Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 octombrie 2005

			Şedinţa a început la ora 8,25. Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Titu-Nicolae Gheorghiof şi Victor-Viorel Ponta, secretari.
			Doamna Daniela Popa: Deschidem şedinţa de astăzi şi rog personalul tehnic să fie cu cel puţin 5-10 minute în sală înainte de începerea şedinţei. Este inadmisibil ca domnii deputaţi să aştepte personalul tehnic să se poată începe şedinţa.
			Vă rog, domnule deputat. Domnul deputat Cornel Ştirbeţ, Grupul parlamentar al PNL.
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "Camera Deputaţilor - un s.r.l. falimentar". Poate fi chiar adevărat că parlamentarii sunt cele mai corupte, inutile şi dezagreabile personaje din lumea politică românească. Aceasta este percepţia publică şi nu există foarte multe argumente pentru a putea estompa negativul imaginii populare. Aveam, totuşi, speranţa că există o limită a decadenţei, bazându-mă pe faptul că Parlamentul ar trebui să fie întruchiparea democraţiei şi simbolul ei, oricât de necoaptă ar fi ea, democraţia, în România. Ceea ce se întâmplă însă în aceste zile în Camera Deputaţilor depăşeşte orice închipuire şi acoperă umbra de speranţă în aşezarea lucrurilor pe un făgaş cât de cât apropiat de normalitate. Domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, nu poate şi, mai ales, nu vrea să accepte evidenţa, nu vrea să respecte elementarul democraţiei, voinţa majorităţii. Domnia sa, ca un veritabil dictator înnăscut, ţine cu dinţii, sfâşie tot, este de acord cu orice abuz şi mârşăvie, numai să rămână preşedinte. A ajuns să creadă că funcţia este numai a lui. A condus Camera Deputaţilor timp de 13 ani, din 1992 până în prezent, ca pe un s.r.l. cu asociat unic, fie direct, între '92-'96, fie indirect, prin oameni de încredere plantaţi în funcţiile-cheie. De aceea, pentru el nu contează acum că majoritatea deputaţilor doresc altceva şi-i cer demisia. El nu recunoaşte dreptul majorităţii, cu riscul lichidării s.r.l.-ului aflat pe marginea prăpastiei, oferind spectacolul din ultimele zile care confirmă tot ce se putea mai rău în ce priveşte starea de fapt. Mai mult, este dispus să-şi sacrifice şi partidul, folosindu-se, de la cheie de serviciu şi, culmea!, în numele democraţiei, de Constituţie. Domnule Năstase, aici nu vorba de Constituţie, de lege, sau de regulament. Este vorba de logica elementară şi de bun simţ. Asociaţii majoritari ai oricărui s.r.l. pot înlocui oricând administratorul, ca să nu mai amintim de regula majorităţii în orice firavă organizare democratică. Soluţia demisiei de onoare aţi depăşit-o, domnule Năstase! Dar mai există soluţia demisiei, sau a demiterii, la fel de constituţională, legală şi regulamentară. Dacă nu cunoaşteţi, sau nu recunoaşteţi aceste soluţii, puneţi mâna pe carte, domnule Năstase, şi învăţaţi abc-ul democraţiei. Altfel, revolta majorităţii va deveni Constituţie, lege şi regulament. Poate asta vă doriţi. Aşa sfârşesc marii dictatori. Dar, vă asigur că revoltaţii vor scormoni prin catacombele Casei Poporului, vor verifica privilegiile unora, contractele altora, risipa anuală imensă de peste 30 de mii de miliarde şi altele, fără a mai relua doar tema democraţiei. Aşadar, gânduri bune, mai bune vă urez, în final, domnule preşedinte demisionar al Camerei Deputaţilor! Daţi o şansă acestei instituţii, daţi o şansă normalităţii! Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.
			Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Constantin Amarie. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Constantin Amarie: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Moţiunea mea este intitulată "Şcoala portocalie". În campania electorală, programul şi denumirea Alianţei a fost, pentru profesori, "DĂ", pentru că s-a promis dublarea salariilor în învăţământ. Promisiunea a fost făcută de candidaţii Alianţei fără să clipească, dar totul s-a dovedit a fi o minciună. S-a obţinut, atunci, cvasitotalitatea voturilor în învăţământ. Printre primele victime ale guvernării actuale s-a aflat şi acest important segment social, iar deschiderea noului an şcolar a debutat cu o grevă a sindicatelor din preuniversitar. "Nu dăm bani pentru citit" a declarat domnul prim-ministru şi, prin aceasta, a demonstrat ce înţelege din ce înseamnă şi se petrece în lumea şcolii. În teritoriu, de un an de zile, principala preocupare a puterilor locale a fost să decapiteze conducerile unităţilor de învăţământ, de la grădiniţă şi până la inspectoratele şcolare. Din 42 de inspectori generali, mai sunt de schimbat doar vreo trei. Toţi veleitarii şi-au găsit un loc. Urmările au fost multiple, dar nu în beneficiul învăţământului. Una dintre ele are grave consecinţe. Pentru că inspectoratele şcolare judeţene au uitat să organizeze admiterea în anul de completare pentru elevii absolvenţi ai claselor a X-a de la Şcoala de arte şi meserii, care au susţinut şi promovat examenele de corigenţă, ne-am trezit cu zeci de elevi rămaşi în afara şcolii. Ei au pierdut dreptul de a urma ulterior ciclul superior al liceului şi cum majoritatea dintre ei provin din familii sărace sau dezorganizate, aceşti elevi au rămas fără o şansă de întreţinere, deoarece nu au nici vârsta necesară angajării legale. Cine răspunde pentru aceste suferinţe create? Nu lipsesc, însă, declaraţii năstruşnice, chiar de la nivelul ministerului şi nu înţelegem de ce domnul ministru intră pe teritoriul altui coleg, ministru foarte activ, de altfel, stabilind ca obiectiv al şcolii plantatul pomilor. E clar că nu vede pomul, care pentru noi este copilul, din cauza pădurii. Şi, dacă singura soluţie a copiilor în viitor este să înveţe de la copaci experienţa de viaţă, atunci naţiunii i se rezervă un viitor vegetal. S-a abandonat cu totul tradiţia sănătoasă a şcolii româneşti, aceea în care şi noi ne-am format, şcoală care a instruit şi pe copiii celor care lucrează azi în ţări din Uniunea Europeană, copii care surclasează, în cele mai multe cazuri, pe autohtoni. Competitivitatea românilor este periculoasă în viitor? Lipsa de coerenţă din minister duce la adoptarea unor hotărâri care care se bat cap în cap şi fac să se introducă inovaţii care n-au fost supuse dezbaterii publice pentru a vedea dacă sunt potrivite sistemului nostru de învăţământ, inovaţii care n-au dat rezultate nici în locul din care provin. Diferiţi vectori ai noului aduc în şcoală din afară eternele "forme fără fond", prezentându-le drept creaţii proprii. Se fac tot felul de experimente, dar Academia Română nu este consultată. Sindicatele, specialiştii care lucrează în media, universitarii au atras atenţia asupra stării de haos din învăţământ şi a lipsei de comunicare a ministrului cu toţi factorii responsabili. Aplicarea Legii calităţii în învăţământul preuniversitar cu agenţia respectivă (ARACIP) în subordinea ministerului va fi supusă deciziei politice şi va duce la arbitrariu. Fără o finanţare corespunzătoare, legea va fi de fapt un instrument al politicului, pentru a ţine sub presiune corpul didactiv. Nu se poate face reformă fără consultarea beneficiarilor. De aceea, domnul ministru trebuie să se întoarcă urgent la şcoală, adică la profesori, elevi şi părinţi, care să fie consultaţi şi ei dacă reforma este spre binele lor. Şcoala portocalie, stimaţi colegi, există într-adevăr. În anul 2000, după alegerile locale, în oraşul Videle, consiliul local era majoritar PD. Atunci s-a găsit de cuviinţă că este util să se adopte denumirea şcolii de "Adrian Păunescu". Astăzi, printr-o hotărâre a consiliului local, s-a renunţat la numirea şcolii de "Adrian Păunescu" şi, mai mult de atât, în mod concret şcoala a fost vopsită, la propriu, în portocaliu. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Mircea Stănescu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mircea Stănescu: Doamnelor şi domnilor deputaţi, La conferinţa de presă susţinută vineri la sediul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al României, Ilie Botoş, a declarat că o microstructură din cadrul Ministerului Public ar instrumenta o serie de dosare care privesc acte de corupţie şi alte tipuri de infracţiuni, săvârşite de către 22 de senatori şi deputaţi. Dintre aceste cazuri, procurorul general Ilie Botoş s-a limitat a nominaliza doar dosarul domnului deputat PNL Dragoş Ujeniuc, pe motiv că, fiind ţinta unor atacuri ale acestuia, legea l-ar îndreptăţi să facă declaraţii în care să nominalizeze speţa respectivului parlamentar. Cu toate acestea, Ilie Botoş a refuzat, la insistenţele presei, să-i nominalizeze pe ceilalţi 21 de parlamentari, care ar face în prezent obiectul cercetărilor întreprinse de microstructura specializată, de la nivelul Ministerului Public, sub pretextul că o astfel de dezvăluire ar contraveni legii şi ar afecta dreptul la imagine al celor vizaţi. Întrucât această informaţie nu face parte din categoria informaţiilor clasificate, protejate de lege, Ministerul Public oferind în alţi ani astfel de informaţii, îl somez pe procurorul general Ilie Botoş ca, în temeiul Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, să dezvăluie, de îndată, identitatea celor 21 de parlamentari care sunt ţinta unor cercetări penale şi să precizeze pentru ce anume infracţiuni sunt cercetaţi. Un refuz de a furniza aceste informaţii nu poate fi catalogat astăzi decât o diversiune de genul celei practicate în urmă cu mai multe luni de fostul şef al P.N.A., Ioan Amariei, care a pomenit de existenţa a 40 de dosare de mare corupţie, ce s-au dovedit ulterior inexistente, diversiunea menită se creeze impresia că Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar avea o activitate extrem de susţinută, pe fondul unei vizibile lipse de rezultat. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Ştefan Baban: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Boală veche la vremuri noi" Săptămâna trecută, preşedintele Băsescu cerea românilor să nu mai dea şpagă, indiferent ce problemă au de rezolvat: medicală, socială, financiară etc. Solicitarea preşedintelui nu poate fi catalogată decât populistă şi fără acoperire într-o ţară în care mita se ia începând cu cercurile politice şi economice, dar flagelul este aruncat asupra celor mulţi şi năpăstuiţi. Poate că Băsescu n-a dat niciodată şpagă, dar nu cred că din cauză că n-a considerat oportun acest lucru. Iar sondajele de opinie pe care le studiem cu toţii arată că în România nu poţi rezolva nimic dacă nu dai o mică atnţie, un ciubuc. De ce? Pentru că aşa s-a împământenit obiceiul încă de pe vremea fanarioţilor, fiindcă, dacă doreai să obţii ceva bun şi folositor, sau să-ţi rezolvi o problemă, trebuia să te prezinţi cu o mică atnţie la locul şi omul potrivit. Şi, totuşi, după 15 ani de democraţie, aceste obiceiuri au rămas. Şi nu neapărat că ar fi vrut poporul român tradiţionalist să le păstreze, ci pentru simplul fapt că de atâta democraţie şi tranziţie am ajuns să ne auto-selectăm pentru a accede la medicamentele compensate, la tratamente sofisticate şi eficiente, care pentru noi sunt rare, dar pentru ceilalţi cetăţeni ai Europei sunt normale şi obişnuite, pentru a beneficia de o pregătire şcolară la standarde care să permită ocuparea unui loc de muncă bine plătit atât în ţară, cât şi în străinătate. Exemplele ar putea continua, pentru că sunt destule şi le întâlnim în fiecare clipă în cotidian: de la verificarea actelor maşinii de către poliţiştii din trafic şi până la verificarea actelor micii afaceri pe care o păstorim şi din care reuşim să subzistăm cu toţii. Toate sunt dătătoare şi primitoare de şpagă, de mită, de ciubuc ... de tot ce gândeşte şi nu gândeşte domnul preşedinte. Nici nu poate fi altfel. Atunci când un medic, cu peste 12 ani de şcoală, este plătit cu un salariu de mizerie şi poate subzista datorită eforturilor părinţilor, propriei familii şi ... micilor atenţii. Este de fapt o lege tacită, aprobată atât de cadrele medicale, cât şi de guvernanţii care s-au perindat la conducerea ţării. Pentru că, neexistând performanţă economică în România, nu poţi asigura salarii decente şi condiţii normale de lucru pentru un act medical, pentru baze de tratamente dotate corespunzător, pentru spitale moderne etc. Şi acest lucru este valabil şi pentru profesori, funcţionari publici şi alţi bugetari. La venituri nete de 5-6 milioane de lei, cu un copil la şcoală şi cu cheltuieli gospodăreşti majorate la două-trei luni, este imposibil să rezişti cu stoicism la "tentaţiile" care-ţi sunt oferite. Domnul preşedinte Băsescu are dreptate, dar o dreptate utopică, pornită de la vechea zicală românească "cel bogat nu-l va crede niciodată pe cel sărac". Nu poţi să ceri performanţe cu sume derizorii acordate drept salarii, cu limitări legislative în exercitarea meseriei în care te-ai pregătit destui ani, limitări care sunt doar pentru executanţi şi foarte puţine pentru conducători, cu asigurarea unor condiţii de lucru de tipul celor din ţări bananiere. Trebuie aplicate legi clare, începând de la reformarea economică şi terminând cu cea pe domenii profesionale, trebuie alocate sume importante şi reale pentru a se putea desfăşura eficient aceste activităţi. Atât timp cât ne vom complace în discursuri electorale măreţe, dar vom rămâne doar la vorbe goale, românii vor continua să dea şpagă, mită, ciubuc pentru a obţine un serviciu mai bune, pentru a beneficia de o educaţie selectă, pentru a beneficia de tratamente medicale excelente etc. Şi poate că, înainte de a cere românilor să renunţe la aceste străvechi şi balcanice obiceiuri, atât Preşedintele, cât şi Guvernul, s-ar uita în curţile lor, pentru a descoperi dacă mesajul acesta a fost bine înţeles şi de colaboratorii lor, aşa ar avea certitudinea că poporul român a fost atent şi receptiv la ceea ce li s-a transmis şi nu au perceput totul ca un simplu mesaj electoral. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Becsek-Garda Dezsó-Kálmán: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În ziua de 6 octombrie, vom comemora 156 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare. Aceste personalităţi şi-au jertfit viaţa pentru ideile revoluţiei paşoptiste, luptând împotriva despotismului absolutist, pentru susţinerea libertăţii, egalităţii şi fraternităţii. Revoluţia maghiară, prin programele sale, viza desfiinţarea radicală a relaţiilor feudale, democratizarea societăţii prin acordarea drepturilor şi libertăţilor civice. Mişcările din Transilvania, la început, prefaţau o revoluţie paşnică atât prin Programul de la Cluj, cât şi prin manifestaţiile populaţiei de la Târgu-Mureş. Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai a adoptat legi importante atât pentru poporul maghiar, cât şi pentru naţiunea română, cum au fost: desfiinţarea iobăgiei, suportarea în comun de către toţi cetăţenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetăţeneşti şi religioase ale românilor şi noua lege a pensiei. Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curţii de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două naţiuni. Armata revoluţionaro-maghiară, în luptele care au durat un an şi jumătate au înfrânt în mai multe bătălii oştile habsburgilor. intervenţia trupelor ţariste a schimbat raportul de forţe pe plan militar, fapt ce a cauzat înfrângerea revoluţiei maghiare. Cu toate acestea, lupta lor a deschis calea pentru o evoluţie burgheză în spaţiul carpato-dunărean. Pentru a cinsti memoria revoluţionarilor maghiari, la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a amplasat, la Arad, Statuia Libertăţii, care ar trebui să reprezinte aceeaşi semnificaţie şi pentru naţiunea română, pentru că peste 30 de mii de revoluţionari români au luptat şi în armata revoluţionară ungară sub comanda generalilor amintiţi. Cinstirea memoriei celor 13 generali maghiari, în prezent mulţumită şi oficialităţilor româneşti, o reprezintă amplasarea la Arad a grupului statuar cunoscut sub denumirea de Statuia Libertăţii, ceea ce poate fi un pas important atât în interpretarea corectă a unor evenimente istorice, cât şi în reconcilierea româno-maghiară. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan. Nu este în sală. Doamna deputat Manuela Mitrea. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.
			Doamna Manuela Mitrea: Vă mulţumesc. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Palatul Teodor Costescu, în pericol!" Vorbind despre cultură, Ortega vorbea despre "un trecut ireversibil şi un viitor visat". Azi, când lumea devine tot mai pluriculturală (culturi ale profesiilor, ale naţiunilor, etniilor, grupărilor, ale comunităţilor de pe Internet, ale instituţiilor şi localităţilor virtuale, ale maşinilor inteligente etc.), iar postmodernismul se impune ca un fenomen cultural general, consider că a sosit momentul să se acţioneze mai mult pentru păstrarea identităţii culturale, pentru salvarea valorilor culturale şi spirituale ale neamului românesc. Cultura în societatea cunoşaterii este cu totul altceva decât cultura privind societatea cunoaşterii. Într-o societate românească în care globalizarea se resimte ca un pericol pentru identitatea naţională, consider că fenomenul cultural ar trebui să fie una dintre priorităţile actualului Guvern. Preocuparea Ministerului Culturii şi Cultelor pentru tot ce presupune cultură, tradiţie, spiritualitate românească aproape că nu există. În timp ce clădirile aflate în patrimoniul naţional stau să se prăbuşească, manelele sunt vândute ca pâinea caldă. De aceea, ca parlamentar, trag un semnal de alarmă: cultura românească e în pericol! La fel şi Palatul Cultural "Teodor Costescu" din Drobeta Turnu-Severin, un exponent de o valoare inestimabilă a culturii arhitectonice din Oltenia, şi nu numai. Anul trecut s-au împlinit 140 de ani de la naşterea lui Teodor Costescu (1864-1938). Venit din Gorj, pe plaiuri mehedinţene, distinsul cărturar a rămas pentru posteritate un model greu de atins. Figură emblematică a judeţului Mehedinţi, profesor, om politic, membru de onoare al Academiei Române, în 1934, Teodor Costescu a pus bazele actualului Palat Cultural din Drobeta Turnu-Severin, care-i poartă numele. Lucrările de construire a edificiului au fost începute în anul 1913, după proiectul arhitectului Grigore Cerchez. În anul 1916, s-au realizat structura, respectiv zidăria şi acoperişul. Clădirea, construită în stil ionic, are pe acoperişul din faţa sa doi grifoni care încadrează o liră, ca simboluri ale identităţii şi puterii instituţiei, sporindu-i şi prin aceasta valoarea artistică şi culturală. Palatul Cultural "Teodor Costescu" din Drobeta Turnu-Severin este o clădire monumentală ce face parte din zestrea patrimoniului naţional, figurând pe lista monumentelor istorice. Sub acoprişul acestei clădiri, funcţionează, în prezent, un număr mare de instituţii de cultură: Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional; Centrul Cultural Mehedinţi; Biblioteca Judeţeană "I.G.Bibicescu"; Casa de Cultură "Teodor Costescu", această instituţie având în administrare edificiul Palatului Cultural. Clădirea Palatului "Teodor Cosescu" este destinată şi activităţilor cultural-artistice, cuprinzând sala de spectacole cu spaţiile-anexă, sală-expoziţie, bibliotecă, săli cu funcţiuni specifice, cea mai importantă fiind sala de lectură care adăposteşte 35 de mii de volume şi alte cărţi rare şi de patrimoniu, în această sală conferenţiind, cu diverse prilejuri, unele dintre cele mai mari personalităţi ale ţării: Constantin Rădulescu-Motru, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ştefan Odobleja, Liviu Rebreanu. Ca urmare a vechimii, clădirea prezintă mai multe probleme la structura de rezistenţă, acoperiş şi centrala termică. Avându-se în vedere motivele menţionate mai sus, calitatea slabă a lucrărilor de reparaţii curente la faţadă şi acoperişul edificiului, mecanismul de degradare generală, starea de colaps a întregii cornişe, bogat ornamentată şi profilată, cât şi importanţa acestui obiectiv în cultura naţională, sunt necesare - şi în acelaşi timp oportune - lucrări de consolidare, reparare şi restaurare a imolbilului ce adăposşteşte Palatul Cultural "Teodor Costescu". În anul 2004, Primăria municipiului Drobeta Turnu-Severin a întocmit o documentaţie de obţinere de fonduri PHARE pentru executarea acestor reparaţii capitale, însă proiectul nu s-a finalizat, deci nu s-a reuşit obţinerea acestor fonduri. Deşi bugetul local este insuficient, totuşi, Prtimăria Turnu Severin a alocat în acest an suma de 700 mii lei (RON) pentru reabilitarea punctului termic şi a instalaţiilor interioare, precum şi a reţelelor termice. Deoarece această clădire de patrimoniu naţional se află pe lista clădirilor "monument", fiind înscrisă la Ministerul Culturii şi Cultelor şi având în vedere că Primăria nu poate asigura finanţarea necesară privind reabilitarea Palatului Cultural, cât şi a lucrărilor de reparaţii ce i se impun de urgenţăî, sunt contrariată de pasivitatea Ministerului Culturii şi Cultelor faţă de această problemă. Câţi miniştri ai culturii trebuie să aibă actualul Guvern ca să existe interes şi pentru clădirile aflate în patrimoniul naţional? Palatul Cultural "Teodor Costescu" trebuie salvat! Ne-o cere trecutul, prezentul, dar mai ales viitorul! Suntem datori generaţiilor care vin, nu numai să lăsăm ceva în urma noastră, ci şi să ajutăm la păstrarea identităţii culturale româneşti, prin conservarea şi reabilitatea edificiilor aflate în pericol de prăbuşire. George Călinescu spunea: "Cultura este un bun unanim, către care tind mai cu seamă aceia care sunt privaţi de bunurile materiale". Azi, când mai tot românul nu trăieşte bine, măcar cultura românească să constituie pentru Guvern o prioritate! Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.
			Din partea Grupului parlamentar conservator, doamna deputat Graţiela Iordache.
			Doamna Graţiela Denisa Iordache: Vă mulţumesc. Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi aş dori să se refere la privatizarea pe piaţa de capital şi se intitulează "Privatizarea pe piaţa de capital, între sublim şi ridicol". De 13 ani, în România s-a privatizat mult, spun unii; puţin, spun alţii. Şi toţi au dreptate. Mult - ca număr de companii, i.a.s.-uri şi agromec-uri la grămadă; puţin - când este vorba de procentul total din avuţia naţională. Mult, sau puţin, constanta procesului de privatizare a fost lipsa de transparenţă şi, de aceea, piaţa de capital a fost evitată cu obstinaţie. Inutil să mai pledăm pentru nevoia de transparenţă a acestui proces, în contextul în care vorbim - şi doar vorbim, domnilor! - de combaterea fenomenului de corupţie. Ce trebuie subliniat este faptul că singura metodă de privatizare cu adevărat transparentă - cea care oferă acces la acest proces tuturor investitorilor - o reprezintă piaţa de capital. În România, procesul de privatizare a fost făcut demult, de multe ori ca un scop în sine, deşi nu trebuie să reprezinte aşa. Capitalul străin a fost favorizat în raport cu capitalul autohton. Întrucât acumularea de capital la nivel intern era iniţial redusă, primele procese de privatizare au fost destinate aproape în exclusivitate capitalului străin. După 15 ani de tranziţie, condiţiile sunt radical schimbate şi, cu toate acestea, strategiile de privatizare ale companiilor româneşti interzic accesul capitalului autohton la derularea proceselor de privatizare. Persistenţa acestei situaţii este cu atât mai greu de înţeles cu cât în ultima perioadă se vorbeşte despre vânzarea de pachete de acţiuni la companii foarte importante din economia naţională, care ar trebui oferite cu preponderenţă cetăţenilor români. Ca să facem o mică diferenţă, în anul 2004, Polonia a început privatizarea celei mai mari bănci prin derularea unei oferte publice iniţiale pe piaţa de capital locală. Peste o sută de mii de polonezi au subscris în cadrul ofertei suma oferită de aceştia depăşind de câteva ori valoarea pachetului de acţiuni vândut de stat. Deci, privatizarea pe piaţa de capital nu înseamnă numai transparenţă; înseamnă şi eficienţă, şi randament, şi profitabilitate. România şi-a dezvoltat, în fine, instituţiile şi mecanismele care să permită derularea unor procese de privatizare transparente şi de amploare. Finanţarea prin mecanismele pieţei de capital reprezintă o şansă în plus pentru companiile româneşti. Anul 2005 a adus modificări importante în sistemul financiar din România. Reducerea inflaţiei a permis aşezarea dobânzilor pe o tendinţă descendentă, în paralel cu schimbarea strategiei de politică monetară a Băncii Centrale. Pe termen mediu şi lung, reducerea dobânzilor ar putea avea efecte nedorite asupra tendinţei spre economisire a populaţiei, dar ar putea reprezenta şi o oportunitate de modificare a structurilor de active financiare ale populaţiei. Are România, în acest context, nevoie de transparenţă în procesul de privatizare? Are nevoie de o piaţă de capital puternică şi de un comportament investiţional european al cetăţenilor săi? Răspunsul este fără îndoială afirmativ! Pentru ca lucrurile să evolueze în direcţia dorită, este însă foarte important să se treacă de la nivelul declaraţiilor de bune intenţii la măsuri concrete. Vânzarea prin ofertă publică iniţială primară pe piaţa de capital a unor pachete importante de acţiuni, ale Romtelecom, ale BCR, ale CEC, care să poată fi achiziţionate şi de cetăţenii români, ar fi un pas uriaş, care ar apropia piaţa financiară din România de cea din ţările Uniunii Europene. Până atunci, privatizarea pe piaţa de capital se află între sublimul declaraţiilor şi ridicolul realităţilor, care ne arată că singurele companii privatizate pe piaţa de capital au fost agromecurile. Până când situaţia nu se schimbă, până când promisiunile nu se transformă în fapte, nu ne rămâne decât să ne punem o singură întrebare retorică: cui îi este frică de piaţa de capital, domnilor, şi de ce? Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.
			Domnul deputat Alexandru Mocanu, Grupul parlamentar al PD.
			Domnul Alexandru Mocanu: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Declaraţia politică se intitulează: "Jos masca, domnilor!" În ultimele zile, fiecare membru al tripletei de conducere a PSD a simţit nevoia, într-un fel sau altul, să sară la beregata Preşedintelui României sau a Alianţei DA PNL-PD. Procedând în acest fel, fiecare a sperat, nu că va tranşa în favoarea PSD "războiul" cu Puterea, cât mai ales că va puncta, fie şi numai la impresie artistică, în raport cu ceilalţi doi conducători. Mai întâi domnul Mitrea, de la tribuna Camerei Deputaţilor, ca replică la ieşirea necontrolată, dar, într-un fel, de înţeles, a unui tânăr deputat liberal, găseşte de cuviinţă să vitupereze, cu mâinile încleştate de pupitru, că până una, alta, în Parlament, PSD este partidul care a obţinut cele mai multe voturi în 2004 şi, de aceea, nu vor accepta să fie bătaia de joc a nimănui! Cu alte cuvinte, mai întâi, un partid, care a intrat în Parlament cu doar 5% din voturile electoratului, în viziunea liderului Mitrea, ar putea fi bătaia de joc a oricui în Parlament? Ce să zic, aşa convingeri democratice, mai rar! Dar apropos, despre care... "cel mai mare partid din Parlament..." se vorbeşte aici? Despre PSD? Nu cred, pentru că nu poate fi vorba, şi asta pentru simplul motiv că PSD nu a participat ca atare, la alegerile generale din noiembrie 2004! Asta rezultă foarte clar din comunicatul oficial al Biroului Electoral Central. În alegeri a participat, în schimb, Uniunea PSD+PUR. Aşa cum nimeni nu poate argumenta cu documente oficiale care este ponderea în Parlament a fiecărui partid din Alianţa DA, tot aşa, nimeni nu poate susţine, cu documente de asemenea oficiale, care este ponderea PSD în Parlament, şi cu atât mai puţin că ar fi obţinut cele mai multe voturi. O astfel de susţinere este, ca să-l citez pe domnul Mitrea, o adevărată obrăznicie! Singurul barometru în materie îl reprezintă poate rezultatul oficial al alegerilor locale din iunie 2004. Îi reamintim domnului Mitrea că atunci PSD a obţinut puţin peste 31%, Alianţa a luat 33%, iar Partidul Umanist a obţinut 6% din voturi. Dat fiind faptul că la alegerile generale din noiembrie 2004, Uniunea PSD+PUR a realizat acelaşi procent cu suma procentelor obţinute de cele două partide la alegerile locale, dacă doreşte, domnul Mitrea ar putea susţine că PSD este astăzi a doua forţă politică din Parlament, având circa 31-32% din mandate. Dar domnul Mitrea, cu emfaza şi aroganţa tipice PSD, răcneşte de le tribuna Camerei, sperând că numărul decibelilor poate ţine loc de argumente. Desigur, nu a impresionat pe nimeni, nici măcar pe colegii săi, aşa că, vă rog frumos, jos masca, domnule Mitrea! Înscris printre primii în concursul intitulat: "Cine îl atacă mai dur pe Preşedintele Traian Băsescu", iată că şi domnul Adrian Năstase, tot mai stresat la gândul că, inevitabil, i se termină aţa de pe mosorul de... preşedinte al Camerei, nu scapă nici un prilej să atace foarte dur afirmaţiile neechivoce, directe, cu "subiect şi predicat" şi foarte tranşante ale Preşedintelui României. Astăzi, domnul Năstase este supărat că Preşedintele Traian Băsescu, într-o declaraţie făcută la Craiova, a demascat atitudinea duplicitară a PSD în legătură cu integrarea. Ce a spus, în fapt, preşedintele? Domnia sa a afirmat că dacă practica "pârei la Înalta Poartă" din anii '90 şi până la semnarea Tratatului de aderare din decembrie 2004 era oarecum de înţeles, în anumite limite, după încheierea negocierilor, în decembrie 2004, aceeaşi politică este absolut inacceptabilă şi condamnabilă în acelaşi timp. România se află în faţa ultimelor două rapoarte de ţară, capitale în ceea ce priveşte aderarea. Ei bine, ce face PSD exact în această perioadă? Observ că PSD face exact ceea ce nici un român de bună-credinţă n-ar face în această perioadă. Reclamaţiile către diverşi oficiali ai Uniunii Europene sunt de natură, cel puţin, să pună sub semnul întrebării "criteriul politic", adică, primul criteriu pe care Comisia Europeană l-a recunoscut României cu mulţi ani în urmă! De ce se fac aceste plângeri, care, teoretic cel puţin, pot face foarte mult rău României şi românilor? În timp ce, pentru "prostimea" din ţară, PSD "livrează" un discurs patriotard, plin de bune intenţii şi de preocuparea lor pentru legile integrării, afară, pentru liderii Uniunii Europene, PSD are un discurs din care rezultă, indirect, ce-i drept, că România nu ar trebui să intre în Uniunea Europeană, dacă cele două Camere ale Parlamentului nu vor fi conduse pe mai departe de domnii Văcăroiu şi Năstase şi dacă sumele imense oferite de Uniunea Europeană în perioada de preaderare nu vor fi administrate, la fel de "eficient" ca şi până acum, de aceeaşi Dragnea, Oprişan, Mazăre & comp. Cu alte cuvinte, dacă liderii Uniunii Europene şi-ar pune mintea cu cei din PSD, mai marii PSD sunt gata să pună cel puţin sub semnul întrebării şansa enormă a românilor de a fi cetăţeni ai Uniunii Europene, numai şi numai pentru câţiva cetăţeni care ar trebui să-şi păstreze statutul de baroni. În fine, domnul Geoană, de câteva săptămâni o ţine într-una cum că, în decembrie 2004, PSD ar fi predat "la cheie", spune dumnealui, noilor guvernanţi, procesul de integrare a României în Uniunea Europeană. Degeaba au încercat toată mass-media şi reprezentanţii societăţii civile să-i explice că nu-i chiar aşa, că, de fapt, încheierea negocierilor politice pe capitolele de integrare în decembrie 2004 n-a fost deloc un succes, din moment ce, caz aproape fără precedent, documentul are şi o anexă, în care sunt 11 condiţii extrem de dure, pe care România trebuie să la îndeplinească întocmai înainte de aderare, intitulate "clauza de salvgardare". Dar, iată, apare un înalt responsabil al Uniunii Europene, Franco Frattini, comisarul european pentru justiţie, libertate şi securitate, care afirmă în cel mai serios mod cu putinţă: "La sfârşitul lui 2004, eram pesimişti în privinţa capacităţii României de a accelera reforma sistemului juridic. Azi pot să vă împărtăşesc satisfacţia noastră deplină pentru ceea ce a realizat România în ultimele 9 luni". Se aude, domnule Geoană? De fapt ce s-ar mai putea zice...
			Doamna Daniela Popa: Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.
			Domnul Alexandru Mocanu: Vă mulţumesc frumos, mai am două fraze.
			Domnul Dumitru Bentu (din sală): Mai are volumele III şi IV!
			Domnul Alexandru Mocanu: ...după o asemenea măciucă aplicată exact în moalele capului PSD! Despre care "laşitate" vorbiţi atunci când îl acuzaţi pe domnul Băsescu că aruncă responsabilitatea integrării pe umerii PSD? Nu cumva la fel de "laş" şi la fel de "iresponsabil", cu ghilimele de rigoare, pare şi comisarul Frattini, care spune că la sfârşitul lui 2004 nu avea încredere în Guvernul Năstase că are capacitatea de a accelera reformele în justiţie? Nu credeţi, domnule Geoană, că laşitatea este cea care-l caracterizează pe acela care nu a avut curajul şi demnitatea să-l înfrunte pe Ion Iliescu în Congres, fără ca înainte, câţiva "prieteni de casă", membri ai castei "capitalismului de cumetrie", să orchestreze debarcarea bătrânului Iliescu, în cel mai stalinist mod?
			Doamna Daniela Popa: Aţi depăşit timpul, domnule deputat, vă rog să încheiaţi. Ultima frază şi încheiaţi.
			Domnul Alexandru Mocanu: De asemenea, cum credeţi că va interpreta electoratul faptul că la cele 136 de proiecte de lege pentru integrare nu aţi formulat nici un amendament, în timp ce la proiectul de regulament al Camerei, care declaraţi că nu vă interesează, aţi formulat şi depus peste 800 de amendamente? Din două una: ori proiectele Guvernului sunt impecabile şi nu aveţi ce comenta ori, din contră, atenţia PSD s-a focalizat pe regulament şi nicidecum pe legile integrării. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan. Voci din sală: Lipseşte!
			Doamna Daniela Popa: Nu. Domnul Mihai Apostolache. Aveţi cuvântul, domnule deputat, vă rog.
			Domnul Mihai Cristian Apostolache: Mulţumesc, doamna preşedintă. Daţi-mi voie, pentru început, să mă scuz în faţa colegilor pentru ţinută, am avut un accident de circulaţie şi nu pot să stau cu capul descoperit. Stimaţi colegi, Înainte de a începe prezentarea declaraţiei politice, permiteţi-mi să vă spun că eu nu vă dispreţuiesc, ci vă apreciez foarte mult şi mă bucur să sunteţi aici. Săptămâna trecută, ambasadorul Marii Britanii făcea o descriere realistă a administraţiei publice din România, spunând că România nu are în prezent o administraţie calificată, competentă şi imparţială. De altfel, nu este singura dată când ambasadorul atrage atenţia autorităţilor asupra problemelor din ţara noastră. Când am auzit declaraţia, ca tânăr om politic, m-am bucurat foarte mult, deoarece îmi dau seama că acest demers va scoate autorităţile din starea de repaus şi vor fi nevoite să preia inţiativa. Oricum, actualii guvernanţi nu vor face niciodată o astfel de declaraţie, deoarece adevărul deranjează, preferând să ascundă gunoiul sub preş. Actualii guvernanţi atacau dur PSD, în perioada când acest partid se afla la guvernare, pe tema excesului de autoritate, uitând că în propria "ogradă" cresc "mandarinii locali", persoane pentru care legea există doar pe hârtie, interpretând-o după bunul lor plac, nesocotind interesul public şi binele cetăţeanului. Un astfel de exemplu îl găsim în localitatea prahoveană Drajna, unde primarul liberal al acesteia refuză să aplice Legea administraţiei publice locale, pe motiv că oricum aceasta se va modifica. Concret, în localitatea Drajna, viceprimarul şi-a prezentat demisia, iar, conform legii, trebuie ales din rândul consilierilor în funcţie un nou viceprimar. Prin demisie, mandatul viceprimarului a încetat de drept, iar consiliul local trebuie să ia act de încetarea mandatului şi să aleagă un nou viceprimar. Toate acestea par lucruri fireşti, numai că primarul localităţii, un adevărat "mandarin local" al PNL, le-a spus consilierilor locali că nu are rost să mai aleagă un nou viceprimar, întrucât legea oricum se va schimba şi că funcţia de viceprimar va dispare, uitând faptul că în calitatea pe care o are trebuie să pună în aplicare legile, şi nu să se sustragă de la acest lucru, chiar dacă legile sunt bune sau mai puţin bune. Dacă am gândi la fel ca primarul din Drajna, judeţul Prahova, ar însemna că fiecare poate să săvârşească orice fel de fapte, chiar dacă unele dintre ele sunt incrimiate de Codul Penal, pe motiv că oricum acesta se va modifica. Din păcate, aceasta este mentalitaea unora dintre aleşii PNL din plan local şi confirmă pe deplin spusele distinsului diplomat european. Mai mult ca oricând, România are nevoie de o administraţie profesionistă, competentă şi responsabilă, are nevoie de slujitori ai interesului cetăţeanului, şi nu ai unor interese de gaşcă. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ovidiu Ganţ. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ieri, 3 octombrie, am sărbătorit împreună cu prietenii noştri germani 15 ani de la reunificarea Germaniei, un moment istoric pentru întreaga Europă, căderea Zidului Berlinului marcând şi simbolic prăbuşirea comunismului în estul continentului, proces desăvârşit de Revoluţia din România din decembrie 1989. Este poate un moment potrivit pentru un bilanţ al relaţiilor bilaterale sub toate aspectele. Aceste relaţii bilaterale de o calitate excepţională au rădăcini istorice. Primul stat comunist care a stabilit relaţii diplomatice cu Republica Federală Germania a fost România. După Revoluţie, Germania a înţeles să sară imediat în ajutorul nostru, sub diferite forme, atât la nivel federal, de land, oraşe partenere, ong-uri şi cetăţeni. Astăzi, avem relaţii economice extrem de puternice, 15% din comerţul exterior al României fiind legat de Germania, nivelul total al schimburilor atingând în 2004 7,5 miliarde de euro, cu 21% mai mult decât în 2003. Anul acesta, din ianuarie până în iunie, nivelul a fost de 4 miliarde de euro. Germania este şi un puternic investitor direct, cu peste 1 miliard de euro, în condiţiile în care cifra nu este decât parţial relevantă, pentru că importante firme germane au realizat investiţiile lor prin filiale din terţe ţări. Numărul total al firmelor cu capital german depăşeşte 12 mii. Cel puţin la fel de importante sunt relaţiile politice. Germania este un membru extrem de important al Uniunii Europene, către care ne îndreptăm cu paşi repezi. Atât la nivelul Parlamentului European, cât şi la nivelul Comisiei sau Consiliului, vocea acestei ţări este ascultată cu mare atenţie. De aceea, în perioada imediat următoare trebuie să ne concentrăm eforturile pentru intensificarea relaţiilor bilaterale, un rol deosebit revenind şi Parlamentului României. Ar fi extrem de util ca întâlniri la nivel de comisii de specialitate, de grupuri de prietenie, să aibă loc, să prezentăm în mod corect şi obiectiv eforturile ţării noastre de a îndeplini condiţiile de aderare existente în tratat. Aceste condiţii vor fi respectate şi de Germania, aşa cum am fost asiguraţi în mai multe ocazii, atât de către cancelarul Gerhard Schröder, cât şi de către doamna Angela Merkel, preşedintele CDU. La eforturile României se raliază, aşa cum a făcut-o cu consecvenţă în ultimii 15 ani, şi Forul Democrat al Germanilor din România, care, prin toate resursele de care dispune, susţine aderarea ţării noastre la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană. Voi colabora strâns cu toţi colegii din Parlamentul României, dar şi la nivelul delegaţiei ţării noastre la Parlamentul European, pentru realizarea acestui deziderat. Totodată, aştept din partea Executivului o conlucrare similară, în sensul celor discutate cu ministrul afacerilor externe şi cu ministrul integrării europene, înainte de a pleca la Strasbourg. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul deputat Adrian Moisoiu, Grupul parlamentar al PRM.
			Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Declaraţia mea este intitulată: "O jignire a demnităţii naţionale: statutul de autonomie al ţinutului secuiesc". Faptul că în urma alegerilor din 28 noiembrie 2004, liderii UDMR au fost cooptaţi la guvernare şi participă la deciziile privind soarta românilor în calitate de miniştri, viceprim-ministru, secretari de stat, prefecţi, subprefecţi, cum se întâmplă în actualul regim liberalo-democrat, sub conducerea preşedintelui Traian Băsescu şi a premierului Călin Popescu Tăriceanu, le-a întărit convingerea că idealul lor de 86 de ani, de a reface Ungaria Mare, în detrimentul popoarelor care au scăpat de dominaţia şi de teroarea lor devenită legendară, va deveni realitate. Pas cu pas, zi de zi şi ceas de ceas, ei construiesc scenarii, redactează proiecte de autodeterminare, elaborează statute de autonomie, întâi, cu intenţia de a testa reacţia opiniei publice, ulterior, spre a le propune spre aprobare Parlamentului. Şi dacă, prin şantaj politic, prin diverse trucuri, mimând un comportament şi limbaj european sau speculând miopia, slăbiciunile, lipsa de spirit naţional autentic ale guvernanţilor orbiţi de putere reuşesc să le aprobe, cel puţin parţial, sunt bucuroşi că se apropie de scopul urmărit. Ţinta principală pusă pe tapet începând cu decembrie 1989, dar nereuşită încă, şi sper niciodată, este destrămarea României, enclavizarea ei, prin realizarea Ţinutului Secuiesc sau a fostei Regiuni Mureş Autonome Maghiare şi alipirea ei la Ungaria, sfârtecând şi destabilizând astfel viaţa socială, economică, politică şi administrativă a Ţării, încălcând suveranitatea şi independenţa Statului Român, dar şi demnitatea şi mândria naţională a românilor. Acesta este scopul pentru care, la 19 iulie 2005, doi parlamentari u.d.m.r-işti au înregistrat la Camera Deputaţilor Propunerea legislativă privind statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc, care încalcă în mod flagrant prevederile art.1 alin.1 din Constituţie, potrivit cărora: "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil" şi ale art.2 alin.1, potrivit căruia: "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative alese, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum". Este adevărat că pe teritoriul, în special al câtorva judeţe din Transilvania, cele două naţionalităţi, română şi maghiară, sunt sortite să convieţuiască împreună şi că bunăstarea fiecărui locuitor de aici depinde de modul în care sunt gestionate relaţiile dintre cele două comunităţi, dar între bunăstare şi autonomie teritorială nu există nici o relaţie directă. Prin delimitarea geografică a zonei care ar urma să devină Ţinutul Secuiesc,se urmăreşte crearea unei regiuni exclusiv pe criterii etnice, în care populaţia majoritară este formată din cetăţeni români de naţionalitate maghiară, respectiv judeţele Covasna, Harghita şi o parte mare din judeţul Mureş, încălcându-se astfel art.3 alin.3 al legii fundamentale a Ţării, potrivit căruia statul român: "...este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe",şi nu prin o organizare administrativ-teritorială pe trei niveluri: local, scaunal şi regional. Principiul autonomiei locale este prezentat şi aplicat fals, sub acest pretext, dorindu-se a se crea un teritoriu rupt de statul naţional, unitar şi indivizibil, cu instituţii şi societăţi comerciale, camere de comerţ, poliţie, protecţie socială şi asigurări sociale, precum şi structuri administrative proprii. Prin stabilirea că: "În Ţinutul Secuiesc limba maghiară are statut ca şi limba oficială a statului", se încalcă prevederile art. 13 şi art.128 alin.1 din Constituţie, potrivit cărora: "În România, limba oficială este limba română" şi respectiv: "Procedura judiciară se desfăşoară în limba română". La rândul ei, folosirea liberă a simbolurilor naţiunii maghiare este în contradicţie cu prevederile art. 12 din Constituţie, ce reglementează simbolurile naţionale române: drapel, zi naţională, imn, stemă şi sigiliu. Cât priveşte învăţământul, este necesar să reamintesc că, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, statul român a creat condiţii mai mult decât optime pentru ca toate minorităţile naţionale să poată să se instruiască şi educa până la cel mai înalt nivel în limbă proprie. Prevederea: "În scopul folosirii neîngrădite a limbii materne în administraţia publică locală şi regională, vor fi numite, respectiv, angajate persoane care cunosc limba comunităţilor naţionale, etnice, lingvistice din regiune, respectiv care aparţin acestor comunităţi, respectând raportul dintre naţionalităţi rezultat în urma ultimului recensământ" reprezintă o crasă discriminare a românilor trăitori în judeţele specificate şi o trimitere directă la amintirea stăpânirii maghiare din anii 1940-1944. În ce priveşte Hotărârea Şedinţei Parlamentului Consiliului European nr. 1334/2003, la care se face referire în expunerea de motive, trebuie precizat că această rezoluţie nu are forţa unui act normativ, ea nefiind adoptată în scopul producerii de efecte juridice, lucru reieşit din însuşi titlul hotărârii: "Experienţa pozitivă a autonomiei teritoriale ca sursă de inspiraţie". În contratimp cu orologiul lumii, cu "busola şi practicile europene", pe care le invocă perfid, pentru a arunca praf în ochii străinătăţii, duşmani ai Ţării, strecuraţi abil în Parlamentul României, propun un Statut de Autonomie al Ţinutului Secuiesc, o mixtură contradictorie de revendicări şi aspiraţii de natură feudală-europeană, prin care visează la o Europă a regiunilor, în care Ungaria să stăpânească Bazinul Carpatic, sfidând drepturile legitime ale românilor la libertate şi egalitate, pe care le-au dobândit cu sacrificii şi le-au înscris cu sânge în istoria lor zbuciumată, jignind demnitatea noastră naţională. Îmi amintesc că în urmă cu câteva luni de zile, la Galaţi...
			Doamna Daniela Popa: Pregătiţi-vă să încheiaţi.
			Domnul Adrian Moisoiu: Acum. ...chiar preşedintele Traian Băsescu, a spus: "Vreau să ştiţi, autonomia unei palme de pământ este un act de trădare naţională, România este întreagă, este rotundă şi nici o autonomie nu poate funcţiona în interiorul frontierelor naţionale. Câtă autonomie este la Galaţi, Iaşi sau Bucureşti, aceeaşi autonomie este şi la Târgu-Mureş." Sper ca măcar de această dată să fi fost sincer, domnule preşedinte! Mulţumesc, doamnă preşedintă, şi îmi cer scuze.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat.
			Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Mircea Ciopraga. Aveţi cuvântul.
			Domnul Mircea Ciopraga: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Doamnelor si domnilor colegi, De două săptamâni, ceea ce se întâmplă în plenul acestei instituţii lasa cu gura căscată şi fără replică pe orice cetăţean de bun- simţ al acestei ţări. Probabil că electoratul român, care ne-a trimis aici să-l reprezentăm, are senzaţia că asistă la un spectacol ieftin, aflat sub cupola circului, şi nu la activitatea normală şi specifică acestei instituţii, fundamentală pentru un stat de drept şi pentru o societate democratică. Toată această mascaradă politică, aflată în regia PSD, desfăşurată pe fundalul crizei acute în care se zbate acest partid frustrat şi avid de putere, care nu înţelege că trebuie să treacă totalmente în opoziţie, nu face altceva decât sa denigreze imaginea, şi aşa fragilă, a instituţiei Parlamentului, în loc să contribuie la consolidarea acesteia, pentru ca cetăţeanul român să-şi poată recăpata încrederea în instituţiile statului. Dar, cum PSD are exerciţiul traiului pe spinarea contribuabilului şi obişnuinţa sfidării fără jenă a oricăror reguli de bun simţ, îşi permite sa tergiverseze şi să frâneze bunul mers al acestei instituţii, spre dispreţul banului public al contribuabilului român. În orice ţară democratică, opoziţia are un rol constructiv şi este un partener viabil pentru cei ce se aflaţi la guvernare, pentu bunul mers al societăţii. Se pare că, în România, opoziţia joacă un rol distructiv, punând pe primul plan orgoliile politice şi pe ultimul plan interesul general, folosind situaţiile de criză pentru a câştiga capital de imagine si capital electoral, fără a fi capabilă să propună soluţii certe. Ocupaţia de bază a opoziţiei a devenit producţia pe bandă rulantă a moţiunilor, tratate în stilul demagocic prea bine cunoscut al PSD. În loc să legiferam, dezbatem moţiuni, în loc să dezbatem regulamentul, luăm pauze la nesfârşit. Nu ştiu cum se face că, acum, aflat cu un picior în banca opoziţiei, PSD a devenit brusc sensibil la suferinţele şi problemele românilor, vorbind despre nepăsarea actualului Guvern la suferinţele sinistraţilor. Domnilor p.s.d-işti, vorbiţi despre ,"nepăsare"? Dacă aţi fost "păsători", de ce nu aţi creat infrastructura necesară pentru a preveni situaţiile de calamitate cât timp aţi fost la putere? De ce nu aţi stopat defrişările, care au devenit un fenomen în timpul guvernării PSD? Desigur, aceste întrebări sunt retorice! Dar, în ipocrizia care vă caracterizeză, vă permiteţi să vorbiţi despre nepăsarea celor care încearcă să facă ceva, în limita resurselor disponibile, fără ca dumneavoastră înşivă să vă pese de realităţile care ne înconjoară, încercând obsesiv şi disperat să exploataţi dramele şi suferinţele românilor, pentru a câştiga capital de imagine si capital electoral! Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Grupul parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu. Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Dumitru Bentu: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Peisajul". Peisajul românesc, natural şi social, devine tot mai sumbru. Sub ploile de septembrie, de octombrie şi din tot anul, oamenii neputincioşi privesc spre cerul nemilos din care Dumnezeu, enervat pe netrebnicii de jos, varsă o ploaie rea şi nesfârşită. În rest, miniştrii se războiesc între ei, politicienii din Palatele Victoria şi Cotroceni se luptă pentru scaunele goale, iar premierul dă o fugă până la Bratislava, pentru "a se alege" într-o funcţie de conducere în semi-anonima "liberală" europeană. Disputa politică, în varianta sa naturală, s-a reorientat de la raportul constant Putere-Opoziţie. Transferul s-a făcut în interiorul Alianţei, acolo unde liderii PNL şi cei ai PD pun, mai în fiecare zi, de câte o nouă divergenţă: algeri anticipate, fuziune, Parlament bi sau unicameral, vot uninominal sau pe liste, protocoale încheiate şi încălcate. După atacuri la baionetă şi rafale cu trasoare, membranele difuzoarelor şi sticla receptoarelor TV preiau comunicatele oficiale ale combatanţilor, din care ţara întreagă află cu nedisimulată satisfacţie că "unitatea de principii", "coeziunea", "idealurile comune" funcţionează în continuare în sprijinul "binelui naţional". Urmează o retragere strategică pentru reechilibrarea forţelor, şi în spaţiul numit "no man's land" apare preşedintele Băsescu. Este evident pentru toată lumea că obiectivul domniei sale este unul parafrazic: "Capul lui Tăriceanu vrem!" De asemenea, prin structura sa bio-morfo-funcţională, preşedintele doreşte cu ardoare să concentreze toată puterea în mîna sa. Puterea aceasta ar fi avut nevoie şi de sprijinul lui Stolojan, dar asaltul estival a eşuat. Ce bine i-ar fi cu un Parlament decorativ, controlat de la Cotroceni, pe care să-l dizolve când doreşte augusta sa persoană... Ce bine i-ar fi dacă ar putea să-l revoce pe premier în oricare din momentele zilei (sau ale nopţii), iar alegerile anticipate să fie doar o dată pe agenda sa de lucru şi plasată între două vizite în cele două Americi: una cu capitala la Washington şi alta cu capitala la Ankara. N-ar strica nici un referendum, din care să putem afla că ţara ar putea funcţiona şi fără Parlament... Nu se împiedică domnul preşedinte de axioma că: "Parlamentul este esenţa democraţiei şi singura garanţie reală în faţa unui regim totalitar, indiferent de numele celui care manifestă astfel de tendinţe". Nu, el are un proiect personal, are nevoie de executanţi, iar consecinţele unei astfel de atitudini nu merită nici măcar identificate. Permanent generator de conflicte, Traian Băsescu nu ştiu dacă îşi va aduce aminte că se apropie Ziua mondială a educaţiei. La acest capitol - educaţie - preşedintele nostru este un perpetuum restanţier, confirmând că traseul devenirii sale a ocolit aceste porturi: educaţie în familie, în şcoală, în societate, în politică, în funcţie... Şi, peste toţi şi toate, peisajul sinistru. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Szekely Levente Csaba. Aveţi cuvântul, domnule deputat. Urmează ultimul vorbitor, Ioan Ţundrea, Grupul parlamentar al P.C.
			Domnul Székely Levente: Declaraţia mea politică se intitulează: "Disperarea locuitorilor din comuna Cosmeşti speculată de opoziţie în scop electoral" Cu toţii ştim că, în ziua de 28 septembrie, în care opoziţia a susţinut moţiunea "Nepăsarea", în Camera Deputaţilor au venit 52 de localnici din comuna Cosmeşti, sat Cosmeşti Vale, judeţul Galaţi. Nimeni nu poate crede că a fost o întâmplare prezenţa năpăstuiţilor din Cosmeşti în Camera Deputaţilor tocmai în ziua susţinerii moţiunii "Nepăsarea". Deşi opoziţia a susţinut sus şi tare că oamenii au venit în Camera Deputaţilor împinşi dor de disperare, realitatea este, în mod evident, alta. Că oamenii din Cosmeşti Vale sunt disperaţi este de înţeles şi suntem alături de ei cu toţii. Însă, prezenţa liderului organizaţiei locale PSD printre sinistraţii din Cosmeşti, în Camera Deputaţilor, spune altceva. Este limpede că opoziţia a conceput încă un scenariu la care ştim că se pricepe foarte bine şi a manipulat o masă de oameni să vină în Camera Deputaţilor în ziua în care îşi susţinea moţiunea. Cu tot respectul pe care îl datorăm cetăţenilor acestei ţări, ai căror aleşi suntem, este greu de crezut că sinistraţii din Cosmeşti Vale, în mare majoritate agricultori, preocupaţi în mod dureros de ziua de mâine, au ales să vină în Bucureşti şi, neîndrumaţi de nimeni, la Camera Deputaţilor, pentru a cere explicaţii actualei puteri în legătură cu situaţia lor. La două zile după şedinţa din 28 septembrie m-am deplasat în comuna Cosmeşti pentru a discuta cu localnicii la ei acasă. Ştiam că bunul simţ nu-i va lăsa să mintă şi că voi afla ce i-a determinat să vină la Bucureşti, cine i-a adus în Camera Deputaţilor şi, mai ales, ce sperau să obţină de la întâlnirea cu deputaţii. Oamenii au vrut, mai întâi, să-mi arate distrugerile făcute de ape de care, de altfel, nu sunt deloc străin, fiindcă am fost de mai multe ori în ultimele luni în zonele afectate de inundaţii. Localnicii s-au plâns de nevoile cu care se confruntă, de frica bolilor care vor veni, de nesiguranţa zilei de mâine, de frica iernii care nu este departe. Despre venirea la Bucureşti în Camera Deputaţilor nu aveau prea multe de spus. Ştiau doar că au fost adunaţi, că alţii au suportat cheltuielile de hrană şi deplasare şi că li s-a spus că toate necazurile vin de la Guvern, unde trebuie neapărat să meargă dacă vor să-şi rezolve problemele. Am mai aflat, cu ocazia deplasării la Cosmeşti, că ajutoarele s-au distribuit preferenţial de către primar şi viceprimar, amândoi din PSD, astfel încât cantitatea de materiale de construcţii repartizată nu este proporţională cu distrugerile suferite şi că ajutoarele băneşti n-au fost date celor care au pierdut sub ape toată agoniseala de-o viaţă, dar nu li s-a dat nimic sau foarte puţin. Am mai constatat un lucru incredibil, şi anume că o cantitate importantă de cereale, alimente şi îmbrăcăminte este stocată într-un depozit cu ştiinţa primarului şi că, probabil, va fi distribuită cu ocazia alegerilor locale. Deloc de neglijat este faptul că preşedintele comisiei de evaluare a pagubelor este viceprimarul PSD-ist care, aşa cum am spus, împreună cu primarul distribuie şi ajutoarele. În legătură cu repartizarea materialelor de construcţii, oamenii din Cosmeşti Vale şi-au arătat nemulţumirea într-un mod aproape agresiv, însă, după părerea mea, uşor de înţeles. Numai că, ce se întâmplă pe lan local? Liderii PSD pasează în victime ale actualei puteri şi pun toată dezordinea şi nedreptatea pe seama Alianţei. Oamenilor li s-a spus că ei, PSD-iştii, fac tot ce se poate, dar că la Guvern lucrurile nu stau cum trebuie, că aleşilor poporului nu le pasă de ei şi că, din acest motiv, trebuie neapărat să meargă la Bucureşti. Despre interesul lor electoral, despre nepotismul şi favoritismul promovate la rang de principii nu au suflat o vorbă localnicilor. Despre obligaţiile pe care le au autorităţile locale, locuitorii comunei ştiu doar că aceştia nu le respectă, însă li se spune că vinovaţii sunt alţii, adică actuala putere. Despre alimentele, îmbrăcămintea şi cerealele dosite până la momentul oportun, adică alegerile locale, de asemenea, ştiu foarte puţini şi, în mod clar, nu aceia care au fost în Camera Deputaţilor în ziua de 28 septembrie. În Galaţi, manipularea prin mas media este simplu de realizat. Un post local de televiziune nu mai face faţă PSD-iştilor îndureraţi (în ghilimele fiind spus) de soarta localnicilor din Cosmeşti Vale. Numai că aceşti lideri sub masca durerii - cum spuneam - fac o campanie electorală agresivă şi nimic mai mult. De soarta oamenilor de rând nu le-a păsat cât au fost la putere şi acest lucru îl ştim cu toţii. Numai că acum fac un lucru mai naiv: folosesc suferinţa şi nevoile în care se zbat oamenii loviţi de ape pentru a-şi croi, din nou, drumul către putere. Acesta este unic scop care îi animă. Am convingerea că oamenii cinstiţi ai acestei ţări n-au uitat guvernarea PSD care nu le-a adus nimic bun, în condiţiile în care nu s-a confruntat cu dezastrul cum este cel produs de inundaţiile din acest an. Efortul nostru de a ajuta oamenii...
			Doamna Daniela Popa: Să vă pregătiţi să încheiaţi, domnule deputat.
			Domnul Székely Levente: Am terminat. Ultima frază. În legătură cu neregulile pe care le-am constatat în comuna Cosmeşti, propun instituirea unei anchete pentru identificarea şi sancţionarea celor ce se fac vinovaţi de distrugerile făcute de ape, de distribuirea preferenţială a ajutoarelor şi, nu în ultimul rând, de dezinformarea localnicilor şi a întregii opinii publice. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat.
			Ultimul vorbitor de astăzi, din şedinţa dedicată declaraţiilor politice, domnul deputat Ioan Ţundrea, Grupul parlamentar conservator. Aveţi cuvântul.
			Domnul Ioan Ţundrea: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Obiectul declaraţiei politice: "nu cămine.ro" Domnule ministru, la încheierea anului universitar, v-am adresat câteva aprecieri pentru reuşitele din sistemul de învăţământ. Tot cu acel prilej, v-am adresat solicitarea de a ne prezenta o situaţie statistică a studenţilor români care învaţă în universităţile din străinătate. Regret că nu aţi răspuns acelei solicitări dar eu fiind un bănăţean răbdător, am speranţa că nu mă veţi uita. Acum, la începerea unui nou an universitar, vă adresez dumneavoastră, cadrelor didactice şi studenţilor, să aveţi parte de cât mai multe reuşite. În aşteptarea răspunsului dumneavoastră, vă transmit mesajul care mi-a fost dat de un număr apreciabil de studenţi şi de părinţii acestora, oameni obişnuiţi din zona Banatului. După 12 ore de călătorie cu trenul, zece ore de aşteptat în faţa Complexului studenţesc Regie pentru a-şi caza copiii şi îndemnaţi de mobilizatorul nu da şpagă, s-au reîntors cu bagajele în gară, neştiind încotro s-o apuce. Întrebările acestor părinţi ale proaspeţilor studenţi, nu puţini la număr, vi se adresează astfel: De ce nu obţin camere în cămin studenţii care nu dau şpagă? De ce sistemul administrativ din căminele studenţeşti este la fel de inert şi de inept ca pe vremea noastră? De ce căminele studenţeşti arată ca nişte ghetouri? Până la aflarea acestor răspunsuri, părinţi şi studenţi solicită singurul ajutor care le-a mai rămas în această ţară, şi anume cel al presei. Solicitarea domniilor lor adresată reprezentanţilor din mas media sună astfel: "Monitorizaţi cu o cameră tv, vă rugăm, şi administraţia căminelor studenţeşti." Pentru că suntem în criză de timp am o declaraţie politică care este urgentă: Comerţul cu lemn şi transportatorii sunt blocaţi în portul Constanţa, îmi permit s-o las scrisă. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Intervenţiile au fost depuse în scris de către domnii deputaţi, din Grupul parlamentar al PSD: domnul deputat Cosmin Nicula, domnul deputat Ioan Mocioalcă, domnul deputat Marin Diaconescu, domnul deputat Viorel Pupeză, domnul deputat Vasile Mocanu, domnul deputat Valeriu Ungureanu, domnul deputat Claudiu Manda, domnul deputat Mihai Dumitriu, domnul deputat Vasile Puşcaş, domnul deputat Florin Iordache, domnul deputat Vladimir Mănăstireanu, domnul deputat Ghoerghe Chiper, doamna deputat Minodora Cliveti, domnul deputat Alexandru Ştiucă, domnul deputat Vasile Soporan, domnul deputat Valeriu Zgonea, domnul deputat Ion Dumitru, domnul deputat Cătălin Matei, doamna deputat Gabriela Nedelcu, domnul deputat Marian Săniuţă. Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris intervenţiile: domnul deputat Gabriel Sandu, domnul deputat Tiberiu Bărbuleţiu, domnul deputat Dan Mihai Marian, domnul deputat Rareş Mănescu, domnul deputat Vasile Pruteanu, domnul deputat Ioan Ghişe, domnul deputat Viorel Oancea, domnul deputat Emil Strungă, domnul deputat Mihai Sandu Capră, domnul deputat Relu Feneciu, domnul deputat Ovidiu Ioan Silaghi, domnul deputat Florin Popescu, domnul deputat Gheorghe Dragomir, domnul deputat Adrian Semcu, domnul deputat Romică Andreica, domnul deputat Claudius Mihail Zaharia, domnul deputat Mihai Mălaimare, domnul deputat Petre Ungureanu, domnul deputat Horea Uioreanu, domnul deputat Mircea Puşcă, domnul deputat Ion Luchian, domnul deputat Horia Victor Toma şi domnul deputat Cristian Adomniţei. Din partea Grupului parlamentar al PD au depus în scris intervenţiile: domnul deputat Valentin Iliescu, doamna deputat Ionela Bruchental-Pop, doamna deputat Monica Iacob Ridzi, doamna deputat Anca Constantinescu şi domnul deputat Traian Constantinescu şi domnul deputat Traian Constantin Igaş. Din partea Grupului parlamentar al PRM au depus în scris intervenţiile domnii deputaţi: Costache Mircea, domnul deputat Ilie Merce şi domnul deputat Gelil Eserghep. Din partea Grupului parlamentar al UDMR domnul deputat Toró Tiberiu. Din partea Grupului parlamentar conservator domnul deputat Nicolae Popa şi domnul deputat Bogdan Ciucă. Tot în scris domnul deputat Dan Ioan Popescu şi doamna deputat Olguţa Vasilescu, Grupul parlamentar al PRM, domnul deputat Mircea Giurgiu a depus tot în scris, domnul deputat Paveliu, Grupul parlamentar al PNL tot în scris. Atât, da? Încheiem şedinţa destinată declaraţiilor politice de astăzi. Prima parte a Şedinţei s-a încheiat la ora 9,40. (Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)
			Domnul Adomniţei Cristian Mihai: «Cerere de retrocedare» Martinas Mitrea, 84 ani, Comuna Raducăneni, Judeţul Iasi: "Am mers la război şi acolo ni s-a spus: Mai camarazi (asa era atunci cu camarade si domnule, nu cu tovarase) mergem la razboi, dar nu am facut contract cu Dumnezeu. Unii ne vom intoarce, altii nu, cum va fi voia Lui, dar cei care ne vom intoarce vom primi 5 ha de pamant ca sa ne traim in continuare viata. In ziua în care ne-au impresurat ruşii din toate părtile l-am întrebat pe sublocotenent: Domnule sublocotenent ce facem? Murim aici cu totii, căci ne-au prins la mijloc si ne pisează ca pe usturoi. Camarazi, să scoatem ce avem alb fiecare, batista, stergar, sa fluturăm si poate or avea milă de noi, dar mai inainte careva dintre voi sa-mi smulga gradul de pe umeri, caci nu pot sa ma predau aşa, eu pentru gradul asta am jurat pâna la capăt. I-am smuls gradul de pe umeri si am plans cu toţii ca după mama. Cand ne-au luat prizonieri nu ştiam dacă o sa ne impuste, sau o sa ne taie sau o sa ne atârne de coardă. Era cel mai rău, cel mai tare m-am temut sa nu cad prizonier. Am stat prizonier si am muncit la colhoz. In fiecare zi faceam 8 km la dus, 8 km la întors. Munceam în mină sau pe ogor, mancam ca animalele, porumb ca vitele sau cartofi cruzi ca porcii. Nu m-am saturat niciodata la masă, în toată viaţa mea. Am revenit din prizonierat si stăteam în casă la mine, la Raducăneni si mă uitam cum tractoarele gostatului framântau in deal si vale, pamântul meu. 5 ha la care m-am gândit în fiecare clipă de prizonierat si în fiecare clipă de după război. Am învăţat un lucru: tot ce e de stânga e rau şi foarte rau. I-am invatat si pe altii: mergeti la dreapta, dar ei tot la stanga, mergeti cu dreapta, dar ei tot stanga alegeau. Tractoarele au dispărut de 15 ani, dar eu nu am primit decat o jumatate de hectar, asa in batjocura. În fiecare an mă duc la Primărie şi-i intreb de pamantul meu. De fiecare dată îmi spun sa-i înţeleg că nu au timp. Au venit legi bune acum si tot imi spun să-i înteleg. Niciodată în viaţa mea nu m-am săturat la o masă. De fiecare dată eu v-am inţeles pe voi, voi mă intelegeti pe mine? Nu pentru mine, ci pentru copiii mei. Am fost sărac, sunt sărac şi nu ştiu dacă ajung acum pâna acasă, dacă nu vine moartea sa ma ia, da' pentru copiii mei..."
			Domnul Câmpanu Liviu: "Supărăcioşii" Săptămâna trecută, la o intervenţie a unui coleg de-al nostru care le atrăgea atenţia tovarăşilor de la P.S.D. şi celor de la P.R.M. să nu-şi bată joc de activitatea parlamentară, întrerupând dezbaterile cu tot felul de intervenţii pe procedură, cutume şi pauze de consultări, mult stimaţii şi iubiţii (cred ei) s-au supărat luându-şi jucăriile, părăsind sala. Să-i fi văzut ce drăgălaşi erau când se buluceau care la lopeţică, care la găletuşă, plecând repede să construiască castele de nisip, că de acelea ale lor, adevărate, se cam plictisiseră. După vreo oră, aşa cum bine ştiţi, au revenit, cerând insistent colegului nostru să-şi ceară scuze pentru că fuseseră (credeau ei) adânc jigniţi "în amoare proprie". Ce s-ar face însă dacă fiecare cetăţean, de care şi-au batut joc în atâţia ani de guvernare, i-ar chema pe ei să-şi ceară scuze?!... ce s-ar face dacă ar trebui să-şi ceară scuze de la fiecare bănuţ pe care l-au furat şi l-au băgat cu japca în propriile buzunare?!... câţi ani v-ar trebui domnilor pentru aceasta? Nu pot să cred că cei care au votat P.R.M. -ul şi P.S.D. -ul au trimis în Parlament nişte indivizi incapabili să ţină minte măcar 12 ore ce le-a spus tătucul că au de făcut în acea zi. Dar poate chiar uită, poate chiar nu ştiu ce au de făcut şi trebuie să întrebe pe alţii! Dar dacă sunt bolnavi şi au nevoie din jumătate în jumătate de oră de câte o pauză pentru odihnă, pentru necesităţi fiziologice sau chiar pentru un consult medical (asta ar explica cel mai bine cererea frecventă de pauze pentru consultări). Ar fi grav ca vreun răspuns la aceste întrebări să fie afirmativ...Dar ar fi la fel de grav ca acest comportament al celor de la P.S.D. să fie datorat unor lacune de etică şi unui comportament imoral care nu reprezintă altceva decât ţinerea de scaun cu unghiile şi apucarea ciolanului din orice poziţie. Pentru că orice suferinţă psihică determină în timp şi suferinţe fizice n-ar fi deloc deplasat să numim acest comportament în limbaj medical: ciolănită şi scăunită cronică în puseu de agresivitate.
