Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 octombrie 2005

	1.	Intervenţii ale deputaţilor:

		Şedinţa a început la ora 8,25. Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Titu-Nicolae Gheorghiof şi Victor-Viorel Ponta, secretari.
		Doamna Daniela Popa: Deschidem şedinţa de astăzi şi rog personalul tehnic să fie cu cel puţin 5-10 minute în sală înainte de începerea şedinţei. Este inadmisibil ca domnii deputaţi să aştepte personalul tehnic să se poată începe şedinţa.
		Vă rog, domnule deputat. Domnul deputat Cornel Ştirbeţ, Grupul parlamentar al PNL.
		Domnul Cornel Ştirbeţ: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "Camera Deputaţilor - un s.r.l. falimentar". Poate fi chiar adevărat că parlamentarii sunt cele mai corupte, inutile şi dezagreabile personaje din lumea politică românească. Aceasta este percepţia publică şi nu există foarte multe argumente pentru a putea estompa negativul imaginii populare. Aveam, totuşi, speranţa că există o limită a decadenţei, bazându-mă pe faptul că Parlamentul ar trebui să fie întruchiparea democraţiei şi simbolul ei, oricât de necoaptă ar fi ea, democraţia, în România. Ceea ce se întâmplă însă în aceste zile în Camera Deputaţilor depăşeşte orice închipuire şi acoperă umbra de speranţă în aşezarea lucrurilor pe un făgaş cât de cât apropiat de normalitate. Domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, nu poate şi, mai ales, nu vrea să accepte evidenţa, nu vrea să respecte elementarul democraţiei, voinţa majorităţii. Domnia sa, ca un veritabil dictator înnăscut, ţine cu dinţii, sfâşie tot, este de acord cu orice abuz şi mârşăvie, numai să rămână preşedinte. A ajuns să creadă că funcţia este numai a lui. A condus Camera Deputaţilor timp de 13 ani, din 1992 până în prezent, ca pe un s.r.l. cu asociat unic, fie direct, între '92-'96, fie indirect, prin oameni de încredere plantaţi în funcţiile-cheie. De aceea, pentru el nu contează acum că majoritatea deputaţilor doresc altceva şi-i cer demisia. El nu recunoaşte dreptul majorităţii, cu riscul lichidării s.r.l.-ului aflat pe marginea prăpastiei, oferind spectacolul din ultimele zile care confirmă tot ce se putea mai rău în ce priveşte starea de fapt. Mai mult, este dispus să-şi sacrifice şi partidul, folosindu-se, de la cheie de serviciu şi, culmea!, în numele democraţiei, de Constituţie. Domnule Năstase, aici nu vorba de Constituţie, de lege, sau de regulament. Este vorba de logica elementară şi de bun simţ. Asociaţii majoritari ai oricărui s.r.l. pot înlocui oricând administratorul, ca să nu mai amintim de regula majorităţii în orice firavă organizare democratică. Soluţia demisiei de onoare aţi depăşit-o, domnule Năstase! Dar mai există soluţia demisiei, sau a demiterii, la fel de constituţională, legală şi regulamentară. Dacă nu cunoaşteţi, sau nu recunoaşteţi aceste soluţii, puneţi mâna pe carte, domnule Năstase, şi învăţaţi abc-ul democraţiei. Altfel, revolta majorităţii va deveni Constituţie, lege şi regulament. Poate asta vă doriţi. Aşa sfârşesc marii dictatori. Dar, vă asigur că revoltaţii vor scormoni prin catacombele Casei Poporului, vor verifica privilegiile unora, contractele altora, risipa anuală imensă de peste 30 de mii de miliarde şi altele, fără a mai relua doar tema democraţiei. Aşadar, gânduri bune, mai bune vă urez, în final, domnule preşedinte demisionar al Camerei Deputaţilor! Daţi o şansă acestei instituţii, daţi o şansă normalităţii! Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Constantin Amarie. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
		Domnul Constantin Amarie: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Stimaţi colegi, Moţiunea mea este intitulată "Şcoala portocalie". În campania electorală, programul şi denumirea Alianţei a fost, pentru profesori, "DĂ", pentru că s-a promis dublarea salariilor în învăţământ. Promisiunea a fost făcută de candidaţii Alianţei fără să clipească, dar totul s-a dovedit a fi o minciună. S-a obţinut, atunci, cvasitotalitatea voturilor în învăţământ. Printre primele victime ale guvernării actuale s-a aflat şi acest important segment social, iar deschiderea noului an şcolar a debutat cu o grevă a sindicatelor din preuniversitar. "Nu dăm bani pentru citit" a declarat domnul prim-ministru şi, prin aceasta, a demonstrat ce înţelege din ce înseamnă şi se petrece în lumea şcolii. În teritoriu, de un an de zile, principala preocupare a puterilor locale a fost să decapiteze conducerile unităţilor de învăţământ, de la grădiniţă şi până la inspectoratele şcolare. Din 42 de inspectori generali, mai sunt de schimbat doar vreo trei. Toţi veleitarii şi-au găsit un loc. Urmările au fost multiple, dar nu în beneficiul învăţământului. Una dintre ele are grave consecinţe. Pentru că inspectoratele şcolare judeţene au uitat să organizeze admiterea în anul de completare pentru elevii absolvenţi ai claselor a X-a de la Şcoala de arte şi meserii, care au susţinut şi promovat examenele de corigenţă, ne-am trezit cu zeci de elevi rămaşi în afara şcolii. Ei au pierdut dreptul de a urma ulterior ciclul superior al liceului şi cum majoritatea dintre ei provin din familii sărace sau dezorganizate, aceşti elevi au rămas fără o şansă de întreţinere, deoarece nu au nici vârsta necesară angajării legale. Cine răspunde pentru aceste suferinţe create? Nu lipsesc, însă, declaraţii năstruşnice, chiar de la nivelul ministerului şi nu înţelegem de ce domnul ministru intră pe teritoriul altui coleg, ministru foarte activ, de altfel, stabilind ca obiectiv al şcolii plantatul pomilor. E clar că nu vede pomul, care pentru noi este copilul, din cauza pădurii. Şi, dacă singura soluţie a copiilor în viitor este să înveţe de la copaci experienţa de viaţă, atunci naţiunii i se rezervă un viitor vegetal. S-a abandonat cu totul tradiţia sănătoasă a şcolii româneşti, aceea în care şi noi ne-am format, şcoală care a instruit şi pe copiii celor care lucrează azi în ţări din Uniunea Europeană, copii care surclasează, în cele mai multe cazuri, pe autohtoni. Competitivitatea românilor este periculoasă în viitor? Lipsa de coerenţă din minister duce la adoptarea unor hotărâri care care se bat cap în cap şi fac să se introducă inovaţii care n-au fost supuse dezbaterii publice pentru a vedea dacă sunt potrivite sistemului nostru de învăţământ, inovaţii care n-au dat rezultate nici în locul din care provin. Diferiţi vectori ai noului aduc în şcoală din afară eternele "forme fără fond", prezentându-le drept creaţii proprii. Se fac tot felul de experimente, dar Academia Română nu este consultată. Sindicatele, specialiştii care lucrează în media, universitarii au atras atenţia asupra stării de haos din învăţământ şi a lipsei de comunicare a ministrului cu toţi factorii responsabili. Aplicarea Legii calităţii în învăţământul preuniversitar cu agenţia respectivă (ARACIP) în subordinea ministerului va fi supusă deciziei politice şi va duce la arbitrariu. Fără o finanţare corespunzătoare, legea va fi de fapt un instrument al politicului, pentru a ţine sub presiune corpul didactiv. Nu se poate face reformă fără consultarea beneficiarilor. De aceea, domnul ministru trebuie să se întoarcă urgent la şcoală, adică la profesori, elevi şi părinţi, care să fie consultaţi şi ei dacă reforma este spre binele lor. Şcoala portocalie, stimaţi colegi, există într-adevăr. În anul 2000, după alegerile locale, în oraşul Videle, consiliul local era majoritar PD. Atunci s-a găsit de cuviinţă că este util să se adopte denumirea şcolii de "Adrian Păunescu". Astăzi, printr-o hotărâre a consiliului local, s-a renunţat la numirea şcolii de "Adrian Păunescu" şi, mai mult de atât, în mod concret şcoala a fost vopsită, la propriu, în portocaliu. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Mircea Stănescu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Mircea Stănescu: Doamnelor şi domnilor deputaţi, La conferinţa de presă susţinută vineri la sediul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al României, Ilie Botoş, a declarat că o microstructură din cadrul Ministerului Public ar instrumenta o serie de dosare care privesc acte de corupţie şi alte tipuri de infracţiuni, săvârşite de către 22 de senatori şi deputaţi. Dintre aceste cazuri, procurorul general Ilie Botoş s-a limitat a nominaliza doar dosarul domnului deputat PNL Dragoş Ujeniuc, pe motiv că, fiind ţinta unor atacuri ale acestuia, legea l-ar îndreptăţi să facă declaraţii în care să nominalizeze speţa respectivului parlamentar. Cu toate acestea, Ilie Botoş a refuzat, la insistenţele presei, să-i nominalizeze pe ceilalţi 21 de parlamentari, care ar face în prezent obiectul cercetărilor întreprinse de microstructura specializată, de la nivelul Ministerului Public, sub pretextul că o astfel de dezvăluire ar contraveni legii şi ar afecta dreptul la imagine al celor vizaţi. Întrucât această informaţie nu face parte din categoria informaţiilor clasificate, protejate de lege, Ministerul Public oferind în alţi ani astfel de informaţii, îl somez pe procurorul general Ilie Botoş ca, în temeiul Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, să dezvăluie, de îndată, identitatea celor 21 de parlamentari care sunt ţinta unor cercetări penale şi să precizeze pentru ce anume infracţiuni sunt cercetaţi. Un refuz de a furniza aceste informaţii nu poate fi catalogat astăzi decât o diversiune de genul celei practicate în urmă cu mai multe luni de fostul şef al P.N.A., Ioan Amariei, care a pomenit de existenţa a 40 de dosare de mare corupţie, ce s-au dovedit ulterior inexistente, diversiunea menită se creeze impresia că Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar avea o activitate extrem de susţinută, pe fondul unei vizibile lipse de rezultat. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
		Domnul Ştefan Baban: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Boală veche la vremuri noi" Săptămâna trecută, preşedintele Băsescu cerea românilor să nu mai dea şpagă, indiferent ce problemă au de rezolvat: medicală, socială, financiară etc. Solicitarea preşedintelui nu poate fi catalogată decât populistă şi fără acoperire într-o ţară în care mita se ia începând cu cercurile politice şi economice, dar flagelul este aruncat asupra celor mulţi şi năpăstuiţi. Poate că Băsescu n-a dat niciodată şpagă, dar nu cred că din cauză că n-a considerat oportun acest lucru. Iar sondajele de opinie pe care le studiem cu toţii arată că în România nu poţi rezolva nimic dacă nu dai o mică atnţie, un ciubuc. De ce? Pentru că aşa s-a împământenit obiceiul încă de pe vremea fanarioţilor, fiindcă, dacă doreai să obţii ceva bun şi folositor, sau să-ţi rezolvi o problemă, trebuia să te prezinţi cu o mică atnţie la locul şi omul potrivit. Şi, totuşi, după 15 ani de democraţie, aceste obiceiuri au rămas. Şi nu neapărat că ar fi vrut poporul român tradiţionalist să le păstreze, ci pentru simplul fapt că de atâta democraţie şi tranziţie am ajuns să ne auto-selectăm pentru a accede la medicamentele compensate, la tratamente sofisticate şi eficiente, care pentru noi sunt rare, dar pentru ceilalţi cetăţeni ai Europei sunt normale şi obişnuite, pentru a beneficia de o pregătire şcolară la standarde care să permită ocuparea unui loc de muncă bine plătit atât în ţară, cât şi în străinătate. Exemplele ar putea continua, pentru că sunt destule şi le întâlnim în fiecare clipă în cotidian: de la verificarea actelor maşinii de către poliţiştii din trafic şi până la verificarea actelor micii afaceri pe care o păstorim şi din care reuşim să subzistăm cu toţii. Toate sunt dătătoare şi primitoare de şpagă, de mită, de ciubuc ... de tot ce gândeşte şi nu gândeşte domnul preşedinte. Nici nu poate fi altfel. Atunci când un medic, cu peste 12 ani de şcoală, este plătit cu un salariu de mizerie şi poate subzista datorită eforturilor părinţilor, propriei familii şi ... micilor atenţii. Este de fapt o lege tacită, aprobată atât de cadrele medicale, cât şi de guvernanţii care s-au perindat la conducerea ţării. Pentru că, neexistând performanţă economică în România, nu poţi asigura salarii decente şi condiţii normale de lucru pentru un act medical, pentru baze de tratamente dotate corespunzător, pentru spitale moderne etc. Şi acest lucru este valabil şi pentru profesori, funcţionari publici şi alţi bugetari. La venituri nete de 5-6 milioane de lei, cu un copil la şcoală şi cu cheltuieli gospodăreşti majorate la două-trei luni, este imposibil să rezişti cu stoicism la "tentaţiile" care-ţi sunt oferite. Domnul preşedinte Băsescu are dreptate, dar o dreptate utopică, pornită de la vechea zicală românească "cel bogat nu-l va crede niciodată pe cel sărac". Nu poţi să ceri performanţe cu sume derizorii acordate drept salarii, cu limitări legislative în exercitarea meseriei în care te-ai pregătit destui ani, limitări care sunt doar pentru executanţi şi foarte puţine pentru conducători, cu asigurarea unor condiţii de lucru de tipul celor din ţări bananiere. Trebuie aplicate legi clare, începând de la reformarea economică şi terminând cu cea pe domenii profesionale, trebuie alocate sume importante şi reale pentru a se putea desfăşura eficient aceste activităţi. Atât timp cât ne vom complace în discursuri electorale măreţe, dar vom rămâne doar la vorbe goale, românii vor continua să dea şpagă, mită, ciubuc pentru a obţine un serviciu mai bune, pentru a beneficia de o educaţie selectă, pentru a beneficia de tratamente medicale excelente etc. Şi poate că, înainte de a cere românilor să renunţe la aceste străvechi şi balcanice obiceiuri, atât Preşedintele, cât şi Guvernul, s-ar uita în curţile lor, pentru a descoperi dacă mesajul acesta a fost bine înţeles şi de colaboratorii lor, aşa ar avea certitudinea că poporul român a fost atent şi receptiv la ceea ce li s-a transmis şi nu au perceput totul ca un simplu mesaj electoral. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
		Domnul Becsek-Garda Dezsó-Kálmán: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În ziua de 6 octombrie, vom comemora 156 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare. Aceste personalităţi şi-au jertfit viaţa pentru ideile revoluţiei paşoptiste, luptând împotriva despotismului absolutist, pentru susţinerea libertăţii, egalităţii şi fraternităţii. Revoluţia maghiară, prin programele sale, viza desfiinţarea radicală a relaţiilor feudale, democratizarea societăţii prin acordarea drepturilor şi libertăţilor civice. Mişcările din Transilvania, la început, prefaţau o revoluţie paşnică atât prin Programul de la Cluj, cât şi prin manifestaţiile populaţiei de la Târgu-Mureş. Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai a adoptat legi importante atât pentru poporul maghiar, cât şi pentru naţiunea română, cum au fost: desfiinţarea iobăgiei, suportarea în comun de către toţi cetăţenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetăţeneşti şi religioase ale românilor şi noua lege a pensiei. Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curţii de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două naţiuni. Armata revoluţionaro-maghiară, în luptele care au durat un an şi jumătate au înfrânt în mai multe bătălii oştile habsburgilor. intervenţia trupelor ţariste a schimbat raportul de forţe pe plan militar, fapt ce a cauzat înfrângerea revoluţiei maghiare. Cu toate acestea, lupta lor a deschis calea pentru o evoluţie burgheză în spaţiul carpato-dunărean. Pentru a cinsti memoria revoluţionarilor maghiari, la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a amplasat, la Arad, Statuia Libertăţii, care ar trebui să reprezinte aceeaşi semnificaţie şi pentru naţiunea română, pentru că peste 30 de mii de revoluţionari români au luptat şi în armata revoluţionară ungară sub comanda generalilor amintiţi. Cinstirea memoriei celor 13 generali maghiari, în prezent mulţumită şi oficialităţilor româneşti, o reprezintă amplasarea la Arad a grupului statuar cunoscut sub denumirea de Statuia Libertăţii, ceea ce poate fi un pas important atât în interpretarea corectă a unor evenimente istorice, cât şi în reconcilierea româno-maghiară. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan. Nu este în sală. Doamna deputat Manuela Mitrea. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.
		Doamna Manuela Mitrea: Vă mulţumesc. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Palatul Teodor Costescu, în pericol!" Vorbind despre cultură, Ortega vorbea despre "un trecut ireversibil şi un viitor visat". Azi, când lumea devine tot mai pluriculturală (culturi ale profesiilor, ale naţiunilor, etniilor, grupărilor, ale comunităţilor de pe Internet, ale instituţiilor şi localităţilor virtuale, ale maşinilor inteligente etc.), iar postmodernismul se impune ca un fenomen cultural general, consider că a sosit momentul să se acţioneze mai mult pentru păstrarea identităţii culturale, pentru salvarea valorilor culturale şi spirituale ale neamului românesc. Cultura în societatea cunoşaterii este cu totul altceva decât cultura privind societatea cunoaşterii. Într-o societate românească în care globalizarea se resimte ca un pericol pentru identitatea naţională, consider că fenomenul cultural ar trebui să fie una dintre priorităţile actualului Guvern. Preocuparea Ministerului Culturii şi Cultelor pentru tot ce presupune cultură, tradiţie, spiritualitate românească aproape că nu există. În timp ce clădirile aflate în patrimoniul naţional stau să se prăbuşească, manelele sunt vândute ca pâinea caldă. De aceea, ca parlamentar, trag un semnal de alarmă: cultura românească e în pericol! La fel şi Palatul Cultural "Teodor Costescu" din Drobeta Turnu-Severin, un exponent de o valoare inestimabilă a culturii arhitectonice din Oltenia, şi nu numai. Anul trecut s-au împlinit 140 de ani de la naşterea lui Teodor Costescu (1864-1938). Venit din Gorj, pe plaiuri mehedinţene, distinsul cărturar a rămas pentru posteritate un model greu de atins. Figură emblematică a judeţului Mehedinţi, profesor, om politic, membru de onoare al Academiei Române, în 1934, Teodor Costescu a pus bazele actualului Palat Cultural din Drobeta Turnu-Severin, care-i poartă numele. Lucrările de construire a edificiului au fost începute în anul 1913, după proiectul arhitectului Grigore Cerchez. În anul 1916, s-au realizat structura, respectiv zidăria şi acoperişul. Clădirea, construită în stil ionic, are pe acoperişul din faţa sa doi grifoni care încadrează o liră, ca simboluri ale identităţii şi puterii instituţiei, sporindu-i şi prin aceasta valoarea artistică şi culturală. Palatul Cultural "Teodor Costescu" din Drobeta Turnu-Severin este o clădire monumentală ce face parte din zestrea patrimoniului naţional, figurând pe lista monumentelor istorice. Sub acoprişul acestei clădiri, funcţionează, în prezent, un număr mare de instituţii de cultură: Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional; Centrul Cultural Mehedinţi; Biblioteca Judeţeană "I.G.Bibicescu"; Casa de Cultură "Teodor Costescu", această instituţie având în administrare edificiul Palatului Cultural. Clădirea Palatului "Teodor Cosescu" este destinată şi activităţilor cultural-artistice, cuprinzând sala de spectacole cu spaţiile-anexă, sală-expoziţie, bibliotecă, săli cu funcţiuni specifice, cea mai importantă fiind sala de lectură care adăposteşte 35 de mii de volume şi alte cărţi rare şi de patrimoniu, în această sală conferenţiind, cu diverse prilejuri, unele dintre cele mai mari personalităţi ale ţării: Constantin Rădulescu-Motru, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ştefan Odobleja, Liviu Rebreanu. Ca urmare a vechimii, clădirea prezintă mai multe probleme la structura de rezistenţă, acoperiş şi centrala termică. Avându-se în vedere motivele menţionate mai sus, calitatea slabă a lucrărilor de reparaţii curente la faţadă şi acoperişul edificiului, mecanismul de degradare generală, starea de colaps a întregii cornişe, bogat ornamentată şi profilată, cât şi importanţa acestui obiectiv în cultura naţională, sunt necesare - şi în acelaşi timp oportune - lucrări de consolidare, reparare şi restaurare a imolbilului ce adăposşteşte Palatul Cultural "Teodor Costescu". În anul 2004, Primăria municipiului Drobeta Turnu-Severin a întocmit o documentaţie de obţinere de fonduri PHARE pentru executarea acestor reparaţii capitale, însă proiectul nu s-a finalizat, deci nu s-a reuşit obţinerea acestor fonduri. Deşi bugetul local este insuficient, totuşi, Prtimăria Turnu Severin a alocat în acest an suma de 700 mii lei (RON) pentru reabilitarea punctului termic şi a instalaţiilor interioare, precum şi a reţelelor termice. Deoarece această clădire de patrimoniu naţional se află pe lista clădirilor "monument", fiind înscrisă la Ministerul Culturii şi Cultelor şi având în vedere că Primăria nu poate asigura finanţarea necesară privind reabilitarea Palatului Cultural, cât şi a lucrărilor de reparaţii ce i se impun de urgenţăî, sunt contrariată de pasivitatea Ministerului Culturii şi Cultelor faţă de această problemă. Câţi miniştri ai culturii trebuie să aibă actualul Guvern ca să existe interes şi pentru clădirile aflate în patrimoniul naţional? Palatul Cultural "Teodor Costescu" trebuie salvat! Ne-o cere trecutul, prezentul, dar mai ales viitorul! Suntem datori generaţiilor care vin, nu numai să lăsăm ceva în urma noastră, ci şi să ajutăm la păstrarea identităţii culturale româneşti, prin conservarea şi reabilitatea edificiilor aflate în pericol de prăbuşire. George Călinescu spunea: "Cultura este un bun unanim, către care tind mai cu seamă aceia care sunt privaţi de bunurile materiale". Azi, când mai tot românul nu trăieşte bine, măcar cultura românească să constituie pentru Guvern o prioritate! Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.
		Din partea Grupului parlamentar conservator, doamna deputat Graţiela Iordache.
		Doamna Graţiela Denisa Iordache: Vă mulţumesc. Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi aş dori să se refere la privatizarea pe piaţa de capital şi se intitulează "Privatizarea pe piaţa de capital, între sublim şi ridicol". De 13 ani, în România s-a privatizat mult, spun unii; puţin, spun alţii. Şi toţi au dreptate. Mult - ca număr de companii, i.a.s.-uri şi agromec-uri la grămadă; puţin - când este vorba de procentul total din avuţia naţională. Mult, sau puţin, constanta procesului de privatizare a fost lipsa de transparenţă şi, de aceea, piaţa de capital a fost evitată cu obstinaţie. Inutil să mai pledăm pentru nevoia de transparenţă a acestui proces, în contextul în care vorbim - şi doar vorbim, domnilor! - de combaterea fenomenului de corupţie. Ce trebuie subliniat este faptul că singura metodă de privatizare cu adevărat transparentă - cea care oferă acces la acest proces tuturor investitorilor - o reprezintă piaţa de capital. În România, procesul de privatizare a fost făcut demult, de multe ori ca un scop în sine, deşi nu trebuie să reprezinte aşa. Capitalul străin a fost favorizat în raport cu capitalul autohton. Întrucât acumularea de capital la nivel intern era iniţial redusă, primele procese de privatizare au fost destinate aproape în exclusivitate capitalului străin. După 15 ani de tranziţie, condiţiile sunt radical schimbate şi, cu toate acestea, strategiile de privatizare ale companiilor româneşti interzic accesul capitalului autohton la derularea proceselor de privatizare. Persistenţa acestei situaţii este cu atât mai greu de înţeles cu cât în ultima perioadă se vorbeşte despre vânzarea de pachete de acţiuni la companii foarte importante din economia naţională, care ar trebui oferite cu preponderenţă cetăţenilor români. Ca să facem o mică diferenţă, în anul 2004, Polonia a început privatizarea celei mai mari bănci prin derularea unei oferte publice iniţiale pe piaţa de capital locală. Peste o sută de mii de polonezi au subscris în cadrul ofertei suma oferită de aceştia depăşind de câteva ori valoarea pachetului de acţiuni vândut de stat. Deci, privatizarea pe piaţa de capital nu înseamnă numai transparenţă; înseamnă şi eficienţă, şi randament, şi profitabilitate. România şi-a dezvoltat, în fine, instituţiile şi mecanismele care să permită derularea unor procese de privatizare transparente şi de amploare. Finanţarea prin mecanismele pieţei de capital reprezintă o şansă în plus pentru companiile româneşti. Anul 2005 a adus modificări importante în sistemul financiar din România. Reducerea inflaţiei a permis aşezarea dobânzilor pe o tendinţă descendentă, în paralel cu schimbarea strategiei de politică monetară a Băncii Centrale. Pe termen mediu şi lung, reducerea dobânzilor ar putea avea efecte nedorite asupra tendinţei spre economisire a populaţiei, dar ar putea reprezenta şi o oportunitate de modificare a structurilor de active financiare ale populaţiei. Are România, în acest context, nevoie de transparenţă în procesul de privatizare? Are nevoie de o piaţă de capital puternică şi de un comportament investiţional european al cetăţenilor săi? Răspunsul este fără îndoială afirmativ! Pentru ca lucrurile să evolueze în direcţia dorită, este însă foarte important să se treacă de la nivelul declaraţiilor de bune intenţii la măsuri concrete. Vânzarea prin ofertă publică iniţială primară pe piaţa de capital a unor pachete importante de acţiuni, ale Romtelecom, ale BCR, ale CEC, care să poată fi achiziţionate şi de cetăţenii români, ar fi un pas uriaş, care ar apropia piaţa financiară din România de cea din ţările Uniunii Europene. Până atunci, privatizarea pe piaţa de capital se află între sublimul declaraţiilor şi ridicolul realităţilor, care ne arată că singurele companii privatizate pe piaţa de capital au fost agromecurile. Până când situaţia nu se schimbă, până când promisiunile nu se transformă în fapte, nu ne rămâne decât să ne punem o singură întrebare retorică: cui îi este frică de piaţa de capital, domnilor, şi de ce? Mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.
		Domnul deputat Alexandru Mocanu, Grupul parlamentar al PD.
