fondul atitudinii pasive a organelor de poliţie din localitate, în urma unei altercaţii provocate de 3 ţigani, tânărul Crăciun CHEŢAN, tatăl unei fetiţe de 3 ani, care a fost chemat să intervină în apărarea tatălui său, a fost omorât prin înţepare cu un cuţit de către aceştia. Vestea uciderii lui Crăciunel s-a răspândit ca fulgerul în comunitatea locală, o comunitate la fel ca oricare alta, în care de veacuri, de când există ea, sunt stabilite legături strânse de rudenie sau cel puţin numeroase obligaţii între părinţi, copii, fraţi, veri de diferite grade, bunici, unchi, nepoţi, socri, cumnaţi, cuscri, etc. O mulţime numeroasă şi revoltată s-a adunat spontan şi, pentru prima dată în istoria ei, a luat o atitudine împotriva celor care îi terorizau, a unor criminali care se refugiaseră şi se blocaseră într-o casă. Şi deoarece la solicitarea lor, aceştia au refuzat să iasă afară, mulţimea a dat foc casei... Doi dintre ţiganii criminali, pentru că despre ei este vorba, au încercat să părăsească în fugă casa incendiată, dar au fost prinşi şi linşaţi, în timp ce al treilea, a ars înăuntru... Mulţimea înfuriată şi odată pornită nu a putut să se oprească şi s-a deplasat prin sat dând foc, în total la 13 case în care locuiau ţigani. Pentru ca să termine odată cu teroarea la care era supusă. În urma procesului care a urmat, cinci români au fost condamnaţi la câte 2 ani, e drept, cu suspendare, iar alţi trei la câte 5 ani, deci un total de 25 de ani de închisoare. Totodată, conform sentinţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de la Bucureşti, românii trebuie să plătească ţiganilor despăgubiri în valoare de 2.130.000.000 lei. Pe de altă parte însă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) a hotărât acordarea unor sume variind între 11.000 şi 95.000 de euro, în total 262.000 de euro, pentru daune morale şi materiale unor ţigani din localitate, cărora li s-a ars casa şi li s-au distrus bunuri. Ulterior, suma a fost suplimentată cu încă 288.000 de euro, deci un total general de 550.000 de euro. Statul român a dat un ajutor pentru construirea a 8 case. Oricum ar fi, deoarece stabilirea despăgubirilor s-a făcut doar pe baza declaraţiilor ţiganilor, care au susţinut că aveau în case bunuri despre care la ora respectivă abia dacă auziseră, românii consideră că se exagerează, că ţiganii doresc să se înavuţească pe seama suferinţelor lor. De copilul lui Crăciunel nimeni nu şi-a adus aminte. Pe acesta nu ar fi trebuit să îl ajute cei care i-au ucis tatăl? Peste câteva zile se va judeca contestaţia românilor cu privire la punerea sub sechestru a bunurilor lor de către executoriul judecătoresc. Rămâne de văzut cum vor şti cei în cauză să aplice măcar de această dată corect legea, astfel încât situaţia să fie detensionată pentru totdeauna, fără interpretări. Într-o scrisoare pe care am primit-o se scrie cu ortografie de copil: "Stimate Domn Senator Vadim Tudor, Prin prezenta, vă rugăm anticipat să interveniţi pe măsura posibilităţilor în cazul "Hădăreni" pentru obţinerea unui rezultat final în favoarea noastră. Am fost mulţi, am rămas puţini, de aceea vă cerem ajutor. În caz contrar vă cerem ajutor în găsirea unor posibili sponsori pentru a nu fi nevoiţi să ne pierdem casele, sau, în cel mai rău caz să ne pierdem familiile. Vă mulţumim anticipat. Grupul Românilor implicaţi din Hădăreni!" Poate unii dintre dumneavoastră veţi spune că scrisoare are un adresant precizat. Eu o apreciez însă ca o chemare, prin care toţi care deţin puterea în acest stat sunt invitaţi pentru a face ceva în sprijinul acestor oameni. Fiindcă nu este normal ca cineva să fie terorizat la infinit, fără ca la un moment dat în mod spontan să nu se revolte ... Diversitatea etnică reprezintă o bogăţie pentru orice naţiune. Iar noi, românii ne bucurăm de faptul că pe cuprinsul Patriei noastre trăiesc foarte multe etnii, din care 19 sunt reprezentate în Parlamentul României. Cazul Hădăreni, ca şi cazul Bolintin, ca şi numeroase alte cazuri, ne invită să-i înţelegem şi pe ţigani şi să facem ceva pentru integrarea lor în societate. Este bine de ştiut că în interiorul "clanului" ţiganii se comportă civilizat, nu fură, nu violează, nu ucid. Coeziunea de "clan" la ei este deosebită. În afară însă, se comportă altfel ... Prea des uită că cineva, de acolo de sus, ne vede chiar şi atunci când credem că nu ne vede nimeni! Poate acesta este motivul pentru care sociologii elveţieni au apreciat că dacă nu se vor lua măsuri de integrare socială, în maximum două decenii, cea mai puternică mafie din Europa va fi mafia ţiganilor! În primul rând guvernanţii sunt invitaţi ca prin programe comunitare să ia măsuri de educare şi de integrare socială şi culturală. Şi mai ales biserica este obligată să intervină mai eficient! Cele 10 porunci nu reprezintă altceva decât un cod etic al "Omului", care se regăseşte în toate religiile. Jean Paul Sartre spunea "Cine iubeşte excesiv animalele, le iubeşte împotriva oamenilor". În cazul de faţă, cred că această cugetare ar putea fi altfel exprimată: "Cine iubeşte excesiv o minoritate împotriva propriei sale naţiuni, comite un mare şi periculos păcat!" De aceea, trebuie să avem grijă şi de noi, atunci când acordăm drepturi în exces unei minorităţi. Mai reflectaţi! Mulţumesc.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: În continuare, din partea Grupului parlamentar al UDMR are cuvântul domnul deputat Becsek-Garda.
		Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În luna iunie principalul învinuit în distrugerea vegetaţiei forestiere din România m-a anunţat să renunţ la declaraţiile mele politice, la interpelări pentru că procuratura nu va lua în considerare actele probatorii şi se va ajunge la muşamalizarea cazurilor privind infracţiunile silvice. Nu m-am lăsat influenţat. Am sperat că reformele în justiţie iniţiate de doamna ministru Monica Macovei se vor simţi şi în soluţionarea acestor cazuri, mai ales după catastrofele naturale cauzate de defrişări, şi am continuat bătălia împotriva mafiei lemnului. Din păcate, nu eu aveam dreptate, Procurorul Ion Mureşan, care a condus lent, dar, se pare, corect cercetările şi urmărirea penală împreună cu ofiţerii Inspectoratului Judeţean Harghita, începând din luna mai şi-a schimbat atitudinea. În prima fază a refuzat să finalizeze rechizitoriul la termenul prevăzut în articolul 261 din Codul de Procedură Penală. Mai mult, a acceptat efectuarea unei noi expertize, cu toate că ştia când învinuiţii au schimbat probele pe teren, au fost prinşi de către organele de poliţie şi de către reprezentanţii Gărzii Naţionale de Mediu. Prin aceasta, domnul procuror nu numai că a încălcat grav articolul nr. 125 din Codul de Procedură Penală, dar permite şi muşamalizarea infracţiunii. Stimată doamnă ministru, Organele de cercetare penală din toamna anului 2003 au tergiversat soluţionarea acestui caz. În primăvara anului 2004 s-a schimbat numărul dosarului. Vara nu s-a putut realiza expertiza cerută de învinuiţi pe motivul că avocatul lor s-a îmbolnăvit. În toamna anului 2004, cu câteva zile înainte de a realiza expertiza lui Varga Ştefan şi Dénes Dominic, au schimbat probele, dar au fost prinşi asupra infracţiunii. La vremea aceea parchetul nu avea curajul să accepte expertiza şi s-a pregătit rechizitoriul, însă se pare că au intervenit telefoanele politicului şi s-a acceptat în timpul verii anului 2005 o nouă expertiză. Altcumva nu înţeleg cum poate un magistrat să-şi bată joc de legile ţării! Stimată doamnă ministru Monica Macovei, Solicit intervenţia dumneavoastră pentru revenirea la legalitate în cadrul dosarului 74/P/2004 pentru infracţiunile dovedite şi probate prin următoarele mijloace de probe: procesele - verbale de constatare ale organelor Direcţiei de Control Fiscal Harghita; actele de constatare ale inspectorilor ITSRC Harghita; expertiza tehnico-silvică; înscrisurile falsificate (facturi fiscale, procese verbale de recepţie, borderouri de achiziţii, state de plată, salarii); dovezi de ridicare a unor înscrisuri; raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică; devizele lucrărilor întocmite de Ocolul Silvic Gheorgheni, care este contrar capitolul III, articolului 67 din Legea 26/1996, în forma întocmită; declaraţia martorilor; declaraţii ale învinuiţilor; date suplimentare conform Codului de Procedură Penală, articolului 260. Mijloace materiale de probă sunt: caseta video cuprinzând înregistrări ale Tv Obiectiv Gheorgheni, se anexează la dosar; notă de constatare încheiată la data de 22 octombrie 2004, ora 16.00, unde învinuiţii au încercat să refacă plantaţia în perioada în care această lucrare este interzisă şi prin normative; contract ferm nr. 171 din 17.04.2002 pentru efectuarea lucrărilor de împăduriri şi contract ferm nr. 148 din 08.05.2003, lucru contrar Legii nr. 427/2002 privind statutul personalului silvic, încheiate de către conducerea Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc. Stimată doamnă ministru, Sper în înţelepciunea şi buna intenţie a dumneavoastră pentru reforma justiţiei. Cred că nu veţi lăsa ca cei care au contribuit la catastrofele ecologice din România să fie protejaţi de unii magistraţi. Sper că veţi schimba magistraţii corupţi cu o generaţie tânără, care să slujească justiţia în interesul poporului. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc şi eu.
		Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Cosmin Nicula.
		Domnul Vasile Cosmin Nicula: Domnule preşedinte de şedinţă, Mă văd obligat să-mi intitulez declaraţia mea politică "Bercenizarea Parlamentului", ascultându-l pe fostul meu coleg de partid, de fapt, al nostru, al tuturor de aici, membru şi la UDMR, domnul Valentin Iliescu. Rămas fără ciolan din pomana naţională a "Alianţei portocalii", Radu mamii Raadule s-a plâns la Înalta Poartă de la Cotroceni că el, care a dat dovada sacrificiului personal pentru victoria preşedintelui, a fost scos din cărţi la negocierile dregătorilor care au avut loc la tabăra patrulaterului negru. După ce l-a mângâiat părinteşte pe creşte, iar în ochiul drept i-a rămas o lacrimă de la Stolo, omnipotentul preşedinte i-a dat o acadea şi l-a asigurat că o să-l instaleze al doilea om în stat - vorba vine! - care o să-i vindece rănile produse de lipsa de recunoştinţă şi o să-i aline orgoliile. I-a dat chiar cuvântul de onoare al lui Boc, întrucât la vremea aceea al său era ocupat prin scorburile pupezelor din teii de la Cotroceni. Aşa a fost pusă în scenă celebra piesă "Scaunele", inspirată din teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco, după ce pupila autorului, mandatara testamentară a tatălui său, din ură faţă de România, a făcut toate demersurile în presă şi în justiţie ca această creaţie monumentală să nu-şi găsească locul pe scena Teatrului Naţional. A fost aleasă varianta portocalie a fotoliilor, mai încăpătoare, mai confortabile şi mai moi pentru şezutul gingaş al celor doi preşedinţi, al Senatului şi al Camerei Deputaţilor, scoase la o tombolă a căror ocupanţi aveau biletele câştigătoare deja în buzunar. Am văzut la lucru toată echipa PD-ului, uşor de recunoscut după rotunjimea capului, fruntea îngustă, bombată, maxilarul proeminent, buzele cărnoase, pofticioase, nările dilatate amuşinând a pradă, ochii triunghiulari, gât de lup imobil, ceafa bulgărească, masivă, statura bondocă, picioarele scurte, groase, comportament agresiv, gata să sară la beregată, tenul puternic vascularizat şi congestionat din cauza sângelui care, contrar legilor gravitaţiei, circulă de jos în sus. Acest tip de humanoid are în sânge vocaţia luptei şi moare cu adversarul de gât. Este cel mai bine adaptat la viaţa citadină. Mizează pe fragilitatea asociaţilor, pe care îi ţine aproape şi le condiţionează reflexele, pe amnezia liberalilor, lipsiţi de nerv şi de replică, cu un singur exemplar mai acătării în vorbe, care nu oboseşte alergând de la o televiziune la alta pe post de atoateştiutor. A fost trimis la tratament la Ministerul Sănătăţii, sau Bolii, încă nu se ştie, căci verrrbul său suferă de o piedică naturrrală cărrreia nu-i găseşte leacul. (De fapt litera "r" sună ca un "i". Exersaţi!) PUR-itanii au antecedente în dedublarea personalităţii şi se adaptează la toate schemele imaginate de liderii coaliţiei. Mai dau şi ei din când în când din aripa tânără, sub înţeleapta conducere a unui singur om mai Copos decât ei şi a mentorului lor, pe post de guru. Îşi urmează vocaţia afacerilor la vedere ori mai la negru. Dacă nu sunt deranjaţi sunt ascultători căci, vorba proverbului, "interesul poartă fesul". Ultimii sunt reprezentanţii Uniunii Maghiare, care vor să-şi refacă ţinutul celor Trei Scaune, lăsat moştenire de Sf. Iştvan, cel care a fost sanctificat pentru meritele de a ţine la mână un imperiu etnic. Ei se joacă cu tibişirul pe harta Transilvaniei, pe care vor s-o pună la picioarele stăpânilor din vecinătate, de la care primesc instrucţiuni şi fonduri pentru a o cumpăra pe bucăţi ori pe parcele. Când vânzarea va fi încheiată, românii se vor trezi în faţa unui fapt consumat, pe mult disputatul drept de proprietatea. Este notorie popularea localităţilor din Transilvania cu chipuri de honvezi, care să le confere legitimitate istorică pe termen lung, în timp ce românii se răfuiesc între ei pe lucruri trecătoare şi îşi demolează statuile. Sosia lui Lenin, ajunsă la rang guvernamental la care nici nu visa, conduce cu mână sigură ceardaşul, într-o alianţă ascunsă cu episcopul radical Tökes Laszlo. S-ar putea ca orgoliosul Berceanu să primească o bilă neagră chiar de la proprii lui aliaţi, care îl antipatizează. Aşteptăm rezultatul jocului cu bile albe şi negre! Vă mulţumesc. (Aplauze)
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc.
		Din partea Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Grigore Crăciunescu.
		Domnul Grigore Crăciunescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Nu cred că mai era nevoie, încă o dată, să ne dăm seama de populismul şi demagogia colegilor din Partidul Social Democrat. Acest fapt a ieşit din nou la iveală, din nou, după moţiunea simplă "Nivelul de trai în România" depusă în Parlament şi dezbătută miercuri 14 septembrie. Una din acuzele aduse actualei guvernări este cea legată de starea în care se află sistemul naţional de sănătate. A face responsabil de această situaţie actuala guvernare care se află la putere de 9 luni de zile, înseamnă să fii imoral şi să nu-ţi asumi partea de responsabilitatea ce-ţi revine după ce ai fost la putere în ultimii patru ani. Ştim cu toţii că sănătatea nu a fost o prioritate pentru Guvernul condus de Adrian Năstase, decât pe hârtie. Argumentul cel mai solid este acela că, în bugetul pe anul 2005, pe lângă banii colectaţi de la asiguraţi, fostul Guvern a alocat doar 0,3% din buget pentru sănătate. Acest procent nu asigură nici măcar acoperirea fondurilor de salarii de la nivelul Ministerului Sănătăţii. În acest moment, noi, cei din Coaliţie, avem de ales: să rămânem în situaţia în care ne aflăm sau să luăm hotărâri şi măsuri ferme pentru schimbarea radicală, necesară, în domeniul sanitar. Populismele enunţate de PSD, şi anume: "nu suntem de acord ca agricultorii să contribuie la sistemul de asigurări de sănătate" sau "nu suntem de acord ca pensionarii să contribuie la sistemul de asigurări de sănătate", nu fac altceva decât să arate ceea ce aminteam la început, populismul şi demagogia acestui partid. Reamintesc colegilor din opoziţie că, în ianuarie 2003, guvernul Năsase a luat de la pensionari suma care era evidenţiată separat în cuponul de pensie pentru Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi şi-a însuşit-o. Acei bani nu s-au regăsit nici în pensia de bază, care ar fi trebuit să crească cu suma respectivă, şi nici în bugetul CNAS, pentru a susţine sistemul de sănătate. Poate n-ar strica să-i întrebăm cum au fost utilizate cele peste 8.000 de miliarde care au fost scoase din sistem. Vrem să aducem la cunoştinţa tuturor pensionarilor că contribuţia lor la asigurările sociale de sănătate se va face fără ca valoarea actuală a pensiei să fie afectată. Fie vom mări pensiile cu suma necesară contribuţiei la sistemul de asigurări, fie aceste sume vor fi plătite de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau direct de la bugetul de stat, respectiv Ministerul de Finanţe. Legat de contribuţia agricultorilor la Fondul de Asigurări de Sănătate le reamintesc colegilor din opoziţie că prin Ordonanţa de Guvern nr. 150/2002 la articolul 51 alineatele 2 şi 4 se specifică că agricultorii trebuie să plătească 6,5% din veniturile obţinute din agricultură şi silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator. Cum a fost caracteristic fostului Guvern, nici această lege nu a fost pusă în aplicare, întrucât nu a fost creat un sistem de colectare specific pentru oamenii care lucrează în agricultură. Nu cred că este corect să considerăm că toţi agricultorii din România sunt săraci lipiţi pământului şi nu ar avea de unde să plătească contribuţia la Fondul Asigurărilor de Sănătate. Este un principiu universal valabil, care spune: nu poţi primi nimic, dacă nu dai ceva în schimb. Dacă dorim cu adevărat să schimbăm situaţia din sistemul sanitar, trebuie să umblăm la mentalitatea celor câteva milioane de agricultori pe care trebuie să-i convingem de necesitatea acestei contribuţii. Din totdeauna ţăranul a înţeles că atunci când doi copii se căsătoresc trebuie să li se facă nuntă, atunci când se botează un copil trebuie să se organizeze o masă festivă, iar când moare un om, tradiţia spune că trebuie să se facă praznic. Întotdeauna ţăranul a găsit resursele necesare pentru aceste evenimente. Nouă ne revine sarcina să-i convingem pe agricultori că trebuie să contribuie la asigurarea fondurilor necesare pentru ca sistemul de sănătate din România să funcţioneze normal, şi să fie la dispoziţia cetăţenilor, cu tot ceea ce este necesar şi modern la ora actuală în domeniu. Desigur că cei care nu au venituri şi trăiesc la limita subzistenţei, nu vor contribui la Fondul de sănătate. Şi acestora, statul trebuie să le asigure asistenţă sanitară. Orice om de bună-credinţă înţelege că aproximativ 5 milioane de contribuabili nu pot susţine financiar asistenţa medicală acordată celor 22 de milioane de cetăţeni ai ţării, iar bugetul este insuficient pentru a aloca sume mai mare acestui domeniu. În acest context, când starea de sănătate a populaţiei e o problemă de interes naţional, nu trebuie să fim populişti şi demagogi, trebuie să fim pragmatici, să găsim noi resurse pentru creşterea veniturilor la buget şi trebuie să luptăm cu mentalitatea implementată de Partidul Social Democrat, precum că poţi primi multe gratuităţi şi beneficii din partea statului, numai pentru faptul că exişti. Vă mulţumesc.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc.
		Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, urmează domnul Ştefan Baban. Din partea Grupul parlamentar al Partidului Conservator urmează domnul deputat Popa Nicolae.
		Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Întrebarea este dacă avem nevoie de sistem legislativ unicameral. Avem nevoie de Parlamentul unicameral, pentru că România se confruntă cu o situaţie deosebită. Suntem printre ţările cu cei mai mulţi parlamentari pe cap de locuitor. În această problemă, suntem pe podium. (Vociferări din partea Opoziţiei.) Dacă Statele Unite au 8 parlamentari la milionul de locuitori, Rusia 12 parlamentari la milionul de locuitori, Brazilia 4 parlamentari la milionul de locuitori, România are 21 de parlamentari la milionul de locuitori... Imaginea creată de mass-media nu o mai putem schimba. De aceea trebuie făcut ceva. Grav este însă, faptul că în condiţiile actuale, în care dominantă în viaţa parlamentară pare a fi gâlceava politică, şi nu rezolvarea problemelor vitale care preocupă ţara şi pe cetăţenii ei, precum şi în situaţia în care reforma multor sectoare importante, cum ar fi justiţia, sănătatea, administraţia, este încetinită, noi nu avem prea multe argumente morale pentru a explica electoratului de ce nu se doreşte reformarea Parlamentului. De aceea, Partidul Conservator propune două aspecte. Reiterăm nevoia modificării Constituţiei şi promovării sistemului legislativ unicameral. Concret, avem nevoie de reducerea numărului total de parlamentari la maximum 25 de parlamentari, ceea ce ar însemna, la un calcul simplu, o economie de 1200 de miliarde de lei anual, ceea ce ar putea fi direcţionaţi spre sistemul de sănătate, pentru compensarea medicamentelor. (Următoarele fragmente sunt consemnate conform declaraţiei depuse la secretariatul de şedinţă.) (Dar să trecem peste faptul că aceste critici au venit într-un moment nepotrivit şi să ne uităm mai atent în ograda noastră şi să regândim întreaga restructurare parlamentară, în perspectiva creşterii profesionalismului şi eficienţei actului politic, astfel încât Parlamentul, ca for legislativ suprem al ţării, să devină o instituţie cu credibilitate înaltă. În acest sens, nu fac altceva decât să reiterez o propunere a Partidului Conservator cu privire la reforma parlamentară, astfel: Reiterăm nevoia modificării Constituţiei şi promovării sistemului legislativ unicameral. Concret, avem în vedere reducerea numărului total al parlamentarilor de la aproximativ 468, câţi suntem în prezent, la maximum 235 de parlamentari, ceea ce ar reprezenta o normă de 10 parlamentari la milionul de locuitori, suficienţi pentru desfăşurarea unei activităţi parlamentare eficiente. Un calcul simplu arată că pe această cale, ţinând cont de volumul total al costurilor pe care le generează activitatea unui parlamentar, s-ar putea ajunge la o diminuare a bugetului anual aferent celor două Camere, cu aproximativ 1200 miliarde lei, luând în considerare că pentru un parlamentar totalitatea cheltuielilor se ridică la aproximativ 6 miliarde lei anual. Sumele respective ar putea fi folosite fără nici o rezervă pentru compensarea medicamentelor.) Reiterăm propunerea de fond pentru o adevărată reformă parlamentară prin introducerea sistemului de vot uninominal. Este de prisos să mai insist asupra avantajelor acestei proceduri de vot. (Aş vrea să cred că această propunere a mea va stârni o reacţie promptă din partea colegilor. Sincer să fiu, aş vrea să îi incit atât de tare, atât pe cei de la putere, cât şi pe cei din opoziţie, astfel încât, în perioada următoare să putem declanşa împreună procedurile parlamentare pentru promovarea acestora. Trebuie să luăm acum aceste măsuri, pentru a lăsa timp suficient pregătirii şi organizării viitoarelor alegeri, care, aşa după cum se vede, sunt din ce în ce mai aproape. Numai aşa vom stopa mototolirea imaginii mizerabile pe care o avem în faţa opiniei publice, iar în perspectiva alegerilor din anul 2008 sau mai repede, numai aşa vom reuşi să convingem populaţiei să vină la urne şi să nu absenteze în proporţie de masă.) Vă mulţumesc.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupul parlamentar al PSD are cuvântul domnul deputat Mihai Apostolache.
