Plen
Ședința Camerei Deputaților din 4 octombrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.141/11-10-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
26-09-2023 (comună)
26-09-2023
25-09-2023
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2023 2022 2021
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 04-10-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 octombrie 2005

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările ședinței au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și domnul Lucian Augustin Bolcaș, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Titu-Nicolae Gheorghiof și Victor-Viorel Ponta, secretari.

 
   

Doamna Daniela Popa:

Deschidem ședința de astăzi și rog personalul tehnic să fie cu cel puțin 5-10 minute în sală înainte de începerea ședinței. Este inadmisibil ca domnii deputați să aștepte personalul tehnic să se poată începe ședința.

 
  Cornel Știrbeț - declarație politică intitulată Camera Deputaților - un s.r.l. falimentar;

Vă rog, domnule deputat.

Domnul deputat Cornel Știrbeț, Grupul parlamentar al PNL.

   

Domnul Cornel Știrbeț:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "Camera Deputaților - un s.r.l. falimentar".

Poate fi chiar adevărat că parlamentarii sunt cele mai corupte, inutile și dezagreabile personaje din lumea politică românească. Aceasta este percepția publică și nu există foarte multe argumente pentru a putea estompa negativul imaginii populare.

Aveam, totuși, speranța că există o limită a decadenței, bazându-mă pe faptul că Parlamentul ar trebui să fie întruchiparea democrației și simbolul ei, oricât de necoaptă ar fi ea, democrația, în România. Ceea ce se întâmplă însă în aceste zile în Camera Deputaților depășește orice închipuire și acoperă umbra de speranță în așezarea lucrurilor pe un făgaș cât de cât apropiat de normalitate.

Domnul Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților, nu poate și, mai ales, nu vrea să accepte evidența, nu vrea să respecte elementarul democrației, voința majorității. Domnia sa, ca un veritabil dictator înnăscut, ține cu dinții, sfâșie tot, este de acord cu orice abuz și mârșăvie, numai să rămână președinte. A ajuns să creadă că funcția este numai a lui. A condus Camera Deputaților timp de 13 ani, din 1992 până în prezent, ca pe un s.r.l. cu asociat unic, fie direct, între '92-'96, fie indirect, prin oameni de încredere plantați în funcțiile-cheie.

De aceea, pentru el nu contează acum că majoritatea deputaților doresc altceva și-i cer demisia. El nu recunoaște dreptul majorității, cu riscul lichidării s.r.l.-ului aflat pe marginea prăpastiei, oferind spectacolul din ultimele zile care confirmă tot ce se putea mai rău în ce privește starea de fapt. Mai mult, este dispus să-și sacrifice și partidul, folosindu-se, de la cheie de serviciu și, culmea!, în numele democrației, de Constituție.

Domnule Năstase, aici nu vorba de Constituție, de lege, sau de regulament. Este vorba de logica elementară și de bun simț. Asociații majoritari ai oricărui s.r.l. pot înlocui oricând administratorul, ca să nu mai amintim de regula majorității în orice firavă organizare democratică. Soluția demisiei de onoare ați depășit-o, domnule Năstase! Dar mai există soluția demisiei, sau a demiterii, la fel de constituțională, legală și regulamentară. Dacă nu cunoașteți, sau nu recunoașteți aceste soluții, puneți mâna pe carte, domnule Năstase, și învățați abc-ul democrației. Altfel, revolta majorității va deveni Constituție, lege și regulament. Poate asta vă doriți. Așa sfârșesc marii dictatori. Dar, vă asigur că revoltații vor scormoni prin catacombele Casei Poporului, vor verifica privilegiile unora, contractele altora, risipa anuală imensă de peste 30 de mii de miliarde și altele, fără a mai relua doar tema democrației.

Așadar, gânduri bune, mai bune vă urez, în final, domnule președinte demisionar al Camerei Deputaților! Dați o șansă acestei instituții, dați o șansă normalității!

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

 
  Constantin Amarie - declarație politică cu titlul Școala portocalie;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Constantin Amarie.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Constantin Amarie:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Moțiunea mea este intitulată "Școala portocalie". În campania electorală, programul și denumirea Alianței a fost, pentru profesori, "DĂ", pentru că s-a promis dublarea salariilor în învățământ. Promisiunea a fost făcută de candidații Alianței fără să clipească, dar totul s-a dovedit a fi o minciună. S-a obținut, atunci, cvasitotalitatea voturilor în învățământ.

Printre primele victime ale guvernării actuale s-a aflat și acest important segment social, iar deschiderea noului an școlar a debutat cu o grevă a sindicatelor din preuniversitar. "Nu dăm bani pentru citit" a declarat domnul prim-ministru și, prin aceasta, a demonstrat ce înțelege din ce înseamnă și se petrece în lumea școlii.

În teritoriu, de un an de zile, principala preocupare a puterilor locale a fost să decapiteze conducerile unităților de învățământ, de la grădiniță și până la inspectoratele școlare. Din 42 de inspectori generali, mai sunt de schimbat doar vreo trei. Toți veleitarii și-au găsit un loc. Urmările au fost multiple, dar nu în beneficiul învățământului. Una dintre ele are grave consecințe. Pentru că inspectoratele școlare județene au uitat să organizeze admiterea în anul de completare pentru elevii absolvenți ai claselor a X-a de la Școala de arte și meserii, care au susținut și promovat examenele de corigență, ne-am trezit cu zeci de elevi rămași în afara școlii. Ei au pierdut dreptul de a urma ulterior ciclul superior al liceului și cum majoritatea dintre ei provin din familii sărace sau dezorganizate, acești elevi au rămas fără o șansă de întreținere, deoarece nu au nici vârsta necesară angajării legale. Cine răspunde pentru aceste suferințe create? Nu lipsesc, însă, declarații năstrușnice, chiar de la nivelul ministerului și nu înțelegem de ce domnul ministru intră pe teritoriul altui coleg, ministru foarte activ, de altfel, stabilind ca obiectiv al școlii plantatul pomilor. E clar că nu vede pomul, care pentru noi este copilul, din cauza pădurii. Și, dacă singura soluție a copiilor în viitor este să învețe de la copaci experiența de viață, atunci națiunii i se rezervă un viitor vegetal. S-a abandonat cu totul tradiția sănătoasă a școlii românești, aceea în care și noi ne-am format, școală care a instruit și pe copiii celor care lucrează azi în țări din Uniunea Europeană, copii care surclasează, în cele mai multe cazuri, pe autohtoni. Competitivitatea românilor este periculoasă în viitor?

Lipsa de coerență din minister duce la adoptarea unor hotărâri care care se bat cap în cap și fac să se introducă inovații care n-au fost supuse dezbaterii publice pentru a vedea dacă sunt potrivite sistemului nostru de învățământ, inovații care n-au dat rezultate nici în locul din care provin.

Diferiți vectori ai noului aduc în școală din afară eternele "forme fără fond", prezentându-le drept creații proprii. Se fac tot felul de experimente, dar Academia Română nu este consultată. Sindicatele, specialiștii care lucrează în media, universitarii au atras atenția asupra stării de haos din învățământ și a lipsei de comunicare a ministrului cu toți factorii responsabili. Aplicarea Legii calității în învățământul preuniversitar cu agenția respectivă (ARACIP) în subordinea ministerului va fi supusă deciziei politice și va duce la arbitrariu. Fără o finanțare corespunzătoare, legea va fi de fapt un instrument al politicului, pentru a ține sub presiune corpul didactiv. Nu se poate face reformă fără consultarea beneficiarilor. De aceea, domnul ministru trebuie să se întoarcă urgent la școală, adică la profesori, elevi și părinți, care să fie consultați și ei dacă reforma este spre binele lor.

Școala portocalie, stimați colegi, există într-adevăr. În anul 2000, după alegerile locale, în orașul Videle, consiliul local era majoritar PD. Atunci s-a găsit de cuviință că este util să se adopte denumirea școlii de "Adrian Păunescu". Astăzi, printr-o hotărâre a consiliului local, s-a renunțat la numirea școlii de "Adrian Păunescu" și, mai mult de atât, în mod concret școala a fost vopsită, la propriu, în portocaliu.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Stănescu - solicitarea transparenței în cazul celor 21 de parlamentari cercetați pentru acte de corupție;

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Mircea Stănescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Stănescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

La conferința de presă susținută vineri la sediul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al României, Ilie Botoș, a declarat că o microstructură din cadrul Ministerului Public ar instrumenta o serie de dosare care privesc acte de corupție și alte tipuri de infracțiuni, săvârșite de către 22 de senatori și deputați. Dintre aceste cazuri, procurorul general Ilie Botoș s-a limitat a nominaliza doar dosarul domnului deputat PNL Dragoș Ujeniuc, pe motiv că, fiind ținta unor atacuri ale acestuia, legea l-ar îndreptăți să facă declarații în care să nominalizeze speța respectivului parlamentar.

Cu toate acestea, Ilie Botoș a refuzat, la insistențele presei, să-i nominalizeze pe ceilalți 21 de parlamentari, care ar face în prezent obiectul cercetărilor întreprinse de microstructura specializată, de la nivelul Ministerului Public, sub pretextul că o astfel de dezvăluire ar contraveni legii și ar afecta dreptul la imagine al celor vizați.

Întrucât această informație nu face parte din categoria informațiilor clasificate, protejate de lege, Ministerul Public oferind în alți ani astfel de informații, îl somez pe procurorul general Ilie Botoș ca, în temeiul Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, să dezvăluie, de îndată, identitatea celor 21 de parlamentari care sunt ținta unor cercetări penale și să precizeze pentru ce anume infracțiuni sunt cercetați.

Un refuz de a furniza aceste informații nu poate fi catalogat astăzi decât o diversiune de genul celei practicate în urmă cu mai multe luni de fostul șef al P.N.A., Ioan Amariei, care a pomenit de existența a 40 de dosare de mare corupție, ce s-au dovedit ulterior inexistente, diversiunea menită se creeze impresia că Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție ar avea o activitate extrem de susținută, pe fondul unei vizibile lipse de rezultat.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Boală veche la vremuri noi;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ștefan Baban.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Boală veche la vremuri noi"

Săptămâna trecută, președintele Băsescu cerea românilor să nu mai dea șpagă, indiferent ce problemă au de rezolvat: medicală, socială, financiară etc. Solicitarea președintelui nu poate fi catalogată decât populistă și fără acoperire într-o țară în care mita se ia începând cu cercurile politice și economice, dar flagelul este aruncat asupra celor mulți și năpăstuiți. Poate că Băsescu n-a dat niciodată șpagă, dar nu cred că din cauză că n-a considerat oportun acest lucru. Iar sondajele de opinie pe care le studiem cu toții arată că în România nu poți rezolva nimic dacă nu dai o mică atnție, un ciubuc. De ce? Pentru că așa s-a împământenit obiceiul încă de pe vremea fanarioților, fiindcă, dacă doreai să obții ceva bun și folositor, sau să-ți rezolvi o problemă, trebuia să te prezinți cu o mică atnție la locul și omul potrivit.

Și, totuși, după 15 ani de democrație, aceste obiceiuri au rămas. Și nu neapărat că ar fi vrut poporul român tradiționalist să le păstreze, ci pentru simplul fapt că de atâta democrație și tranziție am ajuns să ne auto-selectăm pentru a accede la medicamentele compensate, la tratamente sofisticate și eficiente, care pentru noi sunt rare, dar pentru ceilalți cetățeni ai Europei sunt normale și obișnuite, pentru a beneficia de o pregătire școlară la standarde care să permită ocuparea unui loc de muncă bine plătit atât în țară, cât și în străinătate.

Exemplele ar putea continua, pentru că sunt destule și le întâlnim în fiecare clipă în cotidian: de la verificarea actelor mașinii de către polițiștii din trafic și până la verificarea actelor micii afaceri pe care o păstorim și din care reușim să subzistăm cu toții. Toate sunt dătătoare și primitoare de șpagă, de mită, de ciubuc ... de tot ce gândește și nu gândește domnul președinte. Nici nu poate fi altfel. Atunci când un medic, cu peste 12 ani de școală, este plătit cu un salariu de mizerie și poate subzista datorită eforturilor părinților, propriei familii și ... micilor atenții. Este de fapt o lege tacită, aprobată atât de cadrele medicale, cât și de guvernanții care s-au perindat la conducerea țării. Pentru că, neexistând performanță economică în România, nu poți asigura salarii decente și condiții normale de lucru pentru un act medical, pentru baze de tratamente dotate corespunzător, pentru spitale moderne etc. Și acest lucru este valabil și pentru profesori, funcționari publici și alți bugetari. La venituri nete de 5-6 milioane de lei, cu un copil la școală și cu cheltuieli gospodărești majorate la două-trei luni, este imposibil să reziști cu stoicism la "tentațiile" care-ți sunt oferite.

Domnul președinte Băsescu are dreptate, dar o dreptate utopică, pornită de la vechea zicală românească "cel bogat nu-l va crede niciodată pe cel sărac". Nu poți să ceri performanțe cu sume derizorii acordate drept salarii, cu limitări legislative în exercitarea meseriei în care te-ai pregătit destui ani, limitări care sunt doar pentru executanți și foarte puține pentru conducători, cu asigurarea unor condiții de lucru de tipul celor din țări bananiere. Trebuie aplicate legi clare, începând de la reformarea economică și terminând cu cea pe domenii profesionale, trebuie alocate sume importante și reale pentru a se putea desfășura eficient aceste activități. Atât timp cât ne vom complace în discursuri electorale mărețe, dar vom rămâne doar la vorbe goale, românii vor continua să dea șpagă, mită, ciubuc pentru a obține un serviciu mai bune, pentru a beneficia de o educație selectă, pentru a beneficia de tratamente medicale excelente etc.

Și poate că, înainte de a cere românilor să renunțe la aceste străvechi și balcanice obiceiuri, atât Președintele, cât și Guvernul, s-ar uita în curțile lor, pentru a descoperi dacă mesajul acesta a fost bine înțeles și de colaboratorii lor, așa ar avea certitudinea că poporul român a fost atent și receptiv la ceea ce li s-a transmis și nu au perceput totul ca un simplu mesaj electoral.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezsó-Kálmán - despre comemorarea a 156 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluționare maghiare;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsó-Kálmán:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ziua de 6 octombrie, vom comemora 156 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluționare maghiare.

Aceste personalități și-au jertfit viața pentru ideile revoluției pașoptiste, luptând împotriva despotismului absolutist, pentru susținerea libertății, egalității și fraternității.

Revoluția maghiară, prin programele sale, viza desființarea radicală a relațiilor feudale, democratizarea societății prin acordarea drepturilor și libertăților civice.

Mișcările din Transilvania, la început, prefațau o revoluție pașnică atât prin Programul de la Cluj, cât și prin manifestațiile populației de la Târgu-Mureș. Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai a adoptat legi importante atât pentru poporul maghiar, cât și pentru națiunea română, cum au fost: desființarea iobăgiei, suportarea în comun de către toți cetățenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetățenești și religioase ale românilor și noua lege a pensiei.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curții de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două națiuni. Armata revoluționaro-maghiară, în luptele care au durat un an și jumătate au înfrânt în mai multe bătălii oștile habsburgilor. intervenția trupelor țariste a schimbat raportul de forțe pe plan militar, fapt ce a cauzat înfrângerea revoluției maghiare.

Cu toate acestea, lupta lor a deschis calea pentru o evoluție burgheză în spațiul carpato-dunărean.

Pentru a cinsti memoria revoluționarilor maghiari, la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a amplasat, la Arad, Statuia Libertății, care ar trebui să reprezinte aceeași semnificație și pentru națiunea română, pentru că peste 30 de mii de revoluționari români au luptat și în armata revoluționară ungară sub comanda generalilor amintiți.

Cinstirea memoriei celor 13 generali maghiari, în prezent mulțumită și oficialităților românești, o reprezintă amplasarea la Arad a grupului statuar cunoscut sub denumirea de Statuia Libertății, ceea ce poate fi un pas important atât în interpretarea corectă a unor evenimente istorice, cât și în reconcilierea româno-maghiară.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Manuela Mitrea - declarație politică cu titlul Palatul Teodor Costescu, în pericol!;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan. Nu este în sală.

Doamna deputat Manuela Mitrea.

Aveți cuvântul, doamnă deputat.

 

Doamna Manuela Mitrea:

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Palatul Teodor Costescu, în pericol!"

Vorbind despre cultură, Ortega vorbea despre "un trecut ireversibil și un viitor visat".

Azi, când lumea devine tot mai pluriculturală (culturi ale profesiilor, ale națiunilor, etniilor, grupărilor, ale comunităților de pe Internet, ale instituțiilor și localităților virtuale, ale mașinilor inteligente etc.), iar postmodernismul se impune ca un fenomen cultural general, consider că a sosit momentul să se acționeze mai mult pentru păstrarea identității culturale, pentru salvarea valorilor culturale și spirituale ale neamului românesc.

Cultura în societatea cunoșaterii este cu totul altceva decât cultura privind societatea cunoașterii.

Într-o societate românească în care globalizarea se resimte ca un pericol pentru identitatea națională, consider că fenomenul cultural ar trebui să fie una dintre prioritățile actualului Guvern.
Preocuparea Ministerului Culturii și Cultelor pentru tot ce presupune cultură, tradiție, spiritualitate românească aproape că nu există.

În timp ce clădirile aflate în patrimoniul național stau să se prăbușească, manelele sunt vândute ca pâinea caldă.

De aceea, ca parlamentar, trag un semnal de alarmă: cultura românească e în pericol! La fel și Palatul Cultural "Teodor Costescu" din Drobeta Turnu-Severin, un exponent de o valoare inestimabilă a culturii arhitectonice din Oltenia, și nu numai.

Anul trecut s-au împlinit 140 de ani de la nașterea lui Teodor Costescu (1864-1938). Venit din Gorj, pe plaiuri mehedințene, distinsul cărturar a rămas pentru posteritate un model greu de atins.

Figură emblematică a județului Mehedinți, profesor, om politic, membru de onoare al Academiei Române, în 1934, Teodor Costescu a pus bazele actualului Palat Cultural din Drobeta Turnu-Severin, care-i poartă numele.

Lucrările de construire a edificiului au fost începute în anul 1913, după proiectul arhitectului Grigore Cerchez. În anul 1916, s-au realizat structura, respectiv zidăria și acoperișul.

Clădirea, construită în stil ionic, are pe acoperișul din fața sa doi grifoni care încadrează o liră, ca simboluri ale identității și puterii instituției, sporindu-i și prin aceasta valoarea artistică și culturală.

Palatul Cultural "Teodor Costescu" din Drobeta Turnu-Severin este o clădire monumentală ce face parte din zestrea patrimoniului național, figurând pe lista monumentelor istorice.

Sub acoprișul acestei clădiri, funcționează, în prezent, un număr mare de instituții de cultură: Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național; Centrul Cultural Mehedinți; Biblioteca Județeană "I.G.Bibicescu"; Casa de Cultură "Teodor Costescu", această instituție având în administrare edificiul Palatului Cultural.
Clădirea Palatului "Teodor Cosescu" este destinată și activităților cultural-artistice, cuprinzând sala de spectacole cu spațiile-anexă, sală-expoziție, bibliotecă, săli cu funcțiuni specifice, cea mai importantă fiind sala de lectură care adăpostește 35 de mii de volume și alte cărți rare și de patrimoniu, în această sală conferențiind, cu diverse prilejuri, unele dintre cele mai mari personalități ale țării: Constantin Rădulescu-Motru, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ștefan Odobleja, Liviu Rebreanu.

Ca urmare a vechimii, clădirea prezintă mai multe probleme la structura de rezistență, acoperiș și centrala termică. Avându-se în vedere motivele menționate mai sus, calitatea slabă a lucrărilor de reparații curente la fațadă și acoperișul edificiului, mecanismul de degradare generală, starea de colaps a întregii cornișe, bogat ornamentată și profilată, cât și importanța acestui obiectiv în cultura națională, sunt necesare - și în același timp oportune - lucrări de consolidare, reparare și restaurare a imolbilului ce adăposștește Palatul Cultural "Teodor Costescu".

În anul 2004, Primăria municipiului Drobeta Turnu-Severin a întocmit o documentație de obținere de fonduri PHARE pentru executarea acestor reparații capitale, însă proiectul nu s-a finalizat, deci nu s-a reușit obținerea acestor fonduri.

Deși bugetul local este insuficient, totuși, Prtimăria Turnu Severin a alocat în acest an suma de 700 mii lei (RON) pentru reabilitarea punctului termic și a instalațiilor interioare, precum și a rețelelor termice.

Deoarece această clădire de patrimoniu național se află pe lista clădirilor "monument", fiind înscrisă la Ministerul Culturii și Cultelor și având în vedere că Primăria nu poate asigura finanțarea necesară privind reabilitarea Palatului Cultural, cât și a lucrărilor de reparații ce i se impun de urgențăî, sunt contrariată de pasivitatea Ministerului Culturii și Cultelor față de această problemă.

Câți miniștri ai culturii trebuie să aibă actualul Guvern ca să existe interes și pentru clădirile aflate în patrimoniul național?

Palatul Cultural "Teodor Costescu" trebuie salvat!

Ne-o cere trecutul, prezentul, dar mai ales viitorul!

Suntem datori generațiilor care vin, nu numai să lăsăm ceva în urma noastră, ci și să ajutăm la păstrarea identității culturale românești, prin conservarea și reabilitatea edificiilor aflate în pericol de prăbușire.

George Călinescu spunea: "Cultura este un bun unanim, către care tind mai cu seamă aceia care sunt privați de bunurile materiale".

Azi, când mai tot românul nu trăiește bine, măcar cultura românească să constituie pentru Guvern o prioritate!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamnă deputat.

 
Grațiela Denisa Iordache - intervenție cu privire la Privatizarea pe piața de capital, între sublim și ridicol;

Din partea Grupului parlamentar conservator, doamna deputat Grațiela Iordache.

 

Doamna Grațiela Denisa Iordache:

Vă mulțumesc.

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi aș dori să se refere la privatizarea pe piața de capital și se intitulează "Privatizarea pe piața de capital, între sublim și ridicol".

De 13 ani, în România s-a privatizat mult, spun unii; puțin, spun alții. Și toți au dreptate.

Mult - ca număr de companii, i.a.s.-uri și agromec-uri la grămadă; puțin - când este vorba de procentul total din avuția națională. Mult, sau puțin, constanta procesului de privatizare a fost lipsa de transparență și, de aceea, piața de capital a fost evitată cu obstinație. Inutil să mai pledăm pentru nevoia de transparență a acestui proces, în contextul în care vorbim - și doar vorbim, domnilor! - de combaterea fenomenului de corupție.

Ce trebuie subliniat este faptul că singura metodă de privatizare cu adevărat transparentă - cea care oferă acces la acest proces tuturor investitorilor - o reprezintă piața de capital.

În România, procesul de privatizare a fost făcut demult, de multe ori ca un scop în sine, deși nu trebuie să reprezinte așa. Capitalul străin a fost favorizat în raport cu capitalul autohton. Întrucât acumularea de capital la nivel intern era inițial redusă, primele procese de privatizare au fost destinate aproape în exclusivitate capitalului străin. După 15 ani de tranziție, condițiile sunt radical schimbate și, cu toate acestea, strategiile de privatizare ale companiilor românești interzic accesul capitalului autohton la derularea proceselor de privatizare. Persistența acestei situații este cu atât mai greu de înțeles cu cât în ultima perioadă se vorbește despre vânzarea de pachete de acțiuni la companii foarte importante din economia națională, care ar trebui oferite cu preponderență cetățenilor români.

Ca să facem o mică diferență, în anul 2004, Polonia a început privatizarea celei mai mari bănci prin derularea unei oferte publice inițiale pe piața de capital locală. Peste o sută de mii de polonezi au subscris în cadrul ofertei suma oferită de aceștia depășind de câteva ori valoarea pachetului de acțiuni vândut de stat. Deci, privatizarea pe piața de capital nu înseamnă numai transparență; înseamnă și eficiență, și randament, și profitabilitate.

România și-a dezvoltat, în fine, instituțiile și mecanismele care să permită derularea unor procese de privatizare transparente și de amploare. Finanțarea prin mecanismele pieței de capital reprezintă o șansă în plus pentru companiile românești.

Anul 2005 a adus modificări importante în sistemul financiar din România. Reducerea inflației a permis așezarea dobânzilor pe o tendință descendentă, în paralel cu schimbarea strategiei de politică monetară a Băncii Centrale.

Pe termen mediu și lung, reducerea dobânzilor ar putea avea efecte nedorite asupra tendinței spre economisire a populației, dar ar putea reprezenta și o oportunitate de modificare a structurilor de active financiare ale populației.

Are România, în acest context, nevoie de transparență în procesul de privatizare? Are nevoie de o piață de capital puternică și de un comportament investițional european al cetățenilor săi? Răspunsul este fără îndoială afirmativ! Pentru ca lucrurile să evolueze în direcția dorită, este însă foarte important să se treacă de la nivelul declarațiilor de bune intenții la măsuri concrete. Vânzarea prin ofertă publică inițială primară pe piața de capital a unor pachete importante de acțiuni, ale Romtelecom, ale BCR, ale CEC, care să poată fi achiziționate și de cetățenii români, ar fi un pas uriaș, care ar apropia piața financiară din România de cea din țările Uniunii Europene.

Până atunci, privatizarea pe piața de capital se află între sublimul declarațiilor și ridicolul realităților, care ne arată că singurele companii privatizate pe piața de capital au fost agromecurile. Până când situația nu se schimbă, până când promisiunile nu se transformă în fapte, nu ne rămâne decât să ne punem o singură întrebare retorică: cui îi este frică de piața de capital, domnilor, și de ce?

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamnă deputat.

 
Alexandru Mocanu - declarație politică intitulată: Jos masca, domnilor!;

Domnul deputat Alexandru Mocanu, Grupul parlamentar al PD.

 

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația politică se intitulează: "Jos masca, domnilor!"

În ultimele zile, fiecare membru al tripletei de conducere a PSD a simțit nevoia, într-un fel sau altul, să sară la beregata Președintelui României sau a Alianței DA PNL-PD. Procedând în acest fel, fiecare a sperat, nu că va tranșa în favoarea PSD "războiul" cu Puterea, cât mai ales că va puncta, fie și numai la impresie artistică, în raport cu ceilalți doi conducători.

Mai întâi domnul Mitrea, de la tribuna Camerei Deputaților, ca replică la ieșirea necontrolată, dar, într-un fel, de înțeles, a unui tânăr deputat liberal, găsește de cuviință să vitupereze, cu mâinile încleștate de pupitru, că până una, alta, în Parlament, PSD este partidul care a obținut cele mai multe voturi în 2004 și, de aceea, nu vor accepta să fie bătaia de joc a nimănui! Cu alte cuvinte, mai întâi, un partid, care a intrat în Parlament cu doar 5% din voturile electoratului, în viziunea liderului Mitrea, ar putea fi bătaia de joc a oricui în Parlament? Ce să zic, așa convingeri democratice, mai rar!

Dar apropos, despre care... "cel mai mare partid din Parlament..." se vorbește aici? Despre PSD? Nu cred, pentru că nu poate fi vorba, și asta pentru simplul motiv că PSD nu a participat ca atare, la alegerile generale din noiembrie 2004! Asta rezultă foarte clar din comunicatul oficial al Biroului Electoral Central. În alegeri a participat, în schimb, Uniunea PSD+PUR.

Așa cum nimeni nu poate argumenta cu documente oficiale care este ponderea în Parlament a fiecărui partid din Alianța DA, tot așa, nimeni nu poate susține, cu documente de asemenea oficiale, care este ponderea PSD în Parlament, și cu atât mai puțin că ar fi obținut cele mai multe voturi. O astfel de susținere este, ca să-l citez pe domnul Mitrea, o adevărată obrăznicie! Singurul barometru în materie îl reprezintă poate rezultatul oficial al alegerilor locale din iunie 2004. Îi reamintim domnului Mitrea că atunci PSD a obținut puțin peste 31%, Alianța a luat 33%, iar Partidul Umanist a obținut 6% din voturi. Dat fiind faptul că la alegerile generale din noiembrie 2004, Uniunea PSD+PUR a realizat același procent cu suma procentelor obținute de cele două partide la alegerile locale, dacă dorește, domnul Mitrea ar putea susține că PSD este astăzi a doua forță politică din Parlament, având circa 31-32% din mandate.

Dar domnul Mitrea, cu emfaza și aroganța tipice PSD, răcnește de le tribuna Camerei, sperând că numărul decibelilor poate ține loc de argumente. Desigur, nu a impresionat pe nimeni, nici măcar pe colegii săi, așa că, vă rog frumos, jos masca, domnule Mitrea!

Înscris printre primii în concursul intitulat: "Cine îl atacă mai dur pe Președintele Traian Băsescu", iată că și domnul Adrian Năstase, tot mai stresat la gândul că, inevitabil, i se termină ața de pe mosorul de... președinte al Camerei, nu scapă nici un prilej să atace foarte dur afirmațiile neechivoce, directe, cu "subiect și predicat" și foarte tranșante ale Președintelui României. Astăzi, domnul Năstase este supărat că Președintele Traian Băsescu, într-o declarație făcută la Craiova, a demascat atitudinea duplicitară a PSD în legătură cu integrarea.

Ce a spus, în fapt, președintele? Domnia sa a afirmat că dacă practica "pârei la Înalta Poartă" din anii '90 și până la semnarea Tratatului de aderare din decembrie 2004 era oarecum de înțeles, în anumite limite, după încheierea negocierilor, în decembrie 2004, aceeași politică este absolut inacceptabilă și condamnabilă în același timp. România se află în fața ultimelor două rapoarte de țară, capitale în ceea ce privește aderarea.

Ei bine, ce face PSD exact în această perioadă? Observ că PSD face exact ceea ce nici un român de bună-credință n-ar face în această perioadă. Reclamațiile către diverși oficiali ai Uniunii Europene sunt de natură, cel puțin, să pună sub semnul întrebării "criteriul politic", adică, primul criteriu pe care Comisia Europeană l-a recunoscut României cu mulți ani în urmă! De ce se fac aceste plângeri, care, teoretic cel puțin, pot face foarte mult rău României și românilor?

În timp ce, pentru "prostimea" din țară, PSD "livrează" un discurs patriotard, plin de bune intenții și de preocuparea lor pentru legile integrării, afară, pentru liderii Uniunii Europene, PSD are un discurs din care rezultă, indirect, ce-i drept, că România nu ar trebui să intre în Uniunea Europeană, dacă cele două Camere ale Parlamentului nu vor fi conduse pe mai departe de domnii Văcăroiu și Năstase și dacă sumele imense oferite de Uniunea Europeană în perioada de preaderare nu vor fi administrate, la fel de "eficient" ca și până acum, de aceeași Dragnea, Oprișan, Mazăre & comp. Cu alte cuvinte, dacă liderii Uniunii Europene și-ar pune mintea cu cei din PSD, mai marii PSD sunt gata să pună cel puțin sub semnul întrebării șansa enormă a românilor de a fi cetățeni ai Uniunii Europene, numai și numai pentru câțiva cetățeni care ar trebui să-și păstreze statutul de baroni.

În fine, domnul Geoană, de câteva săptămâni o ține într-una cum că, în decembrie 2004, PSD ar fi predat "la cheie", spune dumnealui, noilor guvernanți, procesul de integrare a României în Uniunea Europeană. Degeaba au încercat toată mass-media și reprezentanții societății civile să-i explice că nu-i chiar așa, că, de fapt, încheierea negocierilor politice pe capitolele de integrare în decembrie 2004 n-a fost deloc un succes, din moment ce, caz aproape fără precedent, documentul are și o anexă, în care sunt 11 condiții extrem de dure, pe care România trebuie să la îndeplinească întocmai înainte de aderare, intitulate "clauza de salvgardare".

Dar, iată, apare un înalt responsabil al Uniunii Europene, Franco Frattini, comisarul european pentru justiție, libertate și securitate, care afirmă în cel mai serios mod cu putință: "La sfârșitul lui 2004, eram pesimiști în privința capacității României de a accelera reforma sistemului juridic. Azi pot să vă împărtășesc satisfacția noastră deplină pentru ceea ce a realizat România în ultimele 9 luni".

Se aude, domnule Geoană? De fapt ce s-ar mai putea zice...

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să încheiați, domnule deputat.

 
 

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulțumesc frumos, mai am două fraze.

 
   

Domnul Dumitru Bentu (din sală):

Mai are volumele III și IV!

 
 

Domnul Alexandru Mocanu:

...după o asemenea măciucă aplicată exact în moalele capului PSD! Despre care "lașitate" vorbiți atunci când îl acuzați pe domnul Băsescu că aruncă responsabilitatea integrării pe umerii PSD? Nu cumva la fel de "laș" și la fel de "iresponsabil", cu ghilimele de rigoare, pare și comisarul Frattini, care spune că la sfârșitul lui 2004 nu avea încredere în Guvernul Năstase că are capacitatea de a accelera reformele în justiție?

Nu credeți, domnule Geoană, că lașitatea este cea care-l caracterizează pe acela care nu a avut curajul și demnitatea să-l înfrunte pe Ion Iliescu în Congres, fără ca înainte, câțiva "prieteni de casă", membri ai castei "capitalismului de cumetrie", să orchestreze debarcarea bătrânului Iliescu, în cel mai stalinist mod?

 
 

Doamna Daniela Popa:

Ați depășit timpul, domnule deputat, vă rog să încheiați. Ultima frază și încheiați.

 
 

Domnul Alexandru Mocanu:

De asemenea, cum credeți că va interpreta electoratul faptul că la cele 136 de proiecte de lege pentru integrare nu ați formulat nici un amendament, în timp ce la proiectul de regulament al Camerei, care declarați că nu vă interesează, ați formulat și depus peste 800 de amendamente? Din două una: ori proiectele Guvernului sunt impecabile și nu aveți ce comenta ori, din contră, atenția PSD s-a focalizat pe regulament și nicidecum pe legile integrării.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Cristian Apostolache - declarație politică intitulată: Administrația publică, încotro?;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan.

Voci din sală:

Lipsește!

 

Doamna Daniela Popa:

Nu.

Domnul Mihai Apostolache. Aveți cuvântul, domnule deputat, vă rog.

 
 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, doamna președintă.

Dați-mi voie, pentru început, să mă scuz în fața colegilor pentru ținută, am avut un accident de circulație și nu pot să stau cu capul descoperit.

Stimați colegi,

Înainte de a începe prezentarea declarației politice, permiteți-mi să vă spun că eu nu vă disprețuiesc, ci vă apreciez foarte mult și mă bucur să sunteți aici.

Săptămâna trecută, ambasadorul Marii Britanii făcea o descriere realistă a administrației publice din România, spunând că România nu are în prezent o administrație calificată, competentă și imparțială. De altfel, nu este singura dată când ambasadorul atrage atenția autorităților asupra problemelor din țara noastră.

Când am auzit declarația, ca tânăr om politic, m-am bucurat foarte mult, deoarece îmi dau seama că acest demers va scoate autoritățile din starea de repaus și vor fi nevoite să preia ințiativa. Oricum, actualii guvernanți nu vor face niciodată o astfel de declarație, deoarece adevărul deranjează, preferând să ascundă gunoiul sub preș.

Actualii guvernanți atacau dur PSD, în perioada când acest partid se afla la guvernare, pe tema excesului de autoritate, uitând că în propria "ogradă" cresc "mandarinii locali", persoane pentru care legea există doar pe hârtie, interpretând-o după bunul lor plac, nesocotind interesul public și binele cetățeanului.

Un astfel de exemplu îl găsim în localitatea prahoveană Drajna, unde primarul liberal al acesteia refuză să aplice Legea administrației publice locale, pe motiv că oricum aceasta se va modifica.

Concret, în localitatea Drajna, viceprimarul și-a prezentat demisia, iar, conform legii, trebuie ales din rândul consilierilor în funcție un nou viceprimar. Prin demisie, mandatul viceprimarului a încetat de drept, iar consiliul local trebuie să ia act de încetarea mandatului și să aleagă un nou viceprimar.

Toate acestea par lucruri firești, numai că primarul localității, un adevărat "mandarin local" al PNL, le-a spus consilierilor locali că nu are rost să mai aleagă un nou viceprimar, întrucât legea oricum se va schimba și că funcția de viceprimar va dispare, uitând faptul că în calitatea pe care o are trebuie să pună în aplicare legile, și nu să se sustragă de la acest lucru, chiar dacă legile sunt bune sau mai puțin bune. Dacă am gândi la fel ca primarul din Drajna, județul Prahova, ar însemna că fiecare poate să săvârșească orice fel de fapte, chiar dacă unele dintre ele sunt incrimiate de Codul Penal, pe motiv că oricum acesta se va modifica.

Din păcate, aceasta este mentalitaea unora dintre aleșii PNL din plan local și confirmă pe deplin spusele distinsului diplomat european. Mai mult ca oricând, România are nevoie de o administrație profesionistă, competentă și responsabilă, are nevoie de slujitori ai interesului cetățeanului, și nu ai unor interese de gașcă.

Mulțumesc.