		Domnul Alexandru Mocanu: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Declaraţia politică se intitulează: "Jos masca, domnilor!" În ultimele zile, fiecare membru al tripletei de conducere a PSD a simţit nevoia, într-un fel sau altul, să sară la beregata Preşedintelui României sau a Alianţei DA PNL-PD. Procedând în acest fel, fiecare a sperat, nu că va tranşa în favoarea PSD "războiul" cu Puterea, cât mai ales că va puncta, fie şi numai la impresie artistică, în raport cu ceilalţi doi conducători. Mai întâi domnul Mitrea, de la tribuna Camerei Deputaţilor, ca replică la ieşirea necontrolată, dar, într-un fel, de înţeles, a unui tânăr deputat liberal, găseşte de cuviinţă să vitupereze, cu mâinile încleştate de pupitru, că până una, alta, în Parlament, PSD este partidul care a obţinut cele mai multe voturi în 2004 şi, de aceea, nu vor accepta să fie bătaia de joc a nimănui! Cu alte cuvinte, mai întâi, un partid, care a intrat în Parlament cu doar 5% din voturile electoratului, în viziunea liderului Mitrea, ar putea fi bătaia de joc a oricui în Parlament? Ce să zic, aşa convingeri democratice, mai rar! Dar apropos, despre care... "cel mai mare partid din Parlament..." se vorbeşte aici? Despre PSD? Nu cred, pentru că nu poate fi vorba, şi asta pentru simplul motiv că PSD nu a participat ca atare, la alegerile generale din noiembrie 2004! Asta rezultă foarte clar din comunicatul oficial al Biroului Electoral Central. În alegeri a participat, în schimb, Uniunea PSD+PUR. Aşa cum nimeni nu poate argumenta cu documente oficiale care este ponderea în Parlament a fiecărui partid din Alianţa DA, tot aşa, nimeni nu poate susţine, cu documente de asemenea oficiale, care este ponderea PSD în Parlament, şi cu atât mai puţin că ar fi obţinut cele mai multe voturi. O astfel de susţinere este, ca să-l citez pe domnul Mitrea, o adevărată obrăznicie! Singurul barometru în materie îl reprezintă poate rezultatul oficial al alegerilor locale din iunie 2004. Îi reamintim domnului Mitrea că atunci PSD a obţinut puţin peste 31%, Alianţa a luat 33%, iar Partidul Umanist a obţinut 6% din voturi. Dat fiind faptul că la alegerile generale din noiembrie 2004, Uniunea PSD+PUR a realizat acelaşi procent cu suma procentelor obţinute de cele două partide la alegerile locale, dacă doreşte, domnul Mitrea ar putea susţine că PSD este astăzi a doua forţă politică din Parlament, având circa 31-32% din mandate. Dar domnul Mitrea, cu emfaza şi aroganţa tipice PSD, răcneşte de le tribuna Camerei, sperând că numărul decibelilor poate ţine loc de argumente. Desigur, nu a impresionat pe nimeni, nici măcar pe colegii săi, aşa că, vă rog frumos, jos masca, domnule Mitrea! Înscris printre primii în concursul intitulat: "Cine îl atacă mai dur pe Preşedintele Traian Băsescu", iată că şi domnul Adrian Năstase, tot mai stresat la gândul că, inevitabil, i se termină aţa de pe mosorul de... preşedinte al Camerei, nu scapă nici un prilej să atace foarte dur afirmaţiile neechivoce, directe, cu "subiect şi predicat" şi foarte tranşante ale Preşedintelui României. Astăzi, domnul Năstase este supărat că Preşedintele Traian Băsescu, într-o declaraţie făcută la Craiova, a demascat atitudinea duplicitară a PSD în legătură cu integrarea. Ce a spus, în fapt, preşedintele? Domnia sa a afirmat că dacă practica "pârei la Înalta Poartă" din anii '90 şi până la semnarea Tratatului de aderare din decembrie 2004 era oarecum de înţeles, în anumite limite, după încheierea negocierilor, în decembrie 2004, aceeaşi politică este absolut inacceptabilă şi condamnabilă în acelaşi timp. România se află în faţa ultimelor două rapoarte de ţară, capitale în ceea ce priveşte aderarea. Ei bine, ce face PSD exact în această perioadă? Observ că PSD face exact ceea ce nici un român de bună-credinţă n-ar face în această perioadă. Reclamaţiile către diverşi oficiali ai Uniunii Europene sunt de natură, cel puţin, să pună sub semnul întrebării "criteriul politic", adică, primul criteriu pe care Comisia Europeană l-a recunoscut României cu mulţi ani în urmă! De ce se fac aceste plângeri, care, teoretic cel puţin, pot face foarte mult rău României şi românilor? În timp ce, pentru "prostimea" din ţară, PSD "livrează" un discurs patriotard, plin de bune intenţii şi de preocuparea lor pentru legile integrării, afară, pentru liderii Uniunii Europene, PSD are un discurs din care rezultă, indirect, ce-i drept, că România nu ar trebui să intre în Uniunea Europeană, dacă cele două Camere ale Parlamentului nu vor fi conduse pe mai departe de domnii Văcăroiu şi Năstase şi dacă sumele imense oferite de Uniunea Europeană în perioada de preaderare nu vor fi administrate, la fel de "eficient" ca şi până acum, de aceeaşi Dragnea, Oprişan, Mazăre & comp. Cu alte cuvinte, dacă liderii Uniunii Europene şi-ar pune mintea cu cei din PSD, mai marii PSD sunt gata să pună cel puţin sub semnul întrebării şansa enormă a românilor de a fi cetăţeni ai Uniunii Europene, numai şi numai pentru câţiva cetăţeni care ar trebui să-şi păstreze statutul de baroni. În fine, domnul Geoană, de câteva săptămâni o ţine într-una cum că, în decembrie 2004, PSD ar fi predat "la cheie", spune dumnealui, noilor guvernanţi, procesul de integrare a României în Uniunea Europeană. Degeaba au încercat toată mass-media şi reprezentanţii societăţii civile să-i explice că nu-i chiar aşa, că, de fapt, încheierea negocierilor politice pe capitolele de integrare în decembrie 2004 n-a fost deloc un succes, din moment ce, caz aproape fără precedent, documentul are şi o anexă, în care sunt 11 condiţii extrem de dure, pe care România trebuie să la îndeplinească întocmai înainte de aderare, intitulate "clauza de salvgardare". Dar, iată, apare un înalt responsabil al Uniunii Europene, Franco Frattini, comisarul european pentru justiţie, libertate şi securitate, care afirmă în cel mai serios mod cu putinţă: "La sfârşitul lui 2004, eram pesimişti în privinţa capacităţii României de a accelera reforma sistemului juridic. Azi pot să vă împărtăşesc satisfacţia noastră deplină pentru ceea ce a realizat România în ultimele 9 luni". Se aude, domnule Geoană? De fapt ce s-ar mai putea zice...
		Doamna Daniela Popa: Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.
		Domnul Alexandru Mocanu: Vă mulţumesc frumos, mai am două fraze.
		Domnul Dumitru Bentu (din sală): Mai are volumele III şi IV!
		Domnul Alexandru Mocanu: ...după o asemenea măciucă aplicată exact în moalele capului PSD! Despre care "laşitate" vorbiţi atunci când îl acuzaţi pe domnul Băsescu că aruncă responsabilitatea integrării pe umerii PSD? Nu cumva la fel de "laş" şi la fel de "iresponsabil", cu ghilimele de rigoare, pare şi comisarul Frattini, care spune că la sfârşitul lui 2004 nu avea încredere în Guvernul Năstase că are capacitatea de a accelera reformele în justiţie? Nu credeţi, domnule Geoană, că laşitatea este cea care-l caracterizează pe acela care nu a avut curajul şi demnitatea să-l înfrunte pe Ion Iliescu în Congres, fără ca înainte, câţiva "prieteni de casă", membri ai castei "capitalismului de cumetrie", să orchestreze debarcarea bătrânului Iliescu, în cel mai stalinist mod?
		Doamna Daniela Popa: Aţi depăşit timpul, domnule deputat, vă rog să încheiaţi. Ultima frază şi încheiaţi.
		Domnul Alexandru Mocanu: De asemenea, cum credeţi că va interpreta electoratul faptul că la cele 136 de proiecte de lege pentru integrare nu aţi formulat nici un amendament, în timp ce la proiectul de regulament al Camerei, care declaraţi că nu vă interesează, aţi formulat şi depus peste 800 de amendamente? Din două una: ori proiectele Guvernului sunt impecabile şi nu aveţi ce comenta ori, din contră, atenţia PSD s-a focalizat pe regulament şi nicidecum pe legile integrării. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan. Voci din sală: Lipseşte!
		Doamna Daniela Popa: Nu. Domnul Mihai Apostolache. Aveţi cuvântul, domnule deputat, vă rog.
		Domnul Mihai Cristian Apostolache: Mulţumesc, doamna preşedintă. Daţi-mi voie, pentru început, să mă scuz în faţa colegilor pentru ţinută, am avut un accident de circulaţie şi nu pot să stau cu capul descoperit. Stimaţi colegi, Înainte de a începe prezentarea declaraţiei politice, permiteţi-mi să vă spun că eu nu vă dispreţuiesc, ci vă apreciez foarte mult şi mă bucur să sunteţi aici. Săptămâna trecută, ambasadorul Marii Britanii făcea o descriere realistă a administraţiei publice din România, spunând că România nu are în prezent o administraţie calificată, competentă şi imparţială. De altfel, nu este singura dată când ambasadorul atrage atenţia autorităţilor asupra problemelor din ţara noastră. Când am auzit declaraţia, ca tânăr om politic, m-am bucurat foarte mult, deoarece îmi dau seama că acest demers va scoate autorităţile din starea de repaus şi vor fi nevoite să preia inţiativa. Oricum, actualii guvernanţi nu vor face niciodată o astfel de declaraţie, deoarece adevărul deranjează, preferând să ascundă gunoiul sub preş. Actualii guvernanţi atacau dur PSD, în perioada când acest partid se afla la guvernare, pe tema excesului de autoritate, uitând că în propria "ogradă" cresc "mandarinii locali", persoane pentru care legea există doar pe hârtie, interpretând-o după bunul lor plac, nesocotind interesul public şi binele cetăţeanului. Un astfel de exemplu îl găsim în localitatea prahoveană Drajna, unde primarul liberal al acesteia refuză să aplice Legea administraţiei publice locale, pe motiv că oricum aceasta se va modifica. Concret, în localitatea Drajna, viceprimarul şi-a prezentat demisia, iar, conform legii, trebuie ales din rândul consilierilor în funcţie un nou viceprimar. Prin demisie, mandatul viceprimarului a încetat de drept, iar consiliul local trebuie să ia act de încetarea mandatului şi să aleagă un nou viceprimar. Toate acestea par lucruri fireşti, numai că primarul localităţii, un adevărat "mandarin local" al PNL, le-a spus consilierilor locali că nu are rost să mai aleagă un nou viceprimar, întrucât legea oricum se va schimba şi că funcţia de viceprimar va dispare, uitând faptul că în calitatea pe care o are trebuie să pună în aplicare legile, şi nu să se sustragă de la acest lucru, chiar dacă legile sunt bune sau mai puţin bune. Dacă am gândi la fel ca primarul din Drajna, judeţul Prahova, ar însemna că fiecare poate să săvârşească orice fel de fapte, chiar dacă unele dintre ele sunt incrimiate de Codul Penal, pe motiv că oricum acesta se va modifica. Din păcate, aceasta este mentalitaea unora dintre aleşii PNL din plan local şi confirmă pe deplin spusele distinsului diplomat european. Mai mult ca oricând, România are nevoie de o administraţie profesionistă, competentă şi responsabilă, are nevoie de slujitori ai interesului cetăţeanului, şi nu ai unor interese de gaşcă. Mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ovidiu Ganţ. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Doamnă preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ieri, 3 octombrie, am sărbătorit împreună cu prietenii noştri germani 15 ani de la reunificarea Germaniei, un moment istoric pentru întreaga Europă, căderea Zidului Berlinului marcând şi simbolic prăbuşirea comunismului în estul continentului, proces desăvârşit de Revoluţia din România din decembrie 1989. Este poate un moment potrivit pentru un bilanţ al relaţiilor bilaterale sub toate aspectele. Aceste relaţii bilaterale de o calitate excepţională au rădăcini istorice. Primul stat comunist care a stabilit relaţii diplomatice cu Republica Federală Germania a fost România. După Revoluţie, Germania a înţeles să sară imediat în ajutorul nostru, sub diferite forme, atât la nivel federal, de land, oraşe partenere, ong-uri şi cetăţeni. Astăzi, avem relaţii economice extrem de puternice, 15% din comerţul exterior al României fiind legat de Germania, nivelul total al schimburilor atingând în 2004 7,5 miliarde de euro, cu 21% mai mult decât în 2003. Anul acesta, din ianuarie până în iunie, nivelul a fost de 4 miliarde de euro. Germania este şi un puternic investitor direct, cu peste 1 miliard de euro, în condiţiile în care cifra nu este decât parţial relevantă, pentru că importante firme germane au realizat investiţiile lor prin filiale din terţe ţări. Numărul total al firmelor cu capital german depăşeşte 12 mii. Cel puţin la fel de importante sunt relaţiile politice. Germania este un membru extrem de important al Uniunii Europene, către care ne îndreptăm cu paşi repezi. Atât la nivelul Parlamentului European, cât şi la nivelul Comisiei sau Consiliului, vocea acestei ţări este ascultată cu mare atenţie. De aceea, în perioada imediat următoare trebuie să ne concentrăm eforturile pentru intensificarea relaţiilor bilaterale, un rol deosebit revenind şi Parlamentului României. Ar fi extrem de util ca întâlniri la nivel de comisii de specialitate, de grupuri de prietenie, să aibă loc, să prezentăm în mod corect şi obiectiv eforturile ţării noastre de a îndeplini condiţiile de aderare existente în tratat. Aceste condiţii vor fi respectate şi de Germania, aşa cum am fost asiguraţi în mai multe ocazii, atât de către cancelarul Gerhard Schröder, cât şi de către doamna Angela Merkel, preşedintele CDU. La eforturile României se raliază, aşa cum a făcut-o cu consecvenţă în ultimii 15 ani, şi Forul Democrat al Germanilor din România, care, prin toate resursele de care dispune, susţine aderarea ţării noastre la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană. Voi colabora strâns cu toţi colegii din Parlamentul României, dar şi la nivelul delegaţiei ţării noastre la Parlamentul European, pentru realizarea acestui deziderat. Totodată, aştept din partea Executivului o conlucrare similară, în sensul celor discutate cu ministrul afacerilor externe şi cu ministrul integrării europene, înainte de a pleca la Strasbourg. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Domnul deputat Adrian Moisoiu, Grupul parlamentar al PRM.
		Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Declaraţia mea este intitulată: "O jignire a demnităţii naţionale: statutul de autonomie al ţinutului secuiesc". Faptul că în urma alegerilor din 28 noiembrie 2004, liderii UDMR au fost cooptaţi la guvernare şi participă la deciziile privind soarta românilor în calitate de miniştri, viceprim-ministru, secretari de stat, prefecţi, subprefecţi, cum se întâmplă în actualul regim liberalo-democrat, sub conducerea preşedintelui Traian Băsescu şi a premierului Călin Popescu Tăriceanu, le-a întărit convingerea că idealul lor de 86 de ani, de a reface Ungaria Mare, în detrimentul popoarelor care au scăpat de dominaţia şi de teroarea lor devenită legendară, va deveni realitate. Pas cu pas, zi de zi şi ceas de ceas, ei construiesc scenarii, redactează proiecte de autodeterminare, elaborează statute de autonomie, întâi, cu intenţia de a testa reacţia opiniei publice, ulterior, spre a le propune spre aprobare Parlamentului. Şi dacă, prin şantaj politic, prin diverse trucuri, mimând un comportament şi limbaj european sau speculând miopia, slăbiciunile, lipsa de spirit naţional autentic ale guvernanţilor orbiţi de putere reuşesc să le aprobe, cel puţin parţial, sunt bucuroşi că se apropie de scopul urmărit. Ţinta principală pusă pe tapet începând cu decembrie 1989, dar nereuşită încă, şi sper niciodată, este destrămarea României, enclavizarea ei, prin realizarea Ţinutului Secuiesc sau a fostei Regiuni Mureş Autonome Maghiare şi alipirea ei la Ungaria, sfârtecând şi destabilizând astfel viaţa socială, economică, politică şi administrativă a Ţării, încălcând suveranitatea şi independenţa Statului Român, dar şi demnitatea şi mândria naţională a românilor. Acesta este scopul pentru care, la 19 iulie 2005, doi parlamentari u.d.m.r-işti au înregistrat la Camera Deputaţilor Propunerea legislativă privind statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc, care încalcă în mod flagrant prevederile art.1 alin.1 din Constituţie, potrivit cărora: "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil" şi ale art.2 alin.1, potrivit căruia: "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative alese, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum". Este adevărat că pe teritoriul, în special al câtorva judeţe din Transilvania, cele două naţionalităţi, română şi maghiară, sunt sortite să convieţuiască împreună şi că bunăstarea fiecărui locuitor de aici depinde de modul în care sunt gestionate relaţiile dintre cele două comunităţi, dar între bunăstare şi autonomie teritorială nu există nici o relaţie directă. Prin delimitarea geografică a zonei care ar urma să devină Ţinutul Secuiesc,se urmăreşte crearea unei regiuni exclusiv pe criterii etnice, în care populaţia majoritară este formată din cetăţeni români de naţionalitate maghiară, respectiv judeţele Covasna, Harghita şi o parte mare din judeţul Mureş, încălcându-se astfel art.3 alin.3 al legii fundamentale a Ţării, potrivit căruia statul român: "...este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe",şi nu prin o organizare administrativ-teritorială pe trei niveluri: local, scaunal şi regional. Principiul autonomiei locale este prezentat şi aplicat fals, sub acest pretext, dorindu-se a se crea un teritoriu rupt de statul naţional, unitar şi indivizibil, cu instituţii şi societăţi comerciale, camere de comerţ, poliţie, protecţie socială şi asigurări sociale, precum şi structuri administrative proprii. Prin stabilirea că: "În Ţinutul Secuiesc limba maghiară are statut ca şi limba oficială a statului", se încalcă prevederile art. 13 şi art.128 alin.1 din Constituţie, potrivit cărora: "În România, limba oficială este limba română" şi respectiv: "Procedura judiciară se desfăşoară în limba română". La rândul ei, folosirea liberă a simbolurilor naţiunii maghiare este în contradicţie cu prevederile art. 12 din Constituţie, ce reglementează simbolurile naţionale române: drapel, zi naţională, imn, stemă şi sigiliu. Cât priveşte învăţământul, este necesar să reamintesc că, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, statul român a creat condiţii mai mult decât optime pentru ca toate minorităţile naţionale să poată să se instruiască şi educa până la cel mai înalt nivel în limbă proprie. Prevederea: "În scopul folosirii neîngrădite a limbii materne în administraţia publică locală şi regională, vor fi numite, respectiv, angajate persoane care cunosc limba comunităţilor naţionale, etnice, lingvistice din regiune, respectiv care aparţin acestor comunităţi, respectând raportul dintre naţionalităţi rezultat în urma ultimului recensământ" reprezintă o crasă discriminare a românilor trăitori în judeţele specificate şi o trimitere directă la amintirea stăpânirii maghiare din anii 1940-1944. În ce priveşte Hotărârea Şedinţei Parlamentului Consiliului European nr. 1334/2003, la care se face referire în expunerea de motive, trebuie precizat că această rezoluţie nu are forţa unui act normativ, ea nefiind adoptată în scopul producerii de efecte juridice, lucru reieşit din însuşi titlul hotărârii: "Experienţa pozitivă a autonomiei teritoriale ca sursă de inspiraţie". În contratimp cu orologiul lumii, cu "busola şi practicile europene", pe care le invocă perfid, pentru a arunca praf în ochii străinătăţii, duşmani ai Ţării, strecuraţi abil în Parlamentul României, propun un Statut de Autonomie al Ţinutului Secuiesc, o mixtură contradictorie de revendicări şi aspiraţii de natură feudală-europeană, prin care visează la o Europă a regiunilor, în care Ungaria să stăpânească Bazinul Carpatic, sfidând drepturile legitime ale românilor la libertate şi egalitate, pe care le-au dobândit cu sacrificii şi le-au înscris cu sânge în istoria lor zbuciumată, jignind demnitatea noastră naţională. Îmi amintesc că în urmă cu câteva luni de zile, la Galaţi...
		Doamna Daniela Popa: Pregătiţi-vă să încheiaţi.
		Domnul Adrian Moisoiu: Acum. ...chiar preşedintele Traian Băsescu, a spus: "Vreau să ştiţi, autonomia unei palme de pământ este un act de trădare naţională, România este întreagă, este rotundă şi nici o autonomie nu poate funcţiona în interiorul frontierelor naţionale. Câtă autonomie este la Galaţi, Iaşi sau Bucureşti, aceeaşi autonomie este şi la Târgu-Mureş." Sper ca măcar de această dată să fi fost sincer, domnule preşedinte! Mulţumesc, doamnă preşedintă, şi îmi cer scuze.
		Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat.
		Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Mircea Ciopraga. Aveţi cuvântul.
		Domnul Mircea Ciopraga: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Doamnelor si domnilor colegi, De două săptamâni, ceea ce se întâmplă în plenul acestei instituţii lasa cu gura căscată şi fără replică pe orice cetăţean de bun- simţ al acestei ţări. Probabil că electoratul român, care ne-a trimis aici să-l reprezentăm, are senzaţia că asistă la un spectacol ieftin, aflat sub cupola circului, şi nu la activitatea normală şi specifică acestei instituţii, fundamentală pentru un stat de drept şi pentru o societate democratică. Toată această mascaradă politică, aflată în regia PSD, desfăşurată pe fundalul crizei acute în care se zbate acest partid frustrat şi avid de putere, care nu înţelege că trebuie să treacă totalmente în opoziţie, nu face altceva decât sa denigreze imaginea, şi aşa fragilă, a instituţiei Parlamentului, în loc să contribuie la consolidarea acesteia, pentru ca cetăţeanul român să-şi poată recăpata încrederea în instituţiile statului. Dar, cum PSD are exerciţiul traiului pe spinarea contribuabilului şi obişnuinţa sfidării fără jenă a oricăror reguli de bun simţ, îşi permite sa tergiverseze şi să frâneze bunul mers al acestei instituţii, spre dispreţul banului public al contribuabilului român. În orice ţară democratică, opoziţia are un rol constructiv şi este un partener viabil pentru cei ce se aflaţi la guvernare, pentu bunul mers al societăţii. Se pare că, în România, opoziţia joacă un rol distructiv, punând pe primul plan orgoliile politice şi pe ultimul plan interesul general, folosind situaţiile de criză pentru a câştiga capital de imagine si capital electoral, fără a fi capabilă să propună soluţii certe. Ocupaţia de bază a opoziţiei a devenit producţia pe bandă rulantă a moţiunilor, tratate în stilul demagocic prea bine cunoscut al PSD. În loc să legiferam, dezbatem moţiuni, în loc să dezbatem regulamentul, luăm pauze la nesfârşit. Nu ştiu cum se face că, acum, aflat cu un picior în banca opoziţiei, PSD a devenit brusc sensibil la suferinţele şi problemele românilor, vorbind despre nepăsarea actualului Guvern la suferinţele sinistraţilor. Domnilor p.s.d-işti, vorbiţi despre ,"nepăsare"? Dacă aţi fost "păsători", de ce nu aţi creat infrastructura necesară pentru a preveni situaţiile de calamitate cât timp aţi fost la putere? De ce nu aţi stopat defrişările, care au devenit un fenomen în timpul guvernării PSD? Desigur, aceste întrebări sunt retorice! Dar, în ipocrizia care vă caracterizeză, vă permiteţi să vorbiţi despre nepăsarea celor care încearcă să facă ceva, în limita resurselor disponibile, fără ca dumneavoastră înşivă să vă pese de realităţile care ne înconjoară, încercând obsesiv şi disperat să exploataţi dramele şi suferinţele românilor, pentru a câştiga capital de imagine si capital electoral! Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
		Grupul parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu. Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.
		Domnul Dumitru Bentu: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Peisajul". Peisajul românesc, natural şi social, devine tot mai sumbru. Sub ploile de septembrie, de octombrie şi din tot anul, oamenii neputincioşi privesc spre cerul nemilos din care Dumnezeu, enervat pe netrebnicii de jos, varsă o ploaie rea şi nesfârşită. În rest, miniştrii se războiesc între ei, politicienii din Palatele Victoria şi Cotroceni se luptă pentru scaunele goale, iar premierul dă o fugă până la Bratislava, pentru "a se alege" într-o funcţie de conducere în semi-anonima "liberală" europeană. Disputa politică, în varianta sa naturală, s-a reorientat de la raportul constant Putere-Opoziţie. Transferul s-a făcut în interiorul Alianţei, acolo unde liderii PNL şi cei ai PD pun, mai în fiecare zi, de câte o nouă divergenţă: algeri anticipate, fuziune, Parlament bi sau unicameral, vot uninominal sau pe liste, protocoale încheiate şi încălcate. După atacuri la baionetă şi rafale cu trasoare, membranele difuzoarelor şi sticla receptoarelor TV preiau comunicatele oficiale ale combatanţilor, din care ţara întreagă află cu nedisimulată satisfacţie că "unitatea de principii", "coeziunea", "idealurile comune" funcţionează în continuare în sprijinul "binelui naţional". Urmează o retragere strategică pentru reechilibrarea forţelor, şi în spaţiul numit "no man's land" apare preşedintele Băsescu. Este evident pentru toată lumea că obiectivul domniei sale este unul parafrazic: "Capul lui Tăriceanu vrem!" De asemenea, prin structura sa bio-morfo-funcţională, preşedintele doreşte cu ardoare să concentreze toată puterea în mîna sa. Puterea aceasta ar fi avut nevoie şi de sprijinul lui Stolojan, dar asaltul estival a eşuat. Ce bine i-ar fi cu un Parlament decorativ, controlat de la Cotroceni, pe care să-l dizolve când doreşte augusta sa persoană... Ce bine i-ar fi dacă ar putea să-l revoce pe premier în oricare din momentele zilei (sau ale nopţii), iar alegerile anticipate să fie doar o dată pe agenda sa de lucru şi plasată între două vizite în cele două Americi: una cu capitala la Washington şi alta cu capitala la Ankara. N-ar strica nici un referendum, din care să putem afla că ţara ar putea funcţiona şi fără Parlament... Nu se împiedică domnul preşedinte de axioma că: "Parlamentul este esenţa democraţiei şi singura garanţie reală în faţa unui regim totalitar, indiferent de numele celui care manifestă astfel de tendinţe". Nu, el are un proiect personal, are nevoie de executanţi, iar consecinţele unei astfel de atitudini nu merită nici măcar identificate. Permanent generator de conflicte, Traian Băsescu nu ştiu dacă îşi va aduce aminte că se apropie Ziua mondială a educaţiei. La acest capitol - educaţie - preşedintele nostru este un perpetuum restanţier, confirmând că traseul devenirii sale a ocolit aceste porturi: educaţie în familie, în şcoală, în societate, în politică, în funcţie... Şi, peste toţi şi toate, peisajul sinistru. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Szekely Levente Csaba. Aveţi cuvântul, domnule deputat. Urmează ultimul vorbitor, Ioan Ţundrea, Grupul parlamentar al P.C.