		Domnul Mihai Cristian Apostolache: Stimaţi colegi, Prezenţa noastră aici, în Parlamentul României, nu este una întâmplătoare, ci rezultatul votului pe care l-am primit din partea electoratului nostru. Din patru în patru ani, cetăţenii responsabili ai României fac gestul, aparent simplu, de a ştampila un buletin de vot. În realitate, acest gest înseamnă mult mai mult. Este un cec în alb pe care aceştia ni l-au oferit cu speranţă, dar şi cu credinţa că le vom reprezenta din ce în ce mai bine interesele. Din păcate, sistemul puterii, văzut din afara lui, pare unitar. Neavizaţii nu au foarte clar în minte care sunt atribuţiile Parlamentului, care ale Preşedinţiei, care ale Justiţiei, care ale Guvernului... Starea aceasta de confuzie este încă şi mai adâncită de declaraţii contradictorii venite de pe aceleaşi paliere ale sistemului sau de pe paliere diferite. Avem, astfel, iată, un Preşedinte jucător, care adoră într-atât crizele încât e în stare să le şi creeze, un Premier indubitabil demisionar, care n-a mai demisionat, avem anticipate fără de care nu se poate şi anticipate care nu constituie o prioritate, avem Putere, dar fără putere... ...Şi atunci, ce să mai înţeleagă bietul român, care de vreo 5 ani se doreşte în Europa, dar care, dintre toate binefacerile "europenizării" n-a apucat să vadă decât creşterea preţurilor şi şomajul? Până în 1989, dacă nu-i mergea bine, românul cel puţin ştia pe cine să îşi verse năduful: pe Ceauşescu! Acum, "graţie" amalgamului de puteri, nici măcar asta nu mai poate s-o facă! Şi atunci... dă vina sigur pe "sistem"... Stimaţi colegi, Din nefericire, şi noi facem parte din acest "sistem", în care românii nu numai că mai au încredere, dar pe care încep să îl şi dispreţuiască. Poate că acum nu simţim acut efectele acestei stări de lucruri! Dar dacă nu vom face ceva pentru ca ele să se schimbe, tare mă tem că la viitoarele alegeri, anticipate sau la termen, electoratul ne va taxa pe toţi, în primul rând prin absenţa la urne! Partidul domnului Tăriceanu vorbeşte mult despre reforme, despre integrare europeană, dar iată, acum, când ar avea prilejul să urgenteze aceste procese susţinând ideea parlamentului unicameral şi a votului uninominal, tace! Nu numai instituţiile statului ar trebui reformate în România, ci şi întreaga clasă politică, ai cărei reprezentanţi suntem şi noi"! Dacă vrem în mod real o Românie europeană, haideţi să avem mai întâi o Românie normală şi morală: una în care să nu crească preţul benzinei de trei ori într-o săptămână, ca apoi să scadă doar pentru că s-a încruntat Preşedintele, una în care podul de la Râmnic este la fel de important ca şi cel de la Mărgineni, una în care orice autostradă, şi în special cea care ne leagă de Europa, este extrem de importantă sau măcar una în care putem afla, mai devreme de 50 de ani, adevărul despre ostaticii eliberaţi din Irak! Vă mulţumesc.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc.
		Din partea Grupului parlamentar al UDMR are cuvântul domnul deputat Toró Tiberiu.
		Domnul Toró Tiberiu: Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Stimaţi colegi deputaţi, În declaraţia mea politică de azi doresc să atenţionez asupra unei practici cel puţin discutabile a unor autorităţi din cadrul sectorului de ordine publică şi siguranţă naţională, practică care pare a nu face servicii imaginii României ca stat european şi nici eforturilor sale de integrare în Uniunea Europeană. Anul trecut am semnalat de la acest microfon cazul unui cetăţean maghiar, Bayer Zsolt, ziarist la cotidianul Magyar Nemzet din Budapesta, căruia i s-a interzis intrarea în România pe o perioadă determinată, drept "pedeapsă" pentru articolele publicate, care nu erau pe placul autorităţilor noastre competente. Pare-se că istoria se repetă: la data de 14.09.2005, unui alt ziarist din ţara vecină şi prietenă, membră a NATO şi a UE, i se întâmplă acelaşi lucru. Este vorba de Toroczkay László, redactor la radioul public din Budapesta şi activist civic - fondator şi preşedinte al unei organizaţii civice de tineret care are drept scop apărarea prin mijloace legale a drepturilor minorităţilor naţionale din ţările învecinate Ungariei - căruia i se refuză intrarea în România pe motiv că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea privind regimul străinilor (OUG nr. 194/2002, aprobată cu modificări şi completări prin L. nr. 482/2004). Conform comunicatului Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, măsura a fost luată ca urmare a solicitării organelor în drept, în conformitate cu prevederile art. 8. alin. 1. lit. a, cu trimitere la art. 6 alin 1 lit. f), din actele normative mai sus amintite. Pentru cei neavizaţi, litera f) se referă la persoane care prezintă pericol la ordinea constituţională şi siguranţa naţională a ţării. Ceea ce nu scrie în comunicat, dar scrie în textul legii, este obligativitatea comunicării unei asemenea măsuri persoanei în cauză, împreună cu motivele şi perioada interdicţiei. Se ivesc astfel o serie de întrebări. Cea mai uşoară: De ce reprezentanţii poliţiei de frontieră nu respectă legea şi regulamentele corespunzătoare? Dar se ivesc şi alte întrebări, poate mai importante: Cum se iau asemenea decizii care în mod clar nu contribuie la întărirea securităţii naţionale a ţării, în schimb întăresc imaginea că România nu s-a debarasat încă de practicile unui stat poliţienesc, unde autorităţile competente - după cunoştinţele mele acestea sunt serviciile de informaţii, în a căror atribuţie intră formularea unor asemenea solicitări - acţionează încă pe baza unor reflexe moştenite de la Securitatea ceauşistă, Departamentul iredentişti, hortişti, fascişti. Cine are acest interes? Cred aceste autorităţi "competente" - cu ghilimelele de rigoare pentru termenul de competenţă - că aceasta este calea de integrare în Uniunea Europeană, prin declararea ca persoane non grata a unor ziarişti, cetăţeni ai Uniunii Europene, respectiv a unei ţări cu care România a încheiat un parteneriat strategic? Încă mai cred serviciile noastre că în sec. XXI, în epoca globalizării informaţiei, asemenea măsuri pot fi eficiente, libertatea de gândire şi de exprimare se poate limita prin asemenea măsuri? Aştept o analiză aprofundată a cazului din partea autorităţilor de control competente, din partea Comisiei de specialitate pentru controlul serviciilor de informarţii, a conducătorilor instituţiilor în cauză şi luarea măsurilor ca asemenea cazuri, prin repetarea lor, să nu pericliteze eforturile de integrare ale României.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnule coleg. Întrucât timpul afectat pentru intervenţii, pentru declaraţii a luat sfârşit, vă rog foarte mult ca ceilalţi să depuneţi în scris, la secretariatul Camerei.
		După o scurtă pauză vom relua discuţiile în plen. (Vociferări în sală, cereri de luări de cuvânt.) La procedură în timpul declaraţiilor politice nu există, din câte ştiu eu.
		Domnul Dan Iosif: Domnule preşedinte, Vreau să vă atrag atenţia că dreptul la liberă exprimare este garantat de Constituţia României. Un deputat poate să-şi exprime punctul de vedere în baza mandatului pe care l-a primit. (Vociferări din partea Puterii.) Şi vreau să vă atrag atenţia, stimaţi colegi, că dacă tot dorim să schimbăm Constituţia României, doar din dorinţa de a destitui doi oameni, putem să ne gândim să schimbăm Constituţia României în folosul întregii Românii. Ascult diverse luări de poziţie şi păreri despre ce înseamnă democraţia bicamerală şi din ce în ce mai multe îndemnuri. Chiar un stimat coleg de-al meu a spus Partidul Liberal tace când e vorba de unicameralism. Păi, probabil că partidul Liberal tace, că nu uită. Domnilor, Am luat legătura prin intermediul unui medium cu sufletele celor 1600 de copii împuşcaţi în decembrie 1989 şi mi-au transmis să vă spun că cine uită, nu merită. Acei copii au murit luptând împotriva Marii Adunări Naţionale. Au luptat pentru sistemul bicameral. Au lupta pentru o republică. Haideţi, noi să dăm dovadă de maturitate, să stipulăm în Constituţia României cea nouă, ce fel de republică suntem, să fim o republică parlamentară. Să avem o normă de reprezentare mult mai clară. Un senator să fie votat de 150 de mii de oameni, un deputat să fie votat de 75 de mii, şi atunci facem pe plac tuturor. (Vociferări în partea Puterii.) Dar nu renunţaţi la sistemul bicameral, care este un sistem mult mai transparent, mai ales voi liberalii, lupt... Eu discut în Parlament, nu discut cu Geoană, nu discut cu Tăriceanu sau cu Băsescu, eu fac apel la maturitatea dumneavoastră. Înţelegeţi, de la sistemul unicameral până la dictatură e doar un singur pas. (Vociferări.) Văd că voi călcaţi pedala...
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Repet, întrucât timpul alocat a expirat...
		Domnul Constantin Niţă: Domnule preşedinte, Nu este corect ce faceţi, pentru că Regulamentul, la art.178 spune clar că timpul de intervenţie este 50 de minute, dar preşedintele este abilitat atunci când este nevoie să continue. Deci, în acest moment...
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, Biroul permanent a alocat 30 de minute şi pe Regulament am vorbit 50 de minute, deci am depăşit ambele sume alocate pentru acest aspect.
		Domnul Constantin Niţă: Vă repet că nu respectaţi regulamentul! Vă mulţumesc.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Regulamentul spune 50 de minute. De când am început au trecut exact 50 de minute, iar Biroul permanent al Camerei a alocat pentru declaraţiile politice de astăzi numai 30 de minute.
		Domnul Constantin Niţă: Vă rog să citiţi art.178 din Regulament, domnule preşedinte.
		Domnul Dan Radu Ruşanu: Ceilalţi colegi să şi le depună în scris declaraţiile politice. După o scurtă pauză reluăm şedinţa în plen.
		(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)
		Domnul Aledin Amet: Domnule Preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Comunitatea tătarilor din România nu a pretins, nu pretinde şi nu va pretinde lucruri senzaţionale. Noi, tătarii de pe aceste ţinuturi, suntem parte a poporului român. Născuţi şi educaţi alături de majoritari, nu ne simţim nici toleranţi, nici toleraţi. Aparţinem, pur şi simplu, acestei ţări. Firescul caracterizează lucrurile pe care le înfăptuim, iar religia islamică reprezintă latura spirituală a etniei din care fac parte. În Bucureşti, în momentul de faţă, trăiesc peste o mie de tătari. Există o geamie, dar, din păcate, nu există un cimitir musulman. De-a lungul anilor, cei decedaţi, de religie islamică, au fost îngropaţi în cimitirul eroilor turci, aparţinând statului turc, cimitir care, fiind limitat, nu mai poate adăposti noi morminte. Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a solicitat, încă din anul 1990, repartizarea unui teren, foarte necesar pentru amenajarea cimitirului musulman din Bucureşti. Primăria Capitalei a sprijinit, până la un anumit punct, în toţi aceşti ani, demersurile noastre. Din păcate, însă, ele nu au fost finalizate. Solicit, de la Tribuna Parlamentului, găsirea unei soluţii. Nu este normal să ne transportăm morţii din Bucureşti în Dobrogea, pentru a-i putea îngropa în cimitirele musulmane de acolo. Sunt convins că această problemă va fi rezolvată. În acelaşi timp, însă, ea nu poate fi amânată la nesfârşit.
		Domnul Andrei Dominic Gerea: Declaraţie politică: "Parlamentul României nu e moşia PSD" Deşi au pierdut de mult alegerile, membrii Partidului Social Democrat au impresia că se află încă la putere. Faptul că deţin preşedinţia celor două Camere ale Parlamentului le sporeşte această iluzie şi de multe ori chiar le dă pârghiile pentru a bloca iniţiativele pe care noi, actuala guvernare, dorim să le promovăm. Este limpede pentru toată lumea că poziţiile ocupate de Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu sunt de maximă importanţă în stat. PSD a înţeles asta şi încearcă din răsputeri să-i păstreze pe cei doi pe scaunele lor, nesocotind astfel o întreagă majoritate parlamentară. Problema nu este neapărat că PSD refuză să cedeze de bună-voie ultimele redute pe care le mai deţine în prezent. Problema cu adevărat importantă este aceea că prin acţiunile şi comportamentul lor se aduc grave lezări imaginii şi spiritului Parlamentului României. Prin tot ceea face astăzi, PSD nu reuşeşte decât să tergiverseze şi să blocheze, în final, lucrările celui mai înalt for al ţării. Şi după toate acestea, tot noi suntem cei acuzaţi de nerespectarea Constituţiei! De 15 ani, Parlamentul României este orice altceva decât o instituţie a dezbaterii civilizate şi a respectării valorilor democratice. De aceea, românii o situează pe ultimele locuri în topul încrederii lor, renunţând de foarte mult timp să mai creadă că senatorii şi deputaţii mai pot face ceva să le schimbe viaţa. Ce-şi vor fi zicând acei oameni pentru care noi nu putem face nimic, deoarece ne prevalăm de "cutume", ce vor crede oficialii europeni "admirând" tot bâlciul rezultat din dorinţa a doi oameni de a rămâne pe nişte scaune, de a avea o maşină de serviciu mai bună, de a avea un birou mai mare şi mai luxos. Pentru asta sunt gata colegii noştri social-democraţi să sacrifice încrederea românilor în politicienii pe care i-au ales? Şi dacă sunt gata, îşi dau ei seama oare că oamenii scârbiţi de acţiunile lor şi de certurile interminabile din Senat şi Camera Deputaţilor, probabil nu se vor mai duce la vot sau vor vota partidele extremiste? Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu se ascund după proceduri, regulamente interpretate după bunul lor plac, după numărători de voturi false, după cutume. De fapt, ei şi întregul PSD se ascund de Opoziţie. Le e foarte greu să accepte că au pierdut puterea pe care credeau că o vor avea pentru totdeauna şi să înţeleagă că de aici înainte nu vor mai avea privilegiile pe care le-au deţinut timp de 4 ani. Că de aici înainte vor fi nevoiţi să critice constructiv şi să vină cu soluţii alternative la măsurile pe care noi le propunem. Că de aici înainte, presa este liberă să interpreteze aşa cum vrea acţiunile tuturor şi că nu mai au mijloacele să o controleze prin publicitate pe bandă rulantă şi încălcări grave ale dreptului la exprimare. PSD nu vrea să conceapă că va trebui să strângă rândurile, să-şi schimbe dinozaurii care umblă liberi prin Jurasic Parc-ul partidului cu oameni competenţi, serioşi şi corecţi. Mai grav însă decât tot ceea ce am arătat mai sus este că, prin prelungirea agoniei domnilor Năstase şi Văcăroiu, se pierde timp şi efort, pe care şi Puterea şi Opoziţia le-ar putea folosi într-un mod constructiv, în iniţiative care să ne apropie de obiectivul pe care ni-l dorim cu toţii atins: aderarea la Uniunea Europeană în 2007. Sau au uitat colegii PSD-işti de ţinta pe care o aveau şi domniile lor atunci când aveau puterea în mâini? Or, tocmai asta reuşeşte PSD să demonstreze: că puţin îi pasă de interesele ţării (dacă ar fi să ne amintim doar de votul prostesc dat de deputaţii PSD împotriva unei modificări la Legea Audiovizualului care ne era cerută chiar de Uniunea Europeană). Este Partidul Social Democrat împotriva aderării României la Uniunea Europeană? Probabil că nu, dar cu siguranţă că sunt atât de orbiţi de scopul lor, acela de a-i ţine în scaune pe Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase, încât nu se mai pot concentra pe nici un alt subiect. Zilele trecute, preşedintele Senatului spunea că şi-ar da demisia, dar că nu este lăsat de partid. Eu le propun ambilor preşedinţi ai Parlamentului să treacă peste directivele de partid, peste interesele personale sau de grup şi să renunţe de bună-voie la funcţiile pe care le deţin. Toată inteligenţa şi energia folosită pentru a-i ţine în scaune ar putea fi folosită pentru a crea o Opoziţie adevărată, critică şi constructivă, care să ne arate unde greşim noi şi unde ar putea ea să vină cu măsuri mai bune. Altfel, dacă vom continua o dispută pe care PSD ştie că o va pierde şi, Doamne-fereşte vom rata intrarea în UE la 1 ianuarie 2007, cei care vor pierde vor fi românii şi, atunci, nu numai PNL, ci întreaga clasă politică va fi făcută responsabilă pentru acest eşec. Politicieni de toate culorile vom fi arătaţi cu degetul pentru amăgirea unui întreg popor. Şi nici măcar PSD nu cred că îşi poate permite asta!
		Domnul Corneliu Ciontu: "Apel la bun-simţ" Stimaţi colegi, Îmi asum misiunea de a vă deranja cu un apel care pentru unii ar suna straniu, un apel la decenţă, la echilibru şi bun-simţ. Am simţit nevoia să fac acest apel deoarece lucrurile par că ne-au scăpat de sub control. Am ajuns într-o fază acută, vulgară a conflictului politic. Un conflict care şi-a uitat originea şi scopurile, devenind bucurie a confruntării şi invectivei. Nu sunt aici pentru a căuta vinovaţi, pentru a spune cine are dreptate. Poate că nimeni şi toţi. Cert este faptul că, în acest moment, România e condusă abia pe jumătate, merge într-un picior. Parlamentul e sufocat de lupte de guerilla, în care orice post sau vot reprezintă o miză majoră. Nu părem făcuţi, în ruptul capului, pentru coabitare: vrem ca ceilalţi să se compromită, să fie vinovaţi. Corupţia şi incompetenţa celuilalt partid ne fac fericiţi - deşi întreaga ţară suferă din pricina lor. Justiţia, la rândul său, a devenit un câmp de luptă. Fiecare tabără trage de-o mâneca a sa. În acest ritm, mânecile se vor rupe, sau, probabil, forţele adverse se vor anula reciproc, ca într-o lege a fizicii, făcând Justiţia să îngheţe în neputinţă. Lucrurile stau identic în economie, unde zonele de influenţă se dispută mai voios ca niciodată. Societăţile dau faliment, inflaţia creşte, preţul la benzină pierde simţul măsurii, polarizarea socială îngroaşă rândul săracilor, dar nu contează, important e cine are controlul, cine e mai puternic... Stimaţi colegi, Aproape printr-o fatalitate, conflictul iminent generat de alegerile de anul trecut riscă să compromită aderarea României la Uniunea Europeană. S-a ajuns într-un punct în care forţele de dreapta şi de stânga se află, în sfârşit, într-un relativ echilibru. Din acest motiv, sub ochii noştri se dă adevărata "Bătălie pentru România". O bătălie politică, economică, statutară. Cine câştigă îşi asigură o supremaţie pe termen lung. Din nefericire, momentul acestei lupte pe viaţă şi moarte e cel mai prost ales din ultimii 15 ani; sunt orele decisive ale integrării! Iar integrarea nu poate avea loc într-o ţară paralizată de explozii politice subterane şi de false teme politice rod al unor insomnii sau orgolii mărunte. Din acest punct de vedere, oricât ar părea de inutil, un apel la înţelepciune şi decenţă e întotdeauna îndreptăţit. Interesele României vin deasupra intereselor de grup. După ce poporul e servit, ne putem lupta oricât, pentru orice. Dar, pentru a reuşi acest lucru, considerăm că o mare parte din clasa politică românească are nevoie de o cură de bun-simţ. Sperăm ca, printr-o construcţie politică majoră ce se arată la orizont, bunul-simţ politic să intre în ofensivă. Din acest motiv, sunt în măsură să vă anunţ că, în scurt timp, Partidul Popular va căpăta identitate juridică, reuşind să depăşească adversităţi inimaginabile, despre care voi vorbi la vremea cuvenită. Ei bine, scopul Partidului Popular va fi chiar acesta: să revigoreze bunul simţ, decenţa, dialogul real şi politeţea în politica românească. În acest moment, ţara noastră are nevoie vitală de un partid de centru capabil să creeze punţi, să îndemne la dialog, să stingă conflicte, să asigure un climat politic cu adevărat democratic. Vă mulţumesc,
		Domnul Mircea Costache: "D.A. - Diversiune şi Aventurism" Ce credeţi că e în capul lombrozianului de la Cotroceni, cînd lansează "bomba" Parlamentului unicameral? Faptul că ideea perfidă de a bulversa viaţa publică şi întreaga societate vine din anturajul de pahar, e clar ca bună ziua. Într-o ţară măcinată de crize, de mafie, de hoţie şi de sărăcie, Pazvante vrea să spună că marea risipă se produce numai prin lefurile deputaţilor, de 29 milioane lei, şi nu prin devalizarea economiei naţionale, prin înstrăinarea telecomunicaţiilor, cimentului, lemnului, fabricilor de autocamioane, de tractoare, avioane, a oţelului, aluminiului, petrolului, gazelor, aurului, reţelelor electrice, hidrocentralelor, fondului funciar, vapoarelor, CEC-ului, băncilor etc. A promis că se va lupta cu mafioţii, iar acum el combate patrioţii, puţini câţi mai sunt. În loc să-şi facă curăţenie în propria ogradă, plină de găini nebunatice, de cocoşi, stăncuţe şi alte chivuţe hoaţe, Domnul Preşedinte se luptă cu corupţi ca mine... În loc să-i lase pe hoţi în vile unicamerale, el vrea să demoleze tradiţia seculară a parlamentarismului bicameral românesc, sincron cu bicameralismul ţărilor UE şi NATO. În loc să pună guvernul la treabă, să pornească economia, să mai termine cu coteria, `mnealui dom`preşin`te, vede răul numai acolo unde nu toţi se aliniază la poruncile lui, precum vestitul năprîstoc Emil Boc. N-au vrut-o deputaţii Preşedinte de Cameră pe Mona Muscă ? Hă - hă, păi, îi desfiinţez io după două sticle de vizichi ! O ţară întreagă zace sub ape, în mizerie şi debusolare, în prag de iarnă, în timp ce nebunul din capul satului le explică românilor că el nu a fost deputat de Vaslui 8 ani, ministru al transporturilor tot vreo 8 ani, primar general 4 ani, preşedinte de partid în locul lui "eşti cel mai bun Petre", preşedinte de ţară, adică politician care s-a pricopsit, care huzureşte într-un dezmăţ continuu, dar care, chipurile, vrea să reformeze clasa politică. Iar această reformă va aduce, desigur, în locul meu în Parlament, pe vreo Stana Anghelescu, absolventă de liceu în 1994 sau vreo Elena Udrea cu catalogul plin de 2, 3 şi 4, dar plină de aur, de averi, de conturi şi de stimă prezidenţială. Bravos naţiune, halal să-ţi fie, şi jos iscălit în original GA-LI-BAR-DI ! (alt reformator).