			Domnul Claudius Mihail Zaharia: Domnule preşedinte, stimaţi colegi, Astăzi aş dori să iau în discuţie problema evaziunii fiscale din domeniul agriculturii. La Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale se află în lucru un set de masuri privind combaterea evaziunii fiscale în domeniu, precum şi un Cod al eticii vânătoreşti. Printre măsurile care se referă la combaterea evaziunii fiscale se numără obligativitatea licenţierii, a certificării silozurilor si a depozitelor agricole, marcarea pâinii pentru a se dovedi provenienţa ei, dar si contorizarea morilor. Depozitele şi silozurile vor fi certificate, pentru a şti exact ce au în ele, să fie declarată cantitatea de grâu care este stocată. O altă măsură care va fi adoptată este contorizarea morilor care va însemna atât contorizarea consumului de curent electric, cât şi a timpului de lucru, adăugând că este necesara scoaterea la suprafaţă a economiei subterane. În acest moment există produse nedeclarate, se face pâine care nu este fiscalizata, toate aceste ilegalităţi trebuie să înceteze. Viitorul Cod al eticii vânătoreşti, care va fi cuprins în Legea vânătorii, va avea reguli menite să stopeze "carnagiile vânătoresti". Conform aceloraşi afirmaţii, codul va prevedea clar faptul că, daca vrei sa fii vânător, va trebui să te lupţi ca un vânător. Ca vânător nu trebuie să stai într-un buncăr de beton şi să tragi. Perioadele de vânătoare şi liniştea vânatului trebuie respectate şi, de asemenea, pledez pentru conservarea faunei de vânătoare pe care o avem. Vă mulţumesc,
			Domnul Costache Mircea: Declaraţie politică: "Diversionistul" Sinteza unei societăţi în derivă s-a materializat deplin, cu voinţa străinătăţii, dar şi a concetăţenilor, unii interesaţi, alţii dezorientaţi, intoxicaţi ori manipulaţi, prin urcarea pe Dealul Cotrocenilor a lui Traian Băsescu. Din mocirla zilei nu putea fi cocoţat pe fotoliul Preşedinţiei un tip mai reprezentativ, care să întruchipeze mai fidel ticăloşia şi perfidia vremurilor ca acest vântură-lume, pitoresc şi picaresc, marcat profund de fauna portuară, pestriţă şi fără căpătâi. Are societatea românească băutori fruntaşi? Există printre noi muieratici care îşi bat nevestele ? Avem noi, învârtiţi cu case luate ilegal, cu firme dubioase pe numele rudelor, prietenilor, subalternilor? Avem şmecheri care au pus umărul la năruirea economiei socialiste, a flotei, de exemplu, avem noi foşti miniştri care nu sunt străini de exportul de vagoane la fier vechi, avem noi foşti primari care au drenat bani publici înspre firmele proprii sau ale acoliţilor, de la reparaţii de străzi, parcări etc., avem noi petrecăreţi care reazemă cârciumile ori bat podelele cu palma când alţii zac sub ape? Avem, din belşug! Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus simplu, Băsexu ! Şi cu toate astea, mizând pe vraiştea din Ţară şi din capul cetăţenilor, exponentul sistemului ticăloşit cu care se luptă el, trăgându-şi palme în oglindă, Preşedintele şmecherilor şi şmecheroaicelor, lansează câte o diversiune pe zi, care de care mai zănatică. Ba recuperează răpiţi, ba răpeşte recuperaţi, ba ne zice să nu mai dăm noi şpagă (cum, nici măcar la Dalli în parcare ?), ba că de vină sunt politicienii (că el nu e, o fi candidat independent!), ba că vrea el Parlament unicameral în care să intre, prin vot uniimoral, numai hoţi cu vile multicamerale... Acest ipocrit notoriu speculează naivitatea şi buimăceala românilor care nu ştiu cine îi plăteşte drumurile peste hotare, care nu ştiu cine sunt alde Jalbber Jabbal, iranienii de la Prodall `94, ori, Agricover sau alţi finanţatori dubioşi. Dacă i-ar fi trecut vreo secundă prin minte fie şi când se dedă desfrâului prin speluncile preferate, să lupte realmente cu corupţia, cu hoţia şi cu "sistemul ticăloşit" am fi aflat şi noi, în cele 9 luni de bezmeticeală, că l-a preocupat cu adevărat ceva în acest sens. De pildă, am fi auzit că a dispus ministrului administraţiei şi internelor, celui al finanţelor publice, de exemplu, să verifice cine sunt proprietarii vilelor, ori autoturismelor de teren, ai conturilor din ţară şi din străinătate, câte clase au, ce meserii au, din ce îşi câştigă banii şi averile, ce impozite şi taxe au plătit la buget pe acele averi. Astfel, ar fi aflat că, în România, oamenii de ştiinţă, de cultură şi artă, marile valori fac foamea, cei mai bine pregătiţi, profesori, doctori, ingineri, îşi duc viaţa de pe o zi pe alta iar în Jeep-uri, în vile şi în palate găseşti analfabetism, promiscuitate, criminalitate, infracţionalitate, trafic de droguri şi de carne vie, evazionism fiscal, inginerii financiare etc. Dar, domnul Preşedinte, care luptă cu corupţia, o face pe celebra vânzătoare de ciunga şi de ţigări, Stana, consilier prezidenţial cu 7 clase primare. Peste asta nu se mai poate spune nimic. Acesta este omul care vrea să reformeze clasa politică şi să conserve neatinsă clasa fără multe clase, dar cu multe case, cu averi fabuloase şi cu conturi grase, evident frauduloase Aferim !
			Domnul Ilie Merce: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vin în faţa domniilor voastre cu o problemă asupra căreia m-am mai oprit şi altă dată şi pe care au mai abordat-o şi alţi colegi ai mei. Revenirea mea este determinată de încăpăţânarea cu care domnii senatori Marko Bela şi Gyorgy Frunda, lideri de frunte ai UDMR, susţin, cu obstinaţie, reabilitarea unui criminal de război, Wass Albert. Motivul real al demersului celor doi senatori udemerişti este faptul că Wass Albert a fost unul dintre marii luptători împotriva Statului naţional unitar român, luptători pentru distrugerea acestuia şi pentru formarea unei Ungarii Mari. Sunt şi două pretexte ale acţiunii celor doi senatori udemerişti: susţin că procesul intentat lui Wass Albert nu a fost corect, acesta nefiind criminal şi că a fost un mare scriitor. Ambele pretexte sunt nişte minciuni. Wass Albert (1908-1998) a fost un scriitor mediocru, dar foarte prolific. Printre cărţile sale: Cerbul misterios (1931); Groapă de lup (1935); Vin ! (1942) Csaba (1940) etc. În legătură cu conţinutul acestor romane, iată un document oficial. Raportul colonelului Bichiceanu, reprezentant al României în Comisia Internaţională germano-italiană Roggeri-Altenburg, care cerceta asasinatele în masă săvârşite de unguri în Transilvania, raport din 25 mai 1944: "Cartea contelui Wass este un monument de ură încă nemaiîntâlnită în literatura unui popor din lume, ură bolnavă, sadică, revoltătoare". Ura contelui Wass era îndreptată împotriva românilor. Autorul era mediocru, dar cărţile sale au fost citite de maghiarii din Transilvania şi au contribuit la consolidarea sentimentelor naţionalist-şovine ale acestora, având astfel un rol însemnat în crimele din timpul ocupaţiei horthiste. Cei doi senatori udemerişti susţin cu impertinenţă că Wass Albert nu a fost criminal. Iată, însă, ce spun documentele istorice: contele a cerut militarilor unguri să omoare pe cei doi români şi doi evrei din comuna Sucutard, judeţul Cluj, pe 22 septembrie 1944, acelaşi conte a cerut unui detaşament militar maghiar să execute întreaga familie a preotului român Andrei Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, judeţul Mureş, în total 11 persoane, între care şi un copil de doar 4 ani. Ca urmare a acestor fapte pe deplin dovedite, Tribunalul Poporului de la Cluj, prin Sentinţa nr.1 din 13 martie 1946, îl condamnă la moarte în contumacie. Tot în acelaşi an, Wass Albert a fost condamnat la moarte şi în Ungaria. Se va sinucide în 1998, în SUA, în urma refuzului autorităţilor Ungariei de a-i anula sentinţa de condamnare din 1946. Aşadar, nici chiar Ungaria nu a îndrăznit, de teama opiniei publice mondiale, să-l absolve de vină pe criminal. Cei doi senatori udemerişti, însă, au început o campanie de reabilitare, plasându-se astfel definitiv de partea celor mai extremişti reprezentanţi ai ungurilor din România, cei care i-au ridicat mai multe busturi criminalului, au botezat cu numele său şcoli, i-au republicat opera şi au făcut lecturi publice interminabile din ea, i-au adus, clandestin, cenuşa în Ţară şi au înmormântat-o în parcul din comuna Brâncoveneşti, au bătut o medalie "Wass Albert" care răsplăteşte pe cei "care luptă pentru apărarea limbii maghiare". Toate acestea în condiţiile existenţei Ordonanţei de urgenţă nr. 31 din 13 martie 2002, care interzice cultul criminalilor de război. Ce fac autorităţile române ? De ce nu-i trimit în judecată pe cei care propagă cultul criminalului Wass Albert? Ce face comunitatea Evreilor din România? Îl întreb pe colegul nostru, domnule deputat Vainer Aurel, reprezentantul evreilor din România în Parlament, dacă acceptă ca cel care a asasinat evrei să fie azi glorificat. Se confirmă, încă o dată, zicala: "Cine se aseamănă, se adună".
			Domnul Dan Mihai Marian: Declaraţie politică: "În ciuda tuturor intemperiilor, Guvernul Tăriceanu şi-a facut până acum datoria" În ciuda unui an deosebit de dificil din punctul de vedere al gestionării problemelor generate de valurile de inundaţii fără precedent, semnalele care ne vin din partea diverselor instituţii şi organizaţii internaţionale ne confirmă că economia românească şi-a consolidat trendul pozitiv. Ultimul raport semestrial asupra evoluţiilor României elaborat de divizia "The Economist Intelligence Unit" a îmbunătăţit prognoza privind mediul de afaceri românesc cu 8 locuri. În clasamentul celor 60 de ţări analizate, ţara noastră ocupă în momentul de faţă poziţia 40. Dacă este să vorbim despre un domeniu în care Guvernul Tăriceanu a excelat prin modul în care a acţionat, atunci cu siguranţă acesta este mediul de afaceri. Îmbunătăţiri semnificative sunt aşteptate şi în politica faţă de întreprinderi şi în ceea ce priveşte competiţia, capitol restant în ceea ce priveşte reformele necesare aderării la UE. Noutatea majoră a anului 2005 a costituit-o reforma fiscală prin introducerea unei cote unice de 16%. Această măsură fiscală a impulsionat mediul de afaceri şi, în ciuda unor prognoze pesimiste, a dus la creşterea gradului de colectare fiscală. Această reformă poate fi judecată în sine, dar şi în contextul mai larg al competiţiei fiscale ce are loc în Centrul şi Estul Europei. Din acest punct de vedere, cota unică de impozitare reprezintă şi un stimulent atractiv pemtru investitorii străini. Partea proastă este că ea a venit prociclic, într-un moment când creşterea economică este alimentată în primul rând de cererea internă, iar deficitele externe cresc. Pentru că acest stimulent fiscal pentru mediul de afaceri şi nu numai ca atare guvernul a trebuit să adopte o serie de măsuri compensatorii pentru a controla cheltuielile şi a menţine nivelul încasărilor la buget. Guvernul Tăriceanu este mult mai hotărât să reducă subsidiile pentru companiile publice. La acest lucru se adugă şi reducerea discriminării firmelor străine în favoarea celor de stat. Stabilitatea trendului descrescător al inflaţiei a constituit o preocupare majoră şi pentru Cabinetul Tăriceanu, mai ales datorită împresiei defavorabile create instituţiilor financiare internaţionale în anii precedenţi. De asemenea, rezervele băncii centrale depăşesc în momentul de faţă peste 17 miliarde Euro, şi acest lucru s-a realizat în condiţii de liberalizare aproape completă a contului de capital. BNR a traversat cu succes perioada delicată de deschidere a accesului nerezidenţilor la conturi bancare, iar dobânzile la lei au scăzut permanent. Aceste rezultate au dus la revizuirea pozitivă a ratingurilor de ţară până la nivelul "recomandat pentru investiţii". Datorită acestor realizări din ultima perioadă, România poate spera ca la sfârşitul lunii octombrie 2005 să obţină un Raport de ţară favorabil din partea Comisiei Europene. Tot mai des viziunile sceptice asupra viitorului României sunt înlocuite cu prognoze şi estimări din ce în ce mai optimiste. Prognoza "Economist Intelligence Unit" este că ţara noastră va adera la Uniunea Europeană în 2007. Prin urmare, în ciuda imaginii negative la care au contribuit pagubele produse de inundaţii, dar şi recentele dispute din Parlament, România se află în cel mai favorabil moment de după 1990. Sarcina noastră ca parlamentari este să sprijinim proiectele Guvernului Tăriceanu, în special legile integrării, de ale căror beneficii ne vom bucura cu toţii în anii care urmează. Rezultatele pozitive ale Guvernului condus de Călin Popescu-Tăriceanu reprezintă intrarea în normalitate a României, o normalitate care ne va integra în 2007 în Uniunea Europeană.
			Domnul Gabriel Sandu: "De ce trebuie să plece Năstase?" De la începutul celei de-a doua sesiuni a Camerei Deputaţilor, activitatea noastră este blocată din cauza tergiversării de către actuala opoziţie şi, în special, de către Adrian Năstase a dezbaterilor la noului proiect de Regulament. Având în vedere faptul că instituţia Parlamentului nu se bucură de credibilitate în ochii opiniei publice, orice dezbatere menită să îmbunătăţească actul legislativ este benefică, iar preşedintele Camerei Deputaţilor ar fi trebuit să sprijine un asemenea demers, indiferent de susţinători. Pentru că aşa cum ştim cu toţii, orice act este perfectibil, cu atât mai mult Regulamentul Camerei Deputaţilor care nu duce lipsă de imperfecţiuni legislative. Aş aminti în acest context puterea discreţionară a preşedintelui Camerei Deputaţilor, care poate dispune după bunul plac în ceea ce priveşte activitatea legislativă şi modul de a conduce şedinţele Biroului Permanent şi cele de plen, fără a putea fi tras la răspundere sub nici o formă şi absolut de nimeni. Alături de necesitatea modificării acestor prevederi, Regulamentul Camerei Deputaţilor trebuie să ofere un cadru legal de transparenţă privind activitatea fiecărui deputat, astfel încât alegătorii care l-au trimis în Parlament să poată afla oricând cum a votat acesta la proiectele de legi aflate în dezbatere. Numai că aceste câteva dispoziţii, cuprinse de noul proiect de Regulament, nu sunt suficiente pentru Adrian Năstase, astfel încât Parlamentul să devină mai aproape de cetăţean şi să fie mai eficient în contextul integrării europene. Adrian Năstase, nu numai că nu încurajează această dezbatere, ci o refuză sistematic, în încercarea disperată de a se agăţa de fotoliul de preşedinte al acestei instituţii, iar acesta este doar unul dintre motive. Rădăcinile atitudinii sale, ca şi celelalte motive, le găsim în perioada 2001-2004 cînd PSD a fost la putere. Atunci, PSD-ul lui Adrian Năstase a transformat Parlamentul într-o anexă a puterii, adoptând un Regulament care a instaurat "votul pe bandă rulantă" şi nicidecum "dezbaterea parlamentară. Adrian Năstase avea nevoie de un Parlament condus de o majoritate pesedistă slugarnică, care să închidă ochii la sutele de ordonanţe emise, multe dintre ele legiferând jaful şi corupţia de la Palatul Victoria. Oare ce motive ar avea Năstase să dorească modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, o instituţie foarte "rentabilă" pentru PSD atât la putere cât şi în opoziţie, dacă ne gândim doar la faptul că a permis unui deputat PSD decontarea a 492 de zile de cazare într-un an calendaristic de numai 365 de zile. Mai mult decât atât, în calitate de prim-ministru "atotputernic", Adrian Năstase şi-a arătat dispreţul faţă de Palament, prin faptul că patru ani de zile nu a venit niciodată la tribună pentru a răspunde întrebărilor şi interpelărilor adresate de parlamentari, călcând în picioare şi nesocotind una dintre atribuţiile constituţionale ce reglementează raporturile dintre Executiv şi Legislativ. Atitudinea dispreţuitoare a lui Adrian Năstase la adresa Parlamentului s-a văzut şi la revizuirea Constituţiei din 2003, când fostul prim-ministru al României ar fi dorit, printr-un text introdus pe furiş, să dizolve Parlamentul la propunerea sa, a primului-ministru, tocmai pentru a-şi îndeplini obiectivul de atunci: alegerile anticipate. Aceste exemple arată că de fapt niciodată Adrian Năstase nu a pus mare preţ pe rolul Parlamentului, tratând întotdeauna relaţia cu această instituţie în funcţie de obiectivele sale politice. Obiectivul său de-acum este acela de a rămâne cu orice preţ agăţat de putere şi nimic mai mult. Cine a crezut în decembrie 2004 că, după alegerea sa nedemocratică în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, acest om politic îşi va schimba atitudinea sa faţă de Parlament s-a înşelat. Un om care timp de aproape 5 ani dispreţuieşte prin gesturi şi fapte politice o instituţie fundamentală a statului, Parlamentul României, nu merită să ocupe funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Chiar dacă constituţional, Adrian Năstase are dreptul de a candida şi de a fi ales în această funcţie, Adrian Năstase este, din punct de vedere moral, soluţia cea mai proastă şi ineficientă din cei 15 ani de parlamentarism românesc post revoluţionar. Ca atare, domnule Năstase, este timpul să părăsiţi această funcţie, singurul serviciu adevărat pe care l-aţi face României de când sunteţi în politică.
			Domnul Ioan Aurel Rus: Domnule preşedinte, Doamnelor si domnilor colegi "Celula de criză" Domnule Preşedinte Traian Băsescu, vă arătăm unde, într-adevar, România are nevoie urgentă de celebra formula "celula de criză" pe care a-ţi inventat-o, cu ocazia eliberării ostatecilor din Irak. Nu vom folosi multe vorbe. Vom cita dintr-o cercetare aparţinînd unor reputaţi specialişti "jaful din avuţia naţională si degradarea vieţii oamenilor" de dr. ec. Florea Dumitrescu, fost guvernator al Bancii Naţionale şi ministru al finanţelor, vicepreşedinte al AGER, şi prof. Dr. Ion Pacuraru, date care relevă la ce stadiu de degradare au ajuns principalele ramuri economice ale României, în perioada de tranziţie, a cărui caracteristica generală o reprezintă " starea prelungită de criză economică şi socială". Nu dispunem de date la zi. Oricum, însa, din anul 2000, lucrurile au mers mai prost, nu mai bine. Citiţi si uimiţi-vă, domnule Preşedinte! S-a ajuns ca la numeroase ramuri, producţia să fie dată în urmă chiar si cu 40 si 50 de ani faţă de 1989, anul cel mai slab al perioadei Ceauşescu! Pentru aceste sectoare faceţi "celule de criză", domnule Băsescu! Formula dvs. "Sa traiti bine!" nu are nici un sens fără repararea distrugerilor de după 1989 si alinierea efectiva la experienţa europeană. Restul sunt poveşti mărinareşti sau aventuri poliţiste, domnule Băsescu. Nr. crt. Denumire produs Unitatea de măsură Prod. realiz. în anul: Corespunzător aprox.în anul: 1989 2000 1. Energie electrică mild. KW.h 75,9 50,1 1975 2. Cărbune extras mil. to. 66,5 26,0 1973 3. Ţiţei mil. to. 9,2 6,1 1951 4. Gaze associate şi metan extras mild. m3 33 13,8 1962 5. Oţel brut mil. to. 14,4 4,4 1973 6. Aluminiu mil. to. 280 175 1974 7. Ciment mil. to. 12,2 6,3 1967 8. Maşini şi utilaje buc. 394 85 1963 9. Motoare electrice mil.KW 6,4 1,5 1966 10. Tractoare mii buc. 17,1 4,5 1953 11. Vagoane de marfă mii buc. 11,2 0,5 1948 12. Îngrăşăminte chimice mii to. 2.800 700 1969 13. Fire bumbac mii to. 157 28,5 1950 14. Ţesături mild. m3 1,1 0,2 1950 15. Încălţăminte mii perechi 111 26 1960 16. Carne mii to. 686 374 1967 17. Zahăr mii to. 693 321 1960 Nr. crt. Denumire produs Unitatea de măsură 1989 2000 2000/1989 la sută 1. Cereale boabe mii tone 18.379 10.477 57 2. Leguminoase mii tone 256 37 14 3. Plante textile mii tone 241 1,6 0,7 4. Plante uleioase mii tone 1.034 613 59 5. Sfeclă de zahăr mii tone 6.771 667 10 6. Cartofi mii tone 4.420 3.469 78 7. Legume mii tone 3.727 2.528 67 8. Fructe mii tone 1.580 1.301 82 9. Carne (greutate vie) mii tone 1.911 1.414 74 10. Lapte mii hl. 45.254 51.630 114 11. Lână mii tone 35.386 17.997 51 12. Ouă mil. buc. 7.040 5.711 81 13. Peşte mii tone 78.534 17.099 22
			Domnul Gelil Eserghep: Stimaţi colegi, Tranziţia de după prăbuşirea comunismului şi a regimului Ceauşescu a adus mai limpede în vizor amploarea corupţiei, mercantilismul, cameleonismul românilor, cel puţin la nivelul conducătorilor săi. Oamenii simpli poate că nu s-au schimbat întru totul (în sensul că şi-au păstrat rezervele de bun-simţ şi onestitate), dar, totuşi, a devenit stridentă, în mod public, un fel de infracţionalitate cotidiană. Nu o mare infracţionalitate, dar una sancţionabilă pe bună dreptate. Aceste lucruri au fost percepute şi de strainatate, dar au fost des mediatizate şi în interiorul ţării. De 6 ani încoace, de când ne opintim să fim primiţi în structurile UE, europenii de rând ne privesc cu răceală. Mereu în coada clasamentelor, după Bulgaria, la capitolul percepţie publică, aşa-zisa "infracţionalitate de vitrină" a rromilor (români) în străinătate a îngrozit Vestul. Mult mai puţin periculoşi decât mafiile albaneze, cosovare sau sârbeşti, concetăţenii noştri sunt priviţi în afară, dacă nu cu teamă, sigur cu dispreţ. Cerşetori, prostituate, găinari, tâlhari patetici sunt cei cu care, la intervale din ce în ce mai scurte, sunt umplute avioanele de către autorităţile din ţările civilizate, pentru a ni-i trimite ramburs. Din cauza lor suntem rău văzuţi, şi din păcate ei nu sunt singurii care ştirbesc imaginea ţării. Dacă la aceste situaţii, des întâlnite în ultima perioadă de timp, s-ar mai adăuga şi ororile din "Ţara lui Dracula", care răzbat în presa de peste graniţă, cum ar fi de exemplu asasinatul ritualo-imbecil de tip medieval de la Tanacu sau crima de la Taize din Franţa, ar fi de ajuns. Cum îşi va raşcheta ţara noastră obrazul pătat şi cum va reuşi să convingă Europa că e, totuşi, patria lui Eminescu, Cioran, Eliade, Brâncuşi şi a altor sute de mii de români străluciţi, a milioane de oameni cumsecade. La această întrebare se va răspunde greu, dacă se va răspunde. Este bine ştiut că la nivelul oraşelor mari, cum este şi Constanţa, se înregistrează un număr mare de infracţiuni de toate tipurile, dat fiind faptul că prin caracteristicile sale demografice şi economice se favorizează fenomenul infracţional: jafuri sau furturi, corupţie şi evaziune fiscală, trafic ilegal de persoane, trafic de autoturisme de lux şi contrabandă, specifice unui oraş-port. În cazul infracţiunilor contra persoanei sunt implicaţi indivizi care acţionează singuri, de multe ori sub influenţa alcoolului sau al stupefiantelor, iar în cazul infractorilor implicaţi în infracţiuni contra activităţilor de interes public principalele caracteristici sunt modul de acţiune organizat, care dispun de un sistem relaţional complex, unde se regăsesc de multe ori persoane care deţin putere economică, politică, socială, informaţională etc. Pedepsele prevăzute pentru unele infracţiuni sunt ori incomparabil mai mici faţă de cele prevăzute de legislaţia occidentală, ori nu sunt prevăzute, ceea ce favorizează dezvoltarea fenomenului infracţional cu ramificaţii internaţionale. Faţă de anul 2004 se menţin la un nivel ridicat genurile de infracţiuni care vizează siguranţa cetăţeanului, în special cele îndreptate împotriva patrimoniului sau alte genuri de infracţiuni, care fac parte din această categorie. Deşi se zice că în ultimii 10 ani s-au redus cazurile de infractionalitate, măsurile luate de către autorităţile române în vederea prevenirii şi eliminării acestor fenomene sunt destul de limitate datorită nu atât lipsei resurselor, cât a oamenilor bine pregătiţi şi curaţi. Toţi visăm la o campanie "mani pulite". Cu scepticism şi dezamăgire ne gândim dacă mai există nu un colectiv de oameni oneşti, ci barem un om gen Del Pietro, procurorul legendar al Italiei. Dar să nu uităm că o mare parte a infracţionalităţii se materializează de către clanurile mafiote, care şi-au impus propria lege, şi care nu au ajuns să funcţioneze fără protecţia unor poliţişti sau fără să aibă influenţa şi protecţia unor oameni politici. S-a ajuns până acolo încât se scot acte normative în favoarea unor grupări sau a altora, ori se emit legi în favoarea unor firme protejate politic. Se spune că: "Puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut". Am auzit de nenumărate ori, chiar de la acestă tribună, că s-a început ofensiva împotriva marii corupţii. Partidul pe care îl reprezint a fost mai tranşant şi a vorbit de marii corupţi care generează acest fenomen, pornind de la micii funcţionari publici prinşi în flagrant, până la faptul că din ţara asta se fură zeci de milioane de dolari pe lună. Nu există, poate, voinţă politica pentru a ataca fenomenul. Ar fi greşit să considerăm corupţia în principal ca o problemă de afaceri în care se plăteşte mită. Sondajele făcute de Transparency International arată că est-europenii spun că zona în care ei s-ar concentra mai întâi pentru a dezvălui corupţia este în interiorul partidelor politice, în tribunale şi spitale, cu proceduri ancombrante de a obţine licenţe de afaceri sau favoruri de clientelă, proceduri văzute de departe ca motive distincte de indignare publică. O altă zonă considerată tradiţional ca a problemă de infracţionalitate, cu guverne şi mafia ca ţinte ale celor mai mari eforturi de prevenţie este traficul de fiinţe umane. ONG-urile au reuşit cu succes să determine considerarea acestui fenomen ca o problemă a eşecului de protecţie a drepturilor omului concomitent cu libertatea de circulaţie. Este adevărat că sunt încă multe probleme supărătoare dincolo de "puterea celor fără de putere", aşa cum Vaclav Havel a descris odată mişcarea societăţii. Dar, dacă totul este atât de bine, aşa cum polonezii obişnuiau să spună pe vremea propagandei comuniste, de ce totul este atât de rău?
			Domnul Constantin Niţă: Constatăm că la aproape un an de când Alianţa DA a preluat puterea realizările din sectorul industriei de apărare sunt zero. Zecile de promisiuni ale parlamentarilor PD şi PNL, din campania electorală, cu privire la minunile pe care le vor face în sectorul de apărare au rămas, aşa cum era de aşteptat, doar vorbe în vânt. Nimic concret. Nici o măsură care, cel puţin, să dea semnalul că se doreşte cu adevărat relansarea industriei de apărare. Cele câteva mii de muncitori din Braşov care mai lucrează în uzinele cu profil special, Carfil, Tohan, UPS Făgăraş, Metrom sau IAR aşteaptă încă materializarea soluţiilor fluturate de liderii Alianţei în campanie. Mult mai procupaţi de schimbarea preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului, de alegeri anticipate sau de luptele interne, reprezentanţii PNL - PD au uitat că la Braşov, ca şi în multe alte judeţe din ţară există societăţi aflate în colaps. Iar dacă Guvernul nu adoptă urgent măsuri concrete şi ferme de relansare a industriei de apărare vom fi nevoiţi ca în curând să importăm armament şi produse speciale chiar şi pentru antrenamentul şi instrucţia militarilor. În cele 10 luni de guvernare am asistat la desantul unui comando guvernamental condus de ministrul Codruţ Şereş care a schimbat conducerile societăţilor din industria de apărare braşoveană. Am ascultat aceleaşi patetice lamentări ale parlamentarilor de Braşov de la PD, care dau vina pe "greaua moştenire", fără a face însă nimic altceva. Şi am mai aflat că va urma un nou val de disponibilizări, iar cei peste 2000 de muncitori care formează "nucleul de bază" al industriei de apărare din Braşov, nu vor mai primi nici măcar şomajul tehnic, 75% din salariu, măsură de protecţie socială adoptată de Guvernul PSD. În schimb nu s-a spus nimic despre alternativa oferită acestor oameni. Ar trebui poate să se recalifice!? Sau ar trebui să îşi găsescă de lucru în alte sectoare! Nu cred că ne permitem luxul de a pierde şi puţinii specialişti şi mâna de lucru calificată care ne-a mai rămas în acest domeniu. Reprezentanţii Puterii "au uitat" să spună ce se va întâmpla cu Metrom, Carfil sau Tohan după noua restructurare. Ce intenţii are Guvernul cu aceste societăţi? Care sunt măsurile de relansare economică? Mai avem nevoie de industrie de apărare? Dacă nu pot răspunde la aceste întrbări ar trebui să-şi asume public răspunderea şi să recunoască în faţa alegătorilor braşoveni că sunt incapabili de a gestiona problemele cu care se confruntă România.
			Domnul Tiberiu Bărbuleţiu: "Toamna se număr...moţiunile" Toate problemele societăţii româneşti au devenit moţiuni în ultimele săptămâni în Parlamentul României. Chestiuni de viaţă şi de moarte, precum starea agriculturii, a sănătăţii, a învăţământului, a pensiilor, a salariului minim par să îi intereseze pe membrii opoziţiei mai mult decât substanţa lor. Mă întristează că membrii marcanţi ai PSD-ului şi PRM-ului nu pot pune, deasupra intereselor de clan, interesul naţional. Iniţiatorii acestor moţiuni chicotesc pe sub băncile Camerei şi pe la colţuri de bucurie când le reuşesc aceste acţiuni subsumate tragerii de timp şi îşi spun în gând: încă o zi fără dezbatere pe Regulament, egal o zi pentru Năstase şi Văcăroiu. Această atitudine puerilă a stângii mă conduce la ideea că pentru ei cheia succesului în politică e să te porţi ca un catâr, adică să ai reputaţia că eşti dificil, să fii Gică-contra, ceea ce în opinia lor, echivalează cu a face treabă, a fi constructiv. Cred că oamenii s-au săturat de clivaje politice şi preferă o clasă politică solidară. Ei nu vor«balamuc» în Cameră şi Senat, de care, dragi domni, dumneavoastră sunteţi responsabili. Oamenii cred în fapte, şi va veni vremea dărilor de seamă, iar atunci veţi regreta că v-au interesat doar spectacolele de imagine în loc să puneţi umărul la reconstrucţia ţării aflată sub ape. Prestaţia penibilă a parlamentarilor PSD de săptămâna trecută când, «şi-au luat jucăriile» şi au părăsit sala, nu poate fi spălată de îndemnul ipocrit al domnului Geoană de a se sista lucrările Parlamentului şi a se merge în teritoriu pentru a-i ajuta pe sinistraţi, ci din contră. Îi reamintesc d-lui Geoană că nimeni nu a stat cu mâinile în sân: Preşedintele ţării, Primul-ministru, ministrul apărării, al mediului, cu toţii au fost în zonele calamitate. Însă nu-mi amintesc să fi văzut sau să fi auzit pe vreun canal media vreo ştire referitoare la vreo vizită a domniei sale în teritoriu. Se pare că agenda omului politic Mircea Geoană ne se corelează direct cu agenda cetăţeanului, însă speram măcar să fie indusă de agenda mass-media. Acest blocaj al activităţii parlamentare şi implicit a bunei funcţionări a legislativului înseamnă blocarea multor legi necesare procesului de integrare, şi ar putea fi percepută ca o campanie a opoziţiei împotriva integrării României în UE. Şi nu se cade să lăsăm loc unor asemenea interpretări când, mai sunt doar 3 săptămâni până la mult aşteptatul Raport de Ţară al Comisiei Europene. Am speranţa că stânga din România mileniului al-III lea va depăşi, cât mai curând, stadiul incipient de care a dat dovadă până acum, şi va face un efort să-şi sincronizeze preocupările şi valorile cu cele ale realităţii româneşti.
			Domnul Popa Nicolae: "Exporturile României, în colaps" Cu toate că autorităţile abilitate, în speţă Guvernul şi Banca Naţională a României, au fost avertizate în repetate rânduri cu privire la degringolada şi instabilitatea financiară a societăţilor cu activităţi de export, până acum nu s-a luat nici o măsură pentru rezolvarea crizei acute din acest domeniu. Din cauza deciziei privind liberalizarea cursului de schimb valutar, agenţii economici au fost lăsaţi pradă unei suveici valutare paralizante, care realmente i-au aruncat în cleştele nemilos al falimentului. În loc să constatăm situaţia extrem de gravă a acestor societăţi, care nu îşi pot reveni de luni bune din punct de vedere finaciar, noi, în speţă statul român, am ajuns să stimulăm elementele speculative bancare ale economiei de piaţă, care nu a făcut altceva decât să dea peste cap acest curs, mai ales din cauza faptului că aprecierea leului nu s-a făcut pe criterii economico-financiare sănătoase şi pe o dezvoltare economică reală. În judeţul Alba, pierderile societăţilor mari exportatoare sunt imense, de peste 500 miliarde lei, iar peste 3000 din cele 8000 de firme care funcţionază în prezent îşi pot închide porţile în orice moment. Principala instituţie vinovată de această stare de lucruri anormală este Banca Naţională a României, care nu a intervenit şi nu s-a implicat sub nici o formă în corectarea gravei greşeli care a constituit-o schimbarea cursului de schimb valutar pentru acest an, de la 42.500 lei, aşa cum a fost anunţat şi pe baza cărei cotaţii agenţii economici şi-au construit bugetele din acest an, la 35.500 lei. Constatăm, de asemenea, din nefericire, că nu vrem să învăţăm nimic bun din experienţele pozitive ale altor ţări din vecinătate. În Polonia şi Cehia de exemplu, exportatorii sunt stimulaţi, ba chiar sunt premiaţi, pentru această activitate. Ţările respective au două cursuri de schimb, unul pentru exportatori, prin care se încurajează producţia autohtonă, şi un alt curs pentru importatori, mult mai mic, prin care se descurajează exporturile din afară. La această oră şi România are nevoie de facilităţi mult mai importante pentru exportatori, şi mai ales pentru producţia reală a exporturilor care contribuie activ la bugetul consolidat al ţării. Este dramatic faptul că în acest an România va exporta în cuantum de 20 de miliarde de euro şi va importa în valoare de 30 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă un deficit de circa zece miliarde euro în defavoarea exporturilor autohtone. După cum se ştie, Banca Naţională a României este o instituţie subordonată direct Parlamentului. În consecinţă, am solicitat Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor sa includa în programul de lucru al acestei săptămâni a unor timpi pentru a solicita o explicaţie amănunţită din partea guvernatorului Băncii Centrale, Mugur Isărescu. Acesta trebuie să vină în faţa parlamentarilor şi să ne dea lămuriri despre situaţia dezastruoasă în ceea ce priveşte liberalizarea cursului de schimb valutar, dar şi să ne prezinte strategia pe termen scurt şi mediu al instituţiei, cel puţin în ceea ce priveşte activitatea exportatorilor. Este foarte grav, de asemenea, că nici până acum nu s-a depus proiectul bugetului de stat pentru anul 2006, iar agenţii economici sunt în imposibilitatea de a-şi stabili programul de acţiuni pentru anul viitor, şi, lucru foarte important, la ce nivel al cursului valutar. Mai mult, Executivul nu a mai acordat Eximbank posibilitatea de a înlesni facilităţile pe care le-au avut exportatorii în anii trecuţi. Personal, mai solicit guvernatorului Băncii Naţionale să prezinte o situaţie clară a creditelor derulate de către societăţile cu capital străin prin băncile româneşti, şi, mai ales ce profit au înregistrat aceastea în ultima perioadă de timp. Practic, solicit imperativ prezentarea unei situaţii a rezultatelor economico-financiare comparative a agenţilor economici autohtoni şi a celor cu capital străin, cunoscut fiind faptul că profitul acestora din urmă este apropiat de zero. Pentru rezolvarea acestei situaţii delicate, se impune stoparea capitalului speculativ, pentru a descuraja intrarea acestuia pe piaţa României. Problemele nu apar din cauza celor 2 miliarde euro aduse în ţară de către căpşunari, ci baiul, vorba ardeleanului, vine tocmai de la capitalul speculativ. Totodată, vreau să-l întreb pe domnul guvernator Mugur Isărescu, cu tot respectul, de ce anume are nevoie România de o rezervă valutară de 17 miliarde de euro. Propunem ca cel puţin o treime din această sumă importantă (pe care nu o are nici Ungaria, nici Cehia, nici Polonia), să fie redirecţionată înspre economia reală, pentru a susţine din punct de vedere financiar economia românească şi, implicit, agenţii economici cu activitate preponderent exportatoare.
			Domnul Romică Andreica: Declaraţie politică: "Minciuna din Nepăsare" Stimaţi colegi, aş dori să mă refer, în prezenta declaraţie politică, la unele aspecte relatate de către unii reprezentanţi ai PRM, cu ocazia dezbaterii moţiunii simple intitulată ştiinţific "Nepăsarea". Nu voi mai vorbii despre motivaţia introducerii acestei moţiuni în momentul discutării în plenul Camerei Deputaţilor a Regulamentului ci mă voi lega de cele declarate de un reprezentant PRM, conform căruia acest partid s-a manifestat într-un mod cu totul unitar, în judeţul Suceava, unde au fost prezenţi cu ajutor material şi uman în comunele Boroaia şi Capu Câmpului. Am fost foarte mirat de aceste declaraţii date în plen şi am verificat aceste informaţii. Am constatat, fără stupoare, că dacă la Capu Câmpului (care aparţine de zona Gura Humorului) ar mai fi ceva urmă de adevăr, în sensul că a fost o maşină cu ceva ajutoare refuzate de către primarul din Gura Humorului, la Boroaia (care aparţine de zona Fălticeni) nici vorbă de picior PRM-ist sau ajutoare date de către aceştia. Eu sunt deputat de Suceava şi conform unei înţelegeri din cadrul Alianţei, mă ocup de zona Fălticeni. Această zonă este compusă din 20 de localităţi, toate fiind afectate în acest an de inundaţii (binenţeles în proporţii diferite). Au fost comune grav afectate (Cornu Luncii, Boroaia, Dolhasca, Baia, Slatina-Găineşti) unde mi-am petrecut nopţi şi zile întregi, cu cizme şi pelerină echipat şi fără să mă laud am fost cam singurul parlamentar, cu excepţia domnului ministru Flutur, de acolo, chiar dacă şi cei de la PSD au un coleg deputat ce răspunde de aceeaşi zonă. Am făcut această introducere pentru a vă demonstra că sunt în cunoştinţă de cauză când vă declar că în toate aceste luni de coşmar nu a fost prezent nici un coleg (şi nu mă refer la nivel de deputat) repet nici un coleg nu şi-a oferit ajutorul măcar uman (poate maxim doi consilieri PRM care se uitau pe acolo). Am verificat zilele trecute la Boroaia dacă au primit ceva ajutor material după inundaţii. Rezultatul, fără stupoare, NU! Ce pot eu să cred când la tribuna Parlamentului se spune că au contribuit material şi uman la Boroaia, iar realitatea arată că nu? Pot să fiu sigur că au minţit! Mă întreb cine a minţit! Aş putea să bănuiesc că Asociaţia Familială Acatrinei (adică PRM Suceava) a făcut o raportare conform vechilor tradiţii binecunoscute acestei familii (domnul Acatrinei, 77 de ani, preşedinte PRM Suceava, fost primar Fălticeni şi Gura Humorului înainte de 1989). Aş putea, de asemenea, să bănuiesc că în vizita sa anuală pe la Suceava, doamna deputat PRM Leonida Lori a întrebat care au fost cele mai afectate localităţi, a primit un răspuns şi a raportat ea însăşi că a avut activitate parlamentară în teritoriu. Nu aş vrea să mai fac presupuneri, deşi ar mai fi, ci vreau să accentuez că de la acest microfon un reprezentant PRM a minţit de două ori, odată cu privire la propriile sacrificii şi a doua oară cu privire la nepăsarea Guvernului.
			Domnul Adrian Semcu: Declaraţie politică: "Pentru o nouă strategie de prevenire a dezastrelor naturale" Stimaţi colegi, Având în vedere amploarea fără precedent a efectelor calamităţilor înregistrate în acest an la nivelul României (inundarea şi distrugerea de locuinţe şi anexe gospodăreşti, a terenurilor agricole, afectarea majoră a structurii de rezistenţă a podurilor şi podeţelor, deteriorarea unor drumuri, conducte şi a unor tronsoane de cale ferată, situate in vecinătatea cursurilor de apă etc.) ca urmare, în principal, a căderilor abundente de precipitaţii, cred că se justifică o altă abordare a modului tradiţional de intervenţie în caz de dezastre naturale. Iată, marile inundaţii nu se mai produc o dată la 10-15 ani, ci de 5-6 ori pe an, locuinţele majorităţii românilor sunt din ce în ce mai îmbătrânite şi, deci, din ce în ce mai vulnerabile în eventualitatea unui cutremur major, infrastructura este, la rându-i, afectată de trecerea timpului sau de calamităţi ori a devenit depăşită - vezi cazul sistemului de canalizare din Bucureşti... Intervenţiile pompieristice, gen poduri provizorii, care cad după fiecare viitură, se dovedesc neproductive. Caselor ieftine, dar şi caselor scumpe, amplasate, unele chiar cu autorizaţii, în zone tradiţional inundabile, mai nou, li se alătură - ca potenţial de pericol, până şi vilele din cartierele de lux din vecinătatea Capitalei... În aceste condiţii, apreciez că ar fi bine ca factorii responsabili de la nivelul Guvernului, specialiştii şi cercetătorii să regândească, după un studiu serios, o nouă hartă de risc a zonelor din România şi, în funcţie de aceasta, noi normative privind siguranţa în construcţii, asigurările obligatorii şi, nu în ultimul rând, noi priorităţi în alocarea fondurilor bugetare, care să se îndrepte, cu precădere, către evitarea sau cel puţin diminuarea riscurilor (consolidarea digurilor, barajelor, podurilor etc.). Cu alte cuvinte, să începem cu... începutul. Veţi spune, poate, că o asfel de abordare cere timp şi bani. Aveţi perfectă dreptate! Fondurile existente, cheltuite cu mai mare atenţie, ar putea fi una dintre soluţii. Accesarea unor fonduri europene - o alta. Şi stabilirea unor teme de cercetare, cât se poate de concrete, care oricum sunt finanţate de stat, este o soluţie. Totul este să dorim cu adevărat să regândim această strategie pe termen lung, pentru că, iată, ceea ce se intâmplă ne afectează pe toţi. Vă informez că, pentru început, i-am solicitat Prefectului judeţului Prahova să ordone instituirea unei comisii de specialitate pentru evaluarea situaţiei amenajărilor şi instalaţiilor de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă (balastiere amplasate în terasă, cariere etc.) şi a depozitelor de deşeuri menajere şi reziduuri industriale, amplasate pe raza judeţului Prahova, apreciind că, pentru început, o inventariere exactă a situaţiei existente este absolut necesară pentru a putea identifica zonele critice, în care se impune intervenţia imediată a factorilor responsabili, în scopul evitării sau diminuării pagubelor, în eventualitatea producerii unor fenomene meteorologice similare. Poate dacă la nivelul fiecărui judeţ s-ar face măcar o astfel de inventariere... tot ar fi ceva! Dacă nu, vom continua să ne uităm, neputincioşi, cum vin apele peste noi şi să ne lamentăm, în talk-show-uri, că Dumnezeu s-a supărat pe România. Vă mulţumesc!
			Domnul Emil Strungă: «Exerciţii de imagine: Cosmeşti sau Costeşti?» Ce se întâmplă în Parlamentul României dovedeşte încă o dată dacă mai era nevoie, faptul că psd-ul nu poate gândi, atunci când e în opoziţie, în afara logicii populiste. Dacă mai era nevoie în forul legislativ de altceva decât îmbrânceli şi vulgarităţi, am primit: morcovi, ulei, zahăr, orez şi mălai. Dar populismul şi demagogia nu s-au oprit aici: odată cu discutarea moţiunii intitulată sforăitor "Nepăsarea", psd-ul a gândit că poate aduce un argument în plus prin prezenţa locuitorilor din Cosmeşti la discutarea moţiunii. În realitate, era tot un exerciţiu de imagine care nu ajută la nimic: nici sinistraţii nu-şi pot reconstrui locuinţele, nici digurile nu se pot ridica prin moţiuni fără soluţii, fără propuneri. Frustrarea psd-ului este semnificativă: manevra politicianistă trebuia legată cumva de Galaţi, oraşul unde în trecuta guvernare social-democraţii erau bine aşezaţi. Acum, în fapt, se încearcă, ce-i drept, o reconstruirea - dar nu a digurilor, ci a imaginii proprii. Daţi-ne voie să ne îndoim de grija şi preocuparea psd-ului, partidul în care şi-au găsit locul unii dintre cei mai bogaţi oameni "de afaceri" din România. Dincolo de toate rămâne drama oamenilor. Dincolo de tam-tam-ul politic pe marginea inundaţiilor (cărora nu ştiu psd-ul cum le-ar fi făcut faţă dacă ar fi fost la guvernare, atunci când au concesionat luciile de apă în marea "familie" social-democrată) rămâne "păcatul originar" pe care l-au moştenit de la "părinţii" social-democraţiei româneşti, păcat a cărui istorie merge descrescător dar este practicat cu aceeaşi convingere: la început a fost justificată invazia Bucureştiului, în speranţa instaurării democraţiei populare; apoi, actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor l-ar fi vrut pe "haiduc" erou. Acum, fără nici o altă raţiune decât cea conferită de moştenirea aceleiaşi naturi căzute, un deputat local organizează o altă formă de insurecţie - paşnică, şi cu iz de democraţie. Fiind speculată drama şi suferinţa oamenilor, s-a pus la cale un joc de imagine - deplorabil, neconvingător, demn de o telenovelă de succes. Această logică a insurecţiei, dar de pe urma căreia nu beneficiază decât "aleşii poporului", nu are nimic în comun cu iniţiativa lui Moş Ion Roată care a venit să-şi spună păsurile la Vodă. Trebuie văzut cine l-a scuipat mai întâi în obraz pe ţăran; apoi, Moş Ion nu făcea parte din nici un partid. Cred că nici în rândurile psd-ului nu şi-a închipuit cineva că o moţiune menită să întârzie discutarea Regulamentelor ar putea fi adoptată în prezenţa celor chemaţi de la Cosmeşti. Nu doar cred, sunt convins. Impresia pe care a lăsat-o acest eveniment reflectat în presă a fost că Moş Ion Roată s-a dus la Vodă şi nu i s-a făcut dreptate. Moţiunea a fost respinsă "da' noi dreptatea tot o s-o căutăm". Preluând din înţelepciunea ţăranului dornic de dreptate, am reaminti psd-ului că "de la vorbă (citiţi moţiune) şi până la faptă este mare deosebire". Ce rămâne după toate astea? Rămâne cel puţin curiozitatea de a vedea, într-un univers paralel, cum ar fi gestionat altcineva o catastrofă - rămâne curiozitatea dacă o catastrofă se poate gestiona şi mai rămâne sentimentul că păcatele celor trecuţi îi afectează pe cei prezenţi.
			Domnul Relu Fenechiu: "Tentativă de complot împotriva Justiţiei" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Sunt nevoit să vin în faţa dumneavoastră şi să iau poziţie faţă o serie de evenimente cel puţin dubioase care s-au derulat la sfârşitul săptămânii trecute. După cum toată lumea ştie, la Bucureşti s-a aflat vicepreşedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, comisar european pentru justiţie. O vizită normală şi aşteptată. Nu vizita oficialului european şi concluziile trase de acesta reprezintă subiectul principal al intervenţiei mele, deşi, este foarte important ce a spus Franco Frattini. Ce s-a întâmplat în paralel cu această vizită este foarte interesant şi merită analizat. Fără vreo pregătire prealabilă de artilerie, PSD, prin vocea domnului Adrian Năstase, anunţă că va depune - a câta oare, că am pierdut şirul - încă o moţiune simplă, în care va ataca modul în care înţelege actuala guvernare să reformeze Justiţia. La prima vedere, s-ar putea crede că această moţiune face parte din strategia îndelung exersată şi utilizată de partidele înfrăţite, PSD-PRM, de întârziere a dezbaterilor la Regulamentul Camerei Deputaţilor. Totuşi, de această dată tragerea de timp se află în planul secund. Altul a fost scopul anunţării acestei moţiuni şi am să-l descifrez imediat. Tot vineri, procurorul general Ilie Botoş anunţă cu mare tam-tam, într-o conferinţă de presă că se fac din zona politicului, presiuni asupra actului de justiţie. Şi dă şi un exemplu, nominalizând un coleg de-al nostru care nu a făcut altceva decât să-şi exprime suspiciunea privind traseul unei plângeri penale depuse de PNL. Dar, aceasta nu a fost totul. Cu o zi înainte de venirea comisarului european, PSD lansează zgomotos, în presă, un scenariu S.F., susţinând că preşedintele Traian Băsescu îl va numi pe Emil Boc ministru al Justiţiei şi pe doamna Monica Macovei, procuror general. Toate aceste trei evenimente au un numitor comun: Justiţia. Şi au avut loc exact în perioada vizitei comisarului european pentru justiţie, Franco Frattini. Care a fost mesajul acestor evenimente? Unul uşor de descifrat. Domnul Franco Frattini trebuia să ia la cunoştinţă că în România în domeniul justiţiei, lucrurile merg foarte prost. Ce dovadă mai bună putea fi adusă domnului Frattini decât afirmaţiile procurorului general? Ce dovedea zvonul cu schimbările planificate de preşedintele Traian Băsescu ? Că în România nu există stabilitate în domeniul justiţiei. Şi, din postura de buldog de pază al democraţiei, PSD vine şi depune o moţiune simplă pe tema justiţiei în care anunţă că demască toate "neregulile" existente în sistem. Poate, poate, aude de ea şi domnul Frattini. Ei bine, toate acestea - şi mă întristează complicitatea procurorului general - nu s-au potrivit cu socoteala din bulevardul Kisselef. PSD a fost lăsat în offside. Şi nu de către actuala Putere (totuşi, se poate spune că prin prestaţia sa, actuala Putere, indirect, a lăsat în afara jocului pe cei din PSD), ci chiar de către oficialul european, domnul Franco Frattini. Acesta a spus fără echivoc: "La sfârşitul lui 2004, eram mai degrabă pesimişti în ce priveşte capacitatea României de a accelera reforma în sistemul de justiţie. Cu toate acestea, astăzi sunt în măsură să vă împărtăşesc atât satisfacţia noastră pentru ceea ce s-a realizat în ultimele 9 luni, precum şi aşteptările noastre pline de speranţă cu privire la viitorul sistemului juridic românesc" Deci concluziile sunt clare pentru Comisia Europeană. PSD a tras la jug în zadar pentru a deforma realitatea. Dar ce nu face omul pentru a ajunge la Putere. Sau pentru a nu avansa spre Uniunea Europeană. Vă mulţumesc,
			Domnul Filip Georgescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi În scurtul timp care-mi este alocat pentru această intervenţie, aş dori să mă refer la două evenimente importante pe care le sărbătorim an de an la începutul lunii octombrie. Este vorba de zilele de 1 şi 4 octombrie, când în toată lumea se sărbătoreşte Ziua mondială a habitatelor şi respectiv Ziua mondială a animalelor. Aceste sărbatori internaţionale - Ziua Mondială a Habitatelor şi Ziua Mondială a Animalelor - constituie un bun prilej de a readuce în atenţia tuturor relaţia indisolubilă Om - Natură. Este cunoscut faptul că, din nefericire, activităţile antropice proprii colectivităţilor umane, pot perturba uneori ireversibil echilibrul natural. Astfel, în scopul evitării dispariţiei diverselor specii de plante si animale au fost adoptate o serie de convenţii internaţionale ratificate prin legi interne şi de ţara noastră, dintre care le cităm pe cele mai importante: Directiva 79/409/CEE (Directiva Păsări) - care are ca obiectiv protecţia, gestionarea şi reglementarea speciilor de păsări ce trăiesc în sălbăticie pe teritoriul european al Statelor Membre, precum şi exploatarea lor în condiţii de maximă siguranţă pentru ecosistem; Directiva 92/43/CEE (Directiva Habitate) - cu scopul de a contribui la asigurarea biodiversităţii prin conservarea habitatelor naturale precum şi a faunei şi florei sălbatice pe teritoriul Statelor Membre (cu referinţă la speciile de interes comunitar: periclitate, vulnerabile, rare sau endemice); anexele directivei cuprind 168 de habitate naturale identificate în cele cinci regiuni biogeografice în care a fost împărţită Europa, şi un număr de 632 de specii de animale şi plante care necesită desemnarea de Arii speciale de conservare şi/sau protectie (SAC, SPAs). Directiva cuprinde în Anexa IV (a) si (b), specii de animale respectiv plante pentru care instituie un sistem de protectie strictă interzicand pe această cale orice formă de capturare sau de ucidere a specimenelor acestor specii în natura; perturbarea intentionată a acestor specii în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie; distrugerea sau culegerea intentionată a ouălor din natură; deteriorarea sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihnă; ruperea florilor şi fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie, în natura, a acestor plante, în zona lor de răspândire naturală; deţinerea, transportul, comerţul sau schimbul şi oferirea în scop de vânzare a specimenelor din astfel de specii, prelevate din natură. Convenţia CITES - privind comerţul international cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de disparitie. Convenţia Europeană a Peisajului - elementele de peisaj sunt de importanţă majoră pentru fauna şi flora sălbatică. Ca urmare a existenţei acestor reglementări internaţionale în prezent se constituie o reţea ecologică europeană coerentă, de zone speciale de conservare şi/sau protecţie, sub numele de "NATURA 2000". Această reţea, compusă din situri care adăpostesc tipuri de habitate naturale ce figurează în Anexa I a Directivei Habitate şi de habitate ale speciilor ce figurează în Anexa II a aceleiaşi directive, va asigura menţinerea sau, dacă este cazul, restabilirea tipurilor de habitate naturale şi habitate ale speciilor într-o stare de conservare favorabilă, pe cuprinsul ariilor lor de răspândire naturală. Consider că, în România, respectarea cu stricteţe a acestor reglementări internaţionale precum şi a legislaţiei româneşti în domeniu este mai mult decât necesară în contextul integrării în Uniunea Europeană. Ţara noastră este încă un factor de stabilitate din punct de vedere al ecosistemului, fapt care va constitui un avantaj comparativ deosebit de important atunci când România va fi un membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Eu sunt ferm convins că acest lucru se va întâmpla la 1 ianuarie 2007 şi fac pe această cale un apel către toţi cei implicaţi în problemele ecologiei, agriculturii şi silviculturii să trateze aceste probleme cu maximă seriozitate pentru îndeplinirea interesului comun al cetăţenilor acestei ţări. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Florin Aurelian Popescu: Am considerat şi consider că parlamentarul este un trudnic pus în slujba celor care l-au ales nădăjduind în mai bine. De aceea, de la bun început, alegând politica la acest nivel, mi-am asumat întreaga responsabilitate a renunţării la ceea ce ţine de persoana mea, în folosul general. Ca om care ţine la principii, m-am raportat la ele, iar unul dintre acestea este de a te judeca singur. O fac şi pot să spun să îmi este ruşine că trăiesc umilinţa neputinţei, dincolo de voinţă. Nu credeam să ajung aici, dar actuala opoziţie, după ce, cât timp a fost la putere, a făcut ce-a vrut, în numele politicii bunului plac, acum, elucubrând fiecare pas, nu face decât să braveze în faţa cetăţenilor. În plan rememorativ, sunt destule exemple în care, datorită celor din opoziţie, viaţa parlamentară a atins limite neacceptabile, coborând disputa până şi sub nivelul contingentului, printr-un joc murdar, dar neacceptat. De aceea îmi este ruşine. Ţara are nevoie de normalitate, de intrarea într-un firesc pe care şi-l doreşte, iar acest lucru depinde de noi. Numai că un astfel de deziderat nu se rezolvă apelându-se la metode nehruiste, trimiţându-se, în ultimul timp, la cel mai important microfon al ţării, în repetate rânduri, parlamentari care până acum au tăcut mâlc, doar din dorinţa vădită de a bloca întregul aparat legislativ. Chiar vorbind, aceştia nu au nimic de spus. Bunăoară, consider că este necesară restructurarea clasei politice, ieşirea din urmuzism şi intrarea în sisifism, renunţându-se la oglindăreala scandaloasă. Cum se observă lesne cine este şi cine nu este pentru ţară, trebuie, înainte de toate, înlocuiţi preşedinţii celor două camere, astfel încât aceste foruri să fie conduse de adevăraţi demnitari, adică de oameni demni. Până atunci, însă, nu-mi rămâne decât să cer iertare alegătorilor, pentru toate aceste jocuri murdare, care mă împiedică să-i reprezint aşa cum îmi doresc, în vederea impunerii mai binelui la care năzuim cu toţii.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Natura umană" Sâmbătă, 01.10.2005, am însoţit un convoi cu ajutoare constând din materiale de construcţii destinate sinistraţilor din comuna Tuzla, judeţul Constanţa, persoane afectate de inundaţiile petrecute cu o săptămână înainte. Am fost impresionat de durerea locuitorilor comunei rămaşi fară un acoperiş deasupra capului, cu tot avutul acumulat într-o viaţă ce a dispărut într-o singură secundă, luat de furia apelor. Mulţi dintre ei nu au mai putut să povestească dezastrul ce i-a atins, din cauza lacrimilor sau chiar capitulând în faţa forţelor naturii. Dar am întâlnit şi oameni care mi-au spus că vor lua totul de la capăt, că sunt hotărâţi să facă acest lucru, oameni pentru care am cel mai mare respect şi admiraţie mai ales pentru forţa de a spune nu în faţa vicisitudinilor care i-au lovit cu necruţare. Aceştia sunt oamenii de care ţara are nevoie acum, aceştia sunt oamenii care pot reconstrui nu numai o casă, ci o ţară. Pe plan local, organizaţia judeţeană Constanţa a PNL împreună cu organizaţia similară a PD a început încă din luna iulie un program destinat sinistraţilor afectaţi de inundaţii (şi aici mă refer la comunele situate în nordul judeţului, afectate în luna iulie 2005), prin construcţia a 6 case integral şi donaţii constând în obiecte şi materiale de construcţii, aparatură electro-casnică sau alimente. Nu ne-am gândit nici un moment că, la o distanţă atât de scurtă, va fi nevoie din nou de sprijinul nostru, dar când acest moment din păcate a venit, am intervenit extrem de repede pentru a ajuta acolo unde este nevoie. De această dată am considerat că putem fi alături, în cadrul unui Comitet de Criză al Alianţei PNL-PD, prin donarea unei cantităţi importante de alimente, pături dar şi de materiale de construcţii de care vor beneficia toţi acei locuitori ai comunelor afectate care vor dori acest lucru, cu speranţa că asemenea dezastre naturale nu se vor mai produce. Folosesc acest prilej pentru a mulţumi tuturor autorităţilor judeţene locale şi instituţiilor sau firmelor implicate în operaţiunile de salvare, evacuare a apei şi cazarea temporară a persoanelor sinistrate pentru efortul depus în aceste operaţiuni şi pentru rapiditatea şi colaborarea de care au dat dovadă în momente grele pentru judeţul nostru.
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu: Stimaţi colegi, Preocuparea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport de a se acorda învăţământului o finanţare decentă nu este nouă, dar este constată. An de an, constatăm că bugetul acordat învăţământului este sub limita cerinţelor acestui sector, definit ca o "prioritate naţională". Cu toate că în Legea învăţământului se prevede acordarea a cel puţin 4% din p.i.b. pentru învăţământ, acest procent nu a fost acordat până în prezent de nici o guvernare, indiferent de culoarea politică. Modificările aduse Legii învăţământului în anul 2004, prevăd ca învăţământul să fie subvenţionat cu cel puţin 6% din P.I.B. în anul 2007. pentru respectarea prevederilor Legii este necesar ca în bugetul pentru anul 2006 să se prevadă cel puţin 5% din P.I.B.. Acest demers a fost susţinut de Comisiile de învăţământ reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prin Avizul asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului, nr.66/2005, cu privire la rectificarea bugetului de stat pentru anul 2005. De asemenea, s-a solicitat suma de 850 miliarde de lei pentru acoperirea cheltuielilor pentru finanţarea de bază a universităţilor pentru ca acestea să poată aplica Legea 138/2005. Pentru detensionarea situaţiei existente din învăţământul superior, se impune soluţionarea favorabilă, în regim de urgenţă, a cerinţelor amintite, pentru a scoate învăţământul românesc din impasul în care se află. În acest scop, amintim şi memoriul FNS, Alma Mater, care prezintă situaţia gravă din învăţământ printr-o subfinanţare cronică. Comisia noastră susţine, în unanimitate, aplicarea prevederilor legilor existente, fără amânări şi motivări din partea guvernanţilor.
			Domnul Mihai Sandu-Capră: Declaraţie politică: "Partidul Sondajelor de Dezinformare - P.S.D." Având în vedere deruta doctrinară ce domneşte pe plaiurile mioritice, în ograda P.S.D-ului, se poate observa disperarea liderilor, manifestată conform complexităţii personalitaţii acestora, pe mai multe planuri. În primul rând, pe plan intern, Năstase şi cu Geoană trag cu creionul pe harta PSD-ului zonele de influenţă şi control, împingând fiecare linia de demarcaţie cât mai departe si ajungând să se calce astfel pe bătături reciproc. Fiecare iese în presa cu declaraţii privind viitorul sumbru al partidului, furnizand solutii de scoatere din penumbra opoziţiei. Geoană, zis "prostănacul", se ţine tare...pe poziţie, punându-şi centura pe scaunul de preşedinte al partidului si folosindu-se de airbagurile prerogativelor prezidenţiale, in timp ce Năstase, zis "arogantul", declanşează derapajul controlat de statutul partidului în ceea ce priveşte noile alegeri. De la data la care ar trebui sa fie noile alegeri, în 2007 sau peste 4 ani, orgoliile celor doi mari piloni ai doctrinei social democrate s-au inflamat în ultima perioad, dând pe afară ca o reclamă proastă la un cozonac extraumflat. Cea mai bună camuflare a tumorilor inflamate ale P.S.D.-ului, a fost lansarea suflatorilor platiti, a zvonacilor profesionisti, a celor care construiesc sau... reconstruiesc imaginea partidului. Astfel, in ultima perioadă, presa a fost inundată cu variante aberante ale colaborării cu alte partide de pe scena politică. In mod constant, se încearcă amestecarea uleiului cu apa, ajungându-se la soluţii de genul alianţei P.S.D.-P.N.L., deşi nu le-a cerut nimeni ajutorul. Sprijinul oferit P.N.L-ului de catre social-democraţi ar putea fi considerat o cârja în mâinile unui om fara nici un picior, un fel de bat cu care acesta sa se apere de caini si nicidecum, o posibila colaborare. Nu ne ramâne decât sa dam si noi un ajutor P.S.D, incercând sa le "suflăm" că "arogantul" nu va mai fi nici premier, in opinia "prostănacului", nici preşedinte al Camerei Deputatilor, în opinia noastră, aşa că fară scaune de păstrat, i-ar putea veni ideea sa grăbească alegerile in partid, pentru a câstiga măcar unul.
			Domnul Mircea Puşcă: "Parlamentul trebuie să redevină o structură eminamente democratică" Camera Deputaţilor a devenit scena unui spectacol fără precedent în politica românească. Domnul Adrian Năstase, preşedinte în exerciţiu al Camerei Deputaţilor, cel care ar trebui să apere şi să promoveze litera şi spiritul legii este autorul unui abuz inacceptabil prin care prevederi imperative cuprinse în Constituţie şi pe care le regăsim în Regulament sunt încălcate cu senitătate. Astfel, un abuz grav s-a petrecut în momentul când mai mult de o treime dintre deputaţi au solicitat convocarea unei sesiuni extraordinare. Chiar dacă fuseseră îndeplinite toate condiţiile cerute în Regulament (solicitarea, lista de semnături, ordinea de zi şi perioada solicitată pentru sesiunea extraordinară), domnul Adrian Năstase, în total dispreţ faţă de prevederile consacrate în Constituţie şi Regulament, şi-a permis să se substituie plenului Camerei şi, cu de la sine putere, a refuzat să-şi îndeplinească atributul conferit de Regulament, acela de a se conforma şi de a convoca sesiunea extraordinară. Aşa cum aminteam anterior, doar plenul putea să refuze să intre în sesiune extraordinară, fie neacceptând ordinea de zi pentru care a fost convocat, fie neacceptând perioada propusă. Bineînţeles, toate acestea prin votul majorităţii! Şi pentru că am ajuns la problema modului în care se iau hotărârile Camerei Deputaţilor, trebuie să rememorăm astăzi modul ilicit în care o dorinţă personală, împărtăşită şi de o minoritate, s-a transformat în "hotărâre" printr-un abuz grav. În ziua de 14 septembrie 2005, domnul Adrian Năstase, prezidând lucrările în plen, a reuşit să transforme o propunere în hotărâre, fără ca aceasta (propunerea!) să fi fost agreată (votată "pentru") de majoritatea deputaţilor prezenţi la şedinţă... Stenograma şedinţei demonstrează faptul că au fost numărate (de mai multe ori, la momente diferite de timp!) voturile "pentru", o dată voturile "contra" şi niciodată voturile "abţineri". În ciuda permanentei contestări a modului şi momentului la care se făcea numărarea, domnul Preşedinte al Camerei Deputaţilor, a tras concluzia că propunerea a fost aprobată, fără să explice cum a ajuns la concluzia impusă, prin abuz, plenului. Nici atunci, nici ulterior, nu a putut face proba că mai mult de jumătate din deputaţii prezenţi votaseră "pentru" ... În fapt nici nu putea s-o facă, atâta vreme cât ignorându-i pe deputaţii care doreau să se abţină, nu se putea determina cât era "întregul", ca mai apoi să se poată stabili cât ar fi însemnat jumătate şi, în final, să poată fi trasă o concluzie privind votul. Mai mult, în situaţia creată, domnul Preşedinte a găsit de cuviinţă să suspende dreptul unor deputaţi de a participa la lucrările plenului, solicitând chestorilor să ia măsura închiderii uşilor şi interzicerii intrării altor deputaţi în sală. Solicitarea descrisă a fost consemnată în stenograma de şedinţă. În lipsa unei hotărâri de sancţionare, aşa cum prevede Regulamentul, solicitarea făcută de către domnul Adrian Năstase este un abuz care, pe lângă faptul că a încălcat dreptul oricărui deputat de a participa la lucrările Camerei, se constituie într-un precedent grav, precedent care deschide posibilitatea unor fraude ulterioare prin simpla împiedicare a unor deputaţi de a lua parte la lucrări şi la luarea deciziilor! Se poate naşte o nouă "cutumă" profund nedemocratică şi incorectă! Nu în ultimul rând, trebuie precizat că acum Camera Deputaţilor se află într-o situaţie pe cât de inedită, pe atât de neplăcută! Avem un Regulament, dar avem şi decizii abuziv luate, în dispreţ total faţă de prevederile Regulamentului. Trebuie să ne punem, în mod serios, întrebarea privind cauzele acestei disfuncţionalităţi. Parlamentul nu poate să fie ceea ce pretinde că este, ceea ce prin Constituţie se precizează că este, dacă noi toţi, dar toţi, nu respectăm propriile reguli. Nu o dată, referind sistemul democratic, am invocat sau am fost martori ai invocării unei sentinţe: "Democraţia costă!". Da, democraţia costă şi, poate, nu costurile financiare sunt cele mai relevante, chiar dacă şi aceste sunt însemnate... Mai mult decât efortul financiar, democraţia are şi un alt tip de costuri. Acestea sunt legate de constrângeri: trebuie respectate principii, reguli şi valori ale sistemului democratic, chiar şi atunci când nu ne convin! Mai mult decât ceilalţi cetăţeni, parlamentarii trebuie să asume rigorile unui sistem bazat pe reguli. Cu alte cuvinte, regulile sunt pentru toţi, dar primii care trebuie să le respecte sunt cei care le fac! "Nimeni nu este mai presus de lege! " V-am citat un principiu consacrat în Constituţie... Mai mult decât de a-l cunoaşte şi de a face caz de el, este cazul să-l şi respectăm şi să demonstrăm că este un principiu care merită să facă parte din sistemul nostru de valori. Până astăzi, din păcate, am asistat la mici "lovituri de stat" în fiecare moment în care de pe poziţia de Preşedinte, domnul Adrian Năstase, şi-a permis să decidă altfel decât prevede Regulamentul. Răul a fost deja făcut şi trebuie ca abuzurile să fie sancţionate! Nu putem să ne împiedicăm de realitate şi, cu nonşalanţă, să ne facem că nu vedem nimic sau, mai grav, să devenim complici pasivi ai abuzurilor semnalate. Doar starea de permanentă veghe şi toleranţa zero faţă de abuzuri poate asigura buna funcţionare a Camerei. În astfel de situaţii, un for legislativ care se respectă şi care doreşte să fie respectat ar înainta, prin voinţa majorităţii, o moţiune simplă prin care să propună plenului sancţionarea persoanelor care se fac vinovate de abuzuri şi încălcarea prevederilor regulamentare.