		Domnul Székely Levente: Declaraţia mea politică se intitulează: "Disperarea locuitorilor din comuna Cosmeşti speculată de opoziţie în scop electoral" Cu toţii ştim că, în ziua de 28 septembrie, în care opoziţia a susţinut moţiunea "Nepăsarea", în Camera Deputaţilor au venit 52 de localnici din comuna Cosmeşti, sat Cosmeşti Vale, judeţul Galaţi. Nimeni nu poate crede că a fost o întâmplare prezenţa năpăstuiţilor din Cosmeşti în Camera Deputaţilor tocmai în ziua susţinerii moţiunii "Nepăsarea". Deşi opoziţia a susţinut sus şi tare că oamenii au venit în Camera Deputaţilor împinşi dor de disperare, realitatea este, în mod evident, alta. Că oamenii din Cosmeşti Vale sunt disperaţi este de înţeles şi suntem alături de ei cu toţii. Însă, prezenţa liderului organizaţiei locale PSD printre sinistraţii din Cosmeşti, în Camera Deputaţilor, spune altceva. Este limpede că opoziţia a conceput încă un scenariu la care ştim că se pricepe foarte bine şi a manipulat o masă de oameni să vină în Camera Deputaţilor în ziua în care îşi susţinea moţiunea. Cu tot respectul pe care îl datorăm cetăţenilor acestei ţări, ai căror aleşi suntem, este greu de crezut că sinistraţii din Cosmeşti Vale, în mare majoritate agricultori, preocupaţi în mod dureros de ziua de mâine, au ales să vină în Bucureşti şi, neîndrumaţi de nimeni, la Camera Deputaţilor, pentru a cere explicaţii actualei puteri în legătură cu situaţia lor. La două zile după şedinţa din 28 septembrie m-am deplasat în comuna Cosmeşti pentru a discuta cu localnicii la ei acasă. Ştiam că bunul simţ nu-i va lăsa să mintă şi că voi afla ce i-a determinat să vină la Bucureşti, cine i-a adus în Camera Deputaţilor şi, mai ales, ce sperau să obţină de la întâlnirea cu deputaţii. Oamenii au vrut, mai întâi, să-mi arate distrugerile făcute de ape de care, de altfel, nu sunt deloc străin, fiindcă am fost de mai multe ori în ultimele luni în zonele afectate de inundaţii. Localnicii s-au plâns de nevoile cu care se confruntă, de frica bolilor care vor veni, de nesiguranţa zilei de mâine, de frica iernii care nu este departe. Despre venirea la Bucureşti în Camera Deputaţilor nu aveau prea multe de spus. Ştiau doar că au fost adunaţi, că alţii au suportat cheltuielile de hrană şi deplasare şi că li s-a spus că toate necazurile vin de la Guvern, unde trebuie neapărat să meargă dacă vor să-şi rezolve problemele. Am mai aflat, cu ocazia deplasării la Cosmeşti, că ajutoarele s-au distribuit preferenţial de către primar şi viceprimar, amândoi din PSD, astfel încât cantitatea de materiale de construcţii repartizată nu este proporţională cu distrugerile suferite şi că ajutoarele băneşti n-au fost date celor care au pierdut sub ape toată agoniseala de-o viaţă, dar nu li s-a dat nimic sau foarte puţin. Am mai constatat un lucru incredibil, şi anume că o cantitate importantă de cereale, alimente şi îmbrăcăminte este stocată într-un depozit cu ştiinţa primarului şi că, probabil, va fi distribuită cu ocazia alegerilor locale. Deloc de neglijat este faptul că preşedintele comisiei de evaluare a pagubelor este viceprimarul PSD-ist care, aşa cum am spus, împreună cu primarul distribuie şi ajutoarele. În legătură cu repartizarea materialelor de construcţii, oamenii din Cosmeşti Vale şi-au arătat nemulţumirea într-un mod aproape agresiv, însă, după părerea mea, uşor de înţeles. Numai că, ce se întâmplă pe lan local? Liderii PSD pasează în victime ale actualei puteri şi pun toată dezordinea şi nedreptatea pe seama Alianţei. Oamenilor li s-a spus că ei, PSD-iştii, fac tot ce se poate, dar că la Guvern lucrurile nu stau cum trebuie, că aleşilor poporului nu le pasă de ei şi că, din acest motiv, trebuie neapărat să meargă la Bucureşti. Despre interesul lor electoral, despre nepotismul şi favoritismul promovate la rang de principii nu au suflat o vorbă localnicilor. Despre obligaţiile pe care le au autorităţile locale, locuitorii comunei ştiu doar că aceştia nu le respectă, însă li se spune că vinovaţii sunt alţii, adică actuala putere. Despre alimentele, îmbrăcămintea şi cerealele dosite până la momentul oportun, adică alegerile locale, de asemenea, ştiu foarte puţini şi, în mod clar, nu aceia care au fost în Camera Deputaţilor în ziua de 28 septembrie. În Galaţi, manipularea prin mas media este simplu de realizat. Un post local de televiziune nu mai face faţă PSD-iştilor îndureraţi (în ghilimele fiind spus) de soarta localnicilor din Cosmeşti Vale. Numai că aceşti lideri sub masca durerii - cum spuneam - fac o campanie electorală agresivă şi nimic mai mult. De soarta oamenilor de rând nu le-a păsat cât au fost la putere şi acest lucru îl ştim cu toţii. Numai că acum fac un lucru mai naiv: folosesc suferinţa şi nevoile în care se zbat oamenii loviţi de ape pentru a-şi croi, din nou, drumul către putere. Acesta este unic scop care îi animă. Am convingerea că oamenii cinstiţi ai acestei ţări n-au uitat guvernarea PSD care nu le-a adus nimic bun, în condiţiile în care nu s-a confruntat cu dezastrul cum este cel produs de inundaţiile din acest an. Efortul nostru de a ajuta oamenii...
		Doamna Daniela Popa: Să vă pregătiţi să încheiaţi, domnule deputat.
		Domnul Székely Levente: Am terminat. Ultima frază. În legătură cu neregulile pe care le-am constatat în comuna Cosmeşti, propun instituirea unei anchete pentru identificarea şi sancţionarea celor ce se fac vinovaţi de distrugerile făcute de ape, de distribuirea preferenţială a ajutoarelor şi, nu în ultimul rând, de dezinformarea localnicilor şi a întregii opinii publice. Vă mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat.
		Ultimul vorbitor de astăzi, din şedinţa dedicată declaraţiilor politice, domnul deputat Ioan Ţundrea, Grupul parlamentar conservator. Aveţi cuvântul.
		Domnul Ioan Ţundrea: Mulţumesc, doamnă preşedinte. Obiectul declaraţiei politice: "nu cămine.ro" Domnule ministru, la încheierea anului universitar, v-am adresat câteva aprecieri pentru reuşitele din sistemul de învăţământ. Tot cu acel prilej, v-am adresat solicitarea de a ne prezenta o situaţie statistică a studenţilor români care învaţă în universităţile din străinătate. Regret că nu aţi răspuns acelei solicitări dar eu fiind un bănăţean răbdător, am speranţa că nu mă veţi uita. Acum, la începerea unui nou an universitar, vă adresez dumneavoastră, cadrelor didactice şi studenţilor, să aveţi parte de cât mai multe reuşite. În aşteptarea răspunsului dumneavoastră, vă transmit mesajul care mi-a fost dat de un număr apreciabil de studenţi şi de părinţii acestora, oameni obişnuiţi din zona Banatului. După 12 ore de călătorie cu trenul, zece ore de aşteptat în faţa Complexului studenţesc Regie pentru a-şi caza copiii şi îndemnaţi de mobilizatorul nu da şpagă, s-au reîntors cu bagajele în gară, neştiind încotro s-o apuce. Întrebările acestor părinţi ale proaspeţilor studenţi, nu puţini la număr, vi se adresează astfel: De ce nu obţin camere în cămin studenţii care nu dau şpagă? De ce sistemul administrativ din căminele studenţeşti este la fel de inert şi de inept ca pe vremea noastră? De ce căminele studenţeşti arată ca nişte ghetouri? Până la aflarea acestor răspunsuri, părinţi şi studenţi solicită singurul ajutor care le-a mai rămas în această ţară, şi anume cel al presei. Solicitarea domniilor lor adresată reprezentanţilor din mas media sună astfel: "Monitorizaţi cu o cameră tv, vă rugăm, şi administraţia căminelor studenţeşti." Pentru că suntem în criză de timp am o declaraţie politică care este urgentă: Comerţul cu lemn şi transportatorii sunt blocaţi în portul Constanţa, îmi permit s-o las scrisă. Mulţumesc.
		Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
		Intervenţiile au fost depuse în scris de către domnii deputaţi, din Grupul parlamentar al PSD: domnul deputat Cosmin Nicula, domnul deputat Ioan Mocioalcă, domnul deputat Marin Diaconescu, domnul deputat Viorel Pupeză, domnul deputat Vasile Mocanu, domnul deputat Valeriu Ungureanu, domnul deputat Claudiu Manda, domnul deputat Mihai Dumitriu, domnul deputat Vasile Puşcaş, domnul deputat Florin Iordache, domnul deputat Vladimir Mănăstireanu, domnul deputat Ghoerghe Chiper, doamna deputat Minodora Cliveti, domnul deputat Alexandru Ştiucă, domnul deputat Vasile Soporan, domnul deputat Valeriu Zgonea, domnul deputat Ion Dumitru, domnul deputat Cătălin Matei, doamna deputat Gabriela Nedelcu, domnul deputat Marian Săniuţă. Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris intervenţiile: domnul deputat Gabriel Sandu, domnul deputat Tiberiu Bărbuleţiu, domnul deputat Dan Mihai Marian, domnul deputat Rareş Mănescu, domnul deputat Vasile Pruteanu, domnul deputat Ioan Ghişe, domnul deputat Viorel Oancea, domnul deputat Emil Strungă, domnul deputat Mihai Sandu Capră, domnul deputat Relu Feneciu, domnul deputat Ovidiu Ioan Silaghi, domnul deputat Florin Popescu, domnul deputat Gheorghe Dragomir, domnul deputat Adrian Semcu, domnul deputat Romică Andreica, domnul deputat Claudius Mihail Zaharia, domnul deputat Mihai Mălaimare, domnul deputat Petre Ungureanu, domnul deputat Horea Uioreanu, domnul deputat Mircea Puşcă, domnul deputat Ion Luchian, domnul deputat Horia Victor Toma şi domnul deputat Cristian Adomniţei. Din partea Grupului parlamentar al PD au depus în scris intervenţiile: domnul deputat Valentin Iliescu, doamna deputat Ionela Bruchental-Pop, doamna deputat Monica Iacob Ridzi, doamna deputat Anca Constantinescu şi domnul deputat Traian Constantinescu şi domnul deputat Traian Constantin Igaş. Din partea Grupului parlamentar al PRM au depus în scris intervenţiile domnii deputaţi: Costache Mircea, domnul deputat Ilie Merce şi domnul deputat Gelil Eserghep. Din partea Grupului parlamentar al UDMR domnul deputat Toró Tiberiu. Din partea Grupului parlamentar conservator domnul deputat Nicolae Popa şi domnul deputat Bogdan Ciucă. Tot în scris domnul deputat Dan Ioan Popescu şi doamna deputat Olguţa Vasilescu, Grupul parlamentar al PRM, domnul deputat Mircea Giurgiu a depus tot în scris, domnul deputat Paveliu, Grupul parlamentar al PNL tot în scris. Atât, da? Încheiem şedinţa destinată declaraţiilor politice de astăzi. Prima parte a Şedinţei s-a încheiat la ora 9,40. (Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)
		Domnul Adomniţei Cristian Mihai: «Cerere de retrocedare» Martinas Mitrea, 84 ani, Comuna Raducăneni, Judeţul Iasi: "Am mers la război şi acolo ni s-a spus: Mai camarazi (asa era atunci cu camarade si domnule, nu cu tovarase) mergem la razboi, dar nu am facut contract cu Dumnezeu. Unii ne vom intoarce, altii nu, cum va fi voia Lui, dar cei care ne vom intoarce vom primi 5 ha de pamant ca sa ne traim in continuare viata. In ziua în care ne-au impresurat ruşii din toate părtile l-am întrebat pe sublocotenent: Domnule sublocotenent ce facem? Murim aici cu totii, căci ne-au prins la mijloc si ne pisează ca pe usturoi. Camarazi, să scoatem ce avem alb fiecare, batista, stergar, sa fluturăm si poate or avea milă de noi, dar mai inainte careva dintre voi sa-mi smulga gradul de pe umeri, caci nu pot sa ma predau aşa, eu pentru gradul asta am jurat pâna la capăt. I-am smuls gradul de pe umeri si am plans cu toţii ca după mama. Cand ne-au luat prizonieri nu ştiam dacă o sa ne impuste, sau o sa ne taie sau o sa ne atârne de coardă. Era cel mai rău, cel mai tare m-am temut sa nu cad prizonier. Am stat prizonier si am muncit la colhoz. In fiecare zi faceam 8 km la dus, 8 km la întors. Munceam în mină sau pe ogor, mancam ca animalele, porumb ca vitele sau cartofi cruzi ca porcii. Nu m-am saturat niciodata la masă, în toată viaţa mea. Am revenit din prizonierat si stăteam în casă la mine, la Raducăneni si mă uitam cum tractoarele gostatului framântau in deal si vale, pamântul meu. 5 ha la care m-am gândit în fiecare clipă de prizonierat si în fiecare clipă de după război. Am învăţat un lucru: tot ce e de stânga e rau şi foarte rau. I-am invatat si pe altii: mergeti la dreapta, dar ei tot la stanga, mergeti cu dreapta, dar ei tot stanga alegeau. Tractoarele au dispărut de 15 ani, dar eu nu am primit decat o jumatate de hectar, asa in batjocura. În fiecare an mă duc la Primărie şi-i intreb de pamantul meu. De fiecare dată îmi spun sa-i înţeleg că nu au timp. Au venit legi bune acum si tot imi spun să-i înteleg. Niciodată în viaţa mea nu m-am săturat la o masă. De fiecare dată eu v-am inţeles pe voi, voi mă intelegeti pe mine? Nu pentru mine, ci pentru copiii mei. Am fost sărac, sunt sărac şi nu ştiu dacă ajung acum pâna acasă, dacă nu vine moartea sa ma ia, da' pentru copiii mei..."
		Domnul Câmpanu Liviu: "Supărăcioşii" Săptămâna trecută, la o intervenţie a unui coleg de-al nostru care le atrăgea atenţia tovarăşilor de la P.S.D. şi celor de la P.R.M. să nu-şi bată joc de activitatea parlamentară, întrerupând dezbaterile cu tot felul de intervenţii pe procedură, cutume şi pauze de consultări, mult stimaţii şi iubiţii (cred ei) s-au supărat luându-şi jucăriile, părăsind sala. Să-i fi văzut ce drăgălaşi erau când se buluceau care la lopeţică, care la găletuşă, plecând repede să construiască castele de nisip, că de acelea ale lor, adevărate, se cam plictisiseră. După vreo oră, aşa cum bine ştiţi, au revenit, cerând insistent colegului nostru să-şi ceară scuze pentru că fuseseră (credeau ei) adânc jigniţi "în amoare proprie". Ce s-ar face însă dacă fiecare cetăţean, de care şi-au batut joc în atâţia ani de guvernare, i-ar chema pe ei să-şi ceară scuze?!... ce s-ar face dacă ar trebui să-şi ceară scuze de la fiecare bănuţ pe care l-au furat şi l-au băgat cu japca în propriile buzunare?!... câţi ani v-ar trebui domnilor pentru aceasta? Nu pot să cred că cei care au votat P.R.M. -ul şi P.S.D. -ul au trimis în Parlament nişte indivizi incapabili să ţină minte măcar 12 ore ce le-a spus tătucul că au de făcut în acea zi. Dar poate chiar uită, poate chiar nu ştiu ce au de făcut şi trebuie să întrebe pe alţii! Dar dacă sunt bolnavi şi au nevoie din jumătate în jumătate de oră de câte o pauză pentru odihnă, pentru necesităţi fiziologice sau chiar pentru un consult medical (asta ar explica cel mai bine cererea frecventă de pauze pentru consultări). Ar fi grav ca vreun răspuns la aceste întrebări să fie afirmativ...Dar ar fi la fel de grav ca acest comportament al celor de la P.S.D. să fie datorat unor lacune de etică şi unui comportament imoral care nu reprezintă altceva decât ţinerea de scaun cu unghiile şi apucarea ciolanului din orice poziţie. Pentru că orice suferinţă psihică determină în timp şi suferinţe fizice n-ar fi deloc deplasat să numim acest comportament în limbaj medical: ciolănită şi scăunită cronică în puseu de agresivitate.
		Domnul Claudius Mihail Zaharia: Domnule preşedinte, stimaţi colegi, Astăzi aş dori să iau în discuţie problema evaziunii fiscale din domeniul agriculturii. La Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale se află în lucru un set de masuri privind combaterea evaziunii fiscale în domeniu, precum şi un Cod al eticii vânătoreşti. Printre măsurile care se referă la combaterea evaziunii fiscale se numără obligativitatea licenţierii, a certificării silozurilor si a depozitelor agricole, marcarea pâinii pentru a se dovedi provenienţa ei, dar si contorizarea morilor. Depozitele şi silozurile vor fi certificate, pentru a şti exact ce au în ele, să fie declarată cantitatea de grâu care este stocată. O altă măsură care va fi adoptată este contorizarea morilor care va însemna atât contorizarea consumului de curent electric, cât şi a timpului de lucru, adăugând că este necesara scoaterea la suprafaţă a economiei subterane. În acest moment există produse nedeclarate, se face pâine care nu este fiscalizata, toate aceste ilegalităţi trebuie să înceteze. Viitorul Cod al eticii vânătoreşti, care va fi cuprins în Legea vânătorii, va avea reguli menite să stopeze "carnagiile vânătoresti". Conform aceloraşi afirmaţii, codul va prevedea clar faptul că, daca vrei sa fii vânător, va trebui să te lupţi ca un vânător. Ca vânător nu trebuie să stai într-un buncăr de beton şi să tragi. Perioadele de vânătoare şi liniştea vânatului trebuie respectate şi, de asemenea, pledez pentru conservarea faunei de vânătoare pe care o avem. Vă mulţumesc,
		Domnul Costache Mircea: Declaraţie politică: "Diversionistul" Sinteza unei societăţi în derivă s-a materializat deplin, cu voinţa străinătăţii, dar şi a concetăţenilor, unii interesaţi, alţii dezorientaţi, intoxicaţi ori manipulaţi, prin urcarea pe Dealul Cotrocenilor a lui Traian Băsescu. Din mocirla zilei nu putea fi cocoţat pe fotoliul Preşedinţiei un tip mai reprezentativ, care să întruchipeze mai fidel ticăloşia şi perfidia vremurilor ca acest vântură-lume, pitoresc şi picaresc, marcat profund de fauna portuară, pestriţă şi fără căpătâi. Are societatea românească băutori fruntaşi? Există printre noi muieratici care îşi bat nevestele ? Avem noi, învârtiţi cu case luate ilegal, cu firme dubioase pe numele rudelor, prietenilor, subalternilor? Avem şmecheri care au pus umărul la năruirea economiei socialiste, a flotei, de exemplu, avem noi foşti miniştri care nu sunt străini de exportul de vagoane la fier vechi, avem noi foşti primari care au drenat bani publici înspre firmele proprii sau ale acoliţilor, de la reparaţii de străzi, parcări etc., avem noi petrecăreţi care reazemă cârciumile ori bat podelele cu palma când alţii zac sub ape? Avem, din belşug! Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus simplu, Băsexu ! Şi cu toate astea, mizând pe vraiştea din Ţară şi din capul cetăţenilor, exponentul sistemului ticăloşit cu care se luptă el, trăgându-şi palme în oglindă, Preşedintele şmecherilor şi şmecheroaicelor, lansează câte o diversiune pe zi, care de care mai zănatică. Ba recuperează răpiţi, ba răpeşte recuperaţi, ba ne zice să nu mai dăm noi şpagă (cum, nici măcar la Dalli în parcare ?), ba că de vină sunt politicienii (că el nu e, o fi candidat independent!), ba că vrea el Parlament unicameral în care să intre, prin vot uniimoral, numai hoţi cu vile multicamerale... Acest ipocrit notoriu speculează naivitatea şi buimăceala românilor care nu ştiu cine îi plăteşte drumurile peste hotare, care nu ştiu cine sunt alde Jalbber Jabbal, iranienii de la Prodall `94, ori, Agricover sau alţi finanţatori dubioşi. Dacă i-ar fi trecut vreo secundă prin minte fie şi când se dedă desfrâului prin speluncile preferate, să lupte realmente cu corupţia, cu hoţia şi cu "sistemul ticăloşit" am fi aflat şi noi, în cele 9 luni de bezmeticeală, că l-a preocupat cu adevărat ceva în acest sens. De pildă, am fi auzit că a dispus ministrului administraţiei şi internelor, celui al finanţelor publice, de exemplu, să verifice cine sunt proprietarii vilelor, ori autoturismelor de teren, ai conturilor din ţară şi din străinătate, câte clase au, ce meserii au, din ce îşi câştigă banii şi averile, ce impozite şi taxe au plătit la buget pe acele averi. Astfel, ar fi aflat că, în România, oamenii de ştiinţă, de cultură şi artă, marile valori fac foamea, cei mai bine pregătiţi, profesori, doctori, ingineri, îşi duc viaţa de pe o zi pe alta iar în Jeep-uri, în vile şi în palate găseşti analfabetism, promiscuitate, criminalitate, infracţionalitate, trafic de droguri şi de carne vie, evazionism fiscal, inginerii financiare etc. Dar, domnul Preşedinte, care luptă cu corupţia, o face pe celebra vânzătoare de ciunga şi de ţigări, Stana, consilier prezidenţial cu 7 clase primare. Peste asta nu se mai poate spune nimic. Acesta este omul care vrea să reformeze clasa politică şi să conserve neatinsă clasa fără multe clase, dar cu multe case, cu averi fabuloase şi cu conturi grase, evident frauduloase Aferim !
		Domnul Ilie Merce: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vin în faţa domniilor voastre cu o problemă asupra căreia m-am mai oprit şi altă dată şi pe care au mai abordat-o şi alţi colegi ai mei. Revenirea mea este determinată de încăpăţânarea cu care domnii senatori Marko Bela şi Gyorgy Frunda, lideri de frunte ai UDMR, susţin, cu obstinaţie, reabilitarea unui criminal de război, Wass Albert. Motivul real al demersului celor doi senatori udemerişti este faptul că Wass Albert a fost unul dintre marii luptători împotriva Statului naţional unitar român, luptători pentru distrugerea acestuia şi pentru formarea unei Ungarii Mari. Sunt şi două pretexte ale acţiunii celor doi senatori udemerişti: susţin că procesul intentat lui Wass Albert nu a fost corect, acesta nefiind criminal şi că a fost un mare scriitor. Ambele pretexte sunt nişte minciuni. Wass Albert (1908-1998) a fost un scriitor mediocru, dar foarte prolific. Printre cărţile sale: Cerbul misterios (1931); Groapă de lup (1935); Vin ! (1942) Csaba (1940) etc. În legătură cu conţinutul acestor romane, iată un document oficial. Raportul colonelului Bichiceanu, reprezentant al României în Comisia Internaţională germano-italiană Roggeri-Altenburg, care cerceta asasinatele în masă săvârşite de unguri în Transilvania, raport din 25 mai 1944: "Cartea contelui Wass este un monument de ură încă nemaiîntâlnită în literatura unui popor din lume, ură bolnavă, sadică, revoltătoare". Ura contelui Wass era îndreptată împotriva românilor. Autorul era mediocru, dar cărţile sale au fost citite de maghiarii din Transilvania şi au contribuit la consolidarea sentimentelor naţionalist-şovine ale acestora, având astfel un rol însemnat în crimele din timpul ocupaţiei horthiste. Cei doi senatori udemerişti susţin cu impertinenţă că Wass Albert nu a fost criminal. Iată, însă, ce spun documentele istorice: contele a cerut militarilor unguri să omoare pe cei doi români şi doi evrei din comuna Sucutard, judeţul Cluj, pe 22 septembrie 1944, acelaşi conte a cerut unui detaşament militar maghiar să execute întreaga familie a preotului român Andrei Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, judeţul Mureş, în total 11 persoane, între care şi un copil de doar 4 ani. Ca urmare a acestor fapte pe deplin dovedite, Tribunalul Poporului de la Cluj, prin Sentinţa nr.1 din 13 martie 1946, îl condamnă la moarte în contumacie. Tot în acelaşi an, Wass Albert a fost condamnat la moarte şi în Ungaria. Se va sinucide în 1998, în SUA, în urma refuzului autorităţilor Ungariei de a-i anula sentinţa de condamnare din 1946. Aşadar, nici chiar Ungaria nu a îndrăznit, de teama opiniei publice mondiale, să-l absolve de vină pe criminal. Cei doi senatori udemerişti, însă, au început o campanie de reabilitare, plasându-se astfel definitiv de partea celor mai extremişti reprezentanţi ai ungurilor din România, cei care i-au ridicat mai multe busturi criminalului, au botezat cu numele său şcoli, i-au republicat opera şi au făcut lecturi publice interminabile din ea, i-au adus, clandestin, cenuşa în Ţară şi au înmormântat-o în parcul din comuna Brâncoveneşti, au bătut o medalie "Wass Albert" care răsplăteşte pe cei "care luptă pentru apărarea limbii maghiare". Toate acestea în condiţiile existenţei Ordonanţei de urgenţă nr. 31 din 13 martie 2002, care interzice cultul criminalilor de război. Ce fac autorităţile române ? De ce nu-i trimit în judecată pe cei care propagă cultul criminalului Wass Albert? Ce face comunitatea Evreilor din România? Îl întreb pe colegul nostru, domnule deputat Vainer Aurel, reprezentantul evreilor din România în Parlament, dacă acceptă ca cel care a asasinat evrei să fie azi glorificat. Se confirmă, încă o dată, zicala: "Cine se aseamănă, se adună".
		Domnul Dan Mihai Marian: Declaraţie politică: "În ciuda tuturor intemperiilor, Guvernul Tăriceanu şi-a facut până acum datoria" În ciuda unui an deosebit de dificil din punctul de vedere al gestionării problemelor generate de valurile de inundaţii fără precedent, semnalele care ne vin din partea diverselor instituţii şi organizaţii internaţionale ne confirmă că economia românească şi-a consolidat trendul pozitiv. Ultimul raport semestrial asupra evoluţiilor României elaborat de divizia "The Economist Intelligence Unit" a îmbunătăţit prognoza privind mediul de afaceri românesc cu 8 locuri. În clasamentul celor 60 de ţări analizate, ţara noastră ocupă în momentul de faţă poziţia 40. Dacă este să vorbim despre un domeniu în care Guvernul Tăriceanu a excelat prin modul în care a acţionat, atunci cu siguranţă acesta este mediul de afaceri. Îmbunătăţiri semnificative sunt aşteptate şi în politica faţă de întreprinderi şi în ceea ce priveşte competiţia, capitol restant în ceea ce priveşte reformele necesare aderării la UE. Noutatea majoră a anului 2005 a costituit-o reforma fiscală prin introducerea unei cote unice de 16%. Această măsură fiscală a impulsionat mediul de afaceri şi, în ciuda unor prognoze pesimiste, a dus la creşterea gradului de colectare fiscală. Această reformă poate fi judecată în sine, dar şi în contextul mai larg al competiţiei fiscale ce are loc în Centrul şi Estul Europei. Din acest punct de vedere, cota unică de impozitare reprezintă şi un stimulent atractiv pemtru investitorii străini. Partea proastă este că ea a venit prociclic, într-un moment când creşterea economică este alimentată în primul rând de cererea internă, iar deficitele externe cresc. Pentru că acest stimulent fiscal pentru mediul de afaceri şi nu numai ca atare guvernul a trebuit să adopte o serie de măsuri compensatorii pentru a controla cheltuielile şi a menţine nivelul încasărilor la buget. Guvernul Tăriceanu este mult mai hotărât să reducă subsidiile pentru companiile publice. La acest lucru se adugă şi reducerea discriminării firmelor străine în favoarea celor de stat. Stabilitatea trendului descrescător al inflaţiei a constituit o preocupare majoră şi pentru Cabinetul Tăriceanu, mai ales datorită împresiei defavorabile create instituţiilor financiare internaţionale în anii precedenţi. De asemenea, rezervele băncii centrale depăşesc în momentul de faţă peste 17 miliarde Euro, şi acest lucru s-a realizat în condiţii de liberalizare aproape completă a contului de capital. BNR a traversat cu succes perioada delicată de deschidere a accesului nerezidenţilor la conturi bancare, iar dobânzile la lei au scăzut permanent. Aceste rezultate au dus la revizuirea pozitivă a ratingurilor de ţară până la nivelul "recomandat pentru investiţii". Datorită acestor realizări din ultima perioadă, România poate spera ca la sfârşitul lunii octombrie 2005 să obţină un Raport de ţară favorabil din partea Comisiei Europene. Tot mai des viziunile sceptice asupra viitorului României sunt înlocuite cu prognoze şi estimări din ce în ce mai optimiste. Prognoza "Economist Intelligence Unit" este că ţara noastră va adera la Uniunea Europeană în 2007. Prin urmare, în ciuda imaginii negative la care au contribuit pagubele produse de inundaţii, dar şi recentele dispute din Parlament, România se află în cel mai favorabil moment de după 1990. Sarcina noastră ca parlamentari este să sprijinim proiectele Guvernului Tăriceanu, în special legile integrării, de ale căror beneficii ne vom bucura cu toţii în anii care urmează. Rezultatele pozitive ale Guvernului condus de Călin Popescu-Tăriceanu reprezintă intrarea în normalitate a României, o normalitate care ne va integra în 2007 în Uniunea Europeană.