		Domnul Marin Almăjanu: Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaţilor pentru a denunţa încă o dată ilegalităţile şi încălcarea prevederilor constituţionale de care se face vinovat Adrian Năstase. Zilele trecute, preşedintele în funcţie al Camerei Deputaţilor a arătat opiniei publice, dacă mai era nevoie, de ce este importantă schimbarea sa din funcţie. După ce la sfârşitul lunii august, atunci când mai mult de o treime a membrilor Camerei Deputaţilor i-au cerut convocarea unei sesiuni extraordinare în care să se discute modificarea Regulamentului Camerei, Adrian Năstase a refuzat categoric, încălcând Constituţia, zilele trecute preşedintele Camerei a recidivat. Astfel, ziua de joi, 16 septembrie 2005, poate fi considerată o zi neagră pentru sistemul democratic românesc. Prestaţia de la prezidiul Camerei Deputaţilor a depăşit orice limite legale şi ale bunului simţ. În tendinţa sa cunoscută de a amâna la nesfârşit discutarea modificărilor la noul Regulament, Adrian Năstase a dat un recital de oportunism politic bazat pe comiterea de ilegalităţi. Fiind propusă trimiterea modificărilor la regulament la Comisia juridică pentru obţinerea unui aviz de constituţionalitate, Adrian Năstase a supus la vot această propunere. Întrebarea care se pune este de când o comisie a Parlamentului poate da un aviz de constituţionalitate, în contextul în care numai Curtea Constituţională are acest atribut conferit prin lege. Mai mult, acest aviz se suprapunea peste decizia unei comisii speciale a Camerei Deputaţilor, Comisia pentru Regulament. Trecând peste aceste aspecte, surprizele au apărut în ceea ce priveşte procedura de vot. Preşedintele de şedinţă a supus la vot propunerea mai sus amintită, numărând voturile pentru şi contra dar "uitând" de abţineri. Aceasta este o altă gravă ilegalitate săvârşită de Preşedintele Camerei Deputaţilor. Mergând mai departe, trebuie spus faptul că în aceeaşi şedinţă în plen, aceeaşi persoană a avut "mari probleme" în ceea ce priveşte contabilizarea voturilor, rezultând o fraudă în stilul deja cunoscut al PSD. În cursul şedinţei, Adrian Năstase a reuşit însă o mare performanţă la capitolul - încălcarea Constituţiei. Prin blocarea uşilor sălii şi împiedicarea deputaţilor să-şi exprime votul, preşedintele executiv al PSD a reuşit să calce în picioare dreptul de a alege aşa cum este el înscris în Constituţie, ceea ce potrivit legii este considerat chiar infracţiune. De ce toate aceste ilegalităţi? Răspunsul este foarte simplu. Pentru menţierea scaunului de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Nu consider ca o luptă politică oricât de importantă ar fi ea, să se dea fără respectarea dispoziţiilor legale sau constituţionale. Însăşi esenţa de a fi a funcţiei pentru care luptă Adrian Năstase a fost golită de conţinut prin măsurile luate de acesta. Democraţia şi sistemul parlamentar românesc au primit astfel o gravă lovitură tocmai din partea cuiva care trebuia să vegheze la respectarea legii, dar se pare că interesul personal este mai presus de orice în cazul lui Adrian Năstase. În lumina faptelor prezentate mai sus, acum, mai mult ca niciodată, schimbarea lui Adrian Năstase devine obligatorie, ca o garanţie a revenirii la respectarea Constituţiei şi a legilor în vigoare. Vă mulţumesc.
		Domnul Dan Horaţiu Buzatu: Stimaţi colegi, Voi începe această declaraţie politică citând articolul 149, alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Acesta prevede: "Moţiunea simplă exprimă poziţia Camerei Deputaţilor într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă care a făcut obiectul unei interpelări." Poate mulţi dintre dumneavoastră vă veţi întreba de ce am citat acest articol din Regulament, pe care sunt convins că îl ştie toată lumea. Motivul este unul simplu. Pentru a vă atrage atenţia că un exerciţiu democratic, şi mă refer la moţiunea simplă, riscă să devină un fapt de o banalitate cotidiană. Pentru a vă atrage atenţia că acest exerciţiu democratic care implică exprimarea unei poziţii a Camerei Deputaţilor riscă să cadă în derizoriu. Şi pentru această posibilitate există doi mari vinovaţi: PSD şi PRM, care s-au lansat într-un adevărat concurs de moţiuni simple. Cred că toată lumea este convinsă că, şi cu moţiune şi fără, pe loc nu se pot face minuni în domeniile atacate. Şi, de asemenea, cred că toată lumea este convinsă că toate partidele din arcul guvernamental sunt ele însele primele interesate să rezolve problemele legate de energia termică - atenţie, un agent electoral periculos! - sau de învăţământ. Ceea ce mi se pare deplasat şi, totodată, o culme a demagogiei, este însă faptul că actuala Opoziţie atacă pe domenii care au fost deficitare când PSD s-a aflat la Putere. A fost mai bună situaţia în învăţământ în perioada 2001 - 2004? Răspunsul este nu. Acum se încearcă să se cârpească câte ceva din ce nu s-a făcut în respectiva perioadă. Şi se face şi pe cale guvernamentală şi pe alte căi, şi amintesc aici doar iniţiativele tineretului liberal din această toamnă. Dar, până la un punct, sunt de acord cu aceia care şi-au făcut din moţiuni o profesie. Este adevărat, este necesară o moţiune simplă în legătură cu învăţământul. Ea s-ar putea numi: "Situaţia sălilor de sport ale Guvernului Năstase", iar textul acestei moţiuni nu ar trebui să fie scris de vreun politician. Sunt suficiente articolele şi reportajele pe această temă din Gazeta Sporturilor din anul 2004 şi începutul anului 2005. Şi nu cred că ziariştii de la acest cotidian pot fi suspectaţi de partizanat politic, chiar dacă aparţin unui trust de presă condus de un lider de partid. Să nu uităm că şi un ministru al acestui partid este din când în când tăvălit în paginile acestui ziar. În ceea ce priveşte posibila moţiune "Gigacaloria", cred că este jenant ca ea să aibă drept autori exact pe acei responsabili de explozia preţului la încălzire. Nu cred că este nevoie să reamintesc cuiva când a explodat preţul la încălzire. Dar sunt convins că toate aceste lucruri sunt ştiute de semnatarii moţiunilor. Banala moţiune simplă a ajuns însă un clasic procedeu de tragere de timp. În fotbal, pentru tragere de timp, se acordă cartonaş galben. Domnul Năstase a luat în decembrie un prim cartonaş galben. De la electorat. Ar trebui să ştie că al doilea cartonaş galben se transformă automat într-unul roşu. PS Săptămâna trecută, actualul preşedinte al PSD, Mircea Geoană, a declarat că partidul pe care îl conduce nu va face abuz de moţiuni simple, dar săptămâna aceasta PSD este coautorul a nu mai puţin de trei moţiuni. Concluzia : demagogie şi doar demagogie din partea PSD.
		Domnul Horea Dorin Uioreanu: "Cumetria PSD-PRM: împreună până la capăt" Stimaţi colegi, Fac această declaraţie politică ca urmare a modului în care PSD şi PRM au decis în aceste săptămâni să colaboreze, în detrimentul sistemului democratic, a normelor etice şi împotriva celor care i-au ales. După cum am văzut cu toţii, tradiţionalii amici politici, PSD şi PRM, şi-au dat mâna, încă o dată, în încercarea de a bloca adoptarea Regulamentului celor două Camere ale Parlamentului, prin iniţierea unor moţiuni fără substanţă, bazate pe principiul "mult şi prost". Pe lângă faptul că este o iniţiativă fără precedent în istoria Parlamentului român postdecembrist, gestul opoziţiei reprezintă o poziţie extremă, periculoasă pentru democraţie. Pe de o parte, este de neînţeles înverşunarea cu care Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu ţin de nişte scaune, de nişte funcţii despre care declară presei că le aduc multe responsabilităţi şi puţine avantaje. Pe de altă parte, mă întreb cum poate PSD să facă un pact electoral cu Partidul România Mare, despre care afirma cu puţin timp în urmă că este un partid de securişti, condus de un lider extremist, neacceptat de Occident. Mă întreb, de asemenea, de unde atâta fidelitate pentru PSD din partea PRM... Stimaţi colegi, la învestirea în funcţie am fost uimit de felul în care cutumele parlamentare au luat locul, de-a lungul timpului, legilor scrise. Am asistat cu indignare şi neputinţă la acel prim vot "secret", de la alegerea preşedinţilor Camerelor, supravegheat de liderii de grup ai PSD, iar explicaţia a fost că "aşa e cutuma". Dincolo de discuţiile privitoare la articolul referitor la modul de schimbare a preşedinţilor Camerelor, este evident că avem nevoie de un Regulament nou la cele două Camere. Actualul text este învechit, rămas în urmă, nu ne mai regăsim în el şi nu ghidează instituţia suficient. Într-un sistem democratic normal, această iniţiativă ar trebui susţinută de toate partidele parlamentare, pentru că este vorba de legiferarea modului în care funcţionează o importantă instituţie a statului, o instituţie unde îşi desfăşoară activitatea cei mai de seamă reprezentanţi ai acestor partide. Numai că parlamentarii PSD-PRM doresc cu ardoare să creeze, din nou, senzaţia că în Cameră şi Senat circul e la mare căutare şi, în ultimele săptămâni, au şi reuşit. În altă ordine de idei, asistăm în aceste săptămâni la expunerea unor moţiuni simple fără substanţă, fără un mesaj clar, bazate pe argumente puerile, care nu fac decât să amâne un fapt care se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Ceea ce este trist este faptul că are loc un consum de energii, de resurse financiare şi umane, într-o luptă cu rezultat evident: pentru că Regulamentul va fi adoptat, fie că se va întâmpla săptămâna aceasta sau săptămâna viitoare. Din păcate, tergiversările pe care alianţa nou-creată dintre PSD şi PRM nu conduc decât spre o blamare a clasei politice din partea cetăţenilor ţării, bulversaţi fiind de multitudinea de proceduri cu care ne ocupăm timpul în Parlament. Domnilor parlamentari, consider că este timpul să încetăm cu acest circ. Cred că opoziţia constituită din PSD şi PRM va trebui în cel mai scurt timp să devină una constructivă, nu una de blocare a forului legislativ prin iniţierea de nenumărate moţiuni simple fundamentate pe acuzaţii fără acoperire. Electoratul va înţelege că noile preocupări ale celor două partide parlamentare nu sunt decât nişte acţiuni pur demagogice şi populiste şi riscăm ca stigmatul astfel creat să se aplice întregii clase politice. De aceea, solicit public colegilor din opoziţie să se aplece asupra problemelor reale ale României şi să ajute, prin utilizarea pârghiilor parlamentare de care dispun, la bunăstarea locuitorilor ei şi nu la blocarea unor demersuri necesare şi obligatorii.
		Domnul Mircea Valer Puşcă: "Jocul de-a moţiunile, un abuz ce poate aduce grave prejudicii democraţiei" După ce au încercat să ne convingă de faptul că poziţia de preşedinţi ai celor două Camere este mai mult decorativă decât una foarte importantă, constatăm efortul disperat al parlamentarilor PSD şi PRM de a bloca activitatea Parlamentului printr-o strategie de a-l "sufoca" cu moţiuni simple. Este o încercare disperată de a împiedica discutarea şi aprobarea proiectelor de modificare a regulamentelor, în speranţa amânării inevitabilului! Comportamentul parlamentarilor din opoziţie riscă să aducă mari prejudicii democraţiei! Departe de mine să contest dreptul parlamentarilor de a-şi exercita prerogativele, inclusiv de a iniţia moţiuni simple sau de cenzură... Este un drept consacrat atât în Constituţie, cât şi în regulamentele Senatului şi Camerei Deputaţilor. Doar că, într-un sistem democratic funcţional, exerciţiul unui drept devine ilicit atunci când obstrucţionează posibilitatea celorlalţi de a-şi exercita, la rândul lor, propriile drepturi! Libertatea fiecăruia încetează atunci când aduce atingere libertăţii celorlalţi. Cu alte cuvinte, într-o democraţie adevărată nu pot exista membri "mai liberi" şi alţii "mai puţin liberi"! Pe de altă parte, în mod similar, dreptul oricăruia încetează în momentul când exercitarea acestuia afectează grav dreptul celorlalţi! Posibilitatea reală de a-şi exercita un drept, nu poate fi un domeniu rezervat doar unora! Dacă ar putea exista aşa ceva, atunci am constata, fără un efort deosebit, că acel "nimeni nu este mai presus de lege", şi-ar pierde substanţa... Şi atunci, care este soluţia democratică în această situaţie? Eu cred că atunci când exercitarea unui drept provoacă un conflict materializat prin imposibilitatea exercitării acestuia de către toţi, trebuie să găsim soluţia corectă care să repună pe toţi, dar absolut pe toţi!, în situaţia de a fi egali. Cu alte cuvinte, în faţa evidenţei privind situaţia că o anume resursă (în cazul de faţă: timpul afectat dezbaterilor în Camere) devine una limitată, singura soluţie care se impune este partajarea acesteia corect şi echitabil! Cu siguranţă există soluţii democratice care să permită dreptul la opinie, la iniţiativă atât pentru opoziţie, cât şi pentru putere. Una dintre soluţiile posibile ar fi limitarea numărului de moţiuni simple pe care un parlamentar le poate iniţia într-o sesiune. Astfel, interesul politic al celor din opoziţie ar fi satisfăcut, dar şi puterea şi-ar putea promova legislaţia necesară implementării Programului de guvernare. Bineînţeles, atât puterea, cât şi opoziţia îşi vor putea exercita "vocaţia", aparent limitat. Limitarea este însă acceptabilă, fiind consecinţa unui conflict privind utilizarea unei resurse limitate, resursă care este absolut necesară tuturor. Este, în egală măsură, corect şi echitabil ca fiecare să dispună nediscriminatoriu de resursa partajată şi s-o folosească aşa cum doreşte, cu condiţia respectării setului de valori ale unui sistem democratic autentic. Demisiile ar fi o altă soluţie acceptabilă... Acum, când domnii Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu au pierdut sprijinul majorităţii, se pune un mare semn de întrebare privind legitimitatea în a continua să ocupe funcţiile de preşedinţi. Ar fi de preferat ca opoziţia să dea dovadă de mai multă maturitate şi, renunţând la jocul de-a moţiunile, să-şi asume realitatea. Poate nu-i târziu să intrăm într-o normalitate dorită şi, aşa cum se întâmplă în democraţiile consolidate, soluţia demisiei să salveze "onoarea" viitorilor posibil revocaţi. În democraţiile invocate, demisia este mult, mult mai frecventă decât revocarea! Vă mulţumesc.
		Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Nu mai este un secret pentru nimeni că, la ora actuală, domnul Adrian Năstase şi PSD poartă un adevărat război de gherilă împotriva majorităţii parlamentare, pentru a împiedica dezbaterile şi adoptarea noului Regulament al Camerei Deputaţilor. Nu am să critic de la microfonul Camerei această strategie a fostului partid de guvernământ. Mă voi apleca asupra unui element din această luptă care demonstrează fie reaua credinţă a unui deputat PSD, fie incapacitatea crasă de care a dat dovadă acesta în activitatea sa parlamentară. Cum există prezumţia de nevinovăţie şi nici nu am dovezi suficiente, nu pot să fiu categoric în ceea ce priveşte varianta relei credinţe. Concret, este vorba de domnul Ioan Bivolaru, preşedintele Comisiei de Regulament a Camerei Deputaţilor. Vineri 16 septembrie, domnia sa a participat la o conferinţă de presă susţinută de reprezentanţii PSD din Comisia juridică a Camerei. În cadrul acestei conferinţe de presă, domnul Bivolaru a declarat că sunt mai multe articole din proiectul de regulament care sunt neconstituţionale. O astfel de afirmaţie care poate fi făcută în public îl descalifică pe domnul Bivolaru. Pentru că domnia sa nu este un personaj care nu a avut nici o tangenţă, sau una pasageră, cu elaborarea şi votarea raportului Comisiei de Regulament, ci este chiar preşedintele acestei comisii. De ce a venit domnia sa abia acum şi aduce la cunoştinţa opiniei publice că ar exista articole în contradicţie cu Constituţia? De ce nu a făcut aceste declaraţii când a lucrat comisia? Din perioada în care s-au aflat în lucru la comisie şi până acum respectivele articole nu au suferit nici o modificare. Răspunsul este unul singur. Nu este vorba de nici un articol neconstituţional. Dacă ar fi fost cu adevărat vreun articol în contra legii fundamentale, atunci, cu siguranţă, dl Bivolaru ar fi tras semnale de alarmă în presă în timpul dezbaterilor. Dar nu a făcut-o. Tot în acest context, domnul Bivolaru a dat şi un exemplu. A afirmat că acum, repet, acum, Comitetul Ordinii de Zi este neconstituţional. Cum a ajuns la această concluzie stimabilul nostru coleg? Argumentul domniei sale este următorul: liderii care sunt în Comitetul Ordinii de Zi reprezintă doar grupurile parlamentare din Cameră şi nu şi pe deputaţii independenţi. În opinia domnului Bivolaru, în legislatura trecută, Comitetul Ordinii de Zi a fost constituţional. Ei bine, îl informez pe domnul Bivolaru, că în cazul în care crede că acum COZ este neconstituţional tot aşa ar trebui să se exprime şi pentru legislatura trecută. Pentru că în ultimele două sau trei sesiuni din legislatura trecută existau deputaţi independenţi pe care de asemenea nu îi reprezenta nimeni în COZ. Pe site-ul Camerei se poate vedea clar: la încheierea legislaturii trecute erau 15 deputaţi independenţi. Deci, domnul Bivolaru judecă două situaţii similare cu unităţi de măsură diferite. Când PSD tăia şi spînzura, totul era constituţional. Acum, când PSD nu mai este la putere, vede aceeaşi situaţie invers. Oricum, îl anunţ pe colegul nostru că are dreptate când susţine că pînă în 2004, COZ era constituţional şi că este şi acum. Prin afirmaţiile sale însă, domnul Bivolaru a dat dovadă că este însă departe, foarte departe, de ceea ce se aşteaptă de la un preşedinte de comisie de regulament. Repet, încă nu îl suspectez de rea credinţă. Vă mulţumesc.
		Domnul Relu Fenechiu: Stimaţi colegi, Am aflat cu uimire din presă că liderii PSD au trimis clasei politice o scrisoare deschisă în care pozează în campioni ai democraţiei şi propun susţinerea votului uninominal. De ce era nevoie să fie trimisă această scrisoare întregii clase politice, din moment ce trei partide, PNL, PD şi PC, au înregistrate propuneri legislative care promovează diferite variante ale votului uninominal? De ce nu a fost trimisă această scrisoare doar aliatului de nădejde, PRM, partid care se declară pe faţă un adversar al votului uninominal? Sunt întrebări la care doar liderii PSD pot da un răspuns. Nu sunt acestea singurele întrebări care se pot pune în jurul acestui subiect. În scrisoare se pledează pentru "reforma clasei politice prin reforma instituţiilor şi a sistemului de vot" şi pentru "respectul faţă de lege şi apărarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept". Stau şi mă întreb de ce PSD nu a pledat pentru reforma clasei politice şi a instituţiilor statului în perioada în care s-a aflat la Putere. A avut toate pârghiile posibile în mînă. O majoritate confortabilă în Parlament, o guvernare fără inerentele fricţiuni care se întîlnesc de regulă în cadrul coaliţiilor etc. De ce nu a dat PSD în perioada 2001-2004 startul la reformarea clasei politice, ţinând cont de toate aceste aspecte? Şi la această întrebare cred că răspunsul trebuie să vină din zona Bulevardului Kiseleff. Liderii fostului partid de guvernământ susţin că PSD doreşte să creeze o "presiune pozitivă" pentru forţarea votului uninominal şi afirmă că acest sistem "este o lovitură dată clientelismului de partid" şi că astfel se va stopa frauda electorală cu autobuzul etc. Ei bine, cred că prin aceste afirmaţii, orice persoană de bună credinţă îşi poate da seama că liderii PSD, de fapt, sunt campioni ai demagogiei. Cine s-a opus în 2003 propunerilor PNL şi PD de a se introduce votul uninominal? Răspunsul este cunoscut: PSD. Cine a brevetat turismul electoral utilizând autobuze pentru transportarea propriilor suporteri de la o secţie de votare la alta? Răspunsul este cunoscut: PSD. Cît despre clientelismul de partid, aici nu mai încape nici o îndoială: PSD a fost şi este campion. Dacă această scrisoare deschisă adresată clasei politice s-a vrut a fi un exerciţiu de imagine, atunci calculele făcute în laboratoarele din Băneasa au fost eronate. Un vechi proverb românesc spune: "Dacă tăceai, filozof rămâneai!" PSD nu are însă nici o legătură cu filozofia. Vă mulţumesc.
		Domnul Traian Constantin Igaş: "Omagiu eroilor de la Păuliş" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Există momente în activitatea noastră când trebuie să ne plecăm capetele în memoria unor fiinţe asemeni nouă, dar care astăzi sunt pentru noi adevăraţi eroi. Se cuvine ca la ceas omagial să aducem recunoştinţa noastră, a tuturor, celor care n-au cerut nimic, dar care au oferit totul pentru noi toţi şi pentru patria noastră. Zilele acestea, Aradul îşi cinsteşte cu mare mândrie eroii căzuţi la Păuliş în anul 1944, pentru a opri înaintarea trupelor fasciste. Detaşamentul Păuliş la care doresc să fac referire, a reprezentat un pilon important al planului strategic pentru zădărnicirea încercărilor trupelor hitleriste de a ocupa şi utiliza cele trei mari căi de acces în Banat şi Crişana, şi anume: zona Timişorii, defileul Mureşului şi văile Crişurilor în situaţia intervenită după victoria actului revoluţionar din august 1944. Întreaga acţiune a fost încredinţată Armatei I române, constituită în contextul dat, din formaţiunile militare existente în zonele din vestul ţării, aşa cum cereau până atunci sarcinile de a garanta acoperirea sumară a frontierei de stat şi asigurarea liniştii interne. Forţele Armatei I au inclus unităţi şi centre de instrucţie cu recruţi ce nu aveau un stagiu sub arme mai mare de câteva luni, şcoli militare de subofiţeri, părţi sedentare sau formaţiuni de grăniceri. Necesitatea imperioasă de a acţiona imediat după 23 August 1944 pentru dezarmarea trupelor hitleriste răspândite în teritoriu şi pentru a bara calea forţelor invadatoare ce urmăreau să anuleze cuceririle insurecţiei naţionale şi să încalce suveranitatea şi integritatea ţării, a solicitat un efort maxim din partea unităţilor abia încropite ale Armatei I, dotate doar cu armament de instrucţie şi mijloace insuficiente faţă de cerinţele impuse de război. Pentru apărarea defileului râului Mureş, în zona Păuliş-Cuvin-Ghioroc-Baraţca, Şcoala de Subofiţeri rezervă nr. 5 din Radna s-a constituit în "Detaşamentul Păuliş", prin Ordinul Corpului 7 Teritorial din 11 septembrie 1944, iar din Ordinul Armatei I din aceeaşi zi, detaşamentul a fost întărit cu Divizionul 61 artilerie grea şi Batalionul 1 din Regimentul 96 infanterie. În apărarea Aradului, Şcoala de subofiţeri Radna, prin vitejia cu care a luptat, a dovedit din plin cât este de scump tuturor inimilor româneşti pământul Transilvaniei. Şcoala de subofiţeri în rezervă infanterie Radna, care a constituit osatura Detaşamentului Păuliş, merită să fie cinstită de naţiune, pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă, în perioada 14 - 20 septembrie 1944, aşa cum au fost şi eroii de la Păuliş. Detaşamentul Păuliş, ca şi alte unităţi militare participante la efortul eroic de eliberare a ţării de sub opresiunea fascistă, a constituit o parte integrantă, reprezentativă a generaţiei tinere din anii 1944, chemată de gravitatea împrejurărilor să facă dovada forţei şi calităţilor sale. Membrii detaşamentului fuseseră recrutaţi pentru şcoala de subofiţeri ( nu de ofiţeri ), deoarece nu aveau studii liceale complete, ca urmare a faptului că proveneau din familii sărace, de ţărani muncitori, cărora nu le erau accesibile atunci decât şcoli considerate de mâna a doua, cum erau şcolile de învăţători sau şcolile de meserii. Ofiţerii superiori din conducerea şcolii, proveniţi din straturile sus-puse ale societăţii, se considerau ostracizaţi, pedepsiţi prin sarcina primită acolo, dispreţuiau elevii pe care-i aveau sub comandă, considerându-i "pe jumătate ţărani". Iată, deci, componenţa socială a viitorului Detaşament Păuliş, adevărat eşantion reprezentativ. Sub raport numeric, efectivul Detaşamentului Păuliş cuprindea 755 elevi ai şcolii militare, la care s-au adăugat, ca unităţi de întărire, 569 soldaţi din Regimentul 96 infanterie, 360 soldaţi din Divizionul 61 artilerie grea şi 124 cadre de ofiţeri şi subofiţeri, în total 1 808 oameni. Misiunea a fost îndeplinită în ciuda dificultăţilor şi a unor pierderi apreciabile: 380 oameni din care 65 morţi. Amplasarea poziţiei de apărare la gura defileului râului Mureş, pe aliniamentul şanţului antitanc pe lângă localitatea Păuliş, s-a dovedit o măsură eficace, bine gândită, aptă să valorifice la maximum potenţialul uman şi material destul de redus de care dispunea detaşamentul. Deşi lăţimea dispozitivului de apărare, de circa 8 kilometri, era mult prea mare faţă de efectivul şi dotarea cu tehnică de luptă a militarilor noştri, iar flancul drept al liniei de apărare era descoperit ( de la Cuvin la Pâncota ), orientarea în teren, derutarea inamicului şi contraatacurile surprinzătoare în momentele şi locurile nevralgice pentru atacatori s-au dovedit hotărâtoare în îndeplinirea misiunii încredinţate detaşamentului. Şcoala de subofiţeri de rezervă infanterie, Radna, comandată de colonelul Petrescu Alexandru, s-a acoperit de glorie cu ocazia luptelor dintre 14 şi 20 septembrie 1944, în regiunea Păuliş-Ghioroc-Cuvin. În semn de omagiu adus eroismului şi jertfelor date de elevii fostei Şcoli de subofiţeri de rezervă din Radna în luptele din neuitatul septembrie 1944 pentru stăvilirea ofensivei fasciste a fost ridicat în apropierea localităţii Păuliş din judeţul Arad, după 30 de ani, un impresionant monument simbolizând un arbore uriaş ancorat peren, indestructibil în solul şi istoria patriei şi care domină înălţimea cu ramurile şi aripile sale, adevărate coloane infinite. Generaţiile care au fost martorii acestor evenimente au predat în mod firesc ştafeta creaţiei istorice materiale şi spirituale generaţiilor din prezent, responsabile la rândul lor de destinele patriei, iar noi nu putem să trecem nepăsători peste amintirea lor fără ca măcar să aruncăm o privire peste umăr, pentru cei care nu mai sunt, dar cărora le datorăm atât de mult: veterani, invalizi de război, participanţi la luptele pentru eliberarea pământurilor româneşti. Cinste lor!