 
Ovidiu Victor Ganț - evocare a relațiilor bilaterale româno-germane, cu ocazia împlinirii a 15 ani de la căderea zidului Berlinului;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Ovidiu Ganț.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ieri, 3 octombrie, am sărbătorit împreună cu prietenii noștri germani 15 ani de la reunificarea Germaniei, un moment istoric pentru întreaga Europă, căderea Zidului Berlinului marcând și simbolic prăbușirea comunismului în estul continentului, proces desăvârșit de Revoluția din România din decembrie 1989. Este poate un moment potrivit pentru un bilanț al relațiilor bilaterale sub toate aspectele.

Aceste relații bilaterale de o calitate excepțională au rădăcini istorice. Primul stat comunist care a stabilit relații diplomatice cu Republica Federală Germania a fost România. După Revoluție, Germania a înțeles să sară imediat în ajutorul nostru, sub diferite forme, atât la nivel federal, de land, orașe partenere, ong-uri și cetățeni.

Astăzi, avem relații economice extrem de puternice, 15% din comerțul exterior al României fiind legat de Germania, nivelul total al schimburilor atingând în 2004 7,5 miliarde de euro, cu 21% mai mult decât în 2003. Anul acesta, din ianuarie până în iunie, nivelul a fost de 4 miliarde de euro.

Germania este și un puternic investitor direct, cu peste 1 miliard de euro, în condițiile în care cifra nu este decât parțial relevantă, pentru că importante firme germane au realizat investițiile lor prin filiale din terțe țări. Numărul total al firmelor cu capital german depășește 12 mii.

Cel puțin la fel de importante sunt relațiile politice. Germania este un membru extrem de important al Uniunii Europene, către care ne îndreptăm cu pași repezi. Atât la nivelul Parlamentului European, cât și la nivelul Comisiei sau Consiliului, vocea acestei țări este ascultată cu mare atenție.

De aceea, în perioada imediat următoare trebuie să ne concentrăm eforturile pentru intensificarea relațiilor bilaterale, un rol deosebit revenind și Parlamentului României. Ar fi extrem de util ca întâlniri la nivel de comisii de specialitate, de grupuri de prietenie, să aibă loc, să prezentăm în mod corect și obiectiv eforturile țării noastre de a îndeplini condițiile de aderare existente în tratat. Aceste condiții vor fi respectate și de Germania, așa cum am fost asigurați în mai multe ocazii, atât de către cancelarul Gerhard Schröder, cât și de către doamna Angela Merkel, președintele CDU.

La eforturile României se raliază, așa cum a făcut-o cu consecvență în ultimii 15 ani, și Forul Democrat al Germanilor din România, care, prin toate resursele de care dispune, susține aderarea țării noastre la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană.

Voi colabora strâns cu toți colegii din Parlamentul României, dar și la nivelul delegației țării noastre la Parlamentul European, pentru realizarea acestui deziderat. Totodată, aștept din partea Executivului o conlucrare similară, în sensul celor discutate cu ministrul afacerilor externe și cu ministrul integrării europene, înainte de a pleca la Strasbourg.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - declarație intitulată: O jignire a demnității naționale: statutul de autonomie al ținutului secuiesc;

Domnul deputat Adrian Moisoiu, Grupul parlamentar al PRM.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația mea este intitulată: "O jignire a demnității naționale: statutul de autonomie al ținutului secuiesc".

Faptul că în urma alegerilor din 28 noiembrie 2004, liderii UDMR au fost cooptați la guvernare și participă la deciziile privind soarta românilor în calitate de miniștri, viceprim-ministru, secretari de stat, prefecți, subprefecți, cum se întâmplă în actualul regim liberalo-democrat, sub conducerea președintelui Traian Băsescu și a premierului Călin Popescu Tăriceanu, le-a întărit convingerea că idealul lor de 86 de ani, de a reface Ungaria Mare, în detrimentul popoarelor care au scăpat de dominația și de teroarea lor devenită legendară, va deveni realitate.

Pas cu pas, zi de zi și ceas de ceas, ei construiesc scenarii, redactează proiecte de autodeterminare, elaborează statute de autonomie, întâi, cu intenția de a testa reacția opiniei publice, ulterior, spre a le propune spre aprobare Parlamentului. Și dacă, prin șantaj politic, prin diverse trucuri, mimând un comportament și limbaj european sau speculând miopia, slăbiciunile, lipsa de spirit național autentic ale guvernanților orbiți de putere reușesc să le aprobe, cel puțin parțial, sunt bucuroși că se apropie de scopul urmărit.

Ținta principală pusă pe tapet începând cu decembrie 1989, dar nereușită încă, și sper niciodată, este destrămarea României, enclavizarea ei, prin realizarea Ținutului Secuiesc sau a fostei Regiuni Mureș Autonome Maghiare și alipirea ei la Ungaria, sfârtecând și destabilizând astfel viața socială, economică, politică și administrativă a Țării, încălcând suveranitatea și independența Statului Român, dar și demnitatea și mândria națională a românilor.

Acesta este scopul pentru care, la 19 iulie 2005, doi parlamentari u.d.m.r-iști au înregistrat la Camera Deputaților Propunerea legislativă privind statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc, care încalcă în mod flagrant prevederile art.1 alin.1 din Constituție, potrivit cărora: "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil" și ale art.2 alin.1, potrivit căruia: "Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative alese, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum".

Este adevărat că pe teritoriul, în special al câtorva județe din Transilvania, cele două naționalități, română și maghiară, sunt sortite să conviețuiască împreună și că bunăstarea fiecărui locuitor de aici depinde de modul în care sunt gestionate relațiile dintre cele două comunități, dar între bunăstare și autonomie teritorială nu există nici o relație directă.

Prin delimitarea geografică a zonei care ar urma să devină Ținutul Secuiesc,se urmărește crearea unei regiuni exclusiv pe criterii etnice, în care populația majoritară este formată din cetățeni români de naționalitate maghiară, respectiv județele Covasna, Harghita și o parte mare din județul Mureș, încălcându-se astfel art.3 alin.3 al legii fundamentale a Țării, potrivit căruia statul român: "...este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe",și nu prin o organizare administrativ-teritorială pe trei niveluri: local, scaunal și regional.

Principiul autonomiei locale este prezentat și aplicat fals, sub acest pretext, dorindu-se a se crea un teritoriu rupt de statul național, unitar și indivizibil, cu instituții și societăți comerciale, camere de comerț, poliție, protecție socială și asigurări sociale, precum și structuri administrative proprii.

Prin stabilirea că: "În Ținutul Secuiesc limba maghiară are statut ca și limba oficială a statului", se încalcă prevederile art. 13 și art.128 alin.1 din Constituție, potrivit cărora: "În România, limba oficială este limba română" și respectiv: "Procedura judiciară se desfășoară în limba română".

La rândul ei, folosirea liberă a simbolurilor națiunii maghiare este în contradicție cu prevederile art. 12 din Constituție, ce reglementează simbolurile naționale române: drapel, zi națională, imn, stemă și sigiliu.

Cât privește învățământul, este necesar să reamintesc că, potrivit Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, statul român a creat condiții mai mult decât optime pentru ca toate minoritățile naționale să poată să se instruiască și educa până la cel mai înalt nivel în limbă proprie.

Prevederea: "În scopul folosirii neîngrădite a limbii materne în administrația publică locală și regională, vor fi numite, respectiv, angajate persoane care cunosc limba comunităților naționale, etnice, lingvistice din regiune, respectiv care aparțin acestor comunități, respectând raportul dintre naționalități rezultat în urma ultimului recensământ" reprezintă o crasă discriminare a românilor trăitori în județele specificate și o trimitere directă la amintirea stăpânirii maghiare din anii 1940-1944.

În ce privește Hotărârea Ședinței Parlamentului Consiliului European nr. 1334/2003, la care se face referire în expunerea de motive, trebuie precizat că această rezoluție nu are forța unui act normativ, ea nefiind adoptată în scopul producerii de efecte juridice, lucru reieșit din însuși titlul hotărârii: "Experiența pozitivă a autonomiei teritoriale ca sursă de inspirație".

În contratimp cu orologiul lumii, cu "busola și practicile europene", pe care le invocă perfid, pentru a arunca praf în ochii străinătății, dușmani ai Țării, strecurați abil în Parlamentul României, propun un Statut de Autonomie al Ținutului Secuiesc, o mixtură contradictorie de revendicări și aspirații de natură feudală-europeană, prin care visează la o Europă a regiunilor, în care Ungaria să stăpânească Bazinul Carpatic, sfidând drepturile legitime ale românilor la libertate și egalitate, pe care le-au dobândit cu sacrificii și le-au înscris cu sânge în istoria lor zbuciumată, jignind demnitatea noastră națională.

Îmi amintesc că în urmă cu câteva luni de zile, la Galați...

 
 

Doamna Daniela Popa:

Pregătiți-vă să încheiați.

 
 

Domnul Adrian Moisoiu:

Acum.

...chiar președintele Traian Băsescu, a spus: "Vreau să știți, autonomia unei palme de pământ este un act de trădare națională, România este întreagă, este rotundă și nici o autonomie nu poate funcționa în interiorul frontierelor naționale. Câtă autonomie este la Galați, Iași sau București, aceeași autonomie este și la Târgu-Mureș."

Sper ca măcar de această dată să fi fost sincer, domnule președinte!

Mulțumesc, doamnă președintă, și îmi cer scuze.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Ciopraga - critici la adresa a ceea ce se întâmplă de două săptămâni în Camera Deputaților;

Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Mircea Ciopraga. Aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Doamnelor si domnilor colegi,

De două săptamâni, ceea ce se întâmplă în plenul acestei instituții lasa cu gura căscată și fără replică pe orice cetățean de bun- simț al acestei țări.

Probabil că electoratul român, care ne-a trimis aici să-l reprezentăm, are senzația că asistă la un spectacol ieftin, aflat sub cupola circului, și nu la activitatea normală și specifică acestei instituții, fundamentală pentru un stat de drept și pentru o societate democratică.

Toată această mascaradă politică, aflată în regia PSD, desfășurată pe fundalul crizei acute în care se zbate acest partid frustrat și avid de putere, care nu înțelege că trebuie să treacă totalmente în opoziție, nu face altceva decât sa denigreze imaginea, și așa fragilă, a instituției Parlamentului, în loc să contribuie la consolidarea acesteia, pentru ca cetățeanul român să-și poată recăpata încrederea în instituțiile statului. Dar, cum PSD are exercițiul traiului pe spinarea contribuabilului și obișnuința sfidării fără jenă a oricăror reguli de bun simț, își permite sa tergiverseze și să frâneze bunul mers al acestei instituții, spre disprețul banului public al contribuabilului român.

În orice țară democratică, opoziția are un rol constructiv și este un partener viabil pentru cei ce se aflați la guvernare, pentu bunul mers al societății. Se pare că, în România, opoziția joacă un rol distructiv, punând pe primul plan orgoliile politice și pe ultimul plan interesul general, folosind situațiile de criză pentru a câștiga capital de imagine si capital electoral, fără a fi capabilă să propună soluții certe.

Ocupația de bază a opoziției a devenit producția pe bandă rulantă a moțiunilor, tratate în stilul demagocic prea bine cunoscut al PSD. În loc să legiferam, dezbatem moțiuni, în loc să dezbatem regulamentul, luăm pauze la nesfârșit.

Nu știu cum se face că, acum, aflat cu un picior în banca opoziției, PSD a devenit brusc sensibil la suferințele și problemele românilor, vorbind despre nepăsarea actualului Guvern la suferințele sinistraților.

Domnilor p.s.d-iști, vorbiți despre ,"nepăsare"?

Dacă ați fost "păsători", de ce nu ați creat infrastructura necesară pentru a preveni situațiile de calamitate cât timp ați fost la putere? De ce nu ați stopat defrișările, care au devenit un fenomen în timpul guvernării PSD? Desigur, aceste întrebări sunt retorice!

Dar, în ipocrizia care vă caracterizeză, vă permiteți să vorbiți despre nepăsarea celor care încearcă să facă ceva, în limita resurselor disponibile, fără ca dumneavoastră înșivă să vă pese de realitățile care ne înconjoară, încercând obsesiv și disperat să exploatați dramele și suferințele românilor, pentru a câștiga capital de imagine si capital electoral!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată: Peisajul;

Grupul parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu. Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează: "Peisajul".

Peisajul românesc, natural și social, devine tot mai sumbru. Sub ploile de septembrie, de octombrie și din tot anul, oamenii neputincioși privesc spre cerul nemilos din care Dumnezeu, enervat pe netrebnicii de jos, varsă o ploaie rea și nesfârșită.

În rest, miniștrii se războiesc între ei, politicienii din Palatele Victoria și Cotroceni se luptă pentru scaunele goale, iar premierul dă o fugă până la Bratislava, pentru "a se alege" într-o funcție de conducere în semi-anonima "liberală" europeană.

Disputa politică, în varianta sa naturală, s-a reorientat de la raportul constant Putere-Opoziție. Transferul s-a făcut în interiorul Alianței, acolo unde liderii PNL și cei ai PD pun, mai în fiecare zi, de câte o nouă divergență: algeri anticipate, fuziune, Parlament bi sau unicameral, vot uninominal sau pe liste, protocoale încheiate și încălcate. După atacuri la baionetă și rafale cu trasoare, membranele difuzoarelor și sticla receptoarelor TV preiau comunicatele oficiale ale combatanților, din care țara întreagă află cu nedisimulată satisfacție că "unitatea de principii", "coeziunea", "idealurile comune" funcționează în continuare în sprijinul "binelui național". Urmează o retragere strategică pentru reechilibrarea forțelor, și în spațiul numit "no man's land" apare președintele Băsescu. Este evident pentru toată lumea că obiectivul domniei sale este unul parafrazic: "Capul lui Tăriceanu vrem!"

De asemenea, prin structura sa bio-morfo-funcțională, președintele dorește cu ardoare să concentreze toată puterea în mîna sa. Puterea aceasta ar fi avut nevoie și de sprijinul lui Stolojan, dar asaltul estival a eșuat. Ce bine i-ar fi cu un Parlament decorativ, controlat de la Cotroceni, pe care să-l dizolve când dorește augusta sa persoană... Ce bine i-ar fi dacă ar putea să-l revoce pe premier în oricare din momentele zilei (sau ale nopții), iar alegerile anticipate să fie doar o dată pe agenda sa de lucru și plasată între două vizite în cele două Americi: una cu capitala la Washington și alta cu capitala la Ankara. N-ar strica nici un referendum, din care să putem afla că țara ar putea funcționa și fără Parlament...

Nu se împiedică domnul președinte de axioma că: "Parlamentul este esența democrației și singura garanție reală în fața unui regim totalitar, indiferent de numele celui care manifestă astfel de tendințe". Nu, el are un proiect personal, are nevoie de executanți, iar consecințele unei astfel de atitudini nu merită nici măcar identificate.

Permanent generator de conflicte, Traian Băsescu nu știu dacă își va aduce aminte că se apropie Ziua mondială a educației. La acest capitol - educație - președintele nostru este un perpetuum restanțier, confirmând că traseul devenirii sale a ocolit aceste porturi: educație în familie, în școală, în societate, în politică, în funcție...

Și, peste toți și toate, peisajul sinistru.

Vă mulțumesc.

 
Székely Levente: - declarație politică intitulată Disperarea locuitorilor din comuna Cosmești speculată de opoziție în scop electoral;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Szekely Levente Csaba. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Urmează ultimul vorbitor, Ioan Țundrea, Grupul parlamentar al P.C.

 

Domnul Székely Levente:

Declarația mea politică se intitulează: "Disperarea locuitorilor din comuna Cosmești speculată de opoziție în scop electoral"

Cu toții știm că, în ziua de 28 septembrie, în care opoziția a susținut moțiunea "Nepăsarea", în Camera Deputaților au venit 52 de localnici din comuna Cosmești, sat Cosmești Vale, județul Galați.

Nimeni nu poate crede că a fost o întâmplare prezența năpăstuiților din Cosmești în Camera Deputaților tocmai în ziua susținerii moțiunii "Nepăsarea".

Deși opoziția a susținut sus și tare că oamenii au venit în Camera Deputaților împinși dor de disperare, realitatea este, în mod evident, alta. Că oamenii din Cosmești Vale sunt disperați este de înțeles și suntem alături de ei cu toții. Însă, prezența liderului organizației locale PSD printre sinistrații din Cosmești, în Camera Deputaților, spune altceva. Este limpede că opoziția a conceput încă un scenariu la care știm că se pricepe foarte bine și a manipulat o masă de oameni să vină în Camera Deputaților în ziua în care își susținea moțiunea.

Cu tot respectul pe care îl datorăm cetățenilor acestei țări, ai căror aleși suntem, este greu de crezut că sinistrații din Cosmești Vale, în mare majoritate agricultori, preocupați în mod dureros de ziua de mâine, au ales să vină în București și, neîndrumați de nimeni, la Camera Deputaților, pentru a cere explicații actualei puteri în legătură cu situația lor.

La două zile după ședința din 28 septembrie m-am deplasat în comuna Cosmești pentru a discuta cu localnicii la ei acasă. Știam că bunul simț nu-i va lăsa să mintă și că voi afla ce i-a determinat să vină la București, cine i-a adus în Camera Deputaților și, mai ales, ce sperau să obțină de la întâlnirea cu deputații.

Oamenii au vrut, mai întâi, să-mi arate distrugerile făcute de ape de care, de altfel, nu sunt deloc străin, fiindcă am fost de mai multe ori în ultimele luni în zonele afectate de inundații.

Localnicii s-au plâns de nevoile cu care se confruntă, de frica bolilor care vor veni, de nesiguranța zilei de mâine, de frica iernii care nu este departe.

Despre venirea la București în Camera Deputaților nu aveau prea multe de spus. Știau doar că au fost adunați, că alții au suportat cheltuielile de hrană și deplasare și că li s-a spus că toate necazurile vin de la Guvern, unde trebuie neapărat să meargă dacă vor să-și rezolve problemele.

Am mai aflat, cu ocazia deplasării la Cosmești, că ajutoarele s-au distribuit preferențial de către primar și viceprimar, amândoi din PSD, astfel încât cantitatea de materiale de construcții repartizată nu este proporțională cu distrugerile suferite și că ajutoarele bănești n-au fost date celor care au pierdut sub ape toată agoniseala de-o viață, dar nu li s-a dat nimic sau foarte puțin.

Am mai constatat un lucru incredibil, și anume că o cantitate importantă de cereale, alimente și îmbrăcăminte este stocată într-un depozit cu știința primarului și că, probabil, va fi distribuită cu ocazia alegerilor locale.

Deloc de neglijat este faptul că președintele comisiei de evaluare a pagubelor este viceprimarul PSD-ist care, așa cum am spus, împreună cu primarul distribuie și ajutoarele.

În legătură cu repartizarea materialelor de construcții, oamenii din Cosmești Vale și-au arătat nemulțumirea într-un mod aproape agresiv, însă, după părerea mea, ușor de înțeles.

Numai că, ce se întâmplă pe lan local? Liderii PSD pasează în victime ale actualei puteri și pun toată dezordinea și nedreptatea pe seama Alianței.

Oamenilor li s-a spus că ei, PSD-iștii, fac tot ce se poate, dar că la Guvern lucrurile nu stau cum trebuie, că aleșilor poporului nu le pasă de ei și că, din acest motiv, trebuie neapărat să meargă la București.

Despre interesul lor electoral, despre nepotismul și favoritismul promovate la rang de principii nu au suflat o vorbă localnicilor. Despre obligațiile pe care le au autoritățile locale, locuitorii comunei știu doar că aceștia nu le respectă, însă li se spune că vinovații sunt alții, adică actuala putere. Despre alimentele, îmbrăcămintea și cerealele dosite până la momentul oportun, adică alegerile locale, de asemenea, știu foarte puțini și, în mod clar, nu aceia care au fost în Camera Deputaților în ziua de 28 septembrie.

În Galați, manipularea prin mas media este simplu de realizat. Un post local de televiziune nu mai face față PSD-iștilor îndurerați (în ghilimele fiind spus) de soarta localnicilor din Cosmești Vale.

Numai că acești lideri sub masca durerii - cum spuneam - fac o campanie electorală agresivă și nimic mai mult. De soarta oamenilor de rând nu le-a păsat cât au fost la putere și acest lucru îl știm cu toții. Numai că acum fac un lucru mai naiv: folosesc suferința și nevoile în care se zbat oamenii loviți de ape pentru a-și croi, din nou, drumul către putere. Acesta este unic scop care îi animă. Am convingerea că oamenii cinstiți ai acestei țări n-au uitat guvernarea PSD care nu le-a adus nimic bun, în condițiile în care nu s-a confruntat cu dezastrul cum este cel produs de inundațiile din acest an.

Efortul nostru de a ajuta oamenii...

 
 

Doamna Daniela Popa:

Să vă pregătiți să încheiați, domnule deputat.

 
 

Domnul Székely Levente:

Am terminat. Ultima frază.

În legătură cu neregulile pe care le-am constatat în comuna Cosmești, propun instituirea unei anchete pentru identificarea și sancționarea celor ce se fac vinovați de distrugerile făcute de ape, de distribuirea preferențială a ajutoarelor și, nu în ultimul rând, de dezinformarea localnicilor și a întregii opinii publice.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Țundrea - declarație politică având obiectul nu cămine. ro;

Ultimul vorbitor de astăzi, din ședința dedicată declarațiilor politice, domnul deputat Ioan Țundrea, Grupul parlamentar conservator.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Țundrea:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Obiectul declarației politice: "nu cămine.ro"

Domnule ministru, la încheierea anului universitar, v-am adresat câteva aprecieri pentru reușitele din sistemul de învățământ.

Tot cu acel prilej, v-am adresat solicitarea de a ne prezenta o situație statistică a studenților români care învață în universitățile din străinătate. Regret că nu ați răspuns acelei solicitări dar eu fiind un bănățean răbdător, am speranța că nu mă veți uita.

Acum, la începerea unui nou an universitar, vă adresez dumneavoastră, cadrelor didactice și studenților, să aveți parte de cât mai multe reușite.

În așteptarea răspunsului dumneavoastră, vă transmit mesajul care mi-a fost dat de un număr apreciabil de studenți și de părinții acestora, oameni obișnuiți din zona Banatului.

După 12 ore de călătorie cu trenul, zece ore de așteptat în fața Complexului studențesc Regie pentru a-și caza copiii și îndemnați de mobilizatorul nu da șpagă, s-au reîntors cu bagajele în gară, neștiind încotro s-o apuce. Întrebările acestor părinți ale proaspeților studenți, nu puțini la număr, vi se adresează astfel:

De ce nu obțin camere în cămin studenții care nu dau șpagă?

De ce sistemul administrativ din căminele studențești este la fel de inert și de inept ca pe vremea noastră?

De ce căminele studențești arată ca niște ghetouri?

Până la aflarea acestor răspunsuri, părinți și studenți solicită singurul ajutor care le-a mai rămas în această țară, și anume cel al presei.

Solicitarea domniilor lor adresată reprezentanților din mas media sună astfel: "Monitorizați cu o cameră tv, vă rugăm, și administrația căminelor studențești."

Pentru că suntem în criză de timp am o declarație politică care este urgentă: Comerțul cu lemn și transportatorii sunt blocați în portul Constanța, îmi permit s-o las scrisă.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Intervențiile au fost depuse în scris de către domnii deputați, din Grupul parlamentar al PSD: domnul deputat Cosmin Nicula, domnul deputat Ioan Mocioalcă, domnul deputat Marin Diaconescu, domnul deputat Viorel Pupeză, domnul deputat Vasile Mocanu, domnul deputat Valeriu Ungureanu, domnul deputat Claudiu Manda, domnul deputat Mihai Dumitriu, domnul deputat Vasile Pușcaș, domnul deputat Florin Iordache, domnul deputat Vladimir Mănăstireanu, domnul deputat Ghoerghe Chiper, doamna deputat Minodora Cliveti, domnul deputat Alexandru Știucă, domnul deputat Vasile Soporan, domnul deputat Valeriu Zgonea, domnul deputat Ion Dumitru, domnul deputat Cătălin Matei, doamna deputat Gabriela Nedelcu, domnul deputat Marian Săniuță.

Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris intervențiile: domnul deputat Gabriel Sandu, domnul deputat Tiberiu Bărbulețiu, domnul deputat Dan Mihai Marian, domnul deputat Rareș Mănescu, domnul deputat Vasile Pruteanu, domnul deputat Ioan Ghișe, domnul deputat Viorel Oancea, domnul deputat Emil Strungă, domnul deputat Mihai Sandu Capră, domnul deputat Relu Feneciu, domnul deputat Ovidiu Ioan Silaghi, domnul deputat Florin Popescu, domnul deputat Gheorghe Dragomir, domnul deputat Adrian Semcu, domnul deputat Romică Andreica, domnul deputat Claudius Mihail Zaharia, domnul deputat Mihai Mălaimare, domnul deputat Petre Ungureanu, domnul deputat Horea Uioreanu, domnul deputat Mircea Pușcă, domnul deputat Ion Luchian, domnul deputat Horia Victor Toma și domnul deputat Cristian Adomniței.

Din partea Grupului parlamentar al PD au depus în scris intervențiile: domnul deputat Valentin Iliescu, doamna deputat Ionela Bruchental-Pop, doamna deputat Monica Iacob Ridzi, doamna deputat Anca Constantinescu și domnul deputat Traian Constantinescu și domnul deputat Traian Constantin Igaș.

Din partea Grupului parlamentar al PRM au depus în scris intervențiile domnii deputați: Costache Mircea, domnul deputat Ilie Merce și domnul deputat Gelil Eserghep.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR domnul deputat Toró Tiberiu.

Din partea Grupului parlamentar conservator domnul deputat Nicolae Popa și domnul deputat Bogdan Ciucă.

Tot în scris domnul deputat Dan Ioan Popescu și doamna deputat Olguța Vasilescu, Grupul parlamentar al PRM, domnul deputat Mircea Giurgiu a depus tot în scris, domnul deputat Paveliu, Grupul parlamentar al PNL tot în scris. Atât, da?

Încheiem ședința destinată declarațiilor politice de astăzi.

Prima parte a Ședinței s-a încheiat la ora 9,40.

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică: cerere de retrocedare;

Domnul Adomniței Cristian Mihai:

«Cerere de retrocedare»

Martinas Mitrea, 84 ani, Comuna Raducăneni, Județul Iasi:

"Am mers la război și acolo ni s-a spus: Mai camarazi (asa era atunci cu camarade si domnule, nu cu tovarase) mergem la razboi, dar nu am facut contract cu Dumnezeu. Unii ne vom intoarce, altii nu, cum va fi voia Lui, dar cei care ne vom intoarce vom primi 5 ha de pamant ca sa ne traim in continuare viata.

In ziua în care ne-au impresurat rușii din toate părtile l-am întrebat pe sublocotenent: Domnule sublocotenent ce facem? Murim aici cu totii, căci ne-au prins la mijloc si ne pisează ca pe usturoi. Camarazi, să scoatem ce avem alb fiecare, batista, stergar, sa fluturăm si poate or avea milă de noi, dar mai inainte careva dintre voi sa-mi smulga gradul de pe umeri, caci nu pot sa ma predau așa, eu pentru gradul asta am jurat pâna la capăt. I-am smuls gradul de pe umeri si am plans cu toții ca după mama.

Cand ne-au luat prizonieri nu știam dacă o sa ne impuste, sau o sa ne taie sau o sa ne atârne de coardă. Era cel mai rău, cel mai tare m-am temut sa nu cad prizonier.

Am stat prizonier si am muncit la colhoz. In fiecare zi faceam 8 km la dus, 8 km la întors. Munceam în mină sau pe ogor, mancam ca animalele, porumb ca vitele sau cartofi cruzi ca porcii. Nu m-am saturat niciodata la masă, în toată viața mea.

Am revenit din prizonierat si stăteam în casă la mine, la Raducăneni si mă uitam cum tractoarele gostatului framântau in deal si vale, pamântul meu. 5 ha la care m-am gândit în fiecare clipă de prizonierat si în fiecare clipă de după război.

Am învățat un lucru: tot ce e de stânga e rau și foarte rau. I-am invatat si pe altii: mergeti la dreapta, dar ei tot la stanga, mergeti cu dreapta, dar ei tot stanga alegeau.

Tractoarele au dispărut de 15 ani, dar eu nu am primit decat o jumatate de hectar, asa in batjocura.

În fiecare an mă duc la Primărie și-i intreb de pamantul meu. De fiecare dată îmi spun sa-i înțeleg că nu au timp. Au venit legi bune acum si tot imi spun să-i înteleg. Niciodată în viața mea nu m-am săturat la o masă.

De fiecare dată eu v-am ințeles pe voi, voi mă intelegeti pe mine? Nu pentru mine, ci pentru copiii mei. Am fost sărac, sunt sărac și nu știu dacă ajung acum pâna acasă, dacă nu vine moartea sa ma ia, da' pentru copiii mei..."

  Liviu Câmpanu - declarație politică cu titlul Supărăcioșii;

Domnul Câmpanu Liviu:

"Supărăcioșii"

Săptămâna trecută, la o intervenție a unui coleg de-al nostru care le atrăgea atenția tovarășilor de la P.S.D. și celor de la P.R.M. să nu-și bată joc de activitatea parlamentară, întrerupând dezbaterile cu tot felul de intervenții pe procedură, cutume și pauze de consultări, mult stimații și iubiții (cred ei) s-au supărat luându-și jucăriile, părăsind sala. Să-i fi văzut ce drăgălași erau când se buluceau care la lopețică, care la găletușă, plecând repede să construiască castele de nisip, că de acelea ale lor, adevărate, se cam plictisiseră.

După vreo oră, așa cum bine știți, au revenit, cerând insistent colegului nostru să-și ceară scuze pentru că fuseseră (credeau ei) adânc jigniți "în amoare proprie". Ce s-ar face însă dacă fiecare cetățean, de care și-au batut joc în atâția ani de guvernare, i-ar chema pe ei să-și ceară scuze?!... ce s-ar face dacă ar trebui să-și ceară scuze de la fiecare bănuț pe care l-au furat și l-au băgat cu japca în propriile buzunare?!... câți ani v-ar trebui domnilor pentru aceasta?

Nu pot să cred că cei care au votat P.R.M. -ul și P.S.D. -ul au trimis în Parlament niște indivizi incapabili să țină minte măcar 12 ore ce le-a spus tătucul că au de făcut în acea zi. Dar poate chiar uită, poate chiar nu știu ce au de făcut și trebuie să întrebe pe alții!

Dar dacă sunt bolnavi și au nevoie din jumătate în jumătate de oră de câte o pauză pentru odihnă, pentru necesități fiziologice sau chiar pentru un consult medical (asta ar explica cel mai bine cererea frecventă de pauze pentru consultări). Ar fi grav ca vreun răspuns la aceste întrebări să fie afirmativ...Dar ar fi la fel de grav ca acest comportament al celor de la P.S.D. să fie datorat unor lacune de etică și unui comportament imoral care nu reprezintă altceva decât ținerea de scaun cu unghiile și apucarea ciolanului din orice poziție. Pentru că orice suferință psihică determină în timp și suferințe fizice n-ar fi deloc deplasat să numim acest comportament în limbaj medical: ciolănită și scăunită cronică în puseu de agresivitate.

  Claudius Mihail Zaharia - intervenție privind problema evaziunii fiscale din domeniul agriculturii;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte, stimați colegi,

Astăzi aș dori să iau în discuție problema evaziunii fiscale din domeniul agriculturii.

La Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale se află în lucru un set de masuri privind combaterea evaziunii fiscale în domeniu, precum și un Cod al eticii vânătorești.

Printre măsurile care se referă la combaterea evaziunii fiscale se numără obligativitatea licențierii, a certificării silozurilor si a depozitelor agricole, marcarea pâinii pentru a se dovedi proveniența ei, dar si contorizarea morilor.

Depozitele și silozurile vor fi certificate, pentru a ști exact ce au în ele, să fie declarată cantitatea de grâu care este stocată. O altă măsură care va fi adoptată este contorizarea morilor care va însemna atât contorizarea consumului de curent electric, cât și a timpului de lucru, adăugând că este necesara scoaterea la suprafață a economiei subterane. În acest moment există produse nedeclarate, se face pâine care nu este fiscalizata, toate aceste ilegalități trebuie să înceteze. Viitorul Cod al eticii vânătorești, care va fi cuprins în Legea vânătorii, va avea reguli menite să stopeze "carnagiile vânătoresti". Conform acelorași afirmații, codul va prevedea clar faptul că, daca vrei sa fii vânător, va trebui să te lupți ca un vânător. Ca vânător nu trebuie să stai într-un buncăr de beton și să tragi. Perioadele de vânătoare și liniștea vânatului trebuie respectate și, de asemenea, pledez pentru conservarea faunei de vânătoare pe care o avem.

Vă mulțumesc,

  Costache Mircea - declarație politică: Diversionistul;

Domnul Costache Mircea:

Declarație politică: "Diversionistul"

Sinteza unei societăți în derivă s-a materializat deplin, cu voința străinătății, dar și a concetățenilor, unii interesați, alții dezorientați, intoxicați ori manipulați, prin urcarea pe Dealul Cotrocenilor a lui Traian Băsescu. Din mocirla zilei nu putea fi cocoțat pe fotoliul Președinției un tip mai reprezentativ, care să întruchipeze mai fidel ticăloșia și perfidia vremurilor ca acest vântură-lume, pitoresc și picaresc, marcat profund de fauna portuară, pestriță și fără căpătâi.

Are societatea românească băutori fruntași? Există printre noi muieratici care își bat nevestele ? Avem noi, învârtiți cu case luate ilegal, cu firme dubioase pe numele rudelor, prietenilor, subalternilor? Avem șmecheri care au pus umărul la năruirea economiei socialiste, a flotei, de exemplu, avem noi foști miniștri care nu sunt străini de exportul de vagoane la fier vechi, avem noi foști primari care au drenat bani publici înspre firmele proprii sau ale acoliților, de la reparații de străzi, parcări etc., avem noi petrecăreți care reazemă cârciumile ori bat podelele cu palma când alții zac sub ape? Avem, din belșug! Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus simplu, Băsexu ! Și cu toate astea, mizând pe vraiștea din Țară și din capul cetățenilor, exponentul sistemului ticăloșit cu care se luptă el, trăgându-și palme în oglindă, Președintele șmecherilor și șmecheroaicelor, lansează câte o diversiune pe zi, care de care mai zănatică. Ba recuperează răpiți, ba răpește recuperați, ba ne zice să nu mai dăm noi șpagă (cum, nici măcar la Dalli în parcare ?), ba că de vină sunt politicienii (că el nu e, o fi candidat independent!), ba că vrea el Parlament unicameral în care să intre, prin vot uniimoral, numai hoți cu vile multicamerale...

Acest ipocrit notoriu speculează naivitatea și buimăceala românilor care nu știu cine îi plătește drumurile peste hotare, care nu știu cine sunt alde Jalbber Jabbal, iranienii de la Prodall `94, ori, Agricover sau alți finanțatori dubioși.

Dacă i-ar fi trecut vreo secundă prin minte fie și când se dedă desfrâului prin speluncile preferate, să lupte realmente cu corupția, cu hoția și cu "sistemul ticăloșit" am fi aflat și noi, în cele 9 luni de bezmeticeală, că l-a preocupat cu adevărat ceva în acest sens.

De pildă, am fi auzit că a dispus ministrului administrației și internelor, celui al finanțelor publice, de exemplu, să verifice cine sunt proprietarii vilelor, ori autoturismelor de teren, ai conturilor din țară și din străinătate, câte clase au, ce meserii au, din ce își câștigă banii și averile, ce impozite și taxe au plătit la buget pe acele averi. Astfel, ar fi aflat că, în România, oamenii de știință, de cultură și artă, marile valori fac foamea, cei mai bine pregătiți, profesori, doctori, ingineri, își duc viața de pe o zi pe alta iar în Jeep-uri, în vile și în palate găsești analfabetism, promiscuitate, criminalitate, infracționalitate, trafic de droguri și de carne vie, evazionism fiscal, inginerii financiare etc.

Dar, domnul Președinte, care luptă cu corupția, o face pe celebra vânzătoare de ciunga și de țigări, Stana, consilier prezidențial cu 7 clase primare.

Peste asta nu se mai poate spune nimic. Acesta este omul care vrea să reformeze clasa politică și să conserve neatinsă clasa fără multe clase, dar cu multe case, cu averi fabuloase și cu conturi grase, evident frauduloase Aferim !

  Ilie Merce - comentariu pe marginea propagării cultului criminalului Wass Albert;

Domnul Ilie Merce:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vin în fața domniilor voastre cu o problemă asupra căreia m-am mai oprit și altă dată și pe care au mai abordat-o și alți colegi ai mei. Revenirea mea este determinată de încăpățânarea cu care domnii senatori Marko Bela și Gyorgy Frunda, lideri de frunte ai UDMR, susțin, cu obstinație, reabilitarea unui criminal de război, Wass Albert. Motivul real al demersului celor doi senatori udemeriști este faptul că Wass Albert a fost unul dintre marii luptători împotriva Statului național unitar român, luptători pentru distrugerea acestuia și pentru formarea unei Ungarii Mari. Sunt și două pretexte ale acțiunii celor doi senatori udemeriști: susțin că procesul intentat lui Wass Albert nu a fost corect, acesta nefiind criminal și că a fost un mare scriitor. Ambele pretexte sunt niște minciuni.