		Domnul Gabriel Sandu: "De ce trebuie să plece Năstase?" De la începutul celei de-a doua sesiuni a Camerei Deputaţilor, activitatea noastră este blocată din cauza tergiversării de către actuala opoziţie şi, în special, de către Adrian Năstase a dezbaterilor la noului proiect de Regulament. Având în vedere faptul că instituţia Parlamentului nu se bucură de credibilitate în ochii opiniei publice, orice dezbatere menită să îmbunătăţească actul legislativ este benefică, iar preşedintele Camerei Deputaţilor ar fi trebuit să sprijine un asemenea demers, indiferent de susţinători. Pentru că aşa cum ştim cu toţii, orice act este perfectibil, cu atât mai mult Regulamentul Camerei Deputaţilor care nu duce lipsă de imperfecţiuni legislative. Aş aminti în acest context puterea discreţionară a preşedintelui Camerei Deputaţilor, care poate dispune după bunul plac în ceea ce priveşte activitatea legislativă şi modul de a conduce şedinţele Biroului Permanent şi cele de plen, fără a putea fi tras la răspundere sub nici o formă şi absolut de nimeni. Alături de necesitatea modificării acestor prevederi, Regulamentul Camerei Deputaţilor trebuie să ofere un cadru legal de transparenţă privind activitatea fiecărui deputat, astfel încât alegătorii care l-au trimis în Parlament să poată afla oricând cum a votat acesta la proiectele de legi aflate în dezbatere. Numai că aceste câteva dispoziţii, cuprinse de noul proiect de Regulament, nu sunt suficiente pentru Adrian Năstase, astfel încât Parlamentul să devină mai aproape de cetăţean şi să fie mai eficient în contextul integrării europene. Adrian Năstase, nu numai că nu încurajează această dezbatere, ci o refuză sistematic, în încercarea disperată de a se agăţa de fotoliul de preşedinte al acestei instituţii, iar acesta este doar unul dintre motive. Rădăcinile atitudinii sale, ca şi celelalte motive, le găsim în perioada 2001-2004 cînd PSD a fost la putere. Atunci, PSD-ul lui Adrian Năstase a transformat Parlamentul într-o anexă a puterii, adoptând un Regulament care a instaurat "votul pe bandă rulantă" şi nicidecum "dezbaterea parlamentară. Adrian Năstase avea nevoie de un Parlament condus de o majoritate pesedistă slugarnică, care să închidă ochii la sutele de ordonanţe emise, multe dintre ele legiferând jaful şi corupţia de la Palatul Victoria. Oare ce motive ar avea Năstase să dorească modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, o instituţie foarte "rentabilă" pentru PSD atât la putere cât şi în opoziţie, dacă ne gândim doar la faptul că a permis unui deputat PSD decontarea a 492 de zile de cazare într-un an calendaristic de numai 365 de zile. Mai mult decât atât, în calitate de prim-ministru "atotputernic", Adrian Năstase şi-a arătat dispreţul faţă de Palament, prin faptul că patru ani de zile nu a venit niciodată la tribună pentru a răspunde întrebărilor şi interpelărilor adresate de parlamentari, călcând în picioare şi nesocotind una dintre atribuţiile constituţionale ce reglementează raporturile dintre Executiv şi Legislativ. Atitudinea dispreţuitoare a lui Adrian Năstase la adresa Parlamentului s-a văzut şi la revizuirea Constituţiei din 2003, când fostul prim-ministru al României ar fi dorit, printr-un text introdus pe furiş, să dizolve Parlamentul la propunerea sa, a primului-ministru, tocmai pentru a-şi îndeplini obiectivul de atunci: alegerile anticipate. Aceste exemple arată că de fapt niciodată Adrian Năstase nu a pus mare preţ pe rolul Parlamentului, tratând întotdeauna relaţia cu această instituţie în funcţie de obiectivele sale politice. Obiectivul său de-acum este acela de a rămâne cu orice preţ agăţat de putere şi nimic mai mult. Cine a crezut în decembrie 2004 că, după alegerea sa nedemocratică în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, acest om politic îşi va schimba atitudinea sa faţă de Parlament s-a înşelat. Un om care timp de aproape 5 ani dispreţuieşte prin gesturi şi fapte politice o instituţie fundamentală a statului, Parlamentul României, nu merită să ocupe funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Chiar dacă constituţional, Adrian Năstase are dreptul de a candida şi de a fi ales în această funcţie, Adrian Năstase este, din punct de vedere moral, soluţia cea mai proastă şi ineficientă din cei 15 ani de parlamentarism românesc post revoluţionar. Ca atare, domnule Năstase, este timpul să părăsiţi această funcţie, singurul serviciu adevărat pe care l-aţi face României de când sunteţi în politică.
		Domnul Ioan Aurel Rus: Domnule preşedinte, Doamnelor si domnilor colegi "Celula de criză" Domnule Preşedinte Traian Băsescu, vă arătăm unde, într-adevar, România are nevoie urgentă de celebra formula "celula de criză" pe care a-ţi inventat-o, cu ocazia eliberării ostatecilor din Irak. Nu vom folosi multe vorbe. Vom cita dintr-o cercetare aparţinînd unor reputaţi specialişti "jaful din avuţia naţională si degradarea vieţii oamenilor" de dr. ec. Florea Dumitrescu, fost guvernator al Bancii Naţionale şi ministru al finanţelor, vicepreşedinte al AGER, şi prof. Dr. Ion Pacuraru, date care relevă la ce stadiu de degradare au ajuns principalele ramuri economice ale României, în perioada de tranziţie, a cărui caracteristica generală o reprezintă " starea prelungită de criză economică şi socială". Nu dispunem de date la zi. Oricum, însa, din anul 2000, lucrurile au mers mai prost, nu mai bine. Citiţi si uimiţi-vă, domnule Preşedinte! S-a ajuns ca la numeroase ramuri, producţia să fie dată în urmă chiar si cu 40 si 50 de ani faţă de 1989, anul cel mai slab al perioadei Ceauşescu! Pentru aceste sectoare faceţi "celule de criză", domnule Băsescu! Formula dvs. "Sa traiti bine!" nu are nici un sens fără repararea distrugerilor de după 1989 si alinierea efectiva la experienţa europeană. Restul sunt poveşti mărinareşti sau aventuri poliţiste, domnule Băsescu. Nr. crt. Denumire produs Unitatea de măsură Prod. realiz. în anul: Corespunzător aprox.în anul: 1989 2000 1. Energie electrică mild. KW.h 75,9 50,1 1975 2. Cărbune extras mil. to. 66,5 26,0 1973 3. Ţiţei mil. to. 9,2 6,1 1951 4. Gaze associate şi metan extras mild. m3 33 13,8 1962 5. Oţel brut mil. to. 14,4 4,4 1973 6. Aluminiu mil. to. 280 175 1974 7. Ciment mil. to. 12,2 6,3 1967 8. Maşini şi utilaje buc. 394 85 1963 9. Motoare electrice mil.KW 6,4 1,5 1966 10. Tractoare mii buc. 17,1 4,5 1953 11. Vagoane de marfă mii buc. 11,2 0,5 1948 12. Îngrăşăminte chimice mii to. 2.800 700 1969 13. Fire bumbac mii to. 157 28,5 1950 14. Ţesături mild. m3 1,1 0,2 1950 15. Încălţăminte mii perechi 111 26 1960 16. Carne mii to. 686 374 1967 17. Zahăr mii to. 693 321 1960 Nr. crt. Denumire produs Unitatea de măsură 1989 2000 2000/1989 la sută 1. Cereale boabe mii tone 18.379 10.477 57 2. Leguminoase mii tone 256 37 14 3. Plante textile mii tone 241 1,6 0,7 4. Plante uleioase mii tone 1.034 613 59 5. Sfeclă de zahăr mii tone 6.771 667 10 6. Cartofi mii tone 4.420 3.469 78 7. Legume mii tone 3.727 2.528 67 8. Fructe mii tone 1.580 1.301 82 9. Carne (greutate vie) mii tone 1.911 1.414 74 10. Lapte mii hl. 45.254 51.630 114 11. Lână mii tone 35.386 17.997 51 12. Ouă mil. buc. 7.040 5.711 81 13. Peşte mii tone 78.534 17.099 22
		Domnul Gelil Eserghep: Stimaţi colegi, Tranziţia de după prăbuşirea comunismului şi a regimului Ceauşescu a adus mai limpede în vizor amploarea corupţiei, mercantilismul, cameleonismul românilor, cel puţin la nivelul conducătorilor săi. Oamenii simpli poate că nu s-au schimbat întru totul (în sensul că şi-au păstrat rezervele de bun-simţ şi onestitate), dar, totuşi, a devenit stridentă, în mod public, un fel de infracţionalitate cotidiană. Nu o mare infracţionalitate, dar una sancţionabilă pe bună dreptate. Aceste lucruri au fost percepute şi de strainatate, dar au fost des mediatizate şi în interiorul ţării. De 6 ani încoace, de când ne opintim să fim primiţi în structurile UE, europenii de rând ne privesc cu răceală. Mereu în coada clasamentelor, după Bulgaria, la capitolul percepţie publică, aşa-zisa "infracţionalitate de vitrină" a rromilor (români) în străinătate a îngrozit Vestul. Mult mai puţin periculoşi decât mafiile albaneze, cosovare sau sârbeşti, concetăţenii noştri sunt priviţi în afară, dacă nu cu teamă, sigur cu dispreţ. Cerşetori, prostituate, găinari, tâlhari patetici sunt cei cu care, la intervale din ce în ce mai scurte, sunt umplute avioanele de către autorităţile din ţările civilizate, pentru a ni-i trimite ramburs. Din cauza lor suntem rău văzuţi, şi din păcate ei nu sunt singurii care ştirbesc imaginea ţării. Dacă la aceste situaţii, des întâlnite în ultima perioadă de timp, s-ar mai adăuga şi ororile din "Ţara lui Dracula", care răzbat în presa de peste graniţă, cum ar fi de exemplu asasinatul ritualo-imbecil de tip medieval de la Tanacu sau crima de la Taize din Franţa, ar fi de ajuns. Cum îşi va raşcheta ţara noastră obrazul pătat şi cum va reuşi să convingă Europa că e, totuşi, patria lui Eminescu, Cioran, Eliade, Brâncuşi şi a altor sute de mii de români străluciţi, a milioane de oameni cumsecade. La această întrebare se va răspunde greu, dacă se va răspunde. Este bine ştiut că la nivelul oraşelor mari, cum este şi Constanţa, se înregistrează un număr mare de infracţiuni de toate tipurile, dat fiind faptul că prin caracteristicile sale demografice şi economice se favorizează fenomenul infracţional: jafuri sau furturi, corupţie şi evaziune fiscală, trafic ilegal de persoane, trafic de autoturisme de lux şi contrabandă, specifice unui oraş-port. În cazul infracţiunilor contra persoanei sunt implicaţi indivizi care acţionează singuri, de multe ori sub influenţa alcoolului sau al stupefiantelor, iar în cazul infractorilor implicaţi în infracţiuni contra activităţilor de interes public principalele caracteristici sunt modul de acţiune organizat, care dispun de un sistem relaţional complex, unde se regăsesc de multe ori persoane care deţin putere economică, politică, socială, informaţională etc. Pedepsele prevăzute pentru unele infracţiuni sunt ori incomparabil mai mici faţă de cele prevăzute de legislaţia occidentală, ori nu sunt prevăzute, ceea ce favorizează dezvoltarea fenomenului infracţional cu ramificaţii internaţionale. Faţă de anul 2004 se menţin la un nivel ridicat genurile de infracţiuni care vizează siguranţa cetăţeanului, în special cele îndreptate împotriva patrimoniului sau alte genuri de infracţiuni, care fac parte din această categorie. Deşi se zice că în ultimii 10 ani s-au redus cazurile de infractionalitate, măsurile luate de către autorităţile române în vederea prevenirii şi eliminării acestor fenomene sunt destul de limitate datorită nu atât lipsei resurselor, cât a oamenilor bine pregătiţi şi curaţi. Toţi visăm la o campanie "mani pulite". Cu scepticism şi dezamăgire ne gândim dacă mai există nu un colectiv de oameni oneşti, ci barem un om gen Del Pietro, procurorul legendar al Italiei. Dar să nu uităm că o mare parte a infracţionalităţii se materializează de către clanurile mafiote, care şi-au impus propria lege, şi care nu au ajuns să funcţioneze fără protecţia unor poliţişti sau fără să aibă influenţa şi protecţia unor oameni politici. S-a ajuns până acolo încât se scot acte normative în favoarea unor grupări sau a altora, ori se emit legi în favoarea unor firme protejate politic. Se spune că: "Puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut". Am auzit de nenumărate ori, chiar de la acestă tribună, că s-a început ofensiva împotriva marii corupţii. Partidul pe care îl reprezint a fost mai tranşant şi a vorbit de marii corupţi care generează acest fenomen, pornind de la micii funcţionari publici prinşi în flagrant, până la faptul că din ţara asta se fură zeci de milioane de dolari pe lună. Nu există, poate, voinţă politica pentru a ataca fenomenul. Ar fi greşit să considerăm corupţia în principal ca o problemă de afaceri în care se plăteşte mită. Sondajele făcute de Transparency International arată că est-europenii spun că zona în care ei s-ar concentra mai întâi pentru a dezvălui corupţia este în interiorul partidelor politice, în tribunale şi spitale, cu proceduri ancombrante de a obţine licenţe de afaceri sau favoruri de clientelă, proceduri văzute de departe ca motive distincte de indignare publică. O altă zonă considerată tradiţional ca a problemă de infracţionalitate, cu guverne şi mafia ca ţinte ale celor mai mari eforturi de prevenţie este traficul de fiinţe umane. ONG-urile au reuşit cu succes să determine considerarea acestui fenomen ca o problemă a eşecului de protecţie a drepturilor omului concomitent cu libertatea de circulaţie. Este adevărat că sunt încă multe probleme supărătoare dincolo de "puterea celor fără de putere", aşa cum Vaclav Havel a descris odată mişcarea societăţii. Dar, dacă totul este atât de bine, aşa cum polonezii obişnuiau să spună pe vremea propagandei comuniste, de ce totul este atât de rău?
		Domnul Constantin Niţă: Constatăm că la aproape un an de când Alianţa DA a preluat puterea realizările din sectorul industriei de apărare sunt zero. Zecile de promisiuni ale parlamentarilor PD şi PNL, din campania electorală, cu privire la minunile pe care le vor face în sectorul de apărare au rămas, aşa cum era de aşteptat, doar vorbe în vânt. Nimic concret. Nici o măsură care, cel puţin, să dea semnalul că se doreşte cu adevărat relansarea industriei de apărare. Cele câteva mii de muncitori din Braşov care mai lucrează în uzinele cu profil special, Carfil, Tohan, UPS Făgăraş, Metrom sau IAR aşteaptă încă materializarea soluţiilor fluturate de liderii Alianţei în campanie. Mult mai procupaţi de schimbarea preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului, de alegeri anticipate sau de luptele interne, reprezentanţii PNL - PD au uitat că la Braşov, ca şi în multe alte judeţe din ţară există societăţi aflate în colaps. Iar dacă Guvernul nu adoptă urgent măsuri concrete şi ferme de relansare a industriei de apărare vom fi nevoiţi ca în curând să importăm armament şi produse speciale chiar şi pentru antrenamentul şi instrucţia militarilor. În cele 10 luni de guvernare am asistat la desantul unui comando guvernamental condus de ministrul Codruţ Şereş care a schimbat conducerile societăţilor din industria de apărare braşoveană. Am ascultat aceleaşi patetice lamentări ale parlamentarilor de Braşov de la PD, care dau vina pe "greaua moştenire", fără a face însă nimic altceva. Şi am mai aflat că va urma un nou val de disponibilizări, iar cei peste 2000 de muncitori care formează "nucleul de bază" al industriei de apărare din Braşov, nu vor mai primi nici măcar şomajul tehnic, 75% din salariu, măsură de protecţie socială adoptată de Guvernul PSD. În schimb nu s-a spus nimic despre alternativa oferită acestor oameni. Ar trebui poate să se recalifice!? Sau ar trebui să îşi găsescă de lucru în alte sectoare! Nu cred că ne permitem luxul de a pierde şi puţinii specialişti şi mâna de lucru calificată care ne-a mai rămas în acest domeniu. Reprezentanţii Puterii "au uitat" să spună ce se va întâmpla cu Metrom, Carfil sau Tohan după noua restructurare. Ce intenţii are Guvernul cu aceste societăţi? Care sunt măsurile de relansare economică? Mai avem nevoie de industrie de apărare? Dacă nu pot răspunde la aceste întrbări ar trebui să-şi asume public răspunderea şi să recunoască în faţa alegătorilor braşoveni că sunt incapabili de a gestiona problemele cu care se confruntă România.
		Domnul Tiberiu Bărbuleţiu: "Toamna se număr...moţiunile" Toate problemele societăţii româneşti au devenit moţiuni în ultimele săptămâni în Parlamentul României. Chestiuni de viaţă şi de moarte, precum starea agriculturii, a sănătăţii, a învăţământului, a pensiilor, a salariului minim par să îi intereseze pe membrii opoziţiei mai mult decât substanţa lor. Mă întristează că membrii marcanţi ai PSD-ului şi PRM-ului nu pot pune, deasupra intereselor de clan, interesul naţional. Iniţiatorii acestor moţiuni chicotesc pe sub băncile Camerei şi pe la colţuri de bucurie când le reuşesc aceste acţiuni subsumate tragerii de timp şi îşi spun în gând: încă o zi fără dezbatere pe Regulament, egal o zi pentru Năstase şi Văcăroiu. Această atitudine puerilă a stângii mă conduce la ideea că pentru ei cheia succesului în politică e să te porţi ca un catâr, adică să ai reputaţia că eşti dificil, să fii Gică-contra, ceea ce în opinia lor, echivalează cu a face treabă, a fi constructiv. Cred că oamenii s-au săturat de clivaje politice şi preferă o clasă politică solidară. Ei nu vor«balamuc» în Cameră şi Senat, de care, dragi domni, dumneavoastră sunteţi responsabili. Oamenii cred în fapte, şi va veni vremea dărilor de seamă, iar atunci veţi regreta că v-au interesat doar spectacolele de imagine în loc să puneţi umărul la reconstrucţia ţării aflată sub ape. Prestaţia penibilă a parlamentarilor PSD de săptămâna trecută când, «şi-au luat jucăriile» şi au părăsit sala, nu poate fi spălată de îndemnul ipocrit al domnului Geoană de a se sista lucrările Parlamentului şi a se merge în teritoriu pentru a-i ajuta pe sinistraţi, ci din contră. Îi reamintesc d-lui Geoană că nimeni nu a stat cu mâinile în sân: Preşedintele ţării, Primul-ministru, ministrul apărării, al mediului, cu toţii au fost în zonele calamitate. Însă nu-mi amintesc să fi văzut sau să fi auzit pe vreun canal media vreo ştire referitoare la vreo vizită a domniei sale în teritoriu. Se pare că agenda omului politic Mircea Geoană ne se corelează direct cu agenda cetăţeanului, însă speram măcar să fie indusă de agenda mass-media. Acest blocaj al activităţii parlamentare şi implicit a bunei funcţionări a legislativului înseamnă blocarea multor legi necesare procesului de integrare, şi ar putea fi percepută ca o campanie a opoziţiei împotriva integrării României în UE. Şi nu se cade să lăsăm loc unor asemenea interpretări când, mai sunt doar 3 săptămâni până la mult aşteptatul Raport de Ţară al Comisiei Europene. Am speranţa că stânga din România mileniului al-III lea va depăşi, cât mai curând, stadiul incipient de care a dat dovadă până acum, şi va face un efort să-şi sincronizeze preocupările şi valorile cu cele ale realităţii româneşti.
		Domnul Popa Nicolae: "Exporturile României, în colaps" Cu toate că autorităţile abilitate, în speţă Guvernul şi Banca Naţională a României, au fost avertizate în repetate rânduri cu privire la degringolada şi instabilitatea financiară a societăţilor cu activităţi de export, până acum nu s-a luat nici o măsură pentru rezolvarea crizei acute din acest domeniu. Din cauza deciziei privind liberalizarea cursului de schimb valutar, agenţii economici au fost lăsaţi pradă unei suveici valutare paralizante, care realmente i-au aruncat în cleştele nemilos al falimentului. În loc să constatăm situaţia extrem de gravă a acestor societăţi, care nu îşi pot reveni de luni bune din punct de vedere finaciar, noi, în speţă statul român, am ajuns să stimulăm elementele speculative bancare ale economiei de piaţă, care nu a făcut altceva decât să dea peste cap acest curs, mai ales din cauza faptului că aprecierea leului nu s-a făcut pe criterii economico-financiare sănătoase şi pe o dezvoltare economică reală. În judeţul Alba, pierderile societăţilor mari exportatoare sunt imense, de peste 500 miliarde lei, iar peste 3000 din cele 8000 de firme care funcţionază în prezent îşi pot închide porţile în orice moment. Principala instituţie vinovată de această stare de lucruri anormală este Banca Naţională a României, care nu a intervenit şi nu s-a implicat sub nici o formă în corectarea gravei greşeli care a constituit-o schimbarea cursului de schimb valutar pentru acest an, de la 42.500 lei, aşa cum a fost anunţat şi pe baza cărei cotaţii agenţii economici şi-au construit bugetele din acest an, la 35.500 lei. Constatăm, de asemenea, din nefericire, că nu vrem să învăţăm nimic bun din experienţele pozitive ale altor ţări din vecinătate. În Polonia şi Cehia de exemplu, exportatorii sunt stimulaţi, ba chiar sunt premiaţi, pentru această activitate. Ţările respective au două cursuri de schimb, unul pentru exportatori, prin care se încurajează producţia autohtonă, şi un alt curs pentru importatori, mult mai mic, prin care se descurajează exporturile din afară. La această oră şi România are nevoie de facilităţi mult mai importante pentru exportatori, şi mai ales pentru producţia reală a exporturilor care contribuie activ la bugetul consolidat al ţării. Este dramatic faptul că în acest an România va exporta în cuantum de 20 de miliarde de euro şi va importa în valoare de 30 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă un deficit de circa zece miliarde euro în defavoarea exporturilor autohtone. După cum se ştie, Banca Naţională a României este o instituţie subordonată direct Parlamentului. În consecinţă, am solicitat Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor sa includa în programul de lucru al acestei săptămâni a unor timpi pentru a solicita o explicaţie amănunţită din partea guvernatorului Băncii Centrale, Mugur Isărescu. Acesta trebuie să vină în faţa parlamentarilor şi să ne dea lămuriri despre situaţia dezastruoasă în ceea ce priveşte liberalizarea cursului de schimb valutar, dar şi să ne prezinte strategia pe termen scurt şi mediu al instituţiei, cel puţin în ceea ce priveşte activitatea exportatorilor. Este foarte grav, de asemenea, că nici până acum nu s-a depus proiectul bugetului de stat pentru anul 2006, iar agenţii economici sunt în imposibilitatea de a-şi stabili programul de acţiuni pentru anul viitor, şi, lucru foarte important, la ce nivel al cursului valutar. Mai mult, Executivul nu a mai acordat Eximbank posibilitatea de a înlesni facilităţile pe care le-au avut exportatorii în anii trecuţi. Personal, mai solicit guvernatorului Băncii Naţionale să prezinte o situaţie clară a creditelor derulate de către societăţile cu capital străin prin băncile româneşti, şi, mai ales ce profit au înregistrat aceastea în ultima perioadă de timp. Practic, solicit imperativ prezentarea unei situaţii a rezultatelor economico-financiare comparative a agenţilor economici autohtoni şi a celor cu capital străin, cunoscut fiind faptul că profitul acestora din urmă este apropiat de zero. Pentru rezolvarea acestei situaţii delicate, se impune stoparea capitalului speculativ, pentru a descuraja intrarea acestuia pe piaţa României. Problemele nu apar din cauza celor 2 miliarde euro aduse în ţară de către căpşunari, ci baiul, vorba ardeleanului, vine tocmai de la capitalul speculativ. Totodată, vreau să-l întreb pe domnul guvernator Mugur Isărescu, cu tot respectul, de ce anume are nevoie România de o rezervă valutară de 17 miliarde de euro. Propunem ca cel puţin o treime din această sumă importantă (pe care nu o are nici Ungaria, nici Cehia, nici Polonia), să fie redirecţionată înspre economia reală, pentru a susţine din punct de vedere financiar economia românească şi, implicit, agenţii economici cu activitate preponderent exportatoare.
		Domnul Romică Andreica: Declaraţie politică: "Minciuna din Nepăsare" Stimaţi colegi, aş dori să mă refer, în prezenta declaraţie politică, la unele aspecte relatate de către unii reprezentanţi ai PRM, cu ocazia dezbaterii moţiunii simple intitulată ştiinţific "Nepăsarea". Nu voi mai vorbii despre motivaţia introducerii acestei moţiuni în momentul discutării în plenul Camerei Deputaţilor a Regulamentului ci mă voi lega de cele declarate de un reprezentant PRM, conform căruia acest partid s-a manifestat într-un mod cu totul unitar, în judeţul Suceava, unde au fost prezenţi cu ajutor material şi uman în comunele Boroaia şi Capu Câmpului. Am fost foarte mirat de aceste declaraţii date în plen şi am verificat aceste informaţii. Am constatat, fără stupoare, că dacă la Capu Câmpului (care aparţine de zona Gura Humorului) ar mai fi ceva urmă de adevăr, în sensul că a fost o maşină cu ceva ajutoare refuzate de către primarul din Gura Humorului, la Boroaia (care aparţine de zona Fălticeni) nici vorbă de picior PRM-ist sau ajutoare date de către aceştia. Eu sunt deputat de Suceava şi conform unei înţelegeri din cadrul Alianţei, mă ocup de zona Fălticeni. Această zonă este compusă din 20 de localităţi, toate fiind afectate în acest an de inundaţii (binenţeles în proporţii diferite). Au fost comune grav afectate (Cornu Luncii, Boroaia, Dolhasca, Baia, Slatina-Găineşti) unde mi-am petrecut nopţi şi zile întregi, cu cizme şi pelerină echipat şi fără să mă laud am fost cam singurul parlamentar, cu excepţia domnului ministru Flutur, de acolo, chiar dacă şi cei de la PSD au un coleg deputat ce răspunde de aceeaşi zonă. Am făcut această introducere pentru a vă demonstra că sunt în cunoştinţă de cauză când vă declar că în toate aceste luni de coşmar nu a fost prezent nici un coleg (şi nu mă refer la nivel de deputat) repet nici un coleg nu şi-a oferit ajutorul măcar uman (poate maxim doi consilieri PRM care se uitau pe acolo). Am verificat zilele trecute la Boroaia dacă au primit ceva ajutor material după inundaţii. Rezultatul, fără stupoare, NU! Ce pot eu să cred când la tribuna Parlamentului se spune că au contribuit material şi uman la Boroaia, iar realitatea arată că nu? Pot să fiu sigur că au minţit! Mă întreb cine a minţit! Aş putea să bănuiesc că Asociaţia Familială Acatrinei (adică PRM Suceava) a făcut o raportare conform vechilor tradiţii binecunoscute acestei familii (domnul Acatrinei, 77 de ani, preşedinte PRM Suceava, fost primar Fălticeni şi Gura Humorului înainte de 1989). Aş putea, de asemenea, să bănuiesc că în vizita sa anuală pe la Suceava, doamna deputat PRM Leonida Lori a întrebat care au fost cele mai afectate localităţi, a primit un răspuns şi a raportat ea însăşi că a avut activitate parlamentară în teritoriu. Nu aş vrea să mai fac presupuneri, deşi ar mai fi, ci vreau să accentuez că de la acest microfon un reprezentant PRM a minţit de două ori, odată cu privire la propriile sacrificii şi a doua oară cu privire la nepăsarea Guvernului.