		Doamna Monica Iacob Ridzi: "Pentru un Parlament unicameral" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari În România, în practica politică a ultimilor cincisprezece ani, sistemul parlamentului bicameral şi-a dovedit din plin indiscutabilele sale carenţe. Coexistenţa a două camere parlamentare cu sarcini şi atribuţii identice, dincolo de cheltuielile mari ce apasă greu pe umerii contribuabilului, duce la disfuncţionalităţi serioase, care frânează pregnant procesul de legiferare. Votul populaţiei, exprimat liber şi neîngrădit, a făcut nu o dată, ca cele două camere să aibă configuraţii politice diferite. În urma unor scrutine electorale s-a întâmplat, şi situaţia se poate repeta, ca unele formaţiuni să fie prezente într-una din camere şi să lipsească în cealaltă. Aceasta conduce inevitabil la un grav dezechilibru doctrinar, cu consecinţele nefaste în plan decizional. Cele de mai sus se concretizează sugestiv în mecanismul greoi al medierii, fenomen care a frânat nepermis de mult procesul de legiferare, conducând la întârzierea unor acte normative vitale pentru bunul mers al Reformei. Până şi Opoziţia a constatat şi a atras atenţia asupra acestui neajuns. Dar, ca şi în cazul impozitului liniar, când a simţit că problema are soluţie, că rezolvarea ei începe să se pună în practică, Opoziţia a devenit brusc sceptică, făcând obişnuitul ei pas înapoi. Desigur, unii colegi vor spune că şi alte state europene practică sistemul bicameral. E adevărat, dar trebuie să facem precizarea cuvenită: cazurile în care cele două camere au atribuţiuni identice, sunt rarisime. România a adoptat această măsură, aş putea spune, de siguranţă legislativă, în 1990, când parlamentarismul românesc se năştea pentru a doua oară. Evident, sistemul bicameral este o prevedere constituţională, iar Constituţia este legea noastră supremă. Dar Constituţia este făcută de oameni si tot oamenii sunt cei în măsură să o perfecţioneze, atunci când unele aspecte ale ei îşi pierd din actualitate. Suveran în statul de drept este numai poporul, prin voinţa sa majoritară, liber consfinţită. Doamnelor şi domnilor, să întrebăm poporul, prin referendum naţional, dacă vrea să fie condus în continuare de două Camere care au aceleaşi sarcini şi obligaţii. Poate că e suficientă una singură! Cu siguranţă legiferarea ar fi mai operativă. Şi mult mai ieftină!
		Domnul Romică Andreica: Declaraţie politică: "ROL vs. RON" Prezenta declaraţie politică se referă la modul cum dovedeşte PSD-ul să ajute ţăranul român şi agricultura. Săptămâna trecută a fost votată legea privind creşterea subvenţiei pentru lapte, acordată de stat, cu o majorare în procent de 10% faţă de nivelul precedent. La dezbateri, venind cu argumente precum că este prea mică această creştere, colegii din PSD, în frunte cu domnul deputat Ioan Stan, vajnic zootehnist de meserie şi constructor recalificat în perioada 2000-2004, colegii psd-işti votează împotriva acestei creşteri. Mă întreb şi vă întreb, cu ce drept te poţi împotrivi unei creşteri de subvenţie, dacă te numeşti social democrat, te lauzi că sprijini agricultura şi zootehnia, şi mai eşti şi inginer zootehnist pe deasupra. Ca şi cum nu ar fi fost suficient, domnul deputat Stan mai face şi declaraţii prin presă cum că actualul ministru, domnul Gheorghe Flutur, nu sprijină suficient agricultura şi că nu vrea să dea mai mulţi bani ţăranilor. Păi, nu se cheamă că eşti ipocrit? Păi, tu spui că nu se dau bani mai mulţi, iar când se propune o creştere a unei subvenţii, votezi împotrivă. Acesta este modul în care înţelege PSD-ul şi domnul Stan să facă opoziţie. Aş dori să le spun colegilor din PSD că dumnealor tocmai au încheiat o guvernare (de fapt unii dintre ei chiar nu ştiu că PSD-ul nu mai este la putere) care după ce că nu au mai majorat această subvenţie din 2003, după ce că nu au prins în bugetul pe 2005 sume pentru a creşte această subvenţie, în acest an, domnul ministru Flutur a reuşit să găsească fonduri pentru a creşte această subvenţie fie chiar şi numai cu 10%. Acest gest înseamnă ajutor pentru agricultori şi fermieri, domnule Stan! Şi ca şi cum nu ar fi fost suficient că social democraţii se împotrivesc unei asemenea creşteri, s-au gândit dumnealor să voteze împotivă orice, inclusiv un amendament "paşnic" de a se trece în paranteză după sumă şi prescurtarea RON. Asta da dispută politică şi legislativă! Cred că-l înţeleg pe domnul Stan de ce a votat împotrivă. Îl înţeleg pentru că domnia sa era învăţat ca înainte, cu ROL, iar facturile emise către primăriile cu care a avut lucrări (a se citi lucrături) erau în ROL. Cum să voteze dumnelui cu RON când cu ROL era mai bine şi mai mult, başca mai presupune şi un efort intelectual această transformare. Închei această declaraţie cu speranţa că nu va mai trebui să scriu o alta, puţin mai târziu, intitulată "ROL vs. EURO".
		Domnul Marian Hoinaru: Declaraţie politică Secretizarea contractelor determină cheltuirea banului public în mod netransparent Unul dintre principiile de bază ale democraţiei, iar România se doreşte a fi totuşi o ţară democratică, este transparenţa instituţiilor publice. Prin transparenţă publică se înţelege inclusiv transparenţa contractelor ce privesc un interes public sau bani publici. Legea nr. 544 din 12/10/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, lege promovată de către grupul Partidului Naţional Liberal, prevede la art.2, alin.b faptul că, potrivit Constituţiei României, "prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei". Cu toate acestea, se pare că anumite contracte, precum privatizarea Petrom, cazul contractelor de la Hidroelectrica, Bechtel pentru construirea autostrăzii Braşov-Borş, nu respectă acest principiu de bază. Astfel este inadmisibilă şi ilegală în acelaşi timp secretizarea contractelor prin care Hidroelectrica furnizează energie electrică agenţilor economici deoarece fiind societate de stat trebuie să asigure transparenţa tuturor contractelor pe care le încheie. În altă ordine de idei, o astfel de situaţie se înregistrează şi în cazul privatizării companiei Petrom, contract prin care abandonarea de către România a exploatării rezervelor petroliere ale subsolului ţării noastre este o mare greşeală. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu contractul Bechtel pentru construirea autostrăzii Braşov-Borş, încheiat de către guvernul Năstase, contract ce este de asemenea necunoscut publicului şi nici măcar aprobat prin Hotărâre de Guvern creând astfel probleme din punct de vedere legal. Ba, mai mult, domnul Adrian Năstase s-a autoabsolvit de orice posibilă vină, susţinând că respectivul contract a fost avizat de specialişti în domeniu. Având în vedere cele expuse anterior doresc să atrag atenţia asupra unor astfel de situaţii care contravin legilor statului român ce reglementează transparenţa în tot ceea ce este de interes public.
		Domnul Dumitru Pardău: "Întrebare de dragul întrebarii" Asistăm de la începutul actualului mandat la un tir de întrebări adresate membrilor Guvernului de către deputaţii aflaţi acum în opoziţie. Conform art.155, alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "Întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg să comunice Camerei informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor sau de comisiile permanente, ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată." Marea majoritate a acestor întrebări adresate de deputaţii PSD si PRM nu au fundament real, ele având doar scopul pur personal de a-şi "bifa" un punct în activitatea politică. Să acceptăm că aceasta este practica internă, de a se afirma în Camera Deputaţilor a acestor parlamentari, practică ce nu ar avea loc daca nu ar fi impusă de partidele opoziţiei. Lucrul cel mai grav îl reprezintă faptul că aceste întrebări nu prezintă interes nici măcar pentru ei, fapt demonstrat de lipsa lor din sala de plen în ziua stabilită pentru răspunsuri. E clar că aceşti deputaţi ori nu cunosc, ori ignora prevederile articolului 56, alin 3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Trecând si peste acest aspect, se observa o lipsa de respect manifestata de cei care pun întrebări şi nu sunt în sala atunci când trebuie să primească răspunsul. Este o lipsa de respect atât pentru persoana care prezintă răspunsul, cât şi faţă de Guvernul României, dar mai ales faţă de cei care le-au dat mandatul de a deveni parlamentari. Trag un semnal de alarmă şi semnalez electoratului care urmăreşte acest aspect al activităţii parlamentare să fie prudent în a considera aceste întrebări ca puncte pozitive, deoarece în realitate sunt doar vorbe în vânt, care de cele mai multe ori nu au justificare reală. Este o dovadă în plus că prin acest gen de activitate, unii deputaţi PSD şi PRM nu doresc altceva decât să perturbe şi să încarce activitatea miniştrilor angrenaţi în rezolvarea obiectivelor stabilite prin programul de guvernare.
		Domnul Adrian Semcu: Starea de criză a drumurilor din România mă face să declar în plenul Parlamentului că avem nevoie de ajutor în privinţa reparării drumurilor şi podurilor. Din cauza inundaţiilor din acest an, multe poduri au ajuns în stare deplorabilă, afectând circulaţia şi viaţa locuitorilor din aceste zone. Tergiversarea inacceptabilă a lucrărilor de consolidare a pilonului podului situat pe raza comunei Bucov, pe DN 1 B, afectat de viiturile anterioare, a condus la cedarea, astăzi, a unui al doilea pilon şi, în consecinţă, la interzicerea traficului uşor şi greu pe acest pod ce traversează Râul Teleajen şi face legătura între Ploieşti şi Buzău. Aşa cum bine ştiţi, tronsonul în cauză este unul intens circulat, iar devierea traficului se poate face doar cu mare greutate, pe ruta ocolitoare Pleaşa-Ploieştiori, pe un drum aflat, la rându-i, într-o stare deplorabilă. Primarul municipiului Ploieşti a declarat, deja, că estimează la minimum un an durata lucrărilor de reabilitare a podului menţionat, fapt ce ar influenţa negativ şi mai mult fluenţa traficului spre şi dinspre Moldova, deja afectat de lucrările întârziate la Podul Albeşti. Reabilitarea acestui pod este importantă pentru locuitorii comunelor din zonă, care fac naveta la Ploieşti şi ai căror copii învaţă în şcolile municipiului.
		Domnul Dumitru Avram: "CNA-ul a pus ochii pe Radio România Muzical" La încheierea prestigiosului Festival Internaţional "George Enescu", Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a renunţat la ideea de a "muşca" din Radioul public. Este vorba de o somaţie, transmisă încă de la începutul lui iulie, Societăţii Române de Radiodifuziune, de a renunţa, pentru Bucureşti, la una din frecvenţele pe care, în prezent, emit posturile radio România Muzical (104,8FM) şi Radio Bucureşti (98,3 FM). Nici mai mult, nici mai puţin. Motivaţia este mult mai sofisticată, dar este mai mult decât evident că a apărut un client proaspăt al CNA, care doreşte una dintre cele două frecvenţe. Ne rezervăm dreptul de a vorbi despre rosturile şi utilitatea acestui Consiliu Naţional al Audiovizualului, care lasă impresia că poate tăia şi spânzura după propria-i voinţă, uitând prea adesea că se află, asemenea celorlalte instituţii publice, sub controlul Parlamentului României. Nu putem insista prea mult nici asupra importanţei unui canal de radio unanim apreciat de către publicul larg şi de către specialişti, pentru înalta sa ţinută artistică, pentru capacitatea de a cuprinde în programele sale compozitori şi interpreţi intraţi definitiv în fonoteca de aur a muzicii româneşti şi universale. Să spunem, de asemenea, că postul despre care vorbim poartă numele genialului nostru compatriot "George Enescu", omagiat în aceste zile la Bucureşti. Despre un asemenea canal de educaţie, CNA şi-a permis să susţină că emite ilegal. Mai multe personalităţi culturale au semnat un apel prin care cereau să nu fie anulată licenţa de emisie pentru Radio România Muzical "George Enescu", dar CNA-ul a rămas inflexibil în atitudinea sa. La vremea în care a apărut ideea nefastă a unui asemenea sacrilegiu, presa a remarcat că solicitarea de acum a preşedintelui CNA, era cel puţin ciudată, întrucât aceeaşi persoană a semnat, în 2003, licenţa pentru difuzarea celor 4 programe ale Societăţii Române de Radiodifuziune, conform prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002. Mergând după logica originală, potrivit căreia o societate nu poate avea mai mult de două licenţe într-o singură localitate urbană, ne putem trezi că atotputernicul CNA poate solicita oricând desfiinţarea postului România Cultural sau, şi mai grav, a canalului de ştiri al postului public de radio. Pe cât de greu a apărut, pe atât de uşor este pe cale să dispară frecvenţa preferată de iubitorii de muzică, de publicul din ce în ce mai numeros care doreşte să se cultive, dar să-şi găsească şi acel refugiu, atât de necesar, într-o societate strâmbă şi nedreaptă, în lumea înaltă şi purificatoare a sunetelor muzicii. Salutăm implicarea unor distinşi oameni politici, creatori şi iubitori de frumos, în apărarea Canalului Radio România Muzical "George Enescu". Domnii Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu sau Adrian Năstase sunt câţiva dintre aceştia. Soluţia este una singură: discutarea, de urgenţă, în Comisiile de cultură, artă şi mijloace de informare în masă, reunite, ale Parlamentului, a acestei situaţii, cu participarea atât a oamenilor politici, a compozitorilor şi interpreţilor, dar şi a reprezentanţilor celor ce urmează cu fidelitate acest post.
		Domnul Aurel Gubandru: A început un nou an şcolar dar, din păcate, şi în judeţul Buzău acest eveniment este marcat de un conflict între Sindicatul Învăţământului Preuniversitar şi autorităţi. Chiar dacă profesorii buzoieni nu şi-au trimis reprezentanţi la mitingul de protest care s-a desfăşurat luni, 12 septembrie la Bucureşti, aceştia au dat un ultimatum autorităţilor în privinţa negocierii contractului colectiv de muncă, avertizând că vor începe acţiunile de protest dacă nu vor fi deblocate negocierile cu Ispectoratul Şcolar Judeţean Buzău, indiferent de orice promisiune de la centru. Iată care este lista revendicărilor înaintată autorităţilor judeţului Buzău: deblocarea negocierilor privind contractul colectiv de muncă, unic la nivel de IŞJ, semnarea protocoalelor dintre Inspectoratul Şcolar Judeţean, Consiliul Judeţean şi Instituţia Prefectului Judeţului Buzău, pe de o parte şi Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Buzău, pe de altă parte; rediscutarea sporului pentru mediul rural în conformitate cu prevederile legale; obţinerea de fonduri necesare reparării şi întreţinerii şcolilor de către consiliile locale; discutarea proiectului de buget pentru anul 2006 şi alocarea tuturor fondurilor prevăzute în Statutul personalului didactic. De asemenea, Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Buzău susţine revendicările Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar precum: introducerea în regim de urgenţă şi aprobarea de către Parlament a iniţiativei legislative privind acordarea unui procent de 6% din PIB pentru învăţământ de la bugetul de stat; elaborarea şi aprobarea legii salarizării în învăţământ; alcătuirea strategiei privind descentralizarea învăţământului după punerea în dezbatere publică şi discutarea acesteia cu toţi factorii interesaţi: profesori, sindicate, părinţi, elevi şi administraţia locală, precum şi condiţionarea descentralizării de modificarea în prealabil a legislaţiei din domeniul finanţelor publice, administraţie publică, legea instituţiei prefectului, precum şi alte legi care fac trimitere la învăţământ. Consider că actuala putere care a fost votată masiv de către cadrele didactice, va veni in sprijinul acestora pentru a imbunătăţi actul de învăţământ, altfel, peste trei ani, aceştia vor vota ca şi in 2000, alte partide care nu sunt la putere ( PSD sau PRM ) "
		Domnul Ioan Aurel Rus: "Mafia din petrolul românesc" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi Din 1990 încoace, toţi foştii comunişti nu au făcut altceva decât să se îmbogăţească pe diverse căi, dar nimeni prin muncă cinstită nu. Deocamdată, azi ne vom opri la un personaj "pitoresc", respectiv patronul postului "Ralitatea -TV" numitul Liviu Luca. Şi ştiţi de ce? Pentru simplu fapt că acesta este unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară şi nimeni nu ştie de unde are acesta atâta avere şi cum şi-a "făurit-o". Noi am fost mai curioşi şi am aflat câte ceva despre acest "magnat" al petrolului. Printre altele, sursele noastre bine informate ne-au relatat că preşedintele Sindicatelor PETROM, Liviu Luca, şi-a construit în zona municipiului Ploieşti un incredibil palat super-maiestos de mare şi de un lux ieşit din comun, în formă de stea. Interesantă este piscina albastra, care translatează după anotimp. Adică atunci când este vreme frumoasă afară, se apasă pe un buton şi bazinul este scos la soare, în gradină, iar când vremea este mohorâtă, se apasă pe un alt buton iar drumul parcurs este în sens invers al bazinului. Menţionăm că averea acestui personaj de "excepţie"- care în Vest şi chiar în SUA, ar fi asemuit cu un gangster - se cifrează la exorbitanta sumă de 400.000.000 dolari. Cu toate acestea, nimeni nu-l întreabă de "sănătate" pe acest nabab "modern" al României, care s-a înfipt bine la gâtul petrolului românesc. Aici dorim mai pe scurt să-l amintim şi pe "ţiganul" de Dinu Patriciu, cel plângăreţ. Într-o democraţie reală şi autentică, astfel de indivizi ar fi socotiţi criminali ai naţiunii, arestaţi de îndată, condamnaţi la cel puţin cincizeci de ani de închisoare şi puşi la muncă forţată la ocnele de sare sau la lucratului ogorului. Dar în România, totul este posibil, în funcţie de mărirea buzunarului şi al bănetului existent în el. Oare când vor fi în stare organele în drept ale României să ceară tuturor acestor mafioţi , din toate sferele de activitate ale ţării, explicaţii clare despre dobândirea averilor lor " De unde are Liviu Luca atâta avere? Din salariile sale de inginer în domeniul petrolului? Aşteptăm răspunsul organelor de drept.
		Domnul Mircia Giurgiu: Declaraţie politică "Cine este vinovat de pagubele produse de inundaţiile din acest an?" Anul 2005 a reprezentat anul calamităţilor naturale în România şi în lume. Ploile care au căzut în cursul acestui an au produs inundaţii în toată ţara, inclusiv în judeţul Cluj. În acest caz, prefectul judeţului Cluj a găsit un ţap ispăşitor: CFR. Asta în condiţiile în care solicitările pentru decolmatarea traversărilor CFR-ului nu au fost luate în considerare. Asta este numai o parte a problemei. Dar acolo unde nu există astfel de traversări, cine se face vinovat de pagubele produse de inundaţii? Cu toate că au fost transmise avertizări meteorologice în timp util pentru a fi luate măsuri, autorităţile judeţului Cluj au recunoscut, în mass-media, faptul că inundaţiile din acest an le-au luat prin surprindere, deoarece au apărut probleme acolo unde nu se aşteptau, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti. Sute de gospodării au ajuns sub ape, agoniseala de o viaţă a oamenilor a fost pierdută, culturile de pe mii de hectare au fost compromise, pagubele ridicându-se la câteva zeci de miliarde de lei vechi. Înrăutăţirea vremii a condus la depăşirea cotelor de apărare pe multe râuri din ţară. De altfel, ploile au provocat importante scurgeri de apă pe versanţii munţilor, torenţi şi creşteri de debite şi pe râurile mai mici din interior. Pentru a veni în ajutorul celor loviţi de soartă, clujenii s-au mobilizat şi au strâns peste sute milioane lei vechi în conturile deschise de Prefectura Cluj. În plus, primăriile din judeţ au donat peste tone de materiale de construcţii, cherestea, cereale, mobilier, produse alimentare neperisabile. Diferitele asociaţii, fundaţii, organizaţii neguvernamentale, bisericile recunoscute şi instituţii publice din judeţul Cluj au donat sinistraţilor din Banat medicamente în valoare de câteva miliarde lei. Mai mult decât atât, clujenii au strâns obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte şi electrocasnice în valoare de peste 2 miliarde lei vechi. Şi nu a contat etnia celui care a venit în ajutorul sinistraţilor şi nici cea a persoanei care a beneficiat de donaţie, ci doar necazul cu care aceşti oameni se confruntă de la sfârşitul lunii trecute.