Wass Albert (1908-1998) a fost un scriitor mediocru, dar foarte prolific. Printre cărțile sale: Cerbul misterios (1931); Groapă de lup (1935); Vin ! (1942) Csaba (1940) etc. În legătură cu conținutul acestor romane, iată un document oficial. Raportul colonelului Bichiceanu, reprezentant al României în Comisia Internațională germano-italiană Roggeri-Altenburg, care cerceta asasinatele în masă săvârșite de unguri în Transilvania, raport din 25 mai 1944: "Cartea contelui Wass este un monument de ură încă nemaiîntâlnită în literatura unui popor din lume, ură bolnavă, sadică, revoltătoare". Ura contelui Wass era îndreptată împotriva românilor. Autorul era mediocru, dar cărțile sale au fost citite de maghiarii din Transilvania și au contribuit la consolidarea sentimentelor naționalist-șovine ale acestora, având astfel un rol însemnat în crimele din timpul ocupației horthiste. Cei doi senatori udemeriști susțin cu impertinență că Wass Albert nu a fost criminal. Iată, însă, ce spun documentele istorice: contele a cerut militarilor unguri să omoare pe cei doi români și doi evrei din comuna Sucutard, județul Cluj, pe 22 septembrie 1944, același conte a cerut unui detașament militar maghiar să execute întreaga familie a preotului român Andrei Bujor din comuna Mureșenii de Câmpie, județul Mureș, în total 11 persoane, între care și un copil de doar 4 ani. Ca urmare a acestor fapte pe deplin dovedite, Tribunalul Poporului de la Cluj, prin Sentința nr.1 din 13 martie 1946, îl condamnă la moarte în contumacie. Tot în același an, Wass Albert a fost condamnat la moarte și în Ungaria. Se va sinucide în 1998, în SUA, în urma refuzului autorităților Ungariei de a-i anula sentința de condamnare din 1946. Așadar, nici chiar Ungaria nu a îndrăznit, de teama opiniei publice mondiale, să-l absolve de vină pe criminal. Cei doi senatori udemeriști, însă, au început o campanie de reabilitare, plasându-se astfel definitiv de partea celor mai extremiști reprezentanți ai ungurilor din România, cei care i-au ridicat mai multe busturi criminalului, au botezat cu numele său școli, i-au republicat opera și au făcut lecturi publice interminabile din ea, i-au adus, clandestin, cenușa în Țară și au înmormântat-o în parcul din comuna Brâncovenești, au bătut o medalie "Wass Albert" care răsplătește pe cei "care luptă pentru apărarea limbii maghiare". Toate acestea în condițiile existenței Ordonanței de urgență nr. 31 din 13 martie 2002, care interzice cultul criminalilor de război.

Ce fac autoritățile române ? De ce nu-i trimit în judecată pe cei care propagă cultul criminalului Wass Albert? Ce face comunitatea Evreilor din România? Îl întreb pe colegul nostru, domnule deputat Vainer Aurel, reprezentantul evreilor din România în Parlament, dacă acceptă ca cel care a asasinat evrei să fie azi glorificat.

Se confirmă, încă o dată, zicala: "Cine se aseamănă, se adună".

  Dan Mihai Marian - declarație politică: În ciuda tuturor intemperiilor, Guvernul Tăriceanu și-a făcut datoria;

Domnul Dan Mihai Marian:

Declarație politică: "În ciuda tuturor intemperiilor, Guvernul Tăriceanu și-a facut până acum datoria"

În ciuda unui an deosebit de dificil din punctul de vedere al gestionării problemelor generate de valurile de inundații fără precedent, semnalele care ne vin din partea diverselor instituții și organizații internaționale ne confirmă că economia românească și-a consolidat trendul pozitiv.

Ultimul raport semestrial asupra evoluțiilor României elaborat de divizia "The Economist Intelligence Unit" a îmbunătățit prognoza privind mediul de afaceri românesc cu 8 locuri. În clasamentul celor 60 de țări analizate, țara noastră ocupă în momentul de față poziția 40. Dacă este să vorbim despre un domeniu în care Guvernul Tăriceanu a excelat prin modul în care a acționat, atunci cu siguranță acesta este mediul de afaceri. Îmbunătățiri semnificative sunt așteptate și în politica față de întreprinderi și în ceea ce privește competiția, capitol restant în ceea ce privește reformele necesare aderării la UE.

Noutatea majoră a anului 2005 a costituit-o reforma fiscală prin introducerea unei cote unice de 16%. Această măsură fiscală a impulsionat mediul de afaceri și, în ciuda unor prognoze pesimiste, a dus la creșterea gradului de colectare fiscală. Această reformă poate fi judecată în sine, dar și în contextul mai larg al competiției fiscale ce are loc în Centrul și Estul Europei. Din acest punct de vedere, cota unică de impozitare reprezintă și un stimulent atractiv pemtru investitorii străini. Partea proastă este că ea a venit prociclic, într-un moment când creșterea economică este alimentată în primul rând de cererea internă, iar deficitele externe cresc. Pentru că acest stimulent fiscal pentru mediul de afaceri și nu numai ca atare guvernul a trebuit să adopte o serie de măsuri compensatorii pentru a controla cheltuielile și a menține nivelul încasărilor la buget. Guvernul Tăriceanu este mult mai hotărât să reducă subsidiile pentru companiile publice. La acest lucru se adugă și reducerea discriminării firmelor străine în favoarea celor de stat.

Stabilitatea trendului descrescător al inflației a constituit o preocupare majoră și pentru Cabinetul Tăriceanu, mai ales datorită împresiei defavorabile create instituțiilor financiare internaționale în anii precedenți. De asemenea, rezervele băncii centrale depășesc în momentul de față peste 17 miliarde Euro, și acest lucru s-a realizat în condiții de liberalizare aproape completă a contului de capital. BNR a traversat cu succes perioada delicată de deschidere a accesului nerezidenților la conturi bancare, iar dobânzile la lei au scăzut permanent. Aceste rezultate au dus la revizuirea pozitivă a ratingurilor de țară până la nivelul "recomandat pentru investiții".

Datorită acestor realizări din ultima perioadă, România poate spera ca la sfârșitul lunii octombrie 2005 să obțină un Raport de țară favorabil din partea Comisiei Europene. Tot mai des viziunile sceptice asupra viitorului României sunt înlocuite cu prognoze și estimări din ce în ce mai optimiste. Prognoza "Economist Intelligence Unit" este că țara noastră va adera la Uniunea Europeană în 2007. Prin urmare, în ciuda imaginii negative la care au contribuit pagubele produse de inundații, dar și recentele dispute din Parlament, România se află în cel mai favorabil moment de după 1990.

Sarcina noastră ca parlamentari este să sprijinim proiectele Guvernului Tăriceanu, în special legile integrării, de ale căror beneficii ne vom bucura cu toții în anii care urmează. Rezultatele pozitive ale Guvernului condus de Călin Popescu-Tăriceanu reprezintă intrarea în normalitate a României, o normalitate care ne va integra în 2007 în Uniunea Europeană.

  Gabriel Sandu - intervenție cu titlul De ce trebuie să plece Năstase?;

Domnul Gabriel Sandu:

"De ce trebuie să plece Năstase?"

De la începutul celei de-a doua sesiuni a Camerei Deputaților, activitatea noastră este blocată din cauza tergiversării de către actuala opoziție și, în special, de către Adrian Năstase a dezbaterilor la noului proiect de Regulament.

Având în vedere faptul că instituția Parlamentului nu se bucură de credibilitate în ochii opiniei publice, orice dezbatere menită să îmbunătățească actul legislativ este benefică, iar președintele Camerei Deputaților ar fi trebuit să sprijine un asemenea demers, indiferent de susținători. Pentru că așa cum știm cu toții, orice act este perfectibil, cu atât mai mult Regulamentul Camerei Deputaților care nu duce lipsă de imperfecțiuni legislative. Aș aminti în acest context puterea discreționară a președintelui Camerei Deputaților, care poate dispune după bunul plac în ceea ce privește activitatea legislativă și modul de a conduce ședințele Biroului Permanent și cele de plen, fără a putea fi tras la răspundere sub nici o formă și absolut de nimeni.

Alături de necesitatea modificării acestor prevederi, Regulamentul Camerei Deputaților trebuie să ofere un cadru legal de transparență privind activitatea fiecărui deputat, astfel încât alegătorii care l-au trimis în Parlament să poată afla oricând cum a votat acesta la proiectele de legi aflate în dezbatere. Numai că aceste câteva dispoziții, cuprinse de noul proiect de Regulament, nu sunt suficiente pentru Adrian Năstase, astfel încât Parlamentul să devină mai aproape de cetățean și să fie mai eficient în contextul integrării europene.

Adrian Năstase, nu numai că nu încurajează această dezbatere, ci o refuză sistematic, în încercarea disperată de a se agăța de fotoliul de președinte al acestei instituții, iar acesta este doar unul dintre motive. Rădăcinile atitudinii sale, ca și celelalte motive, le găsim în perioada 2001-2004 cînd PSD a fost la putere.

Atunci, PSD-ul lui Adrian Năstase a transformat Parlamentul într-o anexă a puterii, adoptând un Regulament care a instaurat "votul pe bandă rulantă" și nicidecum "dezbaterea parlamentară.

Adrian Năstase avea nevoie de un Parlament condus de o majoritate pesedistă slugarnică, care să închidă ochii la sutele de ordonanțe emise, multe dintre ele legiferând jaful și corupția de la Palatul Victoria. Oare ce motive ar avea Năstase să dorească modificarea Regulamentului Camerei Deputaților, o instituție foarte "rentabilă" pentru PSD atât la putere cât și în opoziție, dacă ne gândim doar la faptul că a permis unui deputat PSD decontarea a 492 de zile de cazare într-un an calendaristic de numai 365 de zile.

Mai mult decât atât, în calitate de prim-ministru "atotputernic", Adrian Năstase și-a arătat disprețul față de Palament, prin faptul că patru ani de zile nu a venit niciodată la tribună pentru a răspunde întrebărilor și interpelărilor adresate de parlamentari, călcând în picioare și nesocotind una dintre atribuțiile constituționale ce reglementează raporturile dintre Executiv și Legislativ.

Atitudinea disprețuitoare a lui Adrian Năstase la adresa Parlamentului s-a văzut și la revizuirea Constituției din 2003, când fostul prim-ministru al României ar fi dorit, printr-un text introdus pe furiș, să dizolve Parlamentul la propunerea sa, a primului-ministru, tocmai pentru a-și îndeplini obiectivul de atunci: alegerile anticipate.

Aceste exemple arată că de fapt niciodată Adrian Năstase nu a pus mare preț pe rolul Parlamentului, tratând întotdeauna relația cu această instituție în funcție de obiectivele sale politice. Obiectivul său de-acum este acela de a rămâne cu orice preț agățat de putere și nimic mai mult.

Cine a crezut în decembrie 2004 că, după alegerea sa nedemocratică în funcția de președinte al Camerei Deputaților, acest om politic își va schimba atitudinea sa față de Parlament s-a înșelat.

Un om care timp de aproape 5 ani disprețuiește prin gesturi și fapte politice o instituție fundamentală a statului, Parlamentul României, nu merită să ocupe funcția de președinte al Camerei Deputaților.

Chiar dacă constituțional, Adrian Năstase are dreptul de a candida și de a fi ales în această funcție, Adrian Năstase este, din punct de vedere moral, soluția cea mai proastă și ineficientă din cei 15 ani de parlamentarism românesc post revoluționar.

Ca atare, domnule Năstase, este timpul să părăsiți această funcție, singurul serviciu adevărat pe care l-ați face României de când sunteți în politică.

  Ioan Aurel Rus - intervenție cu titlul Celula de criză;

Domnul Ioan Aurel Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor si domnilor colegi

"Celula de criză"

Domnule Președinte Traian Băsescu, vă arătăm unde, într-adevar, România are nevoie urgentă de celebra formula "celula de criză" pe care a-ți inventat-o, cu ocazia eliberării ostatecilor din Irak. Nu vom folosi multe vorbe. Vom cita dintr-o cercetare aparținînd unor reputați specialiști "jaful din avuția națională si degradarea vieții oamenilor" de dr. ec. Florea Dumitrescu, fost guvernator al Bancii Naționale și ministru al finanțelor, vicepreședinte al AGER, și prof. Dr. Ion Pacuraru, date care relevă la ce stadiu de degradare au ajuns principalele ramuri economice ale României, în perioada de tranziție, a cărui caracteristica generală o reprezintă " starea prelungită de criză economică și socială".

Nu dispunem de date la zi. Oricum, însa, din anul 2000, lucrurile au mers mai prost, nu mai bine.

Citiți si uimiți-vă, domnule Președinte! S-a ajuns ca la numeroase ramuri, producția să fie dată în urmă chiar si cu 40 si 50 de ani față de 1989, anul cel mai slab al perioadei Ceaușescu!

Pentru aceste sectoare faceți "celule de criză", domnule Băsescu!

Formula dvs. "Sa traiti bine!" nu are nici un sens fără repararea distrugerilor de după 1989 si alinierea efectiva la experiența europeană.

Restul sunt povești mărinarești sau aventuri polițiste, domnule Băsescu.
Nr. crt. Denumire produs Unitatea de măsură Prod. realiz. în anul: Corespunzător aprox.în anul:
1989 2000
1. Energie electrică mild. KW.h 75,9 50,1 1975
2. Cărbune extras mil. to. 66,5 26,0 1973
3. Țiței mil. to. 9,2 6,1 1951
4. Gaze associate și metan extras mild. m3 33 13,8 1962
5. Oțel brut mil. to. 14,4 4,4 1973
6. Aluminiu mil. to. 280 175 1974
7. Ciment mil. to. 12,2 6,3 1967
8. Mașini și utilaje buc. 394 85 1963
9. Motoare electrice mil.KW 6,4 1,5 1966
10. Tractoare mii buc. 17,1 4,5 1953
11. Vagoane de marfă mii buc. 11,2 0,5 1948
12. Îngrășăminte chimice mii to. 2.800 700 1969
13. Fire bumbac mii to. 157 28,5 1950
14. Țesături mild. m3 1,1 0,2 1950
15. Încălțăminte mii perechi 111 26 1960
16. Carne mii to. 686 374 1967
17. Zahăr mii to. 693 321 1960

Nr. crt. Denumire produs Unitatea de măsură 1989 2000 2000/1989 la sută
1. Cereale boabe mii tone 18.379 10.477 57
2. Leguminoase mii tone 256 37 14
3. Plante textile mii tone 241 1,6 0,7
4. Plante uleioase mii tone 1.034 613 59
5. Sfeclă de zahăr mii tone 6.771 667 10
6. Cartofi mii tone 4.420 3.469 78
7. Legume mii tone 3.727 2.528 67
8. Fructe mii tone 1.580 1.301 82
9. Carne (greutate vie) mii tone 1.911 1.414 74
10. Lapte mii hl. 45.254 51.630 114
11. Lână mii tone 35.386 17.997 51
12. Ouă mil. buc. 7.040 5.711 81
13. Pește mii tone 78.534 17.099 22

  Gelil Eserghep - comentariu pe marginea fenomenului infracțional;

Domnul Gelil Eserghep:

Stimați colegi,

Tranziția de după prăbușirea comunismului și a regimului Ceaușescu a adus mai limpede în vizor amploarea corupției, mercantilismul, cameleonismul românilor, cel puțin la nivelul conducătorilor săi. Oamenii simpli poate că nu s-au schimbat întru totul (în sensul că și-au păstrat rezervele de bun-simț și onestitate), dar, totuși, a devenit stridentă, în mod public, un fel de infracționalitate cotidiană. Nu o mare infracționalitate, dar una sancționabilă pe bună dreptate. Aceste lucruri au fost percepute și de strainatate, dar au fost des mediatizate și în interiorul țării.

De 6 ani încoace, de când ne opintim să fim primiți în structurile UE, europenii de rând ne privesc cu răceală. Mereu în coada clasamentelor, după Bulgaria, la capitolul percepție publică, așa-zisa "infracționalitate de vitrină" a rromilor (români) în străinătate a îngrozit Vestul. Mult mai puțin periculoși decât mafiile albaneze, cosovare sau sârbești, concetățenii noștri sunt priviți în afară, dacă nu cu teamă, sigur cu dispreț. Cerșetori, prostituate, găinari, tâlhari patetici sunt cei cu care, la intervale din ce în ce mai scurte, sunt umplute avioanele de către autoritățile din țările civilizate, pentru a ni-i trimite ramburs. Din cauza lor suntem rău văzuți, și din păcate ei nu sunt singurii care știrbesc imaginea țării.

Dacă la aceste situații, des întâlnite în ultima perioadă de timp, s-ar mai adăuga și ororile din "Țara lui Dracula", care răzbat în presa de peste graniță, cum ar fi de exemplu asasinatul ritualo-imbecil de tip medieval de la Tanacu sau crima de la Taize din Franța, ar fi de ajuns.

Cum își va rașcheta țara noastră obrazul pătat și cum va reuși să convingă Europa că e, totuși, patria lui Eminescu, Cioran, Eliade, Brâncuși și a altor sute de mii de români străluciți, a milioane de oameni cumsecade. La această întrebare se va răspunde greu, dacă se va răspunde.

Este bine știut că la nivelul orașelor mari, cum este și Constanța, se înregistrează un număr mare de infracțiuni de toate tipurile, dat fiind faptul că prin caracteristicile sale demografice și economice se favorizează fenomenul infracțional: jafuri sau furturi, corupție și evaziune fiscală, trafic ilegal de persoane, trafic de autoturisme de lux și contrabandă, specifice unui oraș-port.

În cazul infracțiunilor contra persoanei sunt implicați indivizi care acționează singuri, de multe ori sub influența alcoolului sau al stupefiantelor, iar în cazul infractorilor implicați în infracțiuni contra activităților de interes public principalele caracteristici sunt modul de acțiune organizat, care dispun de un sistem relațional complex, unde se regăsesc de multe ori persoane care dețin putere economică, politică, socială, informațională etc. Pedepsele prevăzute pentru unele infracțiuni sunt ori incomparabil mai mici față de cele prevăzute de legislația occidentală, ori nu sunt prevăzute, ceea ce favorizează dezvoltarea fenomenului infracțional cu ramificații internaționale.

Față de anul 2004 se mențin la un nivel ridicat genurile de infracțiuni care vizează siguranța cetățeanului, în special cele îndreptate împotriva patrimoniului sau alte genuri de infracțiuni, care fac parte din această categorie.

Deși se zice că în ultimii 10 ani s-au redus cazurile de infractionalitate, măsurile luate de către autoritățile române în vederea prevenirii și eliminării acestor fenomene sunt destul de limitate datorită nu atât lipsei resurselor, cât a oamenilor bine pregătiți și curați.

Toți visăm la o campanie "mani pulite". Cu scepticism și dezamăgire ne gândim dacă mai există nu un colectiv de oameni onești, ci barem un om gen Del Pietro, procurorul legendar al Italiei.

Dar să nu uităm că o mare parte a infracționalității se materializează de către clanurile mafiote, care și-au impus propria lege, și care nu au ajuns să funcționeze fără protecția unor polițiști sau fără să aibă influența și protecția unor oameni politici. S-a ajuns până acolo încât se scot acte normative în favoarea unor grupări sau a altora, ori se emit legi în favoarea unor firme protejate politic.

Se spune că: "Puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut". Am auzit de nenumărate ori, chiar de la acestă tribună, că s-a început ofensiva împotriva marii corupții. Partidul pe care îl reprezint a fost mai tranșant și a vorbit de marii corupți care generează acest fenomen, pornind de la micii funcționari publici prinși în flagrant, până la faptul că din țara asta se fură zeci de milioane de dolari pe lună. Nu există, poate, voință politica pentru a ataca fenomenul.

Ar fi greșit să considerăm corupția în principal ca o problemă de afaceri în care se plătește mită. Sondajele făcute de Transparency International arată că est-europenii spun că zona în care ei s-ar concentra mai întâi pentru a dezvălui corupția este în interiorul partidelor politice, în tribunale și spitale, cu proceduri ancombrante de a obține licențe de afaceri sau favoruri de clientelă, proceduri văzute de departe ca motive distincte de indignare publică.

O altă zonă considerată tradițional ca a problemă de infracționalitate, cu guverne și mafia ca ținte ale celor mai mari eforturi de prevenție este traficul de ființe umane. ONG-urile au reușit cu succes să determine considerarea acestui fenomen ca o problemă a eșecului de protecție a drepturilor omului concomitent cu libertatea de circulație.

Este adevărat că sunt încă multe probleme supărătoare dincolo de "puterea celor fără de putere", așa cum Vaclav Havel a descris odată mișcarea societății. Dar, dacă totul este atât de bine, așa cum polonezii obișnuiau să spună pe vremea propagandei comuniste, de ce totul este atât de rău?

  Constantin Niță - apel ce vizează măsuri concrete și ferme de relansare a industriei de apărare;

Domnul Constantin Niță:

Constatăm că la aproape un an de când Alianța DA a preluat puterea realizările din sectorul industriei de apărare sunt zero. Zecile de promisiuni ale parlamentarilor PD și PNL, din campania electorală, cu privire la minunile pe care le vor face în sectorul de apărare au rămas, așa cum era de așteptat, doar vorbe în vânt. Nimic concret. Nici o măsură care, cel puțin, să dea semnalul că se dorește cu adevărat relansarea industriei de apărare. Cele câteva mii de muncitori din Brașov care mai lucrează în uzinele cu profil special, Carfil, Tohan, UPS Făgăraș, Metrom sau IAR așteaptă încă materializarea soluțiilor fluturate de liderii Alianței în campanie.

Mult mai procupați de schimbarea președinților celor două camere ale Parlamentului, de alegeri anticipate sau de luptele interne, reprezentanții PNL - PD au uitat că la Brașov, ca și în multe alte județe din țară există societăți aflate în colaps. Iar dacă Guvernul nu adoptă urgent măsuri concrete și ferme de relansare a industriei de apărare vom fi nevoiți ca în curând să importăm armament și produse speciale chiar și pentru antrenamentul și instrucția militarilor.

În cele 10 luni de guvernare am asistat la desantul unui comando guvernamental condus de ministrul Codruț Șereș care a schimbat conducerile societăților din industria de apărare brașoveană. Am ascultat aceleași patetice lamentări ale parlamentarilor de Brașov de la PD, care dau vina pe "greaua moștenire", fără a face însă nimic altceva. Și am mai aflat că va urma un nou val de disponibilizări, iar cei peste 2000 de muncitori care formează "nucleul de bază" al industriei de apărare din Brașov, nu vor mai primi nici măcar șomajul tehnic, 75% din salariu, măsură de protecție socială adoptată de Guvernul PSD.

În schimb nu s-a spus nimic despre alternativa oferită acestor oameni. Ar trebui poate să se recalifice!? Sau ar trebui să își găsescă de lucru în alte sectoare! Nu cred că ne permitem luxul de a pierde și puținii specialiști și mâna de lucru calificată care ne-a mai rămas în acest domeniu. Reprezentanții Puterii "au uitat" să spună ce se va întâmpla cu Metrom, Carfil sau Tohan după noua restructurare. Ce intenții are Guvernul cu aceste societăți? Care sunt măsurile de relansare economică? Mai avem nevoie de industrie de apărare?

Dacă nu pot răspunde la aceste întrbări ar trebui să-și asume public răspunderea și să recunoască în fața alegătorilor brașoveni că sunt incapabili de a gestiona problemele cu care se confruntă România.

  Tiberiu Bărbulețiu - declarație politică cu titlul Toamna se numără... moțiunile;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

"Toamna se număr...moțiunile"

Toate problemele societății românești au devenit moțiuni în ultimele săptămâni în Parlamentul României. Chestiuni de viață și de moarte, precum starea agriculturii, a sănătății, a învățământului, a pensiilor, a salariului minim par să îi intereseze pe membrii opoziției mai mult decât substanța lor. Mă întristează că membrii marcanți ai PSD-ului și PRM-ului nu pot pune, deasupra intereselor de clan, interesul național.

Inițiatorii acestor moțiuni chicotesc pe sub băncile Camerei și pe la colțuri de bucurie când le reușesc aceste acțiuni subsumate tragerii de timp și își spun în gând: încă o zi fără dezbatere pe Regulament, egal o zi pentru Năstase și Văcăroiu. Această atitudine puerilă a stângii mă conduce la ideea că pentru ei cheia succesului în politică e să te porți ca un catâr, adică să ai reputația că ești dificil, să fii Gică-contra, ceea ce în opinia lor, echivalează cu a face treabă, a fi constructiv. Cred că oamenii s-au săturat de clivaje politice și preferă o clasă politică solidară. Ei nu vor«balamuc» în Cameră și Senat, de care, dragi domni, dumneavoastră sunteți responsabili. Oamenii cred în fapte, și va veni vremea dărilor de seamă, iar atunci veți regreta că v-au interesat doar spectacolele de imagine în loc să puneți umărul la reconstrucția țării aflată sub ape.

Prestația penibilă a parlamentarilor PSD de săptămâna trecută când, «și-au luat jucăriile» și au părăsit sala, nu poate fi spălată de îndemnul ipocrit al domnului Geoană de a se sista lucrările Parlamentului și a se merge în teritoriu pentru a-i ajuta pe sinistrați, ci din contră. Îi reamintesc d-lui Geoană că nimeni nu a stat cu mâinile în sân: Președintele țării, Primul-ministru, ministrul apărării, al mediului, cu toții au fost în zonele calamitate. Însă nu-mi amintesc să fi văzut sau să fi auzit pe vreun canal media vreo știre referitoare la vreo vizită a domniei sale în teritoriu. Se pare că agenda omului politic Mircea Geoană ne se corelează direct cu agenda cetățeanului, însă speram măcar să fie indusă de agenda mass-media.

Acest blocaj al activității parlamentare și implicit a bunei funcționări a legislativului înseamnă blocarea multor legi necesare procesului de integrare, și ar putea fi percepută ca o campanie a opoziției împotriva integrării României în UE. Și nu se cade să lăsăm loc unor asemenea interpretări când, mai sunt doar 3 săptămâni până la mult așteptatul Raport de Țară al Comisiei Europene.

Am speranța că stânga din România mileniului al-III lea va depăși, cât mai curând, stadiul incipient de care a dat dovadă până acum, și va face un efort să-și sincronizeze preocupările și valorile cu cele ale realității românești.

  Nicolae Popa - declarație politică intitulată Exporturile României, în colaps;

Domnul Popa Nicolae:

"Exporturile României, în colaps"

Cu toate că autoritățile abilitate, în speță Guvernul și Banca Națională a României, au fost avertizate în repetate rânduri cu privire la degringolada și instabilitatea financiară a societăților cu activități de export, până acum nu s-a luat nici o măsură pentru rezolvarea crizei acute din acest domeniu. Din cauza deciziei privind liberalizarea cursului de schimb valutar, agenții economici au fost lăsați pradă unei suveici valutare paralizante, care realmente i-au aruncat în cleștele nemilos al falimentului. În loc să constatăm situația extrem de gravă a acestor societăți, care nu își pot reveni de luni bune din punct de vedere finaciar, noi, în speță statul român, am ajuns să stimulăm elementele speculative bancare ale economiei de piață, care nu a făcut altceva decât să dea peste cap acest curs, mai ales din cauza faptului că aprecierea leului nu s-a făcut pe criterii economico-financiare sănătoase și pe o dezvoltare economică reală. În județul Alba, pierderile societăților mari exportatoare sunt imense, de peste 500 miliarde lei, iar peste 3000 din cele 8000 de firme care funcționază în prezent își pot închide porțile în orice moment.

Principala instituție vinovată de această stare de lucruri anormală este Banca Națională a României, care nu a intervenit și nu s-a implicat sub nici o formă în corectarea gravei greșeli care a constituit-o schimbarea cursului de schimb valutar pentru acest an, de la 42.500 lei, așa cum a fost anunțat și pe baza cărei cotații agenții economici și-au construit bugetele din acest an, la 35.500 lei. Constatăm, de asemenea, din nefericire, că nu vrem să învățăm nimic bun din experiențele pozitive ale altor țări din vecinătate. În Polonia și Cehia de exemplu, exportatorii sunt stimulați, ba chiar sunt premiați, pentru această activitate. Țările respective au două cursuri de schimb, unul pentru exportatori, prin care se încurajează producția autohtonă, și un alt curs pentru importatori, mult mai mic, prin care se descurajează exporturile din afară. La această oră și România are nevoie de facilități mult mai importante pentru exportatori, și mai ales pentru producția reală a exporturilor care contribuie activ la bugetul consolidat al țării. Este dramatic faptul că în acest an România va exporta în cuantum de 20 de miliarde de euro și va importa în valoare de 30 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă un deficit de circa zece miliarde euro în defavoarea exporturilor autohtone.

După cum se știe, Banca Națională a României este o instituție subordonată direct Parlamentului. În consecință, am solicitat Biroului Permanent al Camerei Deputaților sa includa în programul de lucru al acestei săptămâni a unor timpi pentru a solicita o explicație amănunțită din partea guvernatorului Băncii Centrale, Mugur Isărescu. Acesta trebuie să vină în fața parlamentarilor și să ne dea lămuriri despre situația dezastruoasă în ceea ce privește liberalizarea cursului de schimb valutar, dar și să ne prezinte strategia pe termen scurt și mediu al instituției, cel puțin în ceea ce privește activitatea exportatorilor. Este foarte grav, de asemenea, că nici până acum nu s-a depus proiectul bugetului de stat pentru anul 2006, iar agenții economici sunt în imposibilitatea de a-și stabili programul de acțiuni pentru anul viitor, și, lucru foarte important, la ce nivel al cursului valutar. Mai mult, Executivul nu a mai acordat Eximbank posibilitatea de a înlesni facilitățile pe care le-au avut exportatorii în anii trecuți. Personal, mai solicit guvernatorului Băncii Naționale să prezinte o situație clară a creditelor derulate de către societățile cu capital străin prin băncile românești, și, mai ales ce profit au înregistrat aceastea în ultima perioadă de timp. Practic, solicit imperativ prezentarea unei situații a rezultatelor economico-financiare comparative a agenților economici autohtoni și a celor cu capital străin, cunoscut fiind faptul că profitul acestora din urmă este apropiat de zero.

Pentru rezolvarea acestei situații delicate, se impune stoparea capitalului speculativ, pentru a descuraja intrarea acestuia pe piața României. Problemele nu apar din cauza celor 2 miliarde euro aduse în țară de către căpșunari, ci baiul, vorba ardeleanului, vine tocmai de la capitalul speculativ. Totodată, vreau să-l întreb pe domnul guvernator Mugur Isărescu, cu tot respectul, de ce anume are nevoie România de o rezervă valutară de 17 miliarde de euro. Propunem ca cel puțin o treime din această sumă importantă (pe care nu o are nici Ungaria, nici Cehia, nici Polonia), să fie redirecționată înspre economia reală, pentru a susține din punct de vedere financiar economia românească și, implicit, agenții economici cu activitate preponderent exportatoare.

  Romică Andreica - declarație politică cu titlul Minciuna din Nepăsare;

Domnul Romică Andreica:

Declarație politică: "Minciuna din Nepăsare"

Stimați colegi, aș dori să mă refer, în prezenta declarație politică, la unele aspecte relatate de către unii reprezentanți ai PRM, cu ocazia dezbaterii moțiunii simple intitulată științific "Nepăsarea".

Nu voi mai vorbii despre motivația introducerii acestei moțiuni în momentul discutării în plenul Camerei Deputaților a Regulamentului ci mă voi lega de cele declarate de un reprezentant PRM, conform căruia acest partid s-a manifestat într-un mod cu totul unitar, în județul Suceava, unde au fost prezenți cu ajutor material și uman în comunele Boroaia și Capu Câmpului.

Am fost foarte mirat de aceste declarații date în plen și am verificat aceste informații. Am constatat, fără stupoare, că dacă la Capu Câmpului (care aparține de zona Gura Humorului) ar mai fi ceva urmă de adevăr, în sensul că a fost o mașină cu ceva ajutoare refuzate de către primarul din Gura Humorului, la Boroaia (care aparține de zona Fălticeni) nici vorbă de picior PRM-ist sau ajutoare date de către aceștia.

Eu sunt deputat de Suceava și conform unei înțelegeri din cadrul Alianței, mă ocup de zona Fălticeni. Această zonă este compusă din 20 de localități, toate fiind afectate în acest an de inundații (binențeles în proporții diferite).

Au fost comune grav afectate (Cornu Luncii, Boroaia, Dolhasca, Baia, Slatina-Găinești) unde mi-am petrecut nopți și zile întregi, cu cizme și pelerină echipat și fără să mă laud am fost cam singurul parlamentar, cu excepția domnului ministru Flutur, de acolo, chiar dacă și cei de la PSD au un coleg deputat ce răspunde de aceeași zonă.

Am făcut această introducere pentru a vă demonstra că sunt în cunoștință de cauză când vă declar că în toate aceste luni de coșmar nu a fost prezent nici un coleg (și nu mă refer la nivel de deputat) repet nici un coleg nu și-a oferit ajutorul măcar uman (poate maxim doi consilieri PRM care se uitau pe acolo).

Am verificat zilele trecute la Boroaia dacă au primit ceva ajutor material după inundații. Rezultatul, fără stupoare, NU!

Ce pot eu să cred când la tribuna Parlamentului se spune că au contribuit material și uman la Boroaia, iar realitatea arată că nu?

Pot să fiu sigur că au mințit! Mă întreb cine a mințit!

Aș putea să bănuiesc că Asociația Familială Acatrinei (adică PRM Suceava) a făcut o raportare conform vechilor tradiții binecunoscute acestei familii (domnul Acatrinei, 77 de ani, președinte PRM Suceava, fost primar Fălticeni și Gura Humorului înainte de 1989).

Aș putea, de asemenea, să bănuiesc că în vizita sa anuală pe la Suceava, doamna deputat PRM Leonida Lori a întrebat care au fost cele mai afectate localități, a primit un răspuns și a raportat ea însăși că a avut activitate parlamentară în teritoriu.

Nu aș vrea să mai fac presupuneri, deși ar mai fi, ci vreau să accentuez că de la acest microfon un reprezentant PRM a mințit de două ori, odată cu privire la propriile sacrificii și a doua oară cu privire la nepăsarea Guvernului.

  Adrian Semcu - declarație politică cu titlul Pentru o nouă strategie de prevenire a dezastrelor naturale;

Domnul Adrian Semcu:

Declarație politică: "Pentru o nouă strategie de prevenire a dezastrelor naturale"

Stimați colegi,

Având în vedere amploarea fără precedent a efectelor calamităților înregistrate în acest an la nivelul României (inundarea și distrugerea de locuințe și anexe gospodărești, a terenurilor agricole, afectarea majoră a structurii de rezistență a podurilor și podețelor, deteriorarea unor drumuri, conducte și a unor tronsoane de cale ferată, situate in vecinătatea cursurilor de apă etc.) ca urmare, în principal, a căderilor abundente de precipitații, cred că se justifică o altă abordare a modului tradițional de intervenție în caz de dezastre naturale.

Iată, marile inundații nu se mai produc o dată la 10-15 ani, ci de 5-6 ori pe an, locuințele majorității românilor sunt din ce în ce mai îmbătrânite și, deci, din ce în ce mai vulnerabile în eventualitatea unui cutremur major, infrastructura este, la rându-i, afectată de trecerea timpului sau de calamități ori a devenit depășită - vezi cazul sistemului de canalizare din București...

Intervențiile pompieristice, gen poduri provizorii, care cad după fiecare viitură, se dovedesc neproductive.

Caselor ieftine, dar și caselor scumpe, amplasate, unele chiar cu autorizații, în zone tradițional inundabile, mai nou, li se alătură - ca potențial de pericol, până și vilele din cartierele de lux din vecinătatea Capitalei...

În aceste condiții, apreciez că ar fi bine ca factorii responsabili de la nivelul Guvernului, specialiștii și cercetătorii să regândească, după un studiu serios, o nouă hartă de risc a zonelor din România și, în funcție de aceasta, noi normative privind siguranța în construcții, asigurările obligatorii și, nu în ultimul rând, noi priorități în alocarea fondurilor bugetare, care să se îndrepte, cu precădere, către evitarea sau cel puțin diminuarea riscurilor (consolidarea digurilor, barajelor, podurilor etc.). Cu alte cuvinte, să începem cu... începutul.

Veți spune, poate, că o asfel de abordare cere timp și bani.

Aveți perfectă dreptate!

Fondurile existente, cheltuite cu mai mare atenție, ar putea fi una dintre soluții. Accesarea unor fonduri europene - o alta. Și stabilirea unor teme de cercetare, cât se poate de concrete, care oricum sunt finanțate de stat, este o soluție.

Totul este să dorim cu adevărat să regândim această strategie pe termen lung, pentru că, iată, ceea ce se intâmplă ne afectează pe toți.

Vă informez că, pentru început, i-am solicitat Prefectului județului Prahova să ordone instituirea unei comisii de specialitate pentru evaluarea situației amenajărilor și instalațiilor de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă (balastiere amplasate în terasă, cariere etc.) și a depozitelor de deșeuri menajere și reziduuri industriale, amplasate pe raza județului Prahova, apreciind că, pentru început, o inventariere exactă a situației existente este absolut necesară pentru a putea identifica zonele critice, în care se impune intervenția imediată a factorilor responsabili, în scopul evitării sau diminuării pagubelor, în eventualitatea producerii unor fenomene meteorologice similare.