		Domnul Adrian Semcu: Declaraţie politică: "Pentru o nouă strategie de prevenire a dezastrelor naturale" Stimaţi colegi, Având în vedere amploarea fără precedent a efectelor calamităţilor înregistrate în acest an la nivelul României (inundarea şi distrugerea de locuinţe şi anexe gospodăreşti, a terenurilor agricole, afectarea majoră a structurii de rezistenţă a podurilor şi podeţelor, deteriorarea unor drumuri, conducte şi a unor tronsoane de cale ferată, situate in vecinătatea cursurilor de apă etc.) ca urmare, în principal, a căderilor abundente de precipitaţii, cred că se justifică o altă abordare a modului tradiţional de intervenţie în caz de dezastre naturale. Iată, marile inundaţii nu se mai produc o dată la 10-15 ani, ci de 5-6 ori pe an, locuinţele majorităţii românilor sunt din ce în ce mai îmbătrânite şi, deci, din ce în ce mai vulnerabile în eventualitatea unui cutremur major, infrastructura este, la rându-i, afectată de trecerea timpului sau de calamităţi ori a devenit depăşită - vezi cazul sistemului de canalizare din Bucureşti... Intervenţiile pompieristice, gen poduri provizorii, care cad după fiecare viitură, se dovedesc neproductive. Caselor ieftine, dar şi caselor scumpe, amplasate, unele chiar cu autorizaţii, în zone tradiţional inundabile, mai nou, li se alătură - ca potenţial de pericol, până şi vilele din cartierele de lux din vecinătatea Capitalei... În aceste condiţii, apreciez că ar fi bine ca factorii responsabili de la nivelul Guvernului, specialiştii şi cercetătorii să regândească, după un studiu serios, o nouă hartă de risc a zonelor din România şi, în funcţie de aceasta, noi normative privind siguranţa în construcţii, asigurările obligatorii şi, nu în ultimul rând, noi priorităţi în alocarea fondurilor bugetare, care să se îndrepte, cu precădere, către evitarea sau cel puţin diminuarea riscurilor (consolidarea digurilor, barajelor, podurilor etc.). Cu alte cuvinte, să începem cu... începutul. Veţi spune, poate, că o asfel de abordare cere timp şi bani. Aveţi perfectă dreptate! Fondurile existente, cheltuite cu mai mare atenţie, ar putea fi una dintre soluţii. Accesarea unor fonduri europene - o alta. Şi stabilirea unor teme de cercetare, cât se poate de concrete, care oricum sunt finanţate de stat, este o soluţie. Totul este să dorim cu adevărat să regândim această strategie pe termen lung, pentru că, iată, ceea ce se intâmplă ne afectează pe toţi. Vă informez că, pentru început, i-am solicitat Prefectului judeţului Prahova să ordone instituirea unei comisii de specialitate pentru evaluarea situaţiei amenajărilor şi instalaţiilor de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă (balastiere amplasate în terasă, cariere etc.) şi a depozitelor de deşeuri menajere şi reziduuri industriale, amplasate pe raza judeţului Prahova, apreciind că, pentru început, o inventariere exactă a situaţiei existente este absolut necesară pentru a putea identifica zonele critice, în care se impune intervenţia imediată a factorilor responsabili, în scopul evitării sau diminuării pagubelor, în eventualitatea producerii unor fenomene meteorologice similare. Poate dacă la nivelul fiecărui judeţ s-ar face măcar o astfel de inventariere... tot ar fi ceva! Dacă nu, vom continua să ne uităm, neputincioşi, cum vin apele peste noi şi să ne lamentăm, în talk-show-uri, că Dumnezeu s-a supărat pe România. Vă mulţumesc!
		Domnul Emil Strungă: «Exerciţii de imagine: Cosmeşti sau Costeşti?» Ce se întâmplă în Parlamentul României dovedeşte încă o dată dacă mai era nevoie, faptul că psd-ul nu poate gândi, atunci când e în opoziţie, în afara logicii populiste. Dacă mai era nevoie în forul legislativ de altceva decât îmbrânceli şi vulgarităţi, am primit: morcovi, ulei, zahăr, orez şi mălai. Dar populismul şi demagogia nu s-au oprit aici: odată cu discutarea moţiunii intitulată sforăitor "Nepăsarea", psd-ul a gândit că poate aduce un argument în plus prin prezenţa locuitorilor din Cosmeşti la discutarea moţiunii. În realitate, era tot un exerciţiu de imagine care nu ajută la nimic: nici sinistraţii nu-şi pot reconstrui locuinţele, nici digurile nu se pot ridica prin moţiuni fără soluţii, fără propuneri. Frustrarea psd-ului este semnificativă: manevra politicianistă trebuia legată cumva de Galaţi, oraşul unde în trecuta guvernare social-democraţii erau bine aşezaţi. Acum, în fapt, se încearcă, ce-i drept, o reconstruirea - dar nu a digurilor, ci a imaginii proprii. Daţi-ne voie să ne îndoim de grija şi preocuparea psd-ului, partidul în care şi-au găsit locul unii dintre cei mai bogaţi oameni "de afaceri" din România. Dincolo de toate rămâne drama oamenilor. Dincolo de tam-tam-ul politic pe marginea inundaţiilor (cărora nu ştiu psd-ul cum le-ar fi făcut faţă dacă ar fi fost la guvernare, atunci când au concesionat luciile de apă în marea "familie" social-democrată) rămâne "păcatul originar" pe care l-au moştenit de la "părinţii" social-democraţiei româneşti, păcat a cărui istorie merge descrescător dar este practicat cu aceeaşi convingere: la început a fost justificată invazia Bucureştiului, în speranţa instaurării democraţiei populare; apoi, actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor l-ar fi vrut pe "haiduc" erou. Acum, fără nici o altă raţiune decât cea conferită de moştenirea aceleiaşi naturi căzute, un deputat local organizează o altă formă de insurecţie - paşnică, şi cu iz de democraţie. Fiind speculată drama şi suferinţa oamenilor, s-a pus la cale un joc de imagine - deplorabil, neconvingător, demn de o telenovelă de succes. Această logică a insurecţiei, dar de pe urma căreia nu beneficiază decât "aleşii poporului", nu are nimic în comun cu iniţiativa lui Moş Ion Roată care a venit să-şi spună păsurile la Vodă. Trebuie văzut cine l-a scuipat mai întâi în obraz pe ţăran; apoi, Moş Ion nu făcea parte din nici un partid. Cred că nici în rândurile psd-ului nu şi-a închipuit cineva că o moţiune menită să întârzie discutarea Regulamentelor ar putea fi adoptată în prezenţa celor chemaţi de la Cosmeşti. Nu doar cred, sunt convins. Impresia pe care a lăsat-o acest eveniment reflectat în presă a fost că Moş Ion Roată s-a dus la Vodă şi nu i s-a făcut dreptate. Moţiunea a fost respinsă "da' noi dreptatea tot o s-o căutăm". Preluând din înţelepciunea ţăranului dornic de dreptate, am reaminti psd-ului că "de la vorbă (citiţi moţiune) şi până la faptă este mare deosebire". Ce rămâne după toate astea? Rămâne cel puţin curiozitatea de a vedea, într-un univers paralel, cum ar fi gestionat altcineva o catastrofă - rămâne curiozitatea dacă o catastrofă se poate gestiona şi mai rămâne sentimentul că păcatele celor trecuţi îi afectează pe cei prezenţi.
		Domnul Relu Fenechiu: "Tentativă de complot împotriva Justiţiei" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Sunt nevoit să vin în faţa dumneavoastră şi să iau poziţie faţă o serie de evenimente cel puţin dubioase care s-au derulat la sfârşitul săptămânii trecute. După cum toată lumea ştie, la Bucureşti s-a aflat vicepreşedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, comisar european pentru justiţie. O vizită normală şi aşteptată. Nu vizita oficialului european şi concluziile trase de acesta reprezintă subiectul principal al intervenţiei mele, deşi, este foarte important ce a spus Franco Frattini. Ce s-a întâmplat în paralel cu această vizită este foarte interesant şi merită analizat. Fără vreo pregătire prealabilă de artilerie, PSD, prin vocea domnului Adrian Năstase, anunţă că va depune - a câta oare, că am pierdut şirul - încă o moţiune simplă, în care va ataca modul în care înţelege actuala guvernare să reformeze Justiţia. La prima vedere, s-ar putea crede că această moţiune face parte din strategia îndelung exersată şi utilizată de partidele înfrăţite, PSD-PRM, de întârziere a dezbaterilor la Regulamentul Camerei Deputaţilor. Totuşi, de această dată tragerea de timp se află în planul secund. Altul a fost scopul anunţării acestei moţiuni şi am să-l descifrez imediat. Tot vineri, procurorul general Ilie Botoş anunţă cu mare tam-tam, într-o conferinţă de presă că se fac din zona politicului, presiuni asupra actului de justiţie. Şi dă şi un exemplu, nominalizând un coleg de-al nostru care nu a făcut altceva decât să-şi exprime suspiciunea privind traseul unei plângeri penale depuse de PNL. Dar, aceasta nu a fost totul. Cu o zi înainte de venirea comisarului european, PSD lansează zgomotos, în presă, un scenariu S.F., susţinând că preşedintele Traian Băsescu îl va numi pe Emil Boc ministru al Justiţiei şi pe doamna Monica Macovei, procuror general. Toate aceste trei evenimente au un numitor comun: Justiţia. Şi au avut loc exact în perioada vizitei comisarului european pentru justiţie, Franco Frattini. Care a fost mesajul acestor evenimente? Unul uşor de descifrat. Domnul Franco Frattini trebuia să ia la cunoştinţă că în România în domeniul justiţiei, lucrurile merg foarte prost. Ce dovadă mai bună putea fi adusă domnului Frattini decât afirmaţiile procurorului general? Ce dovedea zvonul cu schimbările planificate de preşedintele Traian Băsescu ? Că în România nu există stabilitate în domeniul justiţiei. Şi, din postura de buldog de pază al democraţiei, PSD vine şi depune o moţiune simplă pe tema justiţiei în care anunţă că demască toate "neregulile" existente în sistem. Poate, poate, aude de ea şi domnul Frattini. Ei bine, toate acestea - şi mă întristează complicitatea procurorului general - nu s-au potrivit cu socoteala din bulevardul Kisselef. PSD a fost lăsat în offside. Şi nu de către actuala Putere (totuşi, se poate spune că prin prestaţia sa, actuala Putere, indirect, a lăsat în afara jocului pe cei din PSD), ci chiar de către oficialul european, domnul Franco Frattini. Acesta a spus fără echivoc: "La sfârşitul lui 2004, eram mai degrabă pesimişti în ce priveşte capacitatea României de a accelera reforma în sistemul de justiţie. Cu toate acestea, astăzi sunt în măsură să vă împărtăşesc atât satisfacţia noastră pentru ceea ce s-a realizat în ultimele 9 luni, precum şi aşteptările noastre pline de speranţă cu privire la viitorul sistemului juridic românesc" Deci concluziile sunt clare pentru Comisia Europeană. PSD a tras la jug în zadar pentru a deforma realitatea. Dar ce nu face omul pentru a ajunge la Putere. Sau pentru a nu avansa spre Uniunea Europeană. Vă mulţumesc,
		Domnul Filip Georgescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi În scurtul timp care-mi este alocat pentru această intervenţie, aş dori să mă refer la două evenimente importante pe care le sărbătorim an de an la începutul lunii octombrie. Este vorba de zilele de 1 şi 4 octombrie, când în toată lumea se sărbătoreşte Ziua mondială a habitatelor şi respectiv Ziua mondială a animalelor. Aceste sărbatori internaţionale - Ziua Mondială a Habitatelor şi Ziua Mondială a Animalelor - constituie un bun prilej de a readuce în atenţia tuturor relaţia indisolubilă Om - Natură. Este cunoscut faptul că, din nefericire, activităţile antropice proprii colectivităţilor umane, pot perturba uneori ireversibil echilibrul natural. Astfel, în scopul evitării dispariţiei diverselor specii de plante si animale au fost adoptate o serie de convenţii internaţionale ratificate prin legi interne şi de ţara noastră, dintre care le cităm pe cele mai importante: Directiva 79/409/CEE (Directiva Păsări) - care are ca obiectiv protecţia, gestionarea şi reglementarea speciilor de păsări ce trăiesc în sălbăticie pe teritoriul european al Statelor Membre, precum şi exploatarea lor în condiţii de maximă siguranţă pentru ecosistem; Directiva 92/43/CEE (Directiva Habitate) - cu scopul de a contribui la asigurarea biodiversităţii prin conservarea habitatelor naturale precum şi a faunei şi florei sălbatice pe teritoriul Statelor Membre (cu referinţă la speciile de interes comunitar: periclitate, vulnerabile, rare sau endemice); anexele directivei cuprind 168 de habitate naturale identificate în cele cinci regiuni biogeografice în care a fost împărţită Europa, şi un număr de 632 de specii de animale şi plante care necesită desemnarea de Arii speciale de conservare şi/sau protectie (SAC, SPAs). Directiva cuprinde în Anexa IV (a) si (b), specii de animale respectiv plante pentru care instituie un sistem de protectie strictă interzicand pe această cale orice formă de capturare sau de ucidere a specimenelor acestor specii în natura; perturbarea intentionată a acestor specii în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie; distrugerea sau culegerea intentionată a ouălor din natură; deteriorarea sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihnă; ruperea florilor şi fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie, în natura, a acestor plante, în zona lor de răspândire naturală; deţinerea, transportul, comerţul sau schimbul şi oferirea în scop de vânzare a specimenelor din astfel de specii, prelevate din natură. Convenţia CITES - privind comerţul international cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de disparitie. Convenţia Europeană a Peisajului - elementele de peisaj sunt de importanţă majoră pentru fauna şi flora sălbatică. Ca urmare a existenţei acestor reglementări internaţionale în prezent se constituie o reţea ecologică europeană coerentă, de zone speciale de conservare şi/sau protecţie, sub numele de "NATURA 2000". Această reţea, compusă din situri care adăpostesc tipuri de habitate naturale ce figurează în Anexa I a Directivei Habitate şi de habitate ale speciilor ce figurează în Anexa II a aceleiaşi directive, va asigura menţinerea sau, dacă este cazul, restabilirea tipurilor de habitate naturale şi habitate ale speciilor într-o stare de conservare favorabilă, pe cuprinsul ariilor lor de răspândire naturală. Consider că, în România, respectarea cu stricteţe a acestor reglementări internaţionale precum şi a legislaţiei româneşti în domeniu este mai mult decât necesară în contextul integrării în Uniunea Europeană. Ţara noastră este încă un factor de stabilitate din punct de vedere al ecosistemului, fapt care va constitui un avantaj comparativ deosebit de important atunci când România va fi un membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Eu sunt ferm convins că acest lucru se va întâmpla la 1 ianuarie 2007 şi fac pe această cale un apel către toţi cei implicaţi în problemele ecologiei, agriculturii şi silviculturii să trateze aceste probleme cu maximă seriozitate pentru îndeplinirea interesului comun al cetăţenilor acestei ţări. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Florin Aurelian Popescu: Am considerat şi consider că parlamentarul este un trudnic pus în slujba celor care l-au ales nădăjduind în mai bine. De aceea, de la bun început, alegând politica la acest nivel, mi-am asumat întreaga responsabilitate a renunţării la ceea ce ţine de persoana mea, în folosul general. Ca om care ţine la principii, m-am raportat la ele, iar unul dintre acestea este de a te judeca singur. O fac şi pot să spun să îmi este ruşine că trăiesc umilinţa neputinţei, dincolo de voinţă. Nu credeam să ajung aici, dar actuala opoziţie, după ce, cât timp a fost la putere, a făcut ce-a vrut, în numele politicii bunului plac, acum, elucubrând fiecare pas, nu face decât să braveze în faţa cetăţenilor. În plan rememorativ, sunt destule exemple în care, datorită celor din opoziţie, viaţa parlamentară a atins limite neacceptabile, coborând disputa până şi sub nivelul contingentului, printr-un joc murdar, dar neacceptat. De aceea îmi este ruşine. Ţara are nevoie de normalitate, de intrarea într-un firesc pe care şi-l doreşte, iar acest lucru depinde de noi. Numai că un astfel de deziderat nu se rezolvă apelându-se la metode nehruiste, trimiţându-se, în ultimul timp, la cel mai important microfon al ţării, în repetate rânduri, parlamentari care până acum au tăcut mâlc, doar din dorinţa vădită de a bloca întregul aparat legislativ. Chiar vorbind, aceştia nu au nimic de spus. Bunăoară, consider că este necesară restructurarea clasei politice, ieşirea din urmuzism şi intrarea în sisifism, renunţându-se la oglindăreala scandaloasă. Cum se observă lesne cine este şi cine nu este pentru ţară, trebuie, înainte de toate, înlocuiţi preşedinţii celor două camere, astfel încât aceste foruri să fie conduse de adevăraţi demnitari, adică de oameni demni. Până atunci, însă, nu-mi rămâne decât să cer iertare alegătorilor, pentru toate aceste jocuri murdare, care mă împiedică să-i reprezint aşa cum îmi doresc, în vederea impunerii mai binelui la care năzuim cu toţii.
		Domnul Gheorghe Dragomir: "Natura umană" Sâmbătă, 01.10.2005, am însoţit un convoi cu ajutoare constând din materiale de construcţii destinate sinistraţilor din comuna Tuzla, judeţul Constanţa, persoane afectate de inundaţiile petrecute cu o săptămână înainte. Am fost impresionat de durerea locuitorilor comunei rămaşi fară un acoperiş deasupra capului, cu tot avutul acumulat într-o viaţă ce a dispărut într-o singură secundă, luat de furia apelor. Mulţi dintre ei nu au mai putut să povestească dezastrul ce i-a atins, din cauza lacrimilor sau chiar capitulând în faţa forţelor naturii. Dar am întâlnit şi oameni care mi-au spus că vor lua totul de la capăt, că sunt hotărâţi să facă acest lucru, oameni pentru care am cel mai mare respect şi admiraţie mai ales pentru forţa de a spune nu în faţa vicisitudinilor care i-au lovit cu necruţare. Aceştia sunt oamenii de care ţara are nevoie acum, aceştia sunt oamenii care pot reconstrui nu numai o casă, ci o ţară. Pe plan local, organizaţia judeţeană Constanţa a PNL împreună cu organizaţia similară a PD a început încă din luna iulie un program destinat sinistraţilor afectaţi de inundaţii (şi aici mă refer la comunele situate în nordul judeţului, afectate în luna iulie 2005), prin construcţia a 6 case integral şi donaţii constând în obiecte şi materiale de construcţii, aparatură electro-casnică sau alimente. Nu ne-am gândit nici un moment că, la o distanţă atât de scurtă, va fi nevoie din nou de sprijinul nostru, dar când acest moment din păcate a venit, am intervenit extrem de repede pentru a ajuta acolo unde este nevoie. De această dată am considerat că putem fi alături, în cadrul unui Comitet de Criză al Alianţei PNL-PD, prin donarea unei cantităţi importante de alimente, pături dar şi de materiale de construcţii de care vor beneficia toţi acei locuitori ai comunelor afectate care vor dori acest lucru, cu speranţa că asemenea dezastre naturale nu se vor mai produce. Folosesc acest prilej pentru a mulţumi tuturor autorităţilor judeţene locale şi instituţiilor sau firmelor implicate în operaţiunile de salvare, evacuare a apei şi cazarea temporară a persoanelor sinistrate pentru efortul depus în aceste operaţiuni şi pentru rapiditatea şi colaborarea de care au dat dovadă în momente grele pentru judeţul nostru.
		Doamna Lia Olguţa Vasilescu: Stimaţi colegi, Preocuparea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport de a se acorda învăţământului o finanţare decentă nu este nouă, dar este constată. An de an, constatăm că bugetul acordat învăţământului este sub limita cerinţelor acestui sector, definit ca o "prioritate naţională". Cu toate că în Legea învăţământului se prevede acordarea a cel puţin 4% din p.i.b. pentru învăţământ, acest procent nu a fost acordat până în prezent de nici o guvernare, indiferent de culoarea politică. Modificările aduse Legii învăţământului în anul 2004, prevăd ca învăţământul să fie subvenţionat cu cel puţin 6% din P.I.B. în anul 2007. pentru respectarea prevederilor Legii este necesar ca în bugetul pentru anul 2006 să se prevadă cel puţin 5% din P.I.B.. Acest demers a fost susţinut de Comisiile de învăţământ reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prin Avizul asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului, nr.66/2005, cu privire la rectificarea bugetului de stat pentru anul 2005. De asemenea, s-a solicitat suma de 850 miliarde de lei pentru acoperirea cheltuielilor pentru finanţarea de bază a universităţilor pentru ca acestea să poată aplica Legea 138/2005. Pentru detensionarea situaţiei existente din învăţământul superior, se impune soluţionarea favorabilă, în regim de urgenţă, a cerinţelor amintite, pentru a scoate învăţământul românesc din impasul în care se află. În acest scop, amintim şi memoriul FNS, Alma Mater, care prezintă situaţia gravă din învăţământ printr-o subfinanţare cronică. Comisia noastră susţine, în unanimitate, aplicarea prevederilor legilor existente, fără amânări şi motivări din partea guvernanţilor.
		Domnul Mihai Sandu-Capră: Declaraţie politică: "Partidul Sondajelor de Dezinformare - P.S.D." Având în vedere deruta doctrinară ce domneşte pe plaiurile mioritice, în ograda P.S.D-ului, se poate observa disperarea liderilor, manifestată conform complexităţii personalitaţii acestora, pe mai multe planuri. În primul rând, pe plan intern, Năstase şi cu Geoană trag cu creionul pe harta PSD-ului zonele de influenţă şi control, împingând fiecare linia de demarcaţie cât mai departe si ajungând să se calce astfel pe bătături reciproc. Fiecare iese în presa cu declaraţii privind viitorul sumbru al partidului, furnizand solutii de scoatere din penumbra opoziţiei. Geoană, zis "prostănacul", se ţine tare...pe poziţie, punându-şi centura pe scaunul de preşedinte al partidului si folosindu-se de airbagurile prerogativelor prezidenţiale, in timp ce Năstase, zis "arogantul", declanşează derapajul controlat de statutul partidului în ceea ce priveşte noile alegeri. De la data la care ar trebui sa fie noile alegeri, în 2007 sau peste 4 ani, orgoliile celor doi mari piloni ai doctrinei social democrate s-au inflamat în ultima perioad, dând pe afară ca o reclamă proastă la un cozonac extraumflat. Cea mai bună camuflare a tumorilor inflamate ale P.S.D.-ului, a fost lansarea suflatorilor platiti, a zvonacilor profesionisti, a celor care construiesc sau... reconstruiesc imaginea partidului. Astfel, in ultima perioadă, presa a fost inundată cu variante aberante ale colaborării cu alte partide de pe scena politică. In mod constant, se încearcă amestecarea uleiului cu apa, ajungându-se la soluţii de genul alianţei P.S.D.-P.N.L., deşi nu le-a cerut nimeni ajutorul. Sprijinul oferit P.N.L-ului de catre social-democraţi ar putea fi considerat o cârja în mâinile unui om fara nici un picior, un fel de bat cu care acesta sa se apere de caini si nicidecum, o posibila colaborare. Nu ne ramâne decât sa dam si noi un ajutor P.S.D, incercând sa le "suflăm" că "arogantul" nu va mai fi nici premier, in opinia "prostănacului", nici preşedinte al Camerei Deputatilor, în opinia noastră, aşa că fară scaune de păstrat, i-ar putea veni ideea sa grăbească alegerile in partid, pentru a câstiga măcar unul.