		Domnul Miron Ignat: Stimate colege, stimaţi colegi, Pe data de 12 septembrie, toate unităţile şcolare şi preuniversitare din România şi-au început activitatea unui nou an şcolar. Emoţiile "bobocilor" care au păşit pentru prima oară pragul şcolii, precum şi a celor pe care îi aşteaptă examene importante la sfârşitul acestui an s-au văzut pe chipurile multor elevi, precum şi dorinţa ca acest an nou şcolar să aducă rezultate mai bune. Personal am participat la inaugurarea anului şcolar la o unitate şcolară din circumscripţia mea electorală şi cu această ocazie am stat de vorbă cu cadre didactice, părinţi si elevi. Speranţele tuturor într-un an mai bun au fost umbrite şi de nemulţumiri legate de dotarea precară a şcolilor, de situaţia grea cu care se confruntă multe cadre didactice, precum şi părinţii. În unităţile şcolare din Delta Dunării, unde învaţă mulţi etnici ruşi lipoveni, problemele cu care se confruntă aceştia sunt de natură a ne îngrijora şi ne obligă să venim cu soluţii concrete pentru remedierea lor. Numărul şcolarilor este din an în an mult mai mic. Dacă se va continua în acest ritm descrescător multe cadre didactice îşi vor pierde locul de muncă, şi aşa umbrit de condiţiile sociale mai grele specifice localităţilor din Delta Dunării. Am constatat, de asemenea, că dotarea şcolilor din Delta Dunării nu se ridică la nivelul unităţilor şcolare din oraşe, dar nici măcar nu se pot compara cu alte şcoli din zonele rurale. În aceste condiţii este foarte greu să vorbim de un sistem educaţional adecvat, de drepturi egale la educaţie a tuturor elevilor. Este nevoie de o concentrare a eforturilor noastre în acest aspect, pentru a oferi tuturor şcolarilor din România drepturi şi oportunităţi egale la educaţie. Pentru noi, ruşii lipoveni din România, deschiderea noului an şcolar ne-a prins fără manuale specifice predării limbii materne. Această situaţie gravă ne pune în situaţia de a nu ne putea exercita dreptul la învăţământ în limba maternă stipulat de Constituţia României şi de a putea spune că promovăm studierea limbii materne în rândul elevilor aparţinând etniei noastre. Îmi exprim speranţa că Ministerul Educaţiei şi Cercetării va accelera eforturile privind tipărirea manualelor specifice etniei noastre şi că aceste manuale vor ajunge cât mai curând pe băncile şcolilor cu predare în limba noastră maternă. Dragi colegi, un sistem educaţional adecvat înseamnă garanţia unui viitor mai bun pentru copiii noştri, iar aceasta include dotări pe măsură ale tuturor unităţilor şcolare, manuale pentru toţi şi mai ales sprijin suplimentar pentru şcolile aflate în zonele unde condiţiile sociale sunt mai grele. Accesul la educaţie trebuie să fie acelaşi pentru toţi, indiferent de zonele în care locuiesc sau de originile etnice. Este şi obligaţia instituţiilor locale de a oferi o mână de ajutor şcolilor, cadrelor didactice şi elevilor care nu pot afirma că au început anul şcolar aşa cum se cuvine. Vă mulţumesc.
		Domnul Ovidiu Brînzan: Încă o lovitura sub centura se dă sistemului sanitar românesc" După ce că este subfinanţat şi se caută soluţii disperate pentru a găsi fonduri pentru achitarea datoriilor către furnizorii care au creditat până acum sistemul sanitar, ministrul Eugen Nicolăescu reia o intenţie mai veche, ce nu a avut succes la acel moment, a fostului ministru Mircea Cinteză şi a ministrului Muncii, dl. Gheorghe Barbu. Astfel, "începând cu anul 2006, plata concediilor medicale şi a celor de maternitate va trece de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei la Ministerul Sănătăţii". Aceasta măsură este una greşită, neexistând fonduri pe care actualul ministru să le folosească pentru această decizie şi nefăcând altceva decât să sporească astfel datoriile pe care Ministerul Sănătăţii le are în acest moment. In loc să vină cu soluţii de ieşire din criză a sistemului sanitar, ministrul Eugen Nicolăescu mai rău îl îndreaptă spre colaps. Mai mult decât atât, nicăieri în lume plata acestor concedii nu se face de la Ministerul Sănătăţii. Criza se adânceste pe zi ce trece în sistemul sanitar românesc din cauza incompetenţei actualei guvernari. Recomandăm ministrului Nicolăescu să îşi îndrepte atenţia către adevaratele probleme din sănătate şi să observe cum farmaciile se golesc de medicamente, încetul cu încetul, iar cele din spitale îşi epuizează stocurile fără a mai putea să le refacă, din cauza lipsei de fonduri. Distribuitorii de medicamente, şi ei nemulţumiţi de soluţiile pe care actualul ministru le propune, vor intra în grevă şi nu vor mai aproviziona farmaciile, care nu vor mai avea ce vinde. Daca până acum, dupa greselile facute de dl. Mircea Cinteză, bolnavii din spitale alergau la farmacia din colt pentru o compresa, o faşă sau unele medicamente, in contextul adâncirii crizei, dl. Nicolăescu luând aceasta hotărâre, ii va condamna la o si mai mare suferinta pe toti cetatenii.
		Domnul Ştefan Valeriu Zgonea: Declaraţie politică: "Înecaţi în ţara lui Băsescu" Natura dezlănţuită ne-a demonstrat anul acesta, poate mai mult ca oricând, că nu a fost un prieten al românului. După dezastruoasele evenimente din primăvara - vara acestui an, urmează, se pare, o toamnă foarte scurtă şi ploioasă, înaintea unei ierni ce nu va fi deloc uşoară. Pentru români, nimic nu putea fi mai rău. Mai ales că autorităţile, rămân, în continuare, nepăsătoare şi reci! România şi românii sunt într-o situaţie dezastruoasă! Mai mult de jumătate din populaţia sinistrată încă locuieşte, în prag de iarnă, în corturi şi rulote. Agricultura este într-o situaţie disperată: puţinele culturi care au scăpat de furia naturii nu au fost încă recoltate, iar pregătirile pentru iarnă nici măcar nu au început! Creşterea preţurilor la utilităţi într-un ritm accelerat duce populaţia la marginea disperării. Preţul gigacaloriei explodează, astfel că, la iarnă, oamenii de rând se pare că nu vor mai avea o alegere grea de făcut între a plăti utilităţile şi a mânca. Pensionarii şi ţăranii au aflat deja că trebuie să plătească în curând asigurări sociale şi, mai ales, să suporte preţuri dublate sau chiar triplate ale medicamentelor - chiar dacă nici măcar acestea nu le vor mai putea alina durerea pricinuită de guvernarea liberalo - pedistă. Şi, în tot acest timp, autorităţile şi-au întors faţa nu către, ci de la popor, uitând, se pare, cine şi de ce i-a trimis acolo unde sunt. Licuriciul cel mic, depăşit de sarcina guvernării, îşi trăieşte ultimele sclipiri în Palatul Victoria, aşteptându-şi cuminte obştescul şi bine-meritatul sfârşit. Între două fumuri de motocicletă a reuşit să-şi îndeplinească, cu succes, misiunea supremă: Distrugerea şi Agonizarea României. Licuriciul cel mare, pe de altă parte, nu se dezminte nici el. Luminat parcă de atingerea pământului făgăduinţei, acesta se lansează acum în discuţii demagogice, în idei măreţe, dar lipsite de sens şi care, din păcate, sunt, cel puţin din punctul dumnealui de vedere, doar mijloace populiste, încercări disperate de a mai recupera din încrederea populaţiei, încredere care scade vertiginos, într-un ritm fără precedent în istoria postdecembristă a României. Cel mai strălucitor dintre licurici să se gândească de două ori înainte de a trece la consultarea populaţiei printr-un referendum. Şi nu numai pentru simplul fapt că legea supremă a ţării nu-i conferă această prerogativă, ci mai ales pentru că ar face astfel o risipă inutilă de bani şi energie - oamenii nu vor putea ajunge la secţiile de votare, şcolile şi drumurile de acces nu au fost încă refăcute, în totalitate!!! Domnilor guvernanţi, v-aţi odihnit destul... Treceţi peste euforia guvernării şi întoarceţi-vă faţa către oameni! Este momentul să începeţi să vă treziţi devreme, să munciţi alături de noi, să nu mai pronunţăm, niciodată, cuvinte ca: incompetenţa guvernanţilor, delăsarea miniştrilor, populism ieftin al preşedintelui, situaţie dezastruoasă, sărăcie, disperare... Mandatul încredinţat de popor nu este doar o altă jucărie din panoplia personală a unora ajunşi întâmplător la guvernare! Cu ce a greşit acest popor să fie guvernat de astfel de incompetenţi?
		Domnul Petru Călian: "Băsescu, cu un ochi spre dictatură" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Încă de la instalarea domnului Traian Băsescu în fotoliul de preşedinte, bombele de presă care să distragă atenţia opiniei publice de la problemele grave cu care se confruntă au constituit pentru preşedinte principalul său instrument. Prin politica paşilor mărunţi, Traian Băsescu a căutat, şi caută în continuare, acapararea controlului asupra tuturor instituţiilor statului, transformându-le în anexe prezidenţiale. Recent întors din SUA, îmbătat de putere, domnul preşedinte a declarat ferm că doreşte un parlament unicameral în România. Prin această restructurare se doreşte, de fapt, eliminarea filtrelor prin care trec propunerile legislative, astfel încât, tot prin politica paşilor mărunţi, preşedintele să controleze şi "garantul democraţiei". Din punct de vedere economic, ofer Instituţiei Prezidenţiale şi Guvernului o altă variantă, mult mai viabilă, prin care să economisim banul public. Varianta constă în mutarea celor două instituţii în clădirea Palatului Parlamentului, clădire impunătoare, care poate găzdui toate instituţiile fundamentale ale statului. Propun, de asemenea, ca Palatul Cotroceni să devină "Muzeu naţional", iar actuala clădire a Guvernului să fie repartizată altor ministere.
		Domnul Ion Luchian: Domnilor parlamentari, Referitor la recentul conflict apărut între Ministerul Sănătăţii, pe de-o parte, şi producătorii şi distribuitorii de medicamente pe de altă parte, consider că situaţia creată, în urma căreia furnizorii de medicamente au ameninţat cu sistarea livrării de medicamente către spitale şi farmacii, se datorează proastei administrări a sănătăţii de către guvernarea PSD. Astfel, peste 400 de spitale şi 4500 de farmacii din România au datorii către distribuitorii şi importatorii de medicamente care se ridică în prezent la aproximativ 300 de milioane de euro, aceste datorii acumulându-se din 2003 şi până în martie 2005. Este de înţeles supărarea distribuitorilor, care îşi primesc banii pe medicamente cu multe luni întârziere, însă nu este o soluţie ca aceştia să sisteze distribuirea de medicamente către spitale şi farmacii, acţiunea lor nefiind decât în detrimentul bolnavilor. Or, este inacceptabil ca cetăţeni care îşi plătesc la zi taxele pentru sănătate să intre în farmacii şi să nu-şi poată cumpăra medicamentele de care au nevoie pentru că farmaciile nu au acele medicamente, sau să fie internaţi într-un spital şi să realizeze că nu pot fi trataţi pentru că spitalelor le lipsesc medicamentele necesare, amplificându-se, astfel, drama bolnavilor. Este de felicitat ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, care a reuşit să găsească resurse cu care să achite până la sfârşitul lunii 20% din datoriile către furnizori, precum şi reducerea preţului de raft al medicamentelor cu 9%. În consecinţă, consider că negocierile dintre minister şi furnizori trebuie să continue, pentru a se evita noi conflicte şi, de asemenea, ministrul şi noi toţi cei aleşi tocmai pentru a încerca să rezolvăm problemele, trebuie să găsim soluţii pentru achitarea definitivă a datoriilor din sistem şi pentru intrarea, o dată pentru totdeauna, în normalitate în privinţa sistemului sanitar. Vă mulţumesc.
		Domnul Emil Strungă: "Un proiect de lege uitat" Realitatea lumii civilizate atestă că protecţia plantelor reprezintă certificatul de sănătate al unei agriculturi performante. Fără protecţia plantelor nu poate fi conceput nici un management agricol eficient şi nu se pot lua măsuri eficace de protecţie a mediului ambiant. Pe plan mondial se consideră că protecţia culturilor agricole împotriva bolilor, dăunătorilor şi buruienilor reprezintă în etapa actuală unul din elementele strategice ale securităţii şi siguranţei alimentare. Dacă am face un bilanţ fitosanitar în România, am ajunge fără nici un fel de exagerare la concluzia că agricultura şi silvicultura continuă să fie bolnave. Însensul celor prezentate mai sus, se poate afirma că starea de criză prin care trece agricultura reprezintă un caz tipic al lipsei măsurilor de protecţie a culturilor agricole. Protecţia plantelor nu mai poate fi un laborator experimental sau un domeniu de încercări eşuate de natură organizatorică şi legislativă. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/1999 republicată în octombrie 2002, a adus mari prejudicii sistemului de protecţie a plantelor din România. Prin dezmembrarea direcţiilor fitosanitare judeţene s-au înfiinţat serviciile publice pentru protecţia plantelor în subordinea Consiliilor Judeţene. Această măsură lipsită de profesionalism a creat un paralelism inutil şi dăunător la nivelul tuturor judeţelor. Multe din aceste servicii nu au funcţionat niciodată iar, în prezent, majoritatea sunt pe cale de dispariţie sau chiar desfiinţate. Este greu de înţeles de ce sănătatea plantelor nu a fost pusă pe acelaşi plan cu sănătatea animalelor. Faţă de cele prezentate, un grup de deputaţi în frunte cu domnul Atilla Kelemen, preşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, a depus la Biroul permanent al Camerei în 13.04.2005 Proiectul de Lege privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantina fitosanitară. Deşi au trecut aproape cinci luni, proiectul nu a fost introdus pentru dezbatere în Parlament. Proiectul de lege menţionat mai sus contribuie la îmbunătăţirea rezultatelor din agricultură şi în mod deosebit la relansarea activităţii fitosanitare din România. Intervenţia mea se vrea a fi un demers favorabil în vederea intrării în dezbatere a proiectului de lege menţionat.
		Domnul Tiberiu Bărbuleţiu: Pe scena politică românească am asistat, în ultima săptămână, la metamorfoza unui personaj cheie din tabăra PSD. Într-un gest de disperare, strategii PSD-ului au zămislit un nou OM. Un nou Geoană. Asimilat în percepţia publică ca un partid-stat, PSD are acum, chipurile, în fruntea lui pe "reformatorul" statului, care anunţă "o reformă dramatică a instituţiilor statului român şi, acolo unde va fi nevoie, "dinamitarea unor cuiburi de corupţie şi ineficienţă". Ne paşte pe toţi o Revoluţie a Binelui, cruciada fiind anunţată într-un document-manifest cu puternice accente patetice, demagogice şi pline de curaj. Dacă nu ştiaţi, trăim cu toţii o criză sistemică, structurală, singura soluţie fiind reformarea României, asta pentru că domnul Geoană nu a reuşit cu propriul partid. Ca măsuri practice la aceste probleme grave care ar ameninţa destinul european al ţării, preşedintele PSD propune vot uninominal. "Triumviratul" de la conducerea PSD, compus din Mircea Geoană preşedinte, Adrian Năstase, preşedinte executiv, şi Miron Mitrea, secretar general, nu s-a oprit aici cu propunerile şi a plusat, susţinând necesitatea unui Parlament unicameral. Nimic rău în asta, însă reformarea sistemului nostru politic, pentru a nu-i mai fi d-lui Geoană "ruşine că face parte dintr-o clasă politică discreditată în proporţie de 80%", reclamă schimbarea Constituţiei. Trebuie să le reamintesc minţilor luminate ale PSD-ului că au avut şansa de a reforma sistemul politic românesc, pe timpul guvernării lor, când s-a reformat Constituţia, ocazie pe care au scăpat-o. Problema nu sunt instituţiile, fie ele Parlament, Guvern, PNA, ci oamenii, calitatea lor. În această situaţie, ce rost are pentru reforma politică acest vot uninominal pur sau mixt, sau vot preferenţial, dacă nu îl combinăm cu cel nominal în Parlament? Cred că este mai importat să cunoşti felul în care votează parlamentul pe care l-ai ales sau dacă acesta lipseşte de la lucrările Parlamentului, decât să-i cunoşti doar numele. În acest mod s-ar evita tendinţa de a aprecia prestaţia unui parlamentar pe baza unor elemente subiective şi irelevante, precum charisma, prezenţa la mondenităţi şi reputaţia construită exclusiv printr-o supraexpunere mediatică. Toată această gargară politică a liderilor PSD, în legătură cu proiectul de lege privind introducerea votului uninominal, nu are decât o singură explicaţie: disperarea d-lui Geoană de a apărea cu un proiect nou, nu atât pentru publicul larg, cât pentru propriul partid, nefăcând altceva decât să creeze probleme noi şi să distragă atenţia de la adevăratele probleme care se cer rezolvate. Dacă liderii PSD tot vor să "redefinească raportul dintre individ şi stat", după spusele d-lui Năstase, îi rugăm să nu mai tragă de timp şi să nu uite că printre modificările din Regulamentul de funcţionare a celor două Camere, figurează şi revizuirea tuturor articolelor care fac referire la procedura de vot nominal din Parlament. Prelungirea agoniei s-ar putea să-i coste scump pe cei din PSD, care spun una şi în realitate fac altceva. Finalmente, nu cred că are rost să ne jucăm acum cu sistemul electoral, domnule Geoană, mai ales când populaţia începe să creadă în justiţie (conform datelor ultimului Eurobarometru românii cred în justiţie în proporţie de 35%, cu 9 puncte procentuale mai mult în toamna anului 2004), când semnalele de la Uniune sunt bune şi când România a primit mult doritul "investment grade", ceea ce creează premisele creşterii investiţiilor străine directe în România.
		Domnul Damian Florea: Tema: "Birocraţie pură în Ministerul Afacerilor Externe" Dacă s-ar face un sondaj de opinie despre birocraţie, probabil Ministerul de Externe nu ar figura la capitolul percepţie negativă din partea publicului. Lucrurile ar putea fi aşa datorită faptului că publicul larg nu are contact direct cu angajaţii sau instituţiile Ministerului Afacerilor Externe, pentru că altfel percepţia pozitivă s-ar schimba şi am să mă explic. În cadrul Ministerului Afacerilor Externe există Direcţia Consulară care printre alte atribuţii o îndeplineşte şi pe aceea de a realiza pentru cetăţenii români contacte cu instituţii din străinătate în vederea obţinerii unor documente cum ar fi duplicate după certificate de naştere, de căsătorie, de deces etc. Despre un astfel de caz am să vă vorbesc. La biroul parlamentar din circumscripţia nr.42 Bucureşti s-a prezentat Zambaccian Marcel în vârstă de 80 ani, cerându-mi ajutorul în legătură cu obţinerea unei copii a certificatului de deces a cumnatei sale, decedată la New York, SUA, în aprilie 2005. L-am îndrumat către Direcţia Consulară a Ministerului Afacerilor Externe. Mi-a spus că a fost în urmă cu două luni a făcut o cerere şi a achitat o taxă în valoare de 15USD cu chitanţa seria MAE-B nr.0045297/10.05.2005. Am constat că bătrânul are dreptate şi l-am sunat pe d-nul Anton, directorul Direcţiei Consulare, i-am expus speţa şi l-am rugat să-l primească pe cetăţean, fixându-le o întâlnire. Mi-am zis că problema s-a rezolvat, dar am greşit. După o lună de zile mă trezesc cu un telefon. Era tot bătrânul cetăţean. Problema nu se rezolvase, nu primise încă nici o înştiinţare de la Direcţia Consulară. Am crezut că nu a ştiut dumnealui să lase datele de contact sau, în fine, cine ştie...L-am căutat din nou pe d-nul dir. Anton, m-am prezentat, şi-a adus aminte de caz şi mi-a spus că nu ştie ce s-a întâmplat cu lucrarea, dar să revin pentru că se va interesa. Am revenit a doua zi, mi-a spus că nu are nici un răspuns de la Ambasada României din SUA şi oricum nu va avea decât peste două luni, pentru că aşa vine curierul diplomatic. Deja cred că recunoaşteţi acordurile din "muzica" lui Ilf şi Petrov. Am îndrăznit să-i reamintesc că există poştă electronică, curier rapid, fax, ceva din secolul nostru. Mi-a spus că încearcă, i-am lăsat numărul meu de telefon în speranţa că voi primi o veste. A trecut şi vacanţa parlamentară, a început sesiunea, curierul diplomatic probabil nu a venit, domnul director Anton nu m-a sunat nici astăzi, cât despre bătrânul petent mă bate şi pe mine gândul să nu-i mai răspund la telefon. Mă opresc aici cu povestea mea, din păcate adevărată, şi adresez domnului ministru Răzvan Ungureanu cererea acestui cetăţean român, în legătură cu acest serviciu pe care acest om l-a plătit în avans acum aproape cinci luni şi întreb dacă asta este o practică, este o procedură, este birocraţie pură sau doar excepţia care confirmă regula ce spune că Ministerul Afacerilor Externe are o imagine bună în faţa cetăţeanului român.
		Domnul Ioan Ţundrea: "Brandul conservator şi plagiatul politic" Doamnelor şi domnilor colegi, Plagiarus, în limba latină, înseamnă a-ţi însuşi opinia totală sau parţială, ideile cuiva, prezentându-le apoi, ca şi creaţii personale. Cu mare bucurie constatăm că ideile noastre, ale conservatorilor, sunt preluate de la un timp de alte formaţiuni politice, şi cred că acest fapt este o recunoaştere a dinamismului grupului nostru parlamentar. Am să vă prezint câteva propuneri care au ca brand grupul parlamentar al PC; Reducerea TVA la produsele alimentare. Referendum pentru votul uninominal, iniţiativă pentru care Partidul Conservator a strâns acum 1 an peste 140000 de semnături. Menţinerea ajutorului maternal. Simplificarea procedurilor pentru înfiinţarea IMM-urilor. Constatăm, cu bucurie, că puţine sunt formaţiunile politice ale căror iniţiative să provoace atâtea râuri de cerneală, aşa cum reuşim noi, grupul conservator. Vă informăm, stimaţi colegi, că reuşim această performanţă deoarece echipa parlamentarilor conservatori are ca motto vorbele lui P.P.Carp, care se adresează astfel, de la această tribună, lui I.C Brătianu; "Autoritatea unui om politic se judecă după două lucruri: în viaţa privată să fii corect şi în viaţa publică să fii dezinteresat" Vă mulţumesc.
		Domnul Rareş Şerban Mănescu: Stimaţi colegi, Iată că Partidul Naţional Liberal duce în aceste momente o campanie pentru o altfel de politică, pentru a demonstra că eforturile noastre se află în slujba oamenilor, a celor care ne-au votat. Campania ce se intitulează "PNL la lucru în România" - "Liberalii pentru şcoala românească!" doreşte să răspundă situaţiei înregistrate la fiecare debut de an şcolar care aduce în atenţia mass-media şi a opiniei publice problemele din învăţământ nerezolvate până în toţi aceşti ani: situaţia spaţiilor din învăţământ (starea actuală - nevoia de renovări şi reparaţii), lipsa rechizitelor pentru elevi şi preţul acestora, spaţiile de cazare în căminele studenţeşti şi internatele de elevi, precum şi statutul profesorului. Astfel, fiecare dintre filialele PNL a decis să ajute efortul Guvernului pe această temă şi să folosească resursele umane şi logistice pentru a contribui la rezolvarea problemelor comunităţii, rezultând cel mai important proiect civic al liberalilor. Fiecare sală de clasă renovată, fiecare şcoală refăcută, laborator dotat sau fiecare pachet de rechizite donat elevilor, sunt dovada clară că noi, liberalii, avem faţa îndreptată spre oameni. Dacă ar fi să discutăm în cifre reale, situaţia stă astfel: 253 de şcoli din întreaga ţară sunt luate în grijă de către liberali, contul a 69 de şcoli este promovat pentru atragerea de donaţii, 855 de voluntari sunt implicaţi, au fost organizate 211 locaţii pentru strângerea donaţiilor de rechizite şi există 136 de localităţi în care se desfăşoară acţiuni. Prin această campanie, PNL doreşte să creeze un coridor în politica românească pe care să se poată întâlni ori de câte ori este nevoie omul politic cu cetăţeanul.