			Domnul Mircia Giurgiu: Declaraţie politică: "Scapă cine poate" Ianuarie 2005. Anul începe cu multe speranţe din partea oamenilor simpli, oameni care nu aşteaptă altceva decât să le fie un pic mai bine. Alegerile din 2004 au adus la putere o nouă formaţiune politică şi oamenii şi-au pus, ca de fiecare dată, speranţele în noii lideri. Mai 2005. Apele au lovit Banatul şi Moldova. Autorităţile ridică din umeri, nimeni nu este vinovat de pagubele produse de năvala apelor, pentru că Bunul Dumnezeu aşa a considerat că trebuie să le fie românilor. Agoniseala de o viaţă s-a dus pe apa sâmbetei, vieţi omeneşti au fost luate. Şi nimeni nu este vinovat că potopul nu a fost anunţat, că autorităţile au lipsit de la faţa locului, că podurile au fost luate de ape, că sate întregi au devenit adevărate lacuri de acumulare, că oamenii nu mai au nici după ce bea apă şi nici nu mai au ce pune pe ei. Ca şi în campania electorală, autorităţile au apărut, cu întârziere, cu noi promisiuni, care nu au fost îndeplinite nici până azi. Septembrie 2005. Scenariul se repetă, numai că de data asta este afectat sudul şi estul ţării. În Moldova, populaţia nu şi-a revenit după inundaţiile din vară, că toamna le-a adus din nou apa în ceea ce a mai rămas din casele lor. Din nou, autorităţile au fost depăşite de situaţie. Dar să nu ne pierdem speranţa. Că va veni iarna. Drumurile vor fi, din nou, închise din cauza cantităţii mari de zăpadă ce va cădea, iar autorităţile vor fi surprinse de venirea iernii. Ca în fiecare an, de altfel. Şi, pentru ca pachetul să fie complet, ajutorul a venit tot din partea celor năpăstuiţi de soartă, care şi-au împărţit puţinul pe care îl au cu cei care chiar nu mai au nimic. Oamenii se ajută între ei, statul fiind marele absent din ecuaţie. Mai mult, preţurile la produse şi servicii cresc în fiecare lună, salariile rămân îngheţate. Autorităţile se remarcă prin câteva aserţiuni, dintre care cele mai vehiculate sunt: "aşa ne cere Uniunea Europeană" ori "aşa este prevăzut în protocolul semnat cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială". Aş vrea să văd şi eu unde stă scris ca românul să fie condamnat să ducă un trai de subzistenţă. Însă umilirea oamenilor nu este completă fără statul la cozi interminabile pentru a achiziţiona medicamentele necesare traiului. Când ajungi, într-un final, în faţa farmacistei, aceasta îţi spune că ba reţeta nu este corect completată de medic, ba că tocmai s-au terminat fondurile alocate medicamentelor gratuite şi compensate, sugerându-i-se persoanei care are nevoie de medicamente să revină luna viitoare, poate atunci va avea mai mult noroc. Dar poate achiziţiona medicamentele la preţ întreg - lucru imposibil, în condiţiile în care pensiile sunt mici şi foarte mici. Poate că va trăi până când va reuşi să cumpere medicamentele atât de necesare. Şi, toate aceste sunt posibile într-o ţară democratică, un stat ce aspiră să devină membru al Uniunii Europene, un loc de pe harta lumii unde mai mult de 70 la sută din populaţia ţării este săracă şi foarte săracă. Însă, la fel ca pe vremea romanilor, circul ţine loc de multe, inclusiv de foame. Circul s-a mutat din arenă în Parlamentul României. Nu are importanţă că există oameni care nu mai au nimic, că atunci când ajung puţinele ajutoare la ei se bat pentru un colţ de pâine, copiii lor nu vor mai ajunge la şcoală pentru simplu motiv că aceasta nu mai există, fiind luată de apă, iar la iarnă nu vor avea unde să se adăpostească. Însă, pentru a-l cita pe actualul preşedinte al României, "Iarna nu-i ca vara". Dar ce contează toate astea?! Singurii vinovaţi sunt românii care suportă toate consecinţele bâlbâielilor şi neînţelegerile clasei politice.
			Domnul Niculae Mircovici: "Tentativa de asasinat de la Centrul militar zonal Timiş" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În ziua de ieri, 03.10.2005, la Centrul militar zonal Timiş, s-a petrecut un fapt incredibil : un tânăr recrut, Adam Felix- Valentin, de 27 de ani, chemat pentru clarificarea situaţiei militare, a înjunghiat un tânăr, apropiat de vârstă cu el, cpt. Veda Cristian, cu o şurubelniţă, punându-i viaţa în pericol. Tânărul absolvise liceul şi patru ani de Politehnică, abandonând facultatea în anul cinci. Fiind chemat la centrul militar, acesta s-a prezentat cu o adeverinţă falsă din care rezulta că este student în anul I la Politehnică, în ideea de se sustrage de la satisfacerea serviciului militar. În momentul în care ofiţerul s-a întors pentru a-l conduce pe recrut în sala de testare psihologică, acesta i-a înfipt ofiţerului o şurubelniţă între omoplaţi, rănindu-l în plămânul drept, după care, cu un cater, şi-a secţionat jugulara. În timp ce se încerca imobilizarea lui de alte persoane din unitate şi tineri prezenţi la încorporare şi i-a fost luat caterul, a scos din buzunar un cuţit şi l-a înfipt în piept, în zona inimii. Ulterior, a fost imobilizat, i s-au acordat îngrijiri medicale şi ambii răniţi au fost internaţi la Spitalul Municipal Timişoara, unde au fost asistaţi medical în regim de urgenţă şi apoi operaţi. Declaraţia mea nu vizează un fapt oarecare, care ar putea fi catalogat ca un fapt divers, deşi unic, ci are în vedere condiţiile care au determinat nefericita întâmplare. Recent, am votat în Cameră "Legea privind suspendarea serviciului militar obligatoriu pe timp de pace şi trecerea la serviciul militar voluntar". Urmare a acestei legi, începând cu 01.01. 2007, încetează obligaţia tinerilor de a satisface stagiul militar, ultimele încorporări obligatorii, conform acestei legi, sunt în octombrie 2005, februarie şi octombrie 2006. Adoptarea acestei legi a determinat, cum era şi firesc, o reacţie din partea multor tineri de a face orice pentru a scăpa de această obligaţie. Cu ocazia dezbaterii proiectului de lege, în comisia de apărare şi în plen, am subliniat acest efect şi am insistat pe nevoia de a analiza împreună cu Guvernul posibilitatea de a adopta unele măsuri care să contracareze acest efect, inclusiv necesitatea de a stimula, în acest ultim an de serviciu militar conscript, venirea tinerilor ca voluntari, atât prin încadrarea lor ca militari profesionişti, după 01.01.2007, cât şi necesitatea creşterii soldelor, cel puţin la nivelul salariului minim pe economie, din acest moment. Este costisitor şi inutil să cheltuim în prezent bani pentru instruirea unor tineri care sunt obligaţi să satisfacă stagiul militar, fără a dori acest lucru. Mai grav este faptul că tinerii care se încorporează în prezent, în proporţie de 70% vor fi repartizaţi pentru paza obiectivelor speciale (unitatea de gardă şi protocol, pază de ambasade, depozite de muniţii ), la M.Ap.N., dar în majoritate la M.A.I., ocazie cu care vor avea în misiune permanent armament şi muniţie asupra lor, cu posibilitatea de a-l folosi independent. Fiind ultimele încorporări forţate, majoritatea caută fel de fel de afecţiuni medicale, se pleacă în străinătate, se pleacă de la domiciliu etc. Centrele militare au planuri de încorporare pe care nu le pot realiza în condiţii normale. Există riscul de a fi încorporaţi şi tineri care nu îndeplinesc toate criteriile legale, valoarea celor încorporaţi fiind evident mai scăzută. În aceste condiţii, cu responsabilitatea firească a calităţii de deputat, membru în Comisia de apărare, propun : reunirea de urgenţă a comisiilor de apărare ale celor două Camere, împreună cu conducerea M.Ap.N, M.A.I şi M.F. şi găsirea unor modalităţi concrete pentru încorporarea în aceste ultime trei serii a tinerilor care în perspectivă doresc să facă din meseriile de militar profesionist, jandarm şi pompier o profesie; încorporarea tinerilor care doresc acest lucru, începând de la vârsta de 18 ani ; stabilirea prin ordine ale miniştrilor în cauză a unor clauze în favoarea tinerilor care satisfac în prezent serviciul militar pentru a fi încadraţi ca militari profesionişti, dacă îndeplinesc condiţiile legale. Doamnelor şi domnilor deputaţi, trebuie să recunoaştem cu toţii că este ruşinos faptul că în mileniul III se produc astfel de fapte şi, pentru a motiva într-un fel cele petrecute, încercăm să găsim eventualii vinovaţi la centrele militare !
			Domnul Ion Mocioalcă: "Reforma fiscală este inconsecventă şi şchioapă" Stimaţi colegi, cabinetul Călin Popescu Tăriceanu nu este capabil să prezinte la timp bugetul pe 2006, condiţii în care singurul proiect de buget care va ajunge la timp în Parlament va fi cel al PSD. Mai mult, aşa-zisa reformă fiscală în România va eşua şi va pune pe fugă toţi investitorii. Ea este pe cât de inconsecventă, pe atât de şchioapă. Ministrul Finanţelor s-a prezentat la întâlnirea cu FMI cu temele nefăcute. Trebuie să atragem atenţia că, după patru ani de normalitate, când ne-am aflat noi la putere, cei de la guvernare nu mai sunt capabili să asigure proiectul de buget la timp. Noi dorim principii solide după care să se ghideze viaţa politică şi economică în România. Nu vom accepta acest lucru, în nici un caz prin presiune fiscală. Mai mult, după cum ştiţi, de la 1 ianuarie se va introduce un impozit de 2% pe toate tranzacţiile imobiliare, precum şi un impozit de 16% pe dividende. Asta denotă că hotărârile pe care le va lua executivul sunt generate de insuficienţa sumelor colectate şi vor avea efecte incalculabile, pe termen lung, asupra mediului de afaceri, căruia în loc să-I stimuleze dezvoltarea, îl va sugruma. Alianţa DA pregăteşte şi o lovitură cruntă celor fără venituri sau cu venitul minim garantat, pentru că Legea 416 se va adresa, începând cu 1 ianuarie 2005 unui număr foarte redus de cetăţeni. De aceea e necesar ca guvernanţii să-şi întoarcă faţa spre efectele nefaste ale inundaţiilor, spre protecţia socială a cetăţenilor, spre aceia care au fost minţiţi în campania electorală din noiembrie 2004. România e la răscruce: trebuie să-şi facă temele pentru integrare, e lovită de inundaţii fără precedent dar şi de bâjbâielile unei părţi a clasei politice aflate la guvernare, care face mai mult rău României chiar şi decât inundaţiile.
			Domnul Petru Andea: Declaraţie politică: "Ziua Educaţiei" În calendarul zilelor simbolice, data de 5 octombrie este înscrisă ca "zi a educaţiei". Este ziua care ne cere să omagiem cea mai nobilă şi mai umană activitate: educaţia. Şi, evident, şi pe educatori. Ziua educaţiei este însă o sărbătoare nenăscută încă. Sau, mai bine zis, o sărbătoare complet ignorată. Educaţia şi educatorii rămân etern în rolul Cenuşăresei, atât zilele de lucru, cât şi cele de sărbătoare. Puternicii acestor zile nu doar ignoră, ci chiar dispreţuiesc educaţia şi instituţiile acesteia. A început anul şcolar, a început anul universitar. Nici un mesaj coerent nu a fost transmis elevilor, studenţilor, dascălilor sau părinţilor. Dimpotrivă, s-a încercat acreditarea ideii că putem trăi bine fără să învăţăm bine. În sprijinul acestei idei stă carnetul notelor obţinute în liceu de actualul prim-ministru. "Ziua educaţiei" împărtăşeşte aceeaşi soartă cu "Ziua învăţătorului": uitare deplină. Singurii care-şi amintesc de aceste zile sunt sindicaliştii din învăţământ. În locul sărbătoririi-simbol ei organizează zadarnice proteste-simbol. Nu cer luna de pe cer, ci doar drepturile cuvenite după lege. Protestele lor nu sensibilizează actualii guvernanţi. Educaţia rămâne doar în teorie prioritate naţională. Adresez un apel tuturor factorilor responsabili, în primul rând Guvernului României: repuneţi educaţia în drepturile sale fireşti; daţi educatorilor cinstea şi locul ce li se cuvine; respectaţi instituţiile educaţiei şi şcoala în primul rând; materializaţi convingerea că intrarea României în societatea cunoaşterii nu se poate face decât prin educaţie.
			Domnul Rareş Şerban Mănescu: Stimaţi colegi, Vin în faţa dumneavoastră pentru a saluta decizia Guvernului de a modifica şi completa Hotărârea nr. 1424/2003 pentru aprobarea Strategiei în domeniul proprietăţii intelectuale, precum şi Planul de acţiune pentru implementarea acesteia în perioada 2005-2007. Obiectivele strategice în domeniul proprietăţii intelectuale au în vedere întărirea capacităţii administrative a Ministerului Public. Măsurile propuse în acest domeniu vizează înfiinţarea în cadrul Parchetului pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui serviciu pentru coordonarea activităţii procurorilor în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) şi asigurarea resurselor umane şi a logisticii necesare pentru funcţionarea acestuia. Totodată, se are în vedere asigurarea la parchetele din ţară a resurselor logistice necesare organizării unei baze informatizate privind soluţiile dispuse în cauzele privind infracţiuni la regimul drepturilor de proprietate intelectuală. Intarirea capacităţii administrative a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA), este un alt obiectiv urmarit. În acest sens, vor fi asigurate resursele şi logistica necesare, corespunzator numarului de judeţe, în vederea efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice privind produsele pirat. O alta masură vizează întărirea capacităţii administrative a Inspectoratului General al Poliţiei, precum şi a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontiera prin desemnarea unor ofiţeri cu competenţe exclusive în investigarea infracţiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală. Se urmareşte totodată îmbunatăţirea nivelului de pregatire şi specializare a personalului din structurile implicate în lupta împotriva fraudelor din domeniul DPI, prin includerea politiştilor în programe de pregatire şi perfecţionare în domeniul informaticii, precum şi în programe de pregatire ale instituţiilor de învăţământ de nivel preuniversitar şi universitar din MAI. Toate aceste măsuri sunt de bun augur, mai ales dacă avem în vedere criteriile pe care trebuie să le îndeplinim pentru integrarea României în UE.
			Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: Stimaţi colegi, Chiar dacă am fost departe de ţară, la Parlamentul European, am fost în permanenţă, în contact cu evenimentele din România. Am aflat - şi acest lucru nu reprezintă în ultimă instanţă o surpriză - despre unele practici nu tocmai ortodoxe din culisele ministerului public. Este vorba de existenţa unor liste de semnături care au circulat printre magistraţi şi prin care li se cerea acestora să se pronunţe împotriva legilor reformei promovate de către ministrul Monica Macovei şi de către Guvernul Tăriceanu. Evident, acest lucru s-a întâmplat în perioada premergătoare asumării răspunderii Guvernului pe respectivele legi. Un procuror curajos, Viorica Stoica, a dezvăluit la sfîrşitul săptămânii trecute într-un talk-show la un post tv existenţa acestor liste. Mai mult, respectivul procuror a afirmat că în urma refuzului de a semna împotriva legilor reformei, a devenit un fel de "duşman al poporului" şi că aproape toţi cei care au procedat la fel au fost ţinta unor şicane din partea şefilor. Îmi aduc aminte acum cât scandal au făcut o parte dintre magistraţi - mă refer la cei cu anumite funcţii şi o anumită vechime - şi ce eforturi au făcut aceştia pentru a împiedica adoptarea legilor reformei justiţiei în varianta propusă de guvern. Şi, îmi mai aduc aminte şi de decizia Curţii Constituţionale care a menţinut o serie de privilegii pentru categoria de magistraţi despre care am amintit anterior. Dezvăluirile privind existenţa respectivelor liste de semnături demonstrează pe deplin faptul că mai există în justiţie dinozauri care se opun reformei, care ţin să conserve vechile practici, care sunt incompatibile cu traseul european pe care ne-am angajat să-l parcurgem. Şi tot doamna procuror Stoica a dat de înţeles că telefoanele în instituţie sunt ascultate şi că totul se raportează procurorului general. Nici această dezvăluire nu mă surprinde. Acolo unde se practică tehnica pumnului în gură, ascultarea telefoanelor devine un fapt banal. Ca parlamentar român în anul de graţie 2005, şi, de puţine zile euroobservator, nu pot să mai accept astfel de practici ale unei instituţii care a rămas tributară sistemului sovietic, sistem în baza căruia a funcţionat mai bine de 50 de ani. Condamn astfel de practici şi atrag atenţia că ar putea să ne coste foarte scump într-un viitor apropiat. Vă mulţumesc,
			Domnul Constantin Tămagă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În intervenţia mea de astăzi vreau să mă refer la un eveniment important pentru cultura românească pe care îl comemorăm în această săptămână. Astfel, vreau să aduc un omagiu celui care a fost Dinicu Golescu, un mare cărturar şi memorialist al culturii româneşti. Născut în comuna Goleşti, judeţul Argeş, Dinicu Golescu este descendent dintr-o veche familie de boieri din Ţara Românească. În anul 1821 dobândeşte rangul de mare logofăt pe care îl deţine până la stingerea din viaţă. De asemenea, după ce a studiat la Academia grecească din Bucureşti a îndeplinit mai multe funcţii, printre care ispravnic, hatman, mare logofăt al Ţării de Jos. În anul 1821, a fost unul dintre boierii care au sprijinit Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, iar după înăbuşirea acesteia s-a refugiat la Braşov, unde în 1822, a fondat, alături de alţi cărturari ai vremii, o societate literară, care depăşea sfera intereselor culturale ajungând în cea a politicului. Toată activitatea lui Dinicu Golescu a venit dintr-o aspiraţie către regenerarea socială şi culturală a ţării, determinată în bună măsură şi de confruntarea cu civilizaţia occidentală pe care a cunoscut-o în Europa. Ca un prim pas în reforma morală mai generală pe care o urmărea, a înfiinţat, în 1826, la moşia sa din Goleşti, o şcoală internat cu două cursuri "ghimnasticesc" şi "filosoficesc", accesibile oricui. A alcătuit pentru uzul şcolarilor un manual de etică "Adunări de pilde bisericeşti şi filosofeşti, de întâmplări vrednice de urmare, de bune gânduri şi bune neravuri, de fapte istoriceşti şi anecdote". S-a numărat printre întemeietorii Societăţii literare din 1827, la Bucureşti, a subvenţionat apariţia primei gazete în limba română editată în străinătate, "Fama Lipschii" (1827, Leipzig). Totodată, a obţinut autorizaţia pentru apariţia, în 1829, a "Curierului românesc" al lui Ion Heliade-Rădulescu. De asemenea, în urma voiajelor întreprinse în Europa centrală şi apuseană a întocmit în anul 1826 lucrarea "Însemnare a călătoriilor mele, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826", care constituie, în literatura română, cel dintâi jurnal de călătorie care a fost tipărit. De fapt, această carte a inaugurat în literatura românească memorialistica de călătorie. Pentru tot ceea ce a făcut pentru şcoala şi literatura românească, Dinicu Golescu va rămâne în memoria noastră ca un mare om de cultură şi patriot. Dinicu Golescu s-a stins din viaţă la 5 octombrie 1830, acum 175 de ani. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Toró Tiberiu: Stimaţi colegi deputaţi, onorat auditoriu! În declaraţia politică de azi doresc să abordez subiectul controversatului Ordin nr. 820/29.09.2005 al Ministrului Administraţiei şi Internelor privind stabilirea documentelor şi cuantumului minim necesare pentru călătorii ăn statele UE. Proiectul actului normativ, în baza principiului transparenţei procesului decizional, se putea citi pe site-ul MAI de câteva săptămâni. Timp suficient pentru a analiza efectele posibile şi a formula propuneri pentru îmbunătăţirea lui. Ceea ce s-a şi întâmplat, numai colegii mei din grupul UDMR au purtat mai multe discuţii cu reprezentanţii MAI, formulând amendamentele de rigoare. În urma acestor, şi probabil şi a altor, sesizări, s-au operat o serie de îmbunătăţiri în textul ordinului (de exemplu s-a redus cuantumul sumei minime). Dar factorii decizionali din minister nici în ruptul capului nu au putut fi convinşi să renunţe la impunerea anumitor aşa zise "documente justificative obligatorii" ale şederii planificate în străinătate. Intrarea în vigoare a ordinului la 1.10.2005 - aşa cum era de aşteptat - a reuşit să bulverseze încă o dată activitatea de abia normalizată la punctele de trecere a frontierei din vestul ţării, oferind posibilitatea organelor poliţiei de frontieră de a interzice - de multe ori în mod arbitrar - ieşirea din ţară a mii de cetăţeni. În acest context se pot pune cel puţin următoarele probleme: Ordinul MAI este o îngrădire crasă şi nejustificată a dreptului de liberă circulaţie a persoanelor. Limitarea nejustificată a acestui drept este împotriva trendului pozitiv al unei societăţi deschise şi ne apropie mai degrabă de statul poliţienesc, decât de un stat european de drept. Deşi justificarea acestei măsuri - după cum reiese şi din prefaţa Ghidului oferit cu generozitate de minister celor care doresc să se folosească de acest drept, semnat de însuşi domnul ministru Blaga - se face prin referire la Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, respectiv la Manualul Comun Schengen, menţionăm, că aceste documente nu conţin obligativitatea, doar posibilitatea impunerii unei asemenea măsuri. Măsura impusă prin însuşi existenţa ei, dar şi prin elasticitatea formulării, este un adevărat generator de corupţie în interiorul unui sistem - Poliţia de Frontieră - care face eforturi deosebite pentru a se moderniza şi a elimina flagelul corupţiei din cadrul ei. Măsura generează renaşterea unei vechi practici, chiar transformarea ei într-o veritabilă ramură nouă a economiei subterane: confecţionarea şi comercializarea - en gros şi en detail - a "documentelor justificative" (vauchere, invitaţii, rezervări, etc.) fictive sau false. Se merge la sigur: poliţia de frontieră nu are, pentru că nici nu poate avea, mijloacede verificare a veridicităţii documentelor prezentate. Nu pot să cred că se urmăreşte în mod premeditat această stare de fapte. Nu vreau să cred - urmărind cu simpatie şi interes eforturile domnului ministru Blaga şi a echipei sale de a curăţa sistemul pe care cu onor o conduce - că integrarea europeană ne impune asemenea îngrădiri inutile şi neproductive. De aceea cer cu insistenţă, în numele a mii de cetăceni afectaţi, a zeci sau sute de mii de cetăţeni ofensaţi din zona de vest a României - şi nu numai de aici - eliminarea de urgenţă a obligativităţii documentelor justificative din textul actului normativ şi restabilirea normalităţii la graniţa de vest a ţării.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: "Votul uninominal pentru consiliile locale: punctul de plecare către un sistem politic decent" Stimaţi colegi, Abordarea unei teme atât de complexe precum cea a schimbării sistemului electoral a devenit în ultimul timp o metodă de afişare a unei mărinimii politicianiste a celor care propovăduiesc introducerea votului uninominal, în încercarea de a-şi câştiga sau a-şi reconfirma legitimitatea faţă de electorat. Dacă în 1995, Asociaţia Pro Democraţia a propus pentru prima dată în România sistemul electoral bazat pe scrutinul uninominal (având ca principal merit aducerea acestei probleme în atenţia oamenilor politici şi a opiniei publice), în prezent trecerea la sistemul de vot uninominal este susţinută la nivel declarativ de majoritatea partidelor politice, fiind însă blamată pe la colţuri de către cei mai mulţi dintre politicieni. Partidul Naţional Liberal a iniţiat la nivelul grupului parlamentar din Camera Deputaţilor un proiect de modificare a sistemului de alegere a autorităţilor administraţiei publice locale, în sensul introducerii votului uninominal pentru alegerea consilierilor locali, prin divizarea localităţilor pe circumscripţii uninominale. În calitate de principal iniţiator al acestui proiect, consider că trecerea la votul uninominal este mai uşor de implementat de jos în sus, adică pornind de la alegerea consilierilor locali prin scrutin uninominal pentru ca mai târziu să se ajungă la alegerea senatorilor şi deputaţilor în acelaşi fel. Această trecere treptată este necesară datorită faptului că electoratul român nu are deocamdată dezvoltată o cultură a votului uninominal. Potrivit principiului subsidiarităţii, autorităţile locale, în calitate de instituţii apropiate de cetăţean, trebuie să rezolve o largă paletă de probleme care privesc viaţa de zi cu zi a fiecăruia. Prin modificarea actualului sistem proporţional pe bază de listă, un ales local devine mai uşor de tras la răspundere de catre cei care l-au ales şi are o motivaţie pentru a face tot ce îi stă în putinţă cu scopul de a le asigura electorilor săi fideli, şi implicit întregii comunităţi, o bunăstare crescândă. Mai mult, este vorba de o transformare a mentalităţii alegătorului român, care va fi provocat să facă diferenţa între valoarea şefului de partid şi valoarea omului care îl reprezintă la nivel local. Pentru a accede la o funcţie de demnitate locală, candidaţii nu se vor mai ascunde în spatele unei liste de partid, ci vor trebui, prin mijloace ce ţin de calităţile personale ale fiecăruia, să îşi arate valoarea şi competenţele. Stimaţi colegi, fiecare revoluţie, ca şi acest proiect, are oponenţii săi înverşunaţi. În acest caz, oponenţii votului uninominal se prefac a uita de mischiii, oprişenii şi cozmâncii zilelor noastre, invocând o posibilă transformare în sens negativ a clasei politice româneşti, prin promovarea unor persoane cu notorietate şi bani, dar fără moralitate. Pentru eliminarea acestei temeri, argumentul cel mai plauzibil este că în anii de democraţie de după 1989 s-a produs o personalizare evidentă a clasei politice româneşti: electoratul a individualizat prin vot negativ, direct sau indirect, personaje ca Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Adrian Năstase. Problema promovării non-valorilor în funcţii publice ţine mai mult de cultura politică , de felul în care partidele se organizează şi în care îşi selectează cadrele. Mai mult, am convingerea că, după introducerea votului uninominal, românul se va uita cu acelaşi umor la show-urile pe care le oferă Gigi Becali pe gratis în prime-time la televiziuni, dar va şti să facă diferenţa, aflat în faţa buletinului de vot, între notorietate şi responsabilitate, între trivialitate şi moralitate. Consilierii locali şi parlamentarii PNL Cluj au realizat în această vară, fiecare în parte, un raport care să le releve activitatea desfăşurată în beneficiul comunităţii pe care o reprezintă în Consiliul Local, respectiv în Parlamentul României. Au făcut-o nu pentru că li s-a impus de către cineva, ci pentru că, spre deosebire de acum patru sau opt ani, aleşii liberali au simţit nevoia să se justifice în faţa celor care le-au acordat încrederea. Este, cu siguranţă, dovada supremă a faptului că liberalii susţin cu adevărat introducerea votului uninominal, atât la nivel local, cât şi pentru alegerea reprezentanţilor în Parlamentul României. Sunt convins de faptul că votul uninominal nu este colacul de salvare al clasei politice româneşti, nici că el este un model ideal, spun doar că avem nevoie în România de un sistem mai bun, capabil să stârpească bolile incompetenţei şi corupţiei. Peste tot în lume, asupra lumii politice planează o umbră de mister şi o undă de neîncredere din partea comunităţii. Nu cred că votul uninominal va stârpi toate nenorocirile României sau că politicienii vor deveni icoane la care se va închina electoratul, dar cred că avem nevoie cu toţii - noi, oamenii politici şi cei care merg o dată la patru ani la urne - de un sistem politic decent.
			Domnul Vasile Pruteanu: Stimaţi colegi, Situaţia grea prin care România trece în ultima perioadă i-a făcut pe unii dintre mai marii Partidului Social Democrat să găsească o soluţie cel puţin originală pentru a asigura un acoperiş deasupra capului sinistraţilor din judeţele ţării, care au fost afectaţi de inundaţii în ultimele luni. La şedinţa Biroului Permanent al PSD care s-a desfăşurat săptămâna trecută, Dan Nica, membru de seamă al social-democraţilor, a propus să fie înlocuite corturile sinistraţilor cu barăci sau rulote care să fie achiziţionate de guvern şi în care sinistraţii să-şi petreacă iarna care este foarte aproape. În acest sens, pesediştii au trimis o solicitare premierului Călin Popescu Tăriceanu prin care încearcă "să atragă atenţia" asupra celor care nu mai au locuinţe şi riscă să-şi petreacă iarna în corturi şi au propus liderilor guvernului să achiziţioneze barăci sau rulote. Avînd în vedere că şi în Neamţ cel puţin 31 de familii au rămas fără case, soluţia propusă de Dan Nica, în cazul în care ar fi acceptată, ar duce la amplasarea de barăci în cele 7 comune în care au fost distruse locuinţele. Împărtăşesc preocuparea domnului Dan Nica pentru sinistraţii din întreaga ţară care dorm în corturi dar, în acelaşi timp, sînt rezervat că metoda propusă poate constitui o rezolvare la problema în discuţie. Cred totuşi că această propunere este una populistă, care nu are nimic de a face cu realitatea. Guvernul a trimis ajutoare, iar prefecţii se ocupă de distribuirea acestora şi de reconstrucţia caselor care au fost afectate. Chiar dacă nu se vor reconstrui toate locuinţele afectate, sînt sigur că se vor găsi alte locuri de cazare a celor care au avut ghinion în această vară. Va mulţumesc.
			Domnul Vasile Puşcaş: Declaraţie politică: "Modul cum este România percepută în mediile politice şi analitice europene" Contextul politic actual european, în care unii dintre suporterii extinderii UE devin acum contestatari ai procesului, obligă România să îşi concentreze toate eforturile pentru rezolvarea problemelor interne, de aşa manieră încât să fie capabilă să adere la UE la data stabilită, 1 ianuarie 2007. Experţi europeni în domeniul economic au observat creşterea P.I.B. din perioada 2000 - 2004, scăderea inflaţiei, creşterea exporturilor, precum şi creşterea valorii investiţiilor străine, arătând că astfel de evoluţie nu putea fi posibilă decât printr-un anagajament politic ferm în privinţa reformelor. Indicatorii economici recenţi însă nu dau rezultate la fel de optimiste, în ultimele luni - iunie, iulie - înregistrându-se reducerea ritmului creşterii economice, a exporturilor, creşterea deficitului contului curent - dezechilibrându-se astfel balanţa naţională. Dinspre mediile analitice politice şi ecconomice europene ni se atrage atenţia că UE se află ea însăşi într-o criză în acest moment şi că aderarea noastră la Uniune nu depinde numai de bunăvoinţa Statelor Membre care, după cum s-a văzut în urma referendumurilor din Franţa şi Olanda, are o limită, ci mai ales de calitatea pregătirii candidatului la aderare. Analiştii atrag atenţia asupra restanţelor pe care România le înregistrează la capitole extrem de importante - concurenţă, mediu, justiţie. Acum, în preajma definitivării textului Raportului de monitorizare a CE, comentatorii politici europeni atrag atenţia asupra pericolului "instabilităţii politice", care reprezintă motiv de "îngrijorare şi risc" şi pune în pericol capacitatea administrativă de implementare şi cea decizională privind integrarea. În acest context, este firesc să ne adresăm tuturor factorilor constituţionali, Guvernului şi partidelor din coaliţia de la guvernare să aibă în vedere obiectivul prioritar al României în fapte şi nu în vorbe, pentru a nu pune sub semnul incertitudinii data aderării la Uniunea Europeană - 1 ianuarie 2007. Ataşez textul interviului acordat postului de radio Radio România Actualităţi, de d-na Joan Hoey, expert în cadrul "Economist Intelligence Unit", în data de 28 septembrie 2005. RADOR- 28 septembrie 2005 08:18 "Apel matinal" - Invitat: dna Joan Hoey, expert în cadrul "Economist Intelligence Unit" RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (28 septembrie, ora 7:44) - Realizator: Iulian Olescu Realizator: Invitata "Apelului matinal" de astăzi este doamna Joan Hoey, expert în cadrul "Economist Intelligence Unit", prezentă la Bucureşti cu ocazia unei reuniuni economice şi care a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări. Mai întâi, ca expert al "Economist Intelligence Unit" care s-a ocupat mult de România, cum apreciaţi evoluţiile recente din ţara noastră? Joan Hoey: Performanţele recente ale României au fost deosebit de puternice. Dacă privim perioada 2000-2004, P.I.B. a crescut în termeni reali cu o medie de peste 5% pe an şi a culminat cu creşterea de 8,3% înregistrată anul trecut. Dacă privim motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru, putem vorbi de un angajament politic mai mare în privinţa reformelor, stabilizare macro-economică, inflaţia scăzând sub 10%, sporirea investiţiilor şi a încrederii investitorilor, atât autohtoni, cât şi străini, cu o valoare a investiţiilor străine directe de 5 miliarde de dolari anul trecut şi cu perspective de continuare pe termen scurt şi mediu. S-a înregistrat o creştere importantă a exporturilor şi, deşi aceasta a fost iniţial determinată de deprecierea monedei naţionale, a beneficiat şi de câştigurile de competitivitate. A crescut de asemenea cererea internă, sprijinită de creşteri salariale şi ale creditului, aşa încât performanţele recente au fost foarte bune. Întrebarea este dacă sunt ele sustenabile pe termen mediu. De obicei, evoluţiile prezente nu ne oferă certitudini privind sustenabilitatea creşterii economice. Dacă privim perspectiva pe termen scurt, putem vedea câţiva nori la orizont. Mai întâi, din punctul de vedere al situaţiei politice, există o anumită incertitudine. Coaliţia de la guvernare pare a fi divizată atât în ceea ce priveşte aspecte politice, cât şi de politici. Dacă aceste neînţelegeri sunt atât de puternice încât să pună în pericol unitatea coaliţiei, acesta este un alt aspect, şi oricum evoluţiile economice sunt determinate în principal de alte forţe care acţionează într-o economie de piaţă. Cu toate acestea, aparenta instabilitate politică reprezintă un punct de îngrijorare şi de risc, mai ales în privinţa politicilor şi a coerenţei acestora, legat de capacitatea guvernului de a lua măsurile necesare în vederea integrării europene în timpul relativ scurt pe care îl are la dispoziţie până la luarea unor decizii privind integrarea. De asemenea, dacă privim indicatorii economici recenţi, putem vedea că se reduce ritmul creşterii economice. Dacă ne uităm la lunile iunie, iulie, creşterea producţiei economice este mai lentă. Exporturile cresc mai încet, iar economia ţării este lovită de aprecierea puternică a monedei naţionale. Presiunile inflaţioniste în economie sunt încă puternice şi mai există şi problema balanţei externe, cu un deficit al contului curent în creştere în ultimii ani, care se aşteaptă să atingă, la sfârşitul lui 2005, 9 sau 10% din P.I.B.. Motivul pentru care putem fi încă relativ optimişti în această direcţie este fluxul de investiţii străine directe, care este în continuare foarte puternic. În primele şapte luni ale anului acestea au crescut cu 21% faţă de anul precedent. Realizator: Se mai încadrează România în programul de reforme pentru aderarea la Uniunea Europeană în 2007? Joan Hoey: Răspunsul la întrebarea dacă va adera la Uniune în 2007 sau 2008 este parţial independent de voinţa României, pentru că, după cum ştim, referendumurile din Olanda şi Franţa au scos la iveală un element neluat în calcul până acum, şi anume tăria curentului împotriva lărgirii, care se înregistrează în unele din statele principale ale UE, ţări care au fost principalii suporteri ai extinderii în trecut, iar acest fapt în sine înseamnă ca există un risc mai mare acum de întârziere a procesului şi că nu vor fi acceptate scuze din partea guvernului român pentru întârzierea îndeplinirii obligaţiilor asumate. Şi, din nefericire, România este momentan în urmă cu îndeplinirea unor cerinţe, cum ar fi anumite măsuri administrative şi juridice care trebuie luate, dar şi în privinţa aspectelor legate de concurenţă şi de protecţia mediului, iar, din păcat, în această vară se pare că subiectele politice au stat în calea implementării măsurilor importante necesare în această perioadă crucială. În octombrie nu va fi luată nici o decizie finală, va fi publicat doar raportul de ţară. Este posibil ca acesta să conţină elemente predominant pozitive, dar şi unele aspecte negative, iar României i se va recomanda din nou să accelereze reformele, să-şi întărească eforturile în următoarele şase luni. O decizie va fi luată probabil în aprilie 2006, la următorul raport de ţară, când se va stabili dacă România va adera în 2007 sau dacă va fi activată clauza de salvgardare, iar aderarea va fi amânată pentru 2008. Ceea ce se poate spune însă cu siguranţă este că riscul de amânare a extinderii este mai mare acum, după recentele evoluţii din Uniunea Europeană.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Declaraţie politică: "Radiografia eşecului sub greşeala portocalie". Trăim un sentiment acut că ţara e lăsată la voia-ntâmplării. Dezordinea şi incompetenţa sunt ridicate la rang de valoare, abuzul se vrea legalizat, în timp ce indiferenţa râde la necazul oamenilor. Pare un scenariu desprins dintr-un film apocaliptic, însă, e doar o umbră a realităţii portocalii din România. Alianţa a crezut că românii pot fi hrăniţi cu slogane emoţionante, iar culoarea poate ţine loc de cald în iernile friguroase şi zilele cu ploi ameninţătoare. Suntem un popor care iubeşte dinamismul discursului politic, dar cu toată dragostea pentru senzaţional, vrem şi fapte care să ofere veridicitate mesajului. Din păcate, am fost victimele unor promisiuni folosite cu dibăcie pentru a înlesni ambiţiile egoiste ale unui grup politic. Câtă mândrie ascundea expresia "revoluţie portocalie", câtă ruşine ascunde acum acest neadevăr. Cuvinte ca bunăstarea oamenilor sau creşterea veniturilor sunt de domeniul trecutului, nici în glumă nu mai pot fi rostite de populaţia îngrozită de nepăsarea guvernanţilor. Nepăsare crudă faţă de familiile care îşi plângeau victimele ucise de ape, dispreţul premierului Tăriceanu deranjat de plânsul bănăţenilor rămaşi fără case, precum şi neliniştea aliaţilor disperaţi că nu vor apuca posturile promise în campanie. Acesta este tabloul acţiunilor guvernanţilor aleşi şi plătiţi din banii publici să conducă naţiunea. Nu vom putea uita niciodată brambureala cu care s-a gestionat criza inundaţiilor devastatoare pentru România anului 2005. Între bâlbâieli şi acuzaţii se căutau cu disperare vinovaţii, iar din când în când, în lipsa unei strategii, ni se ofereau date statistice foarte bine puse la punct. Cam asta este tot ce au putut oferi guvernanţii: neputinţă în lupta pentru binele ţării, agresivitate când venea vorba de ambiţiile personale. Şi, pentru ca dezastrul să fie complet, celui intern i s-a alăturat, datorită acţiunilor preşedintelui, şi cel din politica externă. Declaraţiile iresponsabile ale lui Traian Băsescu, au distrus relaţiile cu ţările europene. Obsesia pentru licurici şi dispreţul faţă de democraţie l-au transformat pe Traian Băsescu în ingratul ţărilor civilizate, izolând România pentru prima dată în ultimii 15 ani. Câtă nepăsare faţă de munca celorlalte guverne, care au luptat pentru schimbarea imaginii României în plan extern. La zece luni de la preluarea puterii, încă se mai împarte cu încrâncenare ciolanul luptele nesfârşite pentru putere blocând activitatea din numeroase instituţii, iar oamenii sunt încă plimbaţi de la un ghişeu la altul. Creşterile nejustificate de preţuri au împovărat şi mai mult viaţa cetăţeanului minţit că va trăi bine. 90% din pensionari nu au beneficiat de nici o mărire a pensiilor, populaţia vârstnică este ameninţată cu pericolul de a-şi pierde locuinţa, datorită imposibilităţii achitării facturilor uriaşe. Toate acestea, presărate cu circul şi declaraţiile înţepătoare dintre preşedinte şi premierul Tăriceanu. România este locuită de toate categoriile de populaţie. Nu e moral să protejaţi veniturile celor bogaţi, prin tot felul de măsuri, şi să acoperiţi golurile din buget din pensii sau din salarii minime pe economie, de care se pare că nu aveţi nici o jenă să abuzaţi. Aţi anulat programele sociale, măsură care a dus la creşterea inegalităţii şanselor şi la distrugerea solidarităţii sociale. A încercat Traian Băsescu să o distrugă şi pe cea naţională, însă nu a reuşit, grija pentru aproape fiind prea adânc înrădăcinată în caracterul românului. Politica fiscală dezordonată ne-a împins şi spre izolare economică, dar ce mai contează, când buzunarele clientelei politice sunt pline de contracte folositoare şi banii din banul public. Nepăsarea, ignoranţa şi luptele pentru putere au condus la compromiterea sistemului democratic şi a interesului naţional. Suntem o naţiune cu foarte mult potenţial, dar avem nevoie de conducători care să ofere un cadru potrivit dezvoltării societăţii. Nu vă meritaţi locul în fruntea ţării, atât timp cât nu aţi propus nici o măsură de creştere a economiei sau a bunăstării. Asistăm la un spectacol derutant şi cinic prin mesajul transmis cu aroganţă de un Guvern uituc şi rupt de realitate. Pe români nu-i interesează cine e preşedintele Camerei Deputaţilor, în timp ce 50% din ţară e afectată de inundaţii, şi integrarea în Uniunea Europeană este utopică. Pretextele jalnice, cu care vă justificaţi ilegalităţile, nu mai conving pe nimeni. Aţi ignorat până şi normele europene, care interzic amestecul politic în administraţia publică, transformând un domeniu ce se dorea neutru, politic, în cel mai politizat câmp de acţiune. Aroganţa şi abuzul au reuşit performanţa încălcării celor mai puternice argumente din Programul de Guvernare al Alianţei portocalii, peste care s-a depus praful uitării. Probabil, vă veţi întoarce la el înaintea următoarei campanii electorale, când prinşi de gustul puterii, veţi tremura în faţa electoratului, convins pe deplin de competenţa voastră. Mii de familii aşteaptă cu groază iarna, şi consider că ar fi cazul să punem interesele personale deoparte, măcar pentru această iarnă, şi să căutăm o strategie de ajutor pentru ridicarea unui adăpost pentru cei rămaşi fără nimic în urma dezastrelor produse de ape. Agricultura, industria, comerţul au rămas în urma dezvoltării promise şi, măcar acum, în ceasul al 12-lea, când România se confruntă cu o situaţie de criză fără precedent, să treceţi la acţiune. Aţi putea începe prin a înţelege şi aplica expresia "ne pasă". Ar fi un amănunt care v-ar salva de la ruşine naţională şi internaţională.
			Domnul Romeo Raicu: Declaraţie politică cu privire la necesitatea îmbunătăţirii cadrului legislativ cu privire la managementul situaţiilor de urgenţă. În faţa situaţiilor dramatice cu care se confruntă cetăţenii României din zonele calamitate, nu putem doar să ne exprimăm compasiunea. Discursurile politicianiste nu vor ajuta populaţia greu încercată de ultimele evenimente. Este momentul unor intervenţii ferme, inclusiv pe plan legislativ, care să optimizeze capacitatea de răspuns a instituţiilor statului în condiţiile unor situaţii de criză. În perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, va trebui să ne adaptăm inclusiv sub aspectul protecţiei populaţiei pe sectoarele de protecţie civilă. Standardele europene ne impun nu numai adoptarea unor reglementări legislative, ci şi implicarea activă, atât în vederea implementării unui sistem eficient de asistenţă în dezastre şi urgenţe civile, cât şi a educării civice a cetăţenilor în acest domeniu. Considerăm că este necesară o mai mare implicare a clasei politice româneşti în sprijinirea unor programe de educaţie civică şi voluntariat, în vederea îmbunătăţirii capacităţii instituţiilor statului în domeniul protecţiei civile. Trebuie încurajată iniţiativa societăţii civile, inclusiv la nivel legislativ, de a solicita, prin programele existente de finanţare a Uniunii Europene, fonduri care să fie utilizate în vederea educării populaţiei, prin acţiuni coordonate şi susţinute la nivel guvernamental. Cum poate Parlamentul să intervină? Prin susţinerea unor iniţiative legislative, care să vizeze voluntariatul în vederea prevenirii şi atenuării efectelor urgenţilor civile şi ale dezastrelor, şi instituţionalizarea unor forme de cooperare şi includere a cetăţenilor în sistemul naţional de management al situaţiilor de urgenţă. S-a dovedit, în ultimele zile, că ajutorul populaţiei a fost mai mult decât necesar pentru prevenirea şi diminuarea efectelor inundaţiilor. Cetăţenii din toate zonele afectate au lucrat zi şi noapte, alături de militarii şi civilii din instituţiile abilitate, pentru a putea evita producerea unor catastrofe. De asemenea, susţinerea legislativă a unui proiect naţional de educaţie şi training în domeniul urgenţilor civile, este mai mult decât necesară. Proiectul ar trebui să vizeze atât educaţia pe categorii de vârstă, vizând toate formele de învăţământ şi împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, se pot găsi soluţiile necesare, cât şi cea pe categorii profesionale. Implicarea Parlamentului poate să se concretizeze şi prin îmbunătăţirea cadrului legislativ ce vizează regimul sponsorizărilor. Asistenţa şi reconstrucţia post-criză poate fi făcută şi cu sprijinul persoanelor juridice, respectiv a plătitorilor de taxe. Astfel, pentru încurajarea acestora, se impune reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor făcute în scopul ajutorării victimelor dezastrelor, într-un procent mai mare decât cel prevăzut de actualele reglementări. De asemenea, considerăm că este mai mult decât necesară modificarea Codului penal, în vederea creşterii substanţiale a cuantumului pedepselor cu închisoarea, a celor care săvârşesc infracţiuni în timpul dezastrelor, profitând de natura excepţională a situaţiei. Această măsură se impune ca urmare a constatării creşterii semnificative a nivelului criminalităţii în timpul inundaţiilor din ultimul an. Imposibilitatea statului de a garanta proprietatea, şi mai ales integritatea fizică a cetăţenilor în timpul unor astfel de catastrofe, nu face decât să scadă încrederea populaţiei în instituţiile statului, creând un mediu de insecuritate, şi constituindu-se ca o ameninţare gravă la adresa siguranţei naţionale.
			Doamna Monica Iacob-Ridzi: Declaraţie politică: "Ziua Germaniei". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Germania îşi sărbătoreşte astăzi Ziua Naţională, eveniment semnificativ pentru întreaga Uniunea Europeană, marea familie democrată a continentului nostru, în a cărei structură naţiunea germană ocupă un loc important. Caracterizat prin ambiţie şi putere de muncă, disciplină şi exigenţă, inventivitate tehnică şi creativitate artistică, poporul german şi-a adus o contribuţie remarcabilă la evoluţia şi progresul civilizaţiei umane. Durer, Bach, Kepler, Goethe, Beethoven, Gauss, Humboldt, Einstein, iată numai câteva nume de referinţă, prin care naţiunea germană a înnobilat patrimoniul culturii universale. Ultimul război mondial a atras într-o sângeroasă vâltoare statele mari şi mici ale lumii. Traversând acei ani de cumplită suferinţă, omenirea întreagă a înţeles că nu există valoare mai de preţ decât democraţia autentică, în condiţii de pace, colaborare şi respect reciproc. Acele triste evenimente au fost rodul exclusiv al totalitarismului, indiferent de culoarea sa doctrinară. Generaţiile care au purtat stigmatul războiului au trecut în nefiinţă. Fostele state beligerante, sufocate pe atunci de dictaturi diferite, sunt astăzi democraţii exemplare. A trebuit să cadă Zidul Berlinului, pentru ca planeta să nu mai fie împărţită în emisfere ideologice. Germania reunită a devenit ea însăşi factor principal al unificării Europei. Este cunoscut şi apreciat demersul pozitiv al Germaniei în ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană a statelor din centrul şi estul Europei. Descinzând din Germania, dinastia de Hohenzollern a avut un rol de seamă în ceea ce priveşte modernizarea statului român. Regele Carol I. a deschis larg porţile României către Europa Occidentală, iar Ferdinand Întregitorul a rotunjit teritorial trupul ţării noastre. Ultimul descendent al acestei ilustre familii, Mihai I., este astăzi un militant activ al integrării României în structurile europene. România are astăzi în Germania nu numai un serios partener economic, ci şi un aliat spiritual, de importanţă hotărâtoare în ceea ce priveşte aderarea noastră la Uniunea Europeană. Iată de ce, doamnelor şi domnilor parlamentari, socotesc necesar să felicităm pe toţi cetăţenii Germaniei cu ocazia sărbătorii lor naţionale, să le urăm succes, bucurie şi împlinire în sânul unei Europe unite şi prospere, din care - în curând - va face parte şi ţara noastră.
			Domnul Ibram Iusein: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Indiferent la ce perioadă istorică ne-am raporta, nu putem trece cu vederea rolul important pe care Turcia l-a avut în politica Europei. 1923 este anul în care este fondată Turcia modernă, prin declararea Republicii, al cărui prim preşedinte a fost Mustafa Kemal Ataturk, iniţiatorul a numeroase reforme din variate domenii: administraţie, armată, educaţie. În 1924, la iniţiativa acestuia, este promulgată o lege prin care califatul este abolit, şi Turcia porneşte pe drumul modernizării, părăsind pentru totdeauna modelul islamic de guvernare a statului. O serie de măsuri, cunoscute în istorie ca reformele kemaliste, au condus la adoptarea calendarului Gregorian, introducerea alfabetului latin şi adoptarea de noi coduri civile, comerciale şi penale, inspirate după modele europene. Astăzi, chiar dacă este o ţară musulmană, Turcia este guvernată după principii laice. Aceasta este marea diferenţă dintre Turcia dinainte şi după proclamarea Republicii. Turcia nu mai este o ţară închistată în trecut, fiind deschisă integrării valorilor civilizaţiei europene în matricea atât de complexă a culturii şi civilizaţiei anatoliene, zonă care a funcţionat ca un creuzet în care Europa şi Asia se întâlnesc şi se combină. Relaţiile dintre Turcia şi Uniunea Europeană au o istorie lungă. În 1963, este semnat, la Ankara, un Acord de Asociere, care intra în vigoare în anul următor. În 1995, este realizată Uniunea vamală, iar în decembrie 1999, la Helsinki, Consiliul Europei decide că Turcia poate fi o candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană. Doi ani mai târziu, Consiliul European de la Copenhaga, concluzionează că, dacă Consiliul European din decembrie 2004, pe baza raportului şi recomandărilor Comisiei, decide că dacă Turcia îndeplineşte criteriile politice enunţate la Copenhaga, Uniunea Europeană va deschide negocierile de aderare fără nici un fel întârziere. În anii '60 - '70, pentru majoritatea turcilor, Europa era prea departe, pentru a fi o temă importantă a ştirilor. Acum, 2/3 din populaţia Turciei doreşte aderarea la Uniunea Europeană. Dar, cu cât este mai sigură Turcia că doreşte aderarea la Europa, cu atât este Europa mai puţin sigură că vrea acest lucru, fapt evidenţiat şi de ultimele sondaje de opinie din ţările Uniunii. Cu toate problemele existente, ţinând seama atât de eforturile depuse de Turcia pentru rezolvarea problemelor critice, care condiţionează procesul de aderare, cât şi de rolul economic şi politic al Turciei pe scena europeană. Pe 3 octombrie sunt începute negocierile de aderare. Cu această ocazie, urez succes Turciei pentru îndeplinirea criteriilor politice şi economice impuse de Uniunea Europeană pentru aderare.
			Domnul George Adrian Scutaru: Declaraţie politică: "Comemorarea Zilei Holocaustului". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Anul acesta, cea mai semnificativă zi pentru comunitatea evreiască din România este 10 octombrie, dată la care are loc comemorarea victimelor Holocaustului. Această dată marchează istoric decizia mareşalului Antonescu de a deporta zeci de mii de evrei, şi poate fi considerată un punct de referinţă atunci când se vorbeşte despre istoria Holocaustului în România. Comemorarea Zilei Holocaustului în România se înscrie într-un set de acţiuni care fac parte dintr-un program mai amplu ce vizează cunoaşterea trecutului şi a evenimentelor legate de Holocaust, materializat prin adoptarea de măsuri legislative şi prin cultul persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii şi a păcii. Printre eforturile Guvernului de a crea un mecanism care să pună în valoare reperele spiritului civic şi a conştiinţei valorilor şi datoriei morale, împotriva rasismului, antisemitismului şi xenofobiei, se remarcă colaborarea cu Israelul pentru înţelegerea acestui proces istoric care să evidenţieze asumarea conştientă a unui episod dureros al istoriei naţionale. Astfel, trebuie remarcată înmânarea preşedintelui Autorităţii pentru Comemorarea Eroilor Holocausului, Avner Shalev, a primei ediţii tipărite a Raportului Wiesel, raportul Comisiei internaţionale de istorici pentru Holocaust. Dorinţa sinceră a poporului român de a contribui la cunoaşterea mai temeinică a acestei tragedii colective, se materializează şi prin reconstituirea edificiilor culturale şi spirituale ale comunităţii evreieşti. Astfel, în Buzău s-a iniţiat refacerea Sinagogii ce reprezintă un monument istoric de mare valoare arhitecturală, ridicată la începutul secolului al XIX-lea, însă, efortul financiar necesar este unul considerabil, fiind necesar un sprijin mai consistent din partea autorităţilor competente. Având în vedere cerinţele rezultate din calitatea de membru cu drepturi depline a NATO şi de viitor membru al Uniunii Europene, pentru a înţelege şi asuma lecţiile trecutului, avem datoria de a sprijini pe mai departe acţiunile ce au ca scop consolidarea democraţiei, a valorilor umane, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Vă mulţumesc.
			Domnul Ion Luchian: Domnilor parlamentari, Referitor la posibilitatea privatizării spitalelor din România, eu consider că aceasta ar putea fi cea mai bună soluţie pentru deblocarea reformei în sectorul sanitar, însă numai dacă se ţine cont de faptul că nu toate spitalele pot fi privatizate şi că acest proces va fi unul de durată. Trebuie să recunoaştem că tratamentul în spitale consumă cea mai mare parte din resursele sistemului de sănătate românesc, în spitale utilizându-se peste jumătate din bugetul sistemului de asigurări, fără o prea mare eficienţă, asta în condiţiile în care un procent ridicat din internări sunt mai degrabă cazuri sociale şi mai puţin medicale. Faptul critic este acela că România cheltuieşte, în termeni reali, mai mult pe spitale şi mai puţin pe asistenţa medicală primară şi medicamente în comparaţie cu multe ţări central-europene. Or, privatizarea spitalelor sau crearea unor spitale noi cu capital privat poate fi calea prin care să se schimbe această stare de fapt. Însă, în paralel cu privatizarea unui număr important de spitale, trebuie să se treacă la o eficientizare a managementului în spitalele care nu se vor privatiza, iar aceasta se poate face în mai multe modalităţi din care aş vrea să enumăr câteva, şi anume: în primul rând, este important să se clarifice problema proprietăţii asupra spitalelor, fie prin transferul acestora în subordinea autorităţilor locale, sau prin transformarea lor în organizaţii non-profit independente; în al doilea rând, prin stimularea directorilor pentru ca aceştia să aloce eficient cheltuielile; prin crearea unor planuri de stimulare pentru managerii de spitale care să recompenseze performanţele bune, iar propunerile pot continua. De asemenea, eu cred că privatizarea spitalelor poate fi pusă cu adevărat în practică numai în paralel cu crearea unui sistem privat de asigurări de sănătate funcţional. Şi asta pentru că una din problemele instituţionale care afectează profund sistemul de sănătate din România o constituie tocmai lipsa de competitivitate a fondurilor de sănătate, care sunt practic monopoluri judeţene şi, de aceea, nu trebuie să concureze pentru clienţii lor. Sunt sigur că alături de ideile propuse de mine se pot găsi şi altele, mai bune chiar, faptul cel mai important fiind tocmai de a provoca o dezbatere în acest În acest sens, cu toţi cei implicaţi în sistem, pentru că în mod sigur sistemul sanitar, aşa cum este el conceput astăzi din punct de vedere instituţional, nu mai poate face faţă exigenţelor noastre.
			Doamna Ionela Bruchental-Pop: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Printre problemele care trebuiesc rezolvate ca România să poată deveni membră a Uniunii Europene se regăseşte şi ce a romilor. Cu toate că s-a elaborat o Strategie a Guvernului de îmbunătăţire a situaţiei romilor (H.G.430/2001) ca parte a eforturilor de îndeplinire a criteriilor politice de accedere la Uniunea Europeană, implementarea acesteia s-a dovedit un eşec datorită lipsei voinţei politice şi a absenţei alocării din fondurile publice. La nivel local, această strategie cere primăriilor şi prefecturilor să identifice nevoile existente pentru reabilitarea locuinţelor romilor. Strategia menţionează că e nevoie de acordarea unui sprijin financiar în vederea asigurării condiţiilor minime de locuit cum ar fi energie electrică, apă potabilă, canalizare şi salubrizare însă, evaluarea rezultatelor acestei strategii nu au putut fi cuantificate pentru că nu a mai ajuns să fie implementată. Un exemplu elocvent a modului în care au fost ignorate prevederile legale ale acestei strategii precum şi a Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale l-am întâlnit în satul Balc din comuna bihoreană Balc. Comunitatea de romi din acest sat în ciuda numărului mare reprezintă o categorie defavorizată fiind frecvent supusă unor diferenţe de tratament care duc inevitabil la marginalizarea socială a acestora. Acestei marginalizări sociale i se mai adaugă şi intoleranţa conducerii administraţiei publice locale care deşi conştientă de existenţa romilor în comună nu au atenţionat asupra rezultatelor greşite ale referendumului local în urma căruia în evidenţele statistice nu figura nici o persoană de etnie romă. În acest fel, inexistenţa oficială a romilor legitimează măsurile luate de către Primăria Balc care nu poate fi acuzată de nerespectarea prevederilor Strategiei Guvernului pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor, deoarece minoritatea etnică în cauză nu e oficial înregistrată. Daunele patrimoniale şi morale care apar drept consecinţă a săvârşirii acestui act de discriminare sunt incomensurabile. Membrii etniei rome sunt nevoiţi să locuiască în condiţii insalubre fără a beneficia de curent electric, apă potabilă şi asistenţă medicală. Segregaţia se reflectă şi în mod în care le sunt atribuite ajutoarele sociale. Persoanele de etnie romă susţin că unii funcţionari ai serviciilor sociale recurg la alte grile de criterii discriminatorii pentru a le refuza acestora dreptul la beneficii. Efectele negative ale neînregistrării romilor în evidenţele statistice se regăsesc şi în planurile naţionale de construire de locuinţe pentru familiile cu venit redus, cu accesul neîngrădit al familiilor de romi, pe a căror liste aceştia nu se regăsesc. Incompetenţa de care au dat dovadă funcţionarii primăriei din Balc în rezolvarea problemelor comunităţii rome din comună a generat o serie de acţiuni antisociale care lezează drepturile fundamentale ale omului, precum şi drepturile minorităţilor naţionale. Acest tip de abordare a problemelor romilor nu trebuie perpetuat pentru că altfel ne vom afla într-un cerc vicios dominat de lipsă de interes, lipsă de respect, lipsă de înţelegere din partea românilor care pe fond nu va rezolva această situaţie generând mai multă discriminare şi lipsă de respect.
			Domnul Alecsandru Ştiucă: Iniţiativa legislativă referitoare la alocarea de la bugetul de stat a sumei de 50 de milioane de euro pentru reabilitarea şi dotarea căminelor culturale din mediul rural răspundea unei nevoi acute de susţinere a unor instituţii aflate în pragul dispariţiei. Respingerea acestei iniţiative şi plasarea rezolvării crizei căminelor culturale (şi nu numai a lor, ci şi a altor instituţii din mediul rural, cum este cazul bibliotecilor comunale) pe seama administraţiei locale este expresia acceptării condamnării definitive a acestora cu bună ştiinţă. Satul românesc a fost şi trebuie să rămână depozitarul valorilor spirituale, culturale ale neamului nostru (poetul afirma că "Sufletul s-a născut la sat"). În acest moment, în contextul în care România se pregăteşte pentru integrarea europeană, avem în atenţie programe generoase de reabilitare a infrastructurii rurale, de realizarea unei agriculturi comerciale şi uităm că premisa fundamentală a realizării acestora o reprezintă oamenii satelor, cărora le blocăm accesul la cultură, eliminând şansa de supravieţuire a unei instituţii culturale-tradiţionale "căminul cultural". Ce se va întâmpla cu integrarea europeană în plan cultural în condiţiile în care instituţiile de profil rămân în paragină? Integrarea europeană impune în mod necondiţionat "integrarea culturală". Europa culturală a viitorului, parafrazând, ori va fi multiculturală, ori nu va fi deloc. Surprinzătoare, revoltătoare şi regretabilă este decizia puterii care, prin votul său majoritar, nu dă o şansă culturii şi spiritului românesc.
			Domnul Vasile Mocanu: "Cum să transformi o înfrângere într-o victorie" Se spune că eşti un adevărat conducător când transformi dezavantajele în avantaje. Când un punct slab poate deveni un atu; când ceea ce părea definitiv pierdut poate fi recuperat. Ai nevoie pentru aşa ceva de o strategie inteligentă, care poate schimba o înfrângere aparentă într-o victorie categorică. România s-a confruntat în 2005 cu cel mai ploios an cunoscut de noi. Mai multe valuri de inundaţii au lovit grav ţara, întâi în Banat, pe urmă în Oltenia, apoi în Moldova, Muntenia şi Dobrogea. Ca să nu mai vorbesc de Capitală, care, în această toamnă, a început să semene cu Veneţia. Doar că Daciile nu prea seamănă cu gondolele. Ploile au provocat distrugeri masive. Au existat zeci de victime; s-au prăbuşit poduri, s-au deteriorat căi ferate şi s-au desfundat zeci de artere rutiere de maximă importanţă. Agricultura a fost şi ea afectată: zeci de mii de hectare de cultură au suferit stricăciuni iremediabile în acest an. Bilanţul inundaţiilor, încă nefinalizat, este, cu siguranţă, catastrofal. Nimeni nu-i mai poate aduce înapoi pe cei care au murit din cauza apelor. Economia românească a suferit şi ea o grea lovitură, din care îşi va reveni abia peste o perioadă. Şi, totuşi, ce mai rău în acest moment este să ne plângem de milă. Lupta în natură sau cu natura este făcută să ne întărească. Şi, într-adevăr, ceea ce nu ne ucide ne face întotdeauna mai tari. Sau ar trebui să ne facă mai tari. În urmă cu un an, ploile au lovit centrul Europei. Imediat după retragerea apelor, populaţia şi autorităţile au trecut la refacerea zonelor distruse. S-a întâmplat în Germania, în Cehia, în vestul Ungariei. Localităţile lor atât de cochete au fost refăcute şi mai frumoase. Drumurile au fost reparate şi au devenit şi mai bune decât înainte. Monumentele distruse au fost încă o dată ridicate. Ploile au lovit foarte tare România în acest an. E foarte adevărat, da haideţi să nu ne plângem de milă şi să reconstruim tot ce s-a stricat. Este un moment propice pentru a reface totul mai trainic decât era înainte de catastrofă. Putem face localităţi mai civilizate, artere mai largi, putem pune ordine în modul haotic de a construi, putem reinvesti în cultură şi în zona edilitară. România distrusă are nevoie de un nou început. Şi cu cât acest început va fi mai deosebit cu atât vom fi mai capabili să transformăm o înfrângere aparentă într-o victorie categorică.
			Domnul Mihai Dumitriu: "Traian Băsescu şi statul de drept" În intervenţia de astăzi mă voi referi la faptul că Preşedintele României, nu al tuturor românilor, Traian Băsescu, este un factor destabilizator în politica românească, un mare generator de crize artificiale politice şi de crize sociale. Domnul Traian Băsescu, prin intervenţiile sale, contrare prevederilor Constituţiei şi statului de drept, doreşte consolidarea unei "Puteri" care să-i permită satisfacerea poftelor de "căpitan de vas", bişniţar, dorinţă cuantificată prin destule gesturi de cartier încadrabile la "aşa vrea muşchii mei". Stimaţi colegi, Guvernul condus de domnul Tăriceanu este un guvern prezidenţial, deoarece 80% dintre miniştrii sunt recomandaţi de Băsescu, prieteni apropiaţi, cumetri, rude, persoane care îi ascund lui Băsescu matrapazlâcurile, "pipiţe" fără nici o valoare profesională, persoane din grupuri de interese apropiate preşedintelui. Deci, poate fi numit "Guvernul lui Băsescu" condus de matelotul Tăriceanu care nu vrea să-i mai asculte ordinele şi dispoziţiile. Alianţa D.A., după ce a preluat puterea fără câştigarea alegerilor, prin negocieri împotriva dorinţei electoratului a implementat o serie de măsuri: cota unică de impozitare 16%; creşterea accizelor şi taxelor de zeci de ori; creşterea substanţială a preţurilor; scumpiri exagerate la gaze naturale, energie şi la întreţinere; neacordarea subvenţiilor în agricultură pentru porumb şi alte culturi; menţinerea preţurilor la cereale şi la animale la un nivel foarte scăzut; neacordarea medicamentelor compensate, care au avantajat pe ci cu venituri mari şi foarte mari, respectiv clientela politică de la putere. Pentru majoritatea populaţiei rurale şi urbane s-au înrăutăţit condiţiile de viaţă, iar economia a intrat în regres, mari dezechilibre economice suferind întreprinderile mici şi mijlocii. S-a ajuns la o sărăcie lucie, la sate şi la oraşe 36% dintre români trăiesc de azi pe mâine, au venituri mici din care nu ştiu ce să achite mai întâi: factura la gaze scumpită de 3 ori; factura la energia electrică, factura la întreţinere şi utilităţi mai mare cu 35%, sau, alimentele şi medicamentele care se dau compensate mai mult la televizor. În asta se cuantifică grija preşedintelui Băsescu pentru nevoile şi necazurile poporului. Studiaţi-l şi judecaţi-l singuri în aceste zile când România este înecată în lacrimi, suferinţă şi durere. Nu l-a afectat moartea celor peste 100 de oameni şi faptul că zeci de mii de români şi-au pierdut "agoniseala" de o viaţă, aşa puţină cum era o casă din pământ, un animal, câteva păsări. Stimaţi colegi, Traian Băsescu şi P.D.-ul nu au pierdut nici o ocazie de a demonstra că alcătuirea Coaliţiei a fost un eşec. Sub influenţa hotărâtoare a lui Băsescu, de cum s-a instalat actuala Putere s-a străduit din plin să demonstreze că nu poate face nimic. Cele mai multe măsuri luate de actuala Putere au fost denunţate ca imperfecte nu de către Opoziţie, ci chiar de actuala Putere. Domnul Băsescu doreşte un Parlament şi un Guvern dominat de P.D., partid de centru dreapta, care să-i satisfacă poftele. Dacă e nevoie, Traian Băsescu şi P.D.-ul modifică şi Constituţia pentru a-şi realiza visul de conducător suprem. Traian Băsescu şi Boc-degeţelul fac ce fac şi iar încearcă să împingă lumea la urne. De asemenea, domnul Băsescu doreşte, pentru sine, Comunitatea de Informaţii. Directorul consilier prezidenţial ce va conduce cele 7 (şapte) servicii secrete îşi va exercita atribuţiile sub autoritatea şi controlul preşedintelui. Domnul Preşedinte Băsescu doreşte controlul asupra justiţiei române. Pachetul de legi, promovat de varianta cu fustă a lui Băsescu, care a adus în actuala coaliţie de guvernare talibanismul isteric, conferă Ministrului justiţiei şi preşedintelui Băsescu puteri depline privind eliberarea şi numirea în funcţiile de conducere a magistraţilor, procurorilor şi judecătorilor, până la cel mai înalt nivel. Transferarea P.N.A. la Parchetul General ca un departament nu mai poate fi controlat direct de instituţiile democratice ale statului. Actuala Putere şi Preşedintele Băsescu intenţionează să facă din P.N.A. un instrument perfect controlabil pentru interesele politice, pentru anihilarea adversarilor politici. Când Puterea este arogantă şi discreţionară, doar în Parlament se mai poate coagula o "rezistenţă" democratică. Guvernul şi Preşedintele nu pot să fie încântaţi de existenţa altei puteri, mai ales că este colectivă, formată din forţe divergente şi este greu să o cointeresezi. Încercările de intimidare a opoziţiei de actuala putere, lupta nedemocratică împotriva P.S.D., nu servesc interesele României. Hărţuiala la care este supusă Coaliţia D.A., inclusiv Guvernul de către Traian Băsescu în ideea de a-şi subordona serviciile secrete, Justiţia română, Parlamentul României, încalcă Constituţia României şi Principiile Statului de drept, creând premisele instaurării dictaturii totalitare. Dacă la toate acestea adăugăm bâlbâielile şi indeciziile Coaliţiei D.A. în actul de guvernare, stilul haotic de a impune taxe şi impozite, scumpiri şi creşteri de TVA, avem tabloul dezastrului către care este împinsă România.