		Domnul Mircea Puşcă: "Parlamentul trebuie să redevină o structură eminamente democratică" Camera Deputaţilor a devenit scena unui spectacol fără precedent în politica românească. Domnul Adrian Năstase, preşedinte în exerciţiu al Camerei Deputaţilor, cel care ar trebui să apere şi să promoveze litera şi spiritul legii este autorul unui abuz inacceptabil prin care prevederi imperative cuprinse în Constituţie şi pe care le regăsim în Regulament sunt încălcate cu senitătate. Astfel, un abuz grav s-a petrecut în momentul când mai mult de o treime dintre deputaţi au solicitat convocarea unei sesiuni extraordinare. Chiar dacă fuseseră îndeplinite toate condiţiile cerute în Regulament (solicitarea, lista de semnături, ordinea de zi şi perioada solicitată pentru sesiunea extraordinară), domnul Adrian Năstase, în total dispreţ faţă de prevederile consacrate în Constituţie şi Regulament, şi-a permis să se substituie plenului Camerei şi, cu de la sine putere, a refuzat să-şi îndeplinească atributul conferit de Regulament, acela de a se conforma şi de a convoca sesiunea extraordinară. Aşa cum aminteam anterior, doar plenul putea să refuze să intre în sesiune extraordinară, fie neacceptând ordinea de zi pentru care a fost convocat, fie neacceptând perioada propusă. Bineînţeles, toate acestea prin votul majorităţii! Şi pentru că am ajuns la problema modului în care se iau hotărârile Camerei Deputaţilor, trebuie să rememorăm astăzi modul ilicit în care o dorinţă personală, împărtăşită şi de o minoritate, s-a transformat în "hotărâre" printr-un abuz grav. În ziua de 14 septembrie 2005, domnul Adrian Năstase, prezidând lucrările în plen, a reuşit să transforme o propunere în hotărâre, fără ca aceasta (propunerea!) să fi fost agreată (votată "pentru") de majoritatea deputaţilor prezenţi la şedinţă... Stenograma şedinţei demonstrează faptul că au fost numărate (de mai multe ori, la momente diferite de timp!) voturile "pentru", o dată voturile "contra" şi niciodată voturile "abţineri". În ciuda permanentei contestări a modului şi momentului la care se făcea numărarea, domnul Preşedinte al Camerei Deputaţilor, a tras concluzia că propunerea a fost aprobată, fără să explice cum a ajuns la concluzia impusă, prin abuz, plenului. Nici atunci, nici ulterior, nu a putut face proba că mai mult de jumătate din deputaţii prezenţi votaseră "pentru" ... În fapt nici nu putea s-o facă, atâta vreme cât ignorându-i pe deputaţii care doreau să se abţină, nu se putea determina cât era "întregul", ca mai apoi să se poată stabili cât ar fi însemnat jumătate şi, în final, să poată fi trasă o concluzie privind votul. Mai mult, în situaţia creată, domnul Preşedinte a găsit de cuviinţă să suspende dreptul unor deputaţi de a participa la lucrările plenului, solicitând chestorilor să ia măsura închiderii uşilor şi interzicerii intrării altor deputaţi în sală. Solicitarea descrisă a fost consemnată în stenograma de şedinţă. În lipsa unei hotărâri de sancţionare, aşa cum prevede Regulamentul, solicitarea făcută de către domnul Adrian Năstase este un abuz care, pe lângă faptul că a încălcat dreptul oricărui deputat de a participa la lucrările Camerei, se constituie într-un precedent grav, precedent care deschide posibilitatea unor fraude ulterioare prin simpla împiedicare a unor deputaţi de a lua parte la lucrări şi la luarea deciziilor! Se poate naşte o nouă "cutumă" profund nedemocratică şi incorectă! Nu în ultimul rând, trebuie precizat că acum Camera Deputaţilor se află într-o situaţie pe cât de inedită, pe atât de neplăcută! Avem un Regulament, dar avem şi decizii abuziv luate, în dispreţ total faţă de prevederile Regulamentului. Trebuie să ne punem, în mod serios, întrebarea privind cauzele acestei disfuncţionalităţi. Parlamentul nu poate să fie ceea ce pretinde că este, ceea ce prin Constituţie se precizează că este, dacă noi toţi, dar toţi, nu respectăm propriile reguli. Nu o dată, referind sistemul democratic, am invocat sau am fost martori ai invocării unei sentinţe: "Democraţia costă!". Da, democraţia costă şi, poate, nu costurile financiare sunt cele mai relevante, chiar dacă şi aceste sunt însemnate... Mai mult decât efortul financiar, democraţia are şi un alt tip de costuri. Acestea sunt legate de constrângeri: trebuie respectate principii, reguli şi valori ale sistemului democratic, chiar şi atunci când nu ne convin! Mai mult decât ceilalţi cetăţeni, parlamentarii trebuie să asume rigorile unui sistem bazat pe reguli. Cu alte cuvinte, regulile sunt pentru toţi, dar primii care trebuie să le respecte sunt cei care le fac! "Nimeni nu este mai presus de lege! " V-am citat un principiu consacrat în Constituţie... Mai mult decât de a-l cunoaşte şi de a face caz de el, este cazul să-l şi respectăm şi să demonstrăm că este un principiu care merită să facă parte din sistemul nostru de valori. Până astăzi, din păcate, am asistat la mici "lovituri de stat" în fiecare moment în care de pe poziţia de Preşedinte, domnul Adrian Năstase, şi-a permis să decidă altfel decât prevede Regulamentul. Răul a fost deja făcut şi trebuie ca abuzurile să fie sancţionate! Nu putem să ne împiedicăm de realitate şi, cu nonşalanţă, să ne facem că nu vedem nimic sau, mai grav, să devenim complici pasivi ai abuzurilor semnalate. Doar starea de permanentă veghe şi toleranţa zero faţă de abuzuri poate asigura buna funcţionare a Camerei. În astfel de situaţii, un for legislativ care se respectă şi care doreşte să fie respectat ar înainta, prin voinţa majorităţii, o moţiune simplă prin care să propună plenului sancţionarea persoanelor care se fac vinovate de abuzuri şi încălcarea prevederilor regulamentare.
		Domnul Mircia Giurgiu: Declaraţie politică: "Scapă cine poate" Ianuarie 2005. Anul începe cu multe speranţe din partea oamenilor simpli, oameni care nu aşteaptă altceva decât să le fie un pic mai bine. Alegerile din 2004 au adus la putere o nouă formaţiune politică şi oamenii şi-au pus, ca de fiecare dată, speranţele în noii lideri. Mai 2005. Apele au lovit Banatul şi Moldova. Autorităţile ridică din umeri, nimeni nu este vinovat de pagubele produse de năvala apelor, pentru că Bunul Dumnezeu aşa a considerat că trebuie să le fie românilor. Agoniseala de o viaţă s-a dus pe apa sâmbetei, vieţi omeneşti au fost luate. Şi nimeni nu este vinovat că potopul nu a fost anunţat, că autorităţile au lipsit de la faţa locului, că podurile au fost luate de ape, că sate întregi au devenit adevărate lacuri de acumulare, că oamenii nu mai au nici după ce bea apă şi nici nu mai au ce pune pe ei. Ca şi în campania electorală, autorităţile au apărut, cu întârziere, cu noi promisiuni, care nu au fost îndeplinite nici până azi. Septembrie 2005. Scenariul se repetă, numai că de data asta este afectat sudul şi estul ţării. În Moldova, populaţia nu şi-a revenit după inundaţiile din vară, că toamna le-a adus din nou apa în ceea ce a mai rămas din casele lor. Din nou, autorităţile au fost depăşite de situaţie. Dar să nu ne pierdem speranţa. Că va veni iarna. Drumurile vor fi, din nou, închise din cauza cantităţii mari de zăpadă ce va cădea, iar autorităţile vor fi surprinse de venirea iernii. Ca în fiecare an, de altfel. Şi, pentru ca pachetul să fie complet, ajutorul a venit tot din partea celor năpăstuiţi de soartă, care şi-au împărţit puţinul pe care îl au cu cei care chiar nu mai au nimic. Oamenii se ajută între ei, statul fiind marele absent din ecuaţie. Mai mult, preţurile la produse şi servicii cresc în fiecare lună, salariile rămân îngheţate. Autorităţile se remarcă prin câteva aserţiuni, dintre care cele mai vehiculate sunt: "aşa ne cere Uniunea Europeană" ori "aşa este prevăzut în protocolul semnat cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială". Aş vrea să văd şi eu unde stă scris ca românul să fie condamnat să ducă un trai de subzistenţă. Însă umilirea oamenilor nu este completă fără statul la cozi interminabile pentru a achiziţiona medicamentele necesare traiului. Când ajungi, într-un final, în faţa farmacistei, aceasta îţi spune că ba reţeta nu este corect completată de medic, ba că tocmai s-au terminat fondurile alocate medicamentelor gratuite şi compensate, sugerându-i-se persoanei care are nevoie de medicamente să revină luna viitoare, poate atunci va avea mai mult noroc. Dar poate achiziţiona medicamentele la preţ întreg - lucru imposibil, în condiţiile în care pensiile sunt mici şi foarte mici. Poate că va trăi până când va reuşi să cumpere medicamentele atât de necesare. Şi, toate aceste sunt posibile într-o ţară democratică, un stat ce aspiră să devină membru al Uniunii Europene, un loc de pe harta lumii unde mai mult de 70 la sută din populaţia ţării este săracă şi foarte săracă. Însă, la fel ca pe vremea romanilor, circul ţine loc de multe, inclusiv de foame. Circul s-a mutat din arenă în Parlamentul României. Nu are importanţă că există oameni care nu mai au nimic, că atunci când ajung puţinele ajutoare la ei se bat pentru un colţ de pâine, copiii lor nu vor mai ajunge la şcoală pentru simplu motiv că aceasta nu mai există, fiind luată de apă, iar la iarnă nu vor avea unde să se adăpostească. Însă, pentru a-l cita pe actualul preşedinte al României, "Iarna nu-i ca vara". Dar ce contează toate astea?! Singurii vinovaţi sunt românii care suportă toate consecinţele bâlbâielilor şi neînţelegerile clasei politice.
		Domnul Niculae Mircovici: "Tentativa de asasinat de la Centrul militar zonal Timiş" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În ziua de ieri, 03.10.2005, la Centrul militar zonal Timiş, s-a petrecut un fapt incredibil : un tânăr recrut, Adam Felix- Valentin, de 27 de ani, chemat pentru clarificarea situaţiei militare, a înjunghiat un tânăr, apropiat de vârstă cu el, cpt. Veda Cristian, cu o şurubelniţă, punându-i viaţa în pericol. Tânărul absolvise liceul şi patru ani de Politehnică, abandonând facultatea în anul cinci. Fiind chemat la centrul militar, acesta s-a prezentat cu o adeverinţă falsă din care rezulta că este student în anul I la Politehnică, în ideea de se sustrage de la satisfacerea serviciului militar. În momentul în care ofiţerul s-a întors pentru a-l conduce pe recrut în sala de testare psihologică, acesta i-a înfipt ofiţerului o şurubelniţă între omoplaţi, rănindu-l în plămânul drept, după care, cu un cater, şi-a secţionat jugulara. În timp ce se încerca imobilizarea lui de alte persoane din unitate şi tineri prezenţi la încorporare şi i-a fost luat caterul, a scos din buzunar un cuţit şi l-a înfipt în piept, în zona inimii. Ulterior, a fost imobilizat, i s-au acordat îngrijiri medicale şi ambii răniţi au fost internaţi la Spitalul Municipal Timişoara, unde au fost asistaţi medical în regim de urgenţă şi apoi operaţi. Declaraţia mea nu vizează un fapt oarecare, care ar putea fi catalogat ca un fapt divers, deşi unic, ci are în vedere condiţiile care au determinat nefericita întâmplare. Recent, am votat în Cameră "Legea privind suspendarea serviciului militar obligatoriu pe timp de pace şi trecerea la serviciul militar voluntar". Urmare a acestei legi, începând cu 01.01. 2007, încetează obligaţia tinerilor de a satisface stagiul militar, ultimele încorporări obligatorii, conform acestei legi, sunt în octombrie 2005, februarie şi octombrie 2006. Adoptarea acestei legi a determinat, cum era şi firesc, o reacţie din partea multor tineri de a face orice pentru a scăpa de această obligaţie. Cu ocazia dezbaterii proiectului de lege, în comisia de apărare şi în plen, am subliniat acest efect şi am insistat pe nevoia de a analiza împreună cu Guvernul posibilitatea de a adopta unele măsuri care să contracareze acest efect, inclusiv necesitatea de a stimula, în acest ultim an de serviciu militar conscript, venirea tinerilor ca voluntari, atât prin încadrarea lor ca militari profesionişti, după 01.01.2007, cât şi necesitatea creşterii soldelor, cel puţin la nivelul salariului minim pe economie, din acest moment. Este costisitor şi inutil să cheltuim în prezent bani pentru instruirea unor tineri care sunt obligaţi să satisfacă stagiul militar, fără a dori acest lucru. Mai grav este faptul că tinerii care se încorporează în prezent, în proporţie de 70% vor fi repartizaţi pentru paza obiectivelor speciale (unitatea de gardă şi protocol, pază de ambasade, depozite de muniţii ), la M.Ap.N., dar în majoritate la M.A.I., ocazie cu care vor avea în misiune permanent armament şi muniţie asupra lor, cu posibilitatea de a-l folosi independent. Fiind ultimele încorporări forţate, majoritatea caută fel de fel de afecţiuni medicale, se pleacă în străinătate, se pleacă de la domiciliu etc. Centrele militare au planuri de încorporare pe care nu le pot realiza în condiţii normale. Există riscul de a fi încorporaţi şi tineri care nu îndeplinesc toate criteriile legale, valoarea celor încorporaţi fiind evident mai scăzută. În aceste condiţii, cu responsabilitatea firească a calităţii de deputat, membru în Comisia de apărare, propun : reunirea de urgenţă a comisiilor de apărare ale celor două Camere, împreună cu conducerea M.Ap.N, M.A.I şi M.F. şi găsirea unor modalităţi concrete pentru încorporarea în aceste ultime trei serii a tinerilor care în perspectivă doresc să facă din meseriile de militar profesionist, jandarm şi pompier o profesie; încorporarea tinerilor care doresc acest lucru, începând de la vârsta de 18 ani ; stabilirea prin ordine ale miniştrilor în cauză a unor clauze în favoarea tinerilor care satisfac în prezent serviciul militar pentru a fi încadraţi ca militari profesionişti, dacă îndeplinesc condiţiile legale. Doamnelor şi domnilor deputaţi, trebuie să recunoaştem cu toţii că este ruşinos faptul că în mileniul III se produc astfel de fapte şi, pentru a motiva într-un fel cele petrecute, încercăm să găsim eventualii vinovaţi la centrele militare !
		Domnul Ion Mocioalcă: "Reforma fiscală este inconsecventă şi şchioapă" Stimaţi colegi, cabinetul Călin Popescu Tăriceanu nu este capabil să prezinte la timp bugetul pe 2006, condiţii în care singurul proiect de buget care va ajunge la timp în Parlament va fi cel al PSD. Mai mult, aşa-zisa reformă fiscală în România va eşua şi va pune pe fugă toţi investitorii. Ea este pe cât de inconsecventă, pe atât de şchioapă. Ministrul Finanţelor s-a prezentat la întâlnirea cu FMI cu temele nefăcute. Trebuie să atragem atenţia că, după patru ani de normalitate, când ne-am aflat noi la putere, cei de la guvernare nu mai sunt capabili să asigure proiectul de buget la timp. Noi dorim principii solide după care să se ghideze viaţa politică şi economică în România. Nu vom accepta acest lucru, în nici un caz prin presiune fiscală. Mai mult, după cum ştiţi, de la 1 ianuarie se va introduce un impozit de 2% pe toate tranzacţiile imobiliare, precum şi un impozit de 16% pe dividende. Asta denotă că hotărârile pe care le va lua executivul sunt generate de insuficienţa sumelor colectate şi vor avea efecte incalculabile, pe termen lung, asupra mediului de afaceri, căruia în loc să-I stimuleze dezvoltarea, îl va sugruma. Alianţa DA pregăteşte şi o lovitură cruntă celor fără venituri sau cu venitul minim garantat, pentru că Legea 416 se va adresa, începând cu 1 ianuarie 2005 unui număr foarte redus de cetăţeni. De aceea e necesar ca guvernanţii să-şi întoarcă faţa spre efectele nefaste ale inundaţiilor, spre protecţia socială a cetăţenilor, spre aceia care au fost minţiţi în campania electorală din noiembrie 2004. România e la răscruce: trebuie să-şi facă temele pentru integrare, e lovită de inundaţii fără precedent dar şi de bâjbâielile unei părţi a clasei politice aflate la guvernare, care face mai mult rău României chiar şi decât inundaţiile.
		Domnul Petru Andea: Declaraţie politică: "Ziua Educaţiei" În calendarul zilelor simbolice, data de 5 octombrie este înscrisă ca "zi a educaţiei". Este ziua care ne cere să omagiem cea mai nobilă şi mai umană activitate: educaţia. Şi, evident, şi pe educatori. Ziua educaţiei este însă o sărbătoare nenăscută încă. Sau, mai bine zis, o sărbătoare complet ignorată. Educaţia şi educatorii rămân etern în rolul Cenuşăresei, atât zilele de lucru, cât şi cele de sărbătoare. Puternicii acestor zile nu doar ignoră, ci chiar dispreţuiesc educaţia şi instituţiile acesteia. A început anul şcolar, a început anul universitar. Nici un mesaj coerent nu a fost transmis elevilor, studenţilor, dascălilor sau părinţilor. Dimpotrivă, s-a încercat acreditarea ideii că putem trăi bine fără să învăţăm bine. În sprijinul acestei idei stă carnetul notelor obţinute în liceu de actualul prim-ministru. "Ziua educaţiei" împărtăşeşte aceeaşi soartă cu "Ziua învăţătorului": uitare deplină. Singurii care-şi amintesc de aceste zile sunt sindicaliştii din învăţământ. În locul sărbătoririi-simbol ei organizează zadarnice proteste-simbol. Nu cer luna de pe cer, ci doar drepturile cuvenite după lege. Protestele lor nu sensibilizează actualii guvernanţi. Educaţia rămâne doar în teorie prioritate naţională. Adresez un apel tuturor factorilor responsabili, în primul rând Guvernului României: repuneţi educaţia în drepturile sale fireşti; daţi educatorilor cinstea şi locul ce li se cuvine; respectaţi instituţiile educaţiei şi şcoala în primul rând; materializaţi convingerea că intrarea României în societatea cunoaşterii nu se poate face decât prin educaţie.
		Domnul Rareş Şerban Mănescu: Stimaţi colegi, Vin în faţa dumneavoastră pentru a saluta decizia Guvernului de a modifica şi completa Hotărârea nr. 1424/2003 pentru aprobarea Strategiei în domeniul proprietăţii intelectuale, precum şi Planul de acţiune pentru implementarea acesteia în perioada 2005-2007. Obiectivele strategice în domeniul proprietăţii intelectuale au în vedere întărirea capacităţii administrative a Ministerului Public. Măsurile propuse în acest domeniu vizează înfiinţarea în cadrul Parchetului pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui serviciu pentru coordonarea activităţii procurorilor în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) şi asigurarea resurselor umane şi a logisticii necesare pentru funcţionarea acestuia. Totodată, se are în vedere asigurarea la parchetele din ţară a resurselor logistice necesare organizării unei baze informatizate privind soluţiile dispuse în cauzele privind infracţiuni la regimul drepturilor de proprietate intelectuală. Intarirea capacităţii administrative a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA), este un alt obiectiv urmarit. În acest sens, vor fi asigurate resursele şi logistica necesare, corespunzator numarului de judeţe, în vederea efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice privind produsele pirat. O alta masură vizează întărirea capacităţii administrative a Inspectoratului General al Poliţiei, precum şi a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontiera prin desemnarea unor ofiţeri cu competenţe exclusive în investigarea infracţiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală. Se urmareşte totodată îmbunatăţirea nivelului de pregatire şi specializare a personalului din structurile implicate în lupta împotriva fraudelor din domeniul DPI, prin includerea politiştilor în programe de pregatire şi perfecţionare în domeniul informaticii, precum şi în programe de pregatire ale instituţiilor de învăţământ de nivel preuniversitar şi universitar din MAI. Toate aceste măsuri sunt de bun augur, mai ales dacă avem în vedere criteriile pe care trebuie să le îndeplinim pentru integrarea României în UE.
		Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: Stimaţi colegi, Chiar dacă am fost departe de ţară, la Parlamentul European, am fost în permanenţă, în contact cu evenimentele din România. Am aflat - şi acest lucru nu reprezintă în ultimă instanţă o surpriză - despre unele practici nu tocmai ortodoxe din culisele ministerului public. Este vorba de existenţa unor liste de semnături care au circulat printre magistraţi şi prin care li se cerea acestora să se pronunţe împotriva legilor reformei promovate de către ministrul Monica Macovei şi de către Guvernul Tăriceanu. Evident, acest lucru s-a întâmplat în perioada premergătoare asumării răspunderii Guvernului pe respectivele legi. Un procuror curajos, Viorica Stoica, a dezvăluit la sfîrşitul săptămânii trecute într-un talk-show la un post tv existenţa acestor liste. Mai mult, respectivul procuror a afirmat că în urma refuzului de a semna împotriva legilor reformei, a devenit un fel de "duşman al poporului" şi că aproape toţi cei care au procedat la fel au fost ţinta unor şicane din partea şefilor. Îmi aduc aminte acum cât scandal au făcut o parte dintre magistraţi - mă refer la cei cu anumite funcţii şi o anumită vechime - şi ce eforturi au făcut aceştia pentru a împiedica adoptarea legilor reformei justiţiei în varianta propusă de guvern. Şi, îmi mai aduc aminte şi de decizia Curţii Constituţionale care a menţinut o serie de privilegii pentru categoria de magistraţi despre care am amintit anterior. Dezvăluirile privind existenţa respectivelor liste de semnături demonstrează pe deplin faptul că mai există în justiţie dinozauri care se opun reformei, care ţin să conserve vechile practici, care sunt incompatibile cu traseul european pe care ne-am angajat să-l parcurgem. Şi tot doamna procuror Stoica a dat de înţeles că telefoanele în instituţie sunt ascultate şi că totul se raportează procurorului general. Nici această dezvăluire nu mă surprinde. Acolo unde se practică tehnica pumnului în gură, ascultarea telefoanelor devine un fapt banal. Ca parlamentar român în anul de graţie 2005, şi, de puţine zile euroobservator, nu pot să mai accept astfel de practici ale unei instituţii care a rămas tributară sistemului sovietic, sistem în baza căruia a funcţionat mai bine de 50 de ani. Condamn astfel de practici şi atrag atenţia că ar putea să ne coste foarte scump într-un viitor apropiat. Vă mulţumesc,
		Domnul Constantin Tămagă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În intervenţia mea de astăzi vreau să mă refer la un eveniment important pentru cultura românească pe care îl comemorăm în această săptămână. Astfel, vreau să aduc un omagiu celui care a fost Dinicu Golescu, un mare cărturar şi memorialist al culturii româneşti. Născut în comuna Goleşti, judeţul Argeş, Dinicu Golescu este descendent dintr-o veche familie de boieri din Ţara Românească. În anul 1821 dobândeşte rangul de mare logofăt pe care îl deţine până la stingerea din viaţă. De asemenea, după ce a studiat la Academia grecească din Bucureşti a îndeplinit mai multe funcţii, printre care ispravnic, hatman, mare logofăt al Ţării de Jos. În anul 1821, a fost unul dintre boierii care au sprijinit Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, iar după înăbuşirea acesteia s-a refugiat la Braşov, unde în 1822, a fondat, alături de alţi cărturari ai vremii, o societate literară, care depăşea sfera intereselor culturale ajungând în cea a politicului. Toată activitatea lui Dinicu Golescu a venit dintr-o aspiraţie către regenerarea socială şi culturală a ţării, determinată în bună măsură şi de confruntarea cu civilizaţia occidentală pe care a cunoscut-o în Europa. Ca un prim pas în reforma morală mai generală pe care o urmărea, a înfiinţat, în 1826, la moşia sa din Goleşti, o şcoală internat cu două cursuri "ghimnasticesc" şi "filosoficesc", accesibile oricui. A alcătuit pentru uzul şcolarilor un manual de etică "Adunări de pilde bisericeşti şi filosofeşti, de întâmplări vrednice de urmare, de bune gânduri şi bune neravuri, de fapte istoriceşti şi anecdote". S-a numărat printre întemeietorii Societăţii literare din 1827, la Bucureşti, a subvenţionat apariţia primei gazete în limba română editată în străinătate, "Fama Lipschii" (1827, Leipzig). Totodată, a obţinut autorizaţia pentru apariţia, în 1829, a "Curierului românesc" al lui Ion Heliade-Rădulescu. De asemenea, în urma voiajelor întreprinse în Europa centrală şi apuseană a întocmit în anul 1826 lucrarea "Însemnare a călătoriilor mele, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826", care constituie, în literatura română, cel dintâi jurnal de călătorie care a fost tipărit. De fapt, această carte a inaugurat în literatura românească memorialistica de călătorie. Pentru tot ceea ce a făcut pentru şcoala şi literatura românească, Dinicu Golescu va rămâne în memoria noastră ca un mare om de cultură şi patriot. Dinicu Golescu s-a stins din viaţă la 5 octombrie 1830, acum 175 de ani. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Toró Tiberiu: Stimaţi colegi deputaţi, onorat auditoriu! În declaraţia politică de azi doresc să abordez subiectul controversatului Ordin nr. 820/29.09.2005 al Ministrului Administraţiei şi Internelor privind stabilirea documentelor şi cuantumului minim necesare pentru călătorii ăn statele UE. Proiectul actului normativ, în baza principiului transparenţei procesului decizional, se putea citi pe site-ul MAI de câteva săptămâni. Timp suficient pentru a analiza efectele posibile şi a formula propuneri pentru îmbunătăţirea lui. Ceea ce s-a şi întâmplat, numai colegii mei din grupul UDMR au purtat mai multe discuţii cu reprezentanţii MAI, formulând amendamentele de rigoare. În urma acestor, şi probabil şi a altor, sesizări, s-au operat o serie de îmbunătăţiri în textul ordinului (de exemplu s-a redus cuantumul sumei minime). Dar factorii decizionali din minister nici în ruptul capului nu au putut fi convinşi să renunţe la impunerea anumitor aşa zise "documente justificative obligatorii" ale şederii planificate în străinătate. Intrarea în vigoare a ordinului la 1.10.2005 - aşa cum era de aşteptat - a reuşit să bulverseze încă o dată activitatea de abia normalizată la punctele de trecere a frontierei din vestul ţării, oferind posibilitatea organelor poliţiei de frontieră de a interzice - de multe ori în mod arbitrar - ieşirea din ţară a mii de cetăţeni. În acest context se pot pune cel puţin următoarele probleme: Ordinul MAI este o îngrădire crasă şi nejustificată a dreptului de liberă circulaţie a persoanelor. Limitarea nejustificată a acestui drept este împotriva trendului pozitiv al unei societăţi deschise şi ne apropie mai degrabă de statul poliţienesc, decât de un stat european de drept. Deşi justificarea acestei măsuri - după cum reiese şi din prefaţa Ghidului oferit cu generozitate de minister celor care doresc să se folosească de acest drept, semnat de însuşi domnul ministru Blaga - se face prin referire la Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, respectiv la Manualul Comun Schengen, menţionăm, că aceste documente nu conţin obligativitatea, doar posibilitatea impunerii unei asemenea măsuri. Măsura impusă prin însuşi existenţa ei, dar şi prin elasticitatea formulării, este un adevărat generator de corupţie în interiorul unui sistem - Poliţia de Frontieră - care face eforturi deosebite pentru a se moderniza şi a elimina flagelul corupţiei din cadrul ei. Măsura generează renaşterea unei vechi practici, chiar transformarea ei într-o veritabilă ramură nouă a economiei subterane: confecţionarea şi comercializarea - en gros şi en detail - a "documentelor justificative" (vauchere, invitaţii, rezervări, etc.) fictive sau false. Se merge la sigur: poliţia de frontieră nu are, pentru că nici nu poate avea, mijloacede verificare a veridicităţii documentelor prezentate. Nu pot să cred că se urmăreşte în mod premeditat această stare de fapte. Nu vreau să cred - urmărind cu simpatie şi interes eforturile domnului ministru Blaga şi a echipei sale de a curăţa sistemul pe care cu onor o conduce - că integrarea europeană ne impune asemenea îngrădiri inutile şi neproductive. De aceea cer cu insistenţă, în numele a mii de cetăceni afectaţi, a zeci sau sute de mii de cetăţeni ofensaţi din zona de vest a României - şi nu numai de aici - eliminarea de urgenţă a obligativităţii documentelor justificative din textul actului normativ şi restabilirea normalităţii la graniţa de vest a ţării.