Poate dacă la nivelul fiecărui județ s-ar face măcar o astfel de inventariere... tot ar fi ceva!

Dacă nu, vom continua să ne uităm, neputincioși, cum vin apele peste noi și să ne lamentăm, în talk-show-uri, că Dumnezeu s-a supărat pe România.

Vă mulțumesc!

  Emil Strungă - declarație politică cu titlul: Exerciții de imagine: Cosmești sau Costești?;

Domnul Emil Strungă:

«Exerciții de imagine: Cosmești sau Costești?»

Ce se întâmplă în Parlamentul României dovedește încă o dată dacă mai era nevoie, faptul că psd-ul nu poate gândi, atunci când e în opoziție, în afara logicii populiste. Dacă mai era nevoie în forul legislativ de altceva decât îmbrânceli și vulgarități, am primit: morcovi, ulei, zahăr, orez și mălai. Dar populismul și demagogia nu s-au oprit aici: odată cu discutarea moțiunii intitulată sforăitor "Nepăsarea", psd-ul a gândit că poate aduce un argument în plus prin prezența locuitorilor din Cosmești la discutarea moțiunii. În realitate, era tot un exercițiu de imagine care nu ajută la nimic: nici sinistrații nu-și pot reconstrui locuințele, nici digurile nu se pot ridica prin moțiuni fără soluții, fără propuneri.

Frustrarea psd-ului este semnificativă: manevra politicianistă trebuia legată cumva de Galați, orașul unde în trecuta guvernare social-democrații erau bine așezați. Acum, în fapt, se încearcă, ce-i drept, o reconstruirea - dar nu a digurilor, ci a imaginii proprii. Dați-ne voie să ne îndoim de grija și preocuparea psd-ului, partidul în care și-au găsit locul unii dintre cei mai bogați oameni "de afaceri" din România.

Dincolo de toate rămâne drama oamenilor. Dincolo de tam-tam-ul politic pe marginea inundațiilor (cărora nu știu psd-ul cum le-ar fi făcut față dacă ar fi fost la guvernare, atunci când au concesionat luciile de apă în marea "familie" social-democrată) rămâne "păcatul originar" pe care l-au moștenit de la "părinții" social-democrației românești, păcat a cărui istorie merge descrescător dar este practicat cu aceeași convingere: la început a fost justificată invazia Bucureștiului, în speranța instaurării democrației populare; apoi, actualul președinte al Camerei Deputaților l-ar fi vrut pe "haiduc" erou. Acum, fără nici o altă rațiune decât cea conferită de moștenirea aceleiași naturi căzute, un deputat local organizează o altă formă de insurecție - pașnică, și cu iz de democrație. Fiind speculată drama și suferința oamenilor, s-a pus la cale un joc de imagine - deplorabil, neconvingător, demn de o telenovelă de succes.

Această logică a insurecției, dar de pe urma căreia nu beneficiază decât "aleșii poporului", nu are nimic în comun cu inițiativa lui Moș Ion Roată care a venit să-și spună păsurile la Vodă. Trebuie văzut cine l-a scuipat mai întâi în obraz pe țăran; apoi, Moș Ion nu făcea parte din nici un partid.

Cred că nici în rândurile psd-ului nu și-a închipuit cineva că o moțiune menită să întârzie discutarea Regulamentelor ar putea fi adoptată în prezența celor chemați de la Cosmești. Nu doar cred, sunt convins.

Impresia pe care a lăsat-o acest eveniment reflectat în presă a fost că Moș Ion Roată s-a dus la Vodă și nu i s-a făcut dreptate. Moțiunea a fost respinsă "da' noi dreptatea tot o s-o căutăm". Preluând din înțelepciunea țăranului dornic de dreptate, am reaminti psd-ului că "de la vorbă (citiți moțiune) și până la faptă este mare deosebire".

Ce rămâne după toate astea? Rămâne cel puțin curiozitatea de a vedea, într-un univers paralel, cum ar fi gestionat altcineva o catastrofă - rămâne curiozitatea dacă o catastrofă se poate gestiona și mai rămâne sentimentul că păcatele celor trecuți îi afectează pe cei prezenți.

  Relu Fenechiu - intervenție cu tema Tentativă de complot împotriva Justiției;

Domnul Relu Fenechiu:

"Tentativă de complot împotriva Justiției"

Doamnelor și domnilor deputați,

Sunt nevoit să vin în fața dumneavoastră și să iau poziție față o serie de evenimente cel puțin dubioase care s-au derulat la sfârșitul săptămânii trecute. După cum toată lumea știe, la București s-a aflat vicepreședintele Comisiei Europene, Franco Frattini, comisar european pentru justiție. O vizită normală și așteptată. Nu vizita oficialului european și concluziile trase de acesta reprezintă subiectul principal al intervenției mele, deși, este foarte important ce a spus Franco Frattini.

Ce s-a întâmplat în paralel cu această vizită este foarte interesant și merită analizat. Fără vreo pregătire prealabilă de artilerie, PSD, prin vocea domnului Adrian Năstase, anunță că va depune - a câta oare, că am pierdut șirul - încă o moțiune simplă, în care va ataca modul în care înțelege actuala guvernare să reformeze Justiția. La prima vedere, s-ar putea crede că această moțiune face parte din strategia îndelung exersată și utilizată de partidele înfrățite, PSD-PRM, de întârziere a dezbaterilor la Regulamentul Camerei Deputaților. Totuși, de această dată tragerea de timp se află în planul secund. Altul a fost scopul anunțării acestei moțiuni și am să-l descifrez imediat. Tot vineri, procurorul general Ilie Botoș anunță cu mare tam-tam, într-o conferință de presă că se fac din zona politicului, presiuni asupra actului de justiție. Și dă și un exemplu, nominalizând un coleg de-al nostru care nu a făcut altceva decât să-și exprime suspiciunea privind traseul unei plângeri penale depuse de PNL. Dar, aceasta nu a fost totul. Cu o zi înainte de venirea comisarului european, PSD lansează zgomotos, în presă, un scenariu S.F., susținând că președintele Traian Băsescu îl va numi pe Emil Boc ministru al Justiției și pe doamna Monica Macovei, procuror general.

Toate aceste trei evenimente au un numitor comun: Justiția. Și au avut loc exact în perioada vizitei comisarului european pentru justiție, Franco Frattini. Care a fost mesajul acestor evenimente? Unul ușor de descifrat. Domnul Franco Frattini trebuia să ia la cunoștință că în România în domeniul justiției, lucrurile merg foarte prost. Ce dovadă mai bună putea fi adusă domnului Frattini decât afirmațiile procurorului general? Ce dovedea zvonul cu schimbările planificate de președintele Traian Băsescu ? Că în România nu există stabilitate în domeniul justiției. Și, din postura de buldog de pază al democrației, PSD vine și depune o moțiune simplă pe tema justiției în care anunță că demască toate "neregulile" existente în sistem. Poate, poate, aude de ea și domnul Frattini.

Ei bine, toate acestea - și mă întristează complicitatea procurorului general - nu s-au potrivit cu socoteala din bulevardul Kisselef. PSD a fost lăsat în offside. Și nu de către actuala Putere (totuși, se poate spune că prin prestația sa, actuala Putere, indirect, a lăsat în afara jocului pe cei din PSD), ci chiar de către oficialul european, domnul Franco Frattini. Acesta a spus fără echivoc: "La sfârșitul lui 2004, eram mai degrabă pesimiști în ce privește capacitatea României de a accelera reforma în sistemul de justiție. Cu toate acestea, astăzi sunt în măsură să vă împărtășesc atât satisfacția noastră pentru ceea ce s-a realizat în ultimele 9 luni, precum și așteptările noastre pline de speranță cu privire la viitorul sistemului juridic românesc"

Deci concluziile sunt clare pentru Comisia Europeană. PSD a tras la jug în zadar pentru a deforma realitatea. Dar ce nu face omul pentru a ajunge la Putere. Sau pentru a nu avansa spre Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc,

  Filip Georgescu - referire la Ziua mondială a habitatelor și Ziua mondială a animalelor;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați

În scurtul timp care-mi este alocat pentru această intervenție, aș dori să mă refer la două evenimente importante pe care le sărbătorim an de an la începutul lunii octombrie. Este vorba de zilele de 1 și 4 octombrie, când în toată lumea se sărbătorește Ziua mondială a habitatelor și respectiv Ziua mondială a animalelor.

Aceste sărbatori internaționale - Ziua Mondială a Habitatelor și Ziua Mondială a Animalelor - constituie un bun prilej de a readuce în atenția tuturor relația indisolubilă Om - Natură. Este cunoscut faptul că, din nefericire, activitățile antropice proprii colectivităților umane, pot perturba uneori ireversibil echilibrul natural. Astfel, în scopul evitării dispariției diverselor specii de plante si animale au fost adoptate o serie de convenții internaționale ratificate prin legi interne și de țara noastră, dintre care le cităm pe cele mai importante:

  • Directiva 79/409/CEE (Directiva Păsări) - care are ca obiectiv protecția, gestionarea și reglementarea speciilor de păsări ce trăiesc în sălbăticie pe teritoriul european al Statelor Membre, precum și exploatarea lor în condiții de maximă siguranță pentru ecosistem;
  • Directiva 92/43/CEE (Directiva Habitate) - cu scopul de a contribui la asigurarea biodiversității prin conservarea habitatelor naturale precum și a faunei și florei sălbatice pe teritoriul Statelor Membre (cu referință la speciile de interes comunitar: periclitate, vulnerabile, rare sau endemice); anexele directivei cuprind 168 de habitate naturale identificate în cele cinci regiuni biogeografice în care a fost împărțită Europa, și un număr de 632 de specii de animale și plante care necesită desemnarea de Arii speciale de conservare și/sau protectie (SAC, SPAs). Directiva cuprinde în Anexa IV (a) si (b), specii de animale respectiv plante pentru care instituie un sistem de protectie strictă interzicand pe această cale
    1. orice formă de capturare sau de ucidere a specimenelor acestor specii în natura;
    2. perturbarea intentionată a acestor specii în cursul perioadei de reproducere, de creștere, de hibernare și de migrație;
    3. distrugerea sau culegerea intentionată a ouălor din natură;
    4. deteriorarea sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihnă;
    5. ruperea florilor și fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenție, în natura, a acestor plante, în zona lor de răspândire naturală;
    6. deținerea, transportul, comerțul sau schimbul și oferirea în scop de vânzare a specimenelor din astfel de specii, prelevate din natură.
  • Convenția CITES - privind comerțul international cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de disparitie.
  • Convenția Europeană a Peisajului - elementele de peisaj sunt de importanță majoră pentru fauna și flora sălbatică.

Ca urmare a existenței acestor reglementări internaționale în prezent se constituie o rețea ecologică europeană coerentă, de zone speciale de conservare și/sau protecție, sub numele de "NATURA 2000". Această rețea, compusă din situri care adăpostesc tipuri de habitate naturale ce figurează în Anexa I a Directivei Habitate și de habitate ale speciilor ce figurează în Anexa II a aceleiași directive, va asigura menținerea sau, dacă este cazul, restabilirea tipurilor de habitate naturale și habitate ale speciilor într-o stare de conservare favorabilă, pe cuprinsul ariilor lor de răspândire naturală.

Consider că, în România, respectarea cu strictețe a acestor reglementări internaționale precum și a legislației românești în domeniu este mai mult decât necesară în contextul integrării în Uniunea Europeană. Țara noastră este încă un factor de stabilitate din punct de vedere al ecosistemului, fapt care va constitui un avantaj comparativ deosebit de important atunci când România va fi un membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Eu sunt ferm convins că acest lucru se va întâmpla la 1 ianuarie 2007 și fac pe această cale un apel către toți cei implicați în problemele ecologiei, agriculturii și silviculturii să trateze aceste probleme cu maximă seriozitate pentru îndeplinirea interesului comun al cetățenilor acestei țări.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Florin Aurelian Popescu - despre disputa parlamentară și jocul murdar, neacceptat;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Am considerat și consider că parlamentarul este un trudnic pus în slujba celor care l-au ales nădăjduind în mai bine. De aceea, de la bun început, alegând politica la acest nivel, mi-am asumat întreaga responsabilitate a renunțării la ceea ce ține de persoana mea, în folosul general. Ca om care ține la principii, m-am raportat la ele, iar unul dintre acestea este de a te judeca singur. O fac și pot să spun să îmi este rușine că trăiesc umilința neputinței, dincolo de voință.

Nu credeam să ajung aici, dar actuala opoziție, după ce, cât timp a fost la putere, a făcut ce-a vrut, în numele politicii bunului plac, acum, elucubrând fiecare pas, nu face decât să braveze în fața cetățenilor. În plan rememorativ, sunt destule exemple în care, datorită celor din opoziție, viața parlamentară a atins limite neacceptabile, coborând disputa până și sub nivelul contingentului, printr-un joc murdar, dar neacceptat.

De aceea îmi este rușine. Țara are nevoie de normalitate, de intrarea într-un firesc pe care și-l dorește, iar acest lucru depinde de noi. Numai că un astfel de deziderat nu se rezolvă apelându-se la metode nehruiste, trimițându-se, în ultimul timp, la cel mai important microfon al țării, în repetate rânduri, parlamentari care până acum au tăcut mâlc, doar din dorința vădită de a bloca întregul aparat legislativ. Chiar vorbind, aceștia nu au nimic de spus.

Bunăoară, consider că este necesară restructurarea clasei politice, ieșirea din urmuzism și intrarea în sisifism, renunțându-se la oglindăreala scandaloasă. Cum se observă lesne cine este și cine nu este pentru țară, trebuie, înainte de toate, înlocuiți președinții celor două camere, astfel încât aceste foruri să fie conduse de adevărați demnitari, adică de oameni demni. Până atunci, însă, nu-mi rămâne decât să cer iertare alegătorilor, pentru toate aceste jocuri murdare, care mă împiedică să-i reprezint așa cum îmi doresc, în vederea impunerii mai binelui la care năzuim cu toții.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Natura umană;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Natura umană"

Sâmbătă, 01.10.2005, am însoțit un convoi cu ajutoare constând din materiale de construcții destinate sinistraților din comuna Tuzla, județul Constanța, persoane afectate de inundațiile petrecute cu o săptămână înainte.

Am fost impresionat de durerea locuitorilor comunei rămași fară un acoperiș deasupra capului, cu tot avutul acumulat într-o viață ce a dispărut într-o singură secundă, luat de furia apelor. Mulți dintre ei nu au mai putut să povestească dezastrul ce i-a atins, din cauza lacrimilor sau chiar capitulând în fața forțelor naturii.

Dar am întâlnit și oameni care mi-au spus că vor lua totul de la capăt, că sunt hotărâți să facă acest lucru, oameni pentru care am cel mai mare respect și admirație mai ales pentru forța de a spune nu în fața vicisitudinilor care i-au lovit cu necruțare.

Aceștia sunt oamenii de care țara are nevoie acum, aceștia sunt oamenii care pot reconstrui nu numai o casă, ci o țară.

Pe plan local, organizația județeană Constanța a PNL împreună cu organizația similară a PD a început încă din luna iulie un program destinat sinistraților afectați de inundații (și aici mă refer la comunele situate în nordul județului, afectate în luna iulie 2005), prin construcția a 6 case integral și donații constând în obiecte și materiale de construcții, aparatură electro-casnică sau alimente.

Nu ne-am gândit nici un moment că, la o distanță atât de scurtă, va fi nevoie din nou de sprijinul nostru, dar când acest moment din păcate a venit, am intervenit extrem de repede pentru a ajuta acolo unde este nevoie.

De această dată am considerat că putem fi alături, în cadrul unui Comitet de Criză al Alianței PNL-PD, prin donarea unei cantități importante de alimente, pături dar și de materiale de construcții de care vor beneficia toți acei locuitori ai comunelor afectate care vor dori acest lucru, cu speranța că asemenea dezastre naturale nu se vor mai produce.

Folosesc acest prilej pentru a mulțumi tuturor autorităților județene locale și instituțiilor sau firmelor implicate în operațiunile de salvare, evacuare a apei și cazarea temporară a persoanelor sinistrate pentru efortul depus în aceste operațiuni și pentru rapiditatea și colaborarea de care au dat dovadă în momente grele pentru județul nostru.

  Lia Olguța Vasilescu - despre preocuparea Comisiei pentru învățământ de a acorda învățământului o finanțare decentă;

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Stimați colegi,

Preocuparea Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport de a se acorda învățământului o finanțare decentă nu este nouă, dar este constată.

An de an, constatăm că bugetul acordat învățământului este sub limita cerințelor acestui sector, definit ca o "prioritate națională". Cu toate că în Legea învățământului se prevede acordarea a cel puțin 4% din p.i.b. pentru învățământ, acest procent nu a fost acordat până în prezent de nici o guvernare, indiferent de culoarea politică.

Modificările aduse Legii învățământului în anul 2004, prevăd ca învățământul să fie subvenționat cu cel puțin 6% din P.I.B. în anul 2007. pentru respectarea prevederilor Legii este necesar ca în bugetul pentru anul 2006 să se prevadă cel puțin 5% din P.I.B.. Acest demers a fost susținut de Comisiile de învățământ reunite ale Camerei Deputaților și Senatului prin Avizul asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului, nr.66/2005, cu privire la rectificarea bugetului de stat pentru anul 2005.

De asemenea, s-a solicitat suma de 850 miliarde de lei pentru acoperirea cheltuielilor pentru finanțarea de bază a universităților pentru ca acestea să poată aplica Legea 138/2005.

Pentru detensionarea situației existente din învățământul superior, se impune soluționarea favorabilă, în regim de urgență, a cerințelor amintite, pentru a scoate învățământul românesc din impasul în care se află. În acest scop, amintim și memoriul FNS, Alma Mater, care prezintă situația gravă din învățământ printr-o subfinanțare cronică.

Comisia noastră susține, în unanimitate, aplicarea prevederilor legilor existente, fără amânări și motivări din partea guvernanților.

  Mihai Sandu-Capră - declarație politică: Partidul Sondajelor de Dezinformare - PSD;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Declarație politică: "Partidul Sondajelor de Dezinformare - P.S.D."

Având în vedere deruta doctrinară ce domnește pe plaiurile mioritice, în ograda P.S.D-ului, se poate observa disperarea liderilor, manifestată conform complexității personalitații acestora, pe mai multe planuri.

În primul rând, pe plan intern, Năstase și cu Geoană trag cu creionul pe harta PSD-ului zonele de influență și control, împingând fiecare linia de demarcație cât mai departe si ajungând să se calce astfel pe bătături reciproc. Fiecare iese în presa cu declarații privind viitorul sumbru al partidului, furnizand solutii de scoatere din penumbra opoziției. Geoană, zis "prostănacul", se ține tare...pe poziție, punându-și centura pe scaunul de președinte al partidului si folosindu-se de airbagurile prerogativelor prezidențiale, in timp ce Năstase, zis "arogantul", declanșează derapajul controlat de statutul partidului în ceea ce privește noile alegeri.

De la data la care ar trebui sa fie noile alegeri, în 2007 sau peste 4 ani, orgoliile celor doi mari piloni ai doctrinei social democrate s-au inflamat în ultima perioad, dând pe afară ca o reclamă proastă la un cozonac extraumflat.

Cea mai bună camuflare a tumorilor inflamate ale P.S.D.-ului, a fost lansarea suflatorilor platiti, a zvonacilor profesionisti, a celor care construiesc sau... reconstruiesc imaginea partidului. Astfel, in ultima perioadă, presa a fost inundată cu variante aberante ale colaborării cu alte partide de pe scena politică. In mod constant, se încearcă amestecarea uleiului cu apa, ajungându-se la soluții de genul alianței P.S.D.-P.N.L., deși nu le-a cerut nimeni ajutorul. Sprijinul oferit P.N.L-ului de catre social-democrați ar putea fi considerat o cârja în mâinile unui om fara nici un picior, un fel de bat cu care acesta sa se apere de caini si nicidecum, o posibila colaborare.

Nu ne ramâne decât sa dam si noi un ajutor P.S.D, incercând sa le "suflăm" că "arogantul" nu va mai fi nici premier, in opinia "prostănacului", nici președinte al Camerei Deputatilor, în opinia noastră, așa că fară scaune de păstrat, i-ar putea veni ideea sa grăbească alegerile in partid, pentru a câstiga măcar unul.

  Mircea Pușcă - intervenție cu titlul Parlamentul trebuie să redevină o structură eminamente democratică;

Domnul Mircea Pușcă:

"Parlamentul trebuie să redevină o structură eminamente democratică"

Camera Deputaților a devenit scena unui spectacol fără precedent în politica românească. Domnul Adrian Năstase, președinte în exercițiu al Camerei Deputaților, cel care ar trebui să apere și să promoveze litera și spiritul legii este autorul unui abuz inacceptabil prin care prevederi imperative cuprinse în Constituție și pe care le regăsim în Regulament sunt încălcate cu senitătate.

Astfel, un abuz grav s-a petrecut în momentul când mai mult de o treime dintre deputați au solicitat convocarea unei sesiuni extraordinare. Chiar dacă fuseseră îndeplinite toate condițiile cerute în Regulament (solicitarea, lista de semnături, ordinea de zi și perioada solicitată pentru sesiunea extraordinară), domnul Adrian Năstase, în total dispreț față de prevederile consacrate în Constituție și Regulament, și-a permis să se substituie plenului Camerei și, cu de la sine putere, a refuzat să-și îndeplinească atributul conferit de Regulament, acela de a se conforma și de a convoca sesiunea extraordinară. Așa cum aminteam anterior, doar plenul putea să refuze să intre în sesiune extraordinară, fie neacceptând ordinea de zi pentru care a fost convocat, fie neacceptând perioada propusă. Bineînțeles, toate acestea prin votul majorității!

Și pentru că am ajuns la problema modului în care se iau hotărârile Camerei Deputaților, trebuie să rememorăm astăzi modul ilicit în care o dorință personală, împărtășită și de o minoritate, s-a transformat în "hotărâre" printr-un abuz grav. În ziua de 14 septembrie 2005, domnul Adrian Năstase, prezidând lucrările în plen, a reușit să transforme o propunere în hotărâre, fără ca aceasta (propunerea!) să fi fost agreată (votată "pentru") de majoritatea deputaților prezenți la ședință... Stenograma ședinței demonstrează faptul că au fost numărate (de mai multe ori, la momente diferite de timp!) voturile "pentru", o dată voturile "contra" și niciodată voturile "abțineri". În ciuda permanentei contestări a modului și momentului la care se făcea numărarea, domnul Președinte al Camerei Deputaților, a tras concluzia că propunerea a fost aprobată, fără să explice cum a ajuns la concluzia impusă, prin abuz, plenului. Nici atunci, nici ulterior, nu a putut face proba că mai mult de jumătate din deputații prezenți votaseră "pentru" ... În fapt nici nu putea s-o facă, atâta vreme cât ignorându-i pe deputații care doreau să se abțină, nu se putea determina cât era "întregul", ca mai apoi să se poată stabili cât ar fi însemnat jumătate și, în final, să poată fi trasă o concluzie privind votul. Mai mult, în situația creată, domnul Președinte a găsit de cuviință să suspende dreptul unor deputați de a participa la lucrările plenului, solicitând chestorilor să ia măsura închiderii ușilor și interzicerii intrării altor deputați în sală. Solicitarea descrisă a fost consemnată în stenograma de ședință. În lipsa unei hotărâri de sancționare, așa cum prevede Regulamentul, solicitarea făcută de către domnul Adrian Năstase este un abuz care, pe lângă faptul că a încălcat dreptul oricărui deputat de a participa la lucrările Camerei, se constituie într-un precedent grav, precedent care deschide posibilitatea unor fraude ulterioare prin simpla împiedicare a unor deputați de a lua parte la lucrări și la luarea deciziilor! Se poate naște o nouă "cutumă" profund nedemocratică și incorectă!

Nu în ultimul rând, trebuie precizat că acum Camera Deputaților se află într-o situație pe cât de inedită, pe atât de neplăcută! Avem un Regulament, dar avem și decizii abuziv luate, în dispreț total față de prevederile Regulamentului. Trebuie să ne punem, în mod serios, întrebarea privind cauzele acestei disfuncționalități. Parlamentul nu poate să fie ceea ce pretinde că este, ceea ce prin Constituție se precizează că este, dacă noi toți, dar toți, nu respectăm propriile reguli. Nu o dată, referind sistemul democratic, am invocat sau am fost martori ai invocării unei sentințe: "Democrația costă!". Da, democrația costă și, poate, nu costurile financiare sunt cele mai relevante, chiar dacă și aceste sunt însemnate... Mai mult decât efortul financiar, democrația are și un alt tip de costuri. Acestea sunt legate de constrângeri: trebuie respectate principii, reguli și valori ale sistemului democratic, chiar și atunci când nu ne convin! Mai mult decât ceilalți cetățeni, parlamentarii trebuie să asume rigorile unui sistem bazat pe reguli. Cu alte cuvinte, regulile sunt pentru toți, dar primii care trebuie să le respecte sunt cei care le fac!

"Nimeni nu este mai presus de lege! " V-am citat un principiu consacrat în Constituție... Mai mult decât de a-l cunoaște și de a face caz de el, este cazul să-l și respectăm și să demonstrăm că este un principiu care merită să facă parte din sistemul nostru de valori. Până astăzi, din păcate, am asistat la mici "lovituri de stat" în fiecare moment în care de pe poziția de Președinte, domnul Adrian Năstase, și-a permis să decidă altfel decât prevede Regulamentul. Răul a fost deja făcut și trebuie ca abuzurile să fie sancționate! Nu putem să ne împiedicăm de realitate și, cu nonșalanță, să ne facem că nu vedem nimic sau, mai grav, să devenim complici pasivi ai abuzurilor semnalate. Doar starea de permanentă veghe și toleranța zero față de abuzuri poate asigura buna funcționare a Camerei.

În astfel de situații, un for legislativ care se respectă și care dorește să fie respectat ar înainta, prin voința majorității, o moțiune simplă prin care să propună plenului sancționarea persoanelor care se fac vinovate de abuzuri și încălcarea prevederilor regulamentare.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Scapă cine poate;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică: "Scapă cine poate"

Ianuarie 2005. Anul începe cu multe speranțe din partea oamenilor simpli, oameni care nu așteaptă altceva decât să le fie un pic mai bine. Alegerile din 2004 au adus la putere o nouă formațiune politică și oamenii și-au pus, ca de fiecare dată, speranțele în noii lideri.

Mai 2005. Apele au lovit Banatul și Moldova. Autoritățile ridică din umeri, nimeni nu este vinovat de pagubele produse de năvala apelor, pentru că Bunul Dumnezeu așa a considerat că trebuie să le fie românilor. Agoniseala de o viață s-a dus pe apa sâmbetei, vieți omenești au fost luate. Și nimeni nu este vinovat că potopul nu a fost anunțat, că autoritățile au lipsit de la fața locului, că podurile au fost luate de ape, că sate întregi au devenit adevărate lacuri de acumulare, că oamenii nu mai au nici după ce bea apă și nici nu mai au ce pune pe ei. Ca și în campania electorală, autoritățile au apărut, cu întârziere, cu noi promisiuni, care nu au fost îndeplinite nici până azi.

Septembrie 2005. Scenariul se repetă, numai că de data asta este afectat sudul și estul țării. În Moldova, populația nu și-a revenit după inundațiile din vară, că toamna le-a adus din nou apa în ceea ce a mai rămas din casele lor. Din nou, autoritățile au fost depășite de situație. Dar să nu ne pierdem speranța. Că va veni iarna. Drumurile vor fi, din nou, închise din cauza cantității mari de zăpadă ce va cădea, iar autoritățile vor fi surprinse de venirea iernii. Ca în fiecare an, de altfel.

Și, pentru ca pachetul să fie complet, ajutorul a venit tot din partea celor năpăstuiți de soartă, care și-au împărțit puținul pe care îl au cu cei care chiar nu mai au nimic. Oamenii se ajută între ei, statul fiind marele absent din ecuație.

Mai mult, prețurile la produse și servicii cresc în fiecare lună, salariile rămân înghețate. Autoritățile se remarcă prin câteva aserțiuni, dintre care cele mai vehiculate sunt: "așa ne cere Uniunea Europeană" ori "așa este prevăzut în protocolul semnat cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială". Aș vrea să văd și eu unde stă scris ca românul să fie condamnat să ducă un trai de subzistență.

Însă umilirea oamenilor nu este completă fără statul la cozi interminabile pentru a achiziționa medicamentele necesare traiului. Când ajungi, într-un final, în fața farmacistei, aceasta îți spune că ba rețeta nu este corect completată de medic, ba că tocmai s-au terminat fondurile alocate medicamentelor gratuite și compensate, sugerându-i-se persoanei care are nevoie de medicamente să revină luna viitoare, poate atunci va avea mai mult noroc. Dar poate achiziționa medicamentele la preț întreg - lucru imposibil, în condițiile în care pensiile sunt mici și foarte mici. Poate că va trăi până când va reuși să cumpere medicamentele atât de necesare.

Și, toate aceste sunt posibile într-o țară democratică, un stat ce aspiră să devină membru al Uniunii Europene, un loc de pe harta lumii unde mai mult de 70 la sută din populația țării este săracă și foarte săracă.

Însă, la fel ca pe vremea romanilor, circul ține loc de multe, inclusiv de foame. Circul s-a mutat din arenă în Parlamentul României. Nu are importanță că există oameni care nu mai au nimic, că atunci când ajung puținele ajutoare la ei se bat pentru un colț de pâine, copiii lor nu vor mai ajunge la școală pentru simplu motiv că aceasta nu mai există, fiind luată de apă, iar la iarnă nu vor avea unde să se adăpostească. Însă, pentru a-l cita pe actualul președinte al României, "Iarna nu-i ca vara".

Dar ce contează toate astea?! Singurii vinovați sunt românii care suportă toate consecințele bâlbâielilor și neînțelegerile clasei politice.

  Niculae Mircovici - declarație politică având ca subiect Tentativa de asasinat de la Centrul militar zonal Timiș;

Domnul Niculae Mircovici:

"Tentativa de asasinat de la Centrul militar zonal Timiș"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ziua de ieri, 03.10.2005, la Centrul militar zonal Timiș, s-a petrecut un fapt incredibil : un tânăr recrut, Adam Felix- Valentin, de 27 de ani, chemat pentru clarificarea situației militare, a înjunghiat un tânăr, apropiat de vârstă cu el, cpt. Veda Cristian, cu o șurubelniță, punându-i viața în pericol.

Tânărul absolvise liceul și patru ani de Politehnică, abandonând facultatea în anul cinci. Fiind chemat la centrul militar, acesta s-a prezentat cu o adeverință falsă din care rezulta că este student în anul I la Politehnică, în ideea de se sustrage de la satisfacerea serviciului militar.

În momentul în care ofițerul s-a întors pentru a-l conduce pe recrut în sala de testare psihologică, acesta i-a înfipt ofițerului o șurubelniță între omoplați, rănindu-l în plămânul drept, după care, cu un cater, și-a secționat jugulara. În timp ce se încerca imobilizarea lui de alte persoane din unitate și tineri prezenți la încorporare și i-a fost luat caterul, a scos din buzunar un cuțit și l-a înfipt în piept, în zona inimii.

Ulterior, a fost imobilizat, i s-au acordat îngrijiri medicale și ambii răniți au fost internați la Spitalul Municipal Timișoara, unde au fost asistați medical în regim de urgență și apoi operați.

Declarația mea nu vizează un fapt oarecare, care ar putea fi catalogat ca un fapt divers, deși unic, ci are în vedere condițiile care au determinat nefericita întâmplare. Recent, am votat în Cameră "Legea privind suspendarea serviciului militar obligatoriu pe timp de pace și trecerea la serviciul militar voluntar". Urmare a acestei legi, începând cu 01.01. 2007, încetează obligația tinerilor de a satisface stagiul militar, ultimele încorporări obligatorii, conform acestei legi, sunt în octombrie 2005, februarie și octombrie 2006.

Adoptarea acestei legi a determinat, cum era și firesc, o reacție din partea multor tineri de a face orice pentru a scăpa de această obligație.

Cu ocazia dezbaterii proiectului de lege, în comisia de apărare și în plen, am subliniat acest efect și am insistat pe nevoia de a analiza împreună cu Guvernul posibilitatea de a adopta unele măsuri care să contracareze acest efect, inclusiv necesitatea de a stimula, în acest ultim an de serviciu militar conscript, venirea tinerilor ca voluntari, atât prin încadrarea lor ca militari profesioniști, după 01.01.2007, cât și necesitatea creșterii soldelor, cel puțin la nivelul salariului minim pe economie, din acest moment.

Este costisitor și inutil să cheltuim în prezent bani pentru instruirea unor tineri care sunt obligați să satisfacă stagiul militar, fără a dori acest lucru.

Mai grav este faptul că tinerii care se încorporează în prezent, în proporție de 70% vor fi repartizați pentru paza obiectivelor speciale (unitatea de gardă și protocol, pază de ambasade, depozite de muniții ), la M.Ap.N., dar în majoritate la M.A.I., ocazie cu care vor avea în misiune permanent armament și muniție asupra lor, cu posibilitatea de a-l folosi independent.

Fiind ultimele încorporări forțate, majoritatea caută fel de fel de afecțiuni medicale, se pleacă în străinătate, se pleacă de la domiciliu etc.

Centrele militare au planuri de încorporare pe care nu le pot realiza în condiții normale. Există riscul de a fi încorporați și tineri care nu îndeplinesc toate criteriile legale, valoarea celor încorporați fiind evident mai scăzută.

În aceste condiții, cu responsabilitatea firească a calității de deputat, membru în Comisia de apărare, propun :

  • reunirea de urgență a comisiilor de apărare ale celor două Camere, împreună cu conducerea M.Ap.N, M.A.I și M.F. și găsirea unor modalități concrete pentru încorporarea în aceste ultime trei serii a tinerilor care în perspectivă doresc să facă din meseriile de militar profesionist, jandarm și pompier o profesie;
  • încorporarea tinerilor care doresc acest lucru, începând de la vârsta de 18 ani ;
  • stabilirea prin ordine ale miniștrilor în cauză a unor clauze în favoarea tinerilor care satisfac în prezent serviciul militar pentru a fi încadrați ca militari profesioniști, dacă îndeplinesc condițiile legale.

Doamnelor și domnilor deputați, trebuie să recunoaștem cu toții că este rușinos faptul că în mileniul III se produc astfel de fapte și, pentru a motiva într-un fel cele petrecute, încercăm să găsim eventualii vinovați la centrele militare !

  Ion Mocioalcă - intervenție cu tema Reforma fiscală este inconsecventă și șchioapă;

Domnul Ion Mocioalcă:

"Reforma fiscală este inconsecventă și șchioapă"

Stimați colegi, cabinetul Călin Popescu Tăriceanu nu este capabil să prezinte la timp bugetul pe 2006, condiții în care singurul proiect de buget care va ajunge la timp în Parlament va fi cel al PSD. Mai mult, așa-zisa reformă fiscală în România va eșua și va pune pe fugă toți investitorii. Ea este pe cât de inconsecventă, pe atât de șchioapă. Ministrul Finanțelor s-a prezentat la întâlnirea cu FMI cu temele nefăcute. Trebuie să atragem atenția că, după patru ani de normalitate, când ne-am aflat noi la putere, cei de la guvernare nu mai sunt capabili să asigure proiectul de buget la timp. Noi dorim principii solide după care să se ghideze viața politică și economică în România. Nu vom accepta acest lucru, în nici un caz prin presiune fiscală. Mai mult, după cum știți, de la 1 ianuarie se va introduce un impozit de 2% pe toate tranzacțiile imobiliare, precum și un impozit de 16% pe dividende. Asta denotă că hotărârile pe care le va lua executivul sunt generate de insuficiența sumelor colectate și vor avea efecte incalculabile, pe termen lung, asupra mediului de afaceri, căruia în loc să-I stimuleze dezvoltarea, îl va sugruma. Alianța DA pregătește și o lovitură cruntă celor fără venituri sau cu venitul minim garantat, pentru că Legea 416 se va adresa, începând cu 1 ianuarie 2005 unui număr foarte redus de cetățeni. De aceea e necesar ca guvernanții să-și întoarcă fața spre efectele nefaste ale inundațiilor, spre protecția socială a cetățenilor, spre aceia care au fost mințiți în campania electorală din noiembrie 2004. România e la răscruce: trebuie să-și facă temele pentru integrare, e lovită de inundații fără precedent dar și de bâjbâielile unei părți a clasei politice aflate la guvernare, care face mai mult rău României chiar și decât inundațiile.

  Petru Andea - declarație politică cu titlul Ziua Educației;

Domnul Petru Andea:

Declarație politică: "Ziua Educației"

În calendarul zilelor simbolice, data de 5 octombrie este înscrisă ca "zi a educației". Este ziua care ne cere să omagiem cea mai nobilă și mai umană activitate: educația. Și, evident, și pe educatori.