		Domnul Valeriu-Victor Boeriu: Este unanim recunoscut faptul că sistemul de sănătate din România nu satisface exigenţele populaţiei faţă de calitatea serviciilor medicale. Cauza principală a slabelor performanţe în materie de servicii medicale o constituie subfinanţarea sistemului. Este o realitate de necontestat că sumele cheltuite în domeniul sănătăţii sunt insuficiente, deşi destul de mari în valoare absolută. Comparativ cu media europeană, procentul din pib alocat sănătăţii în România se situează mult sub aceasta. Finanţarea sistemului de sănătate este cu atât mai deficitară cu cât ne raportăm la un pib pe cap de locuitor mai mic decât media europeană. Subfinanţarea sistemului sanitar este consecinţa mai multor factori: incompleta colectare a sumelor datorate sistemului, practica scutirilor şi a eşalonărilor cotizaţiilor datorate fondului de sănătate, baza îngustă de colectare, ştiut fiind faptul că doar ceva mai mult de 4 milioane de cetăţeni susţin un sistem ce oferă servicii medicale pentru 22 milioane de persoane, implicarea insuficientă a statului în susţinerea financiară a ocrotirii sănătăţii şi nu în ultimul rând un management deseori defectuos şi o lipsă de disciplină financiară. Într-un astfel de sistem, accesul la resurse nu se face întotdeauna respectându-se principiile liberei concurenţe între furnizorii de servicii medicale şi nici necesarul de servicii medicale şi accesibilitatea la actul medical nu constituie întotdeauna un criteriu de repartizare a resurselor. Guvernul Tăriceanu s-a arătat interesat de evoluţia sistemului de sănătate şi şi-a demonstrat voinţa de a îmbunătăţi calitatea serviciilor medicale prin unele măsuri care au fost luate şi prin unele aflate încă în stadiul dezbaterilor. PNL sprijină în plan parlamentar eforturile Guvernului în direcţia îmbunătăţirii calităţii actului medical şi implicit a satisfacerii exigenţelor beneficiarilor acestor servicii. S-au luat sau se vor lua în scurt timp măsuri pentru autonomizarea CNAS; legea spitalelor va aduce un management mai performant, legea farmaciilor va crea o concurenţă loială şi va stopa tendinţa spre monopol a pieţei medicamentelor, alocarea resurselor se va face concordant cu necesităţile asiguraţilor şi cu distribuţia lor geografică; nu se vor mai accepta scutiri sau eşalonări asupra sumelor datorate CNAS etc. Toate aceste măsuri îmbunătăţesc cu siguranţă performanţele sistemului de sănătate din România, dar nu sunt suficiente. Mai este nevoie de implicarea statului în susţinerea sistemului de sănătate. Vorbim foarte des despre apropiata integrare în UE, dar temele sunt invariabil pib-ul, productivitatea, concurenţa, coşul zilnic şi foarte rar sau deloc învăţământul, cultura, sănătatea. Europa aşteaptă cu siguranţă să integreze cetăţeni sănătoşi şi bine instruiţi şi nu bolnavi incapabili de muncă. Dacă în UE pentru sănătate se cheltuieşte aproximativ 9-10% din pib, România nu poate să rămână la nivelul de sub 4% dintr-un PIB pe cap de locuitor incomparabil mai mic. Concluzia este una singură: chiar şi cu un management perfect, resursele alocate sănătăţii în România sunt insuficiente. Rezultă că datoria Guvernului este ca la proiectarea bugetului pentru anul 2006 să ţină cont de faptul că sumele colectate de CNAS sunt insuficiente pentru buna funcţionare a sistemului de sănătate şi să aloce domeniului sănătăţii sume care cumulate cu fondul CNAS să atingă cel puţin 6% din pib cu perspectiva pentru anii viitori de a se ajunge la 8-10%, la fel ca media UE. Acesta trebuie să fie tratamentul lungii boli a sistemului de sănătate. Toate celelalte măsuri sunt doar paleative.
		Domnul Vlad Gabriel Hogea: În perioada 1-3 septembrie 2005, dl. Corneliu Vadim Tudor, preşedintele Partidului România Mare, vicepreşedinte al Senatului României, a efectuat o vizită oficială în Germania. Domnia-sa a reprezentat Senatul Ţării noastre la cea de-a VII-a reuniune a Asociaţiei Senatelor din Europa. Cu acest prilej, liderul PRM a rostit un amplu discurs în aula Bundesratului, în cursul căruia a propus - în numele Biroului Permanent al Senatului României - ca reuniunea din anul 2007 a prestigiosului forum să aibă loc în ţara noastră. Impresionaţi de discursul vicepreşedintelui Senatului României şi de argumentele aduse, participanţii au adoptat prin consens - la propunerea d-lui Matthias Platzek, preşedintele Bundesratului şi prim-ministru al Landului Brandenburg - decizia ca România să fie gazda sesiunii din 2007. Este un succes extrem de important, care va contribui, neîndoielnic, la aderarea ţării noastre, la 1 ianuarie 2007, la Uniunea Europeană. Pe parcursul prezenţei sale la prestigioasa manifestare, dl. Corneliu Vadim Tudor a avut rodnice convorbiri cu preşedintele Senatului Franţei, Christian Poncelet; preşedintele Bundesratului Germaniei, Matthias Platzek; preşedintele Bundesratului Austriei, Peter Mitterer; preşedintele Seimului Poloniei, Longin Pastuniak; preşedintele Bundesratului Elveţiei, Bruno Frick; preşedintele Senatului Olandei, E.K.M. Jurgens; vicepreşedintele Camerei Lorzilor din Marea Britanie, Lord Julien Grenfell; vicepreşedintele Senatului Italiei, Francesco Moro; vicepreşedintele Senatului Spaniei, Francisco Xavier-Rojo şi cu vicepreşedintele Consiliului Federaţiei Ruse, Dmitri Mezentsev. Acesta din urmă i-a înmânat senatorului Vadim Medalia Consiliului Federaţiei. Preşedintele Partidului România Mare a fost invitat de gazda sa, Matthias Platzek, să semneze în Cartea de Onoare a Bundesratului. Şefii delegaţiilor participante la reuniune au avut, apoi, o întrevedere cu Excelenţa Sa Horst Köller, preşedintele Germaniei, la reşedinţa acestuia din Berlin, care i-a reţinut la masă. În cursul dejunului, preşedintele PRM a purtat un dialog fructuos cu şeful statului german, căruia i-a dăruit ultimele sale cărţi, cu autograf. Sâmbătă, 3 septembrie, participanţii la forum au efectuat o vizită la Castelul Sans Souci, din Potsdam, care a aparţinut Regelui Frederic cel Mare. Din delegaţia care l-a însoţit pe dl. Corneliu Vadim Tudor au mai făcut parte senatorii Nicolae Iorga, preşedintele Comisiei pentru Egalitate de şanse din Senatul României, şi Aurel Ardelean, rectorul Universităţii "Vasile Goldiş", din Arad.
		Domnul Cristian Mihai Adomniţei: "Metodologia de stabilire şi acordarea despăgubirilor pentru foştii proprietari" Este posibil ca în avalanşa informaţională şi de evenimente a săptămânii care a trecut sa nu fi remarcat un moment deosebit de important pentru un număr foarte mare de români. În şedinţa de guvern din 15 septembrie, Guvernul Tăriceanu a analizat şi aprobat metodologia de stabilire şi acordare a despăgubirilor pentru foştii proprietari. Astfel se încheie o etapă legislativă şi de reglementare juridică deosebit de importantă care deschide calea rezolvării problemei proprietăţii ca un angajament asumat de România în negocierile de aderare, pentru îndeplinirea criteriului politic. Potrivit actului normativ adoptat, au dreptul la despăgubiri foştii proprietari de imobile cărora nu li se mai poate reconstitui dreptul de proprietate în natură, foştii asociaţi sau acţionari ai societăţilor naţionalizate ori moştenitori ai acestora, foştii proprietari sau moştenitori cărora nu li se pot retroceda în natură, terenurile şi pădurile confiscate de regimul comunist. Cuantumul despăgubirilor va fi stabilit de către evaluatori autorizaţi desemnaţi în mod aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În urma emiterii titlurilor de despăgubiri, foştii proprietari vor primi acţiuni la Fondul Proprietatea, fond care va fi administrat de o societate desemnată în urma unei licitaţii internaţionale. Se estimează că aproximativ 100.000-120.000 de notificări vor face obiectul acordării de despăgubiri. Doresc să mă folosesc de tribuna Camerei Deputaţilor pentru a completa munca de teren efectuată de parlamentari, instituţii ale statului, prefecţi, de informare a populaţiei cu privire la prevederile legii 247/2005 şi normele ei de aplicare. La 1 decembrie, având în vedere că s-a prelungit termenul de depunere a cererilor de retrocedare până la 30 noiembrie, vom putea spune că am ajuns la un numitor comun pentru că această lege permite fiecărui român să ajungă la o soluţie viabilă în legătură cu proprietăţile pe care le deţine în România. Esenţial, în acest moment, este informarea populaţiei, având în vedere că în unele zone se manifestă reaua credinţă a unor funcţionari din primarii care refuză să primească cererile de retrocedare dezinformând populaţia. Vom supraveghea, prin instituţiile abilitate, buna desfăşurare a procesului de depunere a cererilor, având credinţa că un stat civilizat este cel în care proprietatea este recunoscută şi utilizată de cei în drept să o facă. Eforturile depuse de actualul cabinet sunt absolute meritorii în promovarea acestei legi şi de aceea consider că fiecare din noi trebuie să ne implicăm în buna desfăşurare a tuturor etapelor de aplicare a legii pentru a obţine rezultatul scontat, spre binele şi bunăstarea României.
		Domnul Marin Diaconescu: Stimaţi colegi, "Uite alegerile....nu sunt alegerile" Zilele acestea am fost întâmpinaţi de un nou val de permutări pe plan politic. Şi când spun aceasta nu mă refer la nimic altceva decât la întorsătura pe care se preconizează că o vor lua lucrurile ca urmare a deciziei şefului de a declanşa multvehiculatele alegeri anticipate. Cum ne-am obişnuit deja, de fiecare dată când actualei puteri nu prea îi ies ploile, se trece la vestita formulă a "anticipatelor". Nu au reuşit să-l schimbe pe preşedintele Camerei în termenul pe care şi l-au asumat şi neavând altă alternativă vor din nou anticipate. De ruşinea unui nou eşec in faţa electoratului, privind instabilitatea în decizii a actualei puteri, preşedintele româniei iese din nou la rampă şi lansează ideea alegerilor anticipate. Distinşi colegi de la putere, nu v-aţi săturat oare să vă asumaţi angajamente pe care nu le puteţi duce până la capăt? De ce profitaţi de slăbiciunea oamenilor care v-au acordat încrederea şi recurgeţi mereu la anticipate, doar pentru a masca lipsa de profesionalism de care daţi dovadă de când aţi preluat puterea? Cel mai bine ar fi să recunoaşteţi că nu sunteţi in măsură să duceţi la bun sfârşit nici un proiect pe care l-aţi iniţiat. Asta ca să nu mai vorbim de angajamentele de care aţi uitat din clipa imediat următoare instalării pe scaunele confortabile din Parlament. Mi-aş permite să vă anunţ că nu trebuie să ne amintim de electorat doar atunci când cu disperare îi solicităm sprijinul, ci şi pe parcursul mandatului pentru că - în cazul în care aţi uitat - vreau să vă amintesc că noi, cu toţii, suntem mandatarii acestui electorat. Cu ce faţă vă mai întoarceţi din nou spre oameni, ca să le cereţi votul, să vă realeagă, când până acum nu aţi făcut nimic pentru ei? Dincolo de electorat se ascund oameni, distinşi colegi, şi dincolo de statutul pe care îl aveţi ca partid aflat la guvernare, ar trebui să se zărească tot oameni...dar... În loc să cheltuim bani cu organizarea alegerilor, mai bine i-am folosi într-un scop constructiv si i-am ajuta pe cei care au într-adevăr nevoie de ajutor. Dacă puteţi privi dincolo de aparenţele politicii, puteţi descoperi că viaţa, sănătatea şi stabilitatea oamenilor sunt mult mai importante decât stabilitatea scaunului de parlamentar. Să nu uităm, distinşi colegi, că totul este efemer în lumea asta, chiar şi viaţa de politician. Vă mulţumesc.
		Domnul Marin Diaconescu: "Galeria suporterilor - între acte de vandalism şi acte de barbarism" Stimaţi colegi, Cred că timpul care trece lasă să se vadă treptat întrezărit un drum pe care nu mai suntem de acord să păşim. Stăm şi ne întrebăm ce se va întâmpla cu fotbalul românesc, dar nimeni nu face nici un pas care să lase să se întrevadă o îmbunătăţire a modului de abordare a polemicii, dar mai ales a prestaţiei la joc a echipelor noastre de fotbal. Nu mai putem tolera să asistăm la fiecare meci la acte de huliganism, de vandalism şi uneori mergând chiar şi până la acte de barbarism. Până când vom accepta ca "legea fotbalului" să se înfăptuiască de către suporteri şi nu de către conducerea FRF, de către conducerea echipelor şi nu în ultimul rând de către fotbalişti? Credeţi că vom ajunge să avem fotbal de performanţă dacă, la fiecare meci, suporterii echipei care a pierdut sau care a fost dezavantajată în urma obţinerii unui scor egal, se vandalizează, îi înjură şi, nu în ultimul rând, cer ori de câte ori au ocazia, fie demisia antrenorului sau a patronului echipei, fie scandează lozinci împotriva unui jucător care nu a prestat un joc în conformitate cu doleanţele galeriei. Cred că suntem cu toţii de acord că aceste acte de vandalism nu mai pot continua. Trebuie să aducem la masa negocierilor proiecte care să interzică suporterilor să se scandalizeze la fiecare meci şi să fim nevoiţi să asistăm la acte de violenţă, care nu sunt benefice nimănui. Cu o asemenea atitudine şi cu un asemenea comportament ne îndreptăm noi cu paşi repezi spre Uniunea Europeană? Sincer, cred că o măsură radicală se impune cât mai recent şi realizarea ei nu depinde decât de noi, distinşi colegi. Haideţi să aducem legislaţiei privind educaţia fizică şi sportul (Legea nr. 69/2000) acele completări prin care suporterii să conştientizeze că ori de câte ori se vor comporta inadecvat unui meci de fotbal sau vor recurge la tulburarea desfăşurării în bune condiţii a meciurilor de fotbal, echipa favorită va pierde. Nu ne putem face dreptate cu pumnul pe stadioane, aşa cum nu ne putem permite să tolerăm tot ce se întâmplă la meciurile de fotbal. Cluburile cheltuie bani pentru a asigura deplasările suporterilor atât în ţară, cât şi în străinătate, iar răsplata lor care este? Cuvinte de hulă la adresa celor care se luptă pentru drepturile lor. Nu mai putem suporta ca străinătatea să ne considere "extremişti ai fotbalului" datorită lozincilor scandate de suporteri ( exemplu: suspendarea stadionului Clubului Steaua ). Sper că nu vom aştepta să pice de undeva iniţiativele, ci vom pune umăr lângă umăr pentru a schimba în bine evoluţia acestor evenimente, care nu fac altceva decât să dăuneze imaginii României.
		Domnul Mircea Ciopraga: De 15 ani, problema restituirii proprietăţii a fost şi mai este, încă, o sursă inepuizabilă de dispute, un subiect controversat din punct de vedere politic, o sarcină dificilă din punct de vedere juridic, un punct sensibil şi dureros din punct de vedere uman şi un capitol nerezolvat din punctul de vedere al comunităţii internaţionale care afectează în mod grav drepturile omului în România. Socialismul de tip stalinist, ce a avut grave repercusiuni asupra societăţii româneşti, s-a concretizat printr-o politică nefastă şi abuzivă în materia proprietăţii private, resimţită în mod dureros în România în două perioade: 1948-1968, respectiv, 1964-1989. Actul de la 11 iunie 1948 a acţionat în mod abuziv, naţionalizând principalele mijloace de producţie, dar şi imobile şi alte bunuri aflate în proprietate privată. Colectivizarea forţată din perioada 1948-1962 a lăsat fără pământ clasa ţărănească. După evenimentele din decembrie 1989, având sloganul "nu putem face dreptate cu o altă nedreptate", aşa-zişi politicieni, proveniţi din fostele structuri comuniste, au furat dreptul de proprietate al românilor, inventând legi, hotărâri, ordonanţe şi târând prin tribunale zeci de mii de români ce au fost aduşi la limita disperării. Toată activitatea legislativă din 1990 până în 2004 în materia proprietăţii reflectă o vădită lipsă de voinţă politică în rezolvarea problemei proprietăţii, evident, susţinută şi menţinută de interese meschine. În problema proprietăţii, PSD a avut cel mai retrograd şi anticapitalist comportament, moştenind din sistemul comunist dispreţul faţă de proprietate. Astfel, noile reglementări în domeniul proprietăţii din România, aduse de actuala guvernare vin să completeze şi să corecteze neajunsurile existente în legislaţia anterioară în materia proprietăţii, având ca obiectiv principal rezolvarea unui subiect fierbinte care a făcut obiectul a nenumărate controverse şi dispute politice. De aceea, iniţiativa ministrului Gheorghe Flutur care a propus "restitutio in integrum", de la 1945 încoace, va conduce problema proprietăţii spre rezolvarea mult aşteptată de zeci de mii de români ajunşi în pragul disperării. Principiile fundamentale ale acestei legi sunt reprezentate de restituirea pe vechiul amplasament, restituirea în natură şi restituirea la nivelul anului 1945. Restitutio in integrum înseamnă, în primul rând, recunoaşterea perpetuităţii dreptului nostru de proprietate şi după deposedarea de comunişti, precum şi obligaţia statului român de a ne restitui, în mod integral, proprietăţile răpite; Restitutio in integrum mai înseamnă: restabilirea situaţiei anterioare încheierii unui contract prin remiterea de către fiecare parte a ceea ce a primit de la cealaltă parte sau celeilalte părţi când s-a pronunţat nulitatea unui contract; obligaţia de a despăgubi integral victima unui delict sau cvasidelict; în jurisprudenţa franceză, mai înseamnă dispoziţia judecătorului care, pronunţând anularea unui contract pentru leziune, ordonă repunerea în situaţia anterioară. Din toate aceste trei sensuri rezultă un element comun care este "integralitatea lucrării, încât expresia restitutio in integrum are înţelesul de restabilire integrală, adică nu parţială a situaţiei anterioare a unui fapt ilegal". Restituirea proprietăţilor confiscate de regimul comunist este cu atât mai importantă încât constituie o condamnare a abuzurilor comuniste şi o reparaţie morală şi materială pentru cei nedreptăţiţi. Actualul Guvern al României a luat măsuri importante în domeniul proprietăţii printr-un pachet de legi ce reprezintă legislaţia pe baza căreia sunt introduse măsurile pentru respectarea şi garantarea proprietăţii ca instituţie fundamentală a statului de drept. Legea privind reforma proprietăţii răspunde nevoii României de a avea un stat de drept funcţional şi de a adera la UE în 2007. Cu aceste reglementări în materia proprietăţii vom reuşi să rezolvăm şi să încheiem un subiect atât de controversat timp de 15 ani, pentru că restituirea bunurilor preluate de către stat se bazează pe principii de drept universal valabile. Mai mult, proprietatea constituie un drept fundamental şi sursa libertăţii individului, după cum prevede Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
		Domnul Claudius Mihail Zaharia: Astăzi aş dori să iau în discuţie problema eliminării obligativităţii stagiului militar. Această iniţiativă vine dinspre Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor. Această lege ar urma să intre în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007. Prin declaraţia de astăzi aş dori să evidenţiez necesitatea promulgării acestei legi. În primul rând posibila publicare a acestei legi ar avea consecinţe benefice asupra bugetului Ministerului Apărării Naţionale, care prin eliminarea stagiului militar obligatoriu nu ar mai fi nevoit să asigure minimul necesar condiţiilor de trai pentru mii de soldaţi în termen care, practic, nu au nici un scop, nici pe termen scurt nici măcar pe termen lung. În al doilea rând, mă bucur că, după 15 ani, prin guvernarea Alianţei Dreptate şi Adevăr reuşim să ne descotorosim de ultimele reminiscenţe ale fostului regim comunist, de altfel întreţinute până în ziua de azi doar prin intermediul PSD-ului, şi mai ales al domnului fost Preşedinte Ion Iliescu. Pe de altă parte, ca liberal, nu pot să nu observ societatea ca o mulţime de indivizi, în cazul de faţă o mulţime de tineri care începând cu 1 ianuarie 2007 s-ar putea să aibă alternativă "la statul degeaba pe banii statului".