		Domnul Horea Dorin Uioreanu: "Votul uninominal pentru consiliile locale: punctul de plecare către un sistem politic decent" Stimaţi colegi, Abordarea unei teme atât de complexe precum cea a schimbării sistemului electoral a devenit în ultimul timp o metodă de afişare a unei mărinimii politicianiste a celor care propovăduiesc introducerea votului uninominal, în încercarea de a-şi câştiga sau a-şi reconfirma legitimitatea faţă de electorat. Dacă în 1995, Asociaţia Pro Democraţia a propus pentru prima dată în România sistemul electoral bazat pe scrutinul uninominal (având ca principal merit aducerea acestei probleme în atenţia oamenilor politici şi a opiniei publice), în prezent trecerea la sistemul de vot uninominal este susţinută la nivel declarativ de majoritatea partidelor politice, fiind însă blamată pe la colţuri de către cei mai mulţi dintre politicieni. Partidul Naţional Liberal a iniţiat la nivelul grupului parlamentar din Camera Deputaţilor un proiect de modificare a sistemului de alegere a autorităţilor administraţiei publice locale, în sensul introducerii votului uninominal pentru alegerea consilierilor locali, prin divizarea localităţilor pe circumscripţii uninominale. În calitate de principal iniţiator al acestui proiect, consider că trecerea la votul uninominal este mai uşor de implementat de jos în sus, adică pornind de la alegerea consilierilor locali prin scrutin uninominal pentru ca mai târziu să se ajungă la alegerea senatorilor şi deputaţilor în acelaşi fel. Această trecere treptată este necesară datorită faptului că electoratul român nu are deocamdată dezvoltată o cultură a votului uninominal. Potrivit principiului subsidiarităţii, autorităţile locale, în calitate de instituţii apropiate de cetăţean, trebuie să rezolve o largă paletă de probleme care privesc viaţa de zi cu zi a fiecăruia. Prin modificarea actualului sistem proporţional pe bază de listă, un ales local devine mai uşor de tras la răspundere de catre cei care l-au ales şi are o motivaţie pentru a face tot ce îi stă în putinţă cu scopul de a le asigura electorilor săi fideli, şi implicit întregii comunităţi, o bunăstare crescândă. Mai mult, este vorba de o transformare a mentalităţii alegătorului român, care va fi provocat să facă diferenţa între valoarea şefului de partid şi valoarea omului care îl reprezintă la nivel local. Pentru a accede la o funcţie de demnitate locală, candidaţii nu se vor mai ascunde în spatele unei liste de partid, ci vor trebui, prin mijloace ce ţin de calităţile personale ale fiecăruia, să îşi arate valoarea şi competenţele. Stimaţi colegi, fiecare revoluţie, ca şi acest proiect, are oponenţii săi înverşunaţi. În acest caz, oponenţii votului uninominal se prefac a uita de mischiii, oprişenii şi cozmâncii zilelor noastre, invocând o posibilă transformare în sens negativ a clasei politice româneşti, prin promovarea unor persoane cu notorietate şi bani, dar fără moralitate. Pentru eliminarea acestei temeri, argumentul cel mai plauzibil este că în anii de democraţie de după 1989 s-a produs o personalizare evidentă a clasei politice româneşti: electoratul a individualizat prin vot negativ, direct sau indirect, personaje ca Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Adrian Năstase. Problema promovării non-valorilor în funcţii publice ţine mai mult de cultura politică , de felul în care partidele se organizează şi în care îşi selectează cadrele. Mai mult, am convingerea că, după introducerea votului uninominal, românul se va uita cu acelaşi umor la show-urile pe care le oferă Gigi Becali pe gratis în prime-time la televiziuni, dar va şti să facă diferenţa, aflat în faţa buletinului de vot, între notorietate şi responsabilitate, între trivialitate şi moralitate. Consilierii locali şi parlamentarii PNL Cluj au realizat în această vară, fiecare în parte, un raport care să le releve activitatea desfăşurată în beneficiul comunităţii pe care o reprezintă în Consiliul Local, respectiv în Parlamentul României. Au făcut-o nu pentru că li s-a impus de către cineva, ci pentru că, spre deosebire de acum patru sau opt ani, aleşii liberali au simţit nevoia să se justifice în faţa celor care le-au acordat încrederea. Este, cu siguranţă, dovada supremă a faptului că liberalii susţin cu adevărat introducerea votului uninominal, atât la nivel local, cât şi pentru alegerea reprezentanţilor în Parlamentul României. Sunt convins de faptul că votul uninominal nu este colacul de salvare al clasei politice româneşti, nici că el este un model ideal, spun doar că avem nevoie în România de un sistem mai bun, capabil să stârpească bolile incompetenţei şi corupţiei. Peste tot în lume, asupra lumii politice planează o umbră de mister şi o undă de neîncredere din partea comunităţii. Nu cred că votul uninominal va stârpi toate nenorocirile României sau că politicienii vor deveni icoane la care se va închina electoratul, dar cred că avem nevoie cu toţii - noi, oamenii politici şi cei care merg o dată la patru ani la urne - de un sistem politic decent.
		Domnul Vasile Pruteanu: Stimaţi colegi, Situaţia grea prin care România trece în ultima perioadă i-a făcut pe unii dintre mai marii Partidului Social Democrat să găsească o soluţie cel puţin originală pentru a asigura un acoperiş deasupra capului sinistraţilor din judeţele ţării, care au fost afectaţi de inundaţii în ultimele luni. La şedinţa Biroului Permanent al PSD care s-a desfăşurat săptămâna trecută, Dan Nica, membru de seamă al social-democraţilor, a propus să fie înlocuite corturile sinistraţilor cu barăci sau rulote care să fie achiziţionate de guvern şi în care sinistraţii să-şi petreacă iarna care este foarte aproape. În acest sens, pesediştii au trimis o solicitare premierului Călin Popescu Tăriceanu prin care încearcă "să atragă atenţia" asupra celor care nu mai au locuinţe şi riscă să-şi petreacă iarna în corturi şi au propus liderilor guvernului să achiziţioneze barăci sau rulote. Avînd în vedere că şi în Neamţ cel puţin 31 de familii au rămas fără case, soluţia propusă de Dan Nica, în cazul în care ar fi acceptată, ar duce la amplasarea de barăci în cele 7 comune în care au fost distruse locuinţele. Împărtăşesc preocuparea domnului Dan Nica pentru sinistraţii din întreaga ţară care dorm în corturi dar, în acelaşi timp, sînt rezervat că metoda propusă poate constitui o rezolvare la problema în discuţie. Cred totuşi că această propunere este una populistă, care nu are nimic de a face cu realitatea. Guvernul a trimis ajutoare, iar prefecţii se ocupă de distribuirea acestora şi de reconstrucţia caselor care au fost afectate. Chiar dacă nu se vor reconstrui toate locuinţele afectate, sînt sigur că se vor găsi alte locuri de cazare a celor care au avut ghinion în această vară. Va mulţumesc.
		Domnul Vasile Puşcaş: Declaraţie politică: "Modul cum este România percepută în mediile politice şi analitice europene" Contextul politic actual european, în care unii dintre suporterii extinderii UE devin acum contestatari ai procesului, obligă România să îşi concentreze toate eforturile pentru rezolvarea problemelor interne, de aşa manieră încât să fie capabilă să adere la UE la data stabilită, 1 ianuarie 2007. Experţi europeni în domeniul economic au observat creşterea P.I.B. din perioada 2000 - 2004, scăderea inflaţiei, creşterea exporturilor, precum şi creşterea valorii investiţiilor străine, arătând că astfel de evoluţie nu putea fi posibilă decât printr-un anagajament politic ferm în privinţa reformelor. Indicatorii economici recenţi însă nu dau rezultate la fel de optimiste, în ultimele luni - iunie, iulie - înregistrându-se reducerea ritmului creşterii economice, a exporturilor, creşterea deficitului contului curent - dezechilibrându-se astfel balanţa naţională. Dinspre mediile analitice politice şi ecconomice europene ni se atrage atenţia că UE se află ea însăşi într-o criză în acest moment şi că aderarea noastră la Uniune nu depinde numai de bunăvoinţa Statelor Membre care, după cum s-a văzut în urma referendumurilor din Franţa şi Olanda, are o limită, ci mai ales de calitatea pregătirii candidatului la aderare. Analiştii atrag atenţia asupra restanţelor pe care România le înregistrează la capitole extrem de importante - concurenţă, mediu, justiţie. Acum, în preajma definitivării textului Raportului de monitorizare a CE, comentatorii politici europeni atrag atenţia asupra pericolului "instabilităţii politice", care reprezintă motiv de "îngrijorare şi risc" şi pune în pericol capacitatea administrativă de implementare şi cea decizională privind integrarea. În acest context, este firesc să ne adresăm tuturor factorilor constituţionali, Guvernului şi partidelor din coaliţia de la guvernare să aibă în vedere obiectivul prioritar al României în fapte şi nu în vorbe, pentru a nu pune sub semnul incertitudinii data aderării la Uniunea Europeană - 1 ianuarie 2007. Ataşez textul interviului acordat postului de radio Radio România Actualităţi, de d-na Joan Hoey, expert în cadrul "Economist Intelligence Unit", în data de 28 septembrie 2005. RADOR- 28 septembrie 2005 08:18 "Apel matinal" - Invitat: dna Joan Hoey, expert în cadrul "Economist Intelligence Unit" RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (28 septembrie, ora 7:44) - Realizator: Iulian Olescu Realizator: Invitata "Apelului matinal" de astăzi este doamna Joan Hoey, expert în cadrul "Economist Intelligence Unit", prezentă la Bucureşti cu ocazia unei reuniuni economice şi care a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări. Mai întâi, ca expert al "Economist Intelligence Unit" care s-a ocupat mult de România, cum apreciaţi evoluţiile recente din ţara noastră? Joan Hoey: Performanţele recente ale României au fost deosebit de puternice. Dacă privim perioada 2000-2004, P.I.B. a crescut în termeni reali cu o medie de peste 5% pe an şi a culminat cu creşterea de 8,3% înregistrată anul trecut. Dacă privim motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru, putem vorbi de un angajament politic mai mare în privinţa reformelor, stabilizare macro-economică, inflaţia scăzând sub 10%, sporirea investiţiilor şi a încrederii investitorilor, atât autohtoni, cât şi străini, cu o valoare a investiţiilor străine directe de 5 miliarde de dolari anul trecut şi cu perspective de continuare pe termen scurt şi mediu. S-a înregistrat o creştere importantă a exporturilor şi, deşi aceasta a fost iniţial determinată de deprecierea monedei naţionale, a beneficiat şi de câştigurile de competitivitate. A crescut de asemenea cererea internă, sprijinită de creşteri salariale şi ale creditului, aşa încât performanţele recente au fost foarte bune. Întrebarea este dacă sunt ele sustenabile pe termen mediu. De obicei, evoluţiile prezente nu ne oferă certitudini privind sustenabilitatea creşterii economice. Dacă privim perspectiva pe termen scurt, putem vedea câţiva nori la orizont. Mai întâi, din punctul de vedere al situaţiei politice, există o anumită incertitudine. Coaliţia de la guvernare pare a fi divizată atât în ceea ce priveşte aspecte politice, cât şi de politici. Dacă aceste neînţelegeri sunt atât de puternice încât să pună în pericol unitatea coaliţiei, acesta este un alt aspect, şi oricum evoluţiile economice sunt determinate în principal de alte forţe care acţionează într-o economie de piaţă. Cu toate acestea, aparenta instabilitate politică reprezintă un punct de îngrijorare şi de risc, mai ales în privinţa politicilor şi a coerenţei acestora, legat de capacitatea guvernului de a lua măsurile necesare în vederea integrării europene în timpul relativ scurt pe care îl are la dispoziţie până la luarea unor decizii privind integrarea. De asemenea, dacă privim indicatorii economici recenţi, putem vedea că se reduce ritmul creşterii economice. Dacă ne uităm la lunile iunie, iulie, creşterea producţiei economice este mai lentă. Exporturile cresc mai încet, iar economia ţării este lovită de aprecierea puternică a monedei naţionale. Presiunile inflaţioniste în economie sunt încă puternice şi mai există şi problema balanţei externe, cu un deficit al contului curent în creştere în ultimii ani, care se aşteaptă să atingă, la sfârşitul lui 2005, 9 sau 10% din P.I.B.. Motivul pentru care putem fi încă relativ optimişti în această direcţie este fluxul de investiţii străine directe, care este în continuare foarte puternic. În primele şapte luni ale anului acestea au crescut cu 21% faţă de anul precedent. Realizator: Se mai încadrează România în programul de reforme pentru aderarea la Uniunea Europeană în 2007? Joan Hoey: Răspunsul la întrebarea dacă va adera la Uniune în 2007 sau 2008 este parţial independent de voinţa României, pentru că, după cum ştim, referendumurile din Olanda şi Franţa au scos la iveală un element neluat în calcul până acum, şi anume tăria curentului împotriva lărgirii, care se înregistrează în unele din statele principale ale UE, ţări care au fost principalii suporteri ai extinderii în trecut, iar acest fapt în sine înseamnă ca există un risc mai mare acum de întârziere a procesului şi că nu vor fi acceptate scuze din partea guvernului român pentru întârzierea îndeplinirii obligaţiilor asumate. Şi, din nefericire, România este momentan în urmă cu îndeplinirea unor cerinţe, cum ar fi anumite măsuri administrative şi juridice care trebuie luate, dar şi în privinţa aspectelor legate de concurenţă şi de protecţia mediului, iar, din păcat, în această vară se pare că subiectele politice au stat în calea implementării măsurilor importante necesare în această perioadă crucială. În octombrie nu va fi luată nici o decizie finală, va fi publicat doar raportul de ţară. Este posibil ca acesta să conţină elemente predominant pozitive, dar şi unele aspecte negative, iar României i se va recomanda din nou să accelereze reformele, să-şi întărească eforturile în următoarele şase luni. O decizie va fi luată probabil în aprilie 2006, la următorul raport de ţară, când se va stabili dacă România va adera în 2007 sau dacă va fi activată clauza de salvgardare, iar aderarea va fi amânată pentru 2008. Ceea ce se poate spune însă cu siguranţă este că riscul de amânare a extinderii este mai mare acum, după recentele evoluţii din Uniunea Europeană.
		Domnul Emil Radu Moldovan: Declaraţie politică: "Radiografia eşecului sub greşeala portocalie". Trăim un sentiment acut că ţara e lăsată la voia-ntâmplării. Dezordinea şi incompetenţa sunt ridicate la rang de valoare, abuzul se vrea legalizat, în timp ce indiferenţa râde la necazul oamenilor. Pare un scenariu desprins dintr-un film apocaliptic, însă, e doar o umbră a realităţii portocalii din România. Alianţa a crezut că românii pot fi hrăniţi cu slogane emoţionante, iar culoarea poate ţine loc de cald în iernile friguroase şi zilele cu ploi ameninţătoare. Suntem un popor care iubeşte dinamismul discursului politic, dar cu toată dragostea pentru senzaţional, vrem şi fapte care să ofere veridicitate mesajului. Din păcate, am fost victimele unor promisiuni folosite cu dibăcie pentru a înlesni ambiţiile egoiste ale unui grup politic. Câtă mândrie ascundea expresia "revoluţie portocalie", câtă ruşine ascunde acum acest neadevăr. Cuvinte ca bunăstarea oamenilor sau creşterea veniturilor sunt de domeniul trecutului, nici în glumă nu mai pot fi rostite de populaţia îngrozită de nepăsarea guvernanţilor. Nepăsare crudă faţă de familiile care îşi plângeau victimele ucise de ape, dispreţul premierului Tăriceanu deranjat de plânsul bănăţenilor rămaşi fără case, precum şi neliniştea aliaţilor disperaţi că nu vor apuca posturile promise în campanie. Acesta este tabloul acţiunilor guvernanţilor aleşi şi plătiţi din banii publici să conducă naţiunea. Nu vom putea uita niciodată brambureala cu care s-a gestionat criza inundaţiilor devastatoare pentru România anului 2005. Între bâlbâieli şi acuzaţii se căutau cu disperare vinovaţii, iar din când în când, în lipsa unei strategii, ni se ofereau date statistice foarte bine puse la punct. Cam asta este tot ce au putut oferi guvernanţii: neputinţă în lupta pentru binele ţării, agresivitate când venea vorba de ambiţiile personale. Şi, pentru ca dezastrul să fie complet, celui intern i s-a alăturat, datorită acţiunilor preşedintelui, şi cel din politica externă. Declaraţiile iresponsabile ale lui Traian Băsescu, au distrus relaţiile cu ţările europene. Obsesia pentru licurici şi dispreţul faţă de democraţie l-au transformat pe Traian Băsescu în ingratul ţărilor civilizate, izolând România pentru prima dată în ultimii 15 ani. Câtă nepăsare faţă de munca celorlalte guverne, care au luptat pentru schimbarea imaginii României în plan extern. La zece luni de la preluarea puterii, încă se mai împarte cu încrâncenare ciolanul luptele nesfârşite pentru putere blocând activitatea din numeroase instituţii, iar oamenii sunt încă plimbaţi de la un ghişeu la altul. Creşterile nejustificate de preţuri au împovărat şi mai mult viaţa cetăţeanului minţit că va trăi bine. 90% din pensionari nu au beneficiat de nici o mărire a pensiilor, populaţia vârstnică este ameninţată cu pericolul de a-şi pierde locuinţa, datorită imposibilităţii achitării facturilor uriaşe. Toate acestea, presărate cu circul şi declaraţiile înţepătoare dintre preşedinte şi premierul Tăriceanu. România este locuită de toate categoriile de populaţie. Nu e moral să protejaţi veniturile celor bogaţi, prin tot felul de măsuri, şi să acoperiţi golurile din buget din pensii sau din salarii minime pe economie, de care se pare că nu aveţi nici o jenă să abuzaţi. Aţi anulat programele sociale, măsură care a dus la creşterea inegalităţii şanselor şi la distrugerea solidarităţii sociale. A încercat Traian Băsescu să o distrugă şi pe cea naţională, însă nu a reuşit, grija pentru aproape fiind prea adânc înrădăcinată în caracterul românului. Politica fiscală dezordonată ne-a împins şi spre izolare economică, dar ce mai contează, când buzunarele clientelei politice sunt pline de contracte folositoare şi banii din banul public. Nepăsarea, ignoranţa şi luptele pentru putere au condus la compromiterea sistemului democratic şi a interesului naţional. Suntem o naţiune cu foarte mult potenţial, dar avem nevoie de conducători care să ofere un cadru potrivit dezvoltării societăţii. Nu vă meritaţi locul în fruntea ţării, atât timp cât nu aţi propus nici o măsură de creştere a economiei sau a bunăstării. Asistăm la un spectacol derutant şi cinic prin mesajul transmis cu aroganţă de un Guvern uituc şi rupt de realitate. Pe români nu-i interesează cine e preşedintele Camerei Deputaţilor, în timp ce 50% din ţară e afectată de inundaţii, şi integrarea în Uniunea Europeană este utopică. Pretextele jalnice, cu care vă justificaţi ilegalităţile, nu mai conving pe nimeni. Aţi ignorat până şi normele europene, care interzic amestecul politic în administraţia publică, transformând un domeniu ce se dorea neutru, politic, în cel mai politizat câmp de acţiune. Aroganţa şi abuzul au reuşit performanţa încălcării celor mai puternice argumente din Programul de Guvernare al Alianţei portocalii, peste care s-a depus praful uitării. Probabil, vă veţi întoarce la el înaintea următoarei campanii electorale, când prinşi de gustul puterii, veţi tremura în faţa electoratului, convins pe deplin de competenţa voastră. Mii de familii aşteaptă cu groază iarna, şi consider că ar fi cazul să punem interesele personale deoparte, măcar pentru această iarnă, şi să căutăm o strategie de ajutor pentru ridicarea unui adăpost pentru cei rămaşi fără nimic în urma dezastrelor produse de ape. Agricultura, industria, comerţul au rămas în urma dezvoltării promise şi, măcar acum, în ceasul al 12-lea, când România se confruntă cu o situaţie de criză fără precedent, să treceţi la acţiune. Aţi putea începe prin a înţelege şi aplica expresia "ne pasă". Ar fi un amănunt care v-ar salva de la ruşine naţională şi internaţională.
		Domnul Romeo Raicu: Declaraţie politică cu privire la necesitatea îmbunătăţirii cadrului legislativ cu privire la managementul situaţiilor de urgenţă. În faţa situaţiilor dramatice cu care se confruntă cetăţenii României din zonele calamitate, nu putem doar să ne exprimăm compasiunea. Discursurile politicianiste nu vor ajuta populaţia greu încercată de ultimele evenimente. Este momentul unor intervenţii ferme, inclusiv pe plan legislativ, care să optimizeze capacitatea de răspuns a instituţiilor statului în condiţiile unor situaţii de criză. În perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, va trebui să ne adaptăm inclusiv sub aspectul protecţiei populaţiei pe sectoarele de protecţie civilă. Standardele europene ne impun nu numai adoptarea unor reglementări legislative, ci şi implicarea activă, atât în vederea implementării unui sistem eficient de asistenţă în dezastre şi urgenţe civile, cât şi a educării civice a cetăţenilor în acest domeniu. Considerăm că este necesară o mai mare implicare a clasei politice româneşti în sprijinirea unor programe de educaţie civică şi voluntariat, în vederea îmbunătăţirii capacităţii instituţiilor statului în domeniul protecţiei civile. Trebuie încurajată iniţiativa societăţii civile, inclusiv la nivel legislativ, de a solicita, prin programele existente de finanţare a Uniunii Europene, fonduri care să fie utilizate în vederea educării populaţiei, prin acţiuni coordonate şi susţinute la nivel guvernamental. Cum poate Parlamentul să intervină? Prin susţinerea unor iniţiative legislative, care să vizeze voluntariatul în vederea prevenirii şi atenuării efectelor urgenţilor civile şi ale dezastrelor, şi instituţionalizarea unor forme de cooperare şi includere a cetăţenilor în sistemul naţional de management al situaţiilor de urgenţă. S-a dovedit, în ultimele zile, că ajutorul populaţiei a fost mai mult decât necesar pentru prevenirea şi diminuarea efectelor inundaţiilor. Cetăţenii din toate zonele afectate au lucrat zi şi noapte, alături de militarii şi civilii din instituţiile abilitate, pentru a putea evita producerea unor catastrofe. De asemenea, susţinerea legislativă a unui proiect naţional de educaţie şi training în domeniul urgenţilor civile, este mai mult decât necesară. Proiectul ar trebui să vizeze atât educaţia pe categorii de vârstă, vizând toate formele de învăţământ şi împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, se pot găsi soluţiile necesare, cât şi cea pe categorii profesionale. Implicarea Parlamentului poate să se concretizeze şi prin îmbunătăţirea cadrului legislativ ce vizează regimul sponsorizărilor. Asistenţa şi reconstrucţia post-criză poate fi făcută şi cu sprijinul persoanelor juridice, respectiv a plătitorilor de taxe. Astfel, pentru încurajarea acestora, se impune reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor făcute în scopul ajutorării victimelor dezastrelor, într-un procent mai mare decât cel prevăzut de actualele reglementări. De asemenea, considerăm că este mai mult decât necesară modificarea Codului penal, în vederea creşterii substanţiale a cuantumului pedepselor cu închisoarea, a celor care săvârşesc infracţiuni în timpul dezastrelor, profitând de natura excepţională a situaţiei. Această măsură se impune ca urmare a constatării creşterii semnificative a nivelului criminalităţii în timpul inundaţiilor din ultimul an. Imposibilitatea statului de a garanta proprietatea, şi mai ales integritatea fizică a cetăţenilor în timpul unor astfel de catastrofe, nu face decât să scadă încrederea populaţiei în instituţiile statului, creând un mediu de insecuritate, şi constituindu-se ca o ameninţare gravă la adresa siguranţei naţionale.
		Doamna Monica Iacob-Ridzi: Declaraţie politică: "Ziua Germaniei". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Germania îşi sărbătoreşte astăzi Ziua Naţională, eveniment semnificativ pentru întreaga Uniunea Europeană, marea familie democrată a continentului nostru, în a cărei structură naţiunea germană ocupă un loc important. Caracterizat prin ambiţie şi putere de muncă, disciplină şi exigenţă, inventivitate tehnică şi creativitate artistică, poporul german şi-a adus o contribuţie remarcabilă la evoluţia şi progresul civilizaţiei umane. Durer, Bach, Kepler, Goethe, Beethoven, Gauss, Humboldt, Einstein, iată numai câteva nume de referinţă, prin care naţiunea germană a înnobilat patrimoniul culturii universale. Ultimul război mondial a atras într-o sângeroasă vâltoare statele mari şi mici ale lumii. Traversând acei ani de cumplită suferinţă, omenirea întreagă a înţeles că nu există valoare mai de preţ decât democraţia autentică, în condiţii de pace, colaborare şi respect reciproc. Acele triste evenimente au fost rodul exclusiv al totalitarismului, indiferent de culoarea sa doctrinară. Generaţiile care au purtat stigmatul războiului au trecut în nefiinţă. Fostele state beligerante, sufocate pe atunci de dictaturi diferite, sunt astăzi democraţii exemplare. A trebuit să cadă Zidul Berlinului, pentru ca planeta să nu mai fie împărţită în emisfere ideologice. Germania reunită a devenit ea însăşi factor principal al unificării Europei. Este cunoscut şi apreciat demersul pozitiv al Germaniei în ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană a statelor din centrul şi estul Europei. Descinzând din Germania, dinastia de Hohenzollern a avut un rol de seamă în ceea ce priveşte modernizarea statului român. Regele Carol I. a deschis larg porţile României către Europa Occidentală, iar Ferdinand Întregitorul a rotunjit teritorial trupul ţării noastre. Ultimul descendent al acestei ilustre familii, Mihai I., este astăzi un militant activ al integrării României în structurile europene. România are astăzi în Germania nu numai un serios partener economic, ci şi un aliat spiritual, de importanţă hotărâtoare în ceea ce priveşte aderarea noastră la Uniunea Europeană. Iată de ce, doamnelor şi domnilor parlamentari, socotesc necesar să felicităm pe toţi cetăţenii Germaniei cu ocazia sărbătorii lor naţionale, să le urăm succes, bucurie şi împlinire în sânul unei Europe unite şi prospere, din care - în curând - va face parte şi ţara noastră.
		Domnul Ibram Iusein: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Indiferent la ce perioadă istorică ne-am raporta, nu putem trece cu vederea rolul important pe care Turcia l-a avut în politica Europei. 1923 este anul în care este fondată Turcia modernă, prin declararea Republicii, al cărui prim preşedinte a fost Mustafa Kemal Ataturk, iniţiatorul a numeroase reforme din variate domenii: administraţie, armată, educaţie. În 1924, la iniţiativa acestuia, este promulgată o lege prin care califatul este abolit, şi Turcia porneşte pe drumul modernizării, părăsind pentru totdeauna modelul islamic de guvernare a statului. O serie de măsuri, cunoscute în istorie ca reformele kemaliste, au condus la adoptarea calendarului Gregorian, introducerea alfabetului latin şi adoptarea de noi coduri civile, comerciale şi penale, inspirate după modele europene. Astăzi, chiar dacă este o ţară musulmană, Turcia este guvernată după principii laice. Aceasta este marea diferenţă dintre Turcia dinainte şi după proclamarea Republicii. Turcia nu mai este o ţară închistată în trecut, fiind deschisă integrării valorilor civilizaţiei europene în matricea atât de complexă a culturii şi civilizaţiei anatoliene, zonă care a funcţionat ca un creuzet în care Europa şi Asia se întâlnesc şi se combină. Relaţiile dintre Turcia şi Uniunea Europeană au o istorie lungă. În 1963, este semnat, la Ankara, un Acord de Asociere, care intra în vigoare în anul următor. În 1995, este realizată Uniunea vamală, iar în decembrie 1999, la Helsinki, Consiliul Europei decide că Turcia poate fi o candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană. Doi ani mai târziu, Consiliul European de la Copenhaga, concluzionează că, dacă Consiliul European din decembrie 2004, pe baza raportului şi recomandărilor Comisiei, decide că dacă Turcia îndeplineşte criteriile politice enunţate la Copenhaga, Uniunea Europeană va deschide negocierile de aderare fără nici un fel întârziere. În anii '60 - '70, pentru majoritatea turcilor, Europa era prea departe, pentru a fi o temă importantă a ştirilor. Acum, 2/3 din populaţia Turciei doreşte aderarea la Uniunea Europeană. Dar, cu cât este mai sigură Turcia că doreşte aderarea la Europa, cu atât este Europa mai puţin sigură că vrea acest lucru, fapt evidenţiat şi de ultimele sondaje de opinie din ţările Uniunii. Cu toate problemele existente, ţinând seama atât de eforturile depuse de Turcia pentru rezolvarea problemelor critice, care condiţionează procesul de aderare, cât şi de rolul economic şi politic al Turciei pe scena europeană. Pe 3 octombrie sunt începute negocierile de aderare. Cu această ocazie, urez succes Turciei pentru îndeplinirea criteriilor politice şi economice impuse de Uniunea Europeană pentru aderare.