Ziua educației este însă o sărbătoare nenăscută încă. Sau, mai bine zis, o sărbătoare complet ignorată. Educația și educatorii rămân etern în rolul Cenușăresei, atât zilele de lucru, cât și cele de sărbătoare.

Puternicii acestor zile nu doar ignoră, ci chiar disprețuiesc educația și instituțiile acesteia.

A început anul școlar, a început anul universitar. Nici un mesaj coerent nu a fost transmis elevilor, studenților, dascălilor sau părinților. Dimpotrivă, s-a încercat acreditarea ideii că putem trăi bine fără să învățăm bine. În sprijinul acestei idei stă carnetul notelor obținute în liceu de actualul prim-ministru.

"Ziua educației" împărtășește aceeași soartă cu "Ziua învățătorului": uitare deplină.

Singurii care-și amintesc de aceste zile sunt sindicaliștii din învățământ. În locul sărbătoririi-simbol ei organizează zadarnice proteste-simbol. Nu cer luna de pe cer, ci doar drepturile cuvenite după lege.

Protestele lor nu sensibilizează actualii guvernanți. Educația rămâne doar în teorie prioritate națională.

Adresez un apel tuturor factorilor responsabili, în primul rând Guvernului României:

  • repuneți educația în drepturile sale firești;
  • dați educatorilor cinstea și locul ce li se cuvine;
  • respectați instituțiile educației și școala în primul rând;
  • materializați convingerea că intrarea României în societatea cunoașterii nu se poate face decât prin educație.
  Rareș Șerban Mănescu - intervenție pentru a saluta decizia Guvernului de a modifica și completa Hotărârea nr. 1424/2003 pentru aprobarea Strategiei în domeniul proprietății intelectuale;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Vin în fața dumneavoastră pentru a saluta decizia Guvernului de a modifica și completa Hotărârea nr. 1424/2003 pentru aprobarea Strategiei în domeniul proprietății intelectuale, precum și Planul de acțiune pentru implementarea acesteia în perioada 2005-2007.

Obiectivele strategice în domeniul proprietății intelectuale au în vedere întărirea capacității administrative a Ministerului Public. Măsurile propuse în acest domeniu vizează înființarea în cadrul Parchetului pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a unui serviciu pentru coordonarea activității procurorilor în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) și asigurarea resurselor umane și a logisticii necesare pentru funcționarea acestuia.

Totodată, se are în vedere asigurarea la parchetele din țară a resurselor logistice necesare organizării unei baze informatizate privind soluțiile dispuse în cauzele privind infracțiuni la regimul drepturilor de proprietate intelectuală.

Intarirea capacității administrative a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA), este un alt obiectiv urmarit. În acest sens, vor fi asigurate resursele și logistica necesare, corespunzator numarului de județe, în vederea efectuării constatărilor tehnico-științifice privind produsele pirat.

O alta masură vizează întărirea capacității administrative a Inspectoratului General al Poliției, precum și a Inspectoratului General al Poliției de Frontiera prin desemnarea unor ofițeri cu competențe exclusive în investigarea infracțiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală.

Se urmarește totodată îmbunatățirea nivelului de pregatire și specializare a personalului din structurile implicate în lupta împotriva fraudelor din domeniul DPI, prin includerea politiștilor în programe de pregatire și perfecționare în domeniul informaticii, precum și în programe de pregatire ale instituțiilor de învățământ de nivel preuniversitar și universitar din MAI.

Toate aceste măsuri sunt de bun augur, mai ales dacă avem în vedere criteriile pe care trebuie să le îndeplinim pentru integrarea României în UE.

  Ovidiu Ioan Silaghi - despre unele practici nu tocmai ortodoxe din culisele ministerului public;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Stimați colegi,

Chiar dacă am fost departe de țară, la Parlamentul European, am fost în permanență, în contact cu evenimentele din România. Am aflat - și acest lucru nu reprezintă în ultimă instanță o surpriză - despre unele practici nu tocmai ortodoxe din culisele ministerului public. Este vorba de existența unor liste de semnături care au circulat printre magistrați și prin care li se cerea acestora să se pronunțe împotriva legilor reformei promovate de către ministrul Monica Macovei și de către Guvernul Tăriceanu. Evident, acest lucru s-a întâmplat în perioada premergătoare asumării răspunderii Guvernului pe respectivele legi. Un procuror curajos, Viorica Stoica, a dezvăluit la sfîrșitul săptămânii trecute într-un talk-show la un post tv existența acestor liste. Mai mult, respectivul procuror a afirmat că în urma refuzului de a semna împotriva legilor reformei, a devenit un fel de "dușman al poporului" și că aproape toți cei care au procedat la fel au fost ținta unor șicane din partea șefilor.

Îmi aduc aminte acum cât scandal au făcut o parte dintre magistrați - mă refer la cei cu anumite funcții și o anumită vechime - și ce eforturi au făcut aceștia pentru a împiedica adoptarea legilor reformei justiției în varianta propusă de guvern. Și, îmi mai aduc aminte și de decizia Curții Constituționale care a menținut o serie de privilegii pentru categoria de magistrați despre care am amintit anterior. Dezvăluirile privind existența respectivelor liste de semnături demonstrează pe deplin faptul că mai există în justiție dinozauri care se opun reformei, care țin să conserve vechile practici, care sunt incompatibile cu traseul european pe care ne-am angajat să-l parcurgem. Și tot doamna procuror Stoica a dat de înțeles că telefoanele în instituție sunt ascultate și că totul se raportează procurorului general. Nici această dezvăluire nu mă surprinde. Acolo unde se practică tehnica pumnului în gură, ascultarea telefoanelor devine un fapt banal.

Ca parlamentar român în anul de grație 2005, și, de puține zile euroobservator, nu pot să mai accept astfel de practici ale unei instituții care a rămas tributară sistemului sovietic, sistem în baza căruia a funcționat mai bine de 50 de ani. Condamn astfel de practici și atrag atenția că ar putea să ne coste foarte scump într-un viitor apropiat.

Vă mulțumesc,

  Constantin Tămagă - omagiu lui Dinicu Golescu, un mare cărturar și memorialist al culturii românești;

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În intervenția mea de astăzi vreau să mă refer la un eveniment important pentru cultura românească pe care îl comemorăm în această săptămână. Astfel, vreau să aduc un omagiu celui care a fost Dinicu Golescu, un mare cărturar și memorialist al culturii românești.

Născut în comuna Golești, județul Argeș, Dinicu Golescu este descendent dintr-o veche familie de boieri din Țara Românească. În anul 1821 dobândește rangul de mare logofăt pe care îl deține până la stingerea din viață. De asemenea, după ce a studiat la Academia grecească din București a îndeplinit mai multe funcții, printre care ispravnic, hatman, mare logofăt al Țării de Jos. În anul 1821, a fost unul dintre boierii care au sprijinit Revoluția lui Tudor Vladimirescu, iar după înăbușirea acesteia s-a refugiat la Brașov, unde în 1822, a fondat, alături de alți cărturari ai vremii, o societate literară, care depășea sfera intereselor culturale ajungând în cea a politicului.

Toată activitatea lui Dinicu Golescu a venit dintr-o aspirație către regenerarea socială și culturală a țării, determinată în bună măsură și de confruntarea cu civilizația occidentală pe care a cunoscut-o în Europa. Ca un prim pas în reforma morală mai generală pe care o urmărea, a înființat, în 1826, la moșia sa din Golești, o școală internat cu două cursuri "ghimnasticesc" și "filosoficesc", accesibile oricui. A alcătuit pentru uzul școlarilor un manual de etică "Adunări de pilde bisericești și filosofești, de întâmplări vrednice de urmare, de bune gânduri și bune neravuri, de fapte istoricești și anecdote".

S-a numărat printre întemeietorii Societății literare din 1827, la București, a subvenționat apariția primei gazete în limba română editată în străinătate, "Fama Lipschii" (1827, Leipzig). Totodată, a obținut autorizația pentru apariția, în 1829, a "Curierului românesc" al lui Ion Heliade-Rădulescu.

De asemenea, în urma voiajelor întreprinse în Europa centrală și apuseană a întocmit în anul 1826 lucrarea "Însemnare a călătoriilor mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826", care constituie, în literatura română, cel dintâi jurnal de călătorie care a fost tipărit. De fapt, această carte a inaugurat în literatura românească memorialistica de călătorie.

Pentru tot ceea ce a făcut pentru școala și literatura românească, Dinicu Golescu va rămâne în memoria noastră ca un mare om de cultură și patriot.

Dinicu Golescu s-a stins din viață la 5 octombrie 1830, acum 175 de ani.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Toró Tiberiu - abordarea controversatului ordin nr. 820 din 29 septembrie 2005 al Ministerului Administrației și Internelor;

Domnul Toró Tiberiu:

Stimați colegi deputați, onorat auditoriu!

În declarația politică de azi doresc să abordez subiectul controversatului Ordin nr. 820/29.09.2005 al Ministrului Administrației și Internelor privind stabilirea documentelor și cuantumului minim necesare pentru călătorii ăn statele UE.

Proiectul actului normativ, în baza principiului transparenței procesului decizional, se putea citi pe site-ul MAI de câteva săptămâni. Timp suficient pentru a analiza efectele posibile și a formula propuneri pentru îmbunătățirea lui. Ceea ce s-a și întâmplat, numai colegii mei din grupul UDMR au purtat mai multe discuții cu reprezentanții MAI, formulând amendamentele de rigoare.

În urma acestor, și probabil și a altor, sesizări, s-au operat o serie de îmbunătățiri în textul ordinului (de exemplu s-a redus cuantumul sumei minime). Dar factorii decizionali din minister nici în ruptul capului nu au putut fi convinși să renunțe la impunerea anumitor așa zise "documente justificative obligatorii" ale șederii planificate în străinătate.

Intrarea în vigoare a ordinului la 1.10.2005 - așa cum era de așteptat - a reușit să bulverseze încă o dată activitatea de abia normalizată la punctele de trecere a frontierei din vestul țării, oferind posibilitatea organelor poliției de frontieră de a interzice - de multe ori în mod arbitrar - ieșirea din țară a mii de cetățeni.

În acest context se pot pune cel puțin următoarele probleme:

Ordinul MAI este o îngrădire crasă și nejustificată a dreptului de liberă circulație a persoanelor. Limitarea nejustificată a acestui drept este împotriva trendului pozitiv al unei societăți deschise și ne apropie mai degrabă de statul polițienesc, decât de un stat european de drept. Deși justificarea acestei măsuri - după cum reiese și din prefața Ghidului oferit cu generozitate de minister celor care doresc să se folosească de acest drept, semnat de însuși domnul ministru Blaga - se face prin referire la Convenția de aplicare a Acordului Schengen, respectiv la Manualul Comun Schengen, menționăm, că aceste documente nu conțin obligativitatea, doar posibilitatea impunerii unei asemenea măsuri.

Măsura impusă prin însuși existența ei, dar și prin elasticitatea formulării, este un adevărat generator de corupție în interiorul unui sistem - Poliția de Frontieră - care face eforturi deosebite pentru a se moderniza și a elimina flagelul corupției din cadrul ei.

Măsura generează renașterea unei vechi practici, chiar transformarea ei într-o veritabilă ramură nouă a economiei subterane: confecționarea și comercializarea - en gros și en detail - a "documentelor justificative" (vauchere, invitații, rezervări, etc.) fictive sau false. Se merge la sigur: poliția de frontieră nu are, pentru că nici nu poate avea, mijloacede verificare a veridicității documentelor prezentate.

Nu pot să cred că se urmărește în mod premeditat această stare de fapte. Nu vreau să cred - urmărind cu simpatie și interes eforturile domnului ministru Blaga și a echipei sale de a curăța sistemul pe care cu onor o conduce - că integrarea europeană ne impune asemenea îngrădiri inutile și neproductive.

De aceea cer cu insistență, în numele a mii de cetăceni afectați, a zeci sau sute de mii de cetățeni ofensați din zona de vest a României - și nu numai de aici - eliminarea de urgență a obligativității documentelor justificative din textul actului normativ și restabilirea normalității la granița de vest a țării.

  Horea Dorin Uioreanu - intervenție cu tema Votul uninominal pentru consiliile locale: punctul de plecare către un sistem politic decent;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Votul uninominal pentru consiliile locale: punctul de plecare către un sistem politic decent"

Stimați colegi,

Abordarea unei teme atât de complexe precum cea a schimbării sistemului electoral a devenit în ultimul timp o metodă de afișare a unei mărinimii politicianiste a celor care propovăduiesc introducerea votului uninominal, în încercarea de a-și câștiga sau a-și reconfirma legitimitatea față de electorat.

Dacă în 1995, Asociația Pro Democrația a propus pentru prima dată în România sistemul electoral bazat pe scrutinul uninominal (având ca principal merit aducerea acestei probleme în atenția oamenilor politici și a opiniei publice), în prezent trecerea la sistemul de vot uninominal este susținută la nivel declarativ de majoritatea partidelor politice, fiind însă blamată pe la colțuri de către cei mai mulți dintre politicieni.

Partidul Național Liberal a inițiat la nivelul grupului parlamentar din Camera Deputaților un proiect de modificare a sistemului de alegere a autorităților administrației publice locale, în sensul introducerii votului uninominal pentru alegerea consilierilor locali, prin divizarea localităților pe circumscripții uninominale.

În calitate de principal inițiator al acestui proiect, consider că trecerea la votul uninominal este mai ușor de implementat de jos în sus, adică pornind de la alegerea consilierilor locali prin scrutin uninominal pentru ca mai târziu să se ajungă la alegerea senatorilor și deputaților în același fel. Această trecere treptată este necesară datorită faptului că electoratul român nu are deocamdată dezvoltată o cultură a votului uninominal. Potrivit principiului subsidiarității, autoritățile locale, în calitate de instituții apropiate de cetățean, trebuie să rezolve o largă paletă de probleme care privesc viața de zi cu zi a fiecăruia. Prin modificarea actualului sistem proporțional pe bază de listă, un ales local devine mai ușor de tras la răspundere de catre cei care l-au ales și are o motivație pentru a face tot ce îi stă în putință cu scopul de a le asigura electorilor săi fideli, și implicit întregii comunități, o bunăstare crescândă. Mai mult, este vorba de o transformare a mentalității alegătorului român, care va fi provocat să facă diferența între valoarea șefului de partid și valoarea omului care îl reprezintă la nivel local. Pentru a accede la o funcție de demnitate locală, candidații nu se vor mai ascunde în spatele unei liste de partid, ci vor trebui, prin mijloace ce țin de calitățile personale ale fiecăruia, să își arate valoarea și competențele.

Stimați colegi, fiecare revoluție, ca și acest proiect, are oponenții săi înverșunați. În acest caz, oponenții votului uninominal se prefac a uita de mischiii, oprișenii și cozmâncii zilelor noastre, invocând o posibilă transformare în sens negativ a clasei politice românești, prin promovarea unor persoane cu notorietate și bani, dar fără moralitate.

Pentru eliminarea acestei temeri, argumentul cel mai plauzibil este că în anii de democrație de după 1989 s-a produs o personalizare evidentă a clasei politice românești: electoratul a individualizat prin vot negativ, direct sau indirect, personaje ca Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Adrian Năstase. Problema promovării non-valorilor în funcții publice ține mai mult de cultura politică , de felul în care partidele se organizează și în care își selectează cadrele. Mai mult, am convingerea că, după introducerea votului uninominal, românul se va uita cu același umor la show-urile pe care le oferă Gigi Becali pe gratis în prime-time la televiziuni, dar va ști să facă diferența, aflat în fața buletinului de vot, între notorietate și responsabilitate, între trivialitate și moralitate.

Consilierii locali și parlamentarii PNL Cluj au realizat în această vară, fiecare în parte, un raport care să le releve activitatea desfășurată în beneficiul comunității pe care o reprezintă în Consiliul Local, respectiv în Parlamentul României. Au făcut-o nu pentru că li s-a impus de către cineva, ci pentru că, spre deosebire de acum patru sau opt ani, aleșii liberali au simțit nevoia să se justifice în fața celor care le-au acordat încrederea. Este, cu siguranță, dovada supremă a faptului că liberalii susțin cu adevărat introducerea votului uninominal, atât la nivel local, cât și pentru alegerea reprezentanților în Parlamentul României.

Sunt convins de faptul că votul uninominal nu este colacul de salvare al clasei politice românești, nici că el este un model ideal, spun doar că avem nevoie în România de un sistem mai bun, capabil să stârpească bolile incompetenței și corupției. Peste tot în lume, asupra lumii politice planează o umbră de mister și o undă de neîncredere din partea comunității. Nu cred că votul uninominal va stârpi toate nenorocirile României sau că politicienii vor deveni icoane la care se va închina electoratul, dar cred că avem nevoie cu toții - noi, oamenii politici și cei care merg o dată la patru ani la urne - de un sistem politic decent.

  Vasile Pruteanu - comentariu pe marginea unor propuneri populiste ale PSD pentru ajutorul sinistraților;

Domnul Vasile Pruteanu:

Stimați colegi,

Situația grea prin care România trece în ultima perioadă i-a făcut pe unii dintre mai marii Partidului Social Democrat să găsească o soluție cel puțin originală pentru a asigura un acoperiș deasupra capului sinistraților din județele țării, care au fost afectați de inundații în ultimele luni. La ședința Biroului Permanent al PSD care s-a desfășurat săptămâna trecută, Dan Nica, membru de seamă al social-democraților, a propus să fie înlocuite corturile sinistraților cu barăci sau rulote care să fie achiziționate de guvern și în care sinistrații să-și petreacă iarna care este foarte aproape. În acest sens, pesediștii au trimis o solicitare premierului Călin Popescu Tăriceanu prin care încearcă "să atragă atenția" asupra celor care nu mai au locuințe și riscă să-și petreacă iarna în corturi și au propus liderilor guvernului să achiziționeze barăci sau rulote.

Avînd în vedere că și în Neamț cel puțin 31 de familii au rămas fără case, soluția propusă de Dan Nica, în cazul în care ar fi acceptată, ar duce la amplasarea de barăci în cele 7 comune în care au fost distruse locuințele. Împărtășesc preocuparea domnului Dan Nica pentru sinistrații din întreaga țară care dorm în corturi dar, în același timp, sînt rezervat că metoda propusă poate constitui o rezolvare la problema în discuție.

Cred totuși că această propunere este una populistă, care nu are nimic de a face cu realitatea. Guvernul a trimis ajutoare, iar prefecții se ocupă de distribuirea acestora și de reconstrucția caselor care au fost afectate. Chiar dacă nu se vor reconstrui toate locuințele afectate, sînt sigur că se vor găsi alte locuri de cazare a celor care au avut ghinion în această vară.

Va mulțumesc.

  Vasile Pușcaș - declarație politică: Modul cum este România percepută în mediile politice și analitice europene;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică: "Modul cum este România percepută în mediile politice și analitice europene"

Contextul politic actual european, în care unii dintre suporterii extinderii UE devin acum contestatari ai procesului, obligă România să își concentreze toate eforturile pentru rezolvarea problemelor interne, de așa manieră încât să fie capabilă să adere la UE la data stabilită, 1 ianuarie 2007.

Experți europeni în domeniul economic au observat creșterea P.I.B. din perioada 2000 - 2004, scăderea inflației, creșterea exporturilor, precum și creșterea valorii investițiilor străine, arătând că astfel de evoluție nu putea fi posibilă decât printr-un anagajament politic ferm în privința reformelor.

Indicatorii economici recenți însă nu dau rezultate la fel de optimiste, în ultimele luni - iunie, iulie - înregistrându-se reducerea ritmului creșterii economice, a exporturilor, creșterea deficitului contului curent - dezechilibrându-se astfel balanța națională.

Dinspre mediile analitice politice și ecconomice europene ni se atrage atenția că UE se află ea însăși într-o criză în acest moment și că aderarea noastră la Uniune nu depinde numai de bunăvoința Statelor Membre care, după cum s-a văzut în urma referendumurilor din Franța și Olanda, are o limită, ci mai ales de calitatea pregătirii candidatului la aderare.

Analiștii atrag atenția asupra restanțelor pe care România le înregistrează la capitole extrem de importante - concurență, mediu, justiție.

Acum, în preajma definitivării textului Raportului de monitorizare a CE, comentatorii politici europeni atrag atenția asupra pericolului "instabilității politice", care reprezintă motiv de "îngrijorare și risc" și pune în pericol capacitatea administrativă de implementare și cea decizională privind integrarea.

În acest context, este firesc să ne adresăm tuturor factorilor constituționali, Guvernului și partidelor din coaliția de la guvernare să aibă în vedere obiectivul prioritar al României în fapte și nu în vorbe, pentru a nu pune sub semnul incertitudinii data aderării la Uniunea Europeană - 1 ianuarie 2007.

Atașez textul interviului acordat postului de radio Radio România Actualități, de d-na Joan Hoey, expert în cadrul "Economist Intelligence Unit", în data de 28 septembrie 2005.

RADOR- 28 septembrie 2005 08:18
"Apel matinal" - Invitat: dna Joan Hoey, expert în cadrul "Economist Intelligence Unit"

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (28 septembrie, ora 7:44) - Realizator: Iulian Olescu

Realizator: Invitata "Apelului matinal" de astăzi este doamna Joan Hoey, expert în cadrul "Economist Intelligence Unit", prezentă la București cu ocazia unei reuniuni economice și care a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări.

Mai întâi, ca expert al "Economist Intelligence Unit" care s-a ocupat mult de România, cum apreciați evoluțiile recente din țara noastră?

Joan Hoey: Performanțele recente ale României au fost deosebit de puternice. Dacă privim perioada 2000-2004, P.I.B. a crescut în termeni reali cu o medie de peste 5% pe an și a culminat cu creșterea de 8,3% înregistrată anul trecut. Dacă privim motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru, putem vorbi de un angajament politic mai mare în privința reformelor, stabilizare macro-economică, inflația scăzând sub 10%, sporirea investițiilor și a încrederii investitorilor, atât autohtoni, cât și străini, cu o valoare a investițiilor străine directe de 5 miliarde de dolari anul trecut și cu perspective de continuare pe termen scurt și mediu. S-a înregistrat o creștere importantă a exporturilor și, deși aceasta a fost inițial determinată de deprecierea monedei naționale, a beneficiat și de câștigurile de competitivitate. A crescut de asemenea cererea internă, sprijinită de creșteri salariale și ale creditului, așa încât performanțele recente au fost foarte bune. Întrebarea este dacă sunt ele sustenabile pe termen mediu. De obicei, evoluțiile prezente nu ne oferă certitudini privind sustenabilitatea creșterii economice. Dacă privim perspectiva pe termen scurt, putem vedea câțiva nori la orizont. Mai întâi, din punctul de vedere al situației politice, există o anumită incertitudine. Coaliția de la guvernare pare a fi divizată atât în ceea ce privește aspecte politice, cât și de politici. Dacă aceste neînțelegeri sunt atât de puternice încât să pună în pericol unitatea coaliției, acesta este un alt aspect, și oricum evoluțiile economice sunt determinate în principal de alte forțe care acționează într-o economie de piață. Cu toate acestea, aparenta instabilitate politică reprezintă un punct de îngrijorare și de risc, mai ales în privința politicilor și a coerenței acestora, legat de capacitatea guvernului de a lua măsurile necesare în vederea integrării europene în timpul relativ scurt pe care îl are la dispoziție până la luarea unor decizii privind integrarea.

De asemenea, dacă privim indicatorii economici recenți, putem vedea că se reduce ritmul creșterii economice. Dacă ne uităm la lunile iunie, iulie, creșterea producției economice este mai lentă. Exporturile cresc mai încet, iar economia țării este lovită de aprecierea puternică a monedei naționale. Presiunile inflaționiste în economie sunt încă puternice și mai există și problema balanței externe, cu un deficit al contului curent în creștere în ultimii ani, care se așteaptă să atingă, la sfârșitul lui 2005, 9 sau 10% din P.I.B.. Motivul pentru care putem fi încă relativ optimiști în această direcție este fluxul de investiții străine directe, care este în continuare foarte puternic. În primele șapte luni ale anului acestea au crescut cu 21% față de anul precedent.

Realizator: Se mai încadrează România în programul de reforme pentru aderarea la Uniunea Europeană în 2007?

Joan Hoey: Răspunsul la întrebarea dacă va adera la Uniune în 2007 sau 2008 este parțial independent de voința României, pentru că, după cum știm, referendumurile din Olanda și Franța au scos la iveală un element neluat în calcul până acum, și anume tăria curentului împotriva lărgirii, care se înregistrează în unele din statele principale ale UE, țări care au fost principalii suporteri ai extinderii în trecut, iar acest fapt în sine înseamnă ca există un risc mai mare acum de întârziere a procesului și că nu vor fi acceptate scuze din partea guvernului român pentru întârzierea îndeplinirii obligațiilor asumate. Și, din nefericire, România este momentan în urmă cu îndeplinirea unor cerințe, cum ar fi anumite măsuri administrative și juridice care trebuie luate, dar și în privința aspectelor legate de concurență și de protecția mediului, iar, din păcat, în această vară se pare că subiectele politice au stat în calea implementării măsurilor importante necesare în această perioadă crucială. În octombrie nu va fi luată nici o decizie finală, va fi publicat doar raportul de țară. Este posibil ca acesta să conțină elemente predominant pozitive, dar și unele aspecte negative, iar României i se va recomanda din nou să accelereze reformele, să-și întărească eforturile în următoarele șase luni. O decizie va fi luată probabil în aprilie 2006, la următorul raport de țară, când se va stabili dacă România va adera în 2007 sau dacă va fi activată clauza de salvgardare, iar aderarea va fi amânată pentru 2008. Ceea ce se poate spune însă cu siguranță este că riscul de amânare a extinderii este mai mare acum, după recentele evoluții din Uniunea Europeană.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică: Radiografia eșecului sub greșeala portocalie;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică: "Radiografia eșecului sub greșeala portocalie".

Trăim un sentiment acut că țara e lăsată la voia-ntâmplării. Dezordinea și incompetența sunt ridicate la rang de valoare, abuzul se vrea legalizat, în timp ce indiferența râde la necazul oamenilor. Pare un scenariu desprins dintr-un film apocaliptic, însă, e doar o umbră a realității portocalii din România.

Alianța a crezut că românii pot fi hrăniți cu slogane emoționante, iar culoarea poate ține loc de cald în iernile friguroase și zilele cu ploi amenințătoare. Suntem un popor care iubește dinamismul discursului politic, dar cu toată dragostea pentru senzațional, vrem și fapte care să ofere veridicitate mesajului.

Din păcate, am fost victimele unor promisiuni folosite cu dibăcie pentru a înlesni ambițiile egoiste ale unui grup politic. Câtă mândrie ascundea expresia "revoluție portocalie", câtă rușine ascunde acum acest neadevăr.

Cuvinte ca bunăstarea oamenilor sau creșterea veniturilor sunt de domeniul trecutului, nici în glumă nu mai pot fi rostite de populația îngrozită de nepăsarea guvernanților. Nepăsare crudă față de familiile care își plângeau victimele ucise de ape, disprețul premierului Tăriceanu deranjat de plânsul bănățenilor rămași fără case, precum și neliniștea aliaților disperați că nu vor apuca posturile promise în campanie.

Acesta este tabloul acțiunilor guvernanților aleși și plătiți din banii publici să conducă națiunea. Nu vom putea uita niciodată brambureala cu care s-a gestionat criza inundațiilor devastatoare pentru România anului 2005. Între bâlbâieli și acuzații se căutau cu disperare vinovații, iar din când în când, în lipsa unei strategii, ni se ofereau date statistice foarte bine puse la punct.

Cam asta este tot ce au putut oferi guvernanții: neputință în lupta pentru binele țării, agresivitate când venea vorba de ambițiile personale.

Și, pentru ca dezastrul să fie complet, celui intern i s-a alăturat, datorită acțiunilor președintelui, și cel din politica externă.

Declarațiile iresponsabile ale lui Traian Băsescu, au distrus relațiile cu țările europene. Obsesia pentru licurici și disprețul față de democrație l-au transformat pe Traian Băsescu în ingratul țărilor civilizate, izolând România pentru prima dată în ultimii 15 ani.

Câtă nepăsare față de munca celorlalte guverne, care au luptat pentru schimbarea imaginii României în plan extern.

La zece luni de la preluarea puterii, încă se mai împarte cu încrâncenare ciolanul luptele nesfârșite pentru putere blocând activitatea din numeroase instituții, iar oamenii sunt încă plimbați de la un ghișeu la altul.

Creșterile nejustificate de prețuri au împovărat și mai mult viața cetățeanului mințit că va trăi bine. 90% din pensionari nu au beneficiat de nici o mărire a pensiilor, populația vârstnică este amenințată cu pericolul de a-și pierde locuința, datorită imposibilității achitării facturilor uriașe.

Toate acestea, presărate cu circul și declarațiile înțepătoare dintre președinte și premierul Tăriceanu.

România este locuită de toate categoriile de populație. Nu e moral să protejați veniturile celor bogați, prin tot felul de măsuri, și să acoperiți golurile din buget din pensii sau din salarii minime pe economie, de care se pare că nu aveți nici o jenă să abuzați.

Ați anulat programele sociale, măsură care a dus la creșterea inegalității șanselor și la distrugerea solidarității sociale. A încercat Traian Băsescu să o distrugă și pe cea națională, însă nu a reușit, grija pentru aproape fiind prea adânc înrădăcinată în caracterul românului.

Politica fiscală dezordonată ne-a împins și spre izolare economică, dar ce mai contează, când buzunarele clientelei politice sunt pline de contracte folositoare și banii din banul public.

Nepăsarea, ignoranța și luptele pentru putere au condus la compromiterea sistemului democratic și a interesului național.

Suntem o națiune cu foarte mult potențial, dar avem nevoie de conducători care să ofere un cadru potrivit dezvoltării societății. Nu vă meritați locul în fruntea țării, atât timp cât nu ați propus nici o măsură de creștere a economiei sau a bunăstării.

Asistăm la un spectacol derutant și cinic prin mesajul transmis cu aroganță de un Guvern uituc și rupt de realitate.

Pe români nu-i interesează cine e președintele Camerei Deputaților, în timp ce 50% din țară e afectată de inundații, și integrarea în Uniunea Europeană este utopică. Pretextele jalnice, cu care vă justificați ilegalitățile, nu mai conving pe nimeni. Ați ignorat până și normele europene, care interzic amestecul politic în administrația publică, transformând un domeniu ce se dorea neutru, politic, în cel mai politizat câmp de acțiune.

Aroganța și abuzul au reușit performanța încălcării celor mai puternice argumente din Programul de Guvernare al Alianței portocalii, peste care s-a depus praful uitării. Probabil, vă veți întoarce la el înaintea următoarei campanii electorale, când prinși de gustul puterii, veți tremura în fața electoratului, convins pe deplin de competența voastră.

Mii de familii așteaptă cu groază iarna, și consider că ar fi cazul să punem interesele personale deoparte, măcar pentru această iarnă, și să căutăm o strategie de ajutor pentru ridicarea unui adăpost pentru cei rămași fără nimic în urma dezastrelor produse de ape.

Agricultura, industria, comerțul au rămas în urma dezvoltării promise și, măcar acum, în ceasul al 12-lea, când România se confruntă cu o situație de criză fără precedent, să treceți la acțiune. Ați putea începe prin a înțelege și aplica expresia "ne pasă". Ar fi un amănunt care v-ar salva de la rușine națională și internațională.

  Romeo Raicu - declarație politică cu privire la necesitatea îmbunătățirii cadrului legislativ cu privire la managementul situațiilor de urgență;

Domnul Romeo Raicu:

Declarație politică cu privire la necesitatea îmbunătățirii cadrului legislativ cu privire la managementul situațiilor de urgență.

În fața situațiilor dramatice cu care se confruntă cetățenii României din zonele calamitate, nu putem doar să ne exprimăm compasiunea. Discursurile politicianiste nu vor ajuta populația greu încercată de ultimele evenimente. Este momentul unor intervenții ferme, inclusiv pe plan legislativ, care să optimizeze capacitatea de răspuns a instituțiilor statului în condițiile unor situații de criză.

În perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, va trebui să ne adaptăm inclusiv sub aspectul protecției populației pe sectoarele de protecție civilă. Standardele europene ne impun nu numai adoptarea unor reglementări legislative, ci și implicarea activă, atât în vederea implementării unui sistem eficient de asistență în dezastre și urgențe civile, cât și a educării civice a cetățenilor în acest domeniu.

Considerăm că este necesară o mai mare implicare a clasei politice românești în sprijinirea unor programe de educație civică și voluntariat, în vederea îmbunătățirii capacității instituțiilor statului în domeniul protecției civile. Trebuie încurajată inițiativa societății civile, inclusiv la nivel legislativ, de a solicita, prin programele existente de finanțare a Uniunii Europene, fonduri care să fie utilizate în vederea educării populației, prin acțiuni coordonate și susținute la nivel guvernamental.

Cum poate Parlamentul să intervină? Prin susținerea unor inițiative legislative, care să vizeze voluntariatul în vederea prevenirii și atenuării efectelor urgenților civile și ale dezastrelor, și instituționalizarea unor forme de cooperare și includere a cetățenilor în sistemul național de management al situațiilor de urgență.

S-a dovedit, în ultimele zile, că ajutorul populației a fost mai mult decât necesar pentru prevenirea și diminuarea efectelor inundațiilor. Cetățenii din toate zonele afectate au lucrat zi și noapte, alături de militarii și civilii din instituțiile abilitate, pentru a putea evita producerea unor catastrofe.

De asemenea, susținerea legislativă a unui proiect național de educație și training în domeniul urgenților civile, este mai mult decât necesară. Proiectul ar trebui să vizeze atât educația pe categorii de vârstă, vizând toate formele de învățământ și împreună cu Ministerul Educației și Cercetării, se pot găsi soluțiile necesare, cât și cea pe categorii profesionale.

Implicarea Parlamentului poate să se concretizeze și prin îmbunătățirea cadrului legislativ ce vizează regimul sponsorizărilor. Asistența și reconstrucția post-criză poate fi făcută și cu sprijinul persoanelor juridice, respectiv a plătitorilor de taxe. Astfel, pentru încurajarea acestora, se impune reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor făcute în scopul ajutorării victimelor dezastrelor, într-un procent mai mare decât cel prevăzut de actualele reglementări.

De asemenea, considerăm că este mai mult decât necesară modificarea Codului penal, în vederea creșterii substanțiale a cuantumului pedepselor cu închisoarea, a celor care săvârșesc infracțiuni în timpul dezastrelor, profitând de natura excepțională a situației. Această măsură se impune ca urmare a constatării creșterii semnificative a nivelului criminalității în timpul inundațiilor din ultimul an. Imposibilitatea statului de a garanta proprietatea, și mai ales integritatea fizică a cetățenilor în timpul unor astfel de catastrofe, nu face decât să scadă încrederea populației în instituțiile statului, creând un mediu de insecuritate, și constituindu-se ca o amenințare gravă la adresa siguranței naționale.

  Monica Iacob-Ridzi - declarație politică: referitoare la ziua Germaniei;

Doamna Monica Iacob-Ridzi:

Declarație politică: "Ziua Germaniei".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Germania își sărbătorește astăzi Ziua Națională, eveniment semnificativ pentru întreaga Uniunea Europeană, marea familie democrată a continentului nostru, în a cărei structură națiunea germană ocupă un loc important.

Caracterizat prin ambiție și putere de muncă, disciplină și exigență, inventivitate tehnică și creativitate artistică, poporul german și-a adus o contribuție remarcabilă la evoluția și progresul civilizației umane. Durer, Bach, Kepler, Goethe, Beethoven, Gauss, Humboldt, Einstein, iată numai câteva nume de referință, prin care națiunea germană a înnobilat patrimoniul culturii universale.

Ultimul război mondial a atras într-o sângeroasă vâltoare statele mari și mici ale lumii. Traversând acei ani de cumplită suferință, omenirea întreagă a înțeles că nu există valoare mai de preț decât democrația autentică, în condiții de pace, colaborare și respect reciproc. Acele triste evenimente au fost rodul exclusiv al totalitarismului, indiferent de culoarea sa doctrinară. Generațiile care au purtat stigmatul războiului au trecut în neființă. Fostele state beligerante, sufocate pe atunci de dictaturi diferite, sunt astăzi democrații exemplare.

A trebuit să cadă Zidul Berlinului, pentru ca planeta să nu mai fie împărțită în emisfere ideologice. Germania reunită a devenit ea însăși factor principal al unificării Europei. Este cunoscut și apreciat demersul pozitiv al Germaniei în ceea ce privește aderarea la Uniunea Europeană a statelor din centrul și estul Europei.

Descinzând din Germania, dinastia de Hohenzollern a avut un rol de seamă în ceea ce privește modernizarea statului român. Regele Carol I. a deschis larg porțile României către Europa Occidentală, iar Ferdinand Întregitorul a rotunjit teritorial trupul țării noastre. Ultimul descendent al acestei ilustre familii, Mihai I., este astăzi un militant activ al integrării României în structurile europene.

România are astăzi în Germania nu numai un serios partener economic, ci și un aliat spiritual, de importanță hotărâtoare în ceea ce privește aderarea noastră la Uniunea Europeană. Iată de ce, doamnelor și domnilor parlamentari, socotesc necesar să felicităm pe toți cetățenii Germaniei cu ocazia sărbătorii lor naționale, să le urăm succes, bucurie și împlinire în sânul unei Europe unite și prospere, din care - în curând - va face parte și țara noastră.