		Domnul Alexandru Mocanu: "Afacerea Dona!" Cine n-a auzit în Teleorman, mai cu seamă în zona Turnu, de faimoasa Fermă Dona din cadrul fostului I.A.S. Turnu Măgurele? Desigur că au auzit toţi. Între ei, de bună seamă şi "guzganul mustăcios", alias Liviu Nicolae Dragnea, preşedintele Consiliului Judeţean, a cărui sete nemăsurată de parvenire cu orice preţ a depăşit de mult graniţele judeţului, ajungând până pe... treptele P.N.A.! Pentru a pune mâna pe "Dona", guzganul a pus la cale o strategie în stilul său caracteristic binecunoscut, adică "scoate în faţă" un maimuţoi pe care-l pune să facă tot ceea ce, de fapt, el plănuieşte până în cele mai mici detalii. Dar în acte nu apare decât... maimuţoiul! Cum a procedat în cazul Fermei DONA? Mai întâi a trecut la identificarea unor cetăţeni îndreptăţiţi să fie puşi în posesie la Legea nr.1/2000 cu diferite suprafeţe de teren, dar care, din varii motive, erau amânaţi de ani de zile. S-au căutat în special acei petenţi al căror domiciliu era cât mai departe de Teleorman. Şi au fost găsiţi, unii cu domiciliul în Bucureşti (ex.: Andronescu Ghika Şerban Constantin Nicolae, Calea Plevnei, nr.16, et. 3, ap.8, sector 1), alţii cu domiciliul în Franţa (ex.: Leontopol Magda Jeanne, Pyrenees Orientales-Boges)!!! Apoi, guzganul a adunat la aceiaşi masă conducerile a trei autorităţi: I.A.S. Turnu Măgurele, Oficiul Judeţean de Cadastru Teleorman şi Agenţia Domeniilor Statului. De conivenţă cu guzganul, acestea acceptă propunerea mustăciosului de a "sparge" ferma Dona în 7 (şapte) parcele distincte, astfel încât actele ce aveau să fie întocmite ulterior să fie în relaţie directă cu ceea ce memoria publică a reţinut a fi Ferma Dona. După aceea, la cererea guzganului, Agenţia Domeniilor Statului, Oficiul Judeţean de Cadastru Teleorman şi I.A.S. Turnu Măgurele validează anexa pentru punerea în posesie a unor autori la Legea nr.1/2000. Autorii au fost cei nominalizaţi de guzgan şi cu care ciracii săi negociaseră deja vânzarea terenului respectiv. În timpul negocierii, "argumentul" forte a fost: "dacă nu vrei să-l vinzi, şefu o să aranjeze să nu mai primeşti pământul ăsta niciodată!". Sau, la un moment dat, oamenilor li s-au oferit parcele de teren în zone de pe care nu s-ar fi ales cu nimic (aşa se explică, probabil, numeroasele ştersături la rubrica "amplasament" de pe documentele de punere în posesie). S-a jucat foarte tare şi, până la urmă, oamenii au cedat. Şi astfel, cei cu care se ajunsese la "înţelegere" au fost puşi în posesie exact în cele 7 parcele amintite mai sus. În acest fel, proprietatea comună a acestor cetăţeni reconstituia în fapt, suprafaţa Fermei DONA. În final, intră în acţiune, în mod oficial, S.C. TEL-DRUM S.A. care, aflată în rolul maimuţoiului, cumpără cele 7 parcele de teren de la autorii puşi în posesie. Şi astfel, în fapt şi în drept, Ferma DONA ajunge în proprietatea TEL-DRUM S.A., adică, ştie tot teleormăneanul, a guzganului mustăcios. În total, preţul acestor vânzări a fost de 521000000 lei, din care 271000000 lei achitaţi cu ordinul de plată nr.859/22.11.2002, iar diferenţa de 250000000 lei a fost plătită în numerar (!?) de către Fişcuci Marian. În actul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public Păun Picu din Turnu Măgurele, se motivează că plata în numerar a fost făcută "în vederea realizării programului de investiţii asumat la privatizarea societăţii judeţene de drumuri şi poduri TEL-DRUM S.A.". Haida deh! Ce vorbeşti Frantz? Ce interes să fi avut Consiliul Judeţean Teleorman ca privatizarea TEL-DRUM să o condiţioneze de cumpărarea, cu numerar, a Fermei Dona??? Acum poate se înţeleg mai bine, poziţiile mele critice încă din decembrie 2001 faţă de modul în care s-a privatizat TEL-DRUM. Astăzi, lucrurile parcă încep să se lege. Poate cu această ocazie, cei în drept îşi vor arunca ochii pe poziţiile mele publice de la data respectivă dar şi pe interpelările şi întrebările adresate Curţii de Conturi a României, atât în legislatura trecută cât şi în cea prezentă referitoare la privatizarea TEL-DRUM, la procurarea şi închirierea trenului reciclator, la contractele dubioase privind aprovizionarea caselor de copii şi a spitalului judeţean cu produse alimentare şi nu numai, etc.?! Şi asta, pentru simplul motiv că în toate aceste afaceri, a fost scos "în faţă" onorabilul Fişcuci Marian, nimeni altul decât administratorul mai multor firme, toate aflate în rolul maimuţoiului menţionat mai sus. Toate acestea s-au întâmplat prin 2002 şi trebuie spus că la această "manoperă" şi-au adus contribuţia şi Comisia locală de fond funciar, precum şi Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Teleorman. De notat că procesul-verbal încheiat în urma delimitării tarlalelor pentru punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate a persoanelor fizice înscrise în anexa nr.38 întocmită de Comisia locală de fond funciar este datat 06.11.2002. Asta înseamnă că, în numai două săptămâni, autorii au fost puşi în posesie, li s-au emis titluri de proprietate şi au parafat contractul notarial de vânzare-cumpărare, din moment ce în 22.11.2002, cumpărătorul TEL-DRUM S.A. face o plată parţială de 271000000 lei! Asta da operativitate! Şi când te gândeşti că mai sunt teleormăneni puşi în posesie cu mulţi ani în urmă şi care aşteaptă încă primirea titlurilor de proprietate. Sunt multe amănunte picante, dar las această plăcere celor abilitaţi să le descopere. Niciodată nu e prea târziu! Important este ca instituţiile statului, angajaţii acestora, să scoată capul din nisip şi vor vedea şi dumnealor ceea ce văd toţi teleormănenii de ani de zile şi, specialişti fiind, nu mă îndoiesc că vor găsi şi mult invocatele... probe! După aceea este foarte simplu. Important este să se vrea cu adevărat şi nu doar de ochii lumii.
		Domnul Nicolae Bădălău: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Judeţul Giurgiu este un judeţ preponderent agricol, ceea ce înseamnă în mod obişnuit că o parte din bugetul judeţului ar trebui să fie acoperit de veniturile provenite din lucrările agricole. Realitatea este însă cu totul diferită. În condiţiile în care judeţul Giurgiu nu a fost afectat de cumplitele dezlănţuiri ale naturii care au făcut ravagii în ţară, aici nu s-au realizat până în acest moment decât 40% din lucrările de toamnă care trebuiau deja finalizate. Principala cauză a întârzierii realizării lucrărilor este lipsa fondurilor necesare, dar şi condiţiile meteorologice puţin favorabile, acestea ducând la obţinerea unei recolte de grâu deosebit de mici în comparaţie cu recoltele din anii precedenţi. O altă problemă este cea a spaţiilor de depozitare care şi-au schimbat destinaţia odată cu privatizarea lor. Acestea au fost preluate de o firmă grecească, care negăsindu-le profitabile în sectorul agricol, a crescut preţurile pentru depozitare şi le-a dat o altă utilitate, devenind astfel inaccesibile agricultorilor. Să ne gândim la consecinţele diminuării producţiei agricole, cum ar fi reducerea numărului de locuri de muncă, scumpirea produselor provenite din această zonă, etc. Şi ne vom da seama că este mult mai uşor să prevenim situaţiile dificile decât să le remediem. Pentru aceasta este nevoie de mult mai mult timp şi foarte mulţi bani. Este indubitabil ca un ajutor substanţial să vină din partea Guvernului, deoarece situaţia devine deosebit de gravă. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Gheorghe Gabor: "Şcoala şi politica" Cursurile şcolilor au început de mai bine de o săptămână, dar problema sălilor de clasă în care şco1arii sa-şi poată desfăşura activitatea în cele mai bune condiţii nu a fost rezolvată pe deplin. Colegii din opoziţie îmi vor replica fără doar şi poate: Voi sunteţi la putere, voi aveţi guvernarea, ministrul învăţământului este membru al alianţei astfel că responsabilitatea vă aparţine. La o primă vedere mulţi le vor da dreptate. Dar cei care vor da dreptate vocilor din opoziţie nu cunosc faptul că responsabili de renovarea şi repararea şco1ilor sunt a1eşii locali, în speţă primarii. Or, mulţi din aceşti primari care nu au fost în stare, sau au neglijat, să ia măsurile necesare pentru repararea la timp a şco1i1or sunt membrii PSD. În această situaţie ne punem întrebarea dacă ei au fost într-adevăr în imposibilitate de a face ca anul şcolar să înceapă sub cele mai bune auspicii sau dimpotrivă au lăsat ca lucrurile să treneze în mod inacceptabil pentru a spune apoi: iată, guvernul alianţei se face vinovat pentru faptul că nu sunt săli de clasă unde să înveţe copiii voştri. Nu fac afirmaţii gratuite. În municipiul Făgăraş, Şcoala generală nr.2 este şi acum în reparaţii. Ele se pare că nu se vor termina decât în luna ianuarie 2006 motiv pentru care copiii din primele 4 clase nu au unde să înveţe. M-am întrebat dacă vara nu a fost destul de lungă pentru ca reparaţiile să fie terminate până la începerea noului an şcolar dar mărturisesc că nu am avut timp pentru a face investigaţiile necesare în vederea obţinerii unui răspuns la această întrebare, aceasta deoarece am fost sesizat de această neregulă doar cu trei zile mai înainte de începerea şcolii şi am fost preocupat de rezolvarea problemei şi nu de cauzele care au pricinuit-o. Sesizarea nu a făcut-o cel ce trebuia, cel care avea responsabilitatea asigurării spaţiului necesar desfăşurarea cursurilor, adică edilul şef al municipiului, ci sesizarea a fost făcuta de către proaspătul director de subprefectură care disperat mi-a solicitat ajutorul. Şi iată că pentru ca elevii a patru clase primare să-şi poată desfăşura activitatea în bune condiţii a fost nevoie să se apeleze, ca şi la inundaţii, la armată. Unitatea militară din Făgăraş prin col. Diaconu, asigură în prezent spaţiul necesar micilor elevi, motiv pentru care directorul şcolii a adresat ministrului apărării ca şi comandantului unităţii militare, gazdă a şcolarilor, calde mulţumiri în numele său şi al părinţilor ce au copii la această şcoală. În acest context m-am întrebat dacă opoziţia este mai interesată în a încerca să discrediteze puterea decât a respecta interesul public. Răspunsul a fost pozitiv. Într-adevăr, opoziţia sacrifică interesul public în scopuri politice. Aşa se petrec lucrurile şi în parlament. Domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor a declarat că se va abţine să conducă lucrările Camerei atunci când se va dezbate art. 25 din Regulamentul Camerei, articol care stabileşte modalitatea de schimbare a preşedintelui acestui for. Naivul din mine am aplaudat această decizie spunându-mi: Domnul preşedinte Năstase este un ilustru jurist, profesor universitar şi chiar dacă în Regulamentul Camerei nu sunt stipulate prevederi referitoare la abţinerea preşedintelui de a conduce şedinţele atunci când sunt în joc interesele personale ale acestuia, el s-a gândit la principiile şi prevederile Codului de procedură civilă care obligă judecătorul să se abţină a judeca acele cauze în care este implicat el sau rude de ale sale. Acelaşi cod de procedură mai prevede că, în caz contrar, el poate să fie recuzat de partea care se consideră prejudiciată. La scurt timp am primit un duş rece care m-a trezit din admiraţie. Domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor a demonstrat că pentru a ajunge la dezbaterea art. 25 din Regulament este o cale extrem de lungă pe care dânsul a început să aşeze tot felul de capcane şi de bombe astfel încât să facă imposibilă ajungerea la dezbaterea articolului cu pricina. Astfel, joi 15 septembrie a.c., după ce s-a cerut trimiterea proiectului de regulament la Comisia juridică pentru a fi avizat din punct de vedere constituţional, deşi art. 58 pct. 11 din Regulamentul Camerei Deputaţilor prevede că această comisie verifică doar constituţionalitatea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative, reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contravenţional, procedură civilă, penală, administrativă, organizare judecătorească, alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic, probleme de disciplină parlamentară, incompatibilităţi şi imunităţi, nicidecum regulamente, deşi unii ar putea susţine că expresia reglementări cu caracter precumpănitor juridic cuprinde şi regulamente - problemă discutabilă - domnul preşedinte a trecut la numărarea voturilor. S-au numărat de trei ori voturile pentru şi numai de două ori voturile contra fără a mai fi numărate şi abţinerile, asta în graba de a trimite mai repede regulamentul la comisia juridică. Consider că manifestându-se în acest mod în conducerea şedinţelor Camerei Deputaţilor, domnul preşedinte Adrian Năstase a dovedit cum nu se poate mai limpede că este foarte interesat de modul în care va fi sau nu adoptat noul regulament. Şi în această situaţie decenţa unui eminent jurist trebuie să predomine în faţa interesului politic determinându-l să se abţină de a mai conduce şedinţele Camerei ce au ca obiect dezbaterea noului regulament.
		Domnul Ştefan Baban: "A venit toamna" A venit şi luna septembrie, şi după 8 luni de guvernare Alianţa D.A. se poate mândri cu un rezultat nedorit: nici o realizare economică, materială sau politică. Luna septembrie a fiecărui an este luna în care începe un nou an şcolar. Pe an ce trece, fastuoase rămân doar discursurile oficialităţilor, în timp ce temerile părinţilor devin din ce în ce mai mari. Şi sunt destule motive: şcolile stau să se prăbuşească la fiecare clipă şi nu doar la un cutremur, baza lor materială nu a mai fost îmbunătăţită de cel puţin 15 ani, sălile de clasă au primit sau nu spoiala adecvată, rechizitele şi manualele şcolare le-au scos bani frumoşi din buzunare şi vor mai urma şi alţi bani, destul de mulţi, toate acestea în timp ce oficialităţile ministerului de resort declară cu emfază că situaţia nu este atât de neagră. Şi au dreptate pentru că bomboana pe colivă va fi pusă de apropierea sezonului rece când în sălile de curs vestimentaţia la modă va fi haina îmblănită şi mănuşile, de banii pe care părinţii îi vor da pe meditaţii pentru a avea siguranţa că copii lor vor avea un viitor mai sigur şi mai bun, etc. Luna septembrie aduce şi euforia cumpărăturilor pentru perioada de iarnă. Cumpărături, care în această toamnă, i-au făcut pe mulţi români fie să renunţe, fie să-şi restrângă aria de cheltuieli. Şi asta pentru că odată cu scumpirile primăverii şi ale verii, dar şi cu creşterea la nivel internaţional al preţului la petrol, brusc, toate s-au scumpit în România, chiar în dimineaţa anunţurilor de scumpire a barilului de petrol. Nu pentru că ar fi fost inundaţii, nu pentru că nu ar exista recolte îndestulătoare, dovadă că Ministerul Agriculturii a centralizat date din judeţe fără să realizeze că au umflate ca pe vremea răposatului, ci pentru că a crescut preţul petrolului. În decursul unei zile, cine avea inima tare şi trecea şi prin piaţă şi prin alimentare vadea cum preţurile se modifică fără încetare, vânzătorii dând vina pe situaţia economică mondială şi mai puţin pe cea internă. Să înţelegem deci că trăim mai bine ca în ţările industrializate şi de aceea europenii nu ne vor în mijlocul lor începând cu 2007... Luna septembrie a adus şi remanierea guvernamentală. Atât la nivelul câtorva miniştri, dar şi a secretarilor de stat, mulţi dintre ei iluştri necunoscuţi care au fost văzuţi de opinia publică abia atunci când au fost schimbaţi. Şi asta în timp ce prin ministere mai există secretari de stat de pe vremea fostei guvernări care-şi văd liniştiţi atât de scaunele lor cât şi de afacerile lor de... funcţionari publici. Toate acestea, cu sprijinul larg al actualei guvernări, care se luptă să-i scoată de la conducerea primăriilor şi ai consiliilor judeţene pe aleşii locali de la alte partide decât cele de la guvernare, invocând motive care de care mai copilăreşti şi mai nejustificate: afaceri de familie pe bani publici, incompatibilităţi cu funcţia deţinută, nesupunere politică, etc. Ceea ce nu vede Alianţa D.A. şi actualii guvernanţi este faptul că toate aceste învinuiri se regăsesc şi în cazul propriilor aleşi şi numiţi în funcţii publice, începând de la primul ministru şi terminând cu prefecţii de judeţe. Dar e mai uşor să dai vina pe alţii pentru inconsecvenţa politică şi neputinţa economico-socială, este mai uşor să te lupţi cu aleşii locali pentru detronarea lor, decât să pui umărul la treabă şi să ajuţi entităţile respective care te-au propulsat, mai mult sau mai puţin, în funcţiile respective. În acest timp, în aceste judeţe nimic nu se mişcă, fondurile sunt blocate pentru că nu există posibilitatea desfăşurării proiectelor, viaţa economică şi socială este blocată din lipsă de semnături, etc. După cum a demarat, luna septembrie nu anunţă nimic bun, nici o îmbunătăţire a vieţii cetăţenilor, care s-au resemnat, pentru că şi-au dat seama că promisiunile electorale din toamna lui 2004 nu se vor îndeplini nici în următorii douăzeci de ani. Iar în aceste condiţii, mulţi dintre ei vor admira luna septembrie de pe alte meleaguri...
		Domnul Dumitru Bentu: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Gândul". Succesiunea ameţitoare a evenimentelor, a temelor de dezbatere care ampretează viaţa politică nu permite, în multe cazuri, analize stăruitoare asupra unora dintre ele. Revenim astăzi, în planul unei afirmaţii făcute de Poul Nyrup Rasmussen - preşedintele PES - care, sesizat de PSD cu demersurile de demantelare a opoziţiei de stânga la care recurge actuala Putere, a afirmat că o astfel de atitudine "nu este favorabilă României". Subtil şi elegant, preşedintele PES, atrăgea de fapt atenţia că sprijinul socialiştilor europeni pentru eforturile ţării noastre de integrare la 1 ianuarie 2007 în UE îşi poate dilua gradul de certitudine. Amânarea datei la care făceam trimitere s-ar putea concretiza fie prin activarea clauzei de salvgardare, fie prin prelungirea "sine die" a ratificării Tratatului de Aderare şi este suficient ca un singur stat din cele 25 de state membre să nu ratifice prin referendum sau în parlament documentul şi obstacularea acestui obiectiv vital pentru statul român să se producă. Să nu uităm că multe state ale UE sunt conduse de guverne de stânga; să nu se uite nivelul de reprezentare al socialiştilor în structurile parlamentare ale statelor respective; să nu se uite ponderea grupului socialist în structura Parlamentului European. În primăvara anului viitor, Pierre Moscovici, socialistul francez, raportor special pentru România şi vicepreşedinte al Parlamentului European, va prezenta un raport decisiv vizavi de ţara noastră. S-a trecut prea repede peste grupul socialist care, în urmă cu câteva luni, prin votul său, a basculat în favoarea ţării noastre decizia luată de Biroul Preşedinţilor de a nu invita observatori din România şi Bulgaria la lucrările PE din această toamnă. O atitudine revizuită a socialiştilor, coroborată cu reticenţa creştin-democraţilor, s-ar putea concretiza printr-o analiză cât mai realistă asupra României, inclusiv asupra respectării de către ţara noastră a criteriilor politice de aderare, cunoscute sub numele de "criterii Copenhaga". Avertismentul discret dar ferm a trecut ca apa pe sub oricare din podurile ţării, inclusiv peste preşedintele statului român. Articolele 80 şi 82 din Constituţia României l-ar fi putut stimula în a accede la acest tip de reflecţie. Probabil însă că şi Constituţia trebuie renegociată, întrucât a fost revizuite şi adoptată prin referendum în 2003, atunci când la guvernare se afla PSD. A preferat dialogul trans-oceanic cu teme care fie ating valenţele unei gafe diplomatice (Marea Neagră - lac rusesc), fie sunt de "largă" respiraţie "internaţională" - privatizarea Petrom, contractul Bechtel, vot uninominal, parlament unicameral (toate în România). Şi totuşi, printre atâtea subiecte care ţin "cu sufletul la gură" comunitatea internaţională s-a strecurat şi unui cu adevărat relevant "Unica autoritate recunoscută de preşedintele Băsescu a se afla deasupra capului domniei sale - bunul Dumnezeu - i-a dat gândul cel bun - s-ar putea să nu-şi mai dorească încă un mandat la Cotroceni. Cităm "Poate că la alegerile următoare vom avea şi un preşedinte care să nu fi fost membru de partid. Nu văd de ce nu ar fi un politician tânăr: e şi un Emil Boc, e şi un Adriean Videanu. Nu trebuie să monopolizăm puterea numai pentru că o putem câştiga". Nominalizându-şi epigonii preşedintele dovedeşte că simţul umorului nu-l părăseşte niciodată. În rest apreciem sincer luciditatea domnului Băsescu. Şi-a dat seama, vorba unui general rătăcit actualmente prin nisipurile Arabiei, că poartă "o caşchetă" prea mare pentru această funcţie. Avge!
		Domnul Alecsandru Ştiucă: "Un partener devotat şi consecvent" Inundaţiile catastrofale din această vară au reprezentat o grea încercare, căreia a trebuit să în facă faţă cetăţenii din zonele sinistrate, administraţia şi, nu în ultimul rând, spiritul de solidaritate al românilor cu cei în suferinţă. Dimensiunile fenomenelor au fost fără precedent. Reacţiile autorităţilor s-au concretizat cu dificultate. În ansamblul eforturilor şi acţiunilor desfăşurate, un partener devotat, prezent din primele momente pe frontul suferinţei a fost Societatea Naţională de cruce Roşie din România, reprezentată de anonimii voluntari, cei mai mulţi tineri, care nu de puţine ori au traversat eroic, alături de oamenii loviţi de soartă, experienţe limită (Numărul persoanelor sinistrate asistate prin programe coordonate de către conducerea Crucii Roşii depăşeşte 15000, din numărul total de peste 21000 de persoane sinistrate). Valoarea asistentei a fost de peste 22 miliarde lei vechi. Filialele judeţene de Cruce Roşie au reuşit să sensibilizeze opinia publică (cetăţeni, instituţii, societăţi comerciale) şi au venit în sprijinul judeţelor afectate cu materiale de construcţii, cereale, materiale igienico-sanitare, îmbrăcăminte şi altele, în valoare de aproximativ 800.000 lei noi. Graţie relaţiilor de bună colaborare cu Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, cu toate ţările din Europa, precum şi Japonia şi altele, s-au primit ajutoare în fonduri de 500000 euro, precum şi donaţii în natură de aproximativ 300000 euro. Reprezentanţi ai Crucii Roşii din Europa, prezenţi în România în momentele dificile au apreciat şi remarcat profesionalismul şi devoţiunea voluntarilor Crucii Roşii, precum şi a personalului SNCRR. Este o datorie morală să apreciem în context această contribuţie remarcabilă a Crucii Roşii Române, care, de-a lungul timpului, s-a constituit într-un partener devotat şi consecvent al societăţii româneşti, slujind cauza celor aflaţi în suferinţă. Este momentul să fie reevaluat modul în care guvernanţii şi politicienii se raportează la problemele SNCRR, să preţuim mai mult eforturile făcute şi, în raport cu acestea, să sprijine efectiv, cu fonduri de la bugetul de stat, buna funcţionare a Societăţii. Crucea Roşie Română trebuie să fie privită şi tratată ca un partener operaţional natural al autorităţilor în domeniul umanitar. CRR nu face politică, dar are nevoie cu siguranţă de sprijinul politicienilor. Regret sincer că nu am găsit în intervenţiile oficialilor noştri, în împrejurările dramatice prin care am trecut, un cuvânt de apreciere şi recunoaştere a eforturilor făcute. Preşedintele Statelor Unite, George W. Bush, în intervenţia televizată legată de urmările catastrofale ale uraganului Katrina, nu a uitat Crucea Roşie Americană, semn al recunoaşterii în aceasta a unui partener important în sprijinirea populaţiei. Probabil că, în aspiraţia noastră spre normalitate, vom identifica în sfârşit soluţii pentru optimizarea raporturilor de parteneriat dintre instituţiilor statului şi societăţile neguvernamentale esenţiale, cum este şi SNCRR, care au menirea de a da cetăţenilor acestei ţări sentimentul de siguranţă şi credinţă în solidaritatea umană.