			Domnul Viorel Oancea: Declaraţie politică: "O nouă meserie în nomenclator - demagogul de serviciu". Citind prin unele cărţi că "meseria este brăţară de aur", colegii noştri, vajnici membri P.S.D., luptă de ceva timp pentru introducerea în nomenclatorul meseriilor din România, a unei noi ocupaţii: demagogia. Şi parcă pentru a demonstra că au motive întemeiate să ceară aceste lucruri, au scos la înaintare un batalion de soldaţi, gata să apere, cu preţul bunului simţ şi al decenţei, bruma de seriozitate în acţiune politică, rămasă pe petalele celor trei trandafiri. Domnul Geoană, parcă pentru a acoperi cu zgomot luptele intestine ale P.S.D., a început să critice tot ce mişcă în jur: preşedinţie, Guvern, Putere, şi - din exces de zel - sau nu?! - chiar pe onorabilul său coleg Adrian Năstase. În excesul de demagogie, critică aspru reformele Guvernului Tăriceanu, în timp ce Franco Frattini, tocmai lăuda progresele din justiţie şi interne, singurele sale argumente fiind scandalul şi degringolada create în Parlament. Nefiind în stare să emită soluţii ei înşişi, P.S.D. încearcă să găsească sprijin, mergând cu pâra la Socialiştii Europeni, demers considerat "normal" de domnul Geoană. Un al doilea aspirant la postul creat de P.S.D. este domnul Adrian Năstase, care, lipsit de orice intenţii constructive, s-a lansat într-o campanie de dezinformare, dragă lui, probabil, din perioada guvernării 2001-2004, schimbarea unor miniştri care şi-au făcut treaba foarte bine, nefiind decât o fumigenă marca Năstase. Şi, parcă pentru a arăta că nu duce lipsă de oameni doritori de afirmare, P.S.D. îl lansează pe domnul senator Ilie Sârbu la atac. Acesta, sătul să-şi vadă apropiaţii politici cercetaţi pentru abuzurile făcute prin judeţul Timiş, sare în apărarea lor, fără să vadă evidenţele. Astfel că, deşi Curtea de Conturi a României a constatat într-un raport de câteva sute de pagini neregulile comise de primarul oraşului Sânnicolau-Mare, domnul senator vede în protejatul său un om imaculat, demn de toată lauda P.S.D.-ului. Toate aceste acţiuni, cu care P.S.D. încearcă să acopere golul lor intern, arată - încă o dată - că singurul lucru serios pe care îl pot face este un continuu scandal.
			Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu: Declaraţie politică: "Democraţia noastră cea de toate zilele!". România se află într-un moment de cumpănă. La aproape nouă luni de "guvernare portocalie", luptele nesfârşite pentru putere şi incapacitatea actualei puteri de a aduce bunăstarea, riscă să compromită sistemul democratic din această ţară. La atât se rezumă actul guvernării în România: o luptă acerbă, prin toate mijloacele, inclusiv manevre oculte împotriva P.S.D., a liderilor şi reprezentanţilor săi. În fapt, Alianţa "DA" încă mai există datorită unei singure trăsături "ideologice" comune: antipesedismul. Aproape zilnic avem parte de lupte şi vendete politice care sunt însoţite de ură, atitudine ce nu are nimic de a face cu politica modernă. România nu este guvernată de liberali şi nu este guvernată de pedişti. Este guvernată de antipesedişti. Singurul "merit" al actualilor guvernanţi este acela că nu sunt pesedişti, deşi până nu demult, o parte a Coaliţiei de la putere aderase la ideologia celui mai puternic partid din România, şi în nici un caz, nu preconiza alăturarea sa partidelor a căror culoare, în unele ţări este purtată de condamnaţii la moarte. Tot agitând steagul luptei împotriva aşa-zisului "partid-stat", reprezentanţii puterii ascund privirilor opiniei publice un fapt de o gravitate extremă: pericolul tot mai clar al apariţiei unei democraţii mimate, al unei dictaturi incipiente, care ne apropie tot mai repede de situaţia "omului-stat", a conducătorului "suprem". Orice dictatură "respectabilă" are nevoie de legitimitate. Legitimitatea se poate obţine prin rescrierea istoriei ori de câte ori este nevoie, în funcţie de circumstanţe sau prin definirea unui inamic, în cazul de faţă inexistent, a unei primejdii majore de care poporul trebuie apărat, de asemenea inexistentă în viaţa românilor şi a României, ci doar în laboratoarele de propagandă ale reprezentanţilor Alianţei "DA", care deja a legitimat, în România, P.S.D.-ul ca şi inamic public nr.1, fără a avea o bază reală de susţinere. La 15 ani de la Revoluţie, într-o lume în care dictatura nu mai este la modă, actuala putere mimând democraţia, dar ignorând principiile democratice, urmăreşte instaurarea unui regim de guvernare de tip dictatorial. Dorinţa nu este decât de a deţine "puterea definitivă", şi acest lucru a fost stabilit printr-un plan de anihilare a Opoziţiei politice, atât în Parlament, cât şi la nivelul administraţiilor judeţene şi locale. Prin tot ceea ce face actuala putere, doreşte cu orice preţ ca România să se evidenţieze prin intoleranţă faţă de opoziţie, prin încălcarea Constituţiei, dar şi prin ignorarea criteriilor politice de aderare. Acţiunea majoră a actualei puteri este concentrată pe schimbarea conducerii Senatului şi Camerei Deputaţilor, în detrimentul procesului de legiferare. Este de neînţeles, cel puţin, atitudinea Coaliţiei parlamentare P.N.L.-P.D.-PC-U.D.M.R., de a nu respecta prevederile art.67, 76 alin.1 şi 146 litera c) din Constituţia României. În final, daţi-mi voie să cred, şi sper că aşa şi este, că în Camera Deputaţilor nici un deputat nu îndrăzneşte să nu respecte unul din principiile generale, şi anume: în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, şi aceasta numai şi numai pentru a-şi respecta propriul jurământ depus.
			Doamna Anca Constantinescu: Declaraţie politică: "Demagogia fără sfârşit a Partidului Social Democrat" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Săptămâna trecută am dezbătut şi votat moţiunea intitulată "Nepăsarea", de fapt, am asistat cu toţii la un episod în acţiunea "Demagogia fără sfârşit a Partidului Social Democrat. Ne-am săturat cu toţii de acţiunile patetice ale P.S.D.-ului, şi am impresia că s-au plictisit şi dânşii, înaintând săptămânal moţiuni populiste, lipsite de substanţă şi de argumente. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ştim foarte bine cât de mult le pasă colegilor din P.S.D. de populaţia României, afectată de inundaţiile de anul acesta. În fapt, ceea ce contează pentru domnii şi doamnele din P.S.D. este tergiversarea dezbaterilor parlamentare pe marginea modificării Regulamentului Camerei Deputaţilor. Da, stimaţi colegi! Acesta este motivul real pentru care domniile lor au înaintat această moţiune, aşa cum a înaintat-o Partidul România Mare pe cea de acum două săptămâni, şi cum - cu siguranţă - vor mai fi înaintate moţiuni în această sesiune parlamentară. Şi, asta, pentru că preocuparea principalului partid de opoziţie din România este de a îngreuna şi a discredita activitatea forului legislativ al ţării. Am văzut şi săptămânile trecute, vedem şi astăzi că domniile lor fac apel la orice mijloace pentru a-şi menţine preşedinţiile celor două Camere ale Parlamentului. Nu situaţia din ţară îi preocupă, ci Regulamentul şi preşedinţia Camerei Deputaţilor. Semnatarii moţiunii "Nepăsarea", au vrut să ne convingă că dumnealor le pasă. Vă asigur că, oricine a citit textul moţiunii, şi-a creat această falsă impresie. Şi, a mai înţeles că P.S.D. nu a guvernat niciodată ţara în ultimii cincisprezece ani, că nu este vinovat cu nimic de dezastrul provocat de inundaţii, că Alianţa "Dreptate şi Adevăr" dirijează cicloni şi alte fenomene atmosferice către România, provocând inundaţii. Poate, tot Alianţa "DA" o fii trimis şi uraganele Katrina şi Rita, în Statele Unite. Cine ştie? Oare aşa este?! Atunci, stau şi mă întreb, dacă dumnealor le pasă, oare cine a reuşit performanţa de a construi în ultimii patru ani poduri care la prima ploaie sunt luate de ape? Acele poduri inaugurate cu fast, culmea, tocmai înaintea campaniei electorale. Oare cine a construit - şi pe bani grei, doamnelor şi domnilor, vă asigur - cea mai proastă infrastructură feroviară şi rutieră, pe care în cea mai mare parte trebuie să o refacem astăzi? Cine te-ar mai crede că-ţi pasă, dacă ridici diguri şi baraje de protecţie a localităţilor de cea mai proastă calitate, cu firmele clientelei partidului? Oare cine s-a lăudat în campanie cu aceste împliniri măreţe? Bănuiţi, cumva, doamnelor şi domnilor, cu ce guvernare seamănă cea caracterizată de mine? Nu aveţi nici măcar cea mai vagă idee? Să vă ajut, stimaţi colegi, din P.S.D. Cine a construit pe banii cetăţenilor şi cu firmele partidului peste 400 săli de sport, care nu numai în situaţie de calamitate, dar şi la cea mai mică ploaie se transformă în bazine de înot? Ei, cred că acum ştiţi despre ce este vorba. Este vorba despre guvernarea P.S.D., stimaţi colegi! Şi concluzia pe care o poate trage oricine, este că firmele P.S.D. lucrează prost şi extrem de scump. Din nefericire, consecinţele acţiunii acestora se văd de-abia astăzi. Domnilor iniţiatori, cred că sunteţi de acord că anul 2005 a fost un an deosebit, cu precipitaţii record în unele zone ale ţării, şi că oricare ar fi fost ministrul Mediului, în această perioadă, fără o infrastructură solidă şi un plan de acţiune anterior, nu ar fi putut ţine piept intemperiilor vremii. Or, infrastructura de îndiguire şi protecţie împotriva inundaţiilor, acolo unde a existat, fie a fost construită prin "grija" P.S.D.-ului, în cele mai proaste condiţii tehnice, fie are o certă uzură fizică, care nu a fost remediată niciodată. Cât priveşte strategia şi planul de acţiune împotriva dezastrelor, ele au lipsit cu desăvârşire din priorităţile P.S.D., deşi, le amintesc, domnilor iniţiatori, că şi în perioada guvernării dumnealor, au existat inundaţii în fiecare an, în fiecare colţ al ţării. Este şi firesc că ele nu reprezentau o prioritate pentru baronii locali ai P.S.D., căci bani au existat, slavă Domnului! Însă, fondurile destinate acestor proiecte, nu au făcut decât să îngraşe conturile domniilor lor. Mai mult decât atât, văd cum această grijă falsă a făcut din iniţiatori, adevăraţi meteorologi de serviciu. V-aţi greşit profesia, domnilor de la P.S.D.! Stimaţi colegi, Permiteţi-mi să vă prezint şi eu o altfel de prognoză, extrem de sumbră pentru cei de la P.S.D.: în următorul interval de timp vom avea o ploaie torenţială de moţiuni, fie de la P.S.D., fie de la P.R.M. Toate aceste moţiuni vor cădea, însă, deoarece vântul cu care va sufla Coaliţia va fi extrem de puternic. Vă asigur, de asemenea, că vremea se va răci deosebit de mult pentru baronii locali care şi-au permis să cheltuiască banii publici în interes personal sau în interesul partidului care i-a protejat, şi încă îi mai protejează!
			Domnul Viorel Pupeză: Declaraţie politică: "De ce nu-i plac lui Flutur trandafirii?" Viaţa fluturilor este pe cât de strălucitoare pe atât de scurtă. Acestea sunt insecte cu metamorfoza completă, de la stadiul de larvă sau omidă, se transformă în nimfă sau crisalidă, apoi în fluture. Fluturii au o durată de viaţă foarte diferită, în medie una sau două luni. Dar unele specii, chiar politice, pot trăi un an, în timp ce altele nu depăşesc câteva ore. Culorile lor vii îi ajută să-şi găsească un partener, fie el de guvernare, sau îi avertizează pe duşmanii lor că nu sunt comestibili. Deseori se nasc, trăiesc şi mor în acelaşi loc. Acestea ar fi doar câteva dintre elementele de viaţă ale unui Flutur ... Dar ce se întâmplă când unul dintre ei, Gheorghe Flutur, ajunge la Putere, prin diverse mijloace, într-o ţară democratică? În loc să fie preocupat de soarta agriculturii româneşti în perspectiva europeană, de viaţa grea a ţăranului român ce se va trezi, dintr-o dată, fermier european, în loc să facă tot ce stă în atribuţiile unui ministru cu greutate, el nu poate dormi de grija Partidului Social Democrat. Venit la Bistriţa de dragul confraţilor din teritoriu, ce-şi alegeau noile structuri de conducere, domnul Flutur s-a trezit vorbind nu despre programul de guvernare (poate nu avea nimic de zis), nu despre necesitatea armoniei în Coaliţie, sau chiar în sânul Partidului Naţional Liberal, ci despre P.S.D. Să nu minimalizaţi puterea P.S.D., sunt zone în ţară unde P.S.D. nu a fost atins nici cu o floare", spunea domnul Flutur, supărat că încă mai trăim, chiar dacă nu aşa de bine după cum a promis electoratului. Nu ne-am speriat nici când a fost mai greu, darămite de atingerea unui flutur care face politică de larvă, fie el cât de mare! În ceea ce priveşte celelalte metafore folosite, îi sugerăm să se uite în ograda proprie după "corupţi, baroni, şmecheri şi vrajbă", pentru că şi asociate cu P.N.L. pot deveni pleonasme. Domnule Flutur, nouă nu ni s-a făcut dor de Putere. Ni s-a făcut dor de o guvernare competentă, responsabilă, aşa cum merită poporul ce ne-a acordat votul de încredere. Noi nu ne "căţărăm" prin orice mijloace, ca să ajungem unde am fost. Pe noi poporul ne-a votat, nu ne-a "negociat" funcţiile prin diverse cârciumi numite generic "culisele politicii". Îndemnul de luptă "să cosim trandafirii din rădăcină", poate fi considerat unul cu tendinţă dictatorială. Ştim că aveţi aptitudini în acest sens, doar le-aţi demonstrat atât la propriu, cât şi la figurat, după principiul "radem tot". Dar, aveţi grijă, să nu vă înţepaţi!" Dacă nu ştiţi ce înseamnă democraţie politică, vă spunem noi. Astfel de declaraţii încearcă să reducă rolul Opoziţiei din Parlament şi chiar din viaţa politică a ţării. Remarc faptul, şi nu numai eu, că în loc să mergem înainte, mergem înapoi, poate spre 1989, ori până în 1946 sau până în 1938. Este un fapt de domeniul evidenţei locale că, agăţându-se cu disperare de Putere, actualii guvernanţi fac eforturi (la fel de disperate) să elimine din jocul de forţe al democraţiei exact Opoziţia. Se sfidează, astfel, sistematic şi deschis, înseşi principiile fundamentale ale democraţiei, legile statului de drept. Oricât ar fi de rudimentare procedeele abuzive ale actualei Puteri, oricâtă ură viscerală ar pune guvernanţii de azi în furia lor oarbă împotriva membrilor şi simpatizanţilor Opoziţiei, trebuie pornit de la premisa că "nu există democraţie fără pluralism politic". Opoziţia reprezintă nu doar o alternativă la guvernare, nu o potenţială "sabie a lui Damocles", mânuită de "forţe malefice" asupra capului Puterii. Poate, domnule Flutur, aţi uitat că, în democraţie, Opoziţia este un instrument al suveranităţii populare, la fel de important ca şi guvernarea. A suprima Opoziţia, înseamnă să suprimi suveranitatea poporului, asta şi dacă nu luăm în calcul faptul că P.S.D. a câştigat alegerile parlamentare în 2004. Domnule Flutur, dacă nu vă plac trandafirii din ograda noastră, nu-i nici o problemă! Dar ce vă faceţi cu cei din ograda Puterii?!
			Domnul Mihai Adrian Mălaimare: Declaraţie politică: "Kilometrul Zero". Am aflat, fără prea mare greutate, că imaginea din filmul american era corectă de fapt: undeva, pe o plajă pustie, undeva la malul unui ocean cu o culoare ciudată, ieşea din pământ o mână uriaşă cu o torţă. Era Statuia Libertăţii după un cataclism nuclear. O societate bogată, puternică, ajunsese să se distrugă pe sine, să se transforme în însuşi opusul ei şi al victoriilor sale, izbutise, nimeni nu mai ştia cum, să ajungă acolo de unde plecase, adică la zero. Judeţul Botoşani- un spaţiu fabulos, în care au germinat minţile cele mai strălucite ale geniului românesc: Enescu, Iorga, Eminescu, Luchian. Nicăieri nu păreau a fi mai definitive, mai eterne, frumuseţile lumii şi ale sufletului, nicăieri nu se găseau mai splendide echivalenţe umane ale geniului naturii însăşi. Poetul, Muzicianul, Istoricul, Pictorul au năvălit în lume trăgând după ei seva miilor de generaţii anterioare, cunoştinţele şi clipele de linişte ale milioanelor de ochi care au privit de-a lungul istoriei cerul, încercând să înţeleagă mersul stelelor şi destinelor umane. Au dus în lume, pe unde i-au purtat paşii, veşti despre frumuseţea locurilor de care nu s-au putut despărţi nici o clipită, convinşi că tot ceea ce se petrecea cu ei era, în primul rând, pentru ca acasă, celor care rămăseseră să trudească şi să privească mai departe cerul, să li întâmple şi lor clipe de bucurie şi linişte şi împăcare. Am petrecut 4 ani ca deputat de Botoşani şi am văzut câte în lună şi-n stele, dar nu am putut scăpa nici o clipă de sentimentul că privesc, iar şi iar, imaginea aceea înfiorătoare din filmul american. O planetă a maimuţelor am văzut, a unor maimuţe care erau fie cinice, conducând gipuri şi zidindu-şi căsoaie mitocăneşti, prin dimensiune şi lux, fie tragice prin sărăcia şi mizeria desăvârşită în care trăiau. Copii bolnavi de sida, azvârliţi sub copaci şi cu o plasă pusă pe faţă, ca să nu-i mănânce muştele, copii îmbătaţi cu bună ştiinţă ca să nu plângă şi să ceară de mâncare, familii întregi încălzindu-se cu "tizic" - un carburant făcut din balegă şi paie - şi trăind într-o duhoare de grajd împuţit, copii mergând câte 15 kilometri pe jos până la şcoală, şcoli dărăpănate, şcoli fără nici o carte în bibliotecă, oameni mărunţi şi învârtindu-se jalnic în lumea lor măruntă şi fără strălucire. Undeva, într-un sat cu nume predestinat, Mănăstirea Doamnei, o familie încearcă să ia totul de la capăt şi să trăiască în demnitate rezistând tuturor tentaţiilor şi, mai ales, slăbiciunilor. El, român. Ea, ţigancă. El, repudiat de românii lui. Ea, duşmănită de ţiganii ei. El şi ea au fugit de toţi, şi de românii lui, şi de ţiganii ei, într-un sat cu numele Mănăstirea Doamnei, şi şi-au zidit un fel de adăpost cât o unghie, în care au apărut, rând pe rând, patru copii, nepoţii românilor şi ţiganilor lor. El a plecat să muncească, să câştige câte ceva, ea spăla şi călca, spăla copiii, spăla rufele şi mesteca pământul, făcând chirpici, ca să-şi construiască o casă. Trei dintre copii, cei mai mărişori, merg la şcoală. Nu stau de pomană, nu cerşesc, nu urlă. Merg la şcoală, sperând, probabil, că acesta este drumul pentru a putea ieşi din mizeria vieţii lor de până acum. Acesta este, acesta este cu adevărat, dar, în timpul acesta, nişte mizerabili se plimbă în gipurile lor mitocăneşti, îşi arată cu neruşinare ghiulurile de proşti sadea şi trec prin viaţă dărâmând statuia tuturor libertăţilor şi dreptăţilor din lume. Unde te trezeşti? Unde speri că eşti? În ţara Muzicianului, a Poetului, a Istoricului, a Pictorului? Nu. Ne aflăm în ţara maimuţelor, care văd cu stupoare că se află abia la kilometrul zero, după ce au mers cu toate vitezele, aiurea, fără nici un orizont, fără nici o direcţie. Splendoarea despre care au vorbit pentru eternitate şi Pictorul, şi Poetul, şi Istoricul, şi Muzicianul, nu este apărată decât de copiii care se încăpăţânează să meargă la şcoală, în speranţa vană că românii şi ţiganii se vor învrednici să pună mână de la mână să toarne o amărâtă de temelie pentru mia de chirpici care au distrus picioarele ţigăncii şi sufletul românului încăpăţânat să nu cedeze. În cei patru ani de deputăţie, am văzut multe lucruri care mi-au crestat inima, dar mândria celor care şi-au înfruntat destinele şi neamurile şi obiceiurile lor prosteşti, şi răutatea oamenilor de rând, şi prostia oamenilor de soi, are darul de a mă face şi pe mine să rezist şi să cred că speranţa nu poate fi călcată în roţile mitocăneşti ale gipurilor burduhoşilor năclăiţi în sudoarea de a scrie: o-i, oi, şi de a da, cu această genială propoziţie pentru cerebelurile lor minuscule, lecţii de demnitate, cinste şi curaj. La Mănăstirea Doamnei, o familie încearcă să strige, aidoma eroului din acel memorabil film american: nemernicilor, aţi distrus lumea!
			Domnul Iulian Claudiu Manda: "O iubire alb-albastră" Din 1964, anul în care Universitatea Craiova a promovat în Divizia A, toate cele 41 de începuturi de campionat au fost promiţătoare, dar nici unul nu se compară cu ultimul debut. Acesta din urmă are o miză foarte importantă - revenirea în primul eşalon competiţional. Acesta este principalul obiectiv al clubului fanion al oltenilor, după o lungă perioadă în care echipa se bătea pentru titlul de campioană sau pentru Cupa României. Aceste clipe nu au fost puţine, ei câştigând de patru ori titlul de campioni ai României şi de şase ori Cupa României. Universitatea Craiova s-a dovedit o deschizătoare de drumuri atunci când devenea prima echipă studenţească din Europa care câştiga un campionat intern sau atunci când devenea prima echipă de club din România care a rupt barierele şi a asaltat piscul ierarhiilor europene, cumva surprinuzător, o provincială lipsită de sprijinul familiei Ceauşescu. Idolatrizarea echipei a creat un fenomen de masă şi imortalizat în memoria microbiştilor sub numele sugestiv de "Craiova Maxima". Formaţia din Bănie rămâne în istoria fotbalului românesc drept prima echipă care a reuşit în perioada postbelică să se califice în semifinalele unei competiţii internaţionale. Universitatea Craiova nu este doar o echipă de fotbal, ea este o stare de spirit, un simbol, un ideal. Asta e Craiova! După o retrogradare în eşalonul secund al fotbalului românesc, Universitatea Craiova reuşeşte să se reorganizeze dând speranţe suporterilor înfocaţi care la fiecare meci iau cu asalt tribunele templului fotbalistic oltean "Ion Oblemenco". Rezultatele favorabile ale acestui început de campionat, din şase meciuri disputate, oltenii reuşind să le câştige pe toate fără să primească nici un gol şi marcând 12, vin să întărească declaraţiile conducătorilor olteni de a reveni în Divizia A şi de a forma o echipă competitivă pentru viitorul sezon. Andrei Ionescu are 17 ani şi se spune despre el că va fi noul Balaci. Căpitanul Mădălin Ciucă nu e încă Ştefănescu, dar ar putea deveni un fundaş central bun. Dănănae nu e Negrilă, însă e peste Buhuş, soluţia de pe flancul drept cu care oltenii s-au dus în "B". Nici irakianul Jaber nu e Cămătaru, nici Daniel Orac nu e Cîrţu, şi nici Săceanu, pilonul liniei de mijloc, nu e Donose. Dar, luaţi în parte, fiecare înseamnă mai mult decât soluţiile costisitoare cu care s-a retrogradat. Rezultatele Universităţii de până acum dovedesc încă o dată, dacă mai era nevoie, că oltenii sunt ambiţioşi şi nu se lasă doborâţi şi în situaţia în care sunt nevoiţi să joace în divizia inferioară a fotbalului românesc. S -a dovedit că uneori este nevoie de un pas în spate pentru a te reorganiza şi a putea reveni în forţă acolo unde îţi este locul. "Ce nu te omoară te întăreşte" lucru ce pare să fie valabil şi pentru echipa favorită a oltenilor. Propunându-şi promovarea, conducerea clubului Universitatea Craiova încearcă până acum cu succes realizarea acestui obiectiv. Ulterior se urmăreşte achiziţionarea a trei-patru fotbalişti de valoare lângă nucleul de acum, pentru ca Universitatea să aibă un loc care, astfel completat, să fie între primele patru din ţară. Un alt obiectiv este şi realizarea unei baze sportive pentru copii şi a unui stadion propriu pentru Universitatea, la fel ca în Occident, fără pistă, cu o capacitate de 25-30 mii de locuri. Aceste planuri trebuie susţinute şi încurajate de toţi suporterii olteni, pentru că ele au un numitor comun, şi anume renaşterea Universităţii Craiova şi revenirea la ceea ce a fost cândva "o iubire alb-albastră". În numele craiovenilor, felicitări echipei şi conducerii clubului, dar nu în ultimul rând suporterilor care au arătat că spiritul fotbalistic oltean va dăinui şi va fi respectat de orice adversar.
			Doamna Doina Micşunica Dreţcanu: "Un pas înainte, doi paşi înapoi" A venit şi ziua în care plecarea în spaţiul Shenghen nu mai este o problemă pentru majoritatea românilor. Cu puţin efort, poţi să faci rost de 300 de euro, suma minimă necesară pentru a ieşi din ţară. Cunoştinţe sunt peste tot: vecinul Ion din Spania, cumătrul Gică din Italia, verişorul Vasile din Germania. Nu e nici o problemă pentru ei să piardă câteva zile pentru a legaliza o invitaţie. Cu atât mai puţin să garanteze bunele intenţii ale persoanelor invitate, care se vor întoarce în România. Teoretic, ordinul ministrului administraţiei este să faciliteze condiţiile de ieşire din ţară. Dar noi, românii, am fost obişnuiţi cu practica asta. Nu cred că a uitat cineva care erau condiţiile la ieşirea din ţară până în anul 1990. De atunci, nu au trecut decât 15 ani. Din anul 2002, românii s-au bucurat de libertatea de a călători în spaţiul Shenghen fără vize. Guvernarea PSD a marcat atunci un pas important în construirea democraţiei, obţinând dreptul la libera circulaţie a românilor. După alegerile din anul 2004, odată cu declararea axei Washington-Londra-Bucureşti, s-a zvonit că se vor ridica vizele pentru Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Bucuria a fost scurtă. Guvernarea Aianţei a decis că românii nu merită să iasă liberi nici măcar în spaţiul Shenghen. După cum ne-am obişnuit, pentru Alianţa D.A. un pas înainte înseamnă trei paşi înapoi: un pas înainte pentru agenţiile de turism care vor profita din plin de aceste noi reglementări, trei paşi înapoi pentru românii dornici să petreacă câteva zile în spaţiul european. Românii care vor reuşi să "evadeze" din România se pot aştepta la orice la întoarcerea în ţară, chiar şi la redactarea unui "jurnal" de călătorie. Se pare că aşa vede guvernarea actuală drumul spre democraţie.
			Domnul Bogdan Liviu Ciucă: "Votul uninominal" Se vorbeşte în ultima vreme despre necesitatea lansării unei iniţiative de înlocuire a actualului mod de scrutin din România cu scrutinul majoritar uninominal. Se face confuzia între termenii de "vot" şi "scrutin". Votul este mai degrabă o noţiune teoretică, care reprezintă manifestarea opţiunii unei persoane într-o anumită privinţă (în general când este vorba de alegerea unor reprezentanţi) atunci când are de ales între mai multe variante. Votul poate fi deschis, secret, prin corespondenţă, obligatoriu etc., însă nu poate fi uninominal. Scrutinul este o noţiune ce defineşte un act politic, acela de a vota, iar modurile de scrutin reprezintă diferite modalităţi de prelucrare a voturilor depuse, în urma acestor prelucrări apărând rezultatul votului. Modul de scrutin adoptat de o ţară este o garanţie pentru o activitate politică corectă şi eficientă. Puterea unei ţări este dată de o combinaţie între o economie puternică şi un sistem politic decent (nu ideală). De cele mai multe ori sistemul în vigoare într-o anumită ţară este menţinut în funcţie numai de către tradiţie şi de faptul că a dat rezultate mulţumitoare. A încerca să-l schimbi poate însemna în cazul unei ţări care merge bine o iniţiativă care poate duce la dezastru sau la întărirea democraţiei în ţara respectivă. În cazul unei ţări care merge prost, (România) sau care nu merge atât de bine cât ar trebui se poate schimba modul de scrutin, pentru a vedea dacă acesta era de vină pentru situaţia ţării respective. Opiniile vehiculate până acum în mass-media românească nu reprezintă nici un dezavantaj al scrutinului majoritar uninominal, ele sunt în general de un entuziasm nemărginit. Unele persoane chiar socotesc că ar trebui să se înceapă de urgenţă o iniţiativă de schimbare a actualului mod de scrutin, care ar purta toată vina pentru comportamentul unora dintre politicienii români faţă de cei cărora ar trebui să le reprezinte interesele. Scrutinul uninominal apare într-o lumină favorabilă în opinia multora, pentru că i-ar face pe reprezentanţii aleşi în Parlament să răspundă prompt la cerinţele electoratului lor. Acest sistem va reabilita relaţia dintre cel ales şi cel care alege pentru o mai bună înţelegere. Noi, reprezentanţii P.C., am depus un proiect de lege în acest sens, care prevede introducerea scrutinului uninominal, pentru care am demarat o acţiune de strângere de semnături de la cetăţeni, pe care le-am depus odată cu iniţiativa.
			Domnul Constantin Traian Igaş: "Sprijin pentru Moneasa" Doamnelor şi domnilor deputaţi, După cum se ştie, de-a lungul ultimilor ani care s-au scurs, turismul românesc a beneficiat de foarte puţină atenţie din partea celor de la guvernare care, printre alte preocupări decât cele care se impuneau, au avut printre obligaţiile impuse de statut, şi pe cele de identificare a unor căi de dezvoltare a turismului românesc. Într-o situaţie gravă s-a aflat o foarte lungă perioadă de timp şi turismul montan între care îl regăsim şi pe cel arădean. Când ne referim la turismul montan arădean, ne referim cu precădere la Staţiunea Moneasa, o staţiune balneo-climaterică de interes naţional pe care o localizăm pe valea pârâului ce dă numele staţiunii, la poalele Munţilor Codru Moma. Cu toate că oferă numeroase beneficii, printre care enumărăm: izvoarele minerale hipotermale (cu temperaturi de aproximativ 25 grade Celsius), bicarbonate, sodice, hipotone, aerul puternic ionizat negativ datorită vegetaţiei abundente şi cu efecte benefice asupra sistemului nervos sau climatul cu ierni blânde şi veri răcoroase cu efect fortifiant de curăţenie, staţiunea nu a mai beneficiat de nici un fel de sprijin din partea Guvernului, în ultimii ani, ajungând astfel pe o curbă descendentă atât în privinţa condiţiilor pe care le oferea, cât şi implicit al numărului de vizitatori care-i treceau pragul. Atât hotelurile existente în staţiune, cât mai ales numeroasele vile cuprinse în circuitul turistic au atins odată cu trecerea timpului grade foarte puţin ridicate de dezvoltare, mulţi dintre cei care o mai vizitau spunând despre ea că e în stadiul de ruină. Iată deci, cum au reuşit guvernele postdecembriste că "preţuiască" bunuri ce ne-au fost date de Dumnezeu, bunuri ce ne-au fost date pentru a le transmite şi noi mai departe celor care au atâta nevoie de ele, dar care din nou au fost utilizate în scopuri personale şi, ce este mai grav, fără a găsi absolut nici un vinovat. Un lucru însă a fost clar pentru toată lumea: ceea ce s-a întâmplat în staţiunea Moneasa a fost de-a dreptul un jaf, şi nu unul de mici proporţii. Datorită însă unor oameni de afaceri responsabili, în ultima vreme au început investiţiile pentru ca staţiunea să renască "din propria-i cenuşă". Cei care-i trec deja pragul, pot sesiza diferenţe între ceea ce a ajuns şi ceea ce se încearcă a deveni. Trebuie însă să evidenţiez preocupările din ultimele luni ale Consiliului Judeţean Arad care, în cadrul Programului PHARE 2003 Coeziune Economică şi Socială, a reuşit întocmirea unui proiect în valoare de aproximativ 3 milioane de euro, şi declarat recent câştigător, printre puţinele din ţară care au reuşit acest lucru. Proiectul vizează în totalitate modernizarea staţiunii Moneasa. Se impun însă investiţii majore în primul rând în infrastructură, pentru ca Moneasa să devină neîncăpătoare pentru turişti. Proiectul mai vizează şi modernizarea terenului de sport care se doreşte a fi unul multifuncţional şi care va fi dotat cu o sală de forţă ultramodernă, va fi construit un centru de informare turistică şi prim ajutor în Munţii Codru Moma pentru doritorii de turism montan. Modernizări vor fi aduse şi sistemului de alimentare cu apă şi canalizare din staţiune, drumului judeţean 792 B şi vor fi amenajate toate parcurile din staţiune. Iată deci că, având dorinţa de a realiza lucruri utile se vor realiza multe pe plan local. Totul e însă să ai omul potrivit, la locul potrivit. Se cuvine să mulţumim pentru aceste realizări tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui proiect, în mod deosebit domnului Gheorghe Seculici, care în perioada în care a deţinut funcţia de vicepremier a fost mereu preocupat de sprijinirea judeţului Arad, precum şi preşedintelui Consiliului Judeţean Arad, domnul Iosif Matula, pentru că a dus la bun sfârşit un proiect atât de interes local, cât şi de interes naţional.
			Domnul Marin Diaconescu: "Câtă nepăsare, atâta neputinţă" Stimaţi colegi, Ştiind că aţi respins cu majoritate de voturi moţiunea prezentată de PSD, am reluat lectura acesteia pentru a înţelege unde am greşit şi pentru a vă înţelege punctele de vedere asupra acestui subiect. Vă mărturisesc că am încercat să nu fiu ancorat într-o poziţie partizană cu orice preţ, obtuză doctrinar. Am încercat să vă înţeleg ca oameni, plecând de la ipoteza că nimeni nu este rău intenţionat şi numai diferit informat. Vă mărturisesc, cu durere, că nu am reuşit să vă înţeleg. Vedem cu toţii aceleaşi fenomene, suportăm cu toţii aceleaşi nefericite măsuri, sau lipsa acestora şi, cu toate acestea, deşi vă atragem atenţia asupra acestora, Domniile voastre, conform struţului, vă ascundeţi capul în paginile regulamentelor, continuaţi aceeaşi dispută sterilă pentru schimbarea preşedinţilor celor două Camere şi în timpul acesta ţara se scufundă în apele ploilor, dar şi al nepăsării sau neştiinţei celor numiţi să gestioneze administraţia. Sunt mii de hectare de culturi acoperite de ape, sunt mii de case dărâmate, mii de animale plutesc moarte pe fostele uliţe ale satelor, iar oamenii ... ce să mai vorbim de oameni! În afara unor corturi militare în care sunt cazaţi, autorităţile dau declaraţii sforăitoare, organizează comisii, comiţii şi comitete, consideră că "se va face, se vor lua măsuri, poate ..., mai vedem ..., mai analizăm ... Dacă această stare existentă nu se numeşte nepăsare, nu ştiu, zău, cum ar putea fi numită altfel! Desigur, iniţiativa moţiunii a aparţinut PSD! Dar, oare, numai apartenenţa politică poate duce la această orbire, sper temporară, a colegilor noştri parlamentari? Încercaţi să depăşiţi comandamentele de partid şi încercaţi să fiţi, înainte de toate, români, oameni cărora le pasă de vecinii lor, de oameni cărora le pasă de semenii lor încercaţi de necaz. Încercaţi să nu mai daţi vina politică pe "ceilalţi", mereu "ceilalţi", de parcă am face parte din alt popor ... Fiţi români şi încercaţi să priviţi durerea din ochii copiilor rămaşi fără casă, din ochii mamelor care nu le pot oferi acestora o masă caldă, din ochii ţăranilor rămaşi fără recolte ... Sper ca apartenenţa politică diferită să nu ducă la extirparea filonului de omenie din sufletele noastre şi să putem analiza obiectiv, uman, situaţia dezastruoasă din ţară ... Domniile voastre, Stimaţi colegi ai Alianţei, ai PUR-ului şi UDMR-ului, cei care susţineţi actualul Guvern, sunteţi mulţumiţi de starea actuală de lucruri, sunteţi mulţumiţi de modul în care autorităţile îşi fac datoria? NU aveţi nici un reproş faţă de modul în care acţionează reprezentanţii voştri în administraţia locală? Vă reamintesc că ciclul electoral românesc durează patru ani, dintre care doi au trecut deja. Aceşti cetăţeni care astăzi îşi usucă puţinele haine pe care le mai au, pe scândurile gardurilor şi îşi privesc neputincioşi copiii care le cer manuale, caiete sau uniforme, uscate cel puţin, sunt cei care vor vota la următoarele alegeri. Iar aceşti oameni care astăzi aşteaptă venirea iernii ca pe un blestem personal, vor veni, vă asigur, la vot.
			Domnul Ioan Ţundrea: "SOS-ul producătorilor şi exportatorilor de lemn" Domnule ministru, Vă adresez sesizarea mai multor agenţi economici, producători şi exportatori de cherestea din judeţul Caraş-Severin, dar şi din alte judeţe, care reclamă efectele unui control întreprins în portul Constanţa, de către Corpul de control al ministrului privind modul de respectare a H.G. 427/2004. Sesizările primite reclamă că pentru o anumită cantitate de cherestea s-au întocmit procese-verbale de confiscare, fără respectarea legalităţii. Pentru cea mai mare cantitate de cherestea, majoritatea de fag, ce are avize de însoţire, se invocă greşeli nesemnificative de întocmire, organele vamale neeliberând permise de încărcare, motivându-se şi dispoziţia verbală a organului de control. Aceiaşi producători afirmă că s-a creat un blocaj, fiecare parte aruncând răspunderea asupra celeilalte, în timp ce marfa se degradează, apărând şi disfuncţionalităţi în derularea contractelor. Inerent au apărut pierderile financiare pentru exportatori, dar şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii prelucrătoare de lemn. În plus, pentru cheresteaua de fag situaţia este şi mai dificilă, deoarece cererea pe pieţele externe este din ce în ce mai redusă şi, evident, dacă se menţine acest blocaj, principalii importatori se vor îndrepta spre ţările vecine. În această situaţie, producătorii şi exportatorii vă adresează solicitarea şi sprijinul în soluţionarea acestei probleme. Clarificarea cât mai urgentă a situaţiei create în port, conform preevederilor H.G. 427/2004, art.16, pct.b, ar duce la evitarea degradării mărfii şi continuarea activităţii producătorilor. Cu consideraţie.
			Domnul Marin Diaconescu: "Salvaţi România cât mai e timp!" Stimaţi colegi parlamentari, Cunoaşteţi cu toţii starea dramatică în care se află multe localităţi datorită calamităţilor naturale care au avut loc în ţara noastră, începând cu primăvara acestui an. Specialiştii meteorologi sunt de acord că atât cantitatea de apă căzută pe metru pătrat, cât şi întinderea teritorială a acestor fenomene naturale deosebite, precum şi amploarea distrugerilor provocate, sunt fără precedent în istoria recentă a României. Bunul simţ comun al poporului român a găsit răspunsul acestui şir negru de nenorociri: Dumnezeu şi-a întors faţa de la noi! Domnilor parlamentari, reprezentanţi ai actualei Puteri care conduceţi România, Întoarceţi-vă faţa spre popor şi ascultaţi glasul înţelepciunii măcar acum în ultimul ceas! Aţi forţat regulile democraţiei pentru a trece puntea subţire care vă despărţea de Putere şi aţi semnat un Pact imoral, aţi încălcat reguli pe care singuri vi le-aţi impus, aţi luat măsuri pe care, anterior, le consideraţi ilegale ... Domnilor, care ocupaţi, temporar, scaunele Guvernului, înţelegeţi odată, semnele pe care le primim de un an de zile şi puneţi interesele României mai presus de interesele politice! Daţi-vă demisia şi redaţi liniştea poporului român! Daţi-vă demisia şi salvaţi România! Încă mai este timp!
			Domnul Petre Ungureanu: Stimaţi colegi din Coaliţie şi domnilor deputaţi din opoziţie, Există demisii care pot salva onoarea celui în cauză, aceste demisii fiind impuse de situaţii de impas, îndeobşte neimputabile demisionarului. În atari situaţii, demisia se constituie într-o dovadă certă a demnităţii şi onoarei unei persoane şi se numeşte demisie de onoare. Mai există însă situaţii în care demisia este impusă de acte dezonorante, ivindu-se astfel o stare de incompatibilitate între respectiva persoană şi funcţia ocupată. Fără îndoială că, în asemenea cazuri, demisia este una a dezonoarei, dar nu dezonorantă. Concret, procurorul general al României, deranjat de o critică banală formulată de un deputat, găseşte de cuviinţă că acesta trebuie pus la punct, drept pentru care afirmă, într-o conferinţă de presă că acel deputat este cercetat penal într-unul din cele 22 de dosare de mare corupţie aflate pe rolul Parchetului General şi care vizează foşti şi actuali parlamentari. În acest fel, domnul Ilie Botoş l-a înfăţişat opiniei publice pe domnul deputat Dragoş Ujeniuc ca pe un infractor cercetat penal pentru fapte de mare corupţie. Numai că, verificările au evidenţiat că, în dosarul respectiv este vorba de o anonimă referitoare al nemulţumiri privind activitatea unor magistraţi din Giurgiu, precum şi la unele manevre ale avocatului Ujeniuc pentru obţinerea unor soluţii favorabile în anumite cauze. De asemenea, s-a mai aflat că, în acel dosar cu nr. 750/P/2005, nici măcar nu a început procesul penal, astfel încât deputatul-avocat nu are nici o calitate procesuală, lucrările în cauză având caracter de verificări preliminare. Este greu de înţeles cum a putut procurorul general să eticheteze un parlamentar ca fiind cercetat penal - deci infractor - pentru acte de mare corupţie şi aceasta în faţa întregii ţări, în direct pe posturile naţionale de televiziune, precum şi în presa scrisă centrală, fără ca acel deputat să aibă calitate procesuală penală. Nu am nici o îndoială că ne aflăm în faţa unei flagrante încălcări a legii, legate de infracţiunea de calomnie. Am înţeles de la colegul meu, Dragoş Ujeniuc, că nu va formula plângere împotriva calomniatorului şi, de aceea, cred că deputatul i-a lăsat procurorului general calea liberă de a-şi retuşa onoarea prin demisie. Numai că demisia este impusă de un act dezonorant, motiv pentru care nu poate fi vorba decât de o demisie de dezonorare.
			Domnul Ion Dumitru: Unde este prosperitatea pe care o tot promitea actuala putere? A zburat, spre ţările calde, odată cu păsările călătoare! Pare de-a dreptul incredibil să vezi acum, în anul unu de după Alianţă, români care, în perioada 2000-2004, se înghesuiau prin magazine să-şi achiziţioneze centrale termice de apartament, că vor să renunţe la confort. Îi înconvoaie nevoile, viaţa, preţul la energie electrică, petrol. Şi preţul la gazele naturale s-a rostogolit ca o stâncă, strivind bugetele românilor. În epoca portocalie, cetăţenii depun cereri la societăţile de termoficare pentru a se rebranşa la sistemul centralizat. Schimbă binele cu răul. Reversul sintagmei "Să trăiţi bine!", în iarna 2005-2006, este "Să îngheţaţi bine!". Tributul pe care îl plăteşte poporul pentru demagogie, incompetenţă, aroganţă, dispreţ este mare. Zâmbetele celor puşi în capul bucatelor nu mai înveselesc pe nimeni. Glumele puterii s-au transformat în suferinţă. Să râzi lângă un om care plânge că şi-a pierdut munca de-o viaţă şi să încerci să-l îmbărbătezi cu un banc, este jalnic. Ăştia să fie, oare, conducătorii pe care şi-i doresc românii?
			Domnul Gheorghe Chiper: Vă rog să-mi permiteţi ca, de la tribuna Camerei Deputaţilor, să transmit prezenta declaraţie politică, în fapt, propria dezamăgire şi indignare către cei care s-au instalat în fruntea Guvernului României cu promisiuni amăgitoare de protecţie socială, dar care, iată, nu sunt în stare nici să menţină sistemul instituit de guvernarea precedentă în acest domeniu, "reuşind" - fapt fără precedent după 1990 - să renunţe la unele forme de ajutor şi sprijin financiar pentru cei care tranziţia atât de mult prelungită nu le-a putut asigura venituri pe măsura creşterilor de preţuri şi tarife la produse şi servicii publice de absolută necesitate. În mod concret, am în vedere când fac aceste afirmaţii: diminuarea subvenţiei cu 30% pentru acoperirea diferenţelor de preţ la energia termică livrată populaţiei; reducerea cuantumului ajutoarelor sociale pentru unele categorii de populaţie, concomitent cu creşterea preţului gazelor naturale, combustibililor şi energiei electrice. Nu trebuie neglijat, însă, faptul că şi subvenţiile pentru agricultură, care sunt tot o formă de protecţie, un sprijin financiar necesar la scară socială, pentru circa 40 % din populaţie, au fost drastic diminuate încă din acest an pentru o serie de acţiuni l suportarea a 30 % din preţul seminţelor - formă de sprijin de asemenea neexistentă din acest an în sistemul de subvenţii agricole. Am putea continua această serie a regreselor pe plan social cu efectele deosebit de negative ale măsurilor de recalculare a pensiilor - prin care, se ştie, s-au sistat în acest an, indexările în funcţie de creşterile de preţuri şi tarife, deşi aşa cum rezultă din datele comunicate, cea mai mare parte a pensionarilor nu primesc, în urma acestor recalculări, nici un fel de majorări sau primesc unele nesemnificative, incomparabil mai mici decât scăderea indicelui puterii de cumpărare. Însăşi politica impozitului unic pe salarii şi profit nu este un fapt pozitiv pentru cea mai mare parte dintre salariaţi sau, în orice caz, pentru salariaţii cu retribuţii mici, ale căror venituri în noul sistem de impozit cresc incomparabil mai puţin decât creşterile de preţuri şi tarife. Sunt toate acestea suficiente dovezi că protecţia socială va crea tot mai multe probleme sociale în condiţiile în care o mică parte a populaţiei se distanţează ca venituri şi nivel de trai, sfidând atât bunul simţ cât şi logica unui proces economic firesc şi eficient.
			Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu: "Veneţia, oraşul meu iubit" 15 ani. 15 ani au trecut peste frumoasa noastră capitală, de când are ca primar general un reprezentant al partidelor de dreapta. Nu, nu este Veneţia, aşa cum spune titlul declaraţiei politice. Este, bineînţeles, Bucureşti. Că acesta a arătat în ultimele zile precum Veneţia se datorează şi !abilităţii! ieşite din comun a autorităţilor locale, primar general, prefect, reprezentanţi ai societăţii Apa Nova, de a se lepăda de responsabilitate cu o inconştienţă ieşită din limitele normalului. Soarta bucureştenilor a fost să aibă edili, care mai de care mai incompetenţi, dar cu sindromul preşedintelui de CAP foarte bine dezvoltat. Şi am să vă explic de ce. Când erau numiţi, preşedinţii de CAP, dădeau vina pe vechiul preşedinte în primul an, în anul al doilea îşi fixau priorităţile, în al treilea îşi făceau autocritica pentru ca, în ultimul an, să îşi dea demisia. Până la demisie toţi primarii au făcut la fel. Dar, cel mai acut a fost resimţit acest sindrom când actualul preşedinte, Traian Băsescu, era primar general şi nu a făcut nimic deoarece Consiliul General al Municipiului Bucureşti era în majoritate PSD-ist. A reuşit, printre picături, să încheie contractul cu Apa Nova şi să subordoneze această societate doar primarului general. Iar acum, Adriean Videanu este îngenuncheat de greaua moştenire lăsată de predecesorul său. Pentru ce s-a întâmplat în ultimul timp, de vină sunt bucureştenii şi faptul că plouă, după spusele unui reprezentant al Societăţii Apa Nova, cu o minte sclipitore precum o şatră de licurici. Şi sunt vinovaţi pentru că se spală prea mult. Halal stimabililor. Am trăit să o auzim şi pe asta. Nu cumva ploaia nu-i ca seceta, cum nici iarna nu-i ca vara? Şi, cu o seninătate ieşită din comun, oricine este vinovat numai edilii şefi ai capitalei nu. Primarul era plecat în străinătate şi, oricum, Primăria este folosită mai mult ca sediu de partid, prefectul este mai obişnuit cu recepţiile decât cu exercitarea atribuţiilor de reprezentant al Guvernului, reprezentanţii Apa Nova cu Cel de Sus şi mărirea tarifelor, iar bucureştenii cu oftatul şi resemnarea. Şi toţi spuneau că nu au ce să facă pentru că aşa este când plouă. Pe cât de adevărat, pe atât de dezarmant. Lăsând spiritul glumeţ la o parte, situaţia este cât se poate de gravă. Ploile din ultima vreme au scos la suprafaţă nepăsarea autorităţilor şi mizeria unui contract cu trei moaşe: Viorel Lis, Traian Băsescu şi Adriean Videanu. Zilele trecute, auzeam pe un post central de televiziune, că sunt necesari 15 ani pentru remedierea sistemului de canalizare. Domnilor, aţi avut aceşti ani ca mandat din partea bucureştenilor, dar v-aţi bătut joc de ei. Primăria generală nu este doar trambulină pentru funcţia de prim ministru, sau de preşedinte al României. Primăria generală înseamnă, în primul rând, grija faţă de cetăţeni. Cetăţenii care, săraci sau bogaţi, au avut în aceste zile un duşman şi un prieten: ploaia şi ligheanul.
			Doamna Minodora Cliveti: "Drepturile femeii-drepturi ale omului" România a ratificat, în anul 1982, Convenţia ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei - CEDAW - considerată un instrument juridic extrem de important pentru afirmarea drepturilor femeilor, document ce reafirmă faptul că, discriminarea faţă de femei încalcă principiile egalităţii în drepturi şi respectării demnităţii umane. În conformitate cu dispoziţiile Convenţiei, în scopul evaluării progreselor realizate de statele părţi în aplicarea CEDAW, s-a constituit un Comitet ONU, care examinează periodic rapoartele naţionale privind măsurile legislative, juridice, administrative sau de altă natură adoptate în vederea aplicării depline a prevederilor CEDAW. România a transmis până acum şase rapoarte, ultimul din anul 2003 nu a fost încă examinat de Comitet. În anul 2003, ţara noastră a ratificat şi Protocolul opţional la Convenţie astfel că, prevederile Convenţiei şi ale Protocolului sunt încorporate în legislaţia naţională. Protocolul Opţional, ratificat prin Legea nr. 283 din 2003, se referă la principiile egalităţii şi nediscriminării, aşa cum sunt prevăzute în instrumentele internaţionale privind drepturile omului, incluzând CEDAW. Acesta reafirmă determinarea statelor părţi să adopte măsurile eficiente pentru ca femeile să beneficieze deplin de toate libertăţile fundamentale şi drepturile omului pentru a preveni orice încălcare a acestor drepturi şi libertăţi. Protocolul prevede la Art. 2 o procedură de comunicare care permite, atât unei persoane cât şi grupurilor de persoane, să adreseze plângeri Comitetului CEDAW. După procedura de admitere a plângerilor, Comitetul este autorizat să înceapă o anchetă pentru a culege informaţii şi să constate dacă statul a încălcat drepturile prevăzute în Convenţie. Atrag atenţia autorităţilor asupra faptului că România nu îşi îndeplineşte obligaţiile pe care şi le-a asumat prin ratificarea Convenţiei CEDAW şi Protocolul opţional. Susţin aceste afirmaţii deoarece cadrul legal şi instituţional actual nu este capabil să asigure o protecţie eficientă şi sprijin specializat violenţei în familie, femei şi copii. Eforturile de a institui un cadru corespunzător de intervenţie sunt reale dar măsurile luate sau preconizate a fi luate nu asigură (încă) nici diminuarea fenomenului de violenţă domestică şi nici protecţia victimelor. În anul 2003, s-a înfiinţat Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei (ANPF), instituţie ce funcţionează în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Începând cu anul 2004, Agenţia are în coordonare metodologică, la nivelul judeţelor şi Municipiului Bucureşti, compartimente cu atribuţii privind combaterea violenţei în familie, înfiinţate în cadrul direcţiilor deconcentrate ale MMSSF. Prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2005 s-a aprobat şi Strategia Naţională în Domeniul Prevenirii şi Combaterii Fenomenului Violenţei în Familie. După doi ani de la intrarea în vigoare a legislaţiei specifice, autorităţile nu au dezvoltat sistemul de servicii sociale pentru familie, de instituţii specializate care să asigure un suport preventiv şi de recuperare satisfăcător victimelor violenţei domestice. Astfel, până acum s-au înfiinţat doar 29 de centre tip adăpost, toate amplasate în oraşe, în situaţia în care, în România, o familie din cinci este afectată de o formă de violenţă, peste 800.000 de femei au suferit în mod frecvent violenţa în familie şi aproximativ 500.000 de copii au asistat la scene de violenţă fizică între părinţi (conform unei cercetări naţionale realizată de Centrul Parteneriat pentru Egalitate, în 2003). În acest context, Primăria Cluj-Napoca, prin purtătoarea de cuvânt, a refuzat sprijinul solicitat este Asociaţia femeilor împotriva violenţei - ARTEMIS pentru a susţine activitatea adăpostului care acordă asistenţă victimelor violenţei în familie din Cluj-Napoca. Din păcate, atât Legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie (Lg. Nr. 217/2003) cât şi Legea privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (Lg. Nr. 202/2002), nu sunt cunoscute de autorităţile publice centrale şi locale, aşa cum reiese dintr-un recent studiu realizat în cadrul proiectului derulat de Comisia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în parteneriat cu Fondul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Atrag atenţia Guvernului României că Ungaria a fost reclamată Comitetului CEDAW, în anul 2003, de o victimă a violenţei familiale care nu a putut fi protejată de serviciile statului. Autoarea plângerii sesizează Comitetul pentru a interveni în această situaţie intolerabilă care afectează multe femei din toate segmentele societăţii ungare. În particular, victima solicită introducerea unor măsuri eficiente pentru protecţia imediată a victimelor violenţei domestice - în conformitate cu obligaţiile asumate de statele părţi prin ratificarea Convenţiei CEDAW şi Protocolului Opţional. Comitetul şi-a exprimat punctul de vedere asupra acestui caz în Comunicatul adoptat la sesiunea din 26 ianuarie 2005, prin care se recunoaşte faptul că Ungaria, deşi a adoptat o serie este măsuri împotriva violenţei în familie, nu este capabilă să asigure protecţia imediată victimelor. Astfel, se încalcă prevederile instrumentelor juridice privind respectarea drepturilor omului. Totodată, Comitetul CEDAW şi-a manifestat îngrijorarea faţă de prevalenţa violenţei împotriva femeilor şi a fetelor şi, mai ales, pentru că legislaţia specifică, la nivel naţional, nu poate să combată violenţa domestică şi hărţuirea sexuală şi că măsurile adoptate nu pot asigura protecţia imediată a victimelor. Comitetul conclude că obligaţiile asumate de statele părţi privind protecţia femeilor faţă de violenţa în familie rămân nerealizate şi acest fapt constituie o încălcare a drepturilor omului, în particular a dreptului la securitatea persoanei. Într-o situaţie similară se află şi România, care poate fi oricând reclamată organizaţiilor internaţionale responsabile pentru că nu este pregătită însă să asigure respectarea prevederilor internaţioanle privind asigurarea unei protecţii coordonate, eficiente şi accesibile victimelor violenţei în familie, în majoritatea lor femei şi copii.
			Domnul Marian Florian Săniuţă: Declaraţia mea politică de astăzi poartă titlul "Şi chiar se întâmplă?" dorindu-se a fi un serios semnal de alarmă adresat Guvernului României privind ceea ce se întâmplă în cadrul structurilor Poliţiei române. De curând, a fost dat publicităţii un raport de analiză şi prognoză editat de Societatea Academică din România (un O.N.G. cu nume pompos care seamănă confuzie în rândul cititorilor acestui raport). În urma sondajelor pe care S.A.R le interpretează rezultă că "dintre instituţii evoluţia poliţiei e apreciată cu cel mai maer optimism". Să fie chiar aşa? Haideţi să vedem ce se întâmplă cu adevărat în aceste instituţii (mă voi referi evident chiar dacă succint şi la Poliţia de frontieră). De la începutul anului am asistat la demiteri în masă în rândul cadrelor cu funcţii de conducere şi la pensionări care de care mai costisitoare pentru bugetul M.A.I. Ţinând cont de faptul că un specialist în munca de poliţie are nevoie de cel puţin 10 ani pentru a se putea lupta cu eficienţă cu marea infracţionalitate sau criminalitate rezultă că, de fapt, am asistat la o epurare pe criterii politice şi la un atac adus bugetului M.A.I. pentru că fondurile alocate plăţilor compensatorii pentru cei care au ieşit la pensie înainte de termen puteau fi folosite în alte direcţii. Conex la cele arătate s-a trecut la încadrarea din viaţa civilă a viitorilor specialişti ai Poliţiei române. Întrebarea rămâne: de câţi ani vor avea nevoie pentru a se specializa şi cu ce eficienţă se vor lupta împotriva reţelelor de crimă organizată, spre exemplu, cei care nu au condus niciodată astfel de structuri? Fiindcă veni vorba de crimă organizată, au fost promovaţi în număr mare foşti colegi ai actualului inspector general, rezultând, în fapt, slăbirea capacităţii acestei structuri timp absolut necesar unora ca Dudăieni, Cămătari, Stioacă, să se regrupeze şi să iasă din nou la active. De altfel, în acest an, nu ştiu ca vreo reţea importantă de crimă organizată să fi fost desfiinţată. Ceea ce am putut însă vedea cu ochiul liber au fost bătăile aplicate unei persoane în stare de ebrietate la Constanţa, la scuzele ministrului, pentru că în miez de noapte poliţiştii au spart uşa unui alt apartament decât cel unde se presupunea că locuiesc infractori mărunţi, la "bâlbe" ale unor ofiţeri superiori pe teme de circulaţie, la creşterea cantităţilor de droguri vândute la colţ de stradă sau la nesoluţionarea multor cazuri grave de jaf, cum ar fi cel din capitală, întâmplat de curând, şi ceea ce este cel mai grav, la creşterea numărului de spargeri şi furturi de şi din locuinţe şi autoturisme. Toate acestea sunt ţinute secret căci, iată, nu ştim nici măcar câte lănţişoare sau telefoane mobile au fost furate şi reclamate în această vară în ţară, indicator clar al "eficienţei" măsurilor de ordine publică. Şi pentru că a venit vorba de secrete încă nu au aflat cum a trecut Priplata frontiera de stat. Cu ajutorul sau fără ajutorul poliţiştilor de frontieră? Pentru că despre corupţia câinelui de serviciu dintr-un punct de trecere al frontierei au văzut destule după un control inopinat al specialiştilor din cadrul ministerului. Se mai pot invoca multe, însă nu-şi aşa că aţi devenit optimişti şi totul merge în direcţia bună?
			Domnul Horia Victor Toma: Faptul că Guvernul României îşi parcurge traiectoria corectă a fost demonstrat încă o dată de către Comisarul European de Justiţie, Franco Frattini. Constatările acestuia, exprimate public, confirmă faptul că lupta dusă pentru ca actualul sistem de legi să fie aplicat nu a fost inutilă. Şi iată că în vreme ce o ţară întreagă luptă pentru ca scopul final, integrarea în Europa, să fie îndeplinit, opoziţia, frustrată de ameninţarea detronării din fruntea celor două Camere ale Parlamentului, transmite mesaje negative în afara ţării, încercând parcă să dărâme ceea ce noi toţi ceilalţi încercam să construim. Vă reamintesc, stimaţi colegi din opoziţie, că integrarea în Uniunea Europeană este responsabilitatea tuturor şi încercarea de a destabiliza imaginea României poate avea repercusiuni grave! În vreme ce în sfârşit semnalele din partea oficialilor europeni în ceea ce priveşte cel mai vizat sector, cel din justiţie, sunt pozitive, iar ameninţarea clauzei de salvgardare este îndepărtată, nu este admis ca un grup din opoziţie să încerce să atragă atenţia asupra unui alt aspect, şi anume, "instabilitatea politică din România". Această "instabilitate" cum este ea văzută de o parte din politicienii din România, este provocată de aceiaşi politicieni care o reclamă şi care transformă încercarea Guvernului de a duce România către o integrare cât mai rapidă în Uniunea Europeană, într-un "joc de-a regulamentul" pe care nu numai că nu şi-l asumă, dar îl mai şi aruncă pe spatele celor care cred şi luptă pentru o Românie mai sigură şi mai stabilă. În aceste condiţii, în care colegii parlamentari ai P.S.D., căci despre aceştia aminteam mai devreme, îşi permit să se joace cu destinul unei ţări aflate într-o permanentă cursă pentru integrare, consider că aceiaşi colegi vor trebui să dea socoteală în faţa românilor care în tot acest timp se sacrifică pentru ca România să devină o ţară europeană cu drepturi depline.
			Domnul Ştefan Valeriu Zgonea: În cursul săptămânii trecute distinsul meu coleg Ştirbeţ s-a hazardat în declaraţii populiste, lipsite de sens şi actualitate, care vizau soluţia alegerilor anticipate, ca ultimă modalitate de soluţionare a problemelor apărute în cursul dezbaterilor din Camera Deputaţilor, pe marginea Regulamentului acestei Camere a Parlamentului. Declaraţiile domnului Ştirbeţ sunt generate, din păcate, nu de dorinţa subită de fluidizare a procesului legislativ, ci de simpla incapacitate a colegilor dumnealui de gestionare a luptei parlamentare, incapacitate care se traduce în nerespectarea "termenelor - limită" stabilite cu multă precizie de către cei doi "primi licurici" ai ţării. Ceea ce domnul Ştirbeţ & company nu vor sau nu pot să ia în calcul este faptul că, soluţia alegerilor anticipate este în acest moment una foarte nefastă României, din numeroase motive, între care cel mai important - avertismentul transmis României de oficialii Uniunii Europene: "Nu ne daţi motive să cerem amânarea integrării României în Uniunea Europeană". Un calcul simplu arată că: deşi în bugetul pentru anul 2007 al Uniunii Europene sunt prevăzute fonduri alocate României, acestea nu vor mai ajunge la noi căci, bulversarea datorată declanşării alegerilor anticipate ar duce, în mod cert, la amânarea integrării. Cu alte cuvinte cele 3 miliarde euro alocate prin programe europene României, nu vor mai ajunge la destinatarii acestora. Probabil, însă, că în mărinimia sa, domnul Ştirbeţ este dispus să doneze această sumă cetăţenilor României din propriul buzunar, numai pentru a putea îndeplini astfel ordinul "Comandantului Suprem". Apreciem dăruirea cu care domnul Ştirbeţ răspunde comenzilor de la Golden Blitz, dar ne simţim obligaţi să-i reamintim că, cetăţenii l-au trimis în Parlament pentru a susţine interesul general al României şi nu doar nişte interese personale sau vendette politice. Nu cred că domnul Ştirbeţ este gata să sacrifice viitorul acestei ţări şi cu atât mai puţin că va putea răspunde politic, pecuniar şi mai ales moral pentru zona ţărilor din lumea a treia, în care, cu siguranţă, vom ajunge dacă nu respectăm întocmai calendarul integrării în Uniunea Europeană. Adevăratele priorităţi ale României sunt în acest moment integrarea în Uniunea Europeană şi mai presus de toate măsuri urgente, viabile, de îndepărtare a urmărilor calamităţilor naturale fără precedent, care au lovit ţara în cursul acestui an în repetate rânduri. Este momentul să ne concentrăm atenţia şi toate eforturile, noi, toţi reprezentanţii clasei politice româneşti, pe bunăstarea României, europenizarea ei, pe legi europene bine aplicate, în folosul cetăţenilor acestei ţări.
			Domnul Nicolae Bădălău: Giurgiu este singurul municipiu din ţară, reşedinţă de judeţ, care nu beneficiază de alimentare cu gaze naturale. Consecinţele nefaste ale lipsei alimentării cu gaze naturale se răsfrâng atât asupra activităţii economice din municipiu (în zona liberă Giurgiu îşi desfăşoară activitatea peste 340 de firme, datorită lipsei gazelor naturale oraşul este ocolit de investiţii majore, fiind astfel prejudiciat de crearea a peste 1000 de locuri de muncă), cât şi asupra vieţii cetăţenilor, întrucât de peste 10 ani în municipiul Giurgiu nu există apă caldă, iar căldura s-a asigurat doar începând cu anul 2001. Prin Legea nr. 322 din 6 iulie 2004 se prevedea realizarea unei investiţii de aducţiune a gazelor naturale pe un traseu care ar fi alimentat municipiul Giurgiu şi încă 7 comune din judeţ străbătute de conducta magistrală. Investiţia, care ar fi trebuit să fie executată în perioada iulie 2004-noiembrie 2005, urma să fie finanţată din fonduri guvernamentale prin Distrigaz Sud. Până în prezent lucrările nu au fost demarate din motive pe care nu le cunoaştem şi toate încercările noastre de a determina Ministerul Industriilor să dispună măsuri de realizare a lucrărilor au eşuat. Având în vedere importanţa acestei magistrale de alimentare cu gaze naturale pentru municipiul Giurgiu, vă rugăm, domnule prim ministru, să dispuneţi măsuri pentru realizarea acestei investiţii vitale, de care depinde asigurarea unui trai decent pentru cei peste 70.000 de locuitori din municipiul Giurgiu şi cei 35.000 locuitori ai comunelor străbătute de conducta de gaze.