  Ibram Iusein - un comentariu pe tema relațiilor dintre Turcia și Uniunea Europeană;

Domnul Ibram Iusein:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Indiferent la ce perioadă istorică ne-am raporta, nu putem trece cu vederea rolul important pe care Turcia l-a avut în politica Europei.

1923 este anul în care este fondată Turcia modernă, prin declararea Republicii, al cărui prim președinte a fost Mustafa Kemal Ataturk, inițiatorul a numeroase reforme din variate domenii: administrație, armată, educație.

În 1924, la inițiativa acestuia, este promulgată o lege prin care califatul este abolit, și Turcia pornește pe drumul modernizării, părăsind pentru totdeauna modelul islamic de guvernare a statului. O serie de măsuri, cunoscute în istorie ca reformele kemaliste, au condus la adoptarea calendarului Gregorian, introducerea alfabetului latin și adoptarea de noi coduri civile, comerciale și penale, inspirate după modele europene.

Astăzi, chiar dacă este o țară musulmană, Turcia este guvernată după principii laice. Aceasta este marea diferență dintre Turcia dinainte și după proclamarea Republicii. Turcia nu mai este o țară închistată în trecut, fiind deschisă integrării valorilor civilizației europene în matricea atât de complexă a culturii și civilizației anatoliene, zonă care a funcționat ca un creuzet în care Europa și Asia se întâlnesc și se combină.

Relațiile dintre Turcia și Uniunea Europeană au o istorie lungă. În 1963, este semnat, la Ankara, un Acord de Asociere, care intra în vigoare în anul următor. În 1995, este realizată Uniunea vamală, iar în decembrie 1999, la Helsinki, Consiliul Europei decide că Turcia poate fi o candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Doi ani mai târziu, Consiliul European de la Copenhaga, concluzionează că, dacă Consiliul European din decembrie 2004, pe baza raportului și recomandărilor Comisiei, decide că dacă Turcia îndeplinește criteriile politice enunțate la Copenhaga, Uniunea Europeană va deschide negocierile de aderare fără nici un fel întârziere.

În anii '60 - '70, pentru majoritatea turcilor, Europa era prea departe, pentru a fi o temă importantă a știrilor. Acum, 2/3 din populația Turciei dorește aderarea la Uniunea Europeană. Dar, cu cât este mai sigură Turcia că dorește aderarea la Europa, cu atât este Europa mai puțin sigură că vrea acest lucru, fapt evidențiat și de ultimele sondaje de opinie din țările Uniunii.

Cu toate problemele existente, ținând seama atât de eforturile depuse de Turcia pentru rezolvarea problemelor critice, care condiționează procesul de aderare, cât și de rolul economic și politic al Turciei pe scena europeană. Pe 3 octombrie sunt începute negocierile de aderare.

Cu această ocazie, urez succes Turciei pentru îndeplinirea criteriilor politice și economice impuse de Uniunea Europeană pentru aderare.

  George Adrian Scutaru - declarație politică: Comemorarea Zilei Holocaustului;

Domnul George Adrian Scutaru:

Declarație politică: "Comemorarea Zilei Holocaustului".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Anul acesta, cea mai semnificativă zi pentru comunitatea evreiască din România este 10 octombrie, dată la care are loc comemorarea victimelor Holocaustului. Această dată marchează istoric decizia mareșalului Antonescu de a deporta zeci de mii de evrei, și poate fi considerată un punct de referință atunci când se vorbește despre istoria Holocaustului în România.

Comemorarea Zilei Holocaustului în România se înscrie într-un set de acțiuni care fac parte dintr-un program mai amplu ce vizează cunoașterea trecutului și a evenimentelor legate de Holocaust, materializat prin adoptarea de măsuri legislative și prin cultul persoanelor vinovate de crime împotriva umanității și a păcii.

Printre eforturile Guvernului de a crea un mecanism care să pună în valoare reperele spiritului civic și a conștiinței valorilor și datoriei morale, împotriva rasismului, antisemitismului și xenofobiei, se remarcă colaborarea cu Israelul pentru înțelegerea acestui proces istoric care să evidențieze asumarea conștientă a unui episod dureros al istoriei naționale. Astfel, trebuie remarcată înmânarea președintelui Autorității pentru Comemorarea Eroilor Holocausului, Avner Shalev, a primei ediții tipărite a Raportului Wiesel, raportul Comisiei internaționale de istorici pentru Holocaust.

Dorința sinceră a poporului român de a contribui la cunoașterea mai temeinică a acestei tragedii colective, se materializează și prin reconstituirea edificiilor culturale și spirituale ale comunității evreiești. Astfel, în Buzău s-a inițiat refacerea Sinagogii ce reprezintă un monument istoric de mare valoare arhitecturală, ridicată la începutul secolului al XIX-lea, însă, efortul financiar necesar este unul considerabil, fiind necesar un sprijin mai consistent din partea autorităților competente.

Având în vedere cerințele rezultate din calitatea de membru cu drepturi depline a NATO și de viitor membru al Uniunii Europene, pentru a înțelege și asuma lecțiile trecutului, avem datoria de a sprijini pe mai departe acțiunile ce au ca scop consolidarea democrației, a valorilor umane, respectarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Vă mulțumesc.

  Ion Luchian - referire la posibilitatea privatizării spitalelor din România;

Domnul Ion Luchian:

Domnilor parlamentari,

Referitor la posibilitatea privatizării spitalelor din România, eu consider că aceasta ar putea fi cea mai bună soluție pentru deblocarea reformei în sectorul sanitar, însă numai dacă se ține cont de faptul că nu toate spitalele pot fi privatizate și că acest proces va fi unul de durată.

Trebuie să recunoaștem că tratamentul în spitale consumă cea mai mare parte din resursele sistemului de sănătate românesc, în spitale utilizându-se peste jumătate din bugetul sistemului de asigurări, fără o prea mare eficiență, asta în condițiile în care un procent ridicat din internări sunt mai degrabă cazuri sociale și mai puțin medicale.

Faptul critic este acela că România cheltuiește, în termeni reali, mai mult pe spitale și mai puțin pe asistența medicală primară și medicamente în comparație cu multe țări central-europene.

Or, privatizarea spitalelor sau crearea unor spitale noi cu capital privat poate fi calea prin care să se schimbe această stare de fapt.

Însă, în paralel cu privatizarea unui număr important de spitale, trebuie să se treacă la o eficientizare a managementului în spitalele care nu se vor privatiza, iar aceasta se poate face în mai multe modalități din care aș vrea să enumăr câteva, și anume: în primul rând, este important să se clarifice problema proprietății asupra spitalelor, fie prin transferul acestora în subordinea autorităților locale, sau prin transformarea lor în organizații non-profit independente; în al doilea rând, prin stimularea directorilor pentru ca aceștia să aloce eficient cheltuielile; prin crearea unor planuri de stimulare pentru managerii de spitale care să recompenseze performanțele bune, iar propunerile pot continua.

De asemenea, eu cred că privatizarea spitalelor poate fi pusă cu adevărat în practică numai în paralel cu crearea unui sistem privat de asigurări de sănătate funcțional.

Și asta pentru că una din problemele instituționale care afectează profund sistemul de sănătate din România o constituie tocmai lipsa de competitivitate a fondurilor de sănătate, care sunt practic monopoluri județene și, de aceea, nu trebuie să concureze pentru clienții lor.

Sunt sigur că alături de ideile propuse de mine se pot găsi și altele, mai bune chiar, faptul cel mai important fiind tocmai de a provoca o dezbatere în acest În acest sens, cu toți cei implicați în sistem, pentru că în mod sigur sistemul sanitar, așa cum este el conceput astăzi din punct de vedere instituțional, nu mai poate face față exigențelor noastre.

  Ionela Bruchental-Pop - despre o problemă ce trebuie rezolvată - cea a romilor;

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Printre problemele care trebuiesc rezolvate ca România să poată deveni membră a Uniunii Europene se regăsește și ce a romilor.

Cu toate că s-a elaborat o Strategie a Guvernului de îmbunătățire a situației romilor (H.G.430/2001) ca parte a eforturilor de îndeplinire a criteriilor politice de accedere la Uniunea Europeană, implementarea acesteia s-a dovedit un eșec datorită lipsei voinței politice și a absenței alocării din fondurile publice.

La nivel local, această strategie cere primăriilor și prefecturilor să identifice nevoile existente pentru reabilitarea locuințelor romilor. Strategia menționează că e nevoie de acordarea unui sprijin financiar în vederea asigurării condițiilor minime de locuit cum ar fi energie electrică, apă potabilă, canalizare și salubrizare însă, evaluarea rezultatelor acestei strategii nu au putut fi cuantificate pentru că nu a mai ajuns să fie implementată.

Un exemplu elocvent a modului în care au fost ignorate prevederile legale ale acestei strategii precum și a Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale l-am întâlnit în satul Balc din comuna bihoreană Balc. Comunitatea de romi din acest sat în ciuda numărului mare reprezintă o categorie defavorizată fiind frecvent supusă unor diferențe de tratament care duc inevitabil la marginalizarea socială a acestora.

Acestei marginalizări sociale i se mai adaugă și intoleranța conducerii administrației publice locale care deși conștientă de existența romilor în comună nu au atenționat asupra rezultatelor greșite ale referendumului local în urma căruia în evidențele statistice nu figura nici o persoană de etnie romă. În acest fel, inexistența oficială a romilor legitimează măsurile luate de către Primăria Balc care nu poate fi acuzată de nerespectarea prevederilor Strategiei Guvernului pentru îmbunătățirea situației romilor, deoarece minoritatea etnică în cauză nu e oficial înregistrată.

Daunele patrimoniale și morale care apar drept consecință a săvârșirii acestui act de discriminare sunt incomensurabile. Membrii etniei rome sunt nevoiți să locuiască în condiții insalubre fără a beneficia de curent electric, apă potabilă și asistență medicală.

Segregația se reflectă și în mod în care le sunt atribuite ajutoarele sociale. Persoanele de etnie romă susțin că unii funcționari ai serviciilor sociale recurg la alte grile de criterii discriminatorii pentru a le refuza acestora dreptul la beneficii.

Efectele negative ale neînregistrării romilor în evidențele statistice se regăsesc și în planurile naționale de construire de locuințe pentru familiile cu venit redus, cu accesul neîngrădit al familiilor de romi, pe a căror liste aceștia nu se regăsesc.

Incompetența de care au dat dovadă funcționarii primăriei din Balc în rezolvarea problemelor comunității rome din comună a generat o serie de acțiuni antisociale care lezează drepturile fundamentale ale omului, precum și drepturile minorităților naționale.

Acest tip de abordare a problemelor romilor nu trebuie perpetuat pentru că altfel ne vom afla într-un cerc vicios dominat de lipsă de interes, lipsă de respect, lipsă de înțelegere din partea românilor care pe fond nu va rezolva această situație generând mai multă discriminare și lipsă de respect.

  Alecsandru Știucă - pledoarie pentru o șansă dată culturii și spiritului românesc;

Domnul Alecsandru Știucă:

Inițiativa legislativă referitoare la alocarea de la bugetul de stat a sumei de 50 de milioane de euro pentru reabilitarea și dotarea căminelor culturale din mediul rural răspundea unei nevoi acute de susținere a unor instituții aflate în pragul dispariției.

Respingerea acestei inițiative și plasarea rezolvării crizei căminelor culturale (și nu numai a lor, ci și a altor instituții din mediul rural, cum este cazul bibliotecilor comunale) pe seama administrației locale este expresia acceptării condamnării definitive a acestora cu bună știință.

Satul românesc a fost și trebuie să rămână depozitarul valorilor spirituale, culturale ale neamului nostru (poetul afirma că "Sufletul s-a născut la sat").

În acest moment, în contextul în care România se pregătește pentru integrarea europeană, avem în atenție programe generoase de reabilitare a infrastructurii rurale, de realizarea unei agriculturi comerciale și uităm că premisa fundamentală a realizării acestora o reprezintă oamenii satelor, cărora le blocăm accesul la cultură, eliminând șansa de supraviețuire a unei instituții culturale-tradiționale "căminul cultural".

Ce se va întâmpla cu integrarea europeană în plan cultural în condițiile în care instituțiile de profil rămân în paragină?

Integrarea europeană impune în mod necondiționat "integrarea culturală". Europa culturală a viitorului, parafrazând, ori va fi multiculturală, ori nu va fi deloc.

Surprinzătoare, revoltătoare și regretabilă este decizia puterii care, prin votul său majoritar, nu dă o șansă culturii și spiritului românesc.

  Vasile Mocanu - intervenție cu titlul Cum să transformi o înfrângere într-o victorie;

Domnul Vasile Mocanu:

"Cum să transformi o înfrângere într-o victorie"

Se spune că ești un adevărat conducător când transformi dezavantajele în avantaje. Când un punct slab poate deveni un atu; când ceea ce părea definitiv pierdut poate fi recuperat. Ai nevoie pentru așa ceva de o strategie inteligentă, care poate schimba o înfrângere aparentă într-o victorie categorică.

România s-a confruntat în 2005 cu cel mai ploios an cunoscut de noi. Mai multe valuri de inundații au lovit grav țara, întâi în Banat, pe urmă în Oltenia, apoi în Moldova, Muntenia și Dobrogea. Ca să nu mai vorbesc de Capitală, care, în această toamnă, a început să semene cu Veneția. Doar că Daciile nu prea seamănă cu gondolele.

Ploile au provocat distrugeri masive. Au existat zeci de victime; s-au prăbușit poduri, s-au deteriorat căi ferate și s-au desfundat zeci de artere rutiere de maximă importanță. Agricultura a fost și ea afectată: zeci de mii de hectare de cultură au suferit stricăciuni iremediabile în acest an.

Bilanțul inundațiilor, încă nefinalizat, este, cu siguranță, catastrofal. Nimeni nu-i mai poate aduce înapoi pe cei care au murit din cauza apelor. Economia românească a suferit și ea o grea lovitură, din care își va reveni abia peste o perioadă.

Și, totuși, ce mai rău în acest moment este să ne plângem de milă. Lupta în natură sau cu natura este făcută să ne întărească. Și, într-adevăr, ceea ce nu ne ucide ne face întotdeauna mai tari. Sau ar trebui să ne facă mai tari.

În urmă cu un an, ploile au lovit centrul Europei. Imediat după retragerea apelor, populația și autoritățile au trecut la refacerea zonelor distruse. S-a întâmplat în Germania, în Cehia, în vestul Ungariei. Localitățile lor atât de cochete au fost refăcute și mai frumoase. Drumurile au fost reparate și au devenit și mai bune decât înainte. Monumentele distruse au fost încă o dată ridicate.

Ploile au lovit foarte tare România în acest an. E foarte adevărat, da haideți să nu ne plângem de milă și să reconstruim tot ce s-a stricat. Este un moment propice pentru a reface totul mai trainic decât era înainte de catastrofă. Putem face localități mai civilizate, artere mai largi, putem pune ordine în modul haotic de a construi, putem reinvesti în cultură și în zona edilitară. România distrusă are nevoie de un nou început. Și cu cât acest început va fi mai deosebit cu atât vom fi mai capabili să transformăm o înfrângere aparentă într-o victorie categorică.

  Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul Traian Băsescu și statul de drept;

Domnul Mihai Dumitriu:

"Traian Băsescu și statul de drept"

În intervenția de astăzi mă voi referi la faptul că Președintele României, nu al tuturor românilor, Traian Băsescu, este un factor destabilizator în politica românească, un mare generator de crize artificiale politice și de crize sociale.

Domnul Traian Băsescu, prin intervențiile sale, contrare prevederilor Constituției și statului de drept, dorește consolidarea unei "Puteri" care să-i permită satisfacerea poftelor de "căpitan de vas", bișnițar, dorință cuantificată prin destule gesturi de cartier încadrabile la "așa vrea mușchii mei".

Stimați colegi,

Guvernul condus de domnul Tăriceanu este un guvern prezidențial, deoarece 80% dintre miniștrii sunt recomandați de Băsescu, prieteni apropiați, cumetri, rude, persoane care îi ascund lui Băsescu matrapazlâcurile, "pipițe" fără nici o valoare profesională, persoane din grupuri de interese apropiate președintelui.

Deci, poate fi numit "Guvernul lui Băsescu" condus de matelotul Tăriceanu care nu vrea să-i mai asculte ordinele și dispozițiile.

Alianța D.A., după ce a preluat puterea fără câștigarea alegerilor, prin negocieri împotriva dorinței electoratului a implementat o serie de măsuri: cota unică de impozitare 16%; creșterea accizelor și taxelor de zeci de ori; creșterea substanțială a prețurilor; scumpiri exagerate la gaze naturale, energie și la întreținere; neacordarea subvențiilor în agricultură pentru porumb și alte culturi; menținerea prețurilor la cereale și la animale la un nivel foarte scăzut; neacordarea medicamentelor compensate, care au avantajat pe ci cu venituri mari și foarte mari, respectiv clientela politică de la putere.

Pentru majoritatea populației rurale și urbane s-au înrăutățit condițiile de viață, iar economia a intrat în regres, mari dezechilibre economice suferind întreprinderile mici și mijlocii.

S-a ajuns la o sărăcie lucie, la sate și la orașe 36% dintre români trăiesc de azi pe mâine, au venituri mici din care nu știu ce să achite mai întâi: factura la gaze scumpită de 3 ori; factura la energia electrică, factura la întreținere și utilități mai mare cu 35%, sau, alimentele și medicamentele care se dau compensate mai mult la televizor.

În asta se cuantifică grija președintelui Băsescu pentru nevoile și necazurile poporului.

Studiați-l și judecați-l singuri în aceste zile când România este înecată în lacrimi, suferință și durere. Nu l-a afectat moartea celor peste 100 de oameni și faptul că zeci de mii de români și-au pierdut "agoniseala" de o viață, așa puțină cum era o casă din pământ, un animal, câteva păsări.

Stimați colegi,

Traian Băsescu și P.D.-ul nu au pierdut nici o ocazie de a demonstra că alcătuirea Coaliției a fost un eșec.

Sub influența hotărâtoare a lui Băsescu, de cum s-a instalat actuala Putere s-a străduit din plin să demonstreze că nu poate face nimic.

Cele mai multe măsuri luate de actuala Putere au fost denunțate ca imperfecte nu de către Opoziție, ci chiar de actuala Putere.

Domnul Băsescu dorește un Parlament și un Guvern dominat de P.D., partid de centru dreapta, care să-i satisfacă poftele.

Dacă e nevoie, Traian Băsescu și P.D.-ul modifică și Constituția pentru a-și realiza visul de conducător suprem.

Traian Băsescu și Boc-degețelul fac ce fac și iar încearcă să împingă lumea la urne.

De asemenea, domnul Băsescu dorește, pentru sine, Comunitatea de Informații. Directorul consilier prezidențial ce va conduce cele 7 (șapte) servicii secrete își va exercita atribuțiile sub autoritatea și controlul președintelui.

Domnul Președinte Băsescu dorește controlul asupra justiției române. Pachetul de legi, promovat de varianta cu fustă a lui Băsescu, care a adus în actuala coaliție de guvernare talibanismul isteric, conferă Ministrului justiției și președintelui Băsescu puteri depline privind eliberarea și numirea în funcțiile de conducere a magistraților, procurorilor și judecătorilor, până la cel mai înalt nivel.

Transferarea P.N.A. la Parchetul General ca un departament nu mai poate fi controlat direct de instituțiile democratice ale statului.

Actuala Putere și Președintele Băsescu intenționează să facă din P.N.A. un instrument perfect controlabil pentru interesele politice, pentru anihilarea adversarilor politici.

Când Puterea este arogantă și discreționară, doar în Parlament se mai poate coagula o "rezistență" democratică.

Guvernul și Președintele nu pot să fie încântați de existența altei puteri, mai ales că este colectivă, formată din forțe divergente și este greu să o cointeresezi. Încercările de intimidare a opoziției de actuala putere, lupta nedemocratică împotriva P.S.D., nu servesc interesele României.

Hărțuiala la care este supusă Coaliția D.A., inclusiv Guvernul de către Traian Băsescu în ideea de a-și subordona serviciile secrete, Justiția română, Parlamentul României, încalcă Constituția României și Principiile Statului de drept, creând premisele instaurării dictaturii totalitare.

Dacă la toate acestea adăugăm bâlbâielile și indeciziile Coaliției D.A. în actul de guvernare, stilul haotic de a impune taxe și impozite, scumpiri și creșteri de TVA, avem tabloul dezastrului către care este împinsă România.

  Viorel Oancea - declarație politică: O nouă meserie în nomenclator - demagogul de serviciu;

Domnul Viorel Oancea:

Declarație politică: "O nouă meserie în nomenclator - demagogul de serviciu".

Citind prin unele cărți că "meseria este brățară de aur", colegii noștri, vajnici membri P.S.D., luptă de ceva timp pentru introducerea în nomenclatorul meseriilor din România, a unei noi ocupații: demagogia.

Și parcă pentru a demonstra că au motive întemeiate să ceară aceste lucruri, au scos la înaintare un batalion de soldați, gata să apere, cu prețul bunului simț și al decenței, bruma de seriozitate în acțiune politică, rămasă pe petalele celor trei trandafiri.

Domnul Geoană, parcă pentru a acoperi cu zgomot luptele intestine ale P.S.D., a început să critice tot ce mișcă în jur: președinție, Guvern, Putere, și - din exces de zel - sau nu?! - chiar pe onorabilul său coleg Adrian Năstase.

În excesul de demagogie, critică aspru reformele Guvernului Tăriceanu, în timp ce Franco Frattini, tocmai lăuda progresele din justiție și interne, singurele sale argumente fiind scandalul și degringolada create în Parlament. Nefiind în stare să emită soluții ei înșiși, P.S.D. încearcă să găsească sprijin, mergând cu pâra la Socialiștii Europeni, demers considerat "normal" de domnul Geoană.

Un al doilea aspirant la postul creat de P.S.D. este domnul Adrian Năstase, care, lipsit de orice intenții constructive, s-a lansat într-o campanie de dezinformare, dragă lui, probabil, din perioada guvernării 2001-2004, schimbarea unor miniștri care și-au făcut treaba foarte bine, nefiind decât o fumigenă marca Năstase.

Și, parcă pentru a arăta că nu duce lipsă de oameni doritori de afirmare, P.S.D. îl lansează pe domnul senator Ilie Sârbu la atac. Acesta, sătul să-și vadă apropiații politici cercetați pentru abuzurile făcute prin județul Timiș, sare în apărarea lor, fără să vadă evidențele. Astfel că, deși Curtea de Conturi a României a constatat într-un raport de câteva sute de pagini neregulile comise de primarul orașului Sânnicolau-Mare, domnul senator vede în protejatul său un om imaculat, demn de toată lauda P.S.D.-ului.

Toate aceste acțiuni, cu care P.S.D. încearcă să acopere golul lor intern, arată - încă o dată - că singurul lucru serios pe care îl pot face este un continuu scandal.

  Valeriu Alexandru Ungureanu - declarație politică cu tema Democrația noastră cea de toate zilele!;

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

Declarație politică: "Democrația noastră cea de toate zilele!".

România se află într-un moment de cumpănă. La aproape nouă luni de "guvernare portocalie", luptele nesfârșite pentru putere și incapacitatea actualei puteri de a aduce bunăstarea, riscă să compromită sistemul democratic din această țară.

La atât se rezumă actul guvernării în România: o luptă acerbă, prin toate mijloacele, inclusiv manevre oculte împotriva P.S.D., a liderilor și reprezentanților săi. În fapt, Alianța "DA" încă mai există datorită unei singure trăsături "ideologice" comune: antipesedismul.

Aproape zilnic avem parte de lupte și vendete politice care sunt însoțite de ură, atitudine ce nu are nimic de a face cu politica modernă.

România nu este guvernată de liberali și nu este guvernată de pediști. Este guvernată de antipesediști. Singurul "merit" al actualilor guvernanți este acela că nu sunt pesediști, deși până nu demult, o parte a Coaliției de la putere aderase la ideologia celui mai puternic partid din România, și în nici un caz, nu preconiza alăturarea sa partidelor a căror culoare, în unele țări este purtată de condamnații la moarte.

Tot agitând steagul luptei împotriva așa-zisului "partid-stat", reprezentanții puterii ascund privirilor opiniei publice un fapt de o gravitate extremă: pericolul tot mai clar al apariției unei democrații mimate, al unei dictaturi incipiente, care ne apropie tot mai repede
de situația "omului-stat", a conducătorului "suprem".

Orice dictatură "respectabilă" are nevoie de legitimitate.

Legitimitatea se poate obține prin rescrierea istoriei ori de câte ori este nevoie, în funcție de circumstanțe sau prin definirea unui inamic, în cazul de față inexistent, a unei primejdii majore de care poporul trebuie apărat, de asemenea inexistentă în viața românilor și a României, ci doar în laboratoarele de propagandă ale reprezentanților Alianței "DA", care deja a legitimat, în România, P.S.D.-ul ca și inamic public nr.1, fără a avea o bază reală de susținere.

La 15 ani de la Revoluție, într-o lume în care dictatura nu mai este la modă, actuala putere mimând democrația, dar ignorând principiile democratice, urmărește instaurarea unui regim de guvernare de tip dictatorial.

Dorința nu este decât de a deține "puterea definitivă", și acest lucru a fost stabilit printr-un plan de anihilare a Opoziției politice, atât în Parlament, cât și la nivelul administrațiilor județene și locale.

Prin tot ceea ce face actuala putere, dorește cu orice preț ca România să se evidențieze prin intoleranță față de opoziție, prin încălcarea Constituției, dar și prin ignorarea criteriilor politice de aderare.

Acțiunea majoră a actualei puteri este concentrată pe schimbarea conducerii Senatului și Camerei Deputaților, în detrimentul procesului de legiferare.

Este de neînțeles, cel puțin, atitudinea Coaliției parlamentare P.N.L.-P.D.-PC-U.D.M.R., de a nu respecta prevederile art.67, 76 alin.1 și 146 litera c) din Constituția României.

În final, dați-mi voie să cred, și sper că așa și este, că în Camera Deputaților nici un deputat nu îndrăznește să nu respecte unul din principiile generale, și anume: în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, și aceasta numai și numai pentru a-și respecta propriul jurământ depus.

  Anca Constantinescu - declarație politică intitulată Demagogia fără sfârșit a Partidului Social Democrat;

Doamna Anca Constantinescu:

Declarație politică: "Demagogia fără sfârșit a Partidului Social Democrat"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Săptămâna trecută am dezbătut și votat moțiunea intitulată "Nepăsarea", de fapt, am asistat cu toții la un episod în acțiunea "Demagogia fără sfârșit a Partidului Social Democrat. Ne-am săturat cu toții de acțiunile patetice ale P.S.D.-ului, și am impresia că s-au plictisit și dânșii, înaintând săptămânal moțiuni populiste, lipsite de substanță și de argumente.

Doamnelor și domnilor deputați,

Știm foarte bine cât de mult le pasă colegilor din P.S.D. de populația României, afectată de inundațiile de anul acesta. În fapt, ceea ce contează pentru domnii și doamnele din P.S.D. este tergiversarea dezbaterilor parlamentare pe marginea modificării Regulamentului Camerei Deputaților. Da, stimați colegi! Acesta este motivul real pentru care domniile lor au înaintat această moțiune, așa cum a înaintat-o Partidul România Mare pe cea de acum două săptămâni, și cum - cu siguranță - vor mai fi înaintate moțiuni în această sesiune parlamentară.

Și, asta, pentru că preocuparea principalului partid de opoziție din România este de a îngreuna și a discredita activitatea forului legislativ al țării. Am văzut și săptămânile trecute, vedem și astăzi că domniile lor fac apel la orice mijloace pentru a-și menține președințiile celor două Camere ale Parlamentului. Nu situația din țară îi preocupă, ci Regulamentul și președinția Camerei Deputaților.

Semnatarii moțiunii "Nepăsarea", au vrut să ne convingă că dumnealor le pasă. Vă asigur că, oricine a citit textul moțiunii, și-a creat această falsă impresie. Și, a mai înțeles că P.S.D. nu a guvernat niciodată țara în ultimii cincisprezece ani, că nu este vinovat cu nimic de dezastrul provocat de inundații, că Alianța "Dreptate și Adevăr" dirijează cicloni și alte fenomene atmosferice către România, provocând inundații.

Poate, tot Alianța "DA" o fii trimis și uraganele Katrina și Rita, în Statele Unite. Cine știe? Oare așa este?!

Atunci, stau și mă întreb, dacă dumnealor le pasă, oare cine a reușit performanța de a construi în ultimii patru ani poduri care la prima ploaie sunt luate de ape? Acele poduri inaugurate cu fast, culmea, tocmai înaintea campaniei electorale.

Oare cine a construit - și pe bani grei, doamnelor și domnilor, vă asigur - cea mai proastă infrastructură feroviară și rutieră, pe care în cea mai mare parte trebuie să o refacem astăzi?

Cine te-ar mai crede că-ți pasă, dacă ridici diguri și baraje de protecție a localităților de cea mai proastă calitate, cu firmele clientelei partidului? Oare cine s-a lăudat în campanie cu aceste împliniri mărețe?

Bănuiți, cumva, doamnelor și domnilor, cu ce guvernare seamănă cea caracterizată de mine? Nu aveți nici măcar cea mai vagă idee? Să vă ajut, stimați colegi, din P.S.D. Cine a construit pe banii cetățenilor și cu firmele partidului peste 400 săli de sport, care nu numai în situație de calamitate, dar și la cea mai mică ploaie se transformă în bazine de înot? Ei, cred că acum știți despre ce este vorba. Este vorba despre guvernarea P.S.D., stimați colegi! Și concluzia pe care o poate trage oricine, este că firmele P.S.D. lucrează prost și extrem de scump. Din nefericire, consecințele acțiunii acestora se văd de-abia astăzi.

Domnilor inițiatori, cred că sunteți de acord că anul 2005 a fost un an deosebit, cu precipitații record în unele zone ale țării, și că oricare ar fi fost ministrul Mediului, în această perioadă, fără o infrastructură solidă și un plan de acțiune anterior, nu ar fi putut ține piept intemperiilor vremii.

Or, infrastructura de îndiguire și protecție împotriva inundațiilor, acolo unde a existat, fie a fost construită prin "grija" P.S.D.-ului, în cele mai proaste condiții tehnice, fie are o certă uzură fizică, care nu a fost remediată niciodată.

Cât privește strategia și planul de acțiune împotriva dezastrelor, ele au lipsit cu desăvârșire din prioritățile P.S.D., deși, le amintesc, domnilor inițiatori, că și în perioada guvernării dumnealor, au existat inundații în fiecare an, în fiecare colț al țării.

Este și firesc că ele nu reprezentau o prioritate pentru baronii locali ai P.S.D., căci bani au existat, slavă Domnului! Însă, fondurile destinate acestor proiecte, nu au făcut decât să îngrașe conturile domniilor lor.

Mai mult decât atât, văd cum această grijă falsă a făcut din inițiatori, adevărați meteorologi de serviciu. V-ați greșit profesia, domnilor de la P.S.D.!

Stimați colegi,

Permiteți-mi să vă prezint și eu o altfel de prognoză, extrem de sumbră pentru cei de la P.S.D.: în următorul interval de timp vom avea o ploaie torențială de moțiuni, fie de la P.S.D., fie de la P.R.M. Toate aceste moțiuni vor cădea, însă, deoarece vântul cu care va sufla Coaliția va fi extrem de puternic.

Vă asigur, de asemenea, că vremea se va răci deosebit de mult pentru baronii locali care și-au permis să cheltuiască banii publici în interes personal sau în interesul partidului care i-a protejat, și încă îi mai protejează!

  Viorel Pupeză - declarație politică: De ce nu-i plac lui Flutur trandafirii?;

Domnul Viorel Pupeză:

Declarație politică: "De ce nu-i plac lui Flutur trandafirii?"

Viața fluturilor este pe cât de strălucitoare pe atât de scurtă. Acestea sunt insecte cu metamorfoza completă, de la stadiul de larvă sau omidă, se transformă în nimfă sau crisalidă, apoi în fluture. Fluturii au o durată de viață foarte diferită, în medie una sau două luni. Dar unele specii, chiar politice, pot trăi un an, în timp ce altele nu depășesc câteva ore. Culorile lor vii îi ajută să-și găsească un partener, fie el de guvernare, sau îi avertizează pe dușmanii lor că nu sunt comestibili. Deseori se nasc, trăiesc și mor în același loc. Acestea ar fi doar câteva dintre elementele de viață ale unui Flutur ...

Dar ce se întâmplă când unul dintre ei, Gheorghe Flutur, ajunge la Putere, prin diverse mijloace, într-o țară democratică? În loc să fie preocupat de soarta agriculturii românești în perspectiva europeană, de viața grea a țăranului român ce se va trezi, dintr-o dată, fermier european, în loc să facă tot ce stă în atribuțiile unui ministru cu greutate, el nu poate dormi de grija Partidului Social Democrat.

Venit la Bistrița de dragul confraților din teritoriu, ce-și alegeau noile structuri de conducere, domnul Flutur s-a trezit vorbind nu despre programul de guvernare (poate nu avea nimic de zis), nu despre necesitatea armoniei în Coaliție, sau chiar în sânul Partidului Național Liberal, ci despre P.S.D.

Să nu minimalizați puterea P.S.D., sunt zone în țară unde P.S.D. nu a fost atins nici cu o floare", spunea domnul Flutur, supărat că încă mai trăim, chiar dacă nu așa de bine după cum a promis electoratului. Nu ne-am speriat nici când a fost mai greu, darămite de atingerea unui flutur care face politică de larvă, fie el cât de mare!

În ceea ce privește celelalte metafore folosite, îi sugerăm să se uite în ograda proprie după "corupți, baroni, șmecheri și vrajbă", pentru că și asociate cu P.N.L. pot deveni pleonasme.

Domnule Flutur, nouă nu ni s-a făcut dor de Putere. Ni s-a făcut dor de o guvernare competentă, responsabilă, așa cum merită poporul ce ne-a acordat votul de încredere. Noi nu ne "cățărăm" prin orice mijloace, ca să ajungem unde am fost. Pe noi poporul ne-a votat, nu ne-a "negociat" funcțiile prin diverse cârciumi numite generic "culisele politicii".

Îndemnul de luptă "să cosim trandafirii din rădăcină", poate fi considerat unul cu tendință dictatorială. Știm că aveți aptitudini în acest sens, doar le-ați demonstrat atât la propriu, cât și la figurat, după principiul "radem tot". Dar, aveți grijă, să nu vă înțepați!"

Dacă nu știți ce înseamnă democrație politică, vă spunem noi. Astfel de declarații încearcă să reducă rolul Opoziției din Parlament și chiar din viața politică a țării. Remarc faptul, și nu numai eu, că în loc să mergem înainte, mergem înapoi, poate spre 1989, ori până în 1946 sau până în 1938. Este un fapt de domeniul evidenței locale că, agățându-se cu disperare de Putere, actualii guvernanți fac eforturi (la fel de disperate) să elimine din jocul de forțe al democrației exact Opoziția.

Se sfidează, astfel, sistematic și deschis, înseși principiile fundamentale ale democrației, legile statului de drept. Oricât ar fi de rudimentare procedeele abuzive ale actualei Puteri, oricâtă ură viscerală ar pune guvernanții de azi în furia lor oarbă împotriva membrilor și simpatizanților Opoziției, trebuie pornit de la premisa că "nu există democrație fără pluralism politic". Opoziția reprezintă nu doar o alternativă la guvernare, nu o potențială "sabie a lui Damocles", mânuită de "forțe malefice" asupra capului Puterii.

Poate, domnule Flutur, ați uitat că, în democrație, Opoziția este un instrument al suveranității populare, la fel de important ca și guvernarea. A suprima Opoziția, înseamnă să suprimi suveranitatea poporului, asta și dacă nu luăm în calcul faptul că P.S.D. a câștigat alegerile parlamentare în 2004.

Domnule Flutur, dacă nu vă plac trandafirii din ograda noastră, nu-i nici o problemă! Dar ce vă faceți cu cei din ograda Puterii?!

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică cu titlul Kilometrul zero;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Declarație politică: "Kilometrul Zero".

Am aflat, fără prea mare greutate, că imaginea din filmul american era corectă de fapt: undeva, pe o plajă pustie, undeva la malul unui ocean cu o culoare ciudată, ieșea din pământ o mână uriașă cu o torță. Era Statuia Libertății după un cataclism nuclear. O societate bogată, puternică, ajunsese să se distrugă pe sine, să se transforme în însuși opusul ei și al victoriilor sale, izbutise, nimeni nu mai știa cum, să ajungă acolo de unde plecase, adică la zero.

Județul Botoșani- un spațiu fabulos, în care au germinat mințile cele mai strălucite ale geniului românesc: Enescu, Iorga, Eminescu, Luchian.