		Domnul Ion Mocioalcă: "Puterea care corupe" Toate recomandările precum şi criticile venite de la forurile UE fac referiri clare şi chiar, uneori, ultimative la modul cum este condusă în ţara noastră lupta împotriva corupţiei, cum reforma făcută în justiţie, în administraţie şi interne sprijină această luptă. Deci în toate documentele şi cerinţele venite de la Bruxelles, corupţia este bine definită, numai la Bucureşti are o interpretare aparte, tipic dâmboviţeană. La noi, puterea actuală face o distincţie bine gândită între corupţia protejată de ea, care este blândă, cu faţă umană, nu este premeditată şi cu rea intenţie, nu aduce atingere economiei naţionale, nu îmbracă haina caracterului penal, pe când cea atribuită opoziţiei şi nedovedită este odioasă, rapace, cu caracter de subminare a economiei naţionale şi indiscutabil penală. Din acest punct de vedere, sloganul puterii este "corupţii noştri sunt mai buni decât corupţii lor." Nu există nici un fel de demersuri, din partea organelor de anchetă penală, faţă de conflictul de interese care a fost la Ministerul Sănătăţii privind industria de medicamente şi comercializarea acestora, la Ministerul Economiei şi Comerţului pe linia energiei electrice produsă de hidrocentrale, aspecte incriminate şi de Preşedintele României, faţă de ingineriile de la bursă, de care a fost acuzat exministrul finanţelor şi chiar primul-ministru, faţă de abuzurile şi abaterile de evaziune fiscală ale soţului fostei consiliere de la Cotroceni, doamna Anghelescu. De asemenea, este considerat ca legitim tot ce se atribuie firmei Euroconstruct Trading 98 SRL, fie că se concesionează cele mai importante străzi şi bulevarde din Bucureşti pentru întreţinere, fie că a obţinut lucrările de reparaţii capitale pe lungimea autostrăzii Bucureşti - Piteşti. Şi cum să ne gândim că nu s-ar fi încălcat legea când acţionari sunt proprietarii de la Golden Blitz? Da, ne referim la aceeaşi locaţie şi de aceleaşi persoane în preajma cărora se află motivul renunţării la demisia irevocabilă a premierului şi unde s-au pus şi se pun bazele remanierii guvernamentale. Pentru toţi acestea este lung drumul de la constatarea infracţiunii şi până la aplicarea prevederilor legale. Prin modificările aduse reformei din domeniul justiţiei, care permite implicare politicului, în dauna Consiliului Superior al Magistraturii, care are numai vot consultativ în numirea procurorilor în funcţii de conducere, s-a deschis drumul anchetelor penale şi chiar a proceselor la comandă politică. Edificator pe această linie este aşa-zisul proces al stenogramelor atribuite PSD. Deşi, pentru toată lumea de bună credinţă este clară noţiunea de stenogramă, şi anume că este un document care înregistrează luările de cuvânt într-un cadru organizat şi care autentifică corectitudinea celor înregistrate în scris prin semnătura celui în cauză. Această cerinţă nu are relevanţă pentru procurorii anchetatori care, sfidând legislaţia în vigoare au deschis procese şi anchete penale liderilor PSD. Au declanşat aceste anchete şi procese fără să fie stabilite: provenienţa acestor aşa zise stenograme, autenticitatea lor, fără să se cunoască sursa de publicare. Nu s-a pornit de la prezumţia de nevinovăţie, de la concordanţa dintre vorbe şi fapte. Se acuză şi se condamnă declaraţia de intenţie şi nu fapta; nu se are în vedere că de la vorbă până la faptă calea este foarte lungă şi uneori de neatins. Problema stenogramelor este folosită ori de câte ori a fost nevoie de manipularea opiniei publice. A fost folosită în campania electorală alături de supoziţia fraudării alegerilor pentru discreditarea PSD. Acum, este folosită tot aceeaşi diversiune pentru discreditarea lui Adrian Năstase, Florin Georgescu şi Rodica Stănoiu, a căror posturi sunt vânate cu încrâncenare de politicienii Alianţei "Departe de Adevăr" şi pentru a abate atenţia de la incompetenţa Guvernului de a gestiona problemele societăţii româneşti, precum şi pentru a ascunde unele acte de corupţie săvârşite de oamenii puterii sau acoliţii acesteia. La noi dreptatea este de partea puterii şi nu a adevărului!
		Domnul Liviu Timar: Tema: "Anul agricol 2005-2006 început sub semnul întrebării" Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Suntem la început de toamnă, iar producătorii agricoli în acest sezon au două obiective: culegerea ultimelor producţii din anul ce se apropie de sfârşit; pregătirea anului agricol viitor prin înfiinţarea culturilor de toamnă şi executarea ogoarelor; Această perioadă ar trebui să fie un prilej de bucurie şi satisfacţie pentru toţi producătorii agricoli care şi-au văzut recolta pusă la adăpost şi nutresc speranţa că anul viitor va fi unul mai bogat. Comparând producţiile medii obţinute şi estimate din acest an cu cele din anul 2004 la principalele culturi în judeţul Mureş, situaţia se prezintă astfel: CULTURA Prod.medie kg/ha 2004 Prod.medie kg/ha 2005 % ORZ DE TOAMNĂ 3.710 2.910 78 ORZOAICĂ DE TOAMNĂ 3.210 3.068 GRÂU DE TOAMNĂ 3.910 3.300 ORZOAICĂ DE PRIMĂVARĂ 2.920 2.350 80 OVĂZ 2.280 1.850 81 PORUMB BOABE 4.430 4.010 FLOAREA SOARELUI 1.730 1.650 95 SOIA 1.570 1.550 SFECLA DE ZAHĂR 40.460 31.580 78 CARTOFI 18.260 12.600 69 LEGUME 16.100 14.500 90 STRUGURI TOTAL 3.810 2.300 60 MERE DIN LIVEZI 11.820 11.500 97 Ana1izând datele de mai sus, putem observa nerealizările anului 2005 faţă de anul 2004 la principalele culturi agricole în judeţul Mureş, situaţia fiind similară şi la nivelul ţării fără a comenta calitatea unor produse obţinute în acest an. În această perioadă, pe teren, am discutat cu mulţi producători agricoli despre producţiile şi rezultatele economice pe care le estimează a le obţine şi am constatat dezamăgire, îngrijorare şi întrebarea firească ce vor face pentru reluarea procesului de producţie în vederea punerii bazei anului agricol 2005-2006. Trebuie să subliniez că la această dată piaţa cerealelor este blocată iar preţul grâului a ajuns să scadă la 2500-3500 ROL/kg ca urmare a unor măsuri luate de actualul Guvern şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin: scoaterea de grâu de la rezerva de stat; acordarea de licenţe pentru importul de grâu şi făină în cantităţi foarte mari; lipsa unei susţineri financiare adecvate nevoilor producătoru1ui agricol român; Cu toate că, preţurile principalelor inputuri din agricultură: motorină, îngrăşăminte chimice, pesticide şi seminţe au crescut mult comparativ cu anul 2004, Guvernul a adoptat OU prin care subvenţionează înfiinţarea culturilor de toamnă cu doar 175 RON/ha faţă de 250 RON/ha în anul 2004 cu justificarea că "avem grâu suficient chiar şi pentru export". Prima consecinţă a acestei măsuri ineficiente luate de actualul Guvern este că la această dată în judeţul Mureş, din suprafaţa totală ce trebuie însămânţată în toamnă s-a arat doar 25% comparativ cu 55% în anul 2004 la aceiaşi perioadă. Prin astfel de măsuri există pericolul real de a nu se însămânţa nici jumătate din suprafaţa de orz şi grâu de toamnă programată iar mari suprafeţe de teren arabil riscă să rămână nelucrate. Consider că Guvernul actual trebuie să înţeleagă că România nu va fi capabilă de o dezvoltare durabilă rurală dacă bunurile alimentare vor fi asigurate din import şi nu vor fi rodul cultivării pământului ţării. Deşi, teoretic, mai avem un an şi opt luni până la aderarea la UE, mă întreb cum vor participa producătorii agricoli din România, cu şanse egale, la competiţia de pe piaţa europeană şi mondială fără o susţinere financiară corespunzătoare. Promisiunile făcute în campania electorală de Alianţa PNL-PD faţă de agricultori se constată că au fost doar vorbe în vânt şi vedem cu toţii că agricultura se află într-un mare impas.
		Doamna Minodora Cliveti: "Protecţia socială a familiei - o responsabilitate prea mare pentru Ministerul Muncii" Asistăm de câtva timp la încercările, până acum neinspirate, ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei de a găsi o soluţie pentru plata indemnizaţiilor alocate concediului de maternitate şi concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani. Administrarea şi gestionarea acestor prestaţii se realizează, în prezent, în cadrul sistemului public de pensii. Motivul pentru care Ministerul Muncii doreşte aceste schimbări este acela că, având în vedere situaţia deficitară a sistemului public de asigurări sociale, se impune degrevarea acestuia de plăţile care nu au legătură strictă cu pensiile. Deşi Ministerul Muncii are în coordonare, pe lângă alte domenii, şi pe acela al protecţiei familiei este evident că nu reuşeşte să identifice măsurile necesare asigurării unui trai decent familiilor cu copii mici şi femeilor în perioada maternităţii. Ministerul Muncii, după ce a lansat în luna iunie un proiect de lege privind condiţiile de acordare a alocaţiei pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, care propunea o reducere drastică a sumei de la 85% la 35% din salariul mediu brut pe economie (stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat) şicare a declanşat un val de proteste publice, lansează acum un nou proiect legislativ. Ministerul susţine că această variantă este rezultatul dezbaterilor publice desfăşurate din luna iulie dar, din păcate, dintre ideile şi sugestiile formulate la aceste consultări a fost preluată o mică parte în actualul proiect. Noile reglementări urmăresc în principal două direcţii: degrevarea sistemului de asigurări socialede unele tipuri de prestaţii (indemnizaţia de maternitate, indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, plata concediilor medicale şi pentru îngrijirea copilului bolnav) prin externalizarea acestor prestaţii şi transferarea lor în responsabilitatea de plată a Ministerului Sănătăţii, din Fondul Unic de Asigurări de Sănătate (pentru acest lucru, procentul din contribuţiile de fondul asigurărilor sociale va trece la Fondul de Sănătate); modificarea sumei acordate pentru plata concediilor de creştere a copilului până la vârsta de 2 anirealizată în mai multe etape astfel încât, în anul 2007, părinţii salariaţi (şi asiguraţi) vor beneficia de o alocaţie de 6 milioane de lei, precum şi de o alocaţie de 2 milioane lei - alocaţie de creştere a copilului - de care beneficiază toţi copiii în vârstă de până la 2 ani. Aceste modificări ale legislaţiei actuale ridică două observaţii: evaluarea capacităţii reale a Fondului de Sănătate de a asigura plăţile pentru tipurile de prestaţii menţionate ştiind că sistemul de sănătate se confruntă cu o gravă criză financiară. Beneficiarii acestor prestaţii: părinţii, copii, femeile de vârstă fertilă devin astfel cobaii unei reforme haotice a sistemelor de asigurări sociale şi de sănătate şi sunt ameninţaţi să li se aplice acelaşi "tratament" de care se "bucură" acum furnizorii de medicamente. noile prevederi nu rezolvă situaţia familiilor din mediul rural şi a părinţilor neangajaţi şi /sau neasiguraţi. Aceştia vor primi, în conformitate cu proiectul actual, numai 2 milioane lei (ce reprezintă alocaţia de creştere a copilului) şi astfel, ne aflăm în situaţia sa constatăm că nu toţi părinţii au drepturi şi condiţii egale pentru îngrijirea copiilor. Măsurile propuse de Ministerul Muncii sunt, în opinia mea, ineficiente şi nesatisfăcătoare. Protecţia familiei, a copiilor, a femeilor în perioada maternităţii sunt probleme prioritare care necesită o abordare unitară, complexă în cadrul unei politici naţionale susţinute politic şi financiar de către stat. Responsabilitatea adoptării măsurilor financiare pentru protecţia socială a familiei şi pentru creşterea natalităţii revine statului iar sursa principală de finanţare a politicilor în domeniu o reprezintă bugetul de stat. Constatăm însă că Ministerul Muncii nu are nici viziunea şinici capacitatea de a aborda aspectele privind condiţia familiei şi a responsabilităţilor familiale din perspectiva Uniunii Europene. Reglementările şi programele comunitare pun accent atât pe asigurarea unui trai decent familiilor cu copii cât şi, mai ales, pe dezvoltarea serviciilor sociale necesare îngrijirii copiilor mici (şia altor membrii de familie), precum şia altor măsuri care să asigure concilierea vieţii de familie cu cea profesională. Modelul U.E. nu urmăreşte, simplist, numai aspectul financiar, de alocare a unei sume prestabilite (discutabilă sau nu) pentru o anumită perioadă, ci propune identificarea unui ansamblu de măsuri economice, sociale, medicale, administrative, care să răspundă atât tendinţelor demografice actuale, cât şi nevoilor reale de susţinere a femeilor cu copii, a părinţilor salariaţi, a femeilor în perioada de maternitate astfel încât, să se asigure o dezvoltare socială armonioasă pe termen lung.
		Domnul Gheorghe Chiper: Din datele comunicate de Institutul Naţional de Statistică, rezultă că în trimestrul al doilea al anului curent, se înregistrează o încetinire a ritmului producţiei industriale faţă de primul trimestru al anului, estimându-se, pe seama acestei tendinţe, o scădere, în continuare, a volumului producţiei industriale până la sfârşitul lui 2005. Scădere care, corelată cu diminuarea drastică a producţiei agricole, va determina, implicit, un produs intern brut mult inferior anului 2004. Dincolo de aceste date bilanţiere, prea puţin elocvente de altfel, se poate constata că activitatea economică va înregistra în acest an unvizibil regres care, şi acesta, nu este de natură să inducă griji în structurile puterii pentru că, încă, efectul lor asupra veniturilor, puterii de cumpărare şi nivelului de trai al populaţiei este prea puţin sesizat. Recent, în SUA, preşedintele Băsescu vorbea chiar de o perioadă de bunăstare care ne aşteaptă întrucât "economia creşte în medie cu 6%, avem un nivel scăzut al şomajului iar investiţiile se dublează de la un an la altul. Este un trend bun. Veniturile au crescut prin reducerea fiscalităţii pe forţa de muncă". Din păcate toate aceste afirmaţii sunt inexacte. Unele au chiar un sens invers. Mai grav este, însă, faptul că nu se spune nimic de creşterea deficitului de cont curent la dimensiuni ne mai întâlnite până acum, că inflaţia este încă mare şi, în mod dubios, determinată, de vreme ce scumpirile accentuate de preţuri la produse şi servicii nu se reflectă încă în rata scăzută de inflaţie (0,1% ultima comunicare). Că puterea de cumpărare este şi ea diminuată cu toate "izbânzile" pe linia creşterii reale a veniturilor. Prezenta declaraţie are tocmai scopul de a stărui şi asupra acestor aspecte, deloc pozitive, ale evoluţiei economiei, ale situaţiei economice şi sociale, în ultimă instanţă. Constat că există, pe lângă interesul de a prezenta situaţia într-o lumină favorabilă (unui eventual scrutin), şi un sentiment de automulţumire pentru "marile realizări" din acest an, o înfumurare chiar, care este specifică parveniţilor, o suficienţă care este asociată, întotdeauna, incompetenţei şi delăsării. Pentru că, orice am spune, incompetenţa este definitorie pentru actualul guvern şi aceasta este probată, dacă mai este cazul să arătăm, de alte câteva elemente, pe care le prezentăm în sinteză: rezultatele din agricultură vor fi în acest an sub jumătatea nivelului de anul trecut; investiţiile mari din infrastructură au fost abandonate, din lipsă de resurse (indiferent de ce se invocă în mod hilar prin presă); fondurile de preaderare ale UE sunt atrase doar în proporţie de 25-30%, din lipsă de posibilităţi de cofinanţare şi datorită tergiversării elaborării proiectelor; scumpirile mari la produsele alimentare, mai ales a celor din pieţe, precum şi la carburanţi şi la celelalte servicii publice (scumpiri neevidenţiate până în prezent în coşul zilnic, dar care, cu certitudine, vor ajunge la... scadenţă pentru a fi făcute publice). Sau, poate, pentru toate aceste fenomene negative există pregătite modalităţi de a fi prezentate în sens pozitiv. Ca într-o veritabilă acţiune de propagandă bine regizată şi susţinută de acoliţii din mass media.
		Doamna Manuela Mitrea: "Viitorul caiacului şi canoei româneşti în pericol?" În orice colţ al lumii te duci şi întrebi de România o să ţi se răspundă invariabil: Nadia Comăneci, Gică Hagi, Ilie Năstase sau Ivan Patzaichin. Sportul a făcut pentru ţara noastră, în materie de imagine, ce nu au reuşit din păcate, mulţi politicieni, dip1omaţi, inventatori sau oameni de cultură din România. Nimic nu se compară cu bucuria câştigării unei cupe sau a unei medalii de aur de către un compatriot de-al tău. Cu toate acestea, implicarea statului în domeniul sportului a scăzut, la fel şi sursele de finanţare. În contextul aderării la UE, când sportul românesc ar trebui să reprezinte o importantă forţă pe plan internaţional, Guvernul României, prin vocea primului ministru a anunţat că sportul nu constituie o prioritate; lucru firesc şi care n-ar fi trebuit să fi şocat pe nimeni având în vedere că în programul Alianţei D.A. nu există nici un alineat cu privire la sport. Oriunde există apă, acolo s-a dezvoltat şi meşteşugul construirii şi utilizării ambarcaţiunilor. Dacă caiacul-canoea îşi are începutul ca sport recreaţional o data cu secolul al XIX-lea, în România acest sport debutează în 1932 prin participarea unui echipaj românesc la "europenele" de la Budapesta. Din 1954, când are loc prima biruinţă a Kaiacului românesc, prin Mircea Anastasescu şi 1968, când Ismailciuc şi Alexe au cucerit primul titlu de campioni ai lumii din istoria Canoei româneşti, acest sport a adunat de-a lungul timpului nenumărate medalii şi titluri de campioni. La Clubul Sportiv Şcolar din cadrul Liceului Teoretic "Traian Lalescu" din Orşova se desfăşoară o activitate sportivă de înalt nivel. Se cunosc rezultatele obţinute de foştii juniori orşoveni: Mitică Pricop şi Florin Popescu - vicecampioni la Sydnei; Florin Popescu - locul 4 la Olimpiada de la Atena; Avelian Ionel - campion mondial şi european; Scoică Florin, Sevici Marian - campioni europeni; Florica Vulpe - vicecampioană mondială în 2005. In pofida acestor rezultate, cea mai titrată şi prolifică structură sportivă şcolară din România în domeniul sporturilor nautice, unitatea şcolară de înaltă performanţă din Orşova a ajuns la limita subzistenţei. Lipsa acută a fondurilor şi dezinteresul conducerii Ministerul Educaţiei şi Cercetării a afectat şi afectează în continuare acest sport şcolar de tradiţie din România. Cei peste 130 de sportivi legitimaţi la CSS din Orşova sunt nevoiţi să-şi achite singuri sumele pentru cazare şi masă, bani pe care Ministerul ar fi trebuit să-i aloce în baza H.G.484 din 18 aprilie 2003. În toată lumea sporturilor nautice şi nu numai, elevii-sportivi care sunt legitimaţi şi practică în mod consecvent această activitate de performanţă, primesc gratuit din partea cluburilor, hrană zilnic, echipament sportiv şi alte facilităţi. Nici nu se poate vorbi despre dezvoltarea bazei materiale, care se află într-o stare avansată de degradare. Căminul sportivilor, dotat cu 72 de paturi în 14 dormitoare, 2 săli de mese, sala de forţă şi a bacului de iarnă, a devenit neîncăpător, necesitând utilităţi noi şi reparaţii capitale. Hangarul plutitor, care adăposteşte peste 100 de ambarcaţiuni este de asemenea deteriorat, existând permanent riscul de a se scufunda. Din 1976, când a fost construit, nu a mai fost renovat niciodată cu toate că ar fi trebuit să cunoască reparaţii şi îmbunătăţiri din 2 în 2 ani. Scufundarea hangarului în apele Dunării ar aduce numai prejudicii, iar construirea unuia nou ajunge la 6-7 miliarde de lei. În aceste condiţii consider că este prioritară tragerea unui semnal de alarmă în ceea ce priveşte soarta sportului nautic orşovean! Caiacul - canoea de la Liceul Teoretic "Traian Lalescu" Orşova se prăbuşeşte asemenea hangarului plutitor dacă nu se vor lua măsuri urgente! Conducerea Ministerul Educaţiei şi Cercetării este obligată, prin lege, să intervină! Acum e momentul, până nu va fi prea târziu! Să salvăm ce mai poate fi salvat ca viitorii campioni ai României să nu rămână doar simple himere ale sportului mehedinţean, românesc şi internaţional! Ca parlamentar al României, consider că una dintre priorităţile actualului Guvern ar trebui să fie crearea unor condiţii pentru ca tinerii români să facă sport şi să fie sănătoşi! Fără un schimb de mâine bine articulat, educat, sănătos şi echilibrat, viitorul României este în pericol!
		Domnul Florin Iordache: "Schimbarea preşedinţilor celor două Camere, o obsesie neconstituţională a actualei Puteri" Încă de la instalarea sa în decembrie 2004, membrii Alianţei DA care au format Guvernul cu sprijinul larg al lui Traian Băsescu şi-au propus înlocuirea Preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului. Numai cu încălcarea gravă a Constituţiei, acest lucru ar fi posibil, deoarece în articolul 64 alin. 2 se precizează clar că cei doi preşedinţi se aleg pe durata mandatelor Camerelor. Membrii coaliţiei guvernamentale mai bine s-ar apleca la problemele reale ale ţării, la programul privind integrarea în UE şi ar lăsa Parlamentul cu cei doi preşedinţi în pace. Pentru mersul înainte al României este nevoie de un respect reciproc între membrii clasei politice. În 1989 la Revoluţie, românii s-au pronunţat pentru democraţie şi nu pentru dictatură. Adoptarea noilor regulamente nu implică neapărat şi schimbarea preşedinţilor, pentru că revocarea este o sancţiune foarte gravă pentru a putea fi luată. Am încredere că lucrurile vor merge în direcţia normală şi firească şi despre schimbarea preşedinţilor să discutăm în urma viitoarelor alegeri în 2008.
		Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu: "Exterminarea fizică, ultima soluţie pentru schimbarea din funcţii." Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am să vă prezint, în câteva cuvinte, modul în care înţelege actuala putere să se impună în schimbarea membrilor Partidului Social Democrat care se află, încă, la conducerea unor instituţii deconcentrate. Nu este întâmplător, titlul folosit de mine. După ce au ratat schimbarea prin metoda "e mai bine să îţi dai demisia", actualii guvernanţi aplică varianta " te determinăm noi să pleci". Aşa se întâmplă şi cu membrii Corpului de Control al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care, din ordinul inegalabilului ministru Gheorghe Flutur, practică metoda controalelor epuizante, atât pentru conducerea, cât şi pentru angajaţii Direcţiilor Agricole judeţene, paralizând activitatea acestor instituţii. In fond, despre ce este vorba. De mai bine de doua luni, la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurala Tulcea, se desfăşoară un aprig control al activităţii acestei instituţii, doar-doar se vor constata nereguli care să duca la demiterea actualului director, membru P.S.D, ultimul scăpat de securea nemiloasă a programului de guvernare al alianţei D.A.(Dezastrul Agriculturii) Poate nu aş fi avut această intervenţie dacă, acest control, nu ar fi dus la internarea, în cele din urmă, în spital, a directorului Gheorghe Carnov şi la instaurarea terorii în rândul angajaţilor instituţiei, care trebuie să suporte zilnic, ameninţările şi ţipetele celor veniţi să găsească neapărat ceva. Numai că... surpriză. Nu au găsit nici o neregulă în gestionarea actului managerial. Nemulţumirile sunt multe şi vin, în primul rând, din partea angajaţilor Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Tulcea, care nu fac altceva decât să furnizeze hârtii "talibanilor" ministrului Flutur şi să răspundă întrebărilor, uneori stupide, ale "specialiştilor" din "Corpul de Exterminare" al ministrului. Şi de ce toate acestea? Pentru a satisface clientela politică a actualei guvernări, pentru a înscăuna în funcţia de director un "distins" inginer agronom, om de afaceri şi marcant membru al partidului democrat, filiala judeţeană, care a cam rămas în urmă cu aplicarea revoluţiei portocalii în agricultura tulceană şi este nerăbdător să se afirme. Eu pun problema şi din alt punct de vedere şi îmi permit să dau şi un sfat ministrului agriculturii. Cheltuielile generate de costul deplasărilor, cazărilor la hotel de patru stele şi cele trei mese pe zi a celor 5 persoane din "armata de exterminare", precum şi cheltuielile indirecte ale acestui, în fond, abuz în serviciu, ar putea să le folosească pentru a acorda subvenţie agricultorilor. Agricultura cu perspective europene a actualului ministru, nu este nimic mai mult decât teatrul bătăliilor pentru funcţii şi pentru satisfacerea pretenţiilor celor care au cotizat în campania electorală şi acum îşi cer "drepturile". Vă mulţumesc.