			Domnul Ioan Ghişe: "Dialogul şi înţelegerea, singura soluţie pentru servirea interesului naţional". Alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004 au dat câştig de cauză unor coaliţii formate din câte două partide. O coaliţie a câştigat alegerile parlamentare, dar peste două săptămâni o altă alianţă a câştigat alegerile prezidenţiale. Ca preşedinte al României a fost ales la turul doi candidatul care a reprezentat o alianţă de două partide, cea care a ieşit la alegerile parlamentare pe locul doi. Conform procedurilor constituţionale, întâi se aleg conducerile celor două Camere ale Parlamentului, bazate pe o majoritate parlamentară şi apoi se votează Guvernul. După alegerea preşedintelui ţării şi constituirea noului Parlament se constituie coaliţia de guvernare susţinută de o majoritate parlamentară. Preşedintele, în mod logic, a desemnat premierul din partea alianţei care l-a adus pe preşedinte la conducerea ţării. Ce s-a petrecut în doar două săptămâni? Un partid a trecut dintr-o tabără în cealaltă. S-a întâmplat ca Guvernul să fie constituit, investit şi susţinut de către o altă majoritate parlamentară decât cea care a ales conducerea Parlamentului cu câteva zile înainte. Trec câteva luni şi partidele coaliţiei de guvernare convin ca toţi aliaţii să consolideze coaliţia prin crearea unei majorităţi unite şi stabile în Parlament. Consecinţa este că ar putea fi schimbaţi şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului. Folosind poziţia preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi regulamentele care îi favorizează, cele două partide rămase în opoziţie, PSD+PRM, blochează Parlamentul săptămâni la rând, când şi cum vor ele, chiar dacă nu mai au susţinere majoritară. De ce pot să facă asta? Pentru că, în mandatul trecut, când PSD+PRM deţineau majoritatea în Parlament, prin regulamente, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului au primit puteri discreţionare şi imunităţi de neadmis. De fapt ce se petrece? Ce este de făcut? Cine, ce răspundere are? Ce urmează? Noi ce avem de făcut ca să fie bine pentru ţară şi pentru noi? Toate aceste întrebări ale cetăţenilor sunt de bun simţ, sunt fireşti şi logice. Doar noi cetăţenii, nu-i aşa? Finanţăm (prin taxe şi impozite) sistemul politic şi pe politicieni ca să ne fie mai bine tuturor şi nu doar unor politicieni. Cetăţenii alegători privesc stupefiaţi la acest blocaj politic şi nu mai înţeleg nimic. Sunt necesare alegeri anticipate? Dacă da, când şi pentru ce? Doar acum aproape un an am ales, dar politicienii care ne conduc în loc să "facă treabă" se luptă între ei pentru "ciolan". Din ceea ce se petrece, noi alegătorii nu înţelegem prea mult, iar unii dintre noi chiar nimic şi apoi la ce ne foloseşte tot acest balamuc? De fapt, ce este de făcut? Am încercat să prezentăm mai sus, pe scurt, starea de fapt din politica de vârf în România de azi, 4 octombrie 2005. Pentru a putea oferi soluţii este important să înţelegem cauzele acestei stări de fapt. Actuala aparentă instabilitate şi haosul politic au ca şi principală cauză slăbiciunile Constituţiei. Prin modificările aduse la Constituţie s-a dat preşedintelui ţării dreptul să numească primul ministru de la orice partid vrea el şi nu în mod obligatoriu de la partidul a cărui listă a câştigat alegerile parlamentare. Consecinţa este că Guvernul şi majoritatea parlamentară care îl susţine se formează în jurul preşedintelui şi nu în jurul partidului care a câştigat cu lista lui alegerile parlamentare. Disfuncţia de la noi este că Parlamentul este condus acum de către un partid din opoziţie şi care nu mai are o susţinere majoritară în Parlament. Politic judecând, în mod logic, opoziţia blochează schimbarea regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului, pentru ca să nu îi fie schimbaţi preşedinţii Camerelor. Mai mult, este invocată de către opoziţie chiar Constituţia, ca şi argument pentru imposibilitatea schimbării preşedinţilor de camere parlamentare. Altfel spus, o instituţie democratică, Parlamentul, nu îi mai poate schimba timp de patru ani, deşi preşedinţii Camerelor nu mai au susţinere majoritară. Toate cele descrise mai sus demonstrează viciile de fond pe care le are actuala Constituţie. Logic ne întrebăm: de ce oare este aşa? Simplu! Pentru că cei care au plănuit-o au făcut modificările la Constituţie în aşa fel încât să el folosească lor şi nu ţării. Ce s-a gândit conducerea PSD-partidul stat în mandatul 2000-2004? Dăm mai multă putere preşedintelui ţării. Modificăm prin Constituţie mandatul preşedintelui ţării de la patru la cinci ani, dar lăsăm mandatul Parlamentului la patru ani. Construim întreaga strategie a PSD, pentru ca preşedintele ţării să devină chiar preşedintele nostru de acum, al PSD. Folosim toată forţa noastră de guvernare, instituţională, administrativă şi mediatică, iar preşedinţia ţării o câştigăm sigur, nu poate să ne scape?! Apoi, indiferent dacă vom câştiga sau nu alegerile parlamentare din 2004, viitorul premier va fi desemnat tot de la PSD, de către viitorul preşedinte al ţării, care va fi ales sigur chiar omul pus de către noi, de PSD. Indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, Guvernul şi întreaga structură de putere se va construi tot în jurul partidului nostru, iar puterea nu ne mai scapă?! Şi uite aşa, de fapt, vom conduce ţara şi dacă vom pierde alegerile la Parlament?! În consecinţă, Constituţia trebuie modificată, astfel ca toată structura de putere să depindă de preşedintele ţării pentru ca sigur acesta va fi pus de noi. PSD şi-a proiectat, prin modificările la Constituţie, un sistem al puterii de stat, în care, chiar dacă va pierde alegerile parlamentare din anul 2004, PSD să menţină puterea datorită preşedintelui ţării, care credeau ei, va fi tocmai cel promovat de ei. Au fost prea siguri că preşedinte al ţării va deveni chiar preşedintele PSD şi premierul care a condus Guvernul PSD timp de patru ani. Adică, lasă-i să voteze cum vor ei la Parlament, că punem noi PSD preşedintele ţării şi tot noi conducem. Aşa au crezut ei. Şi au procedat în consecinţă. Au modificat Constituţia aşa cum au plănuit. Dar,..., eroare de calcul?! Între 2000-2004, PSD, devenit partid stat şi singur partid de guvernământ, a avut: preşedinţia ţării, tot Guvernul, majoritate parlamentară, trei sferturi din administraţia ţării, a făcut ce Constituţie şi ce legi a vrut el şi după ce a organizat şi a şi câştigat el alegerile parlamentare s-a trezit în ".., Opoziţie. De ce? Pentru că PSD a pierdut alegerile prezidenţiale. Altfel spus au câştigat, dar de fapt..., au pierdut?! Ca în piesa lui Caragiale: "...curat murdar, coane Fănică...". La sfârşitul lui 2004, PSD a fost sancţionat de către popor prin votul la preşedinţie. Aşa se întâmplă când faci politică cu o morală care nu se bazează pe principii. Soarta şi poporul român au vrut altfel decât a plănuit PSD şi uite aşa, acum, toţi tragem ponoasele pentru o Constituţie neprincipială, propusă de PSD şi adoptată mai mult sau mai puţin conştient de către mulţi dintre cei care au votat. Şi acestea în total spirit... "constituţional". Diabolica şi malefică gândire?! Acelaşi personaj al lui Caragiale ar fi spus"...mare pisicher, coane Fănică, nu-i aşa?... Constituţia modificată dă acum preşedintelui ţării mai multe pârghii decât până în 2003, pentru a influenţa decisiv coaliţia guvernamentală şi majoritatea parlamentară. Şi asta pentru că aşa a vrut fostul partid de guvernământ, partidul stat-PSD. Problema României constă în aceea că prin schimbarea atitudiniii politice şi a susţinerii guvernamentale a unui partid parlamentar de sub 5%, toată structura de vârf a puterii de stat se pune continuu sub semnul întrebării. De fapt, ce se petrece? Un partid care probabil nu ar trece singur pragul electoral, face jocurile ode putere în România folosind Constituţia făcută de PSD pe ca cărui listă a intrat în Parlament. Acum, Constituţiei este aplicată de către preşedintele ţării, adversar înverşunat al PSD, tocmai celor care au promovat-o, adică fostului partid de guvernământ. Atâta doar că preşedintele ales al ţării este de la cei care au ieşit pe locul doi la alegerile parlamentare din 2004 şi nu de la cei care au proiectat tot acest diabolic sistem pentru a-şi garanta lor că vor rămâne la putere încă 12 ani. Ţinând cont de prevederile Constituţiei modificate şi de raportul de putere dintre principalele forţe politice din ţară este foarte probabil că până în 2016 formarea Guvernului să rămână total dependentă de voinţa preşedintelui ţării. Esenţa problemei este lipsa de principialitate a Constituţiei pentru construirea structurii puterii de stat în ţara noastră. Ne lipseşte un sistem instituţional eficient şi eficace pentru servirea interesului naţional şi înfăptuirea binelui public. De fapt, problema de fond este lipsa unei misiuni naţionale şi a unei viziuni fundamentale pe un set de principii şi valori asumate în mod responsabil de către principalele forţe politice din ţara noastră. Constatăm că lipsa de principialitate este o cauză a instabilităţii politice de la noi. Dacă ne preocupă interesul naţional şi evoluţia României pe termen mediu şi lung, atunci ne rămâne o singură soluţie: un acord politic pentru servirea interesului naţional. Exact aşa cum am prezentat deja în declaraţia politică din 22 martie 2005. Dar pentru aceasta este necesar "Dialogul şi înţelegerea pentru servirea interesului naţional". "Dă doamne mintea românului cea de pe urmă!". "Cine are urechi de auzit să audă"!
			Domnul Florin Iordache: "Abuzul Ministerului Finanţelor faţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie." Consider un abuz demersurile Ministerului Finanţelor Publice de a bloca deschiderile de conturi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă propunerile de buget pentru 2006 nu sunt în limita aprobată de Guvern. Acest abuz reprezintă dovada clară a modului incompetent şi discreţionar în care Guvernul încearcă să gestioneze finanţele publice ale României. În Constituţia României sunt precizate principiile separţiei puterilor în stat, Guvernul trebuie să respecte acest lucru şi să sprijine instituţiile implicate în în făptuirea justiţiei. În discursul e investire, premierul Călin Popescu Tăriceanu declara ca prioritate reforma sistemului judiciar, prin asigurarea unei independente totale a acesteia. Este de datoria Guvernului de a oferi soluţii pentru suplimentarea bugetului, dacă într-adevăr bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este depăşit. O justiţie competentă şi coerentă poate fi efectuată numai cu o funcţionare coerentă a instanţei supreme.
			Doamna Gabriela Nedelcu: Declaraţie politică: "Un spectacol de prost gust". Îmi exprim azi îngrijorarea faţă de ceea ce se întâmplă în ţara noastră, România. Asistăm cu toţii stupefiaţi, că, de mai bine de 10 luni, pe scena ţării se joacă un spectacol e prost gust. Pentru unii, spectacolul pare o comedie, dar pentru România şi pentru români în mod special el nu reprezintă decât o dramă şi chiar o tragedie. permanent apar situaţii de criză inventate sau cosmetizate, iar ţara este practic neguvernată sau, mai bine spus, guvernată ineficient. Ca deputat al Partidului Social Democrat, îmi exprim preocuparea cu privire la acutizarea crizei politice prin care trece ţara ca urmare a intervenţiilor preşedintelui Traian Băsescu în viaţa internă a partidelor politice. Derapajele care încalcă Constituţia ale acestuia au devenit de-a dreptul periculoase pentru echilibrul ţării. Traian Băsescu s-a transformat imediat după alegeri dintr-un "preşedinte jucător" într-un preşedinte destabilizator. Consider inadmisibil modul brutal în care se amestecă şeful statului în chestiunile interne ale formaţiunilor politice, în încercarea de a slăbi forţa partidelor, ceea ce poate conduce la consecinţe extrem de grave pentru democraţia românească. Prin încercările sale repetate de a destabiliza Guvernul, Traian Băsescu demonstrează că nu-şi urmăreşte decât propriile interese, şi anume dezicerea de Guvernul pe care l-a propus şi câştigarea de capital electoral pe orice cale. Ce imagine externă are România acum? Preşedintele a reuşit, în scurt timp, să compromită instituţia prezidenţială şi, în acelaşi timp, să inducă ideea că ţara noastră nu poate fi guvernată. La acestea, se mai adaugă imensele greşeli făcute în planul politicii externe (vezi declaraţiile legate de contractul Bechtel sau "Marea Neagră este un lac rusesc" etc.) Concluzia este că, după patru ani de coerenţă guvernamentală, preşedintele Traian Băsescu a reuşit doar să destabilizeze principalele instituţii ale statului. Pe cealaltă parte, Guvernul actual oscilează ca o minge de ping-pong pe masa preşedintelui Băsescu. Criza declanşată de preşedinte cu privire la grupurile de interese care conduc din u mbră membrii Guvernului a fost imediat uitată. Guvernul şi partidele alfate la puere s-au trezit parcă brusc la realitate şi constată că principalele probleme ale ţării sunt schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi schimbarea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene. Deşi Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat solicită în permanenţă introducerea pe ordinea de zi a proiectelor legislative de maximă urgenţă şi, în mod special, cele legate de aderarea la Comunitatea Europeană, ne lovim zilnic de situaţia în care doar modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor este prioritatea maximă a ţării. Suntem acuzaţi că blocăm activitatea legislativă a Parlamentului. Stimaţi colegi aflaţi la guvernare, dumneavoastră sunteţi principalii vinovaţi! Dacă aveţi un termen limită fixat de preşedintele Traian Băsescu, pentru care Constituţia nu reprezintă nimic şi poate fi încălcată ori de câte ori îşi atinge scopurile, pentru noi, Grupul parlamentar al PSD, importantă este România şi nu instaurarea unei dictaturi prezidenţiale. Dacă cineva suferă de amnezie, reamintesc preşedintelui şi actualului Guvern că ţara se află într-o situaţie grea, de criză, şi că problemele adecvate cu care se confruntă românii sunt altele, printre care: se apropie iarna şi mii de români încă dorm sub cerul liber, ca urmare a pierderii locuinţelor după inundaţii; mii de copiii din zonele sinistrate nu au unde să înveţe, şcolile afectate de inundaţii nebeneficiind de fonduri pentru reparaţii (exemplu concret fiind cele două unităţi şcolare din judeţul Iaşi: Grupul Şcolar CF Unirea Paşcani şi Şcoala specială Paşcani); criza gravă din sistemul sanitar condamnă practic la moarte rapidă zeci de mii de bolnavi; nivelul de trai, în mod special al pensionarilor, a scăzut dramatic; s-au înregistrat creşteri de preţuri şi s-au introdus noi taxe şi impozite, ceea ce afectează cea mai mare parte a românilor; amânarea aderării României la Uniunea Europeană devine pe zi ce trece o certitudine. Acestea sunt doar câteva din problemele adevărate ale ţării. Stimaţi guvernanţi, rezolvaţi-le, pentru că aţi promis că vom trăi mai bine. Până acum nu aţi dovedit decât că pentru cei mai mulţi români aţi planificat doar un trai mai rău.
			Domnul Cosmin Vasile Nicula: Declaraţie politică: "Cooperaţia meşteşugărească". Ne-am obişnuit, în ultimii ani, să trataţi cooperaţia ca pe o rudă săracă, de care vă este ruşine în lume, dar căreia îi toleraţi prezenţa, din diferite motive. Din păcate, nu aţi considerat niciodată acest segment profesional ca partener economico-social de un real potenţial. O ascultaţi rar, atunci când timpul sau disponibilitatea vă permit, fără a face nici un efort de a-i înţelege problemele şi, chiar şi atunci, promisiunile sunt singurele rezultate obţinute. Cooperaţia nu are nevoie de promisiuni fără acoperire pentru a-şi desfăşura activitatea şi, mai ales, pentru a răspunde în mod adecvat cerinţelor impuse de apropiata aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană. În Programul de guvernare aţi specificat, cu mare economie de cuvinte, dar şi de idei, numai trei direcţii de acţiune în domeniul cooperaţiei, în care prima prevede, citez: "Restaurarea sistemului cooperatist prin punerea în aplicare neîntârziată a noii legi cadru privind cooperaţia". Lăsând la o parte exprimarea total neadecvată, legată de termenul "restaurare", care induce ideea corectării unei situaţii dezastruoase, lucru departe de adevăr în condiţiile în care cooperaţia meşteşugărească a realizat, în anul 2004, venituri de 7.755 miliarde de lei, această prevedere se referă la Legea nr. 1/2005 de organizare şi funcţionare a cooperaţiei, publicată în Monitorul Oficial din 28 februarie 2005. Acesta este o lege pe care înşişi cooperatorii o contestă, susţinând, pe bună dreptate, că nu li s-au luat în considerare doleanţele. Cu alte cuvinte, ei apreciază că este o lege care nu le apără interesele şi care, mai mult, le aduce grave prejudicii. Ea încalcă grav Constituţia ţării, ignoră tradiţia cooperatistă şi pune în pericol însăşi existenţa şi funcţionarea sistemului cooperatist. Este de domeniul evidenţei faptul că această lege nu sprijină dezvoltarea cooperaţiei, plasând organizaţiile cooperatiste într-un proces birocratic de "reorganizare", consumator inutil de bani, timp şi energie, creând premisele unor acte de spoliere a patrimoniului cooperatist. Toate, pe fondul unui vădit tratament discriminatoriu aplicat cooperaţiei în raport cu ceilalţi agenţi economici din ţară. Cooperatorii meşteşugari sunt convinşi că imperfecţiunile şi inconsecvenţele Legii nr. 1/2005 ar putea fi corectate, dacă factorii de decizie neimplicaţi ar putea adopta o lege specială, specifică sistemului respectiv. Proiectul acestei legi există, el a fost adoptat de către Senat în anul 1998 şi de atunci zace în sertarele Camerei Deputaţilor, fiind "redescoperit" în urmă cu doar câteva luni. O asemenea lege specială este absolut necesară şi sunt informat că UCECOM a solicitat sprijin în sensul finalizării ei şi domnului Eugen Ovidiu Chirovici, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. Răspunsul domnului Chirovici este însă negativ: "În momentul de faţă nu se impune promovarea unei legi speciale care să aibă ca obiect organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti". Demersul meşteşugarilor este privit astfel aproape ca un moft al cooperatorilor români, deşi în unele ţări cu o bogată tradiţie cooperatistă, precum Franţa, Italia, Portugalia, astfel de reglementări specifice fiecărui segment cooperatist există de mulţi ani şi funcţionează foarte bine. Nu cred că aceasta poate fi cea mai potrivită abordare a solicitărilor exprimate de 60 de mii de cooperatori meşteşugari. Să nu lăsăm o greşeală să fie urmată de o alta şi mai mare! Cooperatorii meşteşugari au nevoie de o lege specială, adaptată profilului de activitate, care să le apere interesele în numele democraţiei, libertăţii, solidarităţii, dreptului la proprietate, la asociere şi, dacă vreţi, la viaţă! Să nu lăsăm ca un sistem care şi-a dovedit din plin viabilitatea de-a lungul timpului să fie îngropat într-o mlaştină de birocraţie, interese obscure şi trocuri politice! Să redăm libertatea de acţiune şi cadrul legislativ stimulativ de care are nevoie! Guvernul ar trebui să fie primul care să sprijine cooperaţia şi să recunoască în aceasta un generator de clasă de mijloc, clasă de o importanţă vitală pentru o societate modernă. Are intenţia Guvernul de a corecta tratamentul greşit, discriminatoriu, la care este supusă cooperaţia şi cum acţionează el pe linia remedierii urgente a deficienţelor grave ale Legii nr. 1/2005? Cum sprijină Guvernul promovarea legii speciale a cooperaţiei meşteşugăreşti, pe care cooperatorii o aşteaptă de atâta vreme? Consider că aceste răspunsuri, menite să vină în întâmpinarea solicitărilor cooperatorilor, vor fi în măsură să influenţeze în mod pozitiv atât stabilitatea sistemului cooperatist pe ansamblu cât şi contribuţia acestuia la dezvoltarea economico-socială a ţării, în perspectiva integrării europene.
			Domnul Vasile Filip Soporan: Doamnă preşedintă, Stimaţi colegi, La sfârşitul săptămânii trecute, pe data de 1 octombrie, s-a sărbătorit Ziua internaţională a persoanelor vârstnice. Cu alte cuvinte, a avut loc şedinţa Consiliului judeţean al persoanelor vârstnice, Filiala Cluj, unde au fost scoase în evidenţă aspecte care conduc la o serie de nemulţumiri ale pensionarilor. Dintre acestea, amintesc: sistemul de pensii şi modul e aplicare a acestuia a dus la o mare inegalitate socială, prin faptul că efectul recalculării a creat un nivel majorat (mai puţin) abia la 42% din pensionarii în plată înainte de anul 2001; pensiile agricultorilor au rămas la nivel derizoriu; nu există o corelaţie între evoluţia preţurilor şi tarifelor la consumurile de bază: curent, gaze, alimente, fiind sistate indexările, imperios necesar a fi reluate în eventualitatea creşterii de preţuri; asistenţa socială este tot mai puţin vizibilă, persoanele vârstnice fiind nevoite să aglomereze medicii de familie, amânaţi la examinările de specialitate sau fiind nevoiţi să suporte costul unor examinări de laborator; toate măsurile încercate pentru asigurarea cu medicamente nu au făcut decta să perturbe sau să fracţioneze procesul de distribuire civilizată, cu preţuri accesibile sau gratuite-compensate, fără cozi de ore şi zile în şir. Oameni bătrâni, împovăraţi de ani şi măcinaţi de boli generate de incapacitatea financiară de a-şi asigura un trai decent şi un regim alimentar sănătos sunt obligaţi să alerge de la o farmacie la alta, uneori degeaba, pentru medicamente compensate sau gratuite. Pentru completarea datelor de vechime şi salarii din perioade anterioare, au fost pretinse taxe, deşi Guvernul României a dispus ca acest demers să fie scutit de taxe. Există o slabă preocupare a autorităţilor pentru tratarea şi soluţionarea lor, care este amânată la nesfârşit. Intenţia domnului ministru al sănătăţii Eugen Nicolăescu de a da fiecărui pacient, la externarea din spital, un bon care să ateste valoarea actului medical de care a beneficiat este hilară. Cum poate să-şi imagineze domnul ministru că vor reuşi spitalele să emită aceste bonuri pentru fiecare pacient? Vor fi necesari mai mulţi contabili decât medici specialişti. Am citat câteva din aprecierile cuprinse în "Scrisoarea deschisă adresată structurilor administraţiei publice şi serviciilor descentralizate ale statului", cu părerea de rău că oferta electorală a Alianţei D.A. a fost uitată, că programul electoral portocaliu, care cuprindea indexarea pensiilor cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi de o creştere în termeni reali aproximativ 30% a devenit un document de arhivă, în care sloganul: "Să trăiţi bine!" se referă prea puţin la această categorie socială. Să trăiţi bine, dragi guvernanţi, şi să nu uitaţi de cei aflaţi la vârsta părinţilor, de sprijinul de care au nevoie după o viaţă de muncă! Din aceste motive, vă solicit să luaţi toate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea vieţii pensionarilor şi reglementarea tuturor problemelor expuse mai sus. Vă mulţumesc.
			Domnul Cătălin Lucian Matei: "De ce uitaţi de oameni?" Stimaţi colegi parlamentari, După cum puteţi observa chiar domniile voastre, atunci când vă ridicaţi ochii din paginile regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului şi, desigur, atunci când vă permite timpul, fiind, după cum ştim cu toţii, deosebit de ocupaţi cu guvernarea..., România se află, din nou, pentru a opta oară, sub ape..., sub apele "ploilor, ale pâraielor şi ale râurilor ieşite din matcă, ale lacurilor revărsate... şi, nu în ultimul rând, ale canalizărilor care nu mai fac faţă... Ploile acestei toamne, mult mai abundente decât de obicei, au adus un sfert din populaţia ţării în situaţia unor naufragiaţi..., din păcate sau din fericire, nu pe o insulă în largul mării, ci pe lacul format pe vatra fostei lor aşezări... Toţi aceşti oameni rămaşi în viaţă, uzi şi fără nimic din avutul strâns într-o viaţă sau două sau trei în urmă stau şi dârdâie în corturile puse la dispoziţie de armată. În cazurile fericite, sunt cazaţi cu amabilitate de rude, prieteni sau vecinii care mai au, cât de cât, un acoperiş deasupra capului... Dacă iarna va fi la fel de umedă şi bogată în precipitaţii, dacă va fi friguroasă, aşa cum preconizează meteorologii, aş vrea să întreb, retoric, desigur, ce se va întâmpla cu aceşti oameni, cu locurile lor de muncă, cu copiii obligaţi să îşi întrerupă studiile... Nu-mi răspundeţi, ştim cu toţii, şi noi, şi domniile voastre, că nu puteţi răspunde, pentru că nu ştiţi ce să faceţi, nu ştiţi să acţionaţi şi, în general, nu prea ştiţi nimic, decât faptul că vreţi Putere, Putere, multă Putere, precum Popey Marinarul, spanac... Dar să nu vorbim de funie în casa..., ştiţi dumneavoastră... Vreţi Puterea, dar fără a cunoaşte şi implicaţiile cesteia, responsabilităţile impuse, grija faţă de oameni, grija faţă de ţară... Niciodată în România nu a fost un haos mai mare..., poate doar în timpul războaielor mondiale... Niciodată în România neştiinţa nu a fost ridicată la rang de politică de stat, aşa cum se întâmplă în prezent... Concluzia este simplă: daţi-vă demisia, oameni buni, şi lăsaţi ţara să se refacă!
			A doua parte a Şedinţei a început la ora 10,00.
			Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Victor-Viorel Ponta şi Titu Nicolae Gheorghiof, secretari.
			Doamna Daniela Popa: Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor anunţându-vă că, din totalul de 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 268. Sunt absenţi 63, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de opt. Continuăm dezbaterea iniţiativelor legislative de pe ordinea de zi. De ieri am rămas la Proiectul este Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2005 privind instituirea programului de acordare a unor ajutoare băneşti populaţiei cu venituri reduse care utilizează, pentru încălzirea locuinţei, gaze naturale. Proiectul este în procedură de urgenţă. Comisia este prezentă. Nu s-a stabilit ieri timpul? (Adresându-se domnului deputat Stelian Duţu.) Vă rog.
			Domnul Stelian Duţu: Doamna preşedinte, propunem 10 minute pentru dezbateri generale şi două minute pe articole.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră timpii anunţaţi de comisie. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. Timpii au fost aprobaţi. Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Iniţiatorul este prezent. Vă rog, aveţi cuvântul. O voce din sală: S-a prezentat ieri!
			Domnul Cătălin Dănilă: Mulţumesc. Sunt Cătălin Dănilă, secretar de stat la Ministerul Muncii. Acest proiect de lege are ca obiect de reglementare instituirea, începând cu anul 2005, a programului de acordare a unor ajutoare băneşti, sub formă de bonuri valorice, populaţiei cu venituri reduse care utilizează, pentru încălzirea locuinţei, gaze naturale în vederea eficientizării consumului de gaze naturale utilizate la încălzirea locuinţei. Ajutorul bănesc se acordă familiilor şi persoanelor singure care au un venit lunar net pe membru de familie de până la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară, garantat în plată, pentru acoperirea unei părţi din cheltuielile cu achiziţionarea, instalarea şi punerea în funcţiune a unei centrale termice individuale sau, după caz, a unui arzător automatizat. Bonurile valorice acordate sunt în valoare de 1000 de lei noi pentru achiziţionarea, instalarea şi punerea în funcţiune a unei centrale termice şi 200 de lei noi pentru achiziţionarea şi montarea arzătoarelor automatizate. Faţă de cele menţionate, supun aprobării dumneavoastră acest proiect de lege în forma comisiei. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Comisia, pentru raport.
			Domnul Stelian Duţu: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Proiectul de lege are ca obiect de reglementare acordarea unor ajutoare băneşti populaţiei cu venituri reduse care utilizează, pentru încălzirea locuinţei, gazele naturale. Comisia propune plenului adoptarea proiectului de lege pentru eficientizarea consumului individual de gaze naturale, pentru persoanele care utilizează pentru încălzirea locuinţei acest combustibil în scopul creşterii calităţii vieţii de familie. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art. 73 din Constituţia României. La lucrările comisiei au fost prezenţi 18 deputaţi din totalul de 18 membri ai comisiei. În urma finalizării dezbaterilor în şedinţa din 16 septembrie 2005, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte să ia cineva cuvântul? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Iulian Iancu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Aş vrea să vă fac câteva precizări legate cu acest proiect de lege pentru simplul motiv că, prin prezentul proiect de lege o dată se încalcă normele şi directivele Uniunii Europene dar, pe fond, titlul legii se adresează sau se doreşte a fi un cadru de sprijin financiar al persoanelor cu venituri mici în vederea eficientizării consumului de gaze dar, pe fond, ea se adresează, în exclusivitate, producătorilor de echipamente de centrale termice şi arzătoare automatizate. Deci un prim punct. Titlul nu are nici o legătură cu conţinutul. Punctul unu. Punctul doi: contravine normativelor şi directivelor Uniunii Europene privind modalitatea de acordare a subvenţiilor şi ajutorului bănesc. Acesta nu se acordă producătorului ci consumatorului. Doi: aplicarea se realizează în mod discriminatoriu pentru că se adresează numai deţinătorilor de sobe de teracotă şi nu cum ar fi normal deţinătorilor de sobe montate în conformitate cu prevederile legale. Trei: nu ţine seama de strategia pentru eficienţă energetică aprobată de Guvern şi care, de fapt, aşa cum a fost subliniat atât de reprezentantul ministerului cât şi de reprezentantul comisiei, proiectul de lege se doreşte a fi o susţinere în vederea eficientizării consumului dar, în fapt, nu are nici o menţiune legată de o anumită limită de reducere a consumului prin noile echipamente şi aparate promovate. Patru: tot Guvernul a înaintat proiectul Legii energiei termice prin care creează un suport legal în sprijinul susţinerii sistemului centralizat de alimentare cu energie termică în zonele de aglomeraţie urbană. Or, prin prezentul proiect nu face altceva decât să încurajeze debranşarea de la sistemul centralizat şi vă rog să vedeţi situaţiile din Braşov şi Zalău, de astăzi, în care primăriile se confruntă cu imposibilitatea susţinerii financiare pentru achiziţionarea de combustibil şi în fapt vor încuraja în continuare debranşarea consumatorilor. Şi mai sunt două observaţii. Respectiv, la unul din articole este prevăzut ca această modalitate de realizare a ajutorului de subfinanţare şi de realizare a ajutorului bănesc se va acorda prin intermediul furnizorilor. Or, în momentul de faţă, în România, nici un consumator individual de gaze nu are contract cu vreun furnizor, ci numai cu distribuitorii de gaze din România. Doar de la 1 ianuarie 2007 vom avea furnizarea separată de distribuţie. Ca atare, de abia de atunci vom putea aplica prezenta ordonanţă. Or, ordonanţa s-a dorit a fi un instrument legal în regim de urgenţă iar urgenţa este prevăzută în trei articole prin care se susţine realizarea de metodologie specială de aplicare a ordonanţei. Or, nici până la această dată, deşi a fost emisă în iulie, nu sunt elaborate metodologii de aplicare. Ca atare, şi dacă am promova-o, tot nu poate fi aplicată din cauza lipsei de metodologie. De asemenea, aş vrea să atrag atenţia asupra neconcordanţei de la art. 5, alin. 1 cu art. 6, alin. 1. Practic, la art. 5 se prevede modalitatea prin care poate fi desemnată o persoană beneficiară a acestui ajutor, respectiv prin declaraţie pe propria răspundere. La art. 6, alin. 1 numai în baza unei anchete sociale. Ca atare, pentru toate aceste argumente dar, în primul rând, pentru faptul că ea contravine în două puncte esenţiale: directivelor Uniunii Europene şi, mai ales, pentru faptul că titlul nu are nici o legătură cu conţinutul, solicităm pentru o bună aplicare a prezentului proiect de ordonanţă returnarea la comisie şi modificarea tuturor amendamentelor menţionate aici. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Valentin Iliescu, Grupul parlamentar al PD.
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi, Grupul parlamentar al PD nu susţine solicitarea colegilor din Grupul parlamentar al PSD de retrimitere a acestei ordonanţe de urgenţă la comisie, din mai multe motive. În primul rând, tocmai ca un partid care susţinem alinierea la standardele Uniunii Europene, respingem punctul de vedere formulat de colegul Iancu privind faptul că această ordonanţă de urgenţă ar încălca directivele europene. Vă aduc aminte şi cred că dumnealui, cu atât mai mult, ca fost secretar de stat în Ministerul Industriilor şi ca membru al Comisiei pentru industrii şi servicii, în avizul pe care l-au trimis Comisiei de muncă şi protecţie socială nu au făcut o asemenea afirmaţie, deşi au făcut mai multe amendamente pe text. De altfel, într-una din şedinţele - pentru că această ordonanţă s-a bucurat de nu mai puţin de două şedinţe de comisie în care a fost dezbătură la Comisia de muncă şi protecţie socială - într-una din ele a fost prezent reprezentantul Autorităţii naţionale de reglementare în domeniul gazelor naturale, domnul Ştefan Cosmeanu care, în nici un caz nu a ridicat o asemenea problemă. Problema care cred că este însă importantă este că Guvernul vine cu o măsură importantă de protecţie socială care, spre deosebire de măsurile - aşa-numitele pomeni electorale cu care PSD-ul a obişnuit electoratul în perioada 2000-2004 - aduce o serie de valenţe multiple acestei legi care, evident, trebuie puse în evidenţă. Este, cum spuneam, în primul rând o măsură de protecţie socială şi subliniez acest lucru. Este, în al doilea rând, o măsură de eficientizare a consumului de gaze naturale şi suntem de acord cu acest lucru, care va produce, implicit, beneficii importante şi pentru stat şi pentru consumator. În al treilea rând, aduce un element extrem de important: siguranţa în exploatare, reducerea emisiilor poluante şi, nu în ultimul rând, condiţii de locuire superioare celor de până acum. Având în vedere şi costurile şi numărul beneficiarilor, practic, dintr-un număr potenţial de 200 de mii de familii şi persoane singure, care sunt potenţialii beneficiari ai acestei ordonanţe, din care numai în acest an 26.000 de familii vor intra în primirea acestor ajutoare şi ţinând în cont şi de costurile acestei măsuri, aproximativ 390 de miliarde lei vechi în acest an şi circa 3.000 de miliarde pentru realizarea întregului program, Grupul parlamentar al PD va susţine forma propusă de comisie, motiv pentru care vă rugăm şi pe dumneavoastră să faceţi acelaşi lucru. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Din partea altor grupuri parlamentare? Domnul Nicolae Popa. Staţi un pic, domnule Nicolae Popa.
			Doamna Aurelia Vasile (din bancă): Dreptul la replică!
			Doamna Daniela Popa: Se doreşte un drept la replică. Domnul deputat Iancu.
			Domnul Iulian Iancu: Aş vrea să fie foarte clar de ce am făcut această intervenţie. În primul rând, din dorinţa de a corecta un proiect de lege şi a emite cu toţii, aici, în acest cadru, un proiect de lege care să poată fi aplicat şi care să respecte prevederile şi normativele Uniunii Europene. Faptul că în cadrul comisiei, odată supus la vot, acest proiect de ordonanţă de urgenţă nu a trecut prin vot, pentru că din comisie nu fac parte numai membrii PSD, ci şi membrii Alianţei, acest nu dovedeşte şi nu susţine cu nimic faptul că nu se încalcă directivele Uniunii Europene. Şi, repet, prin acest proiect nu se acordă subvenţie consumatorului ci producătorului. Or, insistenţa dumneavoastră îmi dă de înţeles că aici se susţine, practic, o afacere. O afacere a deţinătorilor de centrale termice şi arzătoare. Dacă tot doriţi să promovaţi o astfel de afacere, vă rog să ţineţi seama de următorul criteriu: eficienţă energetică. Puteaţi să propuneţi centrale termice şi arzătoare care reduc consumul de gaze naturale cu minim 20% şi v-ar fi trecut un astfel de proiect. Dar n-aţi avut nici capacitatea să-l promovaţi după minimele criterii europene şi, cu toate acestea aici, de la acest microfon, ni se susţine că se acordă ajutor bănesc persoanelor cu venituri minime când, în fapt, se acordă ajutor bănesc deţinătorilor de centrale termice pe stoc. Nu este posibil să credem că, într-un asemenea cadru, având şi convingerea că ajutăm oamenii săraci de fapt noi nu facem altceva decât să promovăm interesele unor oameni de afaceri în condiţiile în care intrăm în toamnă, în iarnă, în sezonul rece şi oamenii sunt puşi în situaţia să fie debranşaţi. Deci, propunerile mele au fost punctuale, ţinând seama de directivele Uniunii Europene, de modalitatea de acordare a subvenţiei, de modalitatea în care se pot acorda ajutoare băneşti şi promova echipamente care determină eficienţă energetică. Acestea erau argumentele şi nimic altceva. Prin urmare, considerăm că ar fi o mare greşeală şi solicităm insistent retrimiterea la comisie. Şi atrag atenţia că la Comisia de servicii şi industrii a fost trimisă doar spre aviz. Nu a fost pe fond trimisă când, de fapt, la noi pe fond trebuia să fie. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc şi eu, domnule deputat. Haideţi să nu permanentizăm dialogul. Dacă este procedură, poftiţi. O voce din sală: Procedură graţioasă să fie!
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Da. Revenim la ceea ce spunea colegul deputat de la PSD. Să reamintim Regulamentul. Ar fi trebuit, colegii din Comisia de industrie şi servicii, în termen de trei zile de la investirea făcută aici, în plen, să solicite Biroului permanent ca şi Comisia pentru industrie şi servicii să fie sesizată pe fond. Lucru care nu s-a întâmplat. După multe săptămâni de când această lege a ajuns în plen, de când este pe ordinea de zi, dânşii au depus un aviz de care comisia noastră, Comisia de muncă, a luat act şi asta este totul. Argumentele colegului care au fost prezentate aici înainte nu se susţin. Consiliul Concurenţei a analizat această ordonanţă de urgenţă şi şi-a dat avizul.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Dan Ioan Popescu:
			Domnul Dan Ioan Popescu: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Eu admir luarea de cuvânt a distinsului meu coleg de la Partidul Democrat, în prezent. Dar, aş vrea să atrag atenţia că şi dumneavoastră aţi spus despre neconcordanţa titlului cu conţinutul. Deci, în momentul în care s-a prezentat în Camera Deputaţilor, s-a prezentat un titlu de ajutor social. Noi suntem partid social democrat şi suntem pentru ajutor social dar suntem împotriva şpăgii. Deci asta nu este altceva decât o şpagă pe care Partidul Democrat o susţine, cât se poate de clar, în a fi dată...(Aplauze din partea Puterii.) "..vă mulţumesc, aplaudaţi, sunteţi de acord cu acest punct de vedere... deci pe care Partidul Democrat o direcţionează către anumite firme producătoare de centrale termice şi arzătoare.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat. Din partea altor grupuri parlamentare dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul. Dacă nu, rog comisia, punctul de vedere, vă rog. Staţi un pic... Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Octavian-Mircea Purceld: Stimaţi colegi, şi grupul nostru parlamentar susţine retrimiterea la comisie măcar pentru punerea de acord a titlului cu conţinutul ordonanţei. Şi, desigur, cu această ocazie se mai pot discuta câteva detalii pe această ordonanţă. Vă mulţumim.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Mai sunt înscrieri la cuvânt din partea grupurilor parlamentare? Nu. Vă rog, preşedintele comisiei, punctul de vedere referitor la returnarea la comisie.
			Domnul Stelian Duţu: De ieri şi până astăzi am consultat mai mulţi membri din comisie...
			Domnul Marian Sârbu (din sală): Să fiţi atenţi ce susţineţi pentru că vin la microfon.
			Domnul Stelian Duţu: Nici o problemă, domnule Sârbu, microfonul vă aparţine. Comisia nu poate fi de acord cu retrimiterea la comisie...
			Domnul Marian Sârbu (din sală): Drept la replică !
			Domnul Stelian Duţu: Comisia de industrii a avut la dispoziţie timpul pentru a solicita Biroului permanent învestirea în calitate de comisie, pe fond. Acest lucru trebuia să se facă de către Biroul permanent, iar în condiţiile în care Biroul permanent refuza, se putea adresa şi plenului. Respectăm orice intervenţie şi orice punct de vedere şi vă rog să constataţi că termenul alocat pentru dezbateri generale s-a epuizat şi să trecem la dezbaterea proiectului de lege.
			Doamna Daniela Popa: Un drept la replică. Domnul deputat Marian Sârbu, vă rog.
			Domnul Marian Sârbu: Stimaţi colegi, nu este neapărat un drept la replică, este o intervenţie care încearcă să rectifice o afirmaţie a domnului preşedinte al comisiei. Ieri, aseară, de fapt, înainte de finalul şedinţei, dânsul de la acest microfon, pe baza unei consultări în biroul comisiei, eram trei membri ai biroului comisiei, am decis că suntem de acord cu retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege. De atunci şi până acum nu ştiu să se fi întrunit biroul comisiei şi să fi avut loc vreo modificare a deciziei noastre. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Eu trebuie să supun atenţiei şi votului dumneavoastră propunerea de returnare la comisie a proiectului de lege, vă rog. Cine este pentru ?
			Domnul Miron Mitrea (din sală): Procedură!
			Doamna Daniela Popa: Domnul deputat Miron Mitrea.
			Domnul Miron Mitrea: Doamnă preşedinte, eu ieri am intervenit pe această temă, de aceea am intervenit din nou. Cer să mergem la următorul proiect. Comisia de muncă să se întâlnească, biroul, şi să decidă pentru că este evident că a fost doar punctul de vedere al preşedintelui comisiei şi nu poate să şi-l schimbe de ieri până astăzi. Deci, aseară comisia ne-a prezentat un punct... O voce din sală: Ba poate!
			Domnul Miron Mitrea: Domnule deputat, nu poate, pentru că nu poate să fie punctul de vedere al preşedintelui şi trebuie să fie al comisiei. Şi atâta vreme cât doi membri din biroul comisiei au puncte de vedere diferite şi spun că nu s-au consultat, punctul de vedere nu este valabil. Să trecem la următorul punct şi între timp se întruneşte biroul comisiei şi ne transmite punctul de vedere. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat. Personal sunt de acord cu dumneavoastră, dar eu trebuie să supun la vot plenului în ordinea propunerilor. Deci, vă supun la vot returnarea la comisie a proiectului de lege. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 54 de voturi pentru. Cine este împotrivă? 89 de voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. Deci, trecem la dezbaterea pe articole şi lucrăm pe raportul comisiei. Poziţia nr.1. Titlul legii este nemodificat, se adoptă. Poziţia nr.2. Articolul unic. Observaţii? Vă rog.
			Doamna Rovana Plumb: Un amendament, după alin.2 al art. 2, propunem un nou alineat, alin. 21 cu următorul cuprins...
			Doamna Daniela Popa: Staţi puţin, e vorba de poziţia 2 din raport. Eu nu văd alin. 2. O voce din sală: E articol unic.
			Doamna Rovana Plumb: Da, e articol unic.
			Doamna Daniela Popa: Da, deci nu sunt observaţii. Adoptat. Poziţia nr. 3. Titlul ordonanţei. Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Este amendamentul comisiei şi a fost adoptat. Este acceptat de comisie. La poziţia nr. 4, text nemodificat. Se adoptă. Poziţia nr. 5, text nemodificat. Se adoptă. Poziţia nr..... (Consultări cu domnul Marian Sârbu) Eu nu văd în raport amendamentele. La art. nr.2, da ? Imediat. Deci la art.2 alin.2. Vă rog.
			Doamna Rovana Plumb: Amendament: "De acelaşi ajutor bănesc beneficiază familiile şi persoanele singure care utilizează şi alt tip de combustibil în localităţile în care există racordare la reţeaua de gaze". Fundamentez. Programul este unul de promovare comercială, clar. Este un program comercial şi nicidecum cu componentă socială, fiind diferit de orice program european asemănător atât ca logică cât şi ca amploare. Toate ţările membre vechi ale Uniunii Europene, cu excepţia Portugaliei, Spaniei şi Greciei, au adoptat la un moment dat pachete de legi care aprobă astfel de programe pentru îmbunătăţirea echipamentelor de încălzire în locuinţe. Sunt ţări care acordă fie sume de bani pentru persoane care doresc să achiziţioneze echipamente performante energetic, fie ţări care finanţează dobânzile creditelor pentru achiziţionarea acestor tipuri de echipamente. In toate aceste ţări, programele vizează orice beneficiar care doreşte achiziţionarea de echipamente performante pentru încălzirea locuinţei şi nu dispune de venituri mari, indiferent de modalitatea de încălzire anterioară a locuinţei. Deci o discriminare propusă de Guvern pe temeiul deţinerii actuale a unei sobe cu gaze este inacceptabilă din punct de vedere social, ţinând cont de faptul că, în România, aproximativ 40% dintre familii se încălzesc cu lemne, am spune că este urgentă şi obligatorie deschiderea programului şi pentru această categorie de persoane, din motive care ţin şi de ecologie şi de conservarea pădurilor. Pe măsură ce reţeaua de distribuţie a gazelor se extinde la nivel naţional, este iraţional şi antisocial să închidem programul pentru sute de mii de familii care în următorii ani l-ar putea utiliza pentru a îmbunătăţi gradul de confort al locuinţei şi a-şi creşte astfel calitatea vieţii. Concluzionând, putem spune că acest program, aşa cum este conceput de Guvern, este unul ipocrit pentru că nu recunoaşte angajamentul comercial, iar pe de altă parte este discriminatoriu pentru că nu recunoaşte un drept la program pentru toţi cei care îndeplinesc condiţiile de ordin social. De aceea susţinem acest amendament pe care l-am prezentat. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Marian Sârbu, sunteţi de acord să prezentaţi acum sau analizăm..., poftiţi, tot la articolul 2. Aveţi un alineat nou, alineatul 4.
			Domnul Marian Sârbu: Mulţumesc foarte mult, doamna preşedintă. Stimaţi colegi, acceptând faptul că majoritatea nu a dorit să discute argumentele noastre legate de retrimiterea la comisie, acceptând faptul că este un ajutor bănesc şi nu o subvenţie indirectă pentru anumiţi producători de centrale termice, deci acceptând până la urmă toate aceste teme impuse, pornind de la ideea că este un ajutor bănesc acordat familiilor cu venituri reduse şi având în vedere că programul se întinde pe o perioadă de mai mulţi ani, este logic ca acest ajutor bănesc, care se referă în mod evident la familiile cu venituri reduse, să fie indexat anual cu un procent egal cu rata inflaţiei. Este regimul de care a beneficiat orice tip de ajutor pe care noi l-am acordat în perioada în care ne-am aflat la guvernare şi ajutoare pe care, vă asigur, le-a votat şi domnul deputat Valentin Iliescu fiind atunci la noi în partid. Deci, iată care este propunerea pe care am făcut-o noi în cadrul Comisiei şi pe care n-am înţeles de ce comisia a respins-o: "Prin hotărâre a Guvernului sumele prevăzute la alin. 2 se indexează anual cu un procent egal cu rata inflaţiei prognozată de Institutul Naţional de Statistică". Argumentul era foarte clar, pentru păstrarea puterii de cumpărare a acelui ajutor bănesc acordat de Guvern, iar ceea ce este cu adevărat, după opinia noastră, inexact şi care nu are nici o legătură cu respingerea acestui amendament, Guvernul ne spune argumente pentru respingerea amendamentului: "Bonurile valorice sunt documente cu regim special". Eu aş ruga foarte mult ca reprezentantul Executivului să ne spună ce legătură are propunerea de indexare a acestui ajutor bănesc cu faptul că bonurile valorice sunt documente cu regim special. Este clar că nu există un agument coerent şi rog inclusiv majoritatea să voteze pentru indexarea acestor ajutoare băneşti dacă sunt cu adevărat sinceri în dorinţa de a ajuta persoanele cu venituri reduse pentru a-şi monta o centrală termică. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Valentin Iliescu.
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Nu este un drept la replică, este un punct de vedere formulat pe marginea amendamentelor colegilor mei. Prima problemă pe care mi-o stârneşte intervenţia colegilor este nedumerirea. Pe de o parte unul dintre colegii de la P.S.D. spune că această ordonanţă este în contradicţie cu directivele europene, pe de altă parte colegii noştri vin cu amendamente prin care extind numărul beneficiarilor. Cum s-ar spune, doamna deputat Rovana Plumb vine şi ne propune mărirea numărului beneficiarilor, extinzându-l nu numai la cei care folosesc gazul natural pentru încălzirea locuinţelor cu sobe de teracotă, ci şi pentru alte persoane care folosesc alt tip de combustibil. Evident că nu putem fi de acord cu acest punct de vedere, asta ar veni şi în contradicţie cu titlul ordonanţei, pe de o parte, iar pe de altă parte, este o obligaţie şi doamna deputat ar fi trebuit să ştie că o asemenea măsură care produce efecte asupra bugetului, în conformitate cu Legea finanţelor publice, o obliga să vină şi cu menţionarea sursei cu care să acopere cheltuielile respective. Din punctul nostru de vedere, nu susţinem un asemenea amendament.
			Doamna Daniela Popa: Mă scuzaţi, doamna deputat Rovana Plumb.
			Doamna Rovana Plumb: Spuneam că este un program comercial şi în acelaşi timp este unul ipocrit, pentru că nu recunoaşte angajamentul comercial, iar pe de altă parte este antisocial. Spuneam de Uniunea Europeană. In toate ţările în care s-au aprobat astfel de legi pentru orice potenţial beneficiar care îndeplineşte condiţiile sociale care sunt reflectate şi în acest program, indiferent de tipul de încălzire al locuinţei se acordă acest sprijin. Or, ce se întâmplă prin aplicarea acestui program ? Intâi va trebui ca cel care are reţeaua de distribuţie a gazelor la poarta casei să-şi construiască soba de teracotă, să tragă conducta de gaz în casă, după aceea să dărâme soba respectivă şi să beneficieze de ajutorul propus prin această ordonanţă, ceea ce este total iraţional. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Domnul deputat Kerekes, aveţi cuvântul.
			Domnul Kerekes Károly: Doamnă preşedintă, Stimaţi colegi, Am auzit aici două amendamente. cel propus de către doamna deputat Rovana Plumb, noi, UDMR-ul considerăm că nu putem accepta acest amendament pentru că schimbă filosofia "obiectul reglementării". Prin această ordonanţă nu s-a urmărit extinderea categoriei beneficiarilor, deci în sensul ca să beneficieze de acest ajutor bănesc şi alţi consumatori care, de exemplu, folosesc combustibil solid. În ceea ce priveşte amendamentul domnului deputat Sârbu, suntem de acord pentru că orice ajutor bănesc în sistemul de asistenţă socială, bineînţeles, se indexează şi nu poate să facă excepţie nici acest ajutor bănesc. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Doamna deputat Aurelia Vasile, vă rog, aveţi cuvântul.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, doamna preşedintă de şedinţă. Susţin amândouă amendamentele şi al doamnei Rovana Plumb şi al domnului Sârbu, cu următoarele argumente: spunea un coleg din Partidul Democrat că, vezi Doamne, amendamentele nu sunt bine formulate pentru că ar fi trebuit să indice sume din buget. Ordonanţa respectivă, deci proiectul, nu indică din ce rubrică şi de unde vor fi luaţi banii pentru a întreţine corupţia, pentru că acest proiect de lege este, clar, un proiect care acoperă corupţia şi care nu are nici o legătură cu ajutorul social, ci pentru a ajutora interesele şi probabil că sunt colegi din Partidul Democrat care sunt direct interesaţi de acest lucru. Faptul că doamna Rovana, prin amendamentul propus, cere extinderea şi la alte soluţii de racordare, nu interesează pe cei care sunt interesaţi să treacă aşa cum este acest proiect de lege, pentru că de aici n-ar avea nimic de câştigat. Ceea ce domnul Marian susţine este un lucru corect, este un lucru care ţine într-adevăr cu teoria de ajutor social, această indexare, ştiindu-se că valorile se modifică într-un ritm alert în maniera în care merge acum economia.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Să ascultăm acum şi părerea comisiei referitore la cele două amendamente. Vă rog, domnul deputat Stelian Duţu.
			Domnul Stelian Duţu: Doamna preşedintă, apreciem această îngrijorare şi această preocupare pentru toate persoanele care sunt în nevoi şi au nevoie de un astfel de sprijin. Şi în comisie s-au discutat cele două amendamente, amendamentul distinsei noastre colege, doamna Rovana Plumb, dar vreau să fac precizarea că acest proiect de act normativ se referă exclusiv la acele categorii de persoane care utilizează pentru încălzirea locuinţei gaze naturale, iar toţi cei care au astfel de preocupări şi pe fondul îngrijorării îndreptăţite pe care am invocat-o, pot să aibă iniţiative legislative şi, de asemenea, şi Guvernul, astfel încât să vină şi să soluţioneze problemele şi nevoile acestor categorii de persoane. Comisia nu este de acord şi nu susţine acest amendament, în schimb, amendamentul colegului nostru, domnul Sârbu, îl susţinem pentru că este un amendament îndreptăţit şi este datoria Guvernului să indexeze, ori de câte ori este necesar, aceste sume.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc. Înţeleg că amendamentul doamnei Rovana Plumb nu este susţinut de comisie. Vă supun atenţiei şi votului dumneavoastră acest amendament. Cine este pentru ? Vă rog să număraţi. 68 de voturi pentru. Împotrivă ? 95 de voturi împotrivă. Abţineri ? Nu sunt abţineri. Amendamentul doamnei deputat Rovana Plumb nu a fost adoptat. Amendamentul domnului deputat Marian Sârbu a fost agreat de comisie. Cine este pentru ? Vă mulţumesc. Împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri ? Nu sunt abţineri. Amendamentul domnului deputat Marian Sârbu a fost adoptat în unanimitate. Supun atenţiei şi votului dumneavoastră art.2 în întregime. Cine este pentru ? Mulţumesc. 91 de voturi pentru. Impotrivă ? 71 de voturi împotrivă. Abţineri ? Nu sunt abţineri. Art.2 a fost adoptat. Poziţia 6 din raport, respectiv art. 3 este nemodificat, adoptat. Poziţia 7 din raport. Vă rog, din partea comisiei, domnul preşedinte Stelian Duţu.
			Domnul Stelian Duţu: Doamna preşedintă, vă rog să constataţi că la art.3 alin. 4, unde comisia propunea o rectificare, a apărut în Monitorul Oficial nr. 848/20 septembrie, rectificarea respectivă făcută chiar de Monitorul Oficial, în sensul că în loc de: "...care face parte integrantă dn prezenta", se va citi "...care face parte integrantă din prezenta". Rectificarea aceasta în Monitorul Oficial a apărut ulterior, după ce comisia întocmise raportul, drept pentru care se renunţă la această rectificare propusă de comisie pentru că a fost corectată prin Monitorul Oficial apărut în 20 septembrie.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Supun votului. Cine este pentru ? Mulţumesc. 97 de voturi pentru. Impotrivă ? 73 de voturi împotrivă " Abţineri ? Nu sunt abţineri. Poziţia 7 din raport, adoptată. La poziţia 8, respectiv art.4. Cine este pentru ? 99 de voturi pentru. Cine este împotrivă? 73 de voturi împotrivă. Abţineri ? Nu sunt abţineri. Poziţia 8 din raport, adoptat. Poziţia 9 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 10 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 11 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 12 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 13 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 14 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 15 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 16 din raport, nu sunt modificări. Adopat. Poziţia 17 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 18 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 19 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 20 din raport, nu sunt modificări. Adoptat. Poziţia 21, respectiv anexa, nu sunt modificări. Adoptat. Legea are caracter ordinar. Putem da votul chiar acum. Cine este pentru ? 99 de voturi pentru. Impotrivă ? 74 de voturi împotrivă. Abţineri ? O voce din sală: S-a ridicat mâna de două ori!
			Doamna Daniela Popa: Reluăm voturile împotrivă, pentru că s-a ridicat de două ori mâna şi la împotrivă şi la abţinere. voturi împotrivă ? Vă rog să număraţi. 7 voturi împotrivă. Abţineri ? 66 de abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			Domnul Iulian Iancu: Vreau să explic votul.
			Doamna Daniela Popa: Deci un singur reprezentant din partea grupului. Poftiţi, domnule deputat, explicarea votului.
			Domnul Iulian Iancu: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Stimaţi colegi, dacă aţi putut analiza atent punctele noastre de vedere, aţi fi putut observa că noi, grupul PSD, nu am făcut altceva decât să intervenim punctual şi să vă solicităm să retrimitem la comisie acele articole din prezentul proiect care contravin directivelor Uniunii Europene şi aplică discriminatoriu acest proiect de lege pentru acordarea ajutorului bănesc. Dacă în faţa acestor argumente şi repet: dacă se acceptă un articol în care se acordă ajutor bănesc numai celor care au sobă de teracotă şi nu tuturor celor care au sobă montată în condiţii legale şi care utilizează gaze naturale, dacă pe un asemenea argument sau pe argumentul că se încheie contract cu furnizorul de gaze - şi vă spuneam că astăzi, în România, contractele sunt încheiate cu distribuitorul de gaze, pentru că furnizor de gaze o să avem numai de la 1 ianuarie 2007, în relaţie directă cu consumatorul captiv, dacă şi în faţa acestui argument dumneavoastră, cu toţii, aţi votat împotrivă, înseamnă că aici constatăm că afirmaţia preşedintelui Băsescu legată de grupurile de interes în zona afacerilor începe să capete contur, din păcate, şi suport legal în Parlamentul România. Ca atare, grupul nostru s-a abţinut, parte, parte au votat împotrivă, împotrivă ţinând seama de acest statut discriminatoriu şi în marea majoritate s-au abţinut, pentru că, în final, vor fi beneficiari aproximativ 200 de mii de persoane. Cum vor fi beneficiari, cum vor ajunge aceşti bani în fapt la producătorii de echipamente, acest lucru vă asigur că va fi monitorizat, pentru că dacă ar fi fost o urgenţă, aşa cum v-aţi propus prin acest proiect, astăzi normele metodologice de aplicare prevăzute la 4 articole din prezentul proiect ar fi fost deja elaborate. Prin urmare, stimaţi colegi, intenţia noastră a fost de susţinere a unui ajutor bănesc, dar în condiţii legale şi respectând principiile europene.
			Doamna Daniela Popa: Domnul deputat Valentin Iliescu.
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Domnilor colegi, grupul parlamentar al Partidului Democrat a votat această Ordonanţă de urgenţă plecând de la convingerea că românii, în special familiile şi persoanele singure cu venituri mici, au nevoie de un ajutor important în perspectiva iernii care vine. Să ne aducem aminte că una dintre problemele foarte serioase ale românilor săraci este preţul metrului cub de gaz metan. Şi dacă ne întrebăm cine este responsabil de preţul metrului cub, ne putem uita către colegii de la P.S.D., care au responsabilitatea unor măsuri luate tocmai acum. Resping cu fermitate acele afirmaţii incorecte, nefondate şi lipsite de temei ale unor colegi de la P.S.D. care au avut curajul să vorbească despre şpagă şi să ne aducem aminte că un coleg de-al domniilor lor şi-a transformat porecla în renume internaţional, motiv pentru care la alegerile trecute, guvernarea P.S.D. a fost aspru sancţionată. Repet, singurul motiv, şi nu interesul economic de care dânşii vorbeau, care probabil reprezenta la momentul când se aflau la putere, era un criteriu important de a promova o lege, repet, interesul nostru de a sluji oamenii săraci cu venituri mici, puşi în faţa plăţii unor facturi uriaşe la gazul natural, ne-a făcut să susţinem acest proiect de lege de aprobare a acestei ordonanţe. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.(Aplauze.)
			Trecem la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului...(Domnul deputat Iulian Iancu doreşte să intervină) Replică la ce? Nu s-a pronunţat nici un nume. (Deputaţii aparţinând Grupului parlamentar al P.S.D. strigă că s-a făcut referire la grupul lor parlamentar.) Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul siderurgic SIDEX S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Procedura este de urgenţă. Invit Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare să facă propunerile pentru timpi.
			Domnul Mihai Tudose: Mulţumesc, doamna preşedintă. Propunem zece minute timpul total de dezbateri, câte un minut pentru intervenţie.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. S-au aprobat propunerile comisiei. Iniţiatorul are cuvântul. Domnule Cătălin Sandu, aveţi cuvântul.
			Domnul Cătălin Sandu: Mulţumesc, doamna preşedintă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mă numesc Cătălin Sandu. Sunt vicepreşedinte la AVAS pe integrare europeană şi relaţia cu Parlamentul. Ordonanţa de urgenţă nr. 43/2005 modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă nr. 119/2001 şi nr. 51/1998. În privinţa modificărilor Ordonanţei nr. 119/2001, aceasta este modificată în sensul că măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute în cadrul privatizării SIDEX, vor fi acordate numai după autorizarea lor de către Consiliul Concurenţei, în limita plafonului autorizat conform condiţiilor stabilite de aderarea României la Uniunea Europeană. Măsura propusă este justificată prin faptul că România este monitorizată strict la Capitolul "Concurenţă", iar încălcarea prevederilor privind ajutorul de stat, poate atrage activarea clauzei de salvgardare, cu consecinţa întârzierii aderării României la Uniunea Europeană. În privinţa modificării Ordonanţei nr. 51/1998, aceasta are o serie de prevederi care reglementează anumite aspecte procedurale referitoare la executarea de către AVAS a titlurilor executorii prin plata unor sume de bani. Astfel, prin derogarea de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, AVAS poate plăti sumele datorate numai în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile. În acest sens, apelurile şi recursurile iniţiate de către AVAS în această materie suspendă de drept executarea silită împotriva acestei instituţii. O altă modificare a Ordonanţei nr. 51/1998 constă în faptul că cererile formulate de AVAS şi orice acte procedurale efectuate de aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar şi cauţiuni. Această măsură este provizorie, vremelnică, urmând a fi menţinută până pe 31.XII.2005. Măsura scutirii de taxe va permite AVAS, pe de o parte, să aibă timpul de a-şi modifica bugetul de venituri şi cheltuieli proprii şi, pe de altă parte, să verse la bugetul statului sume din activitatea proprie. Pentru aceste considerente, vă rugăm să aprobaţi Ordonanţa nr. 43/2005 în forma în care a fost aprobată de guvern. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Raportul din partea comisiei, vă rog.
			Domnul Mihai Tudose: Mulţumesc, doamna preşedinte. Raport asupra Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea S.C. Combinatul Siderurgic SIDEX S.A. Galaţi, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. În conformitate cu prevederile art.89 şi 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, împreună cu Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate spre dezbatere şi avizare în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de lege mai sus-menţionat. Potrivit art.60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii celor două comisii au examinat acest proiect de lege în şedinţa din data de 16 septembrie. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, în conformitate cu prevederile art.73 alin.1 din Constituţia României. La lucrările comisiei au participat 23 de deputaţi din totalul de 23 din cadrul Comisiei pentru politică economică, precum şi 13 de deputaţi din totalul de 25 de membri ai Comisiei juridice. Raportul comun al celor două comisii a fost adoptat cu unanimitate din voturile celor prezenţi. În consecinţă, vă propunem spre adoptare proiectul de lege, în forma aprobată de Senat.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Doamna deputat Graţiela Iordache, Grupul parlamentar al Partidului Conservator. Aveţi cuvântul.
			Doamna Denisa Graţiela Iordache: Mulţumesc, doamna preşedintă. Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine şi felicită pe această cale guvernul pentru promovarea unei asemenea iniţiative legislative. De ce? Pentru că este în mod clar şi categoric un nou pas pentru realizarea unei pieţe cu adevărat concurenţiale. Limitarea ajutorului de stat reprezintă, dacă vreţi, primul pas către o competiţie corectă şi directă. Faptul că întărim Consiliul Concurenţei, nu este numai un ajutor către integrarea în Uniunea Europeană, dar este un ajutor pentru dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale. De foarte multă vreme, în România, se privatizează cu investitori strategici, investitori strategici care beneficiază de o serie de facilităţi. A venit momentul şi timpul ca aceşti investitori strategici să intre într-o concurenţă loială cu investitorii autohtoni. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul. Dacă nu, supun atenţiei şi votului dumneavoastră titlul legii. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? Două abţineri. Titlul legii a fost adoptat. Articolul unic. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. Articolul unic a fost adoptat. Proiectul de lege are caracter ordinar. Putem da votul final acum. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. În unanimitate, a fost adoptat. Vă rog, aveţi cuvântul, explicarea votului.
			Domnul Mihai Tudose: Doamna preşedintă, Stimaţi colegi, Nu vroiam să intervin, dar m-a provocat, ca să spun aşa, doamna deputat Graţiela Iordache, care a felicitat actualul guvern pentru măsurile pe care le ia în ceea ce priveşte SIDEX-ul. Şi poate ar trebui să ţinem cont că ar trebui să felicităm şi fostul Guvern, Guvernul P.S.D., pentru faptul că astăzi încă mai putem vorbi de SIDEX, pentru o privatizare reuşită, care acum vreo zece ani era considerată de alţi oameni politici în viaţă ca un morman de fiare vechi.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
			Urmează Proiectul de Lege pentru modificarea lit.i) a alin.1 al art.45 din Legea nr.360/2002 privind statutul poliţistului. Legea este organică. Comisia vă rog, raportul. Aveţi şi raport înlocuitor aici, observ. Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Mihai Stănişoară: Mulţumesc, doamna preşedinte. Vă rog să aveţi în vedere propunerea de zece minute timp de dezbatere, cu două minute de intervenţie.
			Doamna Daniela Popa: Iniţiatorul. Este prezent, da. Poftiţi, aveţi cuvântul.
			Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor): Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Până la demilitarizarea structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, personalul medical ce a asigurat serviciile de specialitate din reţeaua medicală proprie, asemenea celor din Ministerul Apărării Naţionale şi din celelalte servicii din sistemul de ordine publică şi siguranţă naţională, avea statutul de personal militar. Prin Ordonanţa nr. 179/2002 privind demilitarizarea unităţilor aparatului central al Ministerului de Interne, la vremea respectivă, şi a structurilor subordonate acestuia, personalul militar din aparatul central al ministerului, inclusiv din reţeaua medicală, a dobândit statutul de funcţionar public civil, cu statut special instituit prin Legea nr. 360/2002. Deci, între structurile demilitarizate, începând cu 1 ianuarie 2003, se află şi Direcţia medicală şi toată reţeaua medicală a Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv, Spitalul militar de urgenţă "Prof.Dimitrie Gerota", Centrul medical de diagnostic şi tratament ambulatoriu - policlinica, sanatoriul şi centrele medicale judeţene. La această dată, medicii încadraţi în reţeaua sanitară a ministerului îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, ei fiind în primul rând medici. Potrivit art.11 alin.3 din acest act normativ, medicii pot desfăşura activităţi profesionale în sistemul public de sănătate sau/ şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoană fizică independentă, pe bază de contract, având şi dreptul să înfiinţeze cabinete de practică medicală. Ţinând cont de faptul că medicii din reţeaua medicală a Ministerului Administraţiei şi Internelor, se supun restricţiilor instituite de Legea nr.360 privind Statutul poliţistului, care interzice, prin art.45 lit.i), să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care sunt retribuiţi, cu excepţia funcţiilor didactice şi a activităţilor de cercetare ştiinţifică sau creaţie artistică, deci în baza acestei interdicţii, ei nu pot să profeseze şi în afara reţelei medicale a Ministerului Administraţiei şi Internelor. Pentru a li se crea această facilitate, pentru a li se crea posibilitatea să fie medici şi în afara structurii medicale, s-a propus modificarea art. 45 lit.i) din Legea nr. 360. Vă mulţumesc foarte mult.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Raportul comisiei, vă rog.
			Domnul Mihai Stănişoară: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimate colege, stimaţi colegi, Proiectul de lege respectiv prevede modificarea prevederilor lit. i) a alin.1 al art.45 din Legea nr.360/2002, aşa cum s-a prezentat, în sensul permiterii medicilor din reţeaua sanitară a Ministerului Administraţiei şi Internelor să-şi poată desfăşura activitatea medicală şi în mod individual, în conformitate cu prevederile Legii nr.306/2004 privind exercitarea profesiei de medic. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 şi art.118 din Constituţia României, republicată. La lucrări au fost prezenţi 21 de deputaţi din totalul de 22 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu 10 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 4 abţineri, din totalul celor prezenţi la momentul exprimării votului. Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. În urma discuţiilor care au avut loc în şedinţa din 6 septembrie 2005, comisia propune adoptarea fără modificări a proiectului de lege. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul. Poftiţi. Domnule deputat Săniuţă, aveţi cuvântul.
			Domnul Marian Florian Săniuţă: Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte. Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Iniţiativa legislativă pe care astăzi o discutăm şi al cărei termen de dezbatere expiră tot astăzi aduce în esenţă în discuţie posibilitatea ca cei care şi-au ales drept carieră medicina în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, să poată profesa şi în sectorul privat, după încheierea programului de activitate. Sigur, această iniţiativă legislativă a suscitat nenumărate discuţii în cadrul comisiei, aceasta şi explică de ce avem la acest moment un raport înlocuitor, după ce în prima fază comisia a respins această iniţiativă. Pe de altă parte, trebuie să fiu la fel de deschis în faţa dumneavoastră, şi să vă afirm că şi în cadrul Grupului parlamentar al P.S.D. această iniţiativă a fost extrem de discutată, pentru că până la urmă cine îşi alege cariera de medic în structurile Ministerului de Interne, pe o anumită componentă, pe o anumită specializare, pe un anumit specific al muncii, evident trebuie să se bucure şi de avantaje, pentru că ele există, atunci când eşti medic militar în cadrul acestor structuri, dar şi de dezavantaje, care înseamnă, printre altele, până la acest moment, imposibilitatea de a presta în sectorul privat o activitate medicală. Din punctul de vedere al Grupului parlamentar al P.S.D., stimaţi colegi şi stimaţi invitaţi, credem, la acest moment, că era mai normal să discutăm despre reorganizarea Casei OPSNAJ sau despre numărul de spitale şi de unităţi medicale alocate structurilor Ministerului de Interne, care între timp au depăşit cu mult structurile Ministerului Apărării Naţionale. Totuşi, ţinând cont de faptul că discuţiile pe care noi le-am purtat, repet, în cadrul Grupului parlamentar al P.S.D. unde, prin vot, am stabilit conduita de astăzi, daţi-mi voie să vă informez, stimaţi colegi, că Grupul parlamentar al P.S.D. va susţine această iniţiativă legislativă. Vă mulţumesc foarte mult.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Marcu Tudor, Grupul parlamentar al P.R.M.