Nicăieri nu păreau a fi mai definitive, mai eterne, frumusețile lumii și ale sufletului, nicăieri nu se găseau mai splendide echivalențe umane ale geniului naturii însăși. Poetul, Muzicianul, Istoricul, Pictorul au năvălit în lume trăgând după ei seva miilor de generații anterioare, cunoștințele și clipele de liniște ale milioanelor de ochi care au privit de-a lungul istoriei cerul, încercând să înțeleagă mersul stelelor și destinelor umane.

Au dus în lume, pe unde i-au purtat pașii, vești despre frumusețea locurilor de care nu s-au putut despărți nici o clipită, convinși că tot ceea ce se petrecea cu ei era, în primul rând, pentru ca acasă, celor care rămăseseră să trudească și să privească mai departe cerul, să li întâmple și lor clipe de bucurie și liniște și împăcare.

Am petrecut 4 ani ca deputat de Botoșani și am văzut câte în lună și-n stele, dar nu am putut scăpa nici o clipă de sentimentul că privesc, iar și iar, imaginea aceea înfiorătoare din filmul american.

O planetă a maimuțelor am văzut, a unor maimuțe care erau fie cinice, conducând gipuri și zidindu-și căsoaie mitocănești, prin dimensiune și lux, fie tragice prin sărăcia și mizeria desăvârșită în care trăiau.

Copii bolnavi de sida, azvârliți sub copaci și cu o plasă pusă pe față, ca să nu-i mănânce muștele, copii îmbătați cu bună știință ca să nu plângă și să ceară de mâncare, familii întregi încălzindu-se cu "tizic" - un carburant făcut din balegă și paie - și trăind într-o duhoare de grajd împuțit, copii mergând câte 15 kilometri pe jos până la școală, școli dărăpănate, școli fără nici o carte în bibliotecă, oameni mărunți și învârtindu-se jalnic în lumea lor măruntă și fără strălucire.

Undeva, într-un sat cu nume predestinat, Mănăstirea Doamnei, o familie încearcă să ia totul de la capăt și să trăiască în demnitate rezistând tuturor tentațiilor și, mai ales, slăbiciunilor.

El, român.

Ea, țigancă.

El, repudiat de românii lui.

Ea, dușmănită de țiganii ei.

El și ea au fugit de toți, și de românii lui, și de țiganii ei, într-un sat cu numele Mănăstirea Doamnei, și și-au zidit un fel de adăpost cât o unghie, în care au apărut, rând pe rând, patru copii, nepoții românilor și țiganilor lor.

El a plecat să muncească, să câștige câte ceva, ea spăla și călca, spăla copiii, spăla rufele și mesteca pământul, făcând chirpici, ca să-și construiască o casă. Trei dintre copii, cei mai mărișori, merg la școală. Nu stau de pomană, nu cerșesc, nu urlă. Merg la școală, sperând, probabil, că acesta este drumul pentru a putea ieși din mizeria vieții lor de până acum.

Acesta este, acesta este cu adevărat, dar, în timpul acesta, niște mizerabili se plimbă în gipurile lor mitocănești, își arată cu nerușinare ghiulurile de proști sadea și trec prin viață dărâmând statuia tuturor libertăților și dreptăților din lume.

Unde te trezești?

Unde speri că ești?

În țara Muzicianului, a Poetului, a Istoricului, a Pictorului?

Nu. Ne aflăm în țara maimuțelor, care văd cu stupoare că se află abia la kilometrul zero, după ce au mers cu toate vitezele, aiurea, fără nici un orizont, fără nici o direcție.

Splendoarea despre care au vorbit pentru eternitate și Pictorul, și Poetul, și Istoricul, și Muzicianul, nu este apărată decât de copiii care se încăpățânează să meargă la școală, în speranța vană că românii și țiganii se vor învrednici să pună mână de la mână să toarne o amărâtă de temelie pentru mia de chirpici care au distrus picioarele țigăncii și sufletul românului încăpățânat să nu cedeze.

În cei patru ani de deputăție, am văzut multe lucruri care mi-au crestat inima, dar mândria celor care și-au înfruntat destinele și neamurile și obiceiurile lor prostești, și răutatea oamenilor de rând, și prostia oamenilor de soi, are darul de a mă face și pe mine să rezist și să cred că speranța nu poate fi călcată în roțile mitocănești ale gipurilor burduhoșilor năclăiți în sudoarea de a scrie: o-i, oi, și de a da, cu această genială propoziție pentru cerebelurile lor minuscule, lecții de demnitate, cinste și curaj.

La Mănăstirea Doamnei, o familie încearcă să strige, aidoma eroului din acel memorabil film american: nemernicilor, ați distrus lumea!

  Iulian Claudiu Manda - intervenție cu titlul O iubire alb-albastră;

Domnul Iulian Claudiu Manda:

"O iubire alb-albastră"

Din 1964, anul în care Universitatea Craiova a promovat în Divizia A, toate cele 41 de începuturi de campionat au fost promițătoare, dar nici unul nu se compară cu ultimul debut. Acesta din urmă are o miză foarte importantă - revenirea în primul eșalon competițional.

Acesta este principalul obiectiv al clubului fanion al oltenilor, după o lungă perioadă în care echipa se bătea pentru titlul de campioană sau pentru Cupa României. Aceste clipe nu au fost puține, ei câștigând de patru ori titlul de campioni ai României și de șase ori Cupa României.

Universitatea Craiova s-a dovedit o deschizătoare de drumuri atunci când devenea prima echipă studențească din Europa care câștiga un campionat intern sau atunci când devenea prima echipă de club din România care a rupt barierele și a asaltat piscul ierarhiilor europene, cumva surprinuzător, o provincială lipsită de sprijinul familiei Ceaușescu. Idolatrizarea echipei a creat un fenomen de masă și imortalizat în memoria microbiștilor sub numele sugestiv de "Craiova Maxima". Formația din Bănie rămâne în istoria fotbalului românesc drept prima echipă care a reușit în perioada postbelică să se califice în semifinalele unei competiții internaționale.

Universitatea Craiova nu este doar o echipă de fotbal, ea este o stare de spirit, un simbol, un ideal. Asta e Craiova!

După o retrogradare în eșalonul secund al fotbalului românesc, Universitatea Craiova reușește să se reorganizeze dând speranțe suporterilor înfocați care la fiecare meci iau cu asalt tribunele templului fotbalistic oltean "Ion Oblemenco".

Rezultatele favorabile ale acestui început de campionat, din șase meciuri disputate, oltenii reușind să le câștige pe toate fără să primească nici un gol și marcând 12, vin să întărească declarațiile conducătorilor olteni de a reveni în Divizia A și de a forma o echipă competitivă pentru viitorul sezon.

Andrei Ionescu are 17 ani și se spune despre el că va fi noul Balaci. Căpitanul Mădălin Ciucă nu e încă Ștefănescu, dar ar putea deveni un fundaș central bun. Dănănae nu e Negrilă, însă e peste Buhuș, soluția de pe flancul drept cu care oltenii s-au dus în "B".

Nici irakianul Jaber nu e Cămătaru, nici Daniel Orac nu e Cîrțu, și nici Săceanu, pilonul liniei de mijloc, nu e Donose. Dar, luați în parte, fiecare înseamnă mai mult decât soluțiile costisitoare cu care s-a retrogradat.

Rezultatele Universității de până acum dovedesc încă o dată, dacă mai era nevoie, că oltenii sunt ambițioși și nu se lasă doborâți și în situația în care sunt nevoiți să joace în divizia inferioară a fotbalului românesc.

S -a dovedit că uneori este nevoie de un pas în spate pentru a te reorganiza și a putea reveni în forță acolo unde îți este locul. "Ce nu te omoară te întărește" lucru ce pare să fie valabil și pentru echipa favorită a oltenilor.

Propunându-și promovarea, conducerea clubului Universitatea Craiova încearcă până acum cu succes realizarea acestui obiectiv. Ulterior se urmărește achiziționarea a trei-patru fotbaliști de valoare lângă nucleul de acum, pentru ca Universitatea să aibă un loc care, astfel completat, să fie între primele patru din țară. Un alt obiectiv este și realizarea unei baze sportive pentru copii și a unui stadion propriu pentru Universitatea, la fel ca în Occident, fără pistă, cu o capacitate de 25-30 mii de locuri.

Aceste planuri trebuie susținute și încurajate de toți suporterii olteni, pentru că ele au un numitor comun, și anume renașterea Universității Craiova și revenirea la ceea ce a fost cândva "o iubire alb-albastră".

În numele craiovenilor, felicitări echipei și conducerii clubului, dar nu în ultimul rând suporterilor care au arătat că spiritul fotbalistic oltean va dăinui și va fi respectat de orice adversar.

  Doina Micșunica Drețcanu - intervenție intitulată Un pas înainte, doi pași înapoi;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

"Un pas înainte, doi pași înapoi"

A venit și ziua în care plecarea în spațiul Shenghen nu mai este o problemă pentru majoritatea românilor. Cu puțin efort, poți să faci rost de 300 de euro, suma minimă necesară pentru a ieși din țară. Cunoștințe sunt peste tot: vecinul Ion din Spania, cumătrul Gică din Italia, verișorul Vasile din Germania. Nu e nici o problemă pentru ei să piardă câteva zile pentru a legaliza o invitație. Cu atât mai puțin să garanteze bunele intenții ale persoanelor invitate, care se vor întoarce în România. Teoretic, ordinul ministrului administrației este să faciliteze condițiile de ieșire din țară. Dar noi, românii, am fost obișnuiți cu practica asta. Nu cred că a uitat cineva care erau condițiile la ieșirea din țară până în anul 1990. De atunci, nu au trecut decât 15 ani.

Din anul 2002, românii s-au bucurat de libertatea de a călători în spațiul Shenghen fără vize. Guvernarea PSD a marcat atunci un pas important în construirea democrației, obținând dreptul la libera circulație a românilor. După alegerile din anul 2004, odată cu declararea axei Washington-Londra-București, s-a zvonit că se vor ridica vizele pentru Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Bucuria a fost scurtă. Guvernarea Aianței a decis că românii nu merită să iasă liberi nici măcar în spațiul Shenghen.

După cum ne-am obișnuit, pentru Alianța D.A. un pas înainte înseamnă trei pași înapoi: un pas înainte pentru agențiile de turism care vor profita din plin de aceste noi reglementări, trei pași înapoi pentru românii dornici să petreacă câteva zile în spațiul european.

Românii care vor reuși să "evadeze" din România se pot aștepta la orice la întoarcerea în țară, chiar și la redactarea unui "jurnal" de călătorie. Se pare că așa vede guvernarea actuală drumul spre democrație.

  Bogdan Liviu Ciucă - intervenție referitoare la Votul uninominal;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Votul uninominal"

Se vorbește în ultima vreme despre necesitatea lansării unei inițiative de înlocuire a actualului mod de scrutin din România cu scrutinul majoritar uninominal. Se face confuzia între termenii de "vot" și "scrutin". Votul este mai degrabă o noțiune teoretică, care reprezintă manifestarea opțiunii unei persoane într-o anumită privință (în general când este vorba de alegerea unor reprezentanți) atunci când are de ales între mai multe variante. Votul poate fi deschis, secret, prin corespondență, obligatoriu etc., însă nu poate fi uninominal. Scrutinul este o noțiune ce definește un act politic, acela de a vota, iar modurile de scrutin reprezintă diferite modalități de prelucrare a voturilor depuse, în urma acestor prelucrări apărând rezultatul votului.

Modul de scrutin adoptat de o țară este o garanție pentru o activitate politică corectă și eficientă. Puterea unei țări este dată de o combinație între o economie puternică și un sistem politic decent (nu ideală). De cele mai multe ori sistemul în vigoare într-o anumită țară este menținut în funcție numai de către tradiție și de faptul că a dat rezultate mulțumitoare. A încerca să-l schimbi poate însemna în cazul unei țări care merge bine o inițiativă care poate duce la dezastru sau la întărirea democrației în țara respectivă. În cazul unei țări care merge prost, (România) sau care nu merge atât de bine cât ar trebui se poate schimba modul de scrutin, pentru a vedea dacă acesta era de vină pentru situația țării respective.

Opiniile vehiculate până acum în mass-media românească nu reprezintă nici un dezavantaj al scrutinului majoritar uninominal, ele sunt în general de un entuziasm nemărginit. Unele persoane chiar socotesc că ar trebui să se înceapă de urgență o inițiativă de schimbare a actualului mod de scrutin, care ar purta toată vina pentru comportamentul unora dintre politicienii români față de cei cărora ar trebui să le reprezinte interesele.

Scrutinul uninominal apare într-o lumină favorabilă în opinia multora, pentru că i-ar face pe reprezentanții aleși în Parlament să răspundă prompt la cerințele electoratului lor. Acest sistem va reabilita relația dintre cel ales și cel care alege pentru o mai bună înțelegere.

Noi, reprezentanții P.C., am depus un proiect de lege în acest sens, care prevede introducerea scrutinului uninominal, pentru care am demarat o acțiune de strângere de semnături de la cetățeni, pe care le-am depus odată cu inițiativa.

  Constantin Traian Igaș - intervenție cu titlul Sprijin pentru Moneasa;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Sprijin pentru Moneasa"

Doamnelor și domnilor deputați,

După cum se știe, de-a lungul ultimilor ani care s-au scurs, turismul românesc a beneficiat de foarte puțină atenție din partea celor de la guvernare care, printre alte preocupări decât cele care se impuneau, au avut printre obligațiile impuse de statut, și pe cele de identificare a unor căi de dezvoltare a turismului românesc. Într-o situație gravă s-a aflat o foarte lungă perioadă de timp și turismul montan între care îl regăsim și pe cel arădean. Când ne referim la turismul montan arădean, ne referim cu precădere la Stațiunea Moneasa, o stațiune balneo-climaterică de interes național pe care o localizăm pe valea pârâului ce dă numele stațiunii, la poalele Munților Codru Moma.

Cu toate că oferă numeroase beneficii, printre care enumărăm: izvoarele minerale hipotermale (cu temperaturi de aproximativ 25 grade Celsius), bicarbonate, sodice, hipotone, aerul puternic ionizat negativ datorită vegetației abundente și cu efecte benefice asupra sistemului nervos sau climatul cu ierni blânde și veri răcoroase cu efect fortifiant de curățenie, stațiunea nu a mai beneficiat de nici un fel de sprijin din partea Guvernului, în ultimii ani, ajungând astfel pe o curbă descendentă atât în privința condițiilor pe care le oferea, cât și implicit al numărului de vizitatori care-i treceau pragul. Atât hotelurile existente în stațiune, cât mai ales numeroasele vile cuprinse în circuitul turistic au atins odată cu trecerea timpului grade foarte puțin ridicate de dezvoltare, mulți dintre cei care o mai vizitau spunând despre ea că e în stadiul de ruină. Iată deci, cum au reușit guvernele postdecembriste că "prețuiască" bunuri ce ne-au fost date de Dumnezeu, bunuri ce ne-au fost date pentru a le transmite și noi mai departe celor care au atâta nevoie de ele, dar care din nou au fost utilizate în scopuri personale și, ce este mai grav, fără a găsi absolut nici un vinovat. Un lucru însă a fost clar pentru toată lumea: ceea ce s-a întâmplat în stațiunea Moneasa a fost de-a dreptul un jaf, și nu unul de mici proporții.

Datorită însă unor oameni de afaceri responsabili, în ultima vreme au început investițiile pentru ca stațiunea să renască "din propria-i cenușă". Cei care-i trec deja pragul, pot sesiza diferențe între ceea ce a ajuns și ceea ce se încearcă a deveni.

Trebuie însă să evidențiez preocupările din ultimele luni ale Consiliului Județean Arad care, în cadrul Programului PHARE 2003 Coeziune Economică și Socială, a reușit întocmirea unui proiect în valoare de aproximativ 3 milioane de euro, și declarat recent câștigător, printre puținele din țară care au reușit acest lucru.

Proiectul vizează în totalitate modernizarea stațiunii Moneasa. Se impun însă investiții majore în primul rând în infrastructură, pentru ca Moneasa să devină neîncăpătoare pentru turiști. Proiectul mai vizează și modernizarea terenului de sport care se dorește a fi unul multifuncțional și care va fi dotat cu o sală de forță ultramodernă, va fi construit un centru de informare turistică și prim ajutor în Munții Codru Moma pentru doritorii de turism montan. Modernizări vor fi aduse și sistemului de alimentare cu apă și canalizare din stațiune, drumului județean 792 B și vor fi amenajate toate parcurile din stațiune.

Iată deci că, având dorința de a realiza lucruri utile se vor realiza multe pe plan local. Totul e însă să ai omul potrivit, la locul potrivit.

Se cuvine să mulțumim pentru aceste realizări tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui proiect, în mod deosebit domnului Gheorghe Seculici, care în perioada în care a deținut funcția de vicepremier a fost mereu preocupat de sprijinirea județului Arad, precum și președintelui Consiliului Județean Arad, domnul Iosif Matula, pentru că a dus la bun sfârșit un proiect atât de interes local, cât și de interes național.

  Marin Diaconescu - declarație politică cu titlul Câtă nepăsare, atâta neputință;

Domnul Marin Diaconescu:

"Câtă nepăsare, atâta neputință"

Stimați colegi,

Știind că ați respins cu majoritate de voturi moțiunea prezentată de PSD, am reluat lectura acesteia pentru a înțelege unde am greșit și pentru a vă înțelege punctele de vedere asupra acestui subiect.

Vă mărturisesc că am încercat să nu fiu ancorat într-o poziție partizană cu orice preț, obtuză doctrinar. Am încercat să vă înțeleg ca oameni, plecând de la ipoteza că nimeni nu este rău intenționat și numai diferit informat.

Vă mărturisesc, cu durere, că nu am reușit să vă înțeleg.

Vedem cu toții aceleași fenomene, suportăm cu toții aceleași nefericite măsuri, sau lipsa acestora și, cu toate acestea, deși vă atragem atenția asupra acestora, Domniile voastre, conform struțului, vă ascundeți capul în paginile regulamentelor, continuați aceeași dispută sterilă pentru schimbarea președinților celor două Camere și în timpul acesta țara se scufundă în apele ploilor, dar și al nepăsării sau neștiinței celor numiți să gestioneze administrația.

Sunt mii de hectare de culturi acoperite de ape, sunt mii de case dărâmate, mii de animale plutesc moarte pe fostele ulițe ale satelor, iar oamenii ... ce să mai vorbim de oameni! În afara unor corturi militare în care sunt cazați, autoritățile dau declarații sforăitoare, organizează comisii, comiții și comitete, consideră că "se va face, se vor lua măsuri, poate ..., mai vedem ..., mai analizăm ...

Dacă această stare existentă nu se numește nepăsare, nu știu, zău, cum ar putea fi numită altfel!

Desigur, inițiativa moțiunii a aparținut PSD! Dar, oare, numai apartenența politică poate duce la această orbire, sper temporară, a colegilor noștri parlamentari?

Încercați să depășiți comandamentele de partid și încercați să fiți, înainte de toate, români, oameni cărora le pasă de vecinii lor, de oameni cărora le pasă de semenii lor încercați de necaz.

Încercați să nu mai dați vina politică pe "ceilalți", mereu "ceilalți", de parcă am face parte din alt popor ...

Fiți români și încercați să priviți durerea din ochii copiilor rămași fără casă, din ochii mamelor care nu le pot oferi acestora o masă caldă, din ochii țăranilor rămași fără recolte ...

Sper ca apartenența politică diferită să nu ducă la extirparea filonului de omenie din sufletele noastre și să putem analiza obiectiv, uman, situația dezastruoasă din țară ...

Domniile voastre, Stimați colegi ai Alianței, ai PUR-ului și UDMR-ului, cei care susțineți actualul Guvern, sunteți mulțumiți de starea actuală de lucruri, sunteți mulțumiți de modul în care autoritățile își fac datoria? NU aveți nici un reproș față de modul în care acționează reprezentanții voștri în administrația locală?

Vă reamintesc că ciclul electoral românesc durează patru ani, dintre care doi au trecut deja.

Acești cetățeni care astăzi își usucă puținele haine pe care le mai au, pe scândurile gardurilor și își privesc neputincioși copiii care le cer manuale, caiete sau uniforme, uscate cel puțin, sunt cei care vor vota la următoarele alegeri.

Iar acești oameni care astăzi așteaptă venirea iernii ca pe un blestem personal, vor veni, vă asigur, la vot.

  Ioan Țundrea - intervenție având subiectul SOS-ul producătorilor și exportatorilor de lemn;

Domnul Ioan Țundrea:

"SOS-ul producătorilor și exportatorilor de lemn"

Domnule ministru,

Vă adresez sesizarea mai multor agenți economici, producători și exportatori de cherestea din județul Caraș-Severin, dar și din alte județe, care reclamă efectele unui control întreprins în portul Constanța, de către Corpul de control al ministrului privind modul de respectare a H.G. 427/2004.

Sesizările primite reclamă că pentru o anumită cantitate de cherestea s-au întocmit procese-verbale de confiscare, fără respectarea legalității. Pentru cea mai mare cantitate de cherestea, majoritatea de fag, ce are avize de însoțire, se invocă greșeli nesemnificative de întocmire, organele vamale neeliberând permise de încărcare, motivându-se și dispoziția verbală a organului de control.

Aceiași producători afirmă că s-a creat un blocaj, fiecare parte aruncând răspunderea asupra celeilalte, în timp ce marfa se degradează, apărând și disfuncționalități în derularea contractelor. Inerent au apărut pierderile financiare pentru exportatori, dar și pentru întreprinderile mici și mijlocii prelucrătoare de lemn.

În plus, pentru cheresteaua de fag situația este și mai dificilă, deoarece cererea pe piețele externe este din ce în ce mai redusă și, evident, dacă se menține acest blocaj, principalii importatori se vor îndrepta spre țările vecine.

În această situație, producătorii și exportatorii vă adresează solicitarea și sprijinul în soluționarea acestei probleme. Clarificarea cât mai urgentă a situației create în port, conform preevederilor H.G. 427/2004, art.16, pct.b, ar duce la evitarea degradării mărfii și continuarea activității producătorilor.

Cu considerație.

  Marin Diaconescu - intervenție cu titlul Salvați România cât mai e timp!;

Domnul Marin Diaconescu:

"Salvați România cât mai e timp!"

Stimați colegi parlamentari,

Cunoașteți cu toții starea dramatică în care se află multe localități datorită calamităților naturale care au avut loc în țara noastră, începând cu primăvara acestui an. Specialiștii meteorologi sunt de acord că atât cantitatea de apă căzută pe metru pătrat, cât și întinderea teritorială a acestor fenomene naturale deosebite, precum și amploarea distrugerilor provocate, sunt fără precedent în istoria recentă a României.

Bunul simț comun al poporului român a găsit răspunsul acestui șir negru de nenorociri: Dumnezeu și-a întors fața de la noi!

Domnilor parlamentari, reprezentanți ai actualei Puteri care conduceți România,

Întoarceți-vă fața spre popor și ascultați glasul înțelepciunii măcar acum în ultimul ceas!

Ați forțat regulile democrației pentru a trece puntea subțire care vă despărțea de Putere și ați semnat un Pact imoral, ați încălcat reguli pe care singuri vi le-ați impus, ați luat măsuri pe care, anterior, le considerați ilegale ...

Domnilor, care ocupați, temporar, scaunele Guvernului, înțelegeți odată, semnele pe care le primim de un an de zile și puneți interesele României mai presus de interesele politice!

Dați-vă demisia și redați liniștea poporului român!

Dați-vă demisia și salvați România!

Încă mai este timp!

  Petre Ungureanu - despre calomniatorul procuror general și o demisie de dezonorare;

Domnul Petre Ungureanu:

Stimați colegi din Coaliție și domnilor deputați din opoziție,

Există demisii care pot salva onoarea celui în cauză, aceste demisii fiind impuse de situații de impas, îndeobște neimputabile demisionarului.

În atari situații, demisia se constituie într-o dovadă certă a demnității și onoarei unei persoane și se numește demisie de onoare. Mai există însă situații în care demisia este impusă de acte dezonorante, ivindu-se astfel o stare de incompatibilitate între respectiva persoană și funcția ocupată.

Fără îndoială că, în asemenea cazuri, demisia este una a dezonoarei, dar nu dezonorantă.

Concret, procurorul general al României, deranjat de o critică banală formulată de un deputat, găsește de cuviință că acesta trebuie pus la punct, drept pentru care afirmă, într-o conferință de presă că acel deputat este cercetat penal într-unul din cele 22 de dosare de mare corupție aflate pe rolul Parchetului General și care vizează foști și actuali parlamentari. În acest fel, domnul Ilie Botoș l-a înfățișat opiniei publice pe domnul deputat Dragoș Ujeniuc ca pe un infractor cercetat penal pentru fapte de mare corupție.

Numai că, verificările au evidențiat că, în dosarul respectiv este vorba de o anonimă referitoare al nemulțumiri privind activitatea unor magistrați din Giurgiu, precum și la unele manevre ale avocatului Ujeniuc pentru obținerea unor soluții favorabile în anumite cauze. De asemenea, s-a mai aflat că, în acel dosar cu nr. 750/P/2005, nici măcar nu a început procesul penal, astfel încât deputatul-avocat nu are nici o calitate procesuală, lucrările în cauză având caracter de verificări preliminare.

Este greu de înțeles cum a putut procurorul general să eticheteze un parlamentar ca fiind cercetat penal - deci infractor - pentru acte de mare corupție și aceasta în fața întregii țări, în direct pe posturile naționale de televiziune, precum și în presa scrisă centrală, fără ca acel deputat să aibă calitate procesuală penală.

Nu am nici o îndoială că ne aflăm în fața unei flagrante încălcări a legii, legate de infracțiunea de calomnie. Am înțeles de la colegul meu, Dragoș Ujeniuc, că nu va formula plângere împotriva calomniatorului și, de aceea, cred că deputatul i-a lăsat procurorului general calea liberă de a-și retușa onoarea prin demisie.

Numai că demisia este impusă de un act dezonorant, motiv pentru care nu poate fi vorba decât de o demisie de dezonorare.

  Ion Dumitru - despre tributul pe care îl plătește poporul pentru demagogie, aroganță, dispreț...;

Domnul Ion Dumitru:

Unde este prosperitatea pe care o tot promitea actuala putere? A zburat, spre țările calde, odată cu păsările călătoare!

Pare de-a dreptul incredibil să vezi acum, în anul unu de după Alianță, români care, în perioada 2000-2004, se înghesuiau prin magazine să-și achiziționeze centrale termice de apartament, că vor să renunțe la confort. Îi înconvoaie nevoile, viața, prețul la energie electrică, petrol.

Și prețul la gazele naturale s-a rostogolit ca o stâncă, strivind bugetele românilor. În epoca portocalie, cetățenii depun cereri la societățile de termoficare pentru a se rebranșa la sistemul centralizat. Schimbă binele cu răul.

Reversul sintagmei "Să trăiți bine!", în iarna 2005-2006, este "Să înghețați bine!".

Tributul pe care îl plătește poporul pentru demagogie, incompetență, aroganță, dispreț este mare. Zâmbetele celor puși în capul bucatelor nu mai înveselesc pe nimeni. Glumele puterii s-au transformat în suferință. Să râzi lângă un om care plânge că și-a pierdut munca de-o viață și să încerci să-l îmbărbătezi cu un banc, este jalnic.

Ăștia să fie, oare, conducătorii pe care și-i doresc românii?

  Gheorghe Chiper - exprimarea dezamăgirii față de promisiunile amăgitoare de protecție socială;

Domnul Gheorghe Chiper:

Vă rog să-mi permiteți ca, de la tribuna Camerei Deputaților, să transmit prezenta declarație politică, în fapt, propria dezamăgire și indignare către cei care s-au instalat în fruntea Guvernului României cu promisiuni amăgitoare de protecție socială, dar care, iată, nu sunt în stare nici să mențină sistemul instituit de guvernarea precedentă în acest domeniu, "reușind" - fapt fără precedent după 1990 - să renunțe la unele forme de ajutor și sprijin financiar pentru cei care tranziția atât de mult prelungită nu le-a putut asigura venituri pe măsura creșterilor de prețuri și tarife la produse și servicii publice de absolută necesitate.

În mod concret, am în vedere când fac aceste afirmații:

  1. diminuarea subvenției cu 30% pentru acoperirea diferențelor de preț la energia termică livrată populației;
  2. reducerea cuantumului ajutoarelor sociale pentru unele categorii de populație, concomitent cu creșterea prețului gazelor naturale, combustibililor și energiei electrice.

Nu trebuie neglijat, însă, faptul că și subvențiile pentru agricultură, care sunt tot o formă de protecție, un sprijin financiar necesar la scară socială, pentru circa 40 % din populație, au fost drastic diminuate încă din acest an pentru o serie de acțiuni l suportarea a 30 % din prețul semințelor - formă de sprijin de asemenea neexistentă din acest an în sistemul de subvenții agricole.

Am putea continua această serie a regreselor pe plan social cu efectele deosebit de negative ale măsurilor de recalculare a pensiilor - prin care, se știe, s-au sistat în acest an, indexările în funcție de creșterile de prețuri și tarife, deși așa cum rezultă din datele comunicate, cea mai mare parte a pensionarilor nu primesc, în urma acestor recalculări, nici un fel de majorări sau primesc unele nesemnificative, incomparabil mai mici decât scăderea indicelui puterii de cumpărare.

Însăși politica impozitului unic pe salarii și profit nu este un fapt pozitiv pentru cea mai mare parte dintre salariați sau, în orice caz, pentru salariații cu retribuții mici, ale căror venituri în noul sistem de impozit cresc incomparabil mai puțin decât creșterile de prețuri și tarife.

Sunt toate acestea suficiente dovezi că protecția socială va crea tot mai multe probleme sociale în condițiile în care o mică parte a populației se distanțează ca venituri și nivel de trai, sfidând atât bunul simț cât și logica unui proces economic firesc și eficient.

  Vladimir Alexandru Mănăstireanu - intervenție intitulată Veneția, orașul meu iubit;

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

"Veneția, orașul meu iubit"

15 ani.

15 ani au trecut peste frumoasa noastră capitală, de când are ca primar general un reprezentant al partidelor de dreapta.

Nu, nu este Veneția, așa cum spune titlul declarației politice. Este, bineînțeles, București. Că acesta a arătat în ultimele zile precum Veneția se datorează și !abilității! ieșite din comun a autorităților locale, primar general, prefect, reprezentanți ai societății Apa Nova, de a se lepăda de responsabilitate cu o inconștiență ieșită din limitele normalului.

Soarta bucureștenilor a fost să aibă edili, care mai de care mai incompetenți, dar cu sindromul președintelui de CAP foarte bine dezvoltat. Și am să vă explic de ce. Când erau numiți, președinții de CAP, dădeau vina pe vechiul președinte în primul an, în anul al doilea își fixau prioritățile, în al treilea își făceau autocritica pentru ca, în ultimul an, să își dea demisia.

Până la demisie toți primarii au făcut la fel.

Dar, cel mai acut a fost resimțit acest sindrom când actualul președinte, Traian Băsescu, era primar general și nu a făcut nimic deoarece Consiliul General al Municipiului București era în majoritate PSD-ist. A reușit, printre picături, să încheie contractul cu Apa Nova și să subordoneze această societate doar primarului general. Iar acum, Adriean Videanu este îngenuncheat de greaua moștenire lăsată de predecesorul său.

Pentru ce s-a întâmplat în ultimul timp, de vină sunt bucureștenii și faptul că plouă, după spusele unui reprezentant al Societății Apa Nova, cu o minte sclipitore precum o șatră de licurici. Și sunt vinovați pentru că se spală prea mult. Halal stimabililor. Am trăit să o auzim și pe asta.

Nu cumva ploaia nu-i ca seceta, cum nici iarna nu-i ca vara?

Și, cu o seninătate ieșită din comun, oricine este vinovat numai edilii șefi ai capitalei nu.

Primarul era plecat în străinătate și, oricum, Primăria este folosită mai mult ca sediu de partid, prefectul este mai obișnuit cu recepțiile decât cu exercitarea atribuțiilor de reprezentant al Guvernului, reprezentanții Apa Nova cu Cel de Sus și mărirea tarifelor, iar bucureștenii cu oftatul și resemnarea.

Și toți spuneau că nu au ce să facă pentru că așa este când plouă. Pe cât de adevărat, pe atât de dezarmant.

Lăsând spiritul glumeț la o parte, situația este cât se poate de gravă.

Ploile din ultima vreme au scos la suprafață nepăsarea autorităților și mizeria unui contract cu trei moașe: Viorel Lis, Traian Băsescu și Adriean Videanu.

Zilele trecute, auzeam pe un post central de televiziune, că sunt necesari 15 ani pentru remedierea sistemului de canalizare.

Domnilor, ați avut acești ani ca mandat din partea bucureștenilor, dar v-ați bătut joc de ei.

Primăria generală nu este doar trambulină pentru funcția de prim ministru, sau de președinte al României. Primăria generală înseamnă, în primul rând, grija față de cetățeni.

Cetățenii care, săraci sau bogați, au avut în aceste zile un dușman și un prieten: ploaia și ligheanul.

  Minodora Cliveti - intervenție cu titlul Drepturile femeii - drepturi ale omului;

Doamna Minodora Cliveti:

"Drepturile femeii-drepturi ale omului"

România a ratificat, în anul 1982, Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei - CEDAW - considerată un instrument juridic extrem de important pentru afirmarea drepturilor femeilor, document ce reafirmă faptul că, discriminarea față de femei încalcă principiile egalității în drepturi și respectării demnității umane. În conformitate cu dispozițiile Convenției, în scopul evaluării progreselor realizate de statele părți în aplicarea CEDAW, s-a constituit un Comitet ONU, care examinează periodic rapoartele naționale privind măsurile legislative, juridice, administrative sau de altă natură adoptate în vederea aplicării depline a prevederilor CEDAW. România a transmis până acum șase rapoarte, ultimul din anul 2003 nu a fost încă examinat de Comitet.

În anul 2003, țara noastră a ratificat și Protocolul opțional la Convenție astfel că, prevederile Convenției și ale Protocolului sunt încorporate în legislația națională. Protocolul Opțional, ratificat prin Legea nr. 283 din 2003, se referă la principiile egalității și nediscriminării, așa cum sunt prevăzute în instrumentele internaționale privind drepturile omului, incluzând CEDAW. Acesta reafirmă determinarea statelor părți să adopte măsurile eficiente pentru ca femeile să beneficieze deplin de toate libertățile fundamentale și drepturile omului pentru a preveni orice încălcare a acestor drepturi și libertăți. Protocolul prevede la Art. 2 o procedură de comunicare care permite, atât unei persoane cât și grupurilor de persoane, să adreseze plângeri Comitetului CEDAW. După procedura de admitere a plângerilor, Comitetul este autorizat să înceapă o anchetă pentru a culege informații și să constate dacă statul a încălcat drepturile prevăzute în Convenție.

Atrag atenția autorităților asupra faptului că România nu își îndeplinește obligațiile pe care și le-a asumat prin ratificarea Convenției CEDAW și Protocolul opțional. Susțin aceste afirmații deoarece cadrul legal și instituțional actual nu este capabil să asigure o protecție eficientă și sprijin specializat violenței în familie, femei și copii. Eforturile de a institui un cadru corespunzător de intervenție sunt reale dar măsurile luate sau preconizate a fi luate nu asigură (încă) nici diminuarea fenomenului de violență domestică și nici protecția victimelor.

În anul 2003, s-a înființat Agenția Națională pentru Protecția Familiei (ANPF), instituție ce funcționează în subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003, cu modificările și completările ulterioare. Începând cu anul 2004, Agenția are în coordonare metodologică, la nivelul județelor și Municipiului București, compartimente cu atribuții privind combaterea violenței în familie, înființate în cadrul direcțiilor deconcentrate ale MMSSF. Prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2005 s-a aprobat și Strategia Națională în Domeniul Prevenirii și Combaterii Fenomenului Violenței în Familie.

După doi ani de la intrarea în vigoare a legislației specifice, autoritățile nu au dezvoltat sistemul de servicii sociale pentru familie, de instituții specializate care să asigure un suport preventiv și de recuperare satisfăcător victimelor violenței domestice. Astfel, până acum s-au înființat doar 29 de centre tip adăpost, toate amplasate în orașe, în situația în care, în România, o familie din cinci este afectată de o formă de violență, peste 800.000 de femei au suferit în mod frecvent violența în familie și aproximativ 500.000 de copii au asistat la scene de violență fizică între părinți (conform unei cercetări naționale realizată de Centrul Parteneriat pentru Egalitate, în 2003).

În acest context, Primăria Cluj-Napoca, prin purtătoarea de cuvânt, a refuzat sprijinul solicitat este Asociația femeilor împotriva violenței - ARTEMIS pentru a susține activitatea adăpostului care acordă asistență victimelor violenței în familie din Cluj-Napoca.

Din păcate, atât Legea privind prevenirea și combaterea violenței în familie (Lg. Nr. 217/2003) cât și Legea privind egalitatea de șanse între femei și bărbați (Lg. Nr. 202/2002), nu sunt cunoscute de autoritățile publice centrale și locale, așa cum reiese dintr-un recent studiu realizat în cadrul proiectului derulat de Comisia pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați în parteneriat cu Fondul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Atrag atenția Guvernului României că Ungaria a fost reclamată Comitetului CEDAW, în anul 2003, de o victimă a violenței familiale care nu a putut fi protejată de serviciile statului. Autoarea plângerii sesizează Comitetul pentru a interveni în această situație intolerabilă care afectează multe femei din toate segmentele societății ungare. În particular, victima solicită introducerea unor măsuri eficiente pentru protecția imediată a victimelor violenței domestice - în conformitate cu obligațiile asumate de statele părți prin ratificarea Convenției CEDAW și Protocolului Opțional. Comitetul și-a exprimat punctul de vedere asupra acestui caz în Comunicatul adoptat la sesiunea din 26 ianuarie 2005, prin care se recunoaște faptul că Ungaria, deși a adoptat o serie este măsuri împotriva violenței în familie, nu este capabilă să asigure protecția imediată victimelor. Astfel, se încalcă prevederile instrumentelor juridice privind respectarea drepturilor omului.

Totodată, Comitetul CEDAW și-a manifestat îngrijorarea față de prevalența violenței împotriva femeilor și a fetelor și, mai ales, pentru că legislația specifică, la nivel național, nu poate să combată violența domestică și hărțuirea sexuală și că măsurile adoptate nu pot asigura protecția imediată a victimelor. Comitetul conclude că obligațiile asumate de statele părți privind protecția femeilor față de violența în familie rămân nerealizate și acest fapt constituie o încălcare a drepturilor omului, în particular a dreptului la securitatea persoanei.

Într-o situație similară se află și România, care poate fi oricând reclamată organizațiilor internaționale responsabile pentru că nu este pregătită însă să asigure respectarea prevederilor internațioanle privind asigurarea unei protecții coordonate, eficiente și accesibile victimelor violenței în familie, în majoritatea lor femei și copii.

  Marian Florian Săniuță - declarație politică cu titlul Și chiar se întâmplă?;

Domnul Marian Florian Săniuță:

Declarația mea politică de astăzi poartă titlul "Și chiar se întâmplă?" dorindu-se a fi un serios semnal de alarmă adresat Guvernului României privind ceea ce se întâmplă în cadrul structurilor Poliției române.

De curând, a fost dat publicității un raport de analiză și prognoză editat de Societatea Academică din România (un O.N.G. cu nume pompos care seamănă confuzie în rândul cititorilor acestui raport).

În urma sondajelor pe care S.A.R le interpretează rezultă că "dintre instituții evoluția poliției e apreciată cu cel mai maer optimism". Să fie chiar așa?

Haideți să vedem ce se întâmplă cu adevărat în aceste instituții (mă voi referi evident chiar dacă succint și la Poliția de frontieră).

De la începutul anului am asistat la demiteri în masă în rândul cadrelor cu funcții de conducere și la pensionări care de care mai costisitoare pentru bugetul M.A.I. Ținând cont de faptul că un specialist în munca de poliție are nevoie de cel puțin 10 ani pentru a se putea lupta cu eficiență cu marea infracționalitate sau criminalitate rezultă că, de fapt, am asistat la o epurare pe criterii politice și la un atac adus bugetului M.A.I. pentru că fondurile alocate plăților compensatorii pentru cei care au ieșit la pensie înainte de termen puteau fi folosite în alte direcții.

Conex la cele arătate s-a trecut la încadrarea din viața civilă a viitorilor specialiști ai Poliției române. Întrebarea rămâne: de câți ani vor avea nevoie pentru a se specializa și cu ce eficiență se vor lupta împotriva rețelelor de crimă organizată, spre exemplu, cei care nu au condus niciodată astfel de structuri?

Fiindcă veni vorba de crimă organizată, au fost promovați în număr mare foști colegi ai actualului inspector general, rezultând, în fapt, slăbirea capacității acestei structuri timp absolut necesar unora ca Dudăieni, Cămătari, Stioacă, să se regrupeze și să iasă din nou la active.

De altfel, în acest an, nu știu ca vreo rețea importantă de crimă organizată să fi fost desființată.

Ceea ce am putut însă vedea cu ochiul liber au fost bătăile aplicate unei persoane în stare de ebrietate la Constanța, la scuzele ministrului, pentru că în miez de noapte polițiștii au spart ușa unui alt apartament decât cel unde se presupunea că locuiesc infractori mărunți, la "bâlbe" ale unor ofițeri superiori pe teme de circulație, la creșterea cantităților de droguri vândute la colț de stradă sau la nesoluționarea multor cazuri grave de jaf, cum ar fi cel din capitală, întâmplat de curând, și ceea ce este cel mai grav, la creșterea numărului de spargeri și furturi de și din locuințe și autoturisme. Toate acestea sunt ținute secret căci, iată, nu știm nici măcar câte lănțișoare sau telefoane mobile au fost furate și reclamate în această vară în țară, indicator clar al "eficienței" măsurilor de ordine publică.

Și pentru că a venit vorba de secrete încă nu au aflat cum a trecut Priplata frontiera de stat. Cu ajutorul sau fără ajutorul polițiștilor de frontieră?

Pentru că despre corupția câinelui de serviciu dintr-un punct de trecere al frontierei au văzut destule după un control inopinat al specialiștilor din cadrul ministerului.

Se mai pot invoca multe, însă nu-și așa că ați devenit optimiști și totul merge în direcția bună?

  Horia Victor Toma - despre constatările comisarului european, Franco Frattini, în legătură cu acțiunile Guvernului României;

Domnul Horia Victor Toma:

Faptul că Guvernul României își parcurge traiectoria corectă a fost demonstrat încă o dată de către Comisarul European de Justiție, Franco Frattini.

Constatările acestuia, exprimate public, confirmă faptul că lupta dusă pentru ca actualul sistem de legi să fie aplicat nu a fost inutilă.

Și iată că în vreme ce o țară întreagă luptă pentru ca scopul final, integrarea în Europa, să fie îndeplinit, opoziția, frustrată de amenințarea detronării din fruntea celor două Camere ale Parlamentului, transmite mesaje negative în afara țării, încercând parcă să dărâme ceea ce noi toți ceilalți încercam să construim.

Vă reamintesc, stimați colegi din opoziție, că integrarea în Uniunea Europeană este responsabilitatea tuturor și încercarea de a destabiliza imaginea României poate avea repercusiuni grave!

În vreme ce în sfârșit semnalele din partea oficialilor europeni în ceea ce privește cel mai vizat sector, cel din justiție, sunt pozitive, iar amenințarea clauzei de salvgardare este îndepărtată, nu este admis ca un grup din opoziție să încerce să atragă atenția asupra unui alt aspect, și anume, "instabilitatea politică din România". Această "instabilitate" cum este ea văzută de o parte din politicienii din România, este provocată de aceiași politicieni care o reclamă și care transformă încercarea Guvernului de a duce România către o integrare cât mai rapidă în Uniunea Europeană, într-un "joc de-a regulamentul" pe care nu numai că nu și-l asumă, dar îl mai și aruncă pe spatele celor care cred și luptă pentru o Românie mai sigură și mai stabilă.

În aceste condiții, în care colegii parlamentari ai P.S.D., căci despre aceștia aminteam mai devreme, își permit să se joace cu destinul unei țări aflate într-o permanentă cursă pentru integrare, consider că aceiași colegi vor trebui să dea socoteală în fața românilor care în tot acest timp se sacrifică pentru ca România să devină o țară europeană cu drepturi depline.

  Ștefan Valeriu Zgonea - referire la declarațiile populiste ale domnului Cornel Știrbeț;

Domnul Ștefan Valeriu Zgonea:

În cursul săptămânii trecute distinsul meu coleg Știrbeț s-a hazardat în declarații populiste, lipsite de sens și actualitate, care vizau soluția alegerilor anticipate, ca ultimă modalitate de soluționare a problemelor apărute în cursul dezbaterilor din Camera Deputaților, pe marginea Regulamentului acestei Camere a Parlamentului.

Declarațiile domnului Știrbeț sunt generate, din păcate, nu de dorința subită de fluidizare a procesului legislativ, ci de simpla incapacitate a colegilor dumnealui de gestionare a luptei parlamentare, incapacitate care se traduce în nerespectarea "termenelor - limită" stabilite cu multă precizie de către cei doi "primi licurici" ai țării.

Ceea ce domnul Știrbeț & company nu vor sau nu pot să ia în calcul este faptul că, soluția alegerilor anticipate este în acest moment una foarte nefastă României, din numeroase motive, între care cel mai important - avertismentul transmis României de oficialii Uniunii Europene: "Nu ne dați motive să cerem amânarea integrării României în Uniunea Europeană".

Un calcul simplu arată că: deși în bugetul pentru anul 2007 al Uniunii Europene sunt prevăzute fonduri alocate României, acestea nu vor mai ajunge la noi căci, bulversarea datorată declanșării alegerilor anticipate ar duce, în mod cert, la amânarea integrării. Cu alte cuvinte cele 3 miliarde euro alocate prin programe europene României, nu vor mai ajunge la destinatarii acestora. Probabil, însă, că în mărinimia sa, domnul Știrbeț este dispus să doneze această sumă cetățenilor României din propriul buzunar, numai pentru a putea îndeplini astfel ordinul "Comandantului Suprem". Apreciem dăruirea cu care domnul Știrbeț răspunde comenzilor de la Golden Blitz, dar ne simțim obligați să-i reamintim că, cetățenii l-au trimis în Parlament pentru a susține interesul general al României și nu doar niște interese personale sau vendette politice. Nu cred că domnul Știrbeț este gata să sacrifice viitorul acestei țări și cu atât mai puțin că va putea răspunde politic, pecuniar și mai ales moral pentru zona țărilor din lumea a treia, în care, cu siguranță, vom ajunge dacă nu respectăm întocmai calendarul integrării în Uniunea Europeană.

Adevăratele priorități ale României sunt în acest moment integrarea în Uniunea Europeană și mai presus de toate măsuri urgente, viabile, de îndepărtare a urmărilor calamităților naturale fără precedent, care au lovit țara în cursul acestui an în repetate rânduri.

Este momentul să ne concentrăm atenția și toate eforturile, noi, toți reprezentanții clasei politice românești, pe bunăstarea României, europenizarea ei, pe legi europene bine aplicate, în folosul cetățenilor acestei țări.

  Nicolae Bădălău - despre consecințele lipsei de alimentare cu gaze naturale a municipiului Giurgiu;

Domnul Nicolae Bădălău:

Giurgiu este singurul municipiu din țară, reședință de județ, care nu beneficiază de alimentare cu gaze naturale.

Consecințele nefaste ale lipsei alimentării cu gaze naturale se răsfrâng atât asupra activității economice din municipiu (în zona liberă Giurgiu își desfășoară activitatea peste 340 de firme, datorită lipsei gazelor naturale orașul este ocolit de investiții majore, fiind astfel prejudiciat de crearea a peste 1000 de locuri de muncă), cât și asupra vieții cetățenilor, întrucât de peste 10 ani în municipiul Giurgiu nu există apă caldă, iar căldura s-a asigurat doar începând cu anul 2001.

Prin Legea nr. 322 din 6 iulie 2004 se prevedea realizarea unei investiții de aducțiune a gazelor naturale pe un traseu care ar fi alimentat municipiul Giurgiu și încă 7 comune din județ străbătute de conducta magistrală. Investiția, care ar fi trebuit să fie executată în perioada iulie 2004-noiembrie 2005, urma să fie finanțată din fonduri guvernamentale prin Distrigaz Sud. Până în prezent lucrările nu au fost demarate din motive pe care nu le cunoaștem și toate încercările noastre de a determina Ministerul Industriilor să dispună măsuri de realizare a lucrărilor au eșuat.

Având în vedere importanța acestei magistrale de alimentare cu gaze naturale pentru municipiul Giurgiu, vă rugăm, domnule prim ministru, să dispuneți măsuri pentru realizarea acestei investiții vitale, de care depinde asigurarea unui trai decent pentru cei peste 70.000 de locuitori din municipiul Giurgiu și cei 35.000 locuitori ai comunelor străbătute de conducta de gaze.

  Ioan Ghișe - declarație politică: Dialogul și înțelegerea, singura soluție pentru servirea interesului național;

Domnul Ioan Ghișe:

"Dialogul și înțelegerea, singura soluție pentru servirea interesului național".

Alegerile parlamentare și prezidențiale din 2004 au dat câștig de cauză unor coaliții formate din câte două partide. O coaliție a câștigat alegerile parlamentare, dar peste două săptămâni o altă alianță a câștigat alegerile prezidențiale.

Ca președinte al României a fost ales la turul doi candidatul care a reprezentat o alianță de două partide, cea care a ieșit la alegerile parlamentare pe locul doi.

Conform procedurilor constituționale, întâi se aleg conducerile celor două Camere ale Parlamentului, bazate pe o majoritate parlamentară și apoi se votează Guvernul.

După alegerea președintelui țării și constituirea noului Parlament se constituie coaliția de guvernare susținută de o majoritate parlamentară. Președintele, în mod logic, a desemnat premierul din partea alianței care l-a adus pe președinte la conducerea țării.

Ce s-a petrecut în doar două săptămâni? Un partid a trecut dintr-o tabără în cealaltă. S-a întâmplat ca Guvernul să fie constituit, investit și susținut de către o altă majoritate parlamentară decât cea care a ales conducerea Parlamentului cu câteva zile înainte.

Trec câteva luni și partidele coaliției de guvernare convin ca toți aliații să consolideze coaliția prin crearea unei majorități unite și stabile în Parlament. Consecința este că ar putea fi schimbați și președinții celor două Camere ale Parlamentului.

Folosind poziția președinților celor două Camere ale Parlamentului și regulamentele care îi favorizează, cele două partide rămase în opoziție, PSD+PRM, blochează Parlamentul săptămâni la rând, când și cum vor ele, chiar dacă nu mai au susținere majoritară.

De ce pot să facă asta? Pentru că, în mandatul trecut, când PSD+PRM dețineau majoritatea în Parlament, prin regulamente, președinții celor două Camere ale Parlamentului au primit puteri discreționare și imunități de neadmis.

De fapt ce se petrece? Ce este de făcut? Cine, ce răspundere are? Ce urmează? Noi ce avem de făcut ca să fie bine pentru țară și pentru noi?

Toate aceste întrebări ale cetățenilor sunt de bun simț, sunt firești și logice.

Doar noi cetățenii, nu-i așa? Finanțăm (prin taxe și impozite) sistemul politic și pe politicieni ca să ne fie mai bine tuturor și nu doar unor politicieni.

Cetățenii alegători privesc stupefiați la acest blocaj politic și nu mai înțeleg nimic. Sunt necesare alegeri anticipate? Dacă da, când și pentru ce? Doar acum aproape un an am ales, dar politicienii care ne conduc în loc să "facă treabă" se luptă între ei pentru "ciolan". Din ceea ce se petrece, noi alegătorii nu înțelegem prea mult, iar unii dintre noi chiar nimic și apoi la ce ne folosește tot acest balamuc? De fapt, ce este de făcut?

Am încercat să prezentăm mai sus, pe scurt, starea de fapt din politica de vârf în România de azi, 4 octombrie 2005.

Pentru a putea oferi soluții este important să înțelegem cauzele acestei stări de fapt.

Actuala aparentă instabilitate și haosul politic au ca și principală cauză slăbiciunile Constituției. Prin modificările aduse la Constituție s-a dat președintelui țării dreptul să numească primul ministru de la orice partid vrea el și nu în mod obligatoriu de la partidul a cărui listă a câștigat alegerile parlamentare.

Consecința este că Guvernul și majoritatea parlamentară care îl susține se formează în jurul președintelui și nu în jurul partidului care a câștigat cu lista lui alegerile parlamentare.

Disfuncția de la noi este că Parlamentul este condus acum de către un partid din opoziție și care nu mai are o susținere majoritară în Parlament.

Politic judecând, în mod logic, opoziția blochează schimbarea regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului, pentru ca să nu îi fie schimbați președinții Camerelor.

Mai mult, este invocată de către opoziție chiar Constituția, ca și argument pentru imposibilitatea schimbării președinților de camere parlamentare.

Altfel spus, o instituție democratică, Parlamentul, nu îi mai poate schimba timp de patru ani, deși președinții Camerelor nu mai au susținere majoritară.

Toate cele descrise mai sus demonstrează viciile de fond pe care le are actuala Constituție. Logic ne întrebăm: de ce oare este așa? Simplu! Pentru că cei care au plănuit-o au făcut modificările la Constituție în așa fel încât să el folosească lor și nu țării.

Ce s-a gândit conducerea PSD-partidul stat în mandatul 2000-2004?

Dăm mai multă putere președintelui țării. Modificăm prin Constituție mandatul președintelui țării de la patru la cinci ani, dar lăsăm mandatul Parlamentului la patru ani. Construim întreaga strategie a PSD, pentru ca președintele țării să devină chiar președintele nostru de acum, al PSD.

Folosim toată forța noastră de guvernare, instituțională, administrativă și mediatică, iar președinția țării o câștigăm sigur, nu poate să ne scape?!

Apoi, indiferent dacă vom câștiga sau nu alegerile parlamentare din 2004, viitorul premier va fi desemnat tot de la PSD, de către viitorul președinte al țării, care va fi ales sigur chiar omul pus de către noi, de PSD.

Indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, Guvernul și întreaga structură de putere se va construi tot în jurul partidului nostru, iar puterea nu ne mai scapă?!

Și uite așa, de fapt, vom conduce țara și dacă vom pierde alegerile la Parlament?!

În consecință, Constituția trebuie modificată, astfel ca toată structura de putere să depindă de președintele țării pentru ca sigur acesta va fi pus de noi.

PSD și-a proiectat, prin modificările la Constituție, un sistem al puterii de stat, în care, chiar dacă va pierde alegerile parlamentare din anul 2004, PSD să mențină puterea datorită președintelui țării, care credeau ei, va fi tocmai cel promovat de ei.

Au fost prea siguri că președinte al țării va deveni chiar președintele PSD și premierul care a condus Guvernul PSD timp de patru ani.

Adică, lasă-i să voteze cum vor ei la Parlament, că punem noi PSD președintele țării și tot noi conducem. Așa au crezut ei. Și au procedat în consecință. Au modificat Constituția așa cum au plănuit. Dar,..., eroare de calcul?!

Între 2000-2004, PSD, devenit partid stat și singur partid de guvernământ, a avut: președinția țării, tot Guvernul, majoritate parlamentară, trei sferturi din administrația țării, a făcut ce Constituție și ce legi a vrut el și după ce a organizat și a și câștigat el alegerile parlamentare s-a trezit în ".., Opoziție. De ce? Pentru că PSD a pierdut alegerile prezidențiale. Altfel spus au câștigat, dar de fapt..., au pierdut?!

Ca în piesa lui Caragiale: "...curat murdar, coane Fănică...".

La sfârșitul lui 2004, PSD a fost sancționat de către popor prin votul la președinție. Așa se întâmplă când faci politică cu o morală care nu se bazează pe principii.

Soarta și poporul român au vrut altfel decât a plănuit PSD și uite așa, acum, toți tragem ponoasele pentru o Constituție neprincipială, propusă de PSD și adoptată mai mult sau mai puțin conștient de către mulți dintre cei care au votat.

Și acestea în total spirit... "constituțional". Diabolica și malefică gândire?! Același personaj al lui Caragiale ar fi spus"...mare pisicher, coane Fănică, nu-i așa?...

Constituția modificată dă acum președintelui țării mai multe pârghii decât până în 2003, pentru a influența decisiv coaliția guvernamentală și majoritatea parlamentară.

Și asta pentru că așa a vrut fostul partid de guvernământ, partidul stat-PSD.

Problema României constă în aceea că prin schimbarea atitudiniii politice și a susținerii guvernamentale a unui partid parlamentar de sub 5%, toată structura de vârf a puterii de stat se pune continuu sub semnul întrebării. De fapt, ce se petrece?

Un partid care probabil nu ar trece singur pragul electoral, face jocurile ode putere în România folosind Constituția făcută de PSD pe ca cărui listă a intrat în Parlament.

Acum, Constituției este aplicată de către președintele țării, adversar înverșunat al PSD, tocmai celor care au promovat-o, adică fostului partid de guvernământ.

Atâta doar că președintele ales al țării este de la cei care au ieșit pe locul doi la alegerile parlamentare din 2004 și nu de la cei care au proiectat tot acest diabolic sistem pentru a-și garanta lor că vor rămâne la putere încă 12 ani.

Ținând cont de prevederile Constituției modificate și de raportul de putere dintre principalele forțe politice din țară este foarte probabil că până în 2016 formarea Guvernului să rămână total dependentă de voința președintelui țării.

Esența problemei este lipsa de principialitate a Constituției pentru construirea structurii puterii de stat în țara noastră.

Ne lipsește un sistem instituțional eficient și eficace pentru servirea interesului național și înfăptuirea binelui public.

De fapt, problema de fond este lipsa unei misiuni naționale și a unei viziuni fundamentale pe un set de principii și valori asumate în mod responsabil de către principalele forțe politice din țara noastră.

Constatăm că lipsa de principialitate este o cauză a instabilității politice de la noi. Dacă ne preocupă interesul național și evoluția României pe termen mediu și lung, atunci ne rămâne o singură soluție: un acord politic pentru servirea interesului național.

Exact așa cum am prezentat deja în declarația politică din 22 martie 2005.

Dar pentru aceasta este necesar "Dialogul și înțelegerea pentru servirea interesului național".

"Dă doamne mintea românului cea de pe urmă!". "Cine are urechi de auzit să audă"!

  Florin Iordache - intervenție pe tema Abuzurile Ministerului Finanțelor față de Înalta Curte de Casație și Justiție;

Domnul Florin Iordache:

"Abuzul Ministerului Finanțelor față de Înalta Curte de Casație și Justiție."

Consider un abuz demersurile Ministerului Finanțelor Publice de a bloca deschiderile de conturi ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă propunerile de buget pentru 2006 nu sunt în limita aprobată de Guvern. Acest abuz reprezintă dovada clară a modului incompetent și discreționar în care Guvernul încearcă să gestioneze finanțele publice ale României.

În Constituția României sunt precizate principiile separției puterilor în stat, Guvernul trebuie să respecte acest lucru și să sprijine instituțiile implicate în în făptuirea justiției.

În discursul e investire, premierul Călin Popescu Tăriceanu declara ca prioritate reforma sistemului judiciar, prin asigurarea unei independente totale a acesteia.

Este de datoria Guvernului de a oferi soluții pentru suplimentarea bugetului, dacă într-adevăr bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție este depășit. O justiție competentă și coerentă poate fi efectuată numai cu o funcționare coerentă a instanței supreme.

  Gabriela Nedelcu - declarație politică: Un spectacol de prost gust;

Doamna Gabriela Nedelcu:

Declarație politică: "Un spectacol de prost gust".

Îmi exprim azi îngrijorarea față de ceea ce se întâmplă în țara noastră, România. Asistăm cu toții stupefiați, că, de mai bine de 10 luni, pe scena țării se joacă un spectacol e prost gust. Pentru unii, spectacolul pare o comedie, dar pentru România și pentru români în mod special el nu reprezintă decât o dramă și chiar o tragedie. permanent apar situații de criză inventate sau cosmetizate, iar țara este practic neguvernată sau, mai bine spus, guvernată ineficient.

Ca deputat al Partidului Social Democrat, îmi exprim preocuparea cu privire la acutizarea crizei politice prin care trece țara ca urmare a intervențiilor președintelui Traian Băsescu în viața internă a partidelor politice. Derapajele care încalcă Constituția ale acestuia au devenit de-a dreptul periculoase pentru echilibrul țării. Traian Băsescu s-a transformat imediat după alegeri dintr-un "președinte jucător" într-un președinte destabilizator. Consider inadmisibil modul brutal în care se amestecă șeful statului în chestiunile interne ale formațiunilor politice, în încercarea de a slăbi forța partidelor, ceea ce poate conduce la consecințe extrem de grave pentru democrația românească. Prin încercările sale repetate de a destabiliza Guvernul, Traian Băsescu demonstrează că nu-și urmărește decât propriile interese, și anume dezicerea de Guvernul pe care l-a propus și câștigarea de capital electoral pe orice cale.

Ce imagine externă are România acum? Președintele a reușit, în scurt timp, să compromită instituția prezidențială și, în același timp, să inducă ideea că țara noastră nu poate fi guvernată. La acestea, se mai adaugă imensele greșeli făcute în planul politicii externe (vezi declarațiile legate de contractul Bechtel sau "Marea Neagră este un lac rusesc" etc.) Concluzia este că, după patru ani de coerență guvernamentală, președintele Traian Băsescu a reușit doar să destabilizeze principalele instituții ale statului.

Pe cealaltă parte, Guvernul actual oscilează ca o minge de ping-pong pe masa președintelui Băsescu. Criza declanșată de președinte cu privire la grupurile de interese care conduc din u mbră membrii Guvernului a fost imediat uitată. Guvernul și partidele alfate la puere s-au trezit parcă brusc la realitate și constată că principalele probleme ale țării sunt schimbarea președinților celor două Camere ale Parlamentului și schimbarea președinților și vicepreședinților consiliilor județene.

Deși Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat solicită în permanență introducerea pe ordinea de zi a proiectelor legislative de maximă urgență și, în mod special, cele legate de aderarea la Comunitatea Europeană, ne lovim zilnic de situația în care doar modificarea Regulamentului Camerei Deputaților este prioritatea maximă a țării. Suntem acuzați că blocăm activitatea legislativă a Parlamentului.

Stimați colegi aflați la guvernare, dumneavoastră sunteți principalii vinovați! Dacă aveți un termen limită fixat de președintele Traian Băsescu, pentru care Constituția nu reprezintă nimic și poate fi încălcată ori de câte ori își atinge scopurile, pentru noi, Grupul parlamentar al PSD, importantă este România și nu instaurarea unei dictaturi prezidențiale.

Dacă cineva suferă de amnezie, reamintesc președintelui și actualului Guvern că țara se află într-o situație grea, de criză, și că problemele adecvate cu care se confruntă românii sunt altele, printre care: se apropie iarna și mii de români încă dorm sub cerul liber, ca urmare a pierderii locuințelor după inundații; mii de copiii din zonele sinistrate nu au unde să învețe, școlile afectate de inundații nebeneficiind de fonduri pentru reparații (exemplu concret fiind cele două unități școlare din județul Iași: Grupul Școlar CF Unirea Pașcani și Școala specială Pașcani); criza gravă din sistemul sanitar condamnă practic la moarte rapidă zeci de mii de bolnavi; nivelul de trai, în mod special al pensionarilor, a scăzut dramatic; s-au înregistrat creșteri de prețuri și s-au introdus noi taxe și impozite, ceea ce afectează cea mai mare parte a românilor; amânarea aderării României la Uniunea Europeană devine pe zi ce trece o certitudine.

Acestea sunt doar câteva din problemele adevărate ale țării. Stimați guvernanți, rezolvați-le, pentru că ați promis că vom trăi mai bine. Până acum nu ați dovedit decât că pentru cei mai mulți români ați planificat doar un trai mai rău.

  Cosmin Vasile Nicula - declarație politică cu titlul Cooperația meșteșugărească;

Domnul Cosmin Vasile Nicula:

Declarație politică: "Cooperația meșteșugărească".

Ne-am obișnuit, în ultimii ani, să tratați cooperația ca pe o rudă săracă, de care vă este rușine în lume, dar căreia îi tolerați prezența, din diferite motive. Din păcate, nu ați considerat niciodată acest segment profesional ca partener economico-social de un real potențial. O ascultați rar, atunci când timpul sau disponibilitatea vă permit, fără a face nici un efort de a-i înțelege problemele și, chiar și atunci, promisiunile sunt singurele rezultate obținute.

Cooperația nu are nevoie de promisiuni fără acoperire pentru a-și desfășura activitatea și, mai ales, pentru a răspunde în mod adecvat cerințelor impuse de apropiata aderare a țării noastre la Uniunea Europeană. În Programul de guvernare ați specificat, cu mare economie de cuvinte, dar și de idei, numai trei direcții de acțiune în domeniul cooperației, în care prima prevede, citez: "Restaurarea sistemului cooperatist prin punerea în aplicare neîntârziată a noii legi cadru privind cooperația".

Lăsând la o parte exprimarea total neadecvată, legată de termenul "restaurare", care induce ideea corectării unei situații dezastruoase, lucru departe de adevăr în condițiile în care cooperația meșteșugărească a realizat, în anul 2004, venituri de 7.755 miliarde de lei, această prevedere se referă la Legea nr. 1/2005 de organizare și funcționare a cooperației, publicată în Monitorul Oficial din 28 februarie 2005. Acesta este o lege pe care înșiși cooperatorii o contestă, susținând, pe bună dreptate, că nu li s-au luat în considerare doleanțele. Cu alte cuvinte, ei apreciază că este o lege care nu le apără interesele și care, mai mult, le aduce grave prejudicii. Ea încalcă grav Constituția țării, ignoră tradiția cooperatistă și pune în pericol însăși existența și funcționarea sistemului cooperatist.

Este de domeniul evidenței faptul că această lege nu sprijină dezvoltarea cooperației, plasând organizațiile cooperatiste într-un proces birocratic de "reorganizare", consumator inutil de bani, timp și energie, creând premisele unor acte de spoliere a patrimoniului cooperatist. Toate, pe fondul unui vădit tratament discriminatoriu aplicat cooperației în raport cu ceilalți agenți economici din țară.

Cooperatorii meșteșugari sunt convinși că imperfecțiunile și inconsecvențele Legii nr. 1/2005 ar putea fi corectate, dacă factorii de decizie neimplicați ar putea adopta o lege specială, specifică sistemului respectiv. Proiectul acestei legi există, el a fost adoptat de către Senat în anul 1998 și de atunci zace în sertarele Camerei Deputaților, fiind "redescoperit" în urmă cu doar câteva luni.

O asemenea lege specială este absolut necesară și sunt informat că UCECOM a solicitat sprijin în sensul finalizării ei și domnului Eugen Ovidiu Chirovici, președintele Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație. Răspunsul domnului Chirovici este însă negativ: "În momentul de față nu se impune promovarea unei legi speciale care să aibă ca obiect organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești".

Demersul meșteșugarilor este privit astfel aproape ca un moft al cooperatorilor români, deși în unele țări cu o bogată tradiție cooperatistă, precum Franța, Italia, Portugalia, astfel de reglementări specifice fiecărui segment cooperatist există de mulți ani și funcționează foarte bine. Nu cred că aceasta poate fi cea mai potrivită abordare a solicitărilor exprimate de 60 de mii de cooperatori meșteșugari. Să nu lăsăm o greșeală să fie urmată de o alta și mai mare!

Cooperatorii meșteșugari au nevoie de o lege specială, adaptată profilului de activitate, care să le apere interesele în numele democrației, libertății, solidarității, dreptului la proprietate, la asociere și, dacă vreți, la viață! Să nu lăsăm ca un sistem care și-a dovedit din plin viabilitatea de-a lungul timpului să fie îngropat într-o mlaștină de birocrație, interese obscure și trocuri politice! Să redăm libertatea de acțiune și cadrul legislativ stimulativ de care are nevoie!

Guvernul ar trebui să fie primul care să sprijine cooperația și să recunoască în aceasta un generator de clasă de mijloc, clasă de o importanță vitală pentru o societate modernă. Are intenția Guvernul de a corecta tratamentul greșit, discriminatoriu, la care este supusă cooperația și cum acționează el pe linia remedierii urgente a deficiențelor grave ale Legii nr. 1/2005? Cum sprijină Guvernul promovarea legii speciale a cooperației meșteșugărești, pe care cooperatorii o așteaptă de atâta vreme?

Consider că aceste răspunsuri, menite să vină în întâmpinarea solicitărilor cooperatorilor, vor fi în măsură să influențeze în mod pozitiv atât stabilitatea sistemului cooperatist pe ansamblu cât și contribuția acestuia la dezvoltarea economico-socială a țării, în perspectiva integrării europene.

  Vasile Filip Soporan - evocarea Zilei internaționale a persoanelor vârstnice;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

La sfârșitul săptămânii trecute, pe data de 1 octombrie, s-a sărbătorit Ziua internațională a persoanelor vârstnice. Cu alte cuvinte, a avut loc ședința Consiliului județean al persoanelor vârstnice, Filiala Cluj, unde au fost scoase în evidență aspecte care conduc la o serie de nemulțumiri ale pensionarilor.

Dintre acestea, amintesc: sistemul de pensii și modul e aplicare a acestuia a dus la o mare inegalitate socială, prin faptul că efectul recalculării a creat un nivel majorat (mai puțin) abia la 42% din pensionarii în plată înainte de anul 2001; pensiile agricultorilor au rămas la nivel derizoriu; nu există o corelație între evoluția prețurilor și tarifelor la consumurile de bază: curent, gaze, alimente, fiind sistate indexările, imperios necesar a fi reluate în eventualitatea creșterii de prețuri; asistența socială este tot mai puțin vizibilă, persoanele vârstnice fiind nevoite să aglomereze medicii de familie, amânați la examinările de specialitate sau fiind nevoiți să suporte costul unor examinări de laborator; toate măsurile încercate pentru asigurarea cu medicamente nu au făcut decta să perturbe sau să fracționeze procesul de distribuire civilizată, cu prețuri accesibile sau gratuite-compensate, fără cozi de ore și zile în șir.

Oameni bătrâni, împovărați de ani și măcinați de boli generate de incapacitatea financiară de a-și asigura un trai decent și un regim alimentar sănătos sunt obligați să alerge de la o farmacie la alta, uneori degeaba, pentru medicamente compensate sau gratuite.

Pentru completarea datelor de vechime și salarii din perioade anterioare, au fost pretinse taxe, deși Guvernul României a dispus ca acest demers să fie scutit de taxe. Există o slabă preocupare a autorităților pentru tratarea și soluționarea lor, care este amânată la nesfârșit.

Intenția domnului ministru al sănătății Eugen Nicolăescu de a da fiecărui pacient, la externarea din spital, un bon care să ateste valoarea actului medical de care a beneficiat este hilară. Cum poate să-și imagineze domnul ministru că vor reuși spitalele să emită aceste bonuri pentru fiecare pacient? Vor fi necesari mai mulți contabili decât medici specialiști.

Am citat câteva din aprecierile cuprinse în "Scrisoarea deschisă adresată structurilor administrației publice și serviciilor descentralizate ale statului", cu părerea de rău că oferta electorală a Alianței D.A. a fost uitată, că programul electoral portocaliu, care cuprindea indexarea pensiilor cu indicele de creștere a prețurilor de consum și de o creștere în termeni reali aproximativ 30% a devenit un document de arhivă, în care sloganul: "Să trăiți bine!" se referă prea puțin la această categorie socială.

Să trăiți bine, dragi guvernanți, și să nu uitați de cei aflați la vârsta părinților, de sprijinul de care au nevoie după o viață de muncă!

Din aceste motive, vă solicit să luați toate măsurile necesare pentru îmbunătățirea vieții pensionarilor și reglementarea tuturor problemelor expuse mai sus.

Vă mulțumesc.

  Cătălin Lucian Matei - declarație politică cu titlul De ce uitați de oameni?.

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"De ce uitați de oameni?"

Stimați colegi parlamentari,

După cum puteți observa chiar domniile voastre, atunci când vă ridicați ochii din paginile regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului și, desigur, atunci când vă permite timpul, fiind, după cum știm cu toții, deosebit de ocupați cu guvernarea..., România se află, din nou, pentru a opta oară, sub ape..., sub apele "ploilor, ale pâraielor și ale râurilor ieșite din matcă, ale lacurilor revărsate... și, nu în ultimul rând, ale canalizărilor care nu mai fac față...

Ploile acestei toamne, mult mai abundente decât de obicei, au adus un sfert din populația țării în situația unor naufragiați..., din păcate sau din fericire, nu pe o insulă în largul mării, ci pe lacul format pe vatra fostei lor așezări... Toți acești oameni rămași în viață, uzi și fără nimic din avutul strâns într-o viață sau două sau trei în urmă stau și dârdâie în corturile puse la dispoziție de armată. În cazurile fericite, sunt cazați cu amabilitate de rude, prieteni sau vecinii care mai au, cât de cât, un acoperiș deasupra capului...

Dacă iarna va fi la fel de umedă și bogată în precipitații, dacă va fi friguroasă, așa cum preconizează meteorologii, aș vrea să întreb, retoric, desigur, ce se va întâmpla cu acești oameni, cu locurile lor de muncă, cu copiii obligați să își întrerupă studiile... Nu-mi răspundeți, știm cu toții, și noi, și domniile voastre, că nu puteți răspunde, pentru că nu știți ce să faceți, nu știți să acționați și, în general, nu prea știți nimic, decât faptul că vreți Putere, Putere, multă Putere, precum Popey Marinarul, spanac... Dar să nu vorbim de funie în casa..., știți dumneavoastră...

Vreți Puterea, dar fără a cunoaște și implicațiile cesteia, responsabilitățile impuse, grija față de oameni, grija față de țară...

Niciodată în România nu a fost un haos mai mare..., poate doar în timpul războaielor mondiale...

Niciodată în România neștiința nu a fost ridicată la rang de politică de stat, așa cum se întâmplă în prezent...

Concluzia este simplă: dați-vă demisia, oameni buni, și lăsați țara să se refacă!

     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 28 septembrie 2023, 0:42
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111 Utilizator:
E-mail: webmaster@cdep.ro