			Domnul Marcu Tudor: Vă mulţumesc, doamna Daniela. Doamna preşedinte, Vă rog să-mi daţi voie să spun, în două minute, punctul de vedere al Partidului România Mare, referitor la acest proiect de lege. Proiectul de lege, aşa cum zicea şi domnul ministru, fost ministru al internelor, Marian Săniuţă, a suscitat numeroase discuţii. Am avut mari rezerve dacă el este binevenit sau nu, tocmai de aceea a fost votat întâi negativ, după aceea s-a revenit şi tot astfel s-a întâmplat până acum, încât nici până acum nu ne-am lămurit dacă facem bine sau nu trecând acest proiect de lege. În întreaga mea activitate de parlamentar, am susţinut sau iniţiat proiecte legislative pentru organizarea şi desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, cu două mari structuri, Departamentul înzestrării şi logisticii armatei şi Marele Stat Major General, al Ministerului de Interne, cu 9 astfel de mari structuri, fiecare aproape câte un minister, şi a celorlalte 5 agenţii şi servicii speciale, în cadrul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, din care fac parte. În parte, rezultatele pe parcursul anilor se şi văd, îmi place să cred, măcar în limita posibilităţilor pe care le-am avut aflat, în tot aceşti 9 ani, de fapt, în opoziţie. Tocmai de aceea am fost şi receptiv la acest proiect de lege, cu toate că am încă, spun, mari rezerve dacă el este benefic sau nu. Şi vă spun de ce am deschis discuţia aceasta, deoarece eu am considerat că un bun câştigat pentru o categorie de funcţionari, cum ar fi în speţă cea a Ministerului Apărării Naţionale, de aceleaşi categorii de medici, este o bază de susţinere pentru alte categorii aflate în situaţii similare, şi nu voi proceda niciodată invers, să scad prin votul meu un avantaj numai pentru că alţii nu îl au. Însă, în acest domeniu, la Ministerul de interne revine şi o rezervă pe care o avem în legătură cu incompatibilitatea pe care o poate avea o decizie ca medic a unui astfel de medic încadrat în Ministerul de Interne, care face şi cercetări penale şi care ar putea să intre în disfuncţie sau în neconcordanţă cu deciziile colegilor care cercetează din cadrul cercetărilor penale din Ministeru de Interne cazul pe care el îl acoperă poate cu o...cum se numeşte? "..receptă medicală care-l poate proteja de rigorile legii. E mult de discutat pe tema aceasta. Rămân stupefiat însă constatând că în efortul nostru, al parlamentarilor, pentru a asigura avantaje necesare, benefice şi uneori şi meritate, pentru lucrătorii din Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării, în situaţii similare, ne lovim tocmai de obturantismul unor ofiţeri, conducători vremelnici din interiorul acestor structuri care, din motive egoiste, translatează disputele şi invidiile şi nerealizările personale sau, mai ştii?, nişte interese ilegale care probabil urmează a fi dovedite, şi aduc prin poziţia lor strict personală prejudicii subordonaţilor care nici măcar nu au aflat încă cine le susţine interesele legitime şi cine luptă înverşunat împotriva lor; în unele cazuri, fiind chiar conducătorii acestor structuri din cadrul Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării. Ne-am mai lovit de astfel de atitudini şi în urmă cu doi ani. Din fericire, acei demnitari nu mai au în prezent funcţii publice primindu-şi sancţiunea publică meritată pentru obturantismul, prostia, invidia şi răutatea lor, fiind înlăturaţi fără regrete din viaţa publică, rămânând de fapt pentru restul carierei lor cu o mare ruşine publică. Aceşti ofiţeri, sau cum ziceam, vremelnici conducători nemeritaţi de structuri din cadrul acestor importante sectoare ale apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, ne fac, spre exemplu, să ne gândim foarte serios dacă noi facem bine ce facem în Parlament, luptând pentru interesele lor, din moment ce chiar conducătorii lor luptă împotriva acestor interese. În acest sens, mă gândesc că s-ar putea să ne revizuim chiar poziţia faţă de tot mai desele solicitări pentru a anula legal unele avantaje, cum ar fi plăţile compensatorii la ieşirea la pensie, uriaşe pentru efortul bugetar al ministerului respectiv, ale cadrelor acestui minister. Şi, în acest sens, vă asigur că există o enorm de mare accepţie populară ca aceste plăţi compensatorii să nu se mai acorde, ele depăşind un miliard de lei la ieşirea la pensie. Aceste sume le-am putea folosi în alte scopuri, la sectoarele din bugetul economic naţional, pentru că dumneavoastră, domnilor, conduceţi astăzi economia naţională, guvernul şi o faceţi cum reuşiţi, şi noi vă ajutăm, cum reuşim şi noi, să duceţi la bun sfârşit acest efort la care v-aţi angajat şi care nu este uşor, suntem perfect conştienţi. Vă putem asigura astfel de fonduri din astfel de iniţiative parlamentare, deoarece văd că noi luptăm pentru beneficiul unor subordonaţi ai unor conducători vremelnici din cadrul Ministerului de Interne şi ai Ministerului Apărării, şi chiar aceştia nu sunt de acord cu ele. Păi dacă nu sunt de acord, noi de ce ne batem cu ele? Până la deplina lămurire a comportamentului aberant, total de neînţeles pentru noi, sau, mă rog, încă neînţeles, şi până la propunerea măsurilor politice necesare pentru reglementarea activităţilor de conducere deficitară din cadrul acestor sectoare amintite, eu reiterez poziţia mea, pe care am avut-o în cadrul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, să ne abţinem, noi, Partidul România Mare, de la acest proiect de lege, pentru că luptăm împotriva intereselor pe care le promovează subordonaţii conducătorilor din Ministerul de Interne şi chiar ei nu sunt de acord cu ele. Îmi rezerv dreptul de a reveni asupra celor declarate în acest context, într-un viitor apropiat, a face publice constatările ulterioare, care sunt pe parcurs, conform atributelor mele politice, şi a impune măsurile necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor de conducere din cadrul Ministerului de Interne şi din cadrul Ministerului Apărării. După cum vedeţi, n-am spus nimic de celelalte sectoare pe care le-am amintit, în număr de 7, deoarece este o cu totul altă situaţie, receptivitatea în cadrul lor fiind mult mai mare. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnule deputat Calimente, aveţi cuvântul.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Aşa cum au subliniat şi colegii mei, în cadrul comisiei au avut loc, într-adevăr, discuţii destul de aprinse asupra acestui subiect, însă reiese din ceea ce proiectul propune un lucru foarte important, cei asupra cărora ne exprimăm sunt în primul rând medici şi în al doilea rând poliţişti. Un alt aspect pe care l-am avut în vedere atunci când am discutat această lege a fost discriminarea, adică n-am vrut ca această categorie de medici care sunt medici în cadrul Ministerului de Interne să fie discriminaţi vizavi de cei care sunt medici în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Au existat anumite suspiciuni că aceşti medici fiind poliţişti ar putea influenţa într-un fel sau altul cercetările sau ceea ce se întâmplă cu anumiţi oameni care sunt în anchetă. Mie mi se pare că aceste teme nu sunt întemeiate pentru că ei ar putea, chiar de pe funcţiile pe care le au în cadrul Ministerului de Interne ca medici, să influenţeze, cine vrea să facă acest lucru. În consecinţă, pentru că ei sunt în primul rând medici şi pentru că nu-i putem discrimina, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Nicolae Popa, Grupul parlamentar al Partidului Conservator, aveţi cuvântul.
			Domnul Nicolae Popa: Mulţumesc, doamna preşedintă. Doamnelor şi domnilor colegi, Când este vorba de domeniul sănătăţii, un domeniu care a fost adus în atenţia opiniei publice şi în atenţia noastră, cu probleme foarte grave de corupţie, de dezordine şi disciplină, deci orice măsură benefică pentru îmbunătăţirea activităţii acestui sector trebuie salutată şi trebuie susţinută. De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Conservator va susţine acest proiect de lege, mai ales ţinând cont şi de faptul că noi am fost printre primii care am evidenţiat şi am arătat carenţele sistemului de sănătate şi, cu acest prilej, pentru că veni vorba de sănătate, şi sigur că trebuie să creăm condiţiile pentru a-şi desfăşura activitatea medicii din Ministerul de Interne, pentru că sănătatea este cel mai de preţ bun pe care-l avem noi, trebuie să salutăm şi iniţiativa domnului ministru Nicolăescu, care a anunţat astăzi în presă că va desfiinţa casele de asigurări de sănătate din Ministerul de Interne, din Ministerul Apărării Naţionale şi din Justiţie, creând o singură casă de asigurări, în aşa fel încât să existe un control sigur asupra fondurilor care sunt destinate pentru subvenţionarea medicamentelor. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Nu mai sunt dezbateri generale înţeleg. Supun atenţiei şi votului dumneavoastră titlul legii. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? Vă rog să număraţi. Cu 14 abţineri, titlul legii a fost adoptat. Articolul unic cu modificarea punctului i). Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abţineri? 19 abţineri. Articolul unic a fost adoptat. Legea are caracter organic. O supunem votului la ora 12.
			Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Estelnic, judeţul Covasna, prin reorganizarea comunei Poian. Din partea iniţiatorului, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Poftiţi!
			Domnul Tamas Sandor: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Vă mulţumesc pentru posibilitate. Pe scurt, aş vrea să prezint iniţiativa noastră legislativă, iniţiativă care a fost depusă în Camera Deputaţilor, de către senatori şi deputaţi din judeţul Covasna. Este vorba despre reînfiinţarea, desigur, legat de înfiinţarea, dar este vorba de fapt despre reînfiinţarea comunei Estelnic. Existenţa satului Estelnic este atestată documentar de la începutul secolului al XIV-lea, din anul 1332, când a existat cu "15 fumuri", cum se zicea pe atunci, conform documentelor papale, ca localitate. Ysculnuc sau Estelnic, de fapt, este de origine slavă, cu înţeles de "scaun primar". Se deţin date despre construirea unei biserici monumentale încă din anii 1250. Fosta comună Estelnic, care era de sine stătătoare de-a lungul anilor până în 1968, a fost centru cultural religios şi administrativ al zonei. Datorită construirii, în anul 1647, a Mânăstirii Călugărilor Franciscani, în 1680 a fost înfiinţat primul gimnaziu de pe teritoriul actual al judeţului Covasna, de către Nagy Mozas, iar pe lângă mânăstire a fost deschis un seminar cu o continuitate a gimnaziului. Este interesant şi de menţinut că dascălii în acest seminar au fost invitaţi, chemaţi chiar din Moldova, călugări din ordinul minorităţilor. Dacă-mi permiteţi, câteva cuvinte despre situaţia economică actuală a viitoarei comune. În anul 1992, s-a înfiinţat o fabrică de confecţii, unde în prezent lucrează aproximativ 1.000 de oameni. Pe teritoriul viitoarei comune, ce va însuma 8.300 ha, vor fi două rezervaţii naturale: mlaştină de turbă din apa roşie şi pădurea milenară. Văd că domnul ministru Tabără cunoaşte regiunea. Aş vrea chiar să vă invit să veniţi o dată acolo, pentru că este foarte interesant, mai ales mlaştina de turbă. În localitate funcţionează dispensar uman, există spaţiu pentru postul de poliţie locală, centru civic, desigur, cu magazine şi societăţi care funcţionează în localitate. În baza celor prezentate mai sus, considerăm că sunt satisfăcute condiţiile legale de înfiinţare, mai bine zis, a reînfiinţării Estelnic, cu localităţile Estelnic, Valea Scurtă şi Cărpineni. Este de datoria mea să vă informez că avizul Consiliului Legislativ este favorabil. Punctul de vedere al Guvernului este de susţinere a proiectului nostru, şi comisia de specialitate, care desigur o să-şi spună punctul de vedere, este favorabil. Aş vrea să menţionez că în comisie a fost un consens, minus unu, la această iniţiativă legislativă, pentru că 26 de voturi erau pentru şi unul împotriva iniţiativei. În consecinţă, în numele iniţiatorilor, vă rog să susţineţi şi dumneavoastră această iniţiativă. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Comisia sesizată în fond este Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Domnul deputat Relu Fenechiu, preşedintele comisiei? Nu. Costel Igaş, vicepreşedintele comisiei, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Traian Constantin Igaş: Mulţumesc. doamna preşedinte, Domnul deputat a prezentat aici tot ceea ce se putea prezenta, inclusiv raportul comisiei. Comisia susţine şi propune votului dumneavoastră pentru.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea proiectului de lege pe raportul comisiei. Poziţia nr.1 din raport: titlul legii. Dacă sunt observaţii? Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Vă rog să număraţi voturile împotrivă. 15 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Poziţia nr.1 din raport a fost adoptată. Poziţia nr.2 din raport. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 14 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Poziţia nr.2 din raport adoptată. Poziţia nr.3 din raport. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Vă rog să număraţi voturile împotrivă. 14 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Poziţia nr.3 din raport a fost adoptată. Poziţia nr.4 din raport, respectiv art.3. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 14 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Poziţia nr.4 din raport a fost adoptată. Poziţia nr.5 din raport, respectiv art.4. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 15 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Poziţia nr.5 din raport a fost adoptată. Poziţia nr.6 din raport, respectiv art.5. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? 15 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Poziţia nr.6 din raport adoptată. Poziţia nr.7 din raport, respectiv art.6. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 15 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Poziţia nr.7 din raport, adoptată. Legea are caracter organic. Votul va fi la ora 12,00.
			Urmează propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Teşcani, judeţul Bacău. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Din partea comisiei sesizată în fond, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, vă rog.
			Domnul Relu Fenechiu: Mulţumesc. doamna preşedinte. Deci, cu adresa nr.237/30 iunie 2005, comisia a fost sesizată în vederea dezbaterii avizării în fond şi întocmirii raportului asupra propunerii legislative privind înfiinţarea comunei Teşcani, judeţul Bacău. Din documentaţia de susţinere a propunerii şi din avizul Consiliului Legislativ rezultă că propunerea nu îndeplineşte prevederile Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, la referendum participând doar 48% din totalul cetăţenilor comunei. De asemenea, referendumul nu a fost organizat în toate localităţile comunei Bereşti-Tazlău şi ale comunei Scorţeni. De asemenea, în propunerea legislatigă nu este prevăzută componenţa comunelor care se reorganizează, respectiv Bereşti-Tazlău şi Scorţeni, şi nu cuprinde nici prevederi referitoare la măsurile organizatorice pentru soluţionarea problemelor curente ale comunei Teşcani. Vreau să vă spun că comuna Teşcani are o tradiţie culturală, legată fiind de numele marelui compozitor George Enescu, am înţeles, zic eu, iniţiativa, binevenită a deputaţilor care doresc înfiinţarea acestei comune. În condiţiile care au fost prezentate comisiei nu s-au respectat toate prevederile legislative, aşa încât nu am putut să dăm aviz favorabil pentru înfiinţarea acestei comune. În condiţiile în care se va relua referendumul şi toată procedura pentru înfiinţarea comunei Teşcani, cred eu că această înfiinţare este binevenită. Deocamdată, raportul a fost de respingere. A fost aprobat de comisie cu 26 de voturi pentru şi o abţinere. Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Senatului. Aşadar, propunem respingerea proiectului de lege. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: La dezbateri generale, domnul Valeriu Tabără. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Valeriu Tabără: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Mărturisesc că mă surprinde faptul că... eu cred că este pentru a doua sau a treia oară când se vine cu o iniţiativă legislativă pentru ca această localitate, cu rezonanţe în cultură, şi în structurile administrative ale judeţului Bacău şi a ţării, nu poate trece datorită unor proceduri. Sigur, ele sunt legale, dacă ne referim la referendum. Dar nu este nici singurul caz în care majoritatea, sau comunele sau centrele de comune boicotează formarea acestor entităţi administrative. După părerea mea, Teşcani este una dintre comunele care, chiar dacă nu are o infrastructură de instituţii foarte puternică, reprezintă ceva în cultura acestei ţări. Şi poate că este momentul să regândim legea referendumului, pentru că nu se poate ca centrul de comună sau anumite părţi dintr-o localitate să boicoteze, practic, reformularea sau redevenirea unor comune care au fost desfiinţate prin Legea nr.2 din august 1968. Este absolut normal. Sigur, ne supunem concluziilor comisiei, nu sunt respectate toate procedurile, dar eu cred că este momentul în care să regândim ceea ce înseamnă puterea şi voinţa unor zone, ale unor localităţi care doresc să redevină ceea ce au fost odată. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnul Valeriu Tabără: Dacă ar fi după mine, eu aş supune-o şi aş aproba această comună. Deci, s-a făcut referendumul în satul respectiv, pentru că este un sat, dar n-au răspuns ceilalţi cetăţeni din comună. Bun, dar asta înseamnă să mă blochezi pentru tot parcursul acesta, până ...?
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc. Domnul deputat Tudor Constantin.
			Domnul Constantin Tudor: Doamna preşedinte, Avem în situaţia de astăzi trei proiecte legislative care suferă de aceeaşi boală, să spunem aşa: nu se respectă procedurile legale, pornind de la o greutate, firesc de înţeles pentru cei din centrul de comună. Şi aici domnul deputat Tabără are perfectă dreptate. Dar, în cazul Teşcani, ca şi în celelalte cazuri, nu s-a adoptat, în primul rând, hotărârea de Consiliu local, care trebuie să fie adoptată cu majoritate. În baza acestei hotărâri urmează să se realizeze referendumul local, şi deci, din aceste motive, cu regretele respective, noi nu putem, ca for legislativ, să încălcăm legi pe care tot Legislativul le-a adoptat. De acord cu încercarea, şi promitem ca la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic să ne gândim la un proiect, să modificăm atât prevederea referitoare la consiliul local, la hotărâre, pentru că niciodată nu o să putem, decât dacă există un consens. De multe ori, să ştiţi, există din păcate, atunci când comunele mari vor să scape de anumite localităţi care le creează probleme. Aici este locul să intervenim noi. Deci, nu putem să susţinem, ca grup parlamentar al Partidului Conservator, o asemenea iniţiativă legislativă, din lipsă de procedură, mai ales că în aceste zile tot vorbim de proceduri.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al P.R.M. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mircea Ifrim: Vă mulţumesc. Doamna preşedintă, Eu aş vrea să supun atenţiei dumneavoastră faptul că, sigur, este normal ca această comună ... (eu sunt deputat de Bacău) să aibă statutul pe care-l cere, întrucât are tradiţie culturală, aşa cum arăta şi domnul coleg, domnul deputat Tabără. În acelaşi timp, mi se pare absurd, şi cred că trebuie să corectăm, ca o structură care se desprinde, să-i trebuiască aprobarea structurii din care se desprinde. Dacă pentru structura globală acest lucru nu va fi favorabil, acea structură nu va da votul. Este o inepţie! Noi trebuie să avem posibilitatea să analizăm dacă merită sau nu, structura care se desprinde din structura de bază, şi să privim din acest punct de vedere. Şi aici, mă rog, eu sunt medic, nu am cunoştinţe juridice, dar, după părerea mea, noi, care suntem for legislativ, după atâta luptă a acestor oameni care au dreptate, am putea aproba acest proiect. Susţinem acest proiect de lege.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al P.N.L. Atunci aşteptaţi un pic din partea comisiei. Din partea Grupului parlamentar al P.S.D. Scuzaţi, din partea PNL, domnul deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Viorel Oancea: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Este aceeaşi situaţie care a fost şi în legislatura trecută, când eu am propus reînfiinţarea comunei Berecsăul Mare, care este cunoscută în toată ţara, mai ales pentru faptul că acolo a fost şi este sediul COMTIM-ului înainte, şi acum Sfinx Field, actual. Şi dau dreptate colegilor mei, în care comuna de reşedinţă care are în subordine comuna care vrea să se desprindă, dacă este o comună bogată, o localitate bogată, nu-i dă voie să se desprindă din acest tot, care constituie comuna de bază. De aceea, cred că este absolut necesar ca, mai ales la comunele care au fost desfiinţate abuziv în 1968, trebuie să le facem dreptate, pentru că ele au potenţial economic, şi am văzut multe localităţi care au devenit comune, care potenţialul economic nu era suficient de mare, dar a fost aprobată şi a luat fiinţă acea comună. Acest caz este identic cu cel al Berecsăului Mare şi, din păcate, nu s-a putut respecta procedura legală pentru că centrul de comună nu vrea să piardă o localitate cu venituri mari. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al P.S.D. Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mircea Duşa: Stimaţi colegi, Şi în prima sesiune parlamentară am adoptat un număr foarte mare de legi privind înfiinţarea de localităţi sau schimbarea statutului unor localităţi. Principiul la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost acela că trebuie să ţinem cont de dorinţa comunităţilor locale, dacă, ştiu eu, satele, cetăţenii dintr-un sat doresc acest lucru, este şi normal ca să aprobăm prin lege înfiinţarea acelor localităţi. Şi, probabil că este justificată şi înfiinţarea comunei Teşcani. Este dorinţa cetăţenilor de acolo. Dar, până a face acest lucru, trebuie să modificăm cele trei acte normative în vigoare, care reglementează această situaţie: este vorba de Legea nr.3, legea referendumului, de Legea nr.215 şi de Legea nr.351, cea cu reţeaua de localităţi, care de fapt stipulează metodologia privind înfiinţarea unor localităţi. Dar, sigur că în cadrul acestei legi să stabilim şi criterii foarte serioase legat de localităţile noi care se înfiinţează. Există întotdeauna opoziţie la centrul din comună, şi probabil că ar fi normal ca numai cei din localitatea care urmează să se înfiinţeze, să-şi exprime votul prin referendum. Dar, până a face acest lucru trebuie să aducem modificări la cele trei acte normative şi atunci, sigur, comisia - în vigoarea legii şi a prevederilor legale - va da aviz favorabil. Mie îmi pare rău că la comisie trebuie să ajungem în situaţia de a respinge aceste proiecte de hotărâri, de a respinge dorinţa comunităţilor locale şi a cetăţenilor din acele localităţi, dar poate că într-un termen foarte scurt vom reuşi să facem aceste iniţiative legislative de modificare a celorlalte acte normative, şi atunci vom putea ţine cont de dorinţa comunităţilor locale. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Domnul deputat Marton Arpad, Grupul parlamentar al U.D.M.R.
			Domnul Marton Arpad Francisc: Doamna preşedinte, Îmi pare bine că, în sfârşit, în legătură cu această lege se pare că toate grupurile parlamentare sunt de acord, adică să se modifice acele prevederi care cereau ca toată comuna să-şi deie acordul pentru desprinderea unui sat sau unor grupuri de sate din comună. Eu cred că acest moment este prielnic, că, într-adevăr, existând acest consens. Este adevărat că atunci când a fost aprobată această lege, U.D.M.R. a susţinut acea idee. Nu am fost înţeleşi şi se pare că a trebuit să treacă un timp de aplicare a legii ca să ne dăm seama că era mai bine aşa. Dar, oricum, este bine că suntem cu toţii de acord. Haideţi, cât mai repede, să modificăm legile.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc. Domnul Stelian Duţu, Grupul parlamentar al P.D., aveţi cuvântul.
			Domnul Stelian Duţu: Doamna preşedinte, Am simţit nevoia să iau cuvântul la acest punct de pe ordinea de zi, pentru că şi în sesiunea trecută a fost un astfel de punct pe ordinea de zi. Ca unul care am lucrat în administraţie 25 de ani, aş vrea să fac o recomandare Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. În primul rând, procedurile legale trebuie respectate. Nu este nevoie de un referendum la care trebuie să fie consultată întreaga populaţie a unei unităţi administrativ-teritoriale. Legea referendumului reglementează două momente ale unei declanşări de procedură pentru intrarea unei noi unităţi administrativ-teritoriale: este vorba de o hotărâre de consiliu, care să stabilească sau să aprobe acest referendum, şi organizarea unui referendum. Dar referendumul, la care trebuie să fie consultată întreaga populaţie, se referă la situaţia în care se schimbă limita unităţii administrativ-teritoriale. Şi sunt două situaţii într-un astfel de caz: atunci când se înfiinţează o nouă unitate administrativ-teritorială cu subunităţi - de la două unităţi administrativ-teritoriale - deci, cu sate, în astfel de situaţie, de la două comune diferite; sau când se înfiinţează o unitate administrativ-teritorială care vizează o subunitate din cadrul unităţii administrativ-teritoriale. Or, în situaţia prezentă, şi în cazul din sesiunea trecută, era vorba de înfiinţarea unei unităţi administrativ-teritoriale prin conferirea statutului de comună la o subunitate administrativ-teritorială. Or, caracterul de subunitate al unei entităţi din cadrul unităţii administrativ-teritoriale îl regăsim în Legea nr.2/1968. în situaţia în care avem limita unităţii administrativ-teritoriale, cu subunităţile respective, reglementate în Legea nr.2/1968, nu este nevoie de un referendum care să aprobe înfiinţarea de comună pentru o subunitate. Drept pentru care, eu propun Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic să-şi formuleze un punct de vedere unitar cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi să-l transmită peste tot, la toate prefecturile şi consiliile judeţene, pentru a nu mai fi într-o astfel de situaţie. Din punctul meu de vedere, procedurile erau îndeplinite pentru înfiinţarea unei astfel de comune, dacă era şi hotărâre de consiliu pentru organizarea referendumului. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Din partea comisiei, clarificări.
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc. Doamna preşedinte, Domnule deputat, Cu părere vreau să vă contrazic şi să vă spun că sunt mai multe situaţii care nu sunt în concordanţă cu legea. În primul rând, vreau să vă spun că viitoarea comună, care se propunea a se înfiinţa, este compusă din 4 sate, 3 din ele desprinse din comuna Bereşti - Tazlău şi satul Floreşti, desprins din comuna Scorţeni. Referendumul care s-a organizat şi la care nu au fost prezenţi 50%, şi împărtăşesc propunerile dumneavoastră, ar trebui să reanalizăm această lege, dar referendumul a fost organizat numai în satul Teşcani, din cele 4 sate care ar trebui să concureze la formarea viitoarei comune Teşcani. De asemenea, prin propunerea legislativă, nu se propune şi reorganizarea comunei Scorţeni, deşi satul Floreşti face parte din componenţa comunei Scorţeni. Sunt mult prea multe vicii. Consiliul Legislativ a dat aviz negativ, şi chiar nu cred, oricâtă bunăvoinţă am avea, să votăm aici pentru, atât timp cât atâtea puncte din lege sunt încălcate. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Nu v-am dat cuvântul, domnule deputat. Nu am auzit să vă fi pomenit numele. Iniţiatorul, am înţeles că vrea să spună câteva cuvinte. Vă rog!
			Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu: Doamna preşedinte, Domnilor colegi, Ideea de la care am plecat în această iniţiativă a fost, în primul rând, faptul că anul acesta este Anul George Enescu. Şi, dacă ţinem cont de faptul că Teşcaniul a fost pentru George Enescu un izvor de inspiraţie, credem că înfiinţarea comunei Teşcani este mai mult decât un act administrativ, ci devine şi un act de cultură. Un act de cultură, dacă vreţi, şi nu cred că exagerez, de rezonanţă internaţională, întrucât centrul cultural Teşcani este de rezonanţă internaţională. Prin urmare, cred că putem lua o astfel de decizie, fără să fie nici un fel de probleme, întrucât contribuim cu toţii la un act de cultură. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Ţin să vă reamintesc că data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final este astăzi, 4 octombrie, iar raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea proiectului de lege. Camera Deputaţilor nu este Cameră decizională. Fiind lege cu caracter organic, votul îl vom da la ora 12,00.
			Urmează propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Comisia sesizată în fond este Comisia pentru buget, finanţe şi bănci. Doamna vicepreşedinte Graţiela Iordache, vă rog, aveţi cuvântul.
			Doamna Graţiela Denisa Iordache: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Prezenta propunere legislativă are ca obiect reglementarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, precum şi completările ulterioare ale acestei legi, în sensul că, anual, camerele de conturi judeţene trebuie să înainteze prefecţilor rapoarte asupra activităţii lor. În anumite situaţii, la solicitarea prefectului, camerele de conturi judeţene trebuie să pună la dispoziţie specialişti pentru a susţine activităţile de control iniţiate de prefect. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. La lucrările comisiei au participat 23 de deputaţi, din totalul de 25. Raportul comisiei a fost adoptat cu 8 voturi pentru şi 7 împotrivă. Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Senatului. În urma dezbaterii propunerii legislative, comisia propune respingerea acesteia, din următoarele considerente: potrivit legii proprii de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, aceasta îşi desfăşoară activitatea în mod independent. Funcţiile Curţii se exercită în unităţile administrativ-teritoriale, prin Camerele de Conturi judeţene. Membrii Curţii de Conturi sunt numiţi de parlament, căruia Curtea de Conturi îi înaintează anual rapoarte în domeniile în care este competentă, iar execuţia propriului buget al Curţii se aprobă de Parlament. Aşadar, Curtea de Conturi nu este în subordinea Guvernului sau a altei autorităţi a puterii executive, şi, prin consecinţă, nici camerelor de conturi judeţene. În aceste condiţii, comisia propune respingerea acestui proiect.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale? Nu. Vă reamintesc că raportul comisiei propune respingerea. Votul final la ora 12,00, propunerea având caracter organic.
			Următoarea propunere legislativă privind înfiinţarea comunei Pesac, judeţul Timiş. Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Dacă nu, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, ca şi comisie sesizată în fond, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Relu Fenechiu: Mulţumesc. Doamna preşedinte, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în vederea dezbaterii, în procedură obişnuită, avizării în fond şi întocmirii raportului asupra propunerii legislative privind înfiinţarea comunei Pesac, judeţul Timiş. La raportul comisiei s-a avut în vedere avizul negativ al Consiliului Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului, care nu susţine adoptarea propunerii legislative. Astfel, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru organizarea referendumului. La lucrările comisiei au participat 27 de deputaţi din totalul de 27 de membri. Propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, iar comisia propune respingerea raportului.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Domnule deputat Tabără, aveţi cuvântul.
			Domnul Valeriu Tabără: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Chiar dacă nu sunt iniţiator, este unul dintre colegii noştri senatori de Timiş, vreau să vă spun, cazul este cu totul deosebit faţă de cel al legii anterioare, referitor la iniţiativa privind comuna Teşcani. Vreau să vă spun că Legea nr. 2 din 1968, după părerea mea, şi nu numai, cred că şi dumneavoastră sunteţi convinşi, cei care mergeţi în teritoriu, în astfel de localităţi, s-a făcut extraordinar de mult rău acestor comune, transformate în sate şi trecute apoi în plan secundar de către administraţiile centrale ale comunelor. Pesac-ul este o astfel de expresie. Se găseşte lângă comuna Periam, din care face parte, are o vechimea apreciabilă, o entitate extrem de bine definită în zona de câmpie a Banatului, în acelaşi timp cu un patrimoniu cultural deosebit, şi cred că acesta a fost motivul principal pentru care pesăcanii au cerut desprinderea din comuna Periam şi retransformarea, de altfel, într-o entitate comunală separată. Stimaţi colegi, Aş vrea să mai adaug încă ceva şi care vine din realităţile unor aprobări de către noi în Camera Deputaţilor, respectiv Senat, a reformulării unor comune din sate sau redevenirea vechilor comune. Trebuie să facem o precizare întotdeauna la ceea ce este patrimoniul acestor comune, retransformate în comune. Este vorba de patrimoniul pe care acestea l-au avut în 1968. Pentru că de multe ori lăsăm legea nedusă până la capăt şi se ivesc conflicte care îmbracă o formă juridică pentru ani de zile. Vreau să închei, însă, şi repet încă o dată, voi susţine, chiar dacă comisia are raport de respingere, ca acest sat-comună să fie retransformat sau readus la statutul pe care l-a avut în 1968, acela de comuna Pesac. Mulţumesc mult.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Gheorghe Gabor: Mulţumesc, doamna preşedintă. Doamnelor şi domnilor colegi, Eu cred că se fac discuţii inutile. Noi suntem forul legiuitor al ţării şi nu putem să încălcăm legile adoptate de acest for. De aceea, vă propun să nu mai discutăm în mod inutil în legătură cu reînfiinţarea unor comune şi să trecem la modificarea legii şi de abia apoi să putem să facem ceea ce dorim în legătură cu reînfiinţarea comunelor. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Hanganu, Grupul Partidului Conservator.
			Domnul Romeo Octavian Hanganu: Doamna preşedintă, Stimaţi colegi, Cred că la astfel de discuţii şi astfel de iniţiative legislative nu ar fi deloc rău să discutăm şi ce rămâne în urmă, ce se întâmplă cu comuna de bază. Pentru că de foarte multe ori asistăm la o anumită luptă a orgoliilor în anumite localităţi şi atunci, datorită faptului fie că un anumit sat s-a dezvoltat mai mult, aşa cum a fost exemplul de mai înainte, sau datorită chiar a unor neînţelegeri din cadrul localităţilor, asistăm la înfiinţarea altei comune şi la rămânerea în spate a unei localităţi care nu mai îndeplineşte de foarte multe ori statutul de comună, chiar prin această diviziune. Deci, cred că este necesară o prezentare şi a situaţiei comunei de bază, în clipa în care se desprinde din această comună o nouă comună. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Din partea altor grupuri parlamentare? Nu mai sunt înscrieri la cuvânt. Vă reamintesc că prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiative legislative. Propunerea legislativă are caracter organic. Votul va fi la ora 12,00.
			Urmează propunerea legislativă privind comunitatea de informaţii pentru securitatea naţională a României. Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Domnule deputat Ion Stan, aveţi cuvântul.
			Domnul Ion Stan: Doamna preşedintă, Stimaţi colegi, Problema reglementării activităţii comunităţii de informaţii este o problemă mai veche, care a mai fost discutată sub această cupolă a Parlamentului. Din păcate, aş dori să vă spun că la vremea respectivă nu a existat voinţa politică necesară ca să avem un asemenea act normativ. Nu există nici acum această voinţă, pentru că, după modul în care au decurs dezbaterile în Comisia pentru apărare, am constatat că nu noi, cei care suntem îndreptăţiţi să facem propuneri legislative, avem şi dreptul să dezbatem aceste proiecte de lege. Mi-a fost dat să văd un aviz de la Consiliul suprem de apărare a ţării, organism care prin legea de organizare şi funcţionare nu are nici un fel de atribuţii în domeniul legiferării actelor normative, aviz prin care se solicita imperativ comisiei să nu adopte acest act normativ. Mă întreb: pe când un ordin de la C.S.A.T., ca parlamentarii să stea în poziţie de drepţi atunci când dezbat legi care vizează domeniul securităţii naţionale? Mi-a fost dat să văd al doilea aviz, elaborat de consilierul primului-ministru, un aviz pe care, vă spun sincer, eu, nu mi-aş fi pus semnătura, pentru că este un aviz neprofesionist, consilierul respectiv punându-i sub nas, spre semnare, un act normativ care dovedea o crasă necunoaştere a legislaţiei în domeniul securităţii naţionale. Să nu fi ştiut, oare, acel consilier, că în Constituţia României, modificată, avem o sintagmă care acum este folosită, aceea de "securitate naţională"? Să nu fi ştiut consilierul primului- ministru sau primul-ministru că avem o doctrină naţională de informaţii care rezolvă în plan conceptual toată problematica legată de domeniul securităţii naţionale? Să nu fi ştiut primul-ministru că după ce şi-a pus semnătura pe tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România are nevoie de o strategie de securitate naţională, care să fie bazată pe doi piloni: strategia de securitate NATO şi strategia de securitate europeană? Vreau să vă spun că raportul de respingere nu este unul pe fond. Nu este unul pe fond, pentru că nu s-a depăşit în comisie stadiul dezbaterilor generale. Am apreciat cinstea şi corectitudinea colegilor parlamentari din partidele aflate la putere, dar şi neputinţa dânşilor, în privinţa unui ordin, primit de la un domn care se doreşte, în mod direct, şeful comunităţii de informaţii. Stimaţi colegi, Problema sau problematica securităţii naţionale nu este una care să-i aparţină numai preşedintelui sau numai primului- ministru. Această problematică are în vedere interesele naţionale care ne interesează pe noi toţi care suntem reprezentanţii poporului român în Parlamentul României. În măsura în care cineva doreşte să confişte această comunitate de informaţii, doar spre satisfacerea unor interese politice de moment, vreau să vă spun că de aici şi până la dictatură nu mai este decât un pas. Faptul că astăzi s-a respins acest proiect de lege, numai pentru că la Cotroceni s-a organizat un grup consultativ care are termen ca până pe 15 octombrie să întocmească un pachet de legi care să reglementeze domeniul securităţii naţionale şi legile de organizare, nu rezolvă problema pe fond. Certurile vor continua între cele două palate, pentru că fiecare îşi doreşte să aibă la îndemână structurile informative operative, pe care să le folosească în interes politic imediat. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea P.S.D.-ului).
			Doamna Daniela Popa: Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, domnul deputat Mihai Stănişoară. Aveţi cuvântul.
			Domnul Mihai Stănişoară: Mulţumesc, doamna preşedintă. În conformitate cu prevederile art. 89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere în procedură obişnuită cu propunerea legislativă privind comunitatea de informaţii pentru securitatea naţională a României, trimisă cu adresa nr. 266 din 19 iulie 2005 şi înregistrată sub nr. 32/397 din 19 iulie 2005. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat negativ această propunere legislativă, Consiliul legislativ a avizat favorabil această propunere legislativă, Guvernul, prin punctul său de vedere trimis, nu susţine adoptarea propunerii legislative în forma prezentată, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin punctul său de vedere solicitat de comisie, de asemenea, nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare activitatea comunităţii de informaţii pentru securitatea naţională a României şi se referă, în principal, la definirea comunităţii de informaţii, instituţiile ce compun sistemul naţional de securitate, crearea a două organisme integratoare ale proceselor iniţiale şi finale ale ciclului activităţii informative, cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, sancţiuni, precum şi abrogarea Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. Prin votul majorităţii membrilor comisiei s-a hotărât elaborarea unui raport de respingere asupra acestei propuneri legislative, în principal pentru următoarele motive: iniţiativa legislativă nu acoperă în totalitate problematica activităţii de informaţii în domeniul securităţii naţionale, iniţiatorii nu au prevăzut mijloacele financiare necesare înfiinţării unor structuri a căror funcţionare vizează noi cheltuieli bugetare. De asemenea, existenţa unor prevederi inconsecvente şi contradictorii în curpinsul propunerii legislative, terminologia folosită este insuficient de adecvată, iar adoptarea legislaţiei iniţiativei legislative în forma prezentată de iniţiatori ar conduce la destructurarea actualului cadru normativ în acest domeniu, cadru normativ ce poate fi îmbunătăţit doar prin modificarea în mod unitar şi coerent a tuturor actelor normative ce vizează siguranţa naţională şi în strânsă legătură cu noua strategie de securitate, aflată în curs de elaborare. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 118 din Constituţia României, republicată. La lucrări au fost prezenţi 19 deputaţi, din totalul de 23 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu 11 voturi pentru respingere şi 8 voturi împotriva respingerii, din voturile celor prezenţi. În urma dezbaterii, în şedinţa din 29 septembrie 2005, comisia propune respingerea propunerii legislative privind comunitatea de informaţii pentru securitatea naţională a României. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc. În cadrul dezbaterilor generale, domnul deputat Ghişe, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Ioan Ghişe: Mulţumesc, doamnă preşedintă de şedinţă. Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Stimaţi colegi, Vin în faţa dumneavoastră să susţin un punct de vedere care cred că este principial corect. Propunerea legislativă pe care o avem acum de dezbătut atinge un subiect de maximă sensibilitate în ceea ce priveşte interesul naţional. În 22 martie 2005 făceam o declaraţie politică legată de modul cum cei responsabili astăzi să conducă România ar trebui să servească interesul naţional. Astăzi dimineaţă, printr-o altă declaraţie politică, reiteram aceeaşi idee. Şi anume, plecând de la imperfecţiunile de principiu şi de fond ale Constituţiei în vigoare, descoperim că mare parte din blocajul decizional la nivelul structurilor de vârf ale puterii de stat pleacă de la lipsa unui acord naţional, care să servească pe termen mediu şi lung interesele ţării. Şi atunci, vin şi spun acum aşa: apare ca necesar un acord pentru servirea interesului naţional, plecând de la un set de principii şi valori, care să consfinţească pe o perioadă medie şi lungă de timp care sunt structurile fundamentale ale puterii de stat şi relaţiile dintre ele. În măsura în care responsabilii politici ai momentului, începând cu preşedintele României, primul-ministru şi preşedinţii principalelor partide parlamentare vor găsi înţelepciunea să realizeze acest acord politic, este de presupus că viitorul ţării va fi pus pe un făgaş mai bun. De aceea, cu toată modestia şi să nu spun chiar umilinţa, îi rog pe stimaţii colegi, dar în mod special conducerile partidelor politice parlamentare, să vadă propunerile din declaraţia politică din 22 martie şi din cea de astăzi, să mai reflecteze un pic şi apoi să decidă. Sigur că proiectul de lege care ne este supus acum atenţiei, depinde de o oportunitate de moment prin care un vot majoritar se va impune. Însă, problema supusă dezbaterii este atât de importantă, încât ea nu poate fi trecută cu vederea şi amânată sine die. De aceea, rog preşedinţii de partide să consulte colegii şi grupurile parlamentare, la un moment dat depăşind pasiunile de moment, să poarte o dezbatere principială care să ducă la un acord politic pentru servirea interesului naţional. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Nicolicea, Grupul parlamentar al P.S.D. Aveţi cuvântul.
			Domnul Eugen Nicolicea: Am participat la lucrările comisiei. Spun "la lucrările comisiei", chiar dacă nu a fost decât o singură şedinţă, pentru că, de fapt, acest proiect de lege a fost tărăgănat ca să se ajungă la expirarea timpului, după care să se dea un vot în bloc, de respingere. Aşa cum am spus la comisie, era foarte important să avem reglementată această situaţie, pentru că în momentul de faţă interceptările făcute de către S.R.I se fac în baza unui mandat emis în baza art. 13, care face trimitere la art. 3, deci, respectiv la "ameninţări la adresa siguranţei naţionale". În Legea siguranţei naţionale, şi ulterior voi interveni şi la Legea de organizare a S.R.I.-ului, nu este precizată nici un fel de obligaţie şi nici modul legal în care se fac interceptări de către S.R.I., în alte cazuri decât cele care privesc siguranţa naţională. Acest lucru o să-l observaţi şi în raportul S.R.I., având în vedere faptul că la legalitatea operaţiunilor, acolo unde se vorbeşte despre un mandat sau o autorizaţie de interceptare dată în baza Legii de siguranţă naţională sunt indicate legea şi articolul, iar în ceea ce priveşte punerea în aplicare a unor mandate privind cercetarea penală, emise la solicitarea altor organe decât S.R.I.-ul, nu se mai specifică nici legea şi nici articolul. Am solicitat în cadrul comisiei reprezentantului S.R.I. să dea un răspuns, în sensul de a indica legea şi articolul după care se fac aceste interceptări şi în afară de o bâlbâială nu am obţinut nimic, ceea ce mă face să cred că, de fapt, această obligaţie legală nu există, iar interceptările care se fac în urma unor mandate obţinute la cererea altor organe decât S.R.I.-ul, sunt de fapt interceptări ilegale. Chestiunea este foarte gravă, pentru că toate dosarele penale care conţin interceptări, dosare care prevăd fapte, altele decât cele cu atentat la siguranţa naţională, nu au bază legală. Ele pot fi contestate, se poate ajunge la Cedo. Deci, statul român bun de plată. Iar în ceea ce priveşte Codul de procedură penală, este prevăzut că probele obţinute în mod ilegal nu se iau în considerare. Cu toate acestea, în mod nelegal, sunt luate în considerare, deci dosarele sunt viciate. Din raportul S.R.I., văzând câte interceptări s-au făcut, altele decât în baza solicitării S.R.I.-ului, în baza Legii privind siguranţa naţională a României, ne putem da seama câte dosare şi câte erori judiciare sunt pe rol. Am solicitat ca această lege să nu fie respinsă aşa, pe picior, şi că este cazul să o dezbatem, pentru a intra măcar în legalitate. Adică dacă nu putem obliga realitatea să respecte legea, că, de, S.R.I.-ul este stat în stat, măcar să tragem legea după realitate. Implicaţiile sunt foarte mari, inclusiv acele implicaţii economice. Deci, noi adoptăm un buget pentru S.R.I., ca să desfăşoare anumite activităţi. Punând în aplicare mandatele obţinute la cererea altor instituţii, se consumă din bugetul S.R.I.-ului, fără ca aceste instituţii să plătească S.R.I.-ului serviciile prestate. Nu ştiu ce controale face Curtea Conturi, dar este foarte clar că la un anumit control cineva este bun de plată. Deci, Parlamentul adoptă un buget, dând S.R.I.-ului bani pentru siguranţa naţională, şi el îi consumă pe cazuri mărunte, penale, altele decât siguranţa naţională. Chestiunea poate să îmbrace şi o latură penală, având în vedere că art. 20 spune că: "desfăşurarea fără mandat a activităţilor supuse autorizării în condiţiile art. 13 se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani". Or, este foarte clar că mandatul la care se referă nu este un mandat obţinut de către un procuror de la instanţă, ci este vorba de un mandat obţinut la cererea S.R.I.-ului, pentru că se face şi trimitere la art. 13 din siguranţa naţională. în aceste condiţii, cei care au făcut interceptări la ordin, punând în aplicare mandatele obţinute de către alte instituţii, după art. 20 se fac vinovaţi de închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă doriţi să-mi puneţi şi mie un pahar cu apă. Deci, chestiunea aceasta este o treabă foarte importantă, şi această lege nu trebuie expediată pe picior. Din nefericire, probabil că în Comisia pentru apărare se lucrează la ordin, pentru că, fără a dezbate nici un fel de articol, în afară de pledoaria iniţiatorului şi a mea la discuţii generale, s-a votat în bloc această respingere. Deci, măcar, rog puterea sau pe cei care-şi arogă dreptul unic de iniţiatori, să reglementeze măcar această situaţie şi să tragă legea după realitate, altfel vor fi abligaţi să deschidă dosare penale ale lucrătorilor din S.R.I. care fac interceptări ilegale, în sensul că nu există o prevedere legală ca să-i bage în legalitate. aşteptăm răspunsul în continuare de la reprezentantul S.R.I.-ul. Nu l-am obţinut, bănuiesc că nici reprezentantul Guvernului nu poate să-l dea, iar la comisie, fără a ne aroga vreun drept de paternitate asupra ideii, trebuie să intrăm odată şi odată în legalitate, pentru că argumente de soiul că instituţiile sunt obligate să-şi asigure sprijin reciproc, nu sunt argumente care să ţină la un proces la Cedo! Şi este bun de plată statul român, pentru faptul că de ani de zile se merge după principiul: "Las' că merge şi aşa!". Merge şi aşa până în momentul în care cineva reclamă. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Dacă mai sunt înscrieri la cuvânt la dezbateri? Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Romeo Raicu. Aveţi cuvântul.
			Domnul Romeo Marius Raicu: Conform art. 119 din Constituţie, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională. Era normal să cerem punct de vedere, atât la Guvern, care este unul din principalii beneficiari ai produsului finit de intelligence, cât şi la C.S.A.T., iar aceştia au dat aviz negativ propunerii legislative şi totodată ne-au comunicat că dânşii lucrează la un nou cadru legislativ pentru modificarea actualului cadru şi că este necesar ca înainte de iniţierea unei astfel de legi să fie adoptată o nouă lege privind securitatea naţională, elaborată în concordanţă cu prevederile constituţionale, cu realităţile interne şi internaţionale care constituie cadrul general şi pentru Legea comunităţii de informaţii. Am avut discuţii cu iniţiatorii atât în comisie, cât şi înainte de comisie. Le-am propus să retragă proiectul de lege din dezbateri, pentru a putea veni cu el în momentul în care Guvernul va veni cu pachetul legislativ pentru modificarea segmentului de siguranţă naţională. Dânşii nu au dorit, ne pare rău, am fi dorit să preluăm lucrurile bune din propunerile dânşilor. Aceasta s-a întâmplat, noi vom vota împotriva acestor proiecte.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc. Din partea altor grupuri parlamentare mai sunt înscrieri la cuvânt? Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Toró Tiberiu: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi deputaţi, După cum ştiţi bine şi dumneavoastră, preocuparea înfiinţării unei comunităţi de informaţii nu este o idee nouă. În vechea legislatură a mai fost o iniţiativă legislativă în acest sens, venită tocmai din rândul majorităţii pe vremea aceea, din rândul colegilor noştri din Partidul Social Democrat, dar nu a întrunit consensul nici din cadrul P.S.D.-ului pe acea vreme. Pe de altă parte, a fost şi o altă iniţiativă legislativă privind o nouă lege a siguranţei naţionale, care a fost îndelung dezbătută în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, dar până la urmă nu a ajuns în faza de a fi dezbătută în plenul Camerei Deputaţilor. Ceea ce a arătat şi ceea ce vreau să subliniez şi aici, că nici în cadrul majorităţii de atunci nu a existat un consens privind înfiinţarea unei asemenea structuri foarte importante privind siguranţa naţională şi acest consens nu există nici acum, nici între putere şi opoziţie şi nici în interiorul partidelor care formează actualmente arcul guvernamental. Ideea mea, care este o continuare a colegului meu Ghişe, din partea Partidului Naţional Liberal, este că este deosebit de important a scoate din disputele politice acest subiect şi a încerca să formăm un consens în legătură cu structura de siguranţă naţională, cu toate legile privind securitatea naţională şi, într-adevăr, trebuie în mod unitar abordată problema. Este nevoie, deci, de o dezbatere publică, o dezbatere cu participarea tuturor partidelor parlamentare, cu participarea societăţii civile, pentru că este vorba de un subiect sensibil, şi o punere de comun acord a tuturor instituţiilor implicate în acest proces, a Consiliului Superior de Apărare a Ţării, a Preşedinţiei, a structurilor interesate şi a Guvernului României. Dacă această dezbatere se va iniţia, atunci Uniunea Democrată Maghiară îşi va formula foarte clar poziţia faţă de acest subiect. Noi am avut câteva discuţii în cadrul grupului, respectiv în cadrul partidului, şi deocamdată am ajuns la concluzia că ar fi indicat ca această structură care coordonează activitatea serviciilor de informaţii, respectiv a serviciilor departamentale, ar fi bine să fie în subordinea Guvernului, pentru că astfel transparenţa, respectiv responsabilizarea acestor servicii ar fi mai corespunzătoare. În comisie am votat împotriva adoptării sau punerii în dezbaterea pe articole a acestei iniţiative legislative, tocmai din aceste considerente, pentru că nu există format acel consens cu care putem să abordăm în mod serios această problemă. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc. Din partea altor grupuri parlamentare pentru dezbateri generale? Nu mai sunt înscrieri. Precizări din partea comisiei sunt necesare? Nu. Vă reamintesc că în raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiative legislative. A luat cuvântul din partea Grupului parlamentar al P.S.D. La ora 12,00 trebuia să începem voturile finale, conform programului adoptat luni.
			Supun atenţiei şi votului dumneavostră primul proiect de lege: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Proiectul de lege are caracter organic. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Cu un vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost adoptat. Fiind lege organică, ar trebui să spunem şi numărul de voturi pentru. Vă rog, încă o dată, voturile pentru acest proiect de lege, pentru a fi numărate. Număraţi,vă rog. Rezultatul votului: 266 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere. Domnule deputat, vă rog.
			Domnul Marian Florian Săniuţă: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Pentru a evita orice neînţelegere, prin amendamentele pe care ieri le-am acceptat cu toţii la dezbaterile generale ale acestui proiect de lege, unul dintre aceste amendamente se referă inclusiv la titlul acestei legi, care, pentru corectitudine şi pentru stenogramă, este următorul: "Ordonanţă de urgenţă privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor", şi nu "operaţionalizarea". Vă mulţumesc foarte mult.
			Doamna Daniela Popa: Este în regulă, domnule deputat. Vă mulţumesc.
			Următorul proiect de lege: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor. Proiectul de lege are caracter organic. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 266 de voturi pentru. Împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Două abţineri. Proiectul de lege a fost aprobat.
			Urmează Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii; caracter organic. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 268 de voturi pentru. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? Două abţineri. Raportul Comisiei de mediere a fost adoptat.
			Proiectul de Lege pentru modificarea literei i) a alin.1 al art.45 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului; caracter organic. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 272 de voturi pentru. Împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? 3 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			Urmează Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Estelnic, judeţul Covasna, prin reorganizarea comunei Poian; caracter organic. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 252 de voturi pentru. Împotrivă? 22 de voturi împotrivă. Abţineri? Două abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.
			Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Teşcani, judeţul Bacău; caracter organic. Comisia propune respingerea propunerii legislative. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 272 de voturi pentru. Împotrivă? 4 voturi împotrivă. Abţineri? Număraţi abţinerile, vă rog. Două abţineri. Respingerea propunerii legislative a fost adoptată.
			Urmează Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; caracterul este organic. Comisia propune respingerea propunerii legislative. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 272 de voturi pentru. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Respingerea propunerii legislative a fost adoptată.
			Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Pesac, judeţul Timiş; caracter organic. Comisia propune respingerea. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 272 de voturi pentru. Împotrivă? 13 voturi împotrivă. Abţineri? 4 abţineri. S-a votat respingerea propunerii legislative.
			Propunerea legislativă privind comunitatea de informaţii pentru securitatea naţională a României; caracter organic. Comisia propune respingerea propunerii legislative. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 169 de voturi pentru. Împotrivă? 104 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. Acelaşi număr de voturi a fost la fiecare propunere legislativă: 169 - partea dreaptă, 103 - partea stângă; la toate propunerile. Deci, domnule secretar, voturi împotrivă? 104 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. (Rumoare; discuţii în sală) Voci în Grupul parlamentar al PRM: Aici sunt abţineri!
			Doamna Daniela Popa: Nu m-au anunţat secretarii. Deci, vă rog, încă o dată, voturi împotrivă. Domnule secretar, vă rog frumos să număraţi. 87 de voturi împotrivă. Abţineri? 21 de abţineri. Deci, s-a aprobat respingerea propunerii legislative. Vreau să vă anunţ că în şedinţa din data de 3 octombrie 2005, la Camera Deputaţilor a fost depusă moţiunea simplă: "În locul respectului, dispreţ şi umilinţă", iniţiată de un număr de 131 de deputaţi. Preşedintele Camerei Deputaţilor a stabilit că moţiunea va fi dezbătută în plenul Camerei Deputaţilor joi, 6 octombrie, ora 10,00, în conformitate cu prevederile art.151 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Domnul deputat Miron Mitrea. Vă rog.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Doamnă preşedinte, vreau să fac un apel la dumneavostră şi la secretari: să nu mai dea cifră mai mare decât este numărul maxim posibil. Pentru că 169 este mai mult de câţi deputaţi există în cele patru grupuri, rămaşi în Bucureşti şi neplecaţi acum la Bruxelles. Nu spun că n-au fost mai mulţi în dreapta decât în stânga. Nu am venit să contest votul, dar măcar să nu fim penibili. Se dă în dreapta o cifră mai mare faţă de câţi - dacă-i adunaţi - sunt la ora actuală în Bucureşti. Şi bănuiesc că nu sunt toţi în sală. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Rugămintea este aceeaşi: în orice zi de plen, aşa cum dumneavostră n-aţi pus niciodată la îndoială cifra anunţată de secretarii de şedinţă, nici eu nu pun la îndoială această cifră. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD.)
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Doamnă preşedinte, n-am contestat, v-am şi spus, nu contest acest lucru. V-am rugat, numai, ca să-i rugaţi pe secretari ca, atunci când exagerează, să exagereze sub limita care poate fi posibil. Nu ne crede nimeni că nu suntem. Să zică şi ei: 153, că sunt sub 157. Atât am rugat.
			Doamna Daniela Popa: Domnul deputat Ghişe.
			Domnul Ioan Ghişe: Dacă-mi permiteţi, ar fi bine ca, pe acest subiect, colegii din PSD să discute cu preşedintele Camerei ca să pună mai repede în funcţiune aparatele de vot electronic. (Rumoare, vociferări)
			Doamna Daniela Popa: Domnul deputat Hrebenciuc.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Eu aş vrea să ştiu dacă domnul Ghişe a vorbit în nume personal sau în numele grupurilor, că nu cred că vă convine. (Râsete. Rumoare, vociferări)
			Doamna Daniela Popa: Stimaţi colegi, N-am ridicat şedinţa. Avem programul de lucru până la ora 13,00. Vă rog să luaţi loc.
			Urmează Propunerea legislativă pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Monitorizarea Achiziţiilor Publice. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, comisie sesizată în fond.
			Domnul Florin Iordache: Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au analizat Propunerea legislativă pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Monitorizarea Achiziţiilor Publice. În momentul în care am analizat şi am dezbătut în comisie, am ţinut cont de avizul favorabil al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic, am ţinut cont, de asemenea, de avizul negativ al Consiliului Legislativ, cât şi de punctul de vedere al Guvernului României, care nu susţine această propunere legislativă. Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în majoritatea membrilor prezenţi, cu trei abţineri, vă propun dumneavostră, plenului Camerei Deputaţilor, respingerea acestei propuneri legislative, dat fiind faptul că, între timp, Guvernul a iniţiat o ordonanţă prin care a fost înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice şi, prin aceasta, au fost preluate o parte din propunerile din acest proiect de lege. De aceea, noi propunem plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei propuneri legislative.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Poftiţi, domnule deputat. Aveţi cuvântul.
			Domnul Traian Constantin Igaş: Din partea iniţiatorilor, întrucât problema este deja reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.74/2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 4 iulie 2005, acceptăm această variantă.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Alte înscrieri la cuvânt, la dezbateri generale? Nu sunt. Vă reamintesc că prin Raportul comisiei sesizate în fond, se propune respingerea acestei iniţiative legislative. Caracterul este organic; marţea viitoare, la ora 12,00, votul final.
			Următoarea propunere legislativă: Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Bragadiru, judeţul Ilfov. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Costel Ovidenie: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Sunt iniţiatorul acestui proiect legislativ. Am reluat un proces, un drum început în anul 2003, prin care, în localitatea respectivă, a fost organizat un referendum, iar populaţia a fost consultată în vederea declarării ca oraş. Propunerea legislativă a fost iniţiată în toamna anului 2004 de către un grup de deputaţi şi senatori. În primăvara anului trecut, a fost respinsă atât de Guvern, Cameră şi Senat, pe motiv că este inoportună schimbarea statutului localităţii cu foarte puţin timp înainte de alegerile locale şi recomandarea ca să fie reluată propunerea. Guvernul, în toamna anului 2004, a reluat propunerea într-un pachet de 5 judeţe, 12 comune. A fost adoptată în şedinţa din 8 februarie 2005 de către Camera Deputaţilor, dar Senatul a respins-o, considerând că pachetul este prea mare şi astfel de propuneri trebuie făcute individual. Am reluat propunerea şi atât Guvernul, cât şi comisia, nu au avizat favorabil acest proiect, urmare a unui scurt-circuit pe drumul avizelor, întrucât fişa localităţii nu a fost actualizată la zi şi, din pachetul depus de mine, pe parcurs, s-a pierdut hotărârea consiliului local, de organizare a referendumului. Pentru acest motiv, eu vă rog să supuneţi votului plenului reîntoarcerea la comisie, pentru a analiza documentele actualizate la data depunerii proiectului legislativ. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, comisie sesizată în fond.
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Comisia a fost sesizată în fond pentru declararea ca oraş a comunei Bragadiru. Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. Termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final este pe 19 octombrie 2005. Comisia a hotărât respingerea propunerii legislative, datorită faptului că din documentaţia prezentată lipsea fişa localităţii. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Dacă, în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Mircea Duşa: Stimaţi colegi, Azi am afectat un timp destul de mare proiectelor de lege privind înfiinţarea de noi localităţi. Şi în comisie, la timpul respectiv, din cauza lipsei fişei localităţii, o chestiune formală, zic eu, am atras atenţia că, deşi au aprobat foarte multe legi privind statutul localităţilor sau reorganizarea acestora şi că principiul de bază trebuie să fie dorinţa comunităţii, s-a trecut uşor şi s-a dat un vot de respingere. Între timp, a ajuns şi fişa localităţii şi sigur că sunt criteriile prevăzute de Legea nr.351 privind reţeaua de localităţi, criterii pe care trebuie să le îndeplinească un oraş. Sigur, s-a motivat atunci că nu are spital. Dar noi, acum, de fapt, spitalele le reorganizăm şi le facem regionale, nu fiecare localitate din România va mai avea spital. De aceea, susţin punctul de vedere al iniţiatorului, să retrimitem la comisie. Mai este şi timp, pentru că termenul prevăzut de Constituţie este data de 19 şi cred că comisia, într-un termen foarte scurt, prin raportul suplimentar, va aviza favorabil înfiinţarea acestei localităţi. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Mai sunt înscrieri la dezbateri generale? Nu. Vă reamintesc că prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiativei legislative. Caracter organic; marţea viitoare, ora 12,00, votul final. Voci din sală: Există o propunere de retrimitere la comisie!
			Doamna Daniela Popa: Dar nu mi s-a părut explicită formularea. Este în regulă, atunci. S-a propus retrimiterea la comisie. Vă supun votului dumneavostră această propunere. Cine este pentru retrimiterea la comisie? Vă rog să număraţi. Cine este împotrivă? Împotrivă? Vă rog să număraţi, domnule secretar, voturile împotrivă. 7 voturi împotrivă. Abţineri? Deci, propunerea legislativă s-a retrimis la comisie. Termen: la plenul de luni. Vă mulţumesc.
			Urmează Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Domnul deputat Ion Stan. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Ion Stan: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Stimaţi colegi, Serviciul Român de Informaţii - autoritate autonomă care este competentă pentru culegerea de informaţii din domeniul siguranţei naţionale pe spaţiul intern - îşi desfăşoară activitatea în baza a două legi: una aprobată în anul 1991 - este vorba de Legea nr.51, Legea siguranţei naţionale, şi în baza Legii de organizare şi funcţionare nr.14/1992. Vreau să vă spun că actualul cadru legislativ care reglementează activitatea Serviciului a devenit demult o frână, iar Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin hotărârile pe care le-a elaborat în ultimii ani, vreau să vă spun că şi-a depăşit demult competenţele conferite de Legea de organizare şi funcţionare a C.S.A.T. A stabili printr-o hotărâre a C.S.A.T.-ului că Serviciul Român de Informaţii este autoritate autonomă în interceptarea comunicaţiilor, prestând servicii pentru tot sistemul de securitate naţională, vreau să vă spun că asta înseamnă o depăşire a competenţelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Acest domeniu al interceptărilor ar fi trebuit să constituie baza de reglementare care să asigure, în procesul de culegere prin mijloace tehnice a informaţiilor din domeniul securităţii, şi protecţia drepturilor şi libertăţilor constituţionale. Deci, ce aş vrea să vă spun? De la înfiinţare, 26 martie 1990, şi până în prezent, Serviciul Român de Informaţii a parcurs mai multe etape de modernizare şi restructurare. Legea care îi reglementează competenţele, vreau să vă spun că acum a devenit o frână. La ora actuală, în planul responsabilităţilor şi al structurii interne a Serviciului, există o diferenţă totală. Serviciul are, la ora actuală, responsabilităţi care nu sunt prevăzute de Legea nr.14/1992. El a devenit autoritate naţională pentru prevenirea şi combaterea terorismului, a devenit autoritate naţională pentru protecţia informaţiilor clasificate, a devenit autoritate naţională în materia interceptărilor, a sistemului informatic integrat, a managementului situaţiilor de criză şi multe alte responsabilităţi stabilite în cârca acestui serviciu, fără a exista o bază legală pentru hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. De asemenea, aş vrea să vă spun că Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat strategia de reformă a acestui serviciu, ca el să devină compatibil cu structurile similare din ţările membre NATO. Desfăşoară misiuni, la ora actuală, care nu sunt prinse nici în Legea siguranţei naţionale şi nici în Legea de organizare şi funcţionare. În acest context, iniţiatorii, din păcate membri ai Grupului parlamentar al PSD, au dorit să pună de acord competenţele şi structura internă de organizare a Serviciului cu ceea ce este acum în Serviciu, şi nu cu ce prevede Legea nr.14 din 1992, sau Legea siguranţei naţionale din 1991. Dar şi aici a existat un ordin, aceleaşi foruri au venit cu avize negative - mă refer la CSAT şi mă refer la avizul Guvernului, pentru că este mai bine să ai o instituţie de talia Serviciului Român de Informaţii, cu forţa Serviciului Român de Informaţii, la dispoziţie, decât să-i pui la dispoziţie un cadru legislativ care să-i asigure independenţa de orice fel de ingerinţe, de ordin politic sau ale altor grupuri de interese. Nu s-a dorit acest lucru! Doream prin acest proiect de lege să stabilim clar care sunt competenţele Serviciului Român de Informaţii în contextul noilor misiuni care decurg din statutul de ţară membră NATO şi de ţară membră a Uniunii Europene. Doream să asigurăm şi să specificăm clar care sunt ameninţările pentru care este abilitat Serviciul Român de Informaţii să culeagă date şi să le pună la dispoziţia factorilor abilitaţi. Doream să statuăm şi să consacrăm în plan legislativ actuala structură internă, care este o organizare ce funcţionează pe bază de inspectorate, unităţi centrale şi secţii teritoriale ale Serviciului Român de Informaţii. Doream, de asemenea, ca acest serviciu, cu personalul său, care şi-a modificat structura, întrucât, la ora actuală, nu mai are militari în termen, trebuie să aibă personal contractual. De asemenea, doream să statuăm activităţile care se desfăşoară sub acoperire, la nivelul Serviciului Român de Informaţii. Din păcate, nu s-a dorit acest act normativ şi nici nu se doreşte, motivându-se în fel şi chip. Mă întreb eu, secretarul Consiliului Suprem de Apărare, care e acelaşi domn general Bârloiu, când a avizat hotărârile CSAT, să nu fi ştiut ce avizează? Pentru că una a fost poziţia domniei sale anul trecut, când îl avea stăpân pe Iliescu, şi alta este poziţia domniei sale astăzi, când îl are stăpân pe Băsescu. Să înţeleg că problemele de securitate naţională se rezolvă după cum vrea unul sau altul dintre stăpânii domniei sale sau ar trebui să aibă un cadru normativ foarte, foarte exact în privinţa reglementărilor din domeniul securităţii naţionale? Stimaţi colegi, Vă spuneam că nu încerc un sentiment de amărăciune, că au fost respinse astăzi cele două proiecte de lege. Vreau să vă spun că asta este lupta parlamentară. Dar n-am să înţeleg niciodată poziţia colegului nostru, care mi-a spus în Comisia de apărare următorul lucru: "Înţelegeţi, domnule Stan, că este o altă coaliţie, care vrea altceva de la acest domeniu al securităţii naţionale!" Mă înreb, atunci, dreptul nostru de iniţiativă legislativă, prevăzut de Constituţia României, îl puneţi sub semnul întrebării? Dreptul nostru de a legifera domenii în care ne-am consultat cu experţi, pentru că nu suntem deţinătorii adevărului absolut, este anulat prin anularea procedurilor parlamentare de dezbatere a unui proiect de lege? Pentru că vreau să vă spun, cu toată consideraţia pentru colegii noştri din Comisia de apărare, nu s-a respectat procedura parlamentară! Proiectul de lege, indiferent cât de bun sau de prost ar fi fost, trebuia dezbătut pe fiecare articol, dat votul pe articol şi dat un vot final! Acest lucru nu s-a întâmplat! Mă întreb când vom asista la un punct de vedere al majorităţii, care să spună: "Voi, cei care sunteţi în opoziţie, nu mai veniţi cu proiecte de lege, pentru că le respingem de facto!" Stimaţi colegi, Este un lucru care pune sub semnul întrebării democraţia parlamentară, este un lucru pe care, vreau să vă spun, din punct de vedere tehnic, nu-l accept, pentru că nu s-a venit pe fondul problematicii reglementate cu aprecieri de natură negativă. Ba, din contră, dumneavoastră aţi apreciat şi munca şi faptul că actele normative prezentate sunt elaborate şi au expertiza necesară. Dar, în acest context, aş vrea să vă spun că nerespectarea procedurilor constituţionale şi parlamentare mă duce cu gândul că ne apropiem, cât de curând, la o dominaţie a majorităţii, în dispreţul Constituţiei şi legilor ţării, faţă de ceea ce propun deputaţii, care au acelaşi statut, dar care aparţin, vremelnic, opoziţiei... şi, mâine, s-ar putea să facă şi ei la fel... Este bine pentru Parlamentul României? Eu zic că nu este bine un asemenea punct de vedere! De aceea, doamnă preşedintă, vă rog să luaţi notă de faptul că eu am protestat astăzi în plenul Parlamentului pentru faptul că nu s-a dezbătut proiectul de lege aşa cum spune Regulamentul Camerei şi fac propunerea să fie retrimis la comisie, pentru a fi dezbătut aşa cum impune procedura parlamentară. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, comisie sesizată în fond, aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mihai Stănişoară: Mulţumesc, doamnă preşedintă. O să vă rog să-mi permiteţi, stimate colege, stimaţi colegi, să vă prezint pe scurt raportul comisiei asupra Propunerii legislative privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii. Respectiva propunere legislativă are ca obiect de reglementare o nouă organizare şi funcţionare a Serviciului Român de Informaţii ca autoritate administrativă, autonomă, componentă a Comunităţii de informaţii, specializată în culegerea informaţiilor de pe teritoriul ţării ce privesc ameninţări la adresa securităţii naţionale. Guvernul, prin punctul său de vedere, nu susţine adoptarea propunerii legislative în forma prezentată de iniţiatori. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin punctul său de vedere, solicitat de comisie, nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative. Consiliul Legislativ a avizat favorabil. Comisia juridică a avizat favorabil. Şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială a avizat favorabil această propunere legislativă. Membrii comisiei, în majoritatea lor, au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea acestei iniţiative legislative, care o consecinţă logică a respingerii propunerii legislative privind Comunitatea de Informaţii pentru securitatea naţională a României, propunere în baza căreia a fost gândită organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii ca o componenţă a Comunităţii de informaţii, aşa cum a fost definită de iniţiatori. De asemenea, propunerea legislativă prezintă o serie de deficienţe formale şi de fond, cum ar fi suprapunerea unor competenţe ale acestui serviciu peste unele competenţe ale poliţiei şi jandarmeriei, fapt care duce la concluzia că este necesară o abordare comună şi unitară asupra întregului domeniu al securităţii naţionale. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 117 alin. 3 şi art. 118 din Constituţia României, republicată. La lucrările comisiei au fost prezenţi 19 deputaţi din totalul e 23 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu 10 voturi pentru respingere, 8 voturi împotrivă respingerii şi 1 abţinere, din voturile celor prezenţi. În urma dezbaterii, în şedinţa din 29 septembrie 2005, comisia propune respingerea Propunerii legislative privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. În cadrul dezbaterilor generale? Domnul deputat Canacheu. Aveţi cuvântul.
			Domnul Costică Canacheu: Cuvântul colegului Stan m-a chemat la tribună, pentru a proclama a treia republică! După modelul francez, vom începe şi noi, după fiecare guvernare a PSD-ului, să reprogramăm republica. Pentru că, am să-i spun colegului că numai în monarhie sunt stăpâni, în republică fiecare are atribuţii constituţionale şi şi preşedintele este unul dintre cetăţeni. Aşa că, în nici un caz, preşedintele Băsescu nu este stăpânul cuiva, este doar cetăţeanul ales vremelnic în calitate de preşedinte. Şi acesta este motivul pentru care aceste două legi sunt reluate în discuţia noastră, pentru că nu propunem un model al stăpânilor şi stăpâniţilor, ci un model al noii republici, în care cetăţenii au în aceste instituţii un apărător, au acolo servicii care lucrează pentru interesul lor general.
			Doamna Daniela Popa: Da, domnule deputat, drept la replică, vi s-a pronunţat numele, e corect.
			Domnul Ion Stan: Spunea domnul preşedinte Băsescu că dânsul ştie întotdeauna ce spune, şi eu ştiu ce spun. Dacă l-aş fi numit altfel decât "stăpân", l-aş fi numit "cetăţean", dânsul ar fi trebuit să respecte Legea nr. 473 şi în termen de cel mult 6 luni de zile de la primirea mandatului ar fi trebuit să vină aici, în faţa Parlamentului, cu Strategia de Securitate Naţională a României în contextul în care România a devenit ţară membră NATO şi a Uniunii Europene. Nu mai era nici un impediment. Dacă n-a făcut-o până acum, daţi-mi voie, până când o va face, să-l consider tot "stăpân", pentru că numai stăpânii nu se subordonează legii!
			Doamna Daniela Popa: Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul. Tot la dezbateri generale, da? Vă rog.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Doamnă preşedintă, Stimaţi colegi, Sigur, aceste două legi au stârnit foarte multe pasiuni în comisie. Eu înţeleg şi supărarea colegului nostru, se pare că a muncit foarte mult la aceste legi. Eu am fost cel care am spus în comisie că, având în vedere că au avut loc alegeri şi că o nouă putere politică conduce ţara, găsesc normal şi firesc ca aceasta să-şi poată exprima părerea şi în domeniul siguranţei naţionale. Pentru că în proiectul pe care domnia sa l-a prezentat eu n-am văzut nici o semnătură a unui deputat din vechea opoziţie, erau numai deputaţi ai puterii din acea vreme. Deci, probabil că la acea vreme nu au fost consultaţi deputaţii opoziţiei, să se vadă ce poziţie au, mi se pare un lucru firesc. Referitor la faptul că în comisie nu s-a procedat corect, eu spun că s-a procedat corect. Având în vedere că la luările de cuvânt foarte mulţi au exprimat că legea trebuie respinsă, s-a supus la vot dacă legea să mai fie discutată pe articole sau nu. Rezultatul votului a demonstrat clar şi s-a respins această propunere, de a se discuta pe articole. Mai mult decât atât, a avut raport de respingere, atât din partea CSAT-ului, cât şi din partea Guvernului. În plus, reprezentanţii SRI-ului, STS-ului, SIE şi SPP-ului, care erau acolo, şi-au însuşit punctul de vedere al CSAT-ului şi au recomandat respingerea proiectului de lege. Mai democratic de atât cred că nu se poate, orice lucru se decide prin vot. Votul în comisie a fost pentru respingerea celor două proiecte de lege şi, în consecinţă, s-a procedat aşa. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Săniuţă. Aveţi cuvântul.
			Domnul Marian Florian Săniuţă: Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Doamnă preşedintă, Stimaţi colegi, Mie mi se pare firesc să iau astăzi cuvântul în calitate de deputat din locul unde, cu adevărat, a fost prima republică în România, adică de la Ploieşti, şi nu din republici mai mult sau mai puţin închipuite. Şi am să-mi încep expozeul spunând următorul lucru: domnule coleg Stan, nu sunt de acord cu dumneavoastră, că faceţi, din păcate, parte din Grupul PSD, v-aş aduce aminte că, din fericire, lumea v-a votat la Dâmboviţa şi v-a votat bine. Din punctul meu de vedere, vizavi de subiectul pe care astăzi îl dezbatem, stimaţi colegi, doresc să spun foarte, foarte deschis, ni s-a prezentat o analiză a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi nu o hotărâre a acestui consiliu, nu am avut în cadrul comisiei un punct de vedere (pentru că aici s-a exprimat posibilitatea unor suprapuneri între proiectul de lege şi ceea ce există la acest moment în cadrul legislativ, cu atribuţiile poliţiei şi jandarmeriei), nu am avut un punct de vedere al Ministerului de Interne şi, mai ales, al serviciului de informaţii al acestui minister privind suprapunerea unor activităţi şi atribuţii, în ceea ce priveşte: ameninţările transfrontaliere, traficul de droguri, traficul de persoane, criminalitatea organizată sau cooperarea în domeniul ofiţerilor aflaţi sub acoperire. Pe de altă parte, nu am avut, stimaţi colegi, un punct foarte clar de vedere din partea Guvernului, ci doar o combatere a ceea ce colegii noştri au reuşit, din fericire, să prindă în acest proiect de lege. Din punctul meu de vedere şi din punctul nostru de vedere, întrucât, într-adevăr, au fost carenţe extrem de grave în ceea ce priveşte modul de dezbatere în cadrul comisiei, carenţe care au fost exprimate aici, ţinând cont de faptul că nu am avut aceste puncte de vedere şi ale serviciilor secrete, care se ocupă de un anumit gen de informaţii, întrucât CSAT-ul ne-a trimis, repet acest lucru, doar o analiză şi nu o hotărâre, daţi-mi voie să propun, în numele Grupului parlamentar al PSD, returnarea la comisie a acestui proiect de lege, pentru a putea să-l discutăm pe îndelete. Mai ales că şi, cu asta, daţi-mi voie să închei, specialiştii Serviciului Român de Informaţii, prezenţi cu ocazia dezbaterii, au susţinut cu tărie necesitatea unui nou cadru legislativ care să reglementeze acest domeniu, ca şi domeniul Comunităţii de informaţii. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar UDMR.
			Domnul Toró Tiberiu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, După cum bine ştiţi şi dumneavoastră, Strategia Naţională de Securitate a României datează din anul 2001, mai precis, înaintea evenimentului major din 11 septembrie 2001. După cum ştiţi foarte bine, în structura sistemului de securitate internaţională nu este singura schimbare venirea domnului Băsescu la Cotroceni, ci au mai fost şi alte schimbări majore. Deci, se impune modificarea Strategiei de Securitate Naţională, se impune corelarea tuturor legilor importante în domeniul securităţii naţionale cu această nouă strategie. Deci, se impune şi modificarea Legii privind funcţionarea Serviciului Român de Informaţii. Dar toate aceste modificări se impun a fi corelate, a fi făcute împreună. Deci, mi se pare firesc şi normal să respingem acum acest proiect de lege şi să revenim cu el atunci când s-au elaborat şi celelalte acte normative. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc. Din dezbaterile generale, a reieşit, cel puţin din partea iniţiatorului, propunerea de retrimitere la comisie. Aşa este, domnule deputat Stan? Retrimitere la comisie. Vă supun votului dumneavoastră acest lucru, dacă proiectul de lege se retrimite la comisie. Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 27 de voturi pentru. Împotrivă? 51 de voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri.
			Domnul Constantin Niţă (din sală): E lege organică, doamnă preşedintă, ce faceţi?
			Doamna Daniela Popa: Deci, propunerea legislativă nu se retrimite la comisie. Vă reamintesc că prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei propuneri legislative. Caracterul este organic. Votul, marţea viitoare, ora 12,00.
			Până la închiderea şedinţei, domnul deputat Attila Kelemen.
			Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau: Domnilor colegi, Scuzaţi pentru această intervenţie, care, într-adevăr... şi eu văd ceasul... dar pe pct. 38, astăzi, în ordinea de zi, este ordonanţa Guvernului nr. 117/2005 privind acordarea unui sprijin direct al statului producătorilor agricoli pentru înfiinţarea culturilor de toamnă. Au apărut elemente noi, iniţiatorul, adică Guvernul, a cerut să facem un raport în sensul lărgirii ariei de acţiune a acestei ordonanţe. Deci, cerem retrimiterea în comisie, ca să nu mai pierdem încă o săptămână, ca să aşteptăm săptămâna viitoare cu acest raport suplimentar. Deci, vă rog să votaţi pentru retrimiterea în comisie.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat. Deci, vă supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. Propunerea legislativă se retrimite la comisie. Termen: 3 zile. Mulţumesc. Şedinţa s-a încheiat.
			- Pauză între orele 13,05-15,00 -
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Stimaţi colegi, Este ora 15,00, declar deschisă şedinţa de după-amiază a plenului Camerei Deputaţilor.
			Doamna Aurelia Vasile (din sală): Nu puteţi, nu aveţi secretari!
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Pot să declar şedinţa deschisă şi fără prezenţa deputaţilor. Rog pe liderii grupurilor parlamentare să asigure o prezenţă decentă la dezbateri. Rog să se prezinte staful tehnic şi cei doi secretari, care în mod obligatoriu trebuie să mă asiste la procedurile de vot. Voi reveni când se vor realiza aceste condiţii, peste o jumătate de oră. Vă mulţumesc.
			- Pauză între orele 15,01-15,30 -
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Îi rog pe domnii secretari să-şi ocupe locurile. Este trei şi jumătate. Doamnelor şi domnilor colegi, Continuăm lucrările. V-aş ruga să ocupaţi locuri în bănci! Rog pe liderii grupurilor parlamentare să asigure o prezenţă decentă şi, în acelaşi timp, ordinea şi liniştea necesară dezbaterilor. Membrii Comisiei pentru redactarea modificărilor, vă rog să poftiţi. Reluăm dezbaterile la Proiectul de Hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor. Dezbaterile din şedinţa trecută au fost întrerupte la momentul expunerii punctului de vedere al iniţiatorului şi al comisiei în legătură cu amendamentul făcut la art. 2 alin. 1, este nr. crt. 1 din raportul suplimentar, amendament constând în aceea că: "Până la alegerea Biroului Permanent lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârstă deputat, în calitate de preşedinte de şedinţă, asistat de 4 secretari desemnaţi din rândul celor mai tineri deputaţi, dintre care să fie cele mai tinere deputate şi cei mai tineri doi deputaţi". Amendamentul doamnei Monalisa Găleteanu. Dacă doreşte să se înscrie la cuvânt cu privire la acest amendament? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În primul rând, vreau să le mulţumesc colegilor din Comisia pentru regulament, că au acceptat acel amendament al meu. Însă o să-l rog pe preşedintele comisiei sau pe cineva din comisie să vină să ne spună de ce a trebuit, într-o variantă să aprobe într-un fel, după aceea, să aprobe o altă formă a articolului şi acum a revenit la varianta iniţială. Din punctul meu de vedere, cred că cei de la Putere încă nu ştiu cum se întâmplă cu regulamentul, şi atunci acceptă o formulă sau alta, fără să-şi dea seama ce se întâmplă acolo. Dacă pot să mă contrazică, o să-i rog să vină să ne spună şi nouă despre ce s-a întâmplat acolo. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: O să-l rog pe domnul preşedinte al comisiei să răspundă.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În plenul Camerei s-au făcut câteva propuneri de reformulare acest alin. 1 de la art. 2. S-a acceptat ideea ca aceste reformulări să fie discutate în cadrul Comisiei pentru regulament. Varianta acceptată, propusă de domnul deputat Iulian Claudiu Manda, a fost considerată ca acceptabilă, mult mai explicită în ceea ce priveşte reformulările respective. Nu a fost acceptată în forma iniţială, pentru că acest amendament, în forma iniţială, nu a existat. Este răspunsul logic în ceea ce priveşte întrebarea pusă de distinsul deputat. Sper că îl mulţumeşte răspunsul pe care i l-am dat la întrebarea pe care a pus-o. Dacă aveţi elemente suplimentare în întrebare, vă stau la dispoziţie.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc.
			Domnul Iulian Claudiu Manda (din sală): Domnule preşedinte, nu mă mulţumeşte răspunsul!
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Doamna deputat Rovana Plumb.
			Doamna Rovana Plumb: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Înţeleg că amendamentul a fost respins pe motivul încălcării principiului promovării celor mai tineri deputaţi. Eu consider că principiul egalităţii de şanse, în nici un caz, nu încalcă principiul promovării celor mai tineri deputaţi şi daţi-mi voie să vă dau câteva considerente. În primul rând că principiul egalităţii de şanse este garantat deja prin art. 16 al Constituţiei, care a fost adoptată în 2003, este unul dintre pilonii consolidării libertăţilor şi a democraţiei. Politica de egalitate de şanse între femei şi bărbaţi nu numai că favorizează o aprofundare şi o consolidare a democraţiei, dar, în acelaşi timp, contribuie şi la o utilizare raţională a resurselor umane. Or, aici, vorbim de o participare echilibrată a femeilor şi bărbaţilor, o participare echilibrată care trebuie să se regăsească în toate domeniile vieţii economice, sociale şi politice şi, de asemenea, despre accesul şi participarea femeilor la luarea deciziei. Intrarea României în Uniunea Europeană presupune reguli şi practici democratice şi, de aceea, apreciez oportună admiterea unui asemenea amendament la Regulamentul Camerei Deputaţilor, care ar da un exemplu concret al implementării legislaţiei în domeniul discriminării şi al egalităţii de şanse, pentru că România, deja, a adoptat şi o strategie în domeniul egalităţii de şanse. Eu apreciez tratamentul colegilor noştri, din dreapta, mai mult, care remarcă distincţia colegelor noastre...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Iertaţi-mă, doamnă deputat, trebuie să vă fac o observaţie, vă rog să nu dialogaţi cu sala. Vă rog să continuaţi.
			Doamna Rovana Plumb: Mulţumesc, domnule preşedinte. Deci, spuneam că apreciez tratamentul colegilor noştri, care remarcă distincţia noastră, a colegelor, dar aş aprecia şi mai mult dacă ar susţine acest amendament şi aş dori ca dumnealor să reflecteze la un angajament, pe care l-a formulat una dintre personalităţile feminine ale istorie moderne, Margaret Thacher, care, chiar dacă nu este de aceeaşi doctrină ca şi mine, spune un adevăr: "Dacă vrei să obţii o promisiune, adresează-te unui bărbat, dacă vreţi să obţii o certitudine, adresează-te unei femei!" Vă mulţumesc. (Aplauze ale Opoziţiei.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumim pentru certitudinea pe care ne-aţi expus-o. Doamna deputat Gălăţeanu, care are de semnalat o eroare, numai, materială. Vă rog.
			Doamna Monalisa Găleteanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doresc să încep cu o certitudine, cu certitudine, numele meu nu este Găleţeanu, ci este Găleteanu, am să o spun de câte ori voi avea posibilitatea de la această tribună, până când colegii mei vor înţelege că acesta este numele meu corect: Găleteanu. Am dorit să revin la microfon acum, stimaţi colegi, pentru că am sesizat şi în şedinţa anterioară că s-a strecurat o eroare materială în raportul suplimentar întocmit de Comisia pentru regulament. Eu am depus către această comisie amendamentul sub o altă formă şi, în raportul explicativ, în raportul suplimentar pe care dumneavoastră l-aţi primit, s-a strecurat o eroare. Vă rog să-mi daţi voie să reformulez aşa cum eu am depus amendamentul la comisie: "Până la alegerea Biroului permanent, lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârstă deputat, în calitate de preşedinte de şedinţă, asistat de patru secretari, desemnaţi din rândul celor mai tineri deputaţi, dintre care să fie cele mai tinere două deputate - lipseşte din acest raport suplimentar cuvântul "două" - şi cei mai tineri doi deputaţi." Având în vedere acest argument, vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi la vot retrimiterea la comisie a amendamentului meu, pentru a fi trecut în raportul suplimentar în forma corectă, aceea pe care eu am depus-o la comisie. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Rog preşedintele comisiei să ne răspundă dacă se poate îndrepta pe loc această eroare materială.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Este o eroare materială pe care o regretăm. "Două deputate" scria în textul propus, "două deputate" s-a discutat şi în cadrul comisiei, la paritate "două deputate" şi "doi deputaţi" dintre cei mai tineri, sigur. Deci este o eroare materială. Ne cerem scuze şi, în condiţiile acestea, considerăm că se poate repara aici, în sală, fără retrimitere la comisie.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc pentru rectificare. N-am înţeles semnificaţia gesturilor ulterioare.
			Domnul Ioan Bivolaru: A uitat doamna deputat Constituţia.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog. Voce din sală: Care este textul care rămâne?
			Domnul Ioan Bivolaru: Dacă-mi daţi voie, este o cerere, deşi n-am voie să dialoghez cu sala, este o cerere corectă să recitesc textul. Dacă-mi daţi voie, domnule preşedinte.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog.
			Domnul Ioan Bivolaru: Textul propus de către doamna deputat este: "Până la alegerea Biroului permanent, lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârstă deputat, în calitate de preşedinte de şedinţă, asistat de patru secretari, desemnaţi din rândul celor mai tineri deputaţi, dintre care să fie cele mai tinere două deputate şi cei mai tineri doi deputaţi".
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Dan Nica: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Este o interpretare pe care vreau să o dau acestei propuneri a Comisiei de regulament şi v-aş ruga să fiţi de acord ca, în formulare, să nu apară două deputate pentru a fi riguroşi cu limba română: două doamne sau domnişoare deputat. După cum ştim, "deputat" este defectiv de feminin, deci nu poate fi acceptată această formulare. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumim pentru politeţea dumneavoastră, care nu este prevăzută însă în normele de tehnică legislativă. Dacă mai doreşte cineva să discute? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Florea Voinea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu vreau să-mi contrazic colegele, noi nu facem nici discriminare şi nu este vorba de egalitatea şanselor. Dacă vă aduceţi aminte, în legislatura 2000-2004, lucrările au fost conduse de distinsa doamnă Mitzura Arghezi, trei colege de ale noastre şi un singur bărbat Hogea, dacă-mi aduc aminte. Deci atunci a fost vorba de egalitatea şanselor sau de discriminare? Dacă cei care au condus au fost patru femei şi un bărbat? Mulţumesc frumos.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Poftiţi, domnule deputat.
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Pe mine, domnul preşedinte al Comisiei pentru regulament m-a buimăcit de tot. Voce din sală: Şi ţi-ai dat seama? (Râsete, vociferări.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: V-aş ruga să continuaţi, domnule deputat.
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Domnule preşedinte, nu pot să continui dacă nu este linişte în sală pentru că "..
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Dacă nu puteţi continua, domnule deputat, renunţaţi la cuvânt. Şedinţa o conduc, deocamdată, eu. (Aplauze din partea Puterii.)
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Atunci, pentru insistenţele dumneavoastră, voi continua. Deci, vă spuneam că domnul preşedinte m-a buimăcit de tot şi o să vă spun de ce. În raportul suplimentar al Comisiei pentru regulament, primul amendament respins şi are şi o motivaţie aici, este ceea ce susţinea colega mea, domnişoara deputat Monalisa Găleteanu. Acum vine şi spune, din câte am înţeles, că nu este nici o problemă şi că poate să fie admis. Ori comisia s-a întrunit şi a respins acest amendament, ori comisia s-a întrunit şi s-a hotărât să se stabilească după aceea, în plen, în funcţie de insistenţe, ce se întâmplă, ori atunci amendamentul din raportul suplimentar la punctul 3, care este admis, amendamentul formulat de mine, nu mai este valabil. Că eu nu mai înţeleg. În varianta scrisă ni se spune ceva, în varianta pe care ne-o prezintă domnul preşedinte acuma ni se spune altceva. Şi atunci, îl voi ruga pe domnul preşedinte să vină din nou la microfon să ne spună exact care este varianta art. 2 alin. 1 până la urmă, pe care ne-o propune comisia, înţeleg că această foaie nu este bună. În al doilea rând, pentru că domnul preşedinte pe mine nu m-a convins atunci când l-am rugat să vină să ne spună câteva lucruri şi am vrut să intervin imediat, o să-l rog să mai vină să ne spună încă o dată. Şi eu să-i spun eu despre ce este vorba. În proiectul de modificare a regulamentului care a apărut în Cameră, după care colegii noştri au făcut amendamente, la art. 2 alin. 1, foloseşte formularea cu "cei mai tineri patru deputaţi în calitate de secretari" şi aceasta este o formulare pe care au propus-o grupurile parlamentare ale PNL şi PD, iar la motivaţie ne spune despre mai multă acurateţe lingvistică. După ce această comisie vine şi prezintă parlamentarilor acest raport şi apar amendamente, un amendament semnat de grupurile PNL şi PD plus cei patru parlamentari PSD, încă o dată îi citez: Viorel Hrebenciuc, Ştefan Valeriu Zgonea, Miron Mitrea şi Florin Iordache, acceptă varianta în care vorbesc de "asistat de patru secretari desemnaţi din rândul celor mai tineri". Deci PNL-ul şi PD-ul, în prima variantă, folosesc termenul "cei mai tineri patru deputaţi în calitate de secretar" şi vine în faţa noastră cu acest proiect de modificare a regulamentului, după care tot PNL-ul şi PD-ul formulează amendamente în care ne spun că s-au răzgândit, deci formulează amendamentul care este aprobat şi se vorbeşte despre "dintre cei mai tineri deputaţi" iar până la urmă se acceptă formularea pe care am propus-o şi eu. Deci, încă o dată, o să-l rog pe domnul preşedinte să ne spună exact cum au evoluat lucrurile din acest punct de vedere. Pe de altă parte, vă spuneam, o să-l rog pe domnul preşedinte sau pe cei din partea comisiei să vină să ne precizeze care este varianta finală a art. 2 alin. 1. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da, domnule deputat, varianta admisă de comisie este prevăzută în raportul suplimentar. Vă rog, domnule deputat, imediat şi dumneavoastră.
			Domnul Eugen Nicolicea: Varianta propusă iniţial de grupurile PD şi PNL consider că este cea corectă. Nu pot să fiu de acord cu colegii mei pentru că s-au folosit nişte denumiri care, într-adevăr, sunt defective de gen. Dacă nu ar fi aşa, ar însemna că preşedinte de şedinţă nu poate să fie şi o femeie. N-am înţeles de ce un bărbat trebuie să fie cel mai în vârstă din sală şi n-am înţeles de ce doamnele trebuie să fie printre cele mai tinere din sală. Deci, vreau să vă spun că există posibilitatea ca, dacă introducem aceasta, doi deputaţi şi două deputate, dacă se poate spune aşa ceva, dintre cei mai tineri, cele două deputate dintre cele mai tinere să aibă vreo 60 de ani. Deci formularea iniţială, aceea în care se vorbea "din rândul celor mai tineri deputaţi" deputaţi la plural, însemnând deputaţi şi deputate, dacă se poate spune aşa, este varianta corectă. Nu trebuie să mai precizăm că doi trebuie să fie femei, doi trebuie să fie bărbaţi. Deci singurul criteriu este acela al vârstei. Colegul a dat un exemplu în care, într-o anumită situaţie, majoritari au fost deputaţii care proveneau din rândul femeilor. Atunci, dacă mergem pe chestiunea aceasta, vă rog frumos să spuneţi "de către preşedintele sau preşedinta de şedinţă", că este altă discriminare. Adică o femeie nu poate să fie în vârstă şi nu poate să conducă prima şedinţă a Camerei Deputaţilor, după cum observaţi că avem secretari şi nu avem şi secretare. Părerea mea este că varianta iniţială propusă de grupurile PD şi PNL este cea corectă şi eu voi vota în consecinţă şi să se ţină minte că, în momentul în care pui mai multe facilităţi, dar pe care le precizezi, de fapt, abia atunci începi să bagi restricţii într-un text şi să faci discriminări. Deci, dacă singurul criteriu rămâne acela de vârstă, vom aveam într-o perioadă poate secretari numeric mai mulţi din rândul femeilor, câteodată din rândul bărbaţilor. Care este problema? Dovadă de inegalitate este tocmai atunci când încercăm să creăm anumite privilegii, dar în realitate creăm restricţii. De ce n-au voie să fie trei femei secretare? Şi precizăm aici că trebuie să fie două? De ce n-au voie să fie patru? Deci eu nu pot să susţin amendamentele care, de fapt, au şi fost respinse de comisie, fapt pentru care voi vota alături de grupurile PD şi PNL. (Aplauze din partea grupurilor PD şi PNL.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Să dăm egalitate de şanse şi să rugăm o doamnă deputat să ia cuvântul. Vă rog.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bineînţeles că am să votez amendamentul doamnei deputat Monalisa şi, în mod normal, trebuie să aduc şi un argument. Dacă mergem în ritmul în care mergem, momentul în care doamna Arghezi a fost preşedinte de vârstă al Camerei Deputaţilor, având alături trei domnişoare deputat este o treabă demult, demult, socotind că, în noua legislatură, femeile au fost şi mai puţine şi, dacă mergem în ritmul acesta, ele vor fi şi mai puţine în următorul mandat. Cred eu că este corect a avea departajare între tinere şi tineri, dacă vreţi şi ca un semnal al drepturilor pe care ni le consfinţesc legile şi Constituţia României, iar în condiţiile în care avem doi cu doi, consider că reprezentarea, la nivelul celor tineri, este corectă. Uitaţi-vă, vă rog, în actualul birou sau teoretic, în afară de Daniela Popa, nu mai avem nici o altă doamnă deputat reprezentantă la alte niveluri şi cred eu că, cu scuze de modestie pentru ce am să spun în continuare, femeile pot, de foarte multe ori, să conducă în locul bărbaţilor, dacă vreţi, fiind mai conştiincioase şi mai aplecate asupra subiectului. Deci voi vota amendamentul doamnei Monalisa. (Aplauze din partea doamnelor deputat.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Avem un domn deputat care s-a plâns, nu ştiu, de discriminare sau de hărţuire, vă rog să poftiţi la microfon.
			Domnul Gheorghe Firczak: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Niciodată nu m-am temut că dumneavoastră m-aţi putea hărţui. Sunt convins că nu ne-ar face plăcere nici mie, nici dumneavoastră, vă mulţumesc. În ceea ce priveşte problema...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Este adevărată aprecierea dumneavoastră, daţi-mi voie s-o confirm. Vă rog.
			Domnul Gheorghe Firczak: În ceea ce priveşte problema ridicată, cred că problema egalităţii de şanse trebuie privită cu mai multă atenţie şi cu mai multă circumspecţie de către noi, bărbaţii. Tocmai de aceea am venit la acest microfon, pe această problemă. Ea se circumscrie unor deziderate europene pe care şi ni trebuie să le aplicăm şi pe care noi, Comisia de egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, încercăm să o aplicăm. Sigur că anumite argumente care spun că preşedintele sau decanul de vârstă, primul preşedinte al Camerei Deputaţilor este fie bărbat, fie femeie, este normal să fie aşa pentru că este vorba de o singură persoană. Dar, în cazul secretarilor, cred şi eu că, în spirit european, este bine să fie prevăzut ca dintre cei doi secretari, două să fie persoane feminine. În consecinţă, stimate colege şi stimaţi colegi, cred că acest amendament trebuie susţinut. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, doamna deputat.
			Doamna Minodora Cliveti: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate colege, Stimaţi colegi, De fiecare dată când Jacques Chirac se adresează francezilor, începe: Chers francais, cheres francaises sau eventual invers. De fiecare dată când vom răsfoi orice anuar în care sunt trecute numele membrilor şi membrelor Camerei Deputaţilor şi ai Senatului francez, vom vedea că, în dreptul femeilor, este precizat deputée, scris cu doi "e" şi senatrice, ceea ce este cu totul altceva decât senateur. Asta pentru ca, pe de o parte, să fiu de acord cu colegul meu, domnul Dan Nica. El spune, pe bună dreptate, că nu avem practica folosirii acestor denumiri la feminin nu avem o lege sau nu avem norme ale Academiei, iar pe de altă parte, în practică, iată, Europa ne dă exemple pozitive. Atunci, daţi-mi voie să spun că amendamentul colegei mele, pe care eu îl voi susţine este continuat şi de alte patru amendamente pe care le-am formulat la acelaşi regulament şi pentru care aştept cu mare nerăbdare un raport suplimentar al Comisiei de regulament, în care propun ca principiul egalităţii de şanse să fie respectat şi la constituirea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, comisiilor permanente, birourilor comisiilor ş.a.m.d. Aceasta înseamnă că, într-adevăr, chestiunea cu secretarii vine să completeze această idee a noastră. Mulţumesc colegilor care au dat dovadă de interes pentru această temă şi aştept ca şi altele dintre colegele noastre din Parlament să susţină acest amendament.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, vă rog să poftiţi.
			Domnul Emil Strungă: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Am ajuns ca la dezbaterea acestui articol să luăm şi lecţii de limba franceză. Ba, mai mult decât atât, în conformitate cu principiile stângii, acelea originare, facem un pas înainte şi doi paşi înapoi. Eu cred că jumătate de oră pentru un articol care nu prezintă foarte mare relevanţă pentru că, de fapt, el este valabil... (vociferări în sală), vă rog să faceţi o excepţie pentru că sunt singurul din partea dreaptă a sălii care am vorbit în această după-amiază. (Aplauze din partea opoziţiei.) Şi vă promit că n-o să vorbesc mai mult de două minute în continuare. Şi n-am să cer nici drept la replică sau chestiuni de acestea. Aşa că aveţi puţintică răbdare. Atmosfera din sală. În consecinţă, pierdem foarte mult timp pentru o chestiune care nu are foarte mare relevanţă. Această conducere este o conducere temporară, provizorie şi, în consecinţă, ea nu poate să dureze mai mult de câteva zile. Aşa că, domnule preşedinte, vă rog foarte mult, cel mai bun lucru în această situaţie este să trecem la vot. Mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumim, domnule deputat. Avem înscrişi deja pe lista prezentată de către domnii secretari încă patru deputaţi. Domnul deputat independent Brânză William.
			Domnul William Gabriel Brânză: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Desigur, apreciem umorul românesc dar, de data aceasta, dacă se poate, fac apel la dumneavoastră ca umorul ieftin să fie mai puţin apreciat astăzi. Cred că sunt probleme importante, sunt foarte importante şi aceste probleme, cine va conduce şi cine va sta la secretariat, domni sau doamne dar, totuşi, cred că ţara are mai multe probleme şi cred că trebuie să trecem peste un circ ieftin şi să ne luăm, într-adevăr, de treabă. Vă mulţumesc. Sunt la primul mandat şi cred că dacă ştiam că dăm dovadă de o circăleală în Parlament, mă gândeam mai serios. Vă mulţumesc. (Răsete şi aplauze.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnul deputat Dan Nica. Procedură? Iertaţi-mă, este o procedură, domnule deputat.
			Domnul Márton Árpád Francisc: O singură solicitare ca, după intervenţia celor trei deputaţi care mai sunt înscrişi pe listă, să supuneţi votului sistarea discuţiilor şi să votăm, pentru că cred că am dezbătut destul de mult această problemă. Vă mulţumesc. Din sală: Care?
			Domnul Márton Árpád Francisc: 141.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Sunt de acord cu dumneavoastră, cu un amendament, domnule deputat. Dacă sunteţi atent, să-mi îngăduiţi ca după cei trei să iau şi eu cuvântul. Şi pe urmă sistăm discuţiile, într-adevăr. Vă rog.
			Domnul Iulian Claudiu Manda (din bancă): Procedură.
			Domnul Dan Nica: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, ca să răspund şi colegilor care au vorbit înaintea mea, eu cred că, într-adevăr, poate n-ar trebui să insistăm pe acest punct, dar eu cred totuşi că în momentul în care noi ne exprimăm votul în privinţa unui text în limba română, ar trebui să fim riguroşi noi înşine cu ceea ce discutăm. Această chestiune, că în tehnica legislativă regulile Academiei Române nu sunt obligatorii, daţi-mi voie să vă spun că nu mi-o însuşesc. Este o chestiune pe care nu pot să o înţeleg. Deci dacă nu există genul feminin pentru cuvântul deputat, cum nu există nici pentru ministru, cum îi spunem? Ministră, ministresă? Deci există, până la urmă, o anumită rigoare pe care trebuie să o respectăm cu toţii şi nu cred că există vreun coleg în această Cameră care să accepte că noi vom putea discuta sau vota un text care să nu fie în conformitate cu regulile care au fost impuse şi adoptate de către Academia Română. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnul deputat Mocanu, vă rog să poftiţi.
			Domnul Vasile Mocanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Am venit la microfon să susţin amendamentul doamnei deputat Gălăteanu Monalisa. Am pronunţat bine? Mulţumesc. Am greşit, mă scuzaţi. Fac acest lucru pentru că întotdeauna, pentru mine, femeia a fost la loc de cinste şi la loc de onoare şi mare respect. Cred că, dacă noi votăm acest amendament astăzi, venim cu o completare şi cu o modificare reală la acest regulament şi nu vreau să mai fac alte intervenţii decât să spun că este chiar o modificare europeană, în contextul respectării femeii în ziua de azi. Susţin acest lucru şi argumentez, cum vă spuneam la început, fiindcă dintotdeauna când eu am fost încercat şi am fost în situaţii grele, m-am sprijinit şi am cerut sprijinul, dintotdeauna, unor femei care m-au ajutat şi nu a fost greu şi pentru mine să fac acelaşi lucru când a fost cazul, invers. Susţin amendamentul doamnei deputat şi eu personal în votez. Mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Înainte de a vorbi eu a fost domnul Mihai Tudose, care a înţeles să cedeze dreptul dânsului la cuvânt domnului secretar Victor Ponta. Deci în locul domnului Tudose ia cuvântul domnul Victor Ponta.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Mulţumesc, domnule preşedinte. Mulţumesc şi colegului meu. În calitatea mea de tânăr socialist european voiam să spun că o discuţie de acest gen nici n-ar mai avea loc într-un parlament. În Parlamentul european nediscriminarea este deja un câştig al societăţii civilizate şi când aud comentarii de la foste partide de stânga creştinate recent, nu pot decât să-mi dau seama că este foarte bine că am scăpat de ei din zona de stânga. Susţin acest amendament şi cred că nu are rost să-l discutăm în continuare. Este un câştig pentru democraţia din România. (Aplauze din partea PSD.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă-mi îngăduiţi să iau şi eu cuvântul. (Preşedintele de şedinţă coboară la tribună).
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Stimaţi colegi, Cred că am pornit pe un drum greşit în discutarea acestui amendament. Drumul greşit a fost invocarea principiului egalităţii de şanse, care, răsfrânt asupra unui asemenea text, cred că nu are nici un fel de impact şi nu are absolut nici o eficienţă. Nu este vorba de egalitate de şanse. Să respectăm principiul în conţinutul şi în valoarea sa. Nu în asemenea materie. Aici este vorba despre altceva. Constituirea Camerei Deputaţilor sub preşedinţia celui mai în vârstă şi asistat de cei mai tineri reprezintă o simbolistică. Este o simbolistică a perenităţii acestei Camere. Şi atunci, de ce să nu înnobilăm această simbolistică cu simbolistica echilibrului şi respectului pe care-l acordăm sexelor? Aceasta este toată problema. Formularea este puţin cam şchioapă, este adevărat, se putea găsi şi un alt text. Dar, în lipsă de un alt amendament şi pentru a nu îngreuna desfăşurarea dezbaterilor eu, deşi voi avea ultimul votul, mă pronunţ pentru acest amendament şi pentru această simbolistică frumoasă. Vă mulţumesc. (Preşedintele de şedinţă revine la prezidiu, Aplauze.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: O procedură, vă rog. Iertaţi-mă, doamnă, este vorba de o procedură?
			Doamna Minodora Cliveti: Da.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog.
			Doamna Minodora Cliveti: Pentru că ţine de tehnica legislativă doar vă indic următorul volum: "Să vorbim şi să scriem corect româneşte" de Ilie Ştefan Rădulescu. Volumul este apărut sub egida Academiei şi deplânge - este procedură, pentru că este vorba de termen - şi deplânge faptul că, în România, se ignoră că anumite profesii...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Iertaţi-mă, doamna deputat, eu am înţeles că am reuşit să vă blochez microfonul. Nu este o problemă de procedură. Vă rog să luaţi loc. V-am luat cuvântul.
			Doamna Minodora Cliveti: Domnule preşedinte, iertaţi-mă, tehnică legislativă.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: V-am lut cuvântul, doamna deputat. (Aplauze din partea Puterii.) Procedură? Vă rog să poftiţi.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, atât de dimineaţă, cât şi acum s-a văzut că am început să intrăm în nişte dezbateri, zi eu, normale, fără ca să se mai ivească acea luptă de clasă cu care am fost obişnuiţi zilele acestea. Dintr-o dată, prietenul şi colegul meu Márton Árpád vine cu o propunere pe care cred că am tranşat-o şi anume, sistarea discuţiilor. Pe listă mai erau patru colegi. Terminau de spus, treceam la vot. Dar dânsul, prin această propunere pe care a făcut-o, din nou creează o stare de nervozitate, pentru că nu se poate uita încercarea de a ni se băga pumnul în gură de acum câteva zile. Eu cred că această chestiune am tranşat-o şi preşedintele de şedinţă este acela care poate să-şi dea seama când un deputat se abate de la subiect şi-l trimite în bancă şi când un deputat depăşeşte acel timp, de regulă de cinci minute, într-un mod inutil şi că nu este nevoie să mai facem propuneri ca aceea domnului Márton Árpád doar ca să incităm sala. Dacă nu-şi retrage propunerea respectivă, ca o contrapropunere, am să invoc faptul că, evident, această încheiere a dezbaterilor este aprobată de către Cameră, ceea ce înseamnă un vot, ceea ce înseamnă pierdere de timp, iar în ceea ce priveşte votul să ştiţi că votul nu se dă oricum. Conform art. 115 alin.2, votul poate să fie deschis, conform art. 115 poate să fie şi secret. Votul deschis poate să fie prin ridicare de mână, prin ridicare în picioare, prin apel nominal care, la rândul lui, mai conţine două voturi. Deci, s-au terminat vorbitorii, trecem la vot, dar îl rog pe domnul Marton Arpad să-şi retragă propunerea pentru că ne obligă la încă două voturi suplimentare, ceea ce înseamnă tragere de timp şi nu ne aparţine chestiunea aceasta. În cazul în care nu-şi retrage această propunere, din partea grupului P.S.D. dorim ca votul să fie secret, după care vom vota cum să fie secret. Vă mulţumim.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Aveţi dreptul la replică, dle Arpad, un minut, vă rog.
			Domnul Marton Arpad Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Mi se pare şi deja îmi cer scuze pentru acest termen, nu găsesc altul mai elocvent, mi se pare de neacceptat această impertinenţă din partea oricui.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă atrag atenţia, domnule deputat, asupra manierei de exprimare cu privire la un coleg. Sunt convins că nu aţi vrut să spuneţi asta.
			Domnul Marton Arpad-Francisc: Îmi cer scuze pentru acest termen, dar este de neacceptat ca în timp ce o parte din Camera Deputaţilor ia cuvântul de 10-15 ori, câteodată aceeaşi persoană, şi vorbeşte de băgatul pumnului în gură, când vorbeşte despre necesitatea unei eleganţe şi se comportă cum tocmai unii dintre colegii noştri s-au comportat actualmente în sală, să mi se solicite să retrag o propunere de procedură, că altfel ei ne vor pedepsi cumva. Mi se pare că este dincolo de comportamentul procedural, în mod evident, dânşii au, din punct de vedere procedural, posibilitatea să solicite un vot secret şi, în această situaţie eu deja solicit să tranşăm această problemă printr-un vot deschis. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog să mă iertaţi, domnule deputat, propun la vot...
			Domnul William Gabriel Brânză: Dreptul la replică!
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Nu există nici o replică aici! S-au făcut două propuneri. Voi supune la vot propunerea procedurală de sistare a discuţiilor. Înainte vă supun la vot modalitatea votului deschis sau nominal.
			Domnul Eugen Nicolicea: Am solicitat vot secret.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: A, aţi solicitat vot secret, iertaţi-mă. Mi-a atras atenţia... Deci, cine este pentru votul deschis ? (În sală discuţii, rumoare.) Cine este împotrivă ? Vă rog să-mi comunicaţi. 94 de voturi pentru, 78 împorivă. Abţineri, vă rog. Vă rog să număraţi abţinerile. Cu 94 de voturi pentru, 78 împotrivă şi 10 abţineri, modalitatea votului este cea a votului deschis. Cine este pentru sistarea discuţiilor cu privire la amendamentul doamnei Monalisa Gălăteanu, ce figurează la pct. 1 al raportului suplimentar. Vă rog să număraţi.
			Domnul Eugen Nicolicea: Procedură!
			Domnul Ovidiu Brînzan: Procedură!
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: În timpul votului, nu procedură. Deci am supus la vot. Cine este pentru sistarea discuţiilor ? Vă rog să număraţi. Deci 100, fix. Cine este împotrivă ? Cine se abţine, vă rog ? Cu 100 de voturi pentru, 81 împotrivă şi 10 abţineri s-au sistat discuţiile în ceea ce priveşte amendamentul trecut la pct.1 al raportului suplimentar. Vă rog, dacă aveţi procedură.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, nu se începuse votul când am solicitat procedură şi nu mi-aţi dat cuvântul, aţi spus că e în timpul votului. Nu era în timpul votului, era între voturi.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Aveţi cuvântul acum, domnule deputat, vă ascultăm cu atenţie.
			Domnul Eugen Nicolicea: Păi, degeaba îmi mai daţi cuvântul acum după ce s-a votat. Deci, în ceea ce priveşte procedura am să vă explic. Votul este de două feluri: secret şi deschis. Nu cred că cineva din sală a procedat să vă facă propunerea votului deschis prin ridicare de mână. Deci, în momentul în care s-a făcut propunerea de vot deschis s-a aprobat de către sală şi s-a aprobat, zic eu, într-un mod greşit pentru că propunerile se supun la vot în ordinea în care au fost făcute şi prima propunere a fost aceea de vot secret pe care am făcut-o eu şi nu aţi supus-o la vot, aţi supus la vot dacă este vot deschis sau nu. După ce s-a aprobat propunerea de vot deschis, acesta poate să fie prin ridicarea mâinii, prin ridicare în picioare, prin apelul nominal sau prin mijloace electronice. Deci, cel puţin o altă propunere aveam dreptul să o fac, ceea ce am şi făcut, m-am ridicat în picioare şi aţi spus că e în timpul votului. De acord, trebuia să votaţi pentru mijloace electronice şi votam şi eu cu dumneavoastră. O altă chestiune pe care aş vrea să o spun este aceea că ... (în sală discuţii, rumoare). Deci, domnul Ghişe sau Beşe, cum vă cheamă...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: I-aş ruga pe colegii din sală să aibă aceeaşi pacienţă de a asculta.
			Domnul Eugen Nicolicea: Nu, că noi ne cunoaştem din '92 şi era Ghişe, Beşe şi nu mai ştiu cine aici, care făceau la fel şi care ştiau de toate...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, am interzis prin regulament dialogul cu sala. Vă rog să continuaţi.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, cu tot respectul, văd că-mi interziceţi doar monologul meu, monologul celălalt ca să fie dialog nu-l interziceţi. În continuare, am vrut să spun că domnul Marton Arpad nu a precizat la ce problemă să se închidă subiectul şi noi am vota, dar problema nu este în clar, pentru că domnul Brînzan, colegul meu, are un alt amendament care n-a fost discutat. Am încheiat discuţiile la tot articolul sau am încheiat discuţiile la amendamentul domnişoarei Gălăteanu ?
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Nu credeţi că aceasta este problema preşedintelui de şedinţă, domnule deputat.
			Domnul Eugen Nicolicea: Ba este problema preşedintelui de şedinţă şi dacă preşedintele de şedinţă ne împărtăşea şi nouă aceasta nu mă aflam la acest microfon. Deocamdată, domnul coleg Brînzan, şi am luat cuvântul ca să nu mai vină şi dânsul aici ca să lungim timpul, are această nedumerire pe care dumneavoastră o s-o lămuriţi. Eu vă mulţumesc pentru atenţie, în mod special noului meu prieten de la Braşov, domnul Ghişe, şi dumneavoastră, domnule preşedinte.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Regret că nu s-a putut recepţiona bine în sală când am spus că se sistează discuţiile la pct. 1 din raportul suplimentar, amendamentul doamnei Monalisa Gălăţeanu, aceasta pentru că am văzut că la pct. 4 mai figurează un amendament respins al domnului Ovidiu Brânzan. Il invit să-şi susţină amendamentul.
			Domnul Ovidiu Brînzan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Colega mi-a şoptit din spate să insist încă o dată asupra corectitudinii numelui domniei sale, Găleteanu. Nu o să revin la acest amendament, recunosc că am avut unele emoţii că s-a închis procedura de vot, acesta era şi motivul pentru care am dorit să iau cuvântul pe procedură fiindcă am crezut că aţi închis procedura înainte să discutaţi un amendament care nu avea nici o legătură cu problemele prezentate anterior. De fapt, după cum observaţi, dezbaterea este destul de largă, dar ea până acum s-a purtat asupra sexului persoanelor care urmează a fi desemnate ca fiind cele mai tinere din Cameră şi care vor îndeplini funcţia de secretari. Problema pe care eu o pun nu este o problemă de sex, ci este mai mult o problemă... (în sală se produce ilaritate)...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnilor deputaţi, să păstraţi sobrietatea necesară acestor dezbateri. O să-i rog pe domnii chestori să asigure liniştea în sală dacă liderii grupurilor parlamentare nu sunt în stare să o facă. E o notă proastă pentru toţi liderii grupurilor parlamentare. Vă rog să continuaţi, domnule deputat.
			Domnul Ovidiu Brînzan: Mulţumesc, domnule preşedinte. E o problemă de rigurozitate în ultimă instanţă fiindcă, deşi eu sunt medic, totuşi îmi plac lucrurile foarte riguros exprimate. Este vorba despre alegerea acestor prime funcţii din Camera Deputaţilor, în speţă organele de lucru, preşedintele şi secretarii de şedinţă. Acum, în privinţa preşedintelui înţeleg că el trebuie desemnat, mă rog, de toţi cei prezenţi în funcţie de vârsta domniei sale, dar am propus ca, pentru o rigurozitate mai mai mare, în momentul în care există un preşedinte de şedinţă, de vârstă sau cum i-om spune, acesta să aibă puterea să-şi desemneze aparatul de lucru, deci secretarii, fiindcă altfel nu rezultă de niciunde cine totuşi cine desemnează aceste persoane. Singurul argument, singurul contraargument cu care comisia a venit, la dorinţa mea, ca secretarii de vârstă indiferent cum vor fi ei aleşi să fie desemnaţi de către preşedintele de şedinţă, a fost că şi preşedintele şi secretarii sunt numiţi de la început. Din păcate, nimeni nu ştie să ne spună cine de către cine sunt numiţi aceştia de la început. Inţeleg că ar exista o cutumă parlamentară, sau mai degrabă extraparlamentară, pentru că practic Parlamentul nu este întrunit în momentul despre care vorbim pe problema aceasta, ca cineva din staff-ul tehnic să facă această numire. Cred, totuşi, domnule preşedinte, că pentru o mai bună rigurozitate a textelor, în momentul în care putem să înlocuim o cutumă cu o literă de regulament am putea să susţinem totuşi, şi poate comisia de regulament doreşte să-şi revizuiască poziţia, deci am putea să acceptăm ca secretarii, repet, în varianta pe care votul o va decide, să fie desemnaţi de către preşedintele de şedinţă dacă pe acesta nu reuşim să stabilim cum îl desemnăm. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Îl rog pe domnul preşedinte al comisiei să argumenteze respingerea amendamentului.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Problema desemnării celor patru secretari, ca procedură, este identică şi trebuie acceptată ca şi problema desemnării preşedintelui de vârstă. În consecinţă, nu putem dezlega cele două modalităţi de desemnare şi să le facem în mod diferit, de la caz la caz. Desemnarea respectivă, v-am explicat şi data trecută, în cutuma acestei camere, se realizează tehnic de către Secretariatul tehnic al acestei Camere, care este singurul element de continuitate între două legislaturi, şi nu are rostul decât de a pune la dispoziţia întregului plen sau plenului prezent la prima convocare, această informare. Dacă sunt obiecţiuni, atunci se mai poate discuta, dacă nu sunt obiecţiuni, atunci se reia ca atare. Sigur că e posibil să se stabilească prin noul regulament şi o persoană desemnată care să facă această informare a Camerei respective. Repet, cutuma a fost până acum secretarul, de regulă, secretarul general făcea această informare în primul moment al plenului.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc. Cu privire la acest aspect, vă rog, domnul deputat.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor, În ceea ce priveşte această desemnare cred că discuţia o ducem mai departe decât trebuie şi eu cred în soliditatea cutumei care nu face decât să măsoare, dacă vreţi, o chestiune măsurabilă, şi anume vârsta. Deci, din acest punct de vedere, aparatul tehnic pune la dispoziţia Camerei, în totalitatea ei, anunţând acest lucru, numele celui care este cel mai în vârstă şi al celor mai tineri pentru a ocupa poziţiile acestui Birou Permanent până la constituirea organelor de lucru permanente ale Camerei. Cred că simbolistica este atinsă, domnule preşedinte, cum bine aţi menţionat, prin acest transfer de generaţii, pe de altă parte cred că nici unul dintre ei nu poate să aibă autoritatea de a-i desemna pe ceilalţi. Această organizare a Camerei, în primă instanţă, pe criteriul de vârstă este un mod, sigur, simbolic de lucru şi în acelaşi timp provizoriu care se referă, repet, la o chestiune măsurabilă, şi anume vârsta şi aici nu avem ce să discutăm, pentru că dacă ar fi alte criterii ar interveni negocierea între grupurile politice, de exemplu. Am putea să vobim că ei sunt secretarii, spre exemplu, reprezentanţii primelor 4 grupuri ca mărime şi aşa mai departe, ceea ce ar trebui să ducă la o decizie, ca să-i spun aşa, de natură calitativă. Or, aici, noi nu stabilim decât vârsta, iar vârsta fiecare o are înscrisă pe actele cu care se prezintă aici pentru validarea Camerei. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul pe aceste aspecte ? Ne aflăm în următoarea situaţie: la art.2 s-au formulat un număr de 4 amendamente: unul al doamnei Monalisa Găleteanu, al doilea al domnului deputat Claudiu Manda, al treilea este menţionat ca amendament care nu a fost concretizat într-un text al domnului deputat Călian Petru care, în conformitate cu prevederile regulamentului, nu a putut fi pus în discuţia comisiei neavând text, aşa că nu pot să-l supun dezbaterii, şi ultimul al domnului deputat Ovidiu Brînzan. Având în vedere că în conformitate cu art.103 din regulament, amendamentele se supun la vot în ordinea formulării acestora, vă supun la vot primul amendament.
			Domnul Ioan Bivolaru: Varianta comisiei.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Varianta comisiei, evident. Potrivit raportului, iertaţi-mă, cred că este o neconcordanţă ca să ne lămurească.
			Domnul Ioan Bivolaru: Conform regulamentului se supune, în primul rând, la vot varianta propusă de comisie. În cazul acesta, varianta este poziţia nr. 2 din acest raport suplimentar, comisia şi-a însuşit acest amendament şi, în consecinţă, acesta este primul care se supune la vot urmând ca al doilea să fie, într-adevăr, al domnişoarei Găleteanu.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da, este corect punctul de vedere al domnului preşedinte al comisiei pentru că acestea sunt amendamente la un amendament admis şi a fost retrimis la comisie. Deci, vă supunem la vot amendamentul admis de comisie, art. 2 alin.1, în următoarea formulare: "Până la alegerea Biroului Permanent, lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârstă deputat în calitate de preşedinte de vârstă, asistat de cei mai tineri 4 deputaţi în calitate de secretari". Amendament admis de comisie. Cine este pentru ? Cine este împotrivă ? Abţineri ? Cu 147 de voturi pentru, 19 împotrivă şi 14 abţineri, amendamentul a fost admis. Având în vedere că acest amendament exclude pe celelalte, nu se mai supun la vot.
			Domnul Pantelimon Manta: Vreau să explic votul.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da, poftiţi, numai pentru explicarea votului.
			Domnul Pantelimon Manta: Domnule preşedinte, în primul rând vreau să le mulţumesc colegilor din partea dreaptă a sălii pentru că au susţinut un amendament al meu, ceea ce înseamnă că nu sunt supăraţi pe mine că am venit de mai multe ori la microfon ca să susţin acest lucru. În al doilea rând, vreau să le mulţumesc şi colegilor care au votat aşa cum au votat, m-au susţinut pe mine sau pe colega mea din P.S.D., era clar că de-aia avem un vot împărţit, pentru că şi eu şi colega mea de la Dolj avem susţinere în grupul parlamentar. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Faţă de mulţumirile dumneavoastră pentru modul în care s-a votat acest amendament, eu nu pot să spun decât să fie de bun augur. Continuăm. La pct 5 al raportului, vă rog, domnul deputat.
			Domnul Ovidiu Brînzan: Îmi cer mii de scuze, domnule preşedinte, însă amendamentul de la nr.4 curent care îmi aparţine, el nu este automat respins fiindcă el este valabil şi în formularea adoptată de către comisie şi votată de către plen. De aceea vă rog să supuneţi la vot şi această formulare care completează formularea adoptată de comisie şi votată adineauri.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Este un amendament respins de comisie şi, în condiţiile în care a fost adoptat articolul în formularea admisă de comisie care exclude formularea dumneavoastră nu se mai supune la vot. Trecem la pct. 5, e vorba de art. 4 alin. 3, un amendament admis al comisiei, în sensul că art. 4 alin. 3 va avea următoarea formulare: "Preşedintele de vârstă prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea descrescătoare a numărului membrilor grupurilor parlamentare, iar Camera Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi". Este amendamentul domnului deputat Brînzan. Vă rog să-l susţineţi.
			Domnul Ovidiu Brînzan: Mulţumesc, domnule preşedinte, nu o să vorbesc prea mult despre acest amendament, este o corelare lingvistică şi felicit comisia pentru faptul că acceptat această variantă care dă o mult mai mare eleganţă textului şi nu lasă loc unor interpretări cum ar fi fost posibil în varianta precedentă şi sper ca, în continuare, comisia de regulament să accepte şi să dea dovadă de aceeaşi eleganţă şi la amendamentele care urmează a fi depuse în continuare. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, rugămintea din partea comisiei este ca în partea finală să se preia, totuşi, precizarea din amendamentul iniţial propus de comisie: "...iar plenul Camerei Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi". Asta este rugămintea pentru că această Cameră, totuşi, nu este încă legal constituită. E vorba de plenul Camerei.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Discuţii pe marginea acestui amendament cu completarea făcută de domnul preşedinte. Este adevărat, nu ne aflăm în prezenţa unei Camere constituite, deci plenul hotărăşte. Dacă nu sunt discuţii, supun la vot amendamentul astfel cum a fost admis de către comisie. Cine este pentru? Împotrivă? Abţineri? Cu unanimitate, amendamentul astfel cum a fost admis de comisie, a fost votat. Domnule preşedinte al comisiei, dacă mai există şi un alt raport suplimentar pentru vreun alt text. Nu există. În aceste condiţii, continuăm cu dezbaterile de la articolul la care am rămas. Pct.19, art.6 alin.4: "După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesoluţionate se face în plenul comisiei de validare". Dacă există discuţii pe marginea acestui text. Nu există. Supun la vot textul astfel după cum a fost propus de către comisie. Cine este pentru? Cine este împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Pct.20, art.6 alin.5: "Comisia de validare se pronunţă asupra contestaţiilor nesoluţionate şi asupra acelora a căror soluţionare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de soluţionare conţinute în dosarele primite de la Biroul Electoral Central, precum şi asupra sesizărilor prevăzute la alin.31". Vă reamintesc că alin.31 a fost eliminat. Vă rog, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Bivolaru: Pe cale de consecinţă, partea finală "şi asupra sesizărilor prevăzute la alin.31" trebuie eliminat. Deci, să rămână textul "conţinute în dosarele primite de la Biroul Electoral Central."
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Cu această precizare de corelare între texte, dacă există discuţii. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Ioan Munteanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cred că corect ar trebui să sune în formulare "şi asupra celor a căror soluţionare...", nu "a acelora".
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: În textul meu scrie "şi asupra acelora a căror soluţionare..." Deci, propunerea dumneavoastră s-o auzim.
			Domnul Ioan Munteanu: Am spus nu "acelora", ci "celor".
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: "...celor a căror soluţionare..." Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Eugen Nicolicea: Comisia, prin domnul preşedinte, a propus să scurteze acest text şi atunci avem nevoie de câteva lămuriri. Biroul Electoral Central înaintează Parlamentului contestaţii nesoluţionate? Care este motivaţia pentru care ar face acest lucru? Pentru că, în momentul când am tăiat textul, rămâne doar "conţinute în dosarele primite de la Biroul Electoral Central". De ce nu i-am trimite Biroului Electoral Central contestaţii nesoluţionate? O altă chestiune: "se pronunţă asupra contestaţiilor acelora a căror soluţionare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale". De unde ştie anterior comisia dacă s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale înainte de a le studia? Deci, eu cred că accept o altă soluţie a comisiei pe care s-o prezinte. Nu cred că Biroul Electoral Central trimite în cadrul dosarului contestaţii nesoluţionate.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Mulţumesc. Domnul deputat Gheorghiof.
			Domnul Titu Nicolae Gheorghiof: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi şi colege, Amendamentul de fapt care a fost admis de către comisie provine din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat. Eu cred că devreme ce aşa a fost admis, cred că aşa cum a fost formulat de către grup... referitor la prima parte a acestui amendament, vedeţi că e preluat art.6 din vechea reglementare. De fapt, grupul n-a făcut decât să adauge, şi anume ce? "conţinute în dosarele primite de la Biroul Electoral Central", pentru că partea a doua a fost art.31 eliminat, alin.31 eliminat, şi nu se mai putea reţine "precum şi sesizările prevăzute". Deci la "Biroul Electoral Central" practic se opreşte amendamentul, aşa cum l-a propus şi l-a susţinut în comisie Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat. Cred că domnul Nicolicea, şi astfel îi dau dreptul la replică, a lipsit de la şedinţa de grup.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Florin Iordache: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Amendamentul nostru a fost acceptat în condiţiile în care Comisia pentru regulament accepta amendamentul de la pct.31, dar eu v-aş propune dumneavoastră să fiţi de acord cu următoarea formulare: "conţinute în dosarele primite de la Biroul Electoral Central, precum şi asupra sesizărilor primite de la cetăţeni". Astfel dăm dovadă de mai multă transparenţă, şi acele sesizări pe care le primim de la cetăţeni, respectiv Comisia de validare primeşte sesizări de la cetăţeni, pot să se pronunţe asupra acestor sesizări.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, vă reamintesc că art.31 a fost eliminat, prin votul majorităţii. Deci, nu-l mai putem pune în discuţie. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Eugen Nicolicea: Nu trebuie să vă mire că avem opinii contrare, aţi văzut şi la articolul anterior că am votat alături de grupurile P.D. şi P.N.L. Vorbesc cu domnul secretar. În ceea ce priveşte ce am susţinut eu...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Faţă de precizarea dumneavoastră, vreau să vă atrag atenţia că vorbiţi cu plenul Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. Vorbesc cu plenul Camerei Deputaţilor, dar câteodată se mai adresează şi câte un coleg şi ţineţi cont că sunt la dreptul la replică şi, prin urmare, am dreptul să mă adresez celui care mi-a oferit acest drept. În ceea ce am precizat eu, susţineam amendamentul întreg, aşa cum era el. Faptul că a fost eliminat art.3 alin.1, am cerut comisiei să facă o nouă formulare, iar amendamentul Grupului P.S.D., din care s-a tăiat o bucată, nu mai este amendamentul Grupului P.S.D., deci n-am ce susţine. Tocmai acea tăietură m-a pus în situaţia de a veni să discut. În ceea ce priveşte amendamentul domnului Dorneanu, o să observaţi, domnule Gheorghiof, că propune eliminarea cu totul a alin.5 şi sunt de acord şi cu această chestiune având în vedere că, v-am spus, nu cred că Biroul Electoral Central poate să trimită în dosare contestaţii nesoluţionate.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da. Propunerea dumneavoastră de eliminarea art.5 îmi permite şi mie să iau cuvântul pe această problemă. (Domnul vicepreşedinte Lucian Augustin Bolcaş vine la tribună)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Faţă de această propunere de eliminare a alin.5 al art.6 pe care am înregistrat-o ca atare, sper că este corect, vreau să vă menţionez următorul lucru: această eliminare nu este posibilă. Pentru că între Biroul Electoral Central şi Parlamentul României şi Camera Deputaţilor, în speţă, există deosebiri instituţionale totale. Ne aflăm în faţa unor alt sistem de organe, ele nu sunt ierarhizate, ele au o altă natură juridică şi o altă funcţionalitate. Un organism de lucru al Camerei Deputaţilor, care este comisia de validare, nu s-ar putea pronunţa asupra lucrărilor unui alt organ dintr-un alt sistem, din sistemul administrativ, care are capacitate jurisdicţională numai dacă este învestit special cu aceste atribuţii. Rolul acestui articol care, de fapt, şi în regulamentele anterioare, de la primul regulament a existat ca atare, este tocmai de a da capacitate acestei comisii de a se pronunţa asupra modului în care au fost soluţionate anumite contestaţii adresate altui organ jurisdicţional dintr-un alt sistem. De unde ştie comisia care sunt soluţionate cu încălcarea dispoziţiilor legale? S-a întrebat mai mult sau mai puţin retoric distinsul nostru coleg. Răspunsul este simplu. Comisia analizează modul de soluţionare şi, în condiţiile în care analizează acest mod de soluţionare, atunci când întâlneşte o nelegalitate se pronunţă asupra ei. Dar ca să aibă dreptul de a se pronunţa, trebuie să existe acest text. De aceea, mă opun acestei idei de eliminare a textului articolului. Vă mulţumesc. (Domnul vicepreşedinte Lucian Augustin Bolcaş îşi reia locul la prezidiu în calitate de preşedinte de şedinţă)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule deputat Brînzan.
			Domnul Ovidiu Brînzan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu n-am nimic nici cu păstrarea, nici cu eliminarea acestui text, însă fiindcă suntem la ultimul alineat de la art.6, cred că, după părerea mea, a apărut o problemă la discutarea art.6, problemă care a existat de fapt şi în vechiul regulament, şi anume, vă citesc alin.1 al art.6, care deja a fost votat: "Biroul comisiei de repartizare repartizează grupurilor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputaţilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu excepţia celor privind membrii grupurilor de lucru". Deci, dosarele membrilor grupurilor de lucru nu sunt repartizate nici unde. Se termină art.6, citind textul în continuare, şi de nici unde nu mai rezultă ce se întâmplă cu aceste dosare ale membrilor grupurilor de lucru. Şi, realmente, pe textul regulamentului, rezultă că acestea nu sunt dezbătute de către nimeni şi nimeni nu le analizează. De aceea, fiindcă au apărut aceste discuţii referitoare la alin.5 al art.6 şi fiindcă problema ar necesita a fi aprofundată şi fiindcă problema pe care eu o semnalez, realmente, lasă în coadă de peşte întreg articolul, rămân nişte deputaţi cu dosare nesoluţionate de către nimeni. Probabil, plenul comisiei de validare va trebui să se întrunească şi în plen să discute şi dosarele membrilor sau, mă rog, nu ştiu care va fi soluţia pe care Comisia de regulament o va găsi. Cred, domnule preşedinte, că ar fi util ca alin.5 să fie retrimis la comisie pentru a rezolva şi problema pe care eu o ridic referitor la dosarele membrilor grupelor de lucru. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, nu pot primi cererea dumneavoastră, atributul meu de a hotărî, pentru că ar însemna să revenim asupra unui text votat. În ceea ce priveşte excepţia repartizării, evident priveşte dosarele acelui grup de lucru, nu se repartizează aceluiaşi grup de lucru. Este normal. Nici până acum nu am avut impedimente în aplicare. Deci, în legătură cu alin.5 al art.6, dacă mai doreşte cineva. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul George Băeşu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Împreună cu domnul deputat Dorneanu am formulat acest amendament care figurează în anexa amendamentelor respinse şi vreau să vă explic faptul că noi am fost consecvenţi pentru că în cadrul Grupului P.S.D. au existat viziuni diferite asupra art.6 alin.31, acolo unde noi am susţinut un alt punct de vedere, un lucru care văd că acum îl surprinde pe domnul secretar Titu Gheorghiof... La noi democraţia nu mai surprinde, domnule Gheorghiof. Şi dacă s-a eliminat art.6 alin.31 prin votul plenului, vreau să vă spun că, practic, motivaţia comisiei aceea privind necorelarea cu propuneri admise, în ceea ce priveşte amendamentul formulat de noi, iată că nu mai stă în picioare. Amendamentul nostru era unul foarte bun. Mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da, domnule deputat. Este adevărat, există acest amendament la art.6 alin.5, de eliminare, motivat de necorelare. Invit din nou pe această cale toţi colegii care au amendamente respinse să le susţină în cadrul discuţiilor, altfel nu vor fi supuse la vot. Dacă mai doreşte cineva. Vă rog, domnule deputat. Este într-adevăr pe linia amendamentului dumneavoastră de eliminare.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Am solicitat comisiei, prin preşedintele ei, să ne clarifice ce înseamnă contestaţii nesoluţionate trimise de Biroul Electoral Central. De ce trimite Biroul Electoral Central contestaţii nesoluţionate?
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Cred că această lămurire ar trebui s-o solicitaţi Biroului Electoral Central. Vă rog, domnule preşedinte, să răspundeţi colegului nostru.
			Domnul Eugen Nicolicea: Voi uza de sfatul dumneavoastră şi voi solicita Biroului Electoral Central în 2008, dacă nu sunt alegeri anticipate.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule preşedinte, să-i răspundeţi colegului nostru. (Domnul deputat Constantin Niţă doreşte să intervină) Imediat! Să-i dea răspunsul. S-a solicitat un răspuns de la preşedintele comisiei. Respectăm calitatea de preşedinte al comisiei.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Acest text, mă refer la textul iniţial care a primit această completare, care această completare, sigur, că este binevenită, este un text care a rezistat multe legislaturi şi nu a fost contestat până în prezent niciodată. Aceste contestaţii nesoluţionate primite de la Biroul Electoral Central în dosarele respective, alături de contestaţiile soluţionate, constituie acest pachet care se pune la dispoziţia comisiei de validare. Sigur că, Comisia de regulament nu are suficientă cădere juridică ca să discute mai mult în legătură cu această soluţie adoptată, cu atât mai mult cu cât această soluţie adoptată a primit şi girul Comisiei juridice. În consecinţă, pentru a definitiva cum vom vota sau care soluţie va fi acceptată în final, apropo de observaţiile făcute de domnul deputat Nicolicea, aş ruga, domnule preşedinte, ca această Comisie juridică... domnul preşedinte al Comisiei juridice să ne explice mai bine ceea ce înseamnă contestaţii nesoluţionate cuprinse în dosarele primite de la Biroul Electoral Central. După care, în cunoştinţă de cauză, vom accepta sau nu vom accepta amendările susţinute.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Am lut act de punctul dumneavoastră de vedere. Domnul deputat Niţă.
			Domnul Constantin Niţă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cred că este bine să conexăm art.6 alin.5 cu art.7 şi, aşa cum propunea colegul meu, să trimitem acest articol la comisie şi eventual şi la Comisia juridică. Pentru că art.7, domnule preşedinte, spune aşa: "Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat în cazurile în care constată că alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin fraudă electorală". Mergem la art.6 şi spunem că "încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de soluţionare conţinute în dosarele primite de la Biroul Electoral Central". Şi atunci cred că în continuare ar trebui să mergem pe aceeaşi variantă că dacă dosarele primite de la Biroul Electoral Central, sau dacă unul din dosarele primite de la Biroul Electoral Central constată că alegerea unui deputat s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin fraudă electorală, comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat. V-aş ruga să ţineţi cont de acest lucru şi preşedintele comisiei sau comisia să constate acest lucru. Mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule deputat. Unul dintre dumneavoastră. Poftiţi.
			Domnul Mihai Tudose: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi şi stimate colege, Dacă până acum, de bine de rău, să spunem că mai aveam răspunsuri că vine dosărelul şi în dosărel avem nu ştiu ce hârtii pe baza cărora trebuie să luăm nu ştiu ce decizie, aşa cum spuneam mai devreme colegul nostru, la art.7, comisia de validare ar trebui să constate frauda electorală. Dacă mergem în continuare cu această logică, va trebui să avem şi o comisie de anchetă proprie cu organe de investigaţie etc. care la rândul lor să aibă un anumit tip de regulament de organizare şi funcţionare, cu competenţe foarte clare. Eventual, cu posibilitatea de a emite mandate de arestare. Iar nebunia continuă, fiindcă chiar dacă constatăm fraudă electorală, noi, la comisia de validare, marii detectivi, constatăm încălcarea legii prin fraudă electorală, facem un raport, venim cu el în faţa plenului, plen care poate invalida acest raport. Şi, prin votul Camerei, consfinţim o ilegalitate şi mai mare. În acest sens, eu am vorbit, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, cu colegii noştri de la Comisia juridică, atunci când a fost retrimis raportul, sperând şi vorbind cu aceşti colegi, că acest articol 7 oricum va trebui să dispară, iar toate aceste prevederi la comisia de validare în ceea ce priveşte competenţa de a face anchete, de a da verdicte, eventual să chemăm justiţiabilii în faţa noastră, să le luăm declaraţii scrise şi să-i pedepsim exemplar, să fie ori excluse total din acest regulament, ori găsită o altă soluţie, dar care să nu ne suprapună pe noi, comisia de validare, peste altă instanţă civilă sau penală. Să nu ne suprapună pe noi peste ceea ce înseamnă competenţa Biroului Electoral Central şi ca nu apoi, după ce noi, comisia de validare, facem un tip de raport, plenul să aibă posibilitatea să consfinţească o ilegalitate pe care noi o constatăm, eventual. În acest sens, mă raliez poziţiei antevorbitorului meu, domnul deputat Niţă, ca eventual tot ce înseamnă această parte din ceea ce reglementează comisia de validare să fie retrimisă la Comisia de validare, la Comisia juridică, împreună cu Consiliul Legislativ, împreună cu... nu ştiu, cu Biroul Electoral Central, cu autoritatea electorală permanentă, găsiţi o soluţie. Fiindcă nu ne puteţi cere comisiei...eu sunt în comisia de validare, domnule preşedinte, şi pe noul regulament o să se întâmple un caz, ştiu eu, vine un alt coleg, peste un an când terminăm regulamentul, şi mă pune să constat dacă are sau nu fraudă electorală. Este absolut incredibil.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da. Cine mai doreşte? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Florin Iordache: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Un coleg de-al meu invoca mai devreme avizul Comisiei juridice. Dumneavoastră ştiţi cum Comisia juridică s-a pronunţat asupra amendamentelor admise, au fost admise şi s-a dat un aviz pentru constituţionalitate în întregul său, deci, acest art.65, Comisia juridică s-a pronunţat şi a spus că este constituţional. De aceea, domnule preşedinte, eu am supus plenului eliminarea alin.31, dar tocmai pentru a acoperi toate aceste dosare care, într-un fel sau altul, n-au fost soluţionate, eu am propus "precum şi asupra sesizărilor venite de la cetăţeni".
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Mai doreşte cineva să ia cuvântul? Stimaţi colegi, ne aflăm în următoarea situaţie: în ceea ce priveşte art.6 alin.5, există, pe de o parte, o propunere de eliminare, un amendament de eliminare, iar, pe de altă parte, la amendamentul admis de comisie şi modificat pentru corelare în şedinţa de astăzi, domnul preşedinte al comisiei a simţit nevoia unui aviz al Comisiei juridice. În continuare, a venit propunerea ca şi art.7 pe care nu-l supunem dezbaterilor decât dacă există modificări, fiind vorba de un text nemodificat, numai dacă există observaţii, să fie retrimis la comisie, având în vedere că formularea sa lasă loc de interpretări: "prin încălcarea legii, inclusiv prin fraudă electorală." Eu găsesc că ambele texte care sunt păstrate de la adoptarea primului regulament al Camerei, trebuiesc corelate cu prevederile actualei legi pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu precizarea "a căror dispoziţii legale referitoare la procedura de soluţionare de către Biroul Electoral Central" se referă acest text, pentru că procedurile în legile respective au fost modificate, iar noţiunea de fraudă electorală nu se mai întâlneşte în aceste dispoziţii legale privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. Deci, ţinând seama de necesitatea corelării legislative şi de solicitarea preşedintelui Comisiei de regulament pentru un aviz sau un punct de vedere al Comisiei juridice, în conformitate cu art.102 din Regulamentul Camerei, retrimit la Comisia de regulament pentru a lua avizul Comisiei juridice numai cu privire la aceste texte şi pentru a prezenta o formulare corelată cu legislaţia electorală în vigoare. Domnule preşedinte, când poate fi gata raportul? Va trebui să fixez un termen şi nu o fac colegial fără să vă consult.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Pentru rigoare, să înţeleg că aceste amendamente sau poziţia 20 şi 21 din raport, ambele texte să fie retrimise la Comisia de regulament. Am înţeles bine, sper, da?
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Corect, nu putem trimite la Comisia juridică. Trimitem la Comisia de regulament, pentru că aceasta este subiectul cu care operăm, şi Comisia de regulament solicită şi avizul Comisiei juridice. Vă împuternicim să solicitaţi acest aviz. Vă rog.
			Domnul Ioan Bivolaru: În condiţia în care împuterniciţi Comisia de regulament să solicite acest aviz, şi sigur, pe cale de consecinţă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi va trebui să dea acest aviz, presupunem că vom putea să înaintăm, Comisia pentru regulament, acest raport suplimentar în ziua de luni.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumim, domnule deputat. Sunteţi în asentimentul nostru; ne-am consultat şi cu domnii secretari şi ne gândeam la aceeaşi soluţie. Deci, pentru consemnare, în cursul zilei de luni, Comisia pentru regulament va difuza raportul suplimentar. Vă rog, domnule deputat, pentru art.6 alin.5 şi art.7, atât.
			Domnul Alecsandru Ştiucă: Vă supun atenţiei, la art.7, dacă s-ar putea avea în vedere următoarea corelare lingvistică: "Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat, în cazul în care constată că alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin fraudă electorală", pare a fi redundant, pentru că ar părea că facem o concesie faptului că frauda electorală este o încălcare a legii. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumim, domnule deputat. Să se prindă în stenogramă, evident, şi comisia sesizată să se pronunţe în continuare. Trecem la pct.22 al raportului, art.8 alin.1; în redactarea comisiei, art.8 alin.1 are următorul conţinut: "Comisia, în cel mult patru zile de la constituirea sa, întocmeşte un raport în care vor fi precizaţi deputaţii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amânarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare". Cu privire la acest text, vă rog, domnule deputat.
			Domnul Florin Iordache: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Pentru consecvenţă, v-aş propune să trecem Comisia de validare, pentru că permanent în textul legii am trecut Comisia de validare. Deci, până acum, în toate textele, când am făcut referire, am făcut referire la Comisia de validare. De aceea, eu vă propun pentru completare şi pentru consecvenţa textului, Comisie de validare.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da, eu sunt de acord cu dumneavoastră, dar vreau să aud punctul de vedere al domnului preşedinte al comisiei. De acord. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Prin faptul că avem situaţia în care câteva articole au fost trimise la Comisia de regulament, aceste articole având influenţă extraordinar de mare şi asupra art.8, art.9, art.11, art.12, deci ne aflăm în situaţia în care solicităm, ori toate aceste articole să fie trimise şi dezbătute împreună la Comisia pentru regulament, să aşteptăm întoarcerea lor cu totul, ori dacă nu se acceptă această chestiune, această rugăminte de a trece direct la art.14, atunci vă solicităm o pauză de consultări de 45 de minute, pentru că discuţiile pe care le avem la aceste articole depind de rezultatul pe care-l aveam de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi deja în grup avem mult mai multe păreri divergente şi nu ştim să luăm o poziţie unitară.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, am luat act de propunerea dumneavoastră. Aţi indicat o serie de texte care susţineţi că au o intimă legătură cu cele retrimise la comisie, fără a motiva, dar în acelaşi timp, aţi solicitat o pauză de consultări, de data aceasta corect motivată, pentru că într-adevăr, se ridică nişte probleme pentru discutarea în continuare. În aceste condiţii, vă acord o pauză de consultări, dar nu de 45 de minute. Totdeauna mă voi păstra la limita celor 30 de minute, de acum încolo. Vă rog, pauză 30 de minute.
			- Pauză între orele 17,16-17,50 -
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Stimaţi colegi, S-a încetăţenit o cutumă, una dintre puţinele care nu-mi plac, ca preşedintele de şedinţă să aştepte venirea deputaţilor în sală. Îi rog pe domnii secretari să-şi ocupe locurile. Îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să asigure prezenţa în sală. Continuăm. Am rămas la art.8. Vă rog, domnule deputat, poftiţi.
			Domnul Mihai Tudose: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În urma consultărilor cu o parte din colegi, care au lucrat pe acest regulament, avem următoarea propunere. Nu ştiu în ce măsură este regulamentară, poate ne ajutaţi chiar dumneavoastră, dar ca tot...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: V-aş ruga, foarte mult, să schimbaţi replicile direct, şi nu prin intermediul tribunei Parlamentului.
			Domnul Mihai Tudose: Mulţumesc. Ca tot ceea ce înseamnă Comisia de validare, capitolul care reglementează Comisia de validare, în speţă mai avem câteva articole, să le discutăm fără să le votăm; Comisia de regulament şi reprezentanţii din Comisia juridică din sală, inclusiv cei care sunt în ambele comisii - domnul Buda, de exemplu, - să şi le noteze, să retrimitem tot ce înseamnă capitol la Comisia de validare, la Comisia de regulament, care împreună cu acele consultări cu Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, să avem până luni, marţi, nu ştiu când o fi gata, poate duminică, un capitol în ceea ce priveşte Comisia de validare, care să respecte şi legea şi, ştiu eu, litera în care a fost scris, ca pe noi să ne ajute şi nu să ne încurce sau să ne pună să facem lucruri pentru care nu avem competenţă.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, vreau să vă invoc o imposibilitate în ceea ce priveşte propunerea de trimitere în bloc a capitolului privind Comisia de validare, având în vedere că există câteva texte care au fost deja votate de plen. Vreau să vă spun că, în măsura în care vor exista texte de corelare sau care vor pune problemele prevăzute de art.102 din Regulament, mi s-a mai semnalat deja, să semnalaţi şi să argumentaţi, iar fiecare text în parte va primi soarta care i se cuvine. Deci, o asemenea trimitere în bloc şi o discutare fără vot nu este posibilă. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Propunerea colegului meu, deşi eu o consider, ca şi dumneavoastră, neregulamentară, n-a vrut să facă decât să scurtăm acest timp şi să nu mai avem nişte discuţii. Eu aş dori, dacă putem, oricum, ca aceste articole care fac trimitere la ceea ce am trimis la comisie şi nu ştim cum să mergem mai departe, observaţi că se vorbeşte la art.8 de deputaţii pentru care se propune validarea, invalidarea sau amânarea validării mandatelor, ceea ce ţine exact de obiectul comisiei, la alin.2 "amânarea validării mandatului"; art.9: "raportul este aprobat de Comisia de validare, în caz de paritate votul este hotărâtor". Dar, ce votează? Art.10, din nou se vorbeşte despre Comisia de validare, până la art.12, inclusiv; şi am mai avea o variantă, şi anume: să sărim peste aceste articole pentru moment, până când se întoarce raportul comisiei şi să începem direct cu art.13 şi articolele acestea să le lăsăm, să le discutăm după ce aflăm punctul de vedere al comisiei. Evident că nu am un text de regulament care să ne permită acest lucru. Textul de regulament este acela pe care l-aţi spus dumneavoastră, adică: să discutăm fiecare articol şi să le trimitem pe rând. A se înţelege, şi colegii trebuie să înţeleagă că aceste două propuneri au fost tocmai pentru a nu mai tergiversa. Dacă există o posibilitate de acceptare, vă rugăm s-o faceţi. Dacă nu, respectăm regulamentul, aşa cum aţi indicat dumneavoastră.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Eu cred că în dezbaterea unor modificări la regulament este esenţial să ţinem cont de litera regulamentului în vigoare. Şi, de aceea, vă invit şi pe dumneavoastră la discutarea fiecărui articol, când există justificări pentru această propunere pe care acum aţi făcut-o global, să interveniţi şi să faceţi propunerea în concret. Este adevărat, şi trebuie să vă mărturisesc şi în calitate de preşedinte de şedinţă, care are atributul de a retrimite la comisie, simţim acut lipsa unui raport complet din partea Comisiei juridice. Acesta este adevărul, pe care nu trebuie să-l ocolim în nici un mod. În consecinţă, suntem la art.8 alin.1, în propunerea formulată de comisie, cu completarea solicitată de un coleg, care a spus: "Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituirea sa, întocmeşte un raport în care vor fi precizaţi deputaţii pe care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amânarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare". Domnul preşedinte al comisiei, dacă este de acord cu această adăugire, Comisia de validare? Da, de acord. Vă rog, doamna deputat.
			Doamna Rovana Plumb: Domnule preşedinte, La acelaşi articol se stabileşte termenul în care comisia va prezenta, va elabora raportul respectiv, pentru a respecta normele de tehnică legislativă. Vă propun să ne reîntoarcem la textul iniţial, în sensul că perioada, timpul de 4 zile, să fie scris în cifre arabe. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da, am luat act de propunerea dumneavoastră. Domnul preşedinte al comisiei, vă rog să vă pronunţaţi: textul iniţial (4 zile), dar urmează sintagma "de la constituirea sa", pentru a şti de unde curge acest termen. Vă mulţumesc. Alte propuneri? Vă rog, domnilor deputaţi, nu... Domnule deputat, am invitat pe colegul dumneavoastră.
			Domnul Alecsandru Ştiucă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, V-aş supune atenţiei, pentru proprietatea textului, dacă sunteţi de acord să înlocuim aici "vor fi precizaţi deputaţii" este impropriu. Precizăm detalii, date cu nominalizaţi, adică stabilim numele şi prenumele deputaţilor care sunt validaţi, invalidaţi sau amânaţi. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Îl rog pe domnul preşedinte al Comisiei de regulament ... De acord cu înlocuirea. Deci, nominalizaţi. Altcineva? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Eugen Nicolicea: Deci, propun şi acest articol să fie retrimis la comisie, având în vedere că se vorbeşte de validarea mandatelor, amânarea sau invalidarea mandatelor, care sunt în strânsă legătură cu contestaţiile pe care petenţii le consideră a fi soluţionate necorespunzător, sau cu acele contestaţii nesoluţionate, primite de la Biroul Electoral Central. Se observă că propunerea de invalidare sau de amânare trebuie să aibă o motivare pe scurt, care motivare pe scurt nu se poate face dacă nu ştim cum se soluţionează ceea ce am trimis la comisie. De asemenea, consider că ar trebui, dacă tot este pe scurt propunerea de invalidare sau de amânare, deşi când este cazul de invalidare ar trebui să fie in extenso, nu pe scurt, ar trebui şi propunerea de validare să fie motivată pe scurt, deci este un tabel cu cei mai mulţi deputaţi, dacă nu chiar toţi, în care se propune validarea, motivarea pe scurt, îndeplinesc condiţiile cerute de lege. Deci, n-am înţeles de ce trebuie motivată doar invalidarea sau amânarea şi nu şi validarea, de parcă validarea s-ar face fără nici un fel de motiv. Deci, propunerea mea este, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, art.8 alin.1 să-l regândească comisia în strânsă corelare, aşa cum îi place să motiveze, cu articolele anterioare.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc. Am reţinut prima observaţie, ca primă observaţie pe cea de-a doua formulată, în ordine, de dumneavoastră, şi anume: completarea textului în sensul "cu motivarea pe scurt a propunerilor de validare, invalidare sau amânare". Domnul preşedinte al comisiei, vă rog să apreciaţi dacă şi validarea trebuie motivată.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Nu considerăm că această validare trebuie să fie motivată. Avem suficiente elemente care să stabilească în ce condiţii această Comisie de validare consideră că un mandat poate fi validat. Dacă această comisie consideră şi se votează în Comisia de validare, în final, această validare a fiecărui deputat, este destul de clar că în textul de prezentare a acestei liste de validare se spune: corespunzător prevederilor Regulamentului, articolul şi articolul ... Asta înseamnă motivarea. În ceea ce priveşte motivarea propunerilor de invalidare sau amânare, cred că pe undeva deranjează acest "pe scurt", pentru că într-adevăr, o propunere de invalidare sau de amânare deranjează, în primul rând, pe cel care îţi vine cu acest mandat în Parlament şi, sigur, trebuie să ofere suficiente date pentru o dezbatere. Se face o dezbatere, pentru care, după aceea, se supune votului plenului această propunere. Şi ar fi, vorbesc acum în calitate de membru al Comisiei de regulament, nu m-am consultat cu colegii, dar consider că această sintagmă "pe scurt" ar trebui eliminată, "cu motivarea propunerilor de invalidare sau de amânare", pentru că aceasta trebuie să fie un atribut al Comisiei de validare şi îşi motivează cum consideră ea de cuviinţă, este singurul for de autoritate în acel moment, constituit de plenul Camerei, şi poate stabili dacă această motivare poate să fie mai scurtă sau poate să fie mai lungă.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc. În ceea ce priveşte prima propunere de retrimitere şi a acestui text la comisie, în vederea corelării, vă rog să constataţi că acest text are un obiect special, în raport de celelalte texte, el stabilind numai termenul în care urmează să se depună raportul. Dacă am fi în cazul comisiei care lucrează, sigur că ne-am pune problema când se validează şi când se invalidează. Dar aceste lucruri se vor lămuri în procesul de rediscutare a articolelor nr.6 şi 7. Aici avem de-a face numai cu momentele care sunt stabilite. Astfel că nu văd o corelare care să ducă la necesitatea restituirii. Nu vă propun restituirea. În aceste condiţii, vă supun la vot, dacă nu mai sunt alte intervenţii. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Mihai Tudose: Domnule preşedinte, Acum vă demonstrez logica pe care am avut-o când v-am propus să discutăm fără să votăm. Fiindcă, dacă votăm acum art.8 alin.1, după aceea trecem la art.8 alin.2, care curge firesc, logic, după 1, numai că la art.8 alin.2 avem nişte pozne mici sau mari. Şi vi-l citesc: "Amânarea validării mandatului unui deputat sau mai multor deputaţi se propune de către comisie plenului Camerei Deputaţilor pentru o dată ulterioară dacă nu s-a putut clarifica în termenul prevăzut soluţionarea unor contestaţii, sesizări ori dacă deputaţii..." - şi aici atenţie! - "nu au depus toate documentele prevăzute de lege pentru validarea mandatului lor". Domnule preşedinte, eu vă repet că deputaţii nu trebuie să depună ei personal nici un act. Sunt acte care vin de la Biroul Electoral Central, sunt acte care vin de la judecătoriile locale şi sunt acte care vin de la Curtea de Conturi. Şi, dacă cineva - la Comisia de validare încă nu aveţi declaraţia de avere - dacă sunt acte care nu au fost trimise de o Curte de Conturi dintr-un judeţ, acel deputat nu este în cauză cu nimic. El nu a greşit cu nimic. Nu este în sarcina lui să aducă acele acte. Numai că în acest art.8 nu se pomeneşte nicăieri despre sancţiune, eventual asupra celor care nu trimit actele în termen sau despre buna credinţă a deputatului respectiv, care trebuie validat şi fără acele acte, pe care cineva uită să le trimită sau nu vrea să le trimită. În acest sens, domnule preşedinte, art.8, în integralitatea lui, trebuie să urmeze soarta articolului nr.6 şi 7.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Eu apreciez foarte mult, domnule deputat, graba dumneavoastră de a parcurge textele regulamentului, punând în discuţie un alineat care, de fapt, nici nu a fost supus dezbaterii plenului. Voi reţine această intervenţie şi, evident, n-o să vă mai dau cuvântul încă o dată pe aceeaşi problemă. Domnule deputat, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Marton Arpad Francisc: Cu toate acestea, trebuie să constat, probabil şi domnul deputat, în prima zi când a ajuns în Cameră, a venit cu o hârtie elaborată şi semnată din teritoriu, adică din judeţul în care a fost ales şi a depus o declaraţie de avere. Numai în situaţia în care toate aceste documente le-a depus, acolo erau cei care au colectat aceste documente, a putut fi validat. Deci, cel care n-a depus, de exemplu, declaraţie de avere, n-a fost validat nici unul dintre noi până când n-a depus această declaraţie. Despre aceste documente este vorba.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă atrag atenţia încă o dată, domnilor deputaţi, că nu discutăm art.8 alin.2. Numai la art.8 alin.1. Vă rog, domnule deputat. Pct.22 din raportul comisiei.
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, La art.8 alin.1, am o intervenţie şi o rugăminte către Comisia pentru regulament. Şi anume, la art.8 alin.1 se vorbeşte despre constituirea Comisiei de validare şi parcurgând puţin mai departe, ca şi colegul meu Tudose, ajungem pe la art.10 alin.2, în care ne vorbeşte despre preşedintele comisiei. Din câte m-am uitat până acum la ce înseamnă Comisia de validare, nu observ nicăieri cum se aleg preşedinţii comisiei, vicepreşedinţii, biroul şi toate aceste lucruri, ordinea de zi, acolo, sau mai ştiu eu ce lucruri sunt de făcut la acea comisie. De aceea, rog colegii de la Comisia pentru regulament, poate suntem şi noi de acord acum ca art.8 alin.1 să fie de fapt art.8 alin.2, iar înainte de aceasta să apară un art.8 alin.1, care să ne vorbească despre cum se constituie Comisia pentru validare, care sunt funcţiile în cadrul Comisiei pentru validare, cum se aleg aceştia, am înţeles că există o cutumă, dar cred că dacă tot avem foarte mult timp să discutăm despre regulament (18 ore săptămâna aceasta, comparativ cu vreo 6 ore, cât au însemnat legile) putem să fim foarte atenţi la acest regulament şi atunci să stabilim foarte clar şi de la început toate aceste lucruri. Motiv pentru care, susţin şi eu ca, Comisia pentru regulament să ne facă o prezentare, până data viitoare, foarte clară, a ce înseamnă comisiile de validare din parlamentele europene, care sunt mecanismele de funcţionare acolo, dacă au un regulament propriu de funcţionare, dacă nu au un regulament propriu de funcţionare şi probabil, că am complica lucrurile dacă am introduce în acest regulament. Poate că stabilim foarte clar aici în capitolul acesta cum va funcţiona Comisia pentru validare. Prin urmare, domnule preşedinte, pentru Comisia pentru regulament, să ia în discuţie oportunitatea unui articol, înainte de art.8 alin.1, în care să vorbească despre cum se constituie această comisie: cu majoritate simplă, două treimi, când se constată, cum se aleg şi toate lucrurile care decurg din buna funcţionare a Comisiei pentru validare.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, Sunt nevoit să vă atrag atenţia că sintagma "preşedintele comisiei" nu apare în art.8 alin.1. Iar în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui, am votat deja art.5. Vă rog, domnule deputat Ştirbeţ.
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Mulţumesc, domnule preşedinte, Cu tot respectul, aş vrea să vă adresez rugămintea să respectaţi procedura strictă, regulamentară de legiferare. Colegii meu au epuizat de mult discuţiile la alin.1 art.8 şi se referă la art.10, 12, 17 ş.a.m.d. Şi cred că acest lucru este neregulamentar. Este la latitudinea dumneavoastră, domnule preşedinte, dar cred că noi trebuie să discutăm aici amendamentele depuse, admise sau respinse, nu discutăm nici cuvinte adăugate, nici pe scurt, nici mai lung, nici mai deştept, nici mai frumos. Nici avizul Comisiei juridice, care este un aviz dat şi acordat. Voci din PSD: Ilegal!
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Ca urmare, am rugămintea, domnule preşedinte, la dumneavoastră, nu la colegii din Grupul PSD, să respectăm întocmai regulamentul. Şi cred că trebuie să faceţi acest lucru, cu tot respectul, revin şi vă cer aşa ceva.
			Domnul Radu Emil Moldovan (din sală): Domnule Cornel, drept urmare, cerem alegeri anticipate!
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Să nu ne abatem de la regulament şi să ne respectăm unii pe alţii, în măsura în care se poate.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, sigur că vom... Vă rog, domnilor! (Către domnul Mihai Tudose) Îmi permiteţi să iau cuvântul, în calitate de preşedinte de şedinţă? Atunci, vă rog să aşteptaţi în bancă! Vreau să vă spun, domnule deputat Ştirbeţ, că respectăm regulamentul şi am atras atenţia colegilor, care sunt puţin prea grăbiţi să adopte regulamentul, văd că asta v-a deranjat pe dumneavoastră. În ceea ce priveşte respectarea literei regulamentului, vă asigur că o vom face cel puţin în egală măsură, după cum a făcut-o Comisia juridică, prezidată de dumneavoastră. (Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie. Proteste ale deputaţilor din majoritate.) S-a validat raportul dumneavoastră, deci, Comisia juridică a respectat regulamentul. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Mihai Tudose: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru aprecierile privind zelul pe care îl demonstrez la aprofundarea materialelor din şedinţa pe care dumneavoastră o prezidaţi. În schimb, ca jurist ce sunteţi, sunt convins că ştiţi că legea se priveşte, se interpretează şi în întregul ei, în spiritul ei. Pe ce spuneţi dumneavoastră, s-ar putea ca săptămâna viitoare sau peste două săptămâni, când vine celebra Lege a calului la noi, să hotărâm că are cap şi coadă şi să îi refuzăm picioarele! Că am mai avut acum o săptămână o lege cu un amendament fără titlu şi conţinut! În condiţiile în care articolele care curg ulterior vin în contradicţie cu ceva ce votăm acum, le respingem pe celelalte şi o luăm de la capăt cu textele de lege? V-am propus o procedură logică, dacă nu doriţi o procedură logică, este dreptul dumneavoastră, de care abuzaţi ca preşedinte de şedinţă.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Este răspunderea mea, domnule deputat. Vă rog.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Astăzi sunt din ce în ce mai de acord cu colegii mei de la PD şi de la PNL, am fost de acord la un articol anterior, şi de data aceasta iată că sunt de acord, şi anume, în raportul Comisiei pentru regulament, impus de votul majoritar, principalul argument era: "Necorelare cu articolele din regulament adoptate de comisie". Evident că, dacă acesta este supremul argument, colegii mei şi chiar şi eu am încercat să facem o corelare a ceea ce propunem, cu articolele din regulament. Când s-a vorbit de art. 8 alin. 2, nu s-a vorbit pe fondul acestui articol, ci a fost folosit ca un argument la art. 8 alin. 1, şi anume, exact acea recorelare. Doream să vă spun, şi asta am încercat cu toţii, că sunt în strânsă legătură, toate aceste articole, de aceea am şi cerut pauza de consultări, pentru că, în funcţie de un anumit răspuns pe care ni-l dă Comisia pentru regulament - şi solicit, dacă dânşii ar putea să obţină şi un punct de vedere al Comisiei juridice, aşa cum aţi spus dumneavoastră, simţim din ce în ce mai mult lipsa unui punct de vedere al Comisiei juridice şi aş fi foarte bucuros dacă aş găsi un punct de vedere al acestei comisii, un punct de vedere semnat de domnul vicepreşedinte Ştirbeţ, în aşa fel încât să nu mai avem nelămurile pe care le-am avut, să nu mai fie nevoie să intervină dânsul la microfon şi să îndepărteze votul final la acest regulament peste data prevăzută, era să zic de Constituţie..., de Coaliţie, pardon! (Râsete.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule deputat. Imediat. Poftiţi.
			Domnul Florin Iordache: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Ar fi două probleme pe care le ridic eu în faţa dumneavoastră. Am convenit de comun acord că acele articole pe care le retrimitem la Comisia pentru regulament, tocmai pentru a nu mai avea subiect de dezbatere în plen, în avizul pe care îl va da şi punctul de vedere pe care îl va formula Comisiapdntrue regulament, să fie în concordanţă cu punctul de vedere pe care îl va formula şi Comisia juridică. Deci, noi, reprezentanţii PSD din Comisia juridică, ne angajăm să lucrăm foarte repede şi foarte judicios la aceste puncte de vedere. Şi al doilea aspect pe care aş vrea să-l ridic pentru lămurirea colegilor mei, în art. 101 alin. 3, spune foarte clar: "În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativă, gramaticale şi lingvistice". Tot ceea ce au propus colegii mei din partea dreaptă, în momentul în care am analizat art. 8 alin. 1, au fost nişte corelări de tehnică legislativă şi lingvistică, deci, tocmai pentru că, acest regulament, noi dorim să fie un regulament foarte bun şi în concordanţă cu Constituţia. De aceea, e foarte important ca tot ceea de adoptăm noi să fie nişte articole constituţionale, în primul rând.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da, vă mulţumesc. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Radu Emil Moldovan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Domnule preşedinte, Aş vrea să fac următoarea precizare, colegul nostru, renumitul jurist, conducătorul acelei renumite Comisii juridice, domnul deputat Ştirbeţ, vine şi vă acuză pe dumneavoastră aici de nerespectarea regulamentului sau că faceţi lucruri neregulamentare. Eu nu pot să fiu de acord cu acest lucru, sigur că dumneavoastră...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: E adevărat, dar ştiu să mă apăr şi singur. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PSD.)
			Domnul Radu Emil Moldovan: Nu vreau să vă apăr pe dumneavoastră, ştiu că nu aveţi nevoie de acest lucru.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Deci, vă rog, la obiectul intervenţiei dumneavoastră. Vă mulţumesc.
			Domnul Radu Emil Moldovan: Deci, l-aş ruga pe domnul Ştirbeţ să pună mâna pe regulament. Şi, aşa cum preciza şi colegul meu, domnul deputat Iordache, la 101 cu 3 scrie foarte clar, nu vreau să-l mai citesc, ca să nu-i irit pe colegii mei.
			Domnul Valeriu Tabără (din sală): Citeşte-l, că nu se aude, dar rămâi în stenogramă, că asta contează!
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc. Domnul deputat Gheorghiof.
			Domnul Titu Nicolae Gheorghiof: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cred că sunt în asentimentul tuturor colegilor mei, după o asemenea lavină verbală, care, de fapt, a exces, în ceea ce doream noi, credeam că pauza de 30 de minute se va lămuri... Pe această situaţie şi pentru că înainte de pauză mi s-a reproşat existenţa unei democraţii ideale..., da, am văzut democraţia ideală, care s-a derulat în cadrul unui congres, care suna cam aşa: "Baciu ardelean cu cel moldovean,/ Mări, se vorbiră şi se sfătuiră,/ La apus de soare, ca să-l omoare/ Pe cel muntean, /Că-i mai ortoman, / Şi-are oi mai multe şi vorba mai dulce!" (Vociferări.) Şi atunci, domnule preşedinte, pentru că s-a terminat toată "vorba dulce", eu vă propun, pe această problemă, pentru că vedeţi că au exces... S-a vorbit despre toate, şi despre puterea dumneavoastră de a conduce această şedinţă... Şi despre problema în cauză, deloc. Problema în cauză, deloc! V-aş ruga să sistaţi discuţiile pe art. 8, aşa cum şi dumneavoastră aţi precizat, că nu se va întoarce la comisie. (Vociferări.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Numai pe intervenţii de procedură, pentru propunerea de sistare a discuţiilor, acesta este obiectul.
			Domnul Eugen Nicolicea: Nu ştiu ce se întâmplă cu colegii în seara asta, că exact când s-au terminat discuţiile, ei propun sistarea discuţiilor, ca să mai avem trei voturi... Deci, după cum aţi văzut, nu mai erau înscrişi vorbitori, nu-şi avea rostul, treceam la vot. Şi pentru că sunt în continuare de acord cu colegii mei - astăzi, nu ştiu ce se întâmplă cu mine -, daţi fuga la Cotroceni şi spuneţi: "Stăpâne, stăpâne, mai cheamă şi-un câine!" (Râsete, aplauze ale deputaţilor PSD.)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Deci, vă supun la vot propunerea de sistare a discuţiilor..., care nu mai continuau, de altfel. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Cine este împotrivă? 5 voturi împotrivă, mi se comunică. (Aplauze ale Opoziţiei, fiindcă unul din voturile împotrivă este al domnului deputat Crin Antonescu.) Voci din Opoziţie: Crin, vino la microfon şi explică-ţi votul!
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Abţineri, vă rog? Vă mulţumesc. Discuţiile la pct. 22 din raport privind art. 8 alin. 1 sunt sistate. Vă mărturisesc, dacă îmi permiteţi să fac o mărturisire, nu-mi place să supun la vot sistarea discuţiilor, dar sunt situaţii în care discuţiile se epuizează prin ele însele. Deci, supun la vot art. 8 alin. 1, cu modificările de text care au fost acceptate de preşedintele comisiei, în numele comisiei, şi anume: "Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituirea sa, întocmeşte un raport în care vor fi nominalizaţi deputaţii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amânarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare". Cine este pentru acest text propus de comisie? Vă rog să număraţi! Cine este împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Vă mulţumesc, adoptat. Trecem la mult doritul art. 8 alin. 2, în formularea comisiei: "Amânarea validării mandatului unui deputat sau a mai multor deputaţi se propune de către comisie plenului Camerei Deputaţilor pentru o dată ulterioară, dacă nu s-au putut clarifica în termenul prevăzut toate aspectele legate de soluţionarea unor contestaţii, sesizări ori dacă deputaţii în cauză nu au depus toate documentele prevăzute de lege pentru validarea madantului lor". Vă rog, poftiţi.
			Domnul Mihai Tudose: Vreau să-i spun domnului coleg Árpád că avea dreptate la ce spunea dânsul, dar nu a avut eleganţa să-mi da şi mie dreptate la ce spuneam eu. Fiindcă Comisia de validare trebuie să ia în calcul şi acte de care deputatul respectiv nu are nici o sarcină, nici o responsabilitate şi nici nu are cum să-şi ducă la capăt obligaţia de a le produce, acele acte, în faţa Comisiei de validare. Şi că, practic, fiecare mandat de parlamentar stă la mâna unui alt organism sau instituţii care ar trebui să facă acest lucru.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Radu Emil Moldovan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Pe 101 cu 3, aş avea următoarea corectură, pentru o mai bună înţelegere a textului: "Amânarea validării mandatului unui deputat sau a mai multor deputaţi se propune de către Comisia de validare plenului Camerei Deputaţilor pentru o dată ulterioară..." şi textul curge mai departe. Mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule preşedinte, "Comisia de validare", da, "propune plenului Camerei Deputaţilor". Alte păreri? Vă rog, domnule deputat Brînzan. Imediat, doamnă.
			Domnul Ovidiu Brînzan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Am un amendament, în primul rând, de corelare legislativă, fiindcă spune textul, la un moment dat: "Dacă deputaţii în cauză nu au depus toate documentele prevăzute de lege pentru validarea mandatului lor". Aici, nu pot să fiu de acord cu ceea ce spunea colegul Árpád, fiindcă eu ţin minte că atunci când am venit pentru validarea mandatului am venit cu o singură hârtie, care era hârtia legală, emisă de biroul electoral judeţean. Celelalte hârtii, cum ar fi declaraţia de avere, se depun din momentul intrării în funcţia de demnitate publică, şi legea conferă un termen oarecare pentru aceasta. Oricum, nu are nici o importanţă, legea se poate schimba şi anul viitor şi nu cred că este normal ca prin regulamentul nostru să solicităm deputaţilor să vină cu mai multe documente, când, poate, este nevoie doar de un singur document. Motiv pentru care, amendamentul de corelare este ca textul să fie: "...au depus documentaţia prevăzută de lege pentru validarea mandatului lor". În acest fel, este valabil şi un document, şi mai multe documente, în funcţie de legea care va fi în vigoare la momentul respectiv. Nu aş fi dorit să intru într-o polemică cu colegul. Dar, pe lângă acest amendament de corelare, mai am o problemă cu acest articol, alin. 2 de la art. 8. Şi anume, aici se vorbeşte despre: "...aspecte legate de soluţionarea unor contestaţii, sesizări ş.a.m.d.", practic, noţiunea acestor "sesizări" a fost introdusă prin alin. 31 de la art. 6, alineat care, practic, a dispărut şi, în momentul acesta, textul referitor la sesizări, după părerea mea, este absolut lipsit de obiect. De aceea, din acest motiv, vă solicit, domnule preşedinte, retrimiterea alin. 2 de la art. 8 către comisie pentru recorelare legislativă, fiindcă în mod evident se pare că avem aici o problemă de corelare, facem o referire la o problematică care nu mai există. În cazul în care nu veţi accepta solicitarea mea de retrimitere la comisie, vă rog, domnule preşedinte, să ţineţi cont de amendamentul oral depus, şi anume, modificarea sintagmei "toate documentele prevăzute", cu "documentaţia prevăzută de lege". Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da, domnule deputat, aveam aceeaşi observaţie, vă mulţumesc că aţi făcut-o dumneavoastră. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Francisc Árpád Márton: În mod evident, legat de amendamentul de reformulare nu vreau să intervin, dar mi-a fost pomenit numele de două ori. Reamintesc colegilor noştri, poate nu cunosc nici legile respective, ei, în momentul în care au intrat în Cameră, au depus acel document elaborat de o autoritate şi au mai completat aici un alt document, declaraţia de avere. Fără nici unul nu pot fi validaţi deputaţii, conform legislaţiei în vigaore. Şi s-a întâmplat şi în 2004, şi în 2000, erau situaţii de deputaţi care n-au depus declaraţia de avere, mai mult, erau deputaţi care au depus numai un act, iar noi, care am mai fost deputaţi, a trebuit să depunem două în aceeaşi zi: pentru mandatul care a trecut şi pentru mandatul pe care l-am început, acei deputaţi au fost amânaţi. Este clar că este vorba despre două situaţii: este situaţia documentelor pe care trebuie să le depună deputatul - în speţă, conform legii în vigoare, sunt două, s-ar putea să fie mai puţine sau mai multe, de aceea trimem la lege, "documentaţia", este corectă această reformulare; şi este cealaltă situaţie, care nu depinde de deputat, dar şi aceasta este reglementată în acest text, separat. Nu cred că dincolo de această reformulare trebuie să fie retrimis comisiei.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule deputat. Imediat şi dumneavoastră. Daţi prioritate celor care vorbesc mai rar.
			Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Dacă la art. 8 alin. 1 se stabileşte un termen limitat, în timp de 4 zile, pentru ca comisia să întocmească un raport, eu aş propune retrimiterea art. 8 alin. 2 la comisie, pentru a se stabili de către comisie un termen de amânare pentru validarea mandatului acelor deputaţi care nu s-au încadrat în art. 8 alin. 1. Mersi.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Am susţinut că acest articol trebuie discutat după ce aflăm punctul de vedere al comisiei şi am să vă dovedesc acum că am avut dreptate. Conform art. 6 alin. 3, o să vedeţi şi dumneavoastră că se vorbeşte despre validare sau de invalidare, de amânare nu se vorbeşte deloc. Deci, organele acelea de lucru ale comisiei pot propune validarea sau invalidarea şi ulterior apare şi amânarea. Cine propune chestiunea aceasta în cadrul comisiei? Iar propunerea mea este ca acest art. 8 alin. 2 să ia drumul comisiei, pentru că vedeţi că nu se corelează cu celelalte. În ceea ce priveşte propunerea prietenului meu Márton Árpád, eu am să mă exprim corect şi am să spun că nu este o propunere pertinentă..., adică nepertinentă, şi nu impertinentă. Şi anume, pomenirea declaraţiei de avere în această fază, ţinânt cont că asta este o bazaconie pe care am acceptat-o cu toţii, depui declaraţie de avere şi când candidezi, pe urmă, parcă în 15 zile s-ar fi schimbat prea mult declaraţia de avere, mai depui una ca să te valideze, de parcă n-ar fi la dosarul cu care ai candidat... Şi, nu rândeţi, că o să depuneţi şi una la sfârşit de an, pentru că orice schimbare trebuie să o notificaţi şi modificările, cum sunt acum, şi dacă vă cumpăraţi un telefon mobil de 300 de euro, o să trebuiască să mai scrieţi 4 pagini! Vă miraţi pe urmă de ce se întâmplă... Deci, domnule preşedinte, propunerea este că acest articol, fiind în strânsă legătură cu celelalte trimise la comisie, vorbind de validare şi mai ales de amânare, care nu este prevăzută în art. 6, vă rog să-l retrimiteţi la comisie.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Mai doreşte... Vă rog, domnule.
			Domnul Eugen Nicolicea (către domnul Márton Árpád Francisc): Nu ţi-am cerut replică!
			Domnul Márton Árpád Francisc: Nu mi-aţi cerut, dar mi-aţi pomenit numele şi aţi afirmat că aş fi făcut un amendament. Doream să-i spun domnului preşedinte că nu am făcut nici un amendament, nu cumva să-l supună votului. Iar referitor la obligativitatea de a depune două declaraţii de avere în aceeaşi zi, a fost o asumare a unui Guvern care ne-a impus această soluţie. Nu ştiu dacă vă amintiţi care a fost Guvernul respectiv? Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din Majoritate.)
			Domnul Radu Emil Moldovan (din sală): Pe care îl susţineaţi!
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, doamnă.
			Doamna Aurelia Vasile: Susţin punctul de vedere al colegului Nicolicea, de a fi trimis la Comisia pentru regulament, pentru a face recorelare, deoarece în art. 8 alin. 2, cel admis de Comisia pentru regulament, acolo unde spune "documente prevăzute de lege", toată lumea ne gândim la 161, în acest moment. În 161, spune că din momentul în care obţii demnitatea ai termen 30 de zile pentru a-ţi depune declaraţia de avere şi declaraţia de interes. Deci, aşa cum s-a mai spus de la acest microfon, suntem obligaţi să depunem mandatul pe care l-am primit de la circumscripţia electorală. Legea îmi permite 30 de zile pentru a depune declaraţia de avere şi declaraţia de interes. Poate ar trebui să ne întoarcem la art. 5 nu mai ştiu care alineat, acolo unde se stabileşte că această Comisie de validare îşi alege un preşedinte, vicepreşedinte şi structurile pentru birou, să-şi realizeze şi un regulament. Şi atunci, pe baza acestui lucru, poate ar trebui să ţină cont că, o dată cu depunerea mandatului, depunem şi declaraţia de avere şi declaraţia de interes. Cred că ar trebui lămurit acest lucru, pentru că nu putem, în interiorul unei legi, Legea nr. 161, modificată cu ordonanţa care a fost modificată, şi care nu schimbă acest termen, să fie, ştiu eu, inclusă prin un punct al Regulamentului Camerei Deputaţilor.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Comisia să ne spună din punctul de vedere, accept sugestia dumneavoastră şi vă mulţumesc. (Către domnul deputat Costică Canacheu) Vă rog, domnule preşedinte. Toată lumea are ce are cu comisia, vrea să-i dea de lucru. Vă ascult.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, În lipsă de alte dezbateri, sigur că se revarsă asupra comisiei această focalizare. În ce priveşte propunerea de completare din debutul acestei prevederi, suntem de acord să facem trimitere la Comisia de validare. În ce priveşte eliminarea cuvântului "sesizări" din text, suntem de acord, pentru că este o consecinţă a eliminării art. 6 alin. 31 şi art. 6 alin. 32. În ce priveşte înlocuirea sintagmei "toate documentele prevăzute de lege", să scriem "documentaţia prevăzută de lege", nu suntem de acord, deoarece nu există nici o lege care să prevadă ce documentaţie trebuie să prezinte deputatul, când se prezintă aici, sunt prevederi ale legilor, care stabilesc ce documente să prezinte. Şi această prevedere a regulamentului stabileşte cu foarte multă certitudine că trebuie prezentate toate documentele prevăzute de lege, dacă vreţi, că să fim mai clari, "prevăzute de legi", dar e bine aşa cum este formulat. Deci, cu aceste lucruri zise, acesta este punctul de vedere al comisiei.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Florin Iordache: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Colegul meu Bivolaru face o gravă eroare, potrivit Legii nr. 373, nu putem lua dreptul cetăţenilor de a face sesizări, deci, este un drept prevăzut în lege. De aceea, din punctul meu de vedere, dumnealui face o eroare, când dezinformează plenul Camerei, că sesizările nu îşi au locul aici. Tocmai pentru că sunt foarte multe puncte de vedere contrare, eu v-aş propune să retrimitem acest articol la comisie. Dar v-aş propune să fie sesizată şi Comisia juridică, tocmai pentru a avea un aviz şi un punct de vedere constituţional, numai la acest articol. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Şi eu vă mulţumesc pentru încrederea pe care o manifestaţi faţă de Comisia juridică, din care şi eu fac parte. Vă rog, doamnă deputat. Imediat, domnule preşedinte.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cred că ar trebui ca preşedintele Comisiei pentru regulament să ne indice care sunt legile care stabilesc documentele cu care este un deputat validat. Din ceea ce ştiu eu, în afară de mandatul pe care ţi-l dă circumscripţia electorală şi cu care te prezinţi, mai sunt condiţiile declaraţiei de avere şi de interes, stipulate în 161, cu modificările ulterioare, dar care au acel termen de 30 de zile. Dacă comisia rămâne pe dorinţa de a spune "prevăzute de legi", rog să ne precizeze legile şi, după aceea, hotărâm dacă le prndem sau nu în acest articol.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: O să îl rog pe domnul preşedinte al Comisiei pentru regulament să răspundă, fără a-i cere să precizeze aceste legi, întrucât genericul indicat mie mi se pare suficient. Dar dorea să răspundă la...
			Domnul Ioan Bivolaru: Nu am insistat să folosesc pluralul, "prevăzute de legi", am spus, aşa, că ar suna bine dintr-un anumit punct de vedere, nu se ştie niciodată ce o să mai realizăm noi în legătură cu acest lucru. Şi mai urmează şi Statutul, care este tot o lege ş.a.m.d. Daţi-mi voie să am şi eu un drept la replică, domnule preşedinte...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Sigur.
			Domnul Ioan Bivolaru: Nu "dezinformez" plenul Camerei, cum a susţinut antevorbitorul colegei mele, ci nu fac decât să iau act de deciziile plenului, mă refeream la eliminarea celor două prevederi de la art. 6 alin. 31, art. 6 alin. 32 şi, din respect pentru precizările Camerei, nu am făcut decât să fac trimitere la acest lucru. Deci, resping o astfel de afirmaţie - că dezinformez plenul Camerei; când voi avea de gând să-l dezinformez, voi anunţa în prealabil.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Ca să încheiem acest drept la replică, daţi-mi voie să mulţumesc şi în numele dumneavoastră domnului preşedinte al Comisiei de regulament pentru activitatea sa, pe care o desfăşoară şi aici în plenul Camerei. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu: Domnule preşedinte, chiar dacă par insistent, eu aş vrea ca domnul preşedinte al Comisiei de regulament să-şi emită un punct de vedere vizavi de propunerea mea. Este, din punctul meu de vedere, foarte clar că trebuie să precizăm dacă amânarea se face până în sesiunea a doua parlamentară, dacă se face până la sfârşitul mandatului, sau dacă se face într-un termen de 14 zile. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule deputat. Veţi răspunde la amândouă, pentru că s-ar părea că sunt ultimele.
			Domnul Mihai Tudose: Fără a-l ruga pe domnul Márton Árpad - îi pomenesc numele, ca să vină din nou ... (Domnul deputat Márton Árpad comentează din bancă.) ... eu i-am dat dreptate pe ce avea dreptate. Când am intrat în Comisia de validare, domnul Popescu, chiar, care este aici, lângă noi, ne-a dat o pagină şi jumătate cu o listuţă cu ce trebuie să urmărim noi acolo - şi era: data de naştere, vârsta prevăzută de lege, cetăţenia română ... şi curgea până când se închidea cu raportul Curţii de Conturi. Şi, atunci, ori mergem pe o soluţie de compromis (cum am guvernat împreună când era Guvernul acela care a dat legea aceea de care spuneaţi mai devreme) şi spunem că deputaţii în cauză au depus toate documentele prevăzute de lege care le stau în putinţă (găsim o formulare fericită) sau, revin, haideţi să le trecem frumos pe listă, iar Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi împreună cu Comisia de regulament să spună: "acest raport se referă la următoarele aspecte" - dacă am îndeplinit condiţiile de vârstă, dacă suntem de sex corespunzător, dacă avem greutatea ... nu ştiu, fiindcă, altfel, iar vine cineva de la tehnic, ne dă o pagină şi jumătate şi intrăm în şedinţă.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da. Vă rog, domnule deputat Niţă.
			Domnul Ioan Ghişe (din bancă): Poate spune ceva cu privire la liberali ...
			Domnul Constantin Niţă: Domnule Ghişe, spun ceva, dacă vreţi, de liberali. Adică, liberalii au idei solide şi originale; cele originale nu sunt solide, iar cele solide nu sunt originale. (Râsete) V-am răspuns, da? Aşa.
			Domnul Ioan Ghişe (din bancă): Sunteţi deştept!
			Domnul Constantin Niţă: Normal că sunt deştept! Îmi pare rău pentru dumneavostră ... (Rumoare, vociferări)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, vă rog să dialogaţi cu plenul ...
			Domnul Constantin Niţă: Domnule preşedinte, îmi pare rău, mă provoacă. Vă rog să luaţi măsuri. (Rumoare, vociferări)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog să vă comportaţi ca marele popor chinez: să nu răspundeţi la provocări.
			Domnul Constantin Niţă: Nu mai răspund la provocări. Vă mulţumesc foarte mult. Deci, la art.8 alin.2, dacă nu agreaţi ideea de a trimite acest articol la comisie, v-aş propune ca să începem cu "validarea, invalidarea, sau amânarea validării mandatului unui deputat ..." şi textul curge mai departe. V-aş ruga să ţineţi cont de acest lucru, pentru că, mai sus, aşa cum bine ştiţi, va trebui să luaţi o decizie, sau comisia să ia o decizie legată de validarea sau invalidarea unui deputat. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc. Mai sunt şi alte puncte de vedere? Da, doamnă. Dar, pentru că aţi mai luat cuvântul, vă rog scurt. Vă acord un minut, pentru că sunteţi doamnă. Daţi-mi voie să am preferinţele mele.
			Doamna Aurelia Vasile: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi le mulţumesc şi colegilor mei pentru răbdare şi pentru acceptare. V-am rugat, domnule preşedinte, să invităm la microfon pe preşedintele Comisiei de regulament şi să ne indice care sunt aceste legi, pentru că nu ne-a răspuns, iar eu doresc să ştiu care sunt.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Stimată doamnă, este o invitaţie repetată şi eu nu am considerat-o utilă. Vă rog să faceţi invitaţii utile de acum încolo. (Rumoare, vociferări) Stimaţi colegi, S-a făcut o propunere de retrimitere ce a vizat problema documentelor prevăzute de lege pentru validarea mandatului care trebuie, în concepţia celor care au făcut această propunere, să fie clarificată. Eu consider că nu este cazul să se facă o retrimitere sub acest aspect, pentru că regulamentul dispune pentru viitor pentru toate cazurile ce se vor întâmpla şi nu putem prevedea de pe acum ce documente vor cere legile electorale - poate acum este unul singur, poate în viitoarea Lege electorală - pentru că văd totul se mişcă foarte rapid acum - vor fi mai multe documente. Deci, textul este conform normelor de tehnică legislativă. Însă, există o problemă pe care a relevat-o chiar domnul preşedinte al Comisiei de regulament, la sesizarea unor colegi, este adevărat: sintagma "sesizări". Problema nu este chiar aşa de simplă pentru a elimina această sintagmă pe simpla eliminare a unor texte anterioare, pentru că textul este mai complex. Dacă nu s-au putut clarifica în termenul prevăzut toate aspectele legate de soluţionarea unor contestaţii - depuse, unde? la Biroul Electoral Central, sau depuse chiar la Comisia de validare? -, simpla eliminare a textului a născut o discuţie. "Sesizările" - şi aici iar s-a făcut o discuţie, dacă este vorba de sesizări făcute pe legea specială, sau "sesizări speciale admise", text care a fost eliminat. În aceste condiţii, se impune clarificarea acestui paragraf din alineat, şi anume: care sunt contestaţiile care nu au fost soluţionate în termen? Pentru că noi am discutat: nu este un organ de cenzură a contestaţiilor făcute la Biroul Electoral Central; dacă să se mai menţină "sesizările" (cu precizarea că sunt făcute pe legea specială), sau să nu se mai menţină. În conformitate cu art.102, eu retrimit la Comisia de regulament pct.23 din raport, art.8 alin.2 - numai acesta -, având în vedere că au mai fost retrimise două texte care n-au nici o legătură, evident, cu aceasta, alta fiind motivaţia. Trecem mai departe. Art.9: "Raportul este aprobat de Comisia de validare, cu votul majorităţii membrilor acesteia. În caz de paritate, votul preşedintelui este hotărâtor." Dacă sunt discuţii? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Ioan Munteanu: Domnule preşedinte, cred că formularea ar suna corect: "Raportul este aprobat de către ..." Folosirea prepoziţiei "către" este obligatorie în astfel de formulări.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnul preşedinte al comisiei? Da. Suntem de acord cu această rigurozitate de text. Domnul deputat Duvăz.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Referirea la situaţia de paritate este o situaţie depăşită, pentru că am hotărât cu toţii împreună ca această comisie să aibă 31 de membri, şi nu 30, cum era iniţial. În aceste condiţii, paritatea nu poate să apară, iar menţiunea că "votul preşedintelui este hotărâtor" se face acolo unde există posibilitatea de paritate şi unde votul preşedintelui are o altă greutate. Deci, pentru corelare, ar trebui eliminată partea aceasta de text. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc. Şi eu mi-am pus această problemă, dar s-ar părea că lucrurile nu stau chiar aşa. Domnul preşedinte al comisiei.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, În înţelepciunea sa, plenul a hotărât că această comisie rămâne cu 30 de membri.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da. Vă rog, domnule deputat independent Anghel Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte de şedinţă, Onorat prezidiu, Stimate doamne deputate (nu? cu doi de "e"), Stimaţi deputaţi, Onoraţi miniştri, (Aplauze) Onorat domnule ministru care să-mi aprobi grupul independent, la anu', Domnule preşedinte, Aici este o chestiune de principiu, pe care trebuie s-o stabilim acum, pentru că ea se derulează după aceea în continuare. Această instituţie, să zicem, "a votului preşedintelui de şedinţă", în Regulamentul Camerei Deputaţilor a funcţionat numai la comisiile de mediere, unde erau 7 domni senatori şi 7 domni deputaţi şi, deci, această paritate se putea produce şi atunci hotăra votul preşedintele. În economia textului, la alte articole, inclusiv la alegerea preşedintelui, aşa cum urmează ... (Rumoare) Domnule preşedinte, avem un articol care spune să asigurăm ordinea.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Rog pe domnii chestori să aplaneze conflictul dintre domnul vicelider Niţă şi domnul lider Crin Antonescu.
			Domnul Anghel Stanciu: Vă mulţumesc. Nu voiam, domnule preşedinte, să fiu martorul unei scene de coşmar dintre aceşti doi iluştrii deputaţi. Vă mulţumesc pentru intervenţie.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă asigur că sub preşedinţia mea nu veţi fi martorul unei asemenea scene. Vă rog.
			Domnul Anghel Stanciu: Vă mulţumesc. Pot dormi liniştit la noapte. Domnule preşedinte, Această instituţie nu mai există. Deci, şi la alegerea preşedintelui şi la toate celelalte voturi, se precizează că votul se repetă. Dacă menţinem aici "votul preşedintelui este hotărâtor", atunci trebuie să menţinem acest lucru şi la plen - pentru că avem şi aici paritate - şi la comisii şi, în continuare, la comisiile de mediere. Deci, trebuie să hotărâm: ori precizăm că se repetă votul, ori menţinem această prevedere "votul preşedintelui este hotărâtor" şi acceptăm că această prevedere o preluăm la toate celelalte voturi, extinzând-o la preşedintele de şedinţă, preşedintele Camerei, la preşedinţii de comisii. În felul acesta, vom avea o uniformitate de abordare şi o logică ce-şi continuă - fiind bazată pe o anumită raţiune - tradiţia. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc, domnule deputat. Într-adevăr, este o problemă. Dacă-mi permiteţi să fac o precizare, instituţia votului preşedintelui este într-adevăr o instituţie juridică şi nu trebuie s-o punem între ghilimele. S-a deschis o dezbatere. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Eugen Nicolicea: Vedeţi câtă dreptate a avut comisia ca să vorbească despre corelarea dintre articole? Când am propus atunci ca număr 31, nu se mai putea discuta, pentru că era tardiv. Dar, la articolul anterior nu puteam să discut, să propun numărul de 31, fără să-l corelez cu următorul. Deci, dacă am fi avut un număr de 31 de membri, nu se mai punea problema dacă votul preşedintelui decide sau nu decide. Deci, eu sunt de acord cu ceea ce spuneţi dumneavostră, şi anume ca votul preşedintelui să decidă, dar uitaţi-vă ce înseamnă să aprobăm amendamente, sau să aprobăm articole numai ca să le aprobăm, fără o discuţie prealabilă, fără un punct de vedere clar de la comisie, care vorbeşte de corelare, fără un punct de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Deci, eu propun să acceptăm această chestiune, pentru că există posibilitatea, într-adevăr, de balotaj şi atunci repetăm şi, dacă-şi menţin votul, ce facem în continuare? Propun să-l votăm.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule deputat Duvăz. Repet, aceasta este într-adevăr o discuţie de mare interes.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru apreciere. Stimaţi colegi, Domnule preşedinte, în primul rând îmi cer scuze pentru greşeala făcută anterior. Înregistrasem logica de a fi fost 31, deşi şi acolo puteau să apară situaţii în care se decidea într-un cvorum cu majoritate, şi nu într-un cvorum în care erau toţi deputaţii prezenţi. Deci, aceasta năştea o discuţie. În ceea ce priveşte instituţia votului preşedintelui - şi aici sunt perfect de acord cu domnul Stanciu, ca şi cu domnul preşedinte de şedinţă -, este o chestiune la care trebuie să decidem cu foarte mare înţelepciune şi foarte mare grijă şi ea nu poate să rămână la nivelul unei singure comisii, şi anume la Comisia de validare. Ori decidem că în toate instituţiile constituite de Cameră - de la Biroul permanent până la sfârşit -, în caz de paritate, votul preşedintelui este hotărâtor - deşi eu nu cred în teza aceasta. Pentru că preşedintele Camerei, rezultat dintr-o anumită majoritate, nu poate să aibă un vot mai greu decât ceilalţi deputaţi care sunt trimişi în Parlament, votaţi, ca noi toţi, de nişte cetăţeni, de electorii noştri. Deci, eu nu cred în această teză, dar, dacă este să hotărâm aşa, această chestiune trebuie judecată foarte bine acum şi extinsă. Pentru că această Comisie de validare nu poate să aibă un alt statut, să zicem alte reguli - filozofic vorbind - de principiu, şi celelalte comisii, nu; în comisii, în Biroul permanent al Camerei, în plenul Camerei, chestiunea urmează să se repete. Deci, haideţi să facem din acest punct un punct foarte serios de analiză şi să vedem dacă mergem mai departe cu formula aceasta. Sigur că există şi formula repetării votului, dar şi acolo trebuie să vedem unde ne oprim. Eu, însă, sunt pentru formula repetării votului şi o fac tocmai pentru a nu dezechilibra votul, în urma constituirii organismelor de funcţionare a Camerei, dând un vot mai greu preşedinţilor de comisii, în general, sau preşedintelui Camerei. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnule deputat Mînzînă.
			Domnul Ion Mînzînă: Fiind un lucru deosebit de important, aşa cum a rezultat din dezbaterile care au avut loc până în acest moment asupra acestui articol, Grupul parlamentar Partidului România Mare solicită o pauză de 45 de minute, valabil şi pentru celelalte grupuri, pentru că în urma consultărilor puteţi să luaţi o decizie în cunoştinţă de cauză. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Probabil că aţi aflat din presă că o oră de pauză costă un miliard. De aceea toată lumea cere 45 de minute. Sunt obligat să acord pauza de consultări, de 30 de minute. La ora 19,30 aştept prezenţa dumneavostră şi, repet, problema este într-adevăr foarte importantă.
			- Pauză între orele 19,00 şi 19,32 -
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Rog liderii grupurilor parlamentare să invite colegii în sală şi să-i invite să ia şi loc, pentru a putea continua dezbaterile. Aş vrea să începem creând o nouă cutumă, sper benefică desfăşurării lucrărilor Camerei, în sensul că, după o pauză de consultări, liderul care a cerut această pauză să explice concluziile la care s-a ajuns. Vă rog, domnule deputat. Ca să vă dau o explicaţie suplimentară pentru nemulţumiri, eu cred că acest procedeu va crea o anume decenţă în solicitarea pauzelor de consultări. Vă rog, domnule lider.
			Domnul Ion Mînzînă: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, De fiecare dată când am cerut de la acest microfon pauză de consultări pentru Grupul parlamentar PRM, după consultări am venit şi cu rezolvarea situaţiei respective, aşa cum am considerat noi că poate fi rezolvată o asemenea situaţie. Din păcate, văd că distinşii colegi din partea dreaptă a sălii sunt foarte nervoşi ...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog să nu dialogaţi cu sala, domnule deputat.
			Domnul Ion Mînzînă: Nu, nu dialoghez. Dar câteodată simt nevoia să cer pauză de consultări pentru a mai calma spiritele. Nu fac acest lucru, mi-ar fi foarte uşor. Sigur, orele sunt foarte înaintate, îi înţeleg, dar ... (Rumoare, vociferări) Domnule preşedinte, vă rog frumos să-mi asiguraţi liniştea în sală, pentru că distinşii colegi vociferează.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Este adevărat, domnule deputat, dar şi eu vă rog să nu provocaţi aceste vociferări, aşa cum îi rog pe colegi să asculte. Vă rog.
			Domnul Ion Mînzînă: Din câte ştiu, acest regulament se discută la indicaţiile exprese venite din măreţul Olimp. Eu cred că dânşii trebuie să manifeste o mai mare atenţie asupra acestui regulament, pentru că încălcarea acestor indicaţii poate să atragă sancţiuni. Revenim la problemele noastre. Domnule preşedinte, analizând art.9, Grupul parlamentar PRM solicită comisiei rediscutarea acestui articol, în condiţiile în care este clar că nu mai putem interveni asupra art.5 care stabileşte componenţa pară a Comisiei de validare. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Şi eu vă mulţumesc, domnilor deputaţi. Vă rog să-mi permiteţi să-mi dau mie mai întâi cuvântul. (Domnul deputat Lucian Augustin Bolcaş coboară de la prezidiu.) Ţin să vă subliniez faptul că, în ciuda funcţiei temporare pe care o îndeplinesc în cadrul şedinţei de astăzi, vorbesc în calitate de simplu deputat, pentru a-mi exprima punctul de vedere cu privire la art.9. Am în faţă textul avizului dat de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, sub semnătura domnului deputat Ştirbeţ, vicepreşedintele acestei comisii, care certifică faptul că toate textele acestui regulament, deci inclusiv art.9, sunt constituţionale. Vă rog să constataţi că prin 11 decizii ale Curţii Constituţionale - printre care citez Decizia nr.45 din 17 mai 1994 -, s-a stabilit că articolul care dă rol decisiv votului preşedintelui (este vorba de preşedintele Camerei), în caz de paritate de voturi, contravine dispoziţiilor constituţionale privind majorităţile cerute pentru adoptarea actelor, dispoziţii care nu fac asemenea delimitări. (vezi art.74 din Constituţie) Singura soluţie constituţională rezultând din poziţia juridică egală la vot a tuturor deputaţilor este, în situaţia parităţii de voturi, repetarea voturilor. Acesta este avizul de constituţionalitate, pe care noi ne bazăm în votarea textelor regulamentului. Răspunderea îi revine semnatarului, pe care nu mă sfiesc să-l numesc - domnul deputat Ştirbeţ, vicepreşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor. În aceste condiţii, evident că singura soluţie pe care o propun, în calitate de deputat - repet -, este retrimiterea textului la comisie, care să nu consulte Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi în găsirea unei formule constituţionale. Vă mulţumesc. Domnul deputat Ştirbeţ are dreptul la replică. Domnul deputat Călian s-a înscris. Vă rog.
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În primul rând, aş vrea să vă felicit pentru foarte frumoasele şi demagogicele cuvinte pe care le-aţi spus aici ... (Rumoare, vociferări) Domnule preşedinte, vă rog să-mi daţi voie să răspund. O să mă refer la text. Am solicitat mai devreme, dacă-mi permiteţi, să se respecte strict regulamentul. (Rumoare, vociferări)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog, domnilor deputaţi, să nu interveniţi. Este dreptul domnului Ştirbeţ să se pronunţe în felul în care consideră sau poate să se pronunţe. Vă mulţumesc. (Aplauze)
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Vă rog să observaţi foarte exact pe text că amendamentul propus şi luat în discuţie, pentru care s-a cerut şi pauză de consultări şi pe care dumneavostră, cu nonşalanţă, veniţi acum să-l retrimiteţi la comisie, conţine doar adăugarea "Comisia de validare". Textul iniţial era "Raportul este aprobat de comisie, cu votul majorităţii membrilor acesteia. În caz de paritate, votul preşedintelui este hotărâtor." Deci, marele amendament care completează şi a provocat atâtea discuţii şi care trebuie retrimis la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, din care dumneavostră spuneţi că faceţi parte cu onoare, dar nu v-am văzut prezent nici când s-a discutat regulamentul, nici în alte dăţi şi nici chiar cu propunerea aceasta pe care veniţi acum s-o susţineţi ca neconstituţională ... Vă rog, domnule preşedinte, să faceţi linişte! Voci din sală: Aaaa! (Râsete în sală).
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Eu sunt foarte liniştit, domnule deputat. Îi rog şi pe colegii mei să fie la fel de liniştiţi. Vă rog să continuaţi.
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Mulţumesc. Ca urmare, domnule preşedinte, propunerea dumneavoastră este evident neregulamentară. Acest amendament nu poate provoca perturbaţii grave ale discuţiilor următoare, nici asupra articolelor, pentru că amendamentul este un cuvânt. În loc de "comisie" se adaugă "Comisia de validare". Noi discutăm acum modificarea la Regulament. Ca urmare, domnule preşedinte, din nou, cu tot respectul, şi nu fac acum un drept la replică, la ceea ce aţi spus dumneavoastră, poate...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Tăios...
			Domnul Cornel Ştirbeţ: ...cuprins de valul unor nemulţumiri din altă parte, cred că ar trebui să sistaţi discuţiile, regulamentar, şi să supuneţi la vot art. 9 în cea mai simplă soluţie pe care cred că nu puteţi să nu-mi daţi dreptate că este cea regulamentară.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Am luat act şi de dreptul dumneavoastră la replică, pe care nu am dreptul să-l comentez. În acelaşi timp, am luat act şi de punctul dumneavoastră de vedere juridic, că un text care este neconstituţional în vechiul Regulament trebuie să fie considerat constituţional în actualul Regulament. (Aplauze din partea stângă a sălii). Vă rog, am promis domnului deputat Călian. V-aş ruga să păstrăm o ordine.
			Domnul Ion Mînzînă: Îmi cedează mie...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Cu îngăduinţa dânsului...
			Domnul Ion Mînzînă: Domnule preşedinte, Observ din ce în ce mai mult că anumiţi colegi din partea dreaptă au veleităţi de pontatori. Mai devreme, când am cerut consultări pentru grupul parlamentar, cineva s-a apucat să numere membrii P.R.M., îi mulţumesc; acum văd că dumneavoastră vi se pontează prezenţa la comisie. Este clar că nu putem să mergem pe o greşeală, conform unui principiu drag unora: "Din greşeală în greşeală, spre victoria finală!". Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnul deputat Călian şi pe urmă domnul deputat Hrebenciuc şi dumneavoastră. Vă rog.
			Domnul Petru Călian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu am venit la acest microfon să dau o replică unei anumite persoane sau unui anumit grup. Aşa cum am încercat să vă obişnuiesc, vreau să vă propun o soluţie echilibrată, în vederea rezolvării acestei probleme grave, spun eu, cea a discutării Regulamentului. S-a greşit din start, pentru că acest proiect de hotărâre era în mod obligatoriu necesar să se discute pe fond, în cadrul Comisiei juridice. Spun eu că nu este târziu nici acum şi chiar fac un apel şi la colegii din Alianţă, să mediteze asupra acestei propuneri, să trimitem la Comisia juridică, pentru a se discuta în fond, întreg Proiectul de Regulament şi să dăm un termen de 7 zile, de o săptămână în care Comisia juridică să dezbată pe fond Regulamentul. Când vorbesc de fond, evident că este vorba de fiecare articol. Şi atunci, cu siguranţă că vom reuşi să ieşim din acest impas. Ba, mai mult de atât, nu vom da nici un motiv celor care doresc să prelungească condiţionat sau necondiţionat dezbaterea Regulamentului. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnul deputat Hrebenciuc şi pe urmă dumneavoastră, doamnă... Iertaţi-mă, imediat, nu am fost atent şi colegul meu, domnul secretar Gheorghiof, nu m-a sesizat.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Domnule preşedinte, Sunt obligat să iau cuvântul, pentru că este vorba de un amendament admis, şi unul dintre autorii acestui amendament admis sunt chiar eu. Într-adevăr, domnul Ştirbeţ are dreptate când spune că s-a adăugat doar chestiunea cu Comisia de validare şi nu pot să-l contrazic. Chestiunea pe care a sesizat-o onoratul domn profesor Anghel Stanciu este în shimb aceea a implicaţiilor votului preşedintelui. Într-adevăr, în cazul Comisiei de validare întotdeauna votul preşedintelui a fost hotărâtor, dar în cazul Biroul permanent, în cadrul Camerei Deputaţilor, în cadrul comisiilor, acest lucru nu este încă definitivat. În acest context, al importanţei votului preşedintelui, cred că trebuie într-adevăr să dezbatem cu toată seriozitatea, pentru că implicaţiile sunt mult mai mari decât ne dăm seama în momentul de faţă. Vă mulţumesc.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă rog. S-au înscris şi colegi din partea dreaptă. Vă rog, poftiţi. Daţi-mi voie să fiu echilibrat.
			Domnul Mircea Valer Puşcă: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Eu v-aş ruga să luaţi act de împrejurarea că această Comisie de validare, în fapt, nu este o comisie a Parlamentului. Cu alte cuvinte, până când cel puţin două treimi din deputaţi nu sunt validaţi, Parlamentul nu este constituit. Cu alte cuvinte, precizările din Constituţie privind modul în care se iau hotărârile în Parlament îl vizează doar de la momentul la care Parlamentul este, în baza reglementărilor şi a Constituţiei, legal constituit. Proceduri privind modul de adoptare a hotărârilor, în alte structuri decât în Parlament, pot să fie luate şi ele există. După cum ştim, instituţia votului preşedintelui funcţionează în alte instituţii, dar la Parlament, cu siguranţă, ea nu poate să funcţioneze, pentru că dispoziţiile consacrate în Constituţie spun că hotărârile în Parlament pot fi luate în măsura în care ele sunt ale majorităţii celor prezenţi sau votul calificat, majoritatea sau mai mult de jumătate din numărul deputaţilor, sau voturi calificate pe legile constituţionale. Cu alte cuvinte eu cred, domnule preşedinte, că în momentul de faţă nu suntem într-un impas. Articolul este constituţional, cu alte cuvinte, nu contravine prevederilor constituţionale, iar deciziile Curţii Constituţionale nu puteau să se refere la speţa pe care noi o discutăm, adică o comisie care validează mandate înainte ca Parlamentul să fie legal constituit, cu alte cuvinte, o comisie care nu este a Parlamentului.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: A mai dorit cineva. Îmi pare rău. Vă rog, doamnă. Daţi prioritate doamnelor.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Astăzi sunteţi apărătorul doamnelor din Parlament. Vă mulţumim încă o dată. Domnule preşedinte, Cred că ar trebui să întrebăm comisia următorul lucru: votul preşedintelui este hotărâtor. Dacă preşedintele lipseşte, din motive care sunt motivabile, înlocuitorul, vicepreşedintele, are acelaşi atribut sau preia dreptului preşedintelui? Este o întrebare. Nu o să fiu de acord cu ce au spus cei doi colegi din partea dreaptă a sălii, pe ideea că nu avem decât un singur amendament, "Comisia de validare". Deci, lucrăm la modificarea Regulamentului. Trebuie să iasă un Regulament bun, care să respecte Constituţia şi nu cred că ne referim sau facem modificarea acestui Regulament numai pentru un articol sau două articole din acest Regulament. Legat de instituţia votului preşedintelui, cred că este cazul, domnule preşedinte de şedinţă, acum să discutăm ce se va întâmpla cu votul preşedintelui Camerei, votul preşedinţilor comisiilor sau votul preşedintelui la comisiile care funcţionează pe lângă comisiile permanente şi dacă, în lipsa preşedintelui ales, înlocuitorul preia acest atribut? Vă propun să trimitem la comisie şi să primim răspunsurile necesare.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc. Domnule deputat Hunor Kelemen, aţi dorit să luaţi cuvântul.
			Domnul Kelemen Hunor: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Fiind vorba despre o chestiune foarte importantă şi serioasă, trebuie analizată, în numele Grupului U.D.M.R. cer 15 minute pauză de consultare, că nu ştim ce poziţie trebuie să abordăm.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Îmi pare foarte rău, domnule deputat, nu vă pot acorda decât 10 minute, până la terminarea programului. Vă mulţumesc.
			Şedinţa s-a încheiat la ora 19,52.