		Domnul George Adrian Scutaru: Declaraţie politică: "Comemorarea Zilei Holocaustului". Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Anul acesta, cea mai semnificativă zi pentru comunitatea evreiască din România este 10 octombrie, dată la care are loc comemorarea victimelor Holocaustului. Această dată marchează istoric decizia mareşalului Antonescu de a deporta zeci de mii de evrei, şi poate fi considerată un punct de referinţă atunci când se vorbeşte despre istoria Holocaustului în România. Comemorarea Zilei Holocaustului în România se înscrie într-un set de acţiuni care fac parte dintr-un program mai amplu ce vizează cunoaşterea trecutului şi a evenimentelor legate de Holocaust, materializat prin adoptarea de măsuri legislative şi prin cultul persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii şi a păcii. Printre eforturile Guvernului de a crea un mecanism care să pună în valoare reperele spiritului civic şi a conştiinţei valorilor şi datoriei morale, împotriva rasismului, antisemitismului şi xenofobiei, se remarcă colaborarea cu Israelul pentru înţelegerea acestui proces istoric care să evidenţieze asumarea conştientă a unui episod dureros al istoriei naţionale. Astfel, trebuie remarcată înmânarea preşedintelui Autorităţii pentru Comemorarea Eroilor Holocausului, Avner Shalev, a primei ediţii tipărite a Raportului Wiesel, raportul Comisiei internaţionale de istorici pentru Holocaust. Dorinţa sinceră a poporului român de a contribui la cunoaşterea mai temeinică a acestei tragedii colective, se materializează şi prin reconstituirea edificiilor culturale şi spirituale ale comunităţii evreieşti. Astfel, în Buzău s-a iniţiat refacerea Sinagogii ce reprezintă un monument istoric de mare valoare arhitecturală, ridicată la începutul secolului al XIX-lea, însă, efortul financiar necesar este unul considerabil, fiind necesar un sprijin mai consistent din partea autorităţilor competente. Având în vedere cerinţele rezultate din calitatea de membru cu drepturi depline a NATO şi de viitor membru al Uniunii Europene, pentru a înţelege şi asuma lecţiile trecutului, avem datoria de a sprijini pe mai departe acţiunile ce au ca scop consolidarea democraţiei, a valorilor umane, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Vă mulţumesc.
		Domnul Ion Luchian: Domnilor parlamentari, Referitor la posibilitatea privatizării spitalelor din România, eu consider că aceasta ar putea fi cea mai bună soluţie pentru deblocarea reformei în sectorul sanitar, însă numai dacă se ţine cont de faptul că nu toate spitalele pot fi privatizate şi că acest proces va fi unul de durată. Trebuie să recunoaştem că tratamentul în spitale consumă cea mai mare parte din resursele sistemului de sănătate românesc, în spitale utilizându-se peste jumătate din bugetul sistemului de asigurări, fără o prea mare eficienţă, asta în condiţiile în care un procent ridicat din internări sunt mai degrabă cazuri sociale şi mai puţin medicale. Faptul critic este acela că România cheltuieşte, în termeni reali, mai mult pe spitale şi mai puţin pe asistenţa medicală primară şi medicamente în comparaţie cu multe ţări central-europene. Or, privatizarea spitalelor sau crearea unor spitale noi cu capital privat poate fi calea prin care să se schimbe această stare de fapt. Însă, în paralel cu privatizarea unui număr important de spitale, trebuie să se treacă la o eficientizare a managementului în spitalele care nu se vor privatiza, iar aceasta se poate face în mai multe modalităţi din care aş vrea să enumăr câteva, şi anume: în primul rând, este important să se clarifice problema proprietăţii asupra spitalelor, fie prin transferul acestora în subordinea autorităţilor locale, sau prin transformarea lor în organizaţii non-profit independente; în al doilea rând, prin stimularea directorilor pentru ca aceştia să aloce eficient cheltuielile; prin crearea unor planuri de stimulare pentru managerii de spitale care să recompenseze performanţele bune, iar propunerile pot continua. De asemenea, eu cred că privatizarea spitalelor poate fi pusă cu adevărat în practică numai în paralel cu crearea unui sistem privat de asigurări de sănătate funcţional. Şi asta pentru că una din problemele instituţionale care afectează profund sistemul de sănătate din România o constituie tocmai lipsa de competitivitate a fondurilor de sănătate, care sunt practic monopoluri judeţene şi, de aceea, nu trebuie să concureze pentru clienţii lor. Sunt sigur că alături de ideile propuse de mine se pot găsi şi altele, mai bune chiar, faptul cel mai important fiind tocmai de a provoca o dezbatere în acest În acest sens, cu toţi cei implicaţi în sistem, pentru că în mod sigur sistemul sanitar, aşa cum este el conceput astăzi din punct de vedere instituţional, nu mai poate face faţă exigenţelor noastre.
		Doamna Ionela Bruchental-Pop: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Printre problemele care trebuiesc rezolvate ca România să poată deveni membră a Uniunii Europene se regăseşte şi ce a romilor. Cu toate că s-a elaborat o Strategie a Guvernului de îmbunătăţire a situaţiei romilor (H.G.430/2001) ca parte a eforturilor de îndeplinire a criteriilor politice de accedere la Uniunea Europeană, implementarea acesteia s-a dovedit un eşec datorită lipsei voinţei politice şi a absenţei alocării din fondurile publice. La nivel local, această strategie cere primăriilor şi prefecturilor să identifice nevoile existente pentru reabilitarea locuinţelor romilor. Strategia menţionează că e nevoie de acordarea unui sprijin financiar în vederea asigurării condiţiilor minime de locuit cum ar fi energie electrică, apă potabilă, canalizare şi salubrizare însă, evaluarea rezultatelor acestei strategii nu au putut fi cuantificate pentru că nu a mai ajuns să fie implementată. Un exemplu elocvent a modului în care au fost ignorate prevederile legale ale acestei strategii precum şi a Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale l-am întâlnit în satul Balc din comuna bihoreană Balc. Comunitatea de romi din acest sat în ciuda numărului mare reprezintă o categorie defavorizată fiind frecvent supusă unor diferenţe de tratament care duc inevitabil la marginalizarea socială a acestora. Acestei marginalizări sociale i se mai adaugă şi intoleranţa conducerii administraţiei publice locale care deşi conştientă de existenţa romilor în comună nu au atenţionat asupra rezultatelor greşite ale referendumului local în urma căruia în evidenţele statistice nu figura nici o persoană de etnie romă. În acest fel, inexistenţa oficială a romilor legitimează măsurile luate de către Primăria Balc care nu poate fi acuzată de nerespectarea prevederilor Strategiei Guvernului pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor, deoarece minoritatea etnică în cauză nu e oficial înregistrată. Daunele patrimoniale şi morale care apar drept consecinţă a săvârşirii acestui act de discriminare sunt incomensurabile. Membrii etniei rome sunt nevoiţi să locuiască în condiţii insalubre fără a beneficia de curent electric, apă potabilă şi asistenţă medicală. Segregaţia se reflectă şi în mod în care le sunt atribuite ajutoarele sociale. Persoanele de etnie romă susţin că unii funcţionari ai serviciilor sociale recurg la alte grile de criterii discriminatorii pentru a le refuza acestora dreptul la beneficii. Efectele negative ale neînregistrării romilor în evidenţele statistice se regăsesc şi în planurile naţionale de construire de locuinţe pentru familiile cu venit redus, cu accesul neîngrădit al familiilor de romi, pe a căror liste aceştia nu se regăsesc. Incompetenţa de care au dat dovadă funcţionarii primăriei din Balc în rezolvarea problemelor comunităţii rome din comună a generat o serie de acţiuni antisociale care lezează drepturile fundamentale ale omului, precum şi drepturile minorităţilor naţionale. Acest tip de abordare a problemelor romilor nu trebuie perpetuat pentru că altfel ne vom afla într-un cerc vicios dominat de lipsă de interes, lipsă de respect, lipsă de înţelegere din partea românilor care pe fond nu va rezolva această situaţie generând mai multă discriminare şi lipsă de respect.
		Domnul Alecsandru Ştiucă: Iniţiativa legislativă referitoare la alocarea de la bugetul de stat a sumei de 50 de milioane de euro pentru reabilitarea şi dotarea căminelor culturale din mediul rural răspundea unei nevoi acute de susţinere a unor instituţii aflate în pragul dispariţiei. Respingerea acestei iniţiative şi plasarea rezolvării crizei căminelor culturale (şi nu numai a lor, ci şi a altor instituţii din mediul rural, cum este cazul bibliotecilor comunale) pe seama administraţiei locale este expresia acceptării condamnării definitive a acestora cu bună ştiinţă. Satul românesc a fost şi trebuie să rămână depozitarul valorilor spirituale, culturale ale neamului nostru (poetul afirma că "Sufletul s-a născut la sat"). În acest moment, în contextul în care România se pregăteşte pentru integrarea europeană, avem în atenţie programe generoase de reabilitare a infrastructurii rurale, de realizarea unei agriculturi comerciale şi uităm că premisa fundamentală a realizării acestora o reprezintă oamenii satelor, cărora le blocăm accesul la cultură, eliminând şansa de supravieţuire a unei instituţii culturale-tradiţionale "căminul cultural". Ce se va întâmpla cu integrarea europeană în plan cultural în condiţiile în care instituţiile de profil rămân în paragină? Integrarea europeană impune în mod necondiţionat "integrarea culturală". Europa culturală a viitorului, parafrazând, ori va fi multiculturală, ori nu va fi deloc. Surprinzătoare, revoltătoare şi regretabilă este decizia puterii care, prin votul său majoritar, nu dă o şansă culturii şi spiritului românesc.
		Domnul Vasile Mocanu: "Cum să transformi o înfrângere într-o victorie" Se spune că eşti un adevărat conducător când transformi dezavantajele în avantaje. Când un punct slab poate deveni un atu; când ceea ce părea definitiv pierdut poate fi recuperat. Ai nevoie pentru aşa ceva de o strategie inteligentă, care poate schimba o înfrângere aparentă într-o victorie categorică. România s-a confruntat în 2005 cu cel mai ploios an cunoscut de noi. Mai multe valuri de inundaţii au lovit grav ţara, întâi în Banat, pe urmă în Oltenia, apoi în Moldova, Muntenia şi Dobrogea. Ca să nu mai vorbesc de Capitală, care, în această toamnă, a început să semene cu Veneţia. Doar că Daciile nu prea seamănă cu gondolele. Ploile au provocat distrugeri masive. Au existat zeci de victime; s-au prăbuşit poduri, s-au deteriorat căi ferate şi s-au desfundat zeci de artere rutiere de maximă importanţă. Agricultura a fost şi ea afectată: zeci de mii de hectare de cultură au suferit stricăciuni iremediabile în acest an. Bilanţul inundaţiilor, încă nefinalizat, este, cu siguranţă, catastrofal. Nimeni nu-i mai poate aduce înapoi pe cei care au murit din cauza apelor. Economia românească a suferit şi ea o grea lovitură, din care îşi va reveni abia peste o perioadă. Şi, totuşi, ce mai rău în acest moment este să ne plângem de milă. Lupta în natură sau cu natura este făcută să ne întărească. Şi, într-adevăr, ceea ce nu ne ucide ne face întotdeauna mai tari. Sau ar trebui să ne facă mai tari. În urmă cu un an, ploile au lovit centrul Europei. Imediat după retragerea apelor, populaţia şi autorităţile au trecut la refacerea zonelor distruse. S-a întâmplat în Germania, în Cehia, în vestul Ungariei. Localităţile lor atât de cochete au fost refăcute şi mai frumoase. Drumurile au fost reparate şi au devenit şi mai bune decât înainte. Monumentele distruse au fost încă o dată ridicate. Ploile au lovit foarte tare România în acest an. E foarte adevărat, da haideţi să nu ne plângem de milă şi să reconstruim tot ce s-a stricat. Este un moment propice pentru a reface totul mai trainic decât era înainte de catastrofă. Putem face localităţi mai civilizate, artere mai largi, putem pune ordine în modul haotic de a construi, putem reinvesti în cultură şi în zona edilitară. România distrusă are nevoie de un nou început. Şi cu cât acest început va fi mai deosebit cu atât vom fi mai capabili să transformăm o înfrângere aparentă într-o victorie categorică.
		Domnul Mihai Dumitriu: "Traian Băsescu şi statul de drept" În intervenţia de astăzi mă voi referi la faptul că Preşedintele României, nu al tuturor românilor, Traian Băsescu, este un factor destabilizator în politica românească, un mare generator de crize artificiale politice şi de crize sociale. Domnul Traian Băsescu, prin intervenţiile sale, contrare prevederilor Constituţiei şi statului de drept, doreşte consolidarea unei "Puteri" care să-i permită satisfacerea poftelor de "căpitan de vas", bişniţar, dorinţă cuantificată prin destule gesturi de cartier încadrabile la "aşa vrea muşchii mei". Stimaţi colegi, Guvernul condus de domnul Tăriceanu este un guvern prezidenţial, deoarece 80% dintre miniştrii sunt recomandaţi de Băsescu, prieteni apropiaţi, cumetri, rude, persoane care îi ascund lui Băsescu matrapazlâcurile, "pipiţe" fără nici o valoare profesională, persoane din grupuri de interese apropiate preşedintelui. Deci, poate fi numit "Guvernul lui Băsescu" condus de matelotul Tăriceanu care nu vrea să-i mai asculte ordinele şi dispoziţiile. Alianţa D.A., după ce a preluat puterea fără câştigarea alegerilor, prin negocieri împotriva dorinţei electoratului a implementat o serie de măsuri: cota unică de impozitare 16%; creşterea accizelor şi taxelor de zeci de ori; creşterea substanţială a preţurilor; scumpiri exagerate la gaze naturale, energie şi la întreţinere; neacordarea subvenţiilor în agricultură pentru porumb şi alte culturi; menţinerea preţurilor la cereale şi la animale la un nivel foarte scăzut; neacordarea medicamentelor compensate, care au avantajat pe ci cu venituri mari şi foarte mari, respectiv clientela politică de la putere. Pentru majoritatea populaţiei rurale şi urbane s-au înrăutăţit condiţiile de viaţă, iar economia a intrat în regres, mari dezechilibre economice suferind întreprinderile mici şi mijlocii. S-a ajuns la o sărăcie lucie, la sate şi la oraşe 36% dintre români trăiesc de azi pe mâine, au venituri mici din care nu ştiu ce să achite mai întâi: factura la gaze scumpită de 3 ori; factura la energia electrică, factura la întreţinere şi utilităţi mai mare cu 35%, sau, alimentele şi medicamentele care se dau compensate mai mult la televizor. În asta se cuantifică grija preşedintelui Băsescu pentru nevoile şi necazurile poporului. Studiaţi-l şi judecaţi-l singuri în aceste zile când România este înecată în lacrimi, suferinţă şi durere. Nu l-a afectat moartea celor peste 100 de oameni şi faptul că zeci de mii de români şi-au pierdut "agoniseala" de o viaţă, aşa puţină cum era o casă din pământ, un animal, câteva păsări. Stimaţi colegi, Traian Băsescu şi P.D.-ul nu au pierdut nici o ocazie de a demonstra că alcătuirea Coaliţiei a fost un eşec. Sub influenţa hotărâtoare a lui Băsescu, de cum s-a instalat actuala Putere s-a străduit din plin să demonstreze că nu poate face nimic. Cele mai multe măsuri luate de actuala Putere au fost denunţate ca imperfecte nu de către Opoziţie, ci chiar de actuala Putere. Domnul Băsescu doreşte un Parlament şi un Guvern dominat de P.D., partid de centru dreapta, care să-i satisfacă poftele. Dacă e nevoie, Traian Băsescu şi P.D.-ul modifică şi Constituţia pentru a-şi realiza visul de conducător suprem. Traian Băsescu şi Boc-degeţelul fac ce fac şi iar încearcă să împingă lumea la urne. De asemenea, domnul Băsescu doreşte, pentru sine, Comunitatea de Informaţii. Directorul consilier prezidenţial ce va conduce cele 7 (şapte) servicii secrete îşi va exercita atribuţiile sub autoritatea şi controlul preşedintelui. Domnul Preşedinte Băsescu doreşte controlul asupra justiţiei române. Pachetul de legi, promovat de varianta cu fustă a lui Băsescu, care a adus în actuala coaliţie de guvernare talibanismul isteric, conferă Ministrului justiţiei şi preşedintelui Băsescu puteri depline privind eliberarea şi numirea în funcţiile de conducere a magistraţilor, procurorilor şi judecătorilor, până la cel mai înalt nivel. Transferarea P.N.A. la Parchetul General ca un departament nu mai poate fi controlat direct de instituţiile democratice ale statului. Actuala Putere şi Preşedintele Băsescu intenţionează să facă din P.N.A. un instrument perfect controlabil pentru interesele politice, pentru anihilarea adversarilor politici. Când Puterea este arogantă şi discreţionară, doar în Parlament se mai poate coagula o "rezistenţă" democratică. Guvernul şi Preşedintele nu pot să fie încântaţi de existenţa altei puteri, mai ales că este colectivă, formată din forţe divergente şi este greu să o cointeresezi. Încercările de intimidare a opoziţiei de actuala putere, lupta nedemocratică împotriva P.S.D., nu servesc interesele României. Hărţuiala la care este supusă Coaliţia D.A., inclusiv Guvernul de către Traian Băsescu în ideea de a-şi subordona serviciile secrete, Justiţia română, Parlamentul României, încalcă Constituţia României şi Principiile Statului de drept, creând premisele instaurării dictaturii totalitare. Dacă la toate acestea adăugăm bâlbâielile şi indeciziile Coaliţiei D.A. în actul de guvernare, stilul haotic de a impune taxe şi impozite, scumpiri şi creşteri de TVA, avem tabloul dezastrului către care este împinsă România.
		Domnul Viorel Oancea: Declaraţie politică: "O nouă meserie în nomenclator - demagogul de serviciu". Citind prin unele cărţi că "meseria este brăţară de aur", colegii noştri, vajnici membri P.S.D., luptă de ceva timp pentru introducerea în nomenclatorul meseriilor din România, a unei noi ocupaţii: demagogia. Şi parcă pentru a demonstra că au motive întemeiate să ceară aceste lucruri, au scos la înaintare un batalion de soldaţi, gata să apere, cu preţul bunului simţ şi al decenţei, bruma de seriozitate în acţiune politică, rămasă pe petalele celor trei trandafiri. Domnul Geoană, parcă pentru a acoperi cu zgomot luptele intestine ale P.S.D., a început să critice tot ce mişcă în jur: preşedinţie, Guvern, Putere, şi - din exces de zel - sau nu?! - chiar pe onorabilul său coleg Adrian Năstase. În excesul de demagogie, critică aspru reformele Guvernului Tăriceanu, în timp ce Franco Frattini, tocmai lăuda progresele din justiţie şi interne, singurele sale argumente fiind scandalul şi degringolada create în Parlament. Nefiind în stare să emită soluţii ei înşişi, P.S.D. încearcă să găsească sprijin, mergând cu pâra la Socialiştii Europeni, demers considerat "normal" de domnul Geoană. Un al doilea aspirant la postul creat de P.S.D. este domnul Adrian Năstase, care, lipsit de orice intenţii constructive, s-a lansat într-o campanie de dezinformare, dragă lui, probabil, din perioada guvernării 2001-2004, schimbarea unor miniştri care şi-au făcut treaba foarte bine, nefiind decât o fumigenă marca Năstase. Şi, parcă pentru a arăta că nu duce lipsă de oameni doritori de afirmare, P.S.D. îl lansează pe domnul senator Ilie Sârbu la atac. Acesta, sătul să-şi vadă apropiaţii politici cercetaţi pentru abuzurile făcute prin judeţul Timiş, sare în apărarea lor, fără să vadă evidenţele. Astfel că, deşi Curtea de Conturi a României a constatat într-un raport de câteva sute de pagini neregulile comise de primarul oraşului Sânnicolau-Mare, domnul senator vede în protejatul său un om imaculat, demn de toată lauda P.S.D.-ului. Toate aceste acţiuni, cu care P.S.D. încearcă să acopere golul lor intern, arată - încă o dată - că singurul lucru serios pe care îl pot face este un continuu scandal.
		Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu: Declaraţie politică: "Democraţia noastră cea de toate zilele!". România se află într-un moment de cumpănă. La aproape nouă luni de "guvernare portocalie", luptele nesfârşite pentru putere şi incapacitatea actualei puteri de a aduce bunăstarea, riscă să compromită sistemul democratic din această ţară. La atât se rezumă actul guvernării în România: o luptă acerbă, prin toate mijloacele, inclusiv manevre oculte împotriva P.S.D., a liderilor şi reprezentanţilor săi. În fapt, Alianţa "DA" încă mai există datorită unei singure trăsături "ideologice" comune: antipesedismul. Aproape zilnic avem parte de lupte şi vendete politice care sunt însoţite de ură, atitudine ce nu are nimic de a face cu politica modernă. România nu este guvernată de liberali şi nu este guvernată de pedişti. Este guvernată de antipesedişti. Singurul "merit" al actualilor guvernanţi este acela că nu sunt pesedişti, deşi până nu demult, o parte a Coaliţiei de la putere aderase la ideologia celui mai puternic partid din România, şi în nici un caz, nu preconiza alăturarea sa partidelor a căror culoare, în unele ţări este purtată de condamnaţii la moarte. Tot agitând steagul luptei împotriva aşa-zisului "partid-stat", reprezentanţii puterii ascund privirilor opiniei publice un fapt de o gravitate extremă: pericolul tot mai clar al apariţiei unei democraţii mimate, al unei dictaturi incipiente, care ne apropie tot mai repede de situaţia "omului-stat", a conducătorului "suprem". Orice dictatură "respectabilă" are nevoie de legitimitate. Legitimitatea se poate obţine prin rescrierea istoriei ori de câte ori este nevoie, în funcţie de circumstanţe sau prin definirea unui inamic, în cazul de faţă inexistent, a unei primejdii majore de care poporul trebuie apărat, de asemenea inexistentă în viaţa românilor şi a României, ci doar în laboratoarele de propagandă ale reprezentanţilor Alianţei "DA", care deja a legitimat, în România, P.S.D.-ul ca şi inamic public nr.1, fără a avea o bază reală de susţinere. La 15 ani de la Revoluţie, într-o lume în care dictatura nu mai este la modă, actuala putere mimând democraţia, dar ignorând principiile democratice, urmăreşte instaurarea unui regim de guvernare de tip dictatorial. Dorinţa nu este decât de a deţine "puterea definitivă", şi acest lucru a fost stabilit printr-un plan de anihilare a Opoziţiei politice, atât în Parlament, cât şi la nivelul administraţiilor judeţene şi locale. Prin tot ceea ce face actuala putere, doreşte cu orice preţ ca România să se evidenţieze prin intoleranţă faţă de opoziţie, prin încălcarea Constituţiei, dar şi prin ignorarea criteriilor politice de aderare. Acţiunea majoră a actualei puteri este concentrată pe schimbarea conducerii Senatului şi Camerei Deputaţilor, în detrimentul procesului de legiferare. Este de neînţeles, cel puţin, atitudinea Coaliţiei parlamentare P.N.L.-P.D.-PC-U.D.M.R., de a nu respecta prevederile art.67, 76 alin.1 şi 146 litera c) din Constituţia României. În final, daţi-mi voie să cred, şi sper că aşa şi este, că în Camera Deputaţilor nici un deputat nu îndrăzneşte să nu respecte unul din principiile generale, şi anume: în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, şi aceasta numai şi numai pentru a-şi respecta propriul jurământ depus.
		Doamna Anca Constantinescu: Declaraţie politică: "Demagogia fără sfârşit a Partidului Social Democrat" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Săptămâna trecută am dezbătut şi votat moţiunea intitulată "Nepăsarea", de fapt, am asistat cu toţii la un episod în acţiunea "Demagogia fără sfârşit a Partidului Social Democrat. Ne-am săturat cu toţii de acţiunile patetice ale P.S.D.-ului, şi am impresia că s-au plictisit şi dânşii, înaintând săptămânal moţiuni populiste, lipsite de substanţă şi de argumente. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ştim foarte bine cât de mult le pasă colegilor din P.S.D. de populaţia României, afectată de inundaţiile de anul acesta. În fapt, ceea ce contează pentru domnii şi doamnele din P.S.D. este tergiversarea dezbaterilor parlamentare pe marginea modificării Regulamentului Camerei Deputaţilor. Da, stimaţi colegi! Acesta este motivul real pentru care domniile lor au înaintat această moţiune, aşa cum a înaintat-o Partidul România Mare pe cea de acum două săptămâni, şi cum - cu siguranţă - vor mai fi înaintate moţiuni în această sesiune parlamentară. Şi, asta, pentru că preocuparea principalului partid de opoziţie din România este de a îngreuna şi a discredita activitatea forului legislativ al ţării. Am văzut şi săptămânile trecute, vedem şi astăzi că domniile lor fac apel la orice mijloace pentru a-şi menţine preşedinţiile celor două Camere ale Parlamentului. Nu situaţia din ţară îi preocupă, ci Regulamentul şi preşedinţia Camerei Deputaţilor. Semnatarii moţiunii "Nepăsarea", au vrut să ne convingă că dumnealor le pasă. Vă asigur că, oricine a citit textul moţiunii, şi-a creat această falsă impresie. Şi, a mai înţeles că P.S.D. nu a guvernat niciodată ţara în ultimii cincisprezece ani, că nu este vinovat cu nimic de dezastrul provocat de inundaţii, că Alianţa "Dreptate şi Adevăr" dirijează cicloni şi alte fenomene atmosferice către România, provocând inundaţii. Poate, tot Alianţa "DA" o fii trimis şi uraganele Katrina şi Rita, în Statele Unite. Cine ştie? Oare aşa este?! Atunci, stau şi mă întreb, dacă dumnealor le pasă, oare cine a reuşit performanţa de a construi în ultimii patru ani poduri care la prima ploaie sunt luate de ape? Acele poduri inaugurate cu fast, culmea, tocmai înaintea campaniei electorale. Oare cine a construit - şi pe bani grei, doamnelor şi domnilor, vă asigur - cea mai proastă infrastructură feroviară şi rutieră, pe care în cea mai mare parte trebuie să o refacem astăzi? Cine te-ar mai crede că-ţi pasă, dacă ridici diguri şi baraje de protecţie a localităţilor de cea mai proastă calitate, cu firmele clientelei partidului? Oare cine s-a lăudat în campanie cu aceste împliniri măreţe? Bănuiţi, cumva, doamnelor şi domnilor, cu ce guvernare seamănă cea caracterizată de mine? Nu aveţi nici măcar cea mai vagă idee? Să vă ajut, stimaţi colegi, din P.S.D. Cine a construit pe banii cetăţenilor şi cu firmele partidului peste 400 săli de sport, care nu numai în situaţie de calamitate, dar şi la cea mai mică ploaie se transformă în bazine de înot? Ei, cred că acum ştiţi despre ce este vorba. Este vorba despre guvernarea P.S.D., stimaţi colegi! Şi concluzia pe care o poate trage oricine, este că firmele P.S.D. lucrează prost şi extrem de scump. Din nefericire, consecinţele acţiunii acestora se văd de-abia astăzi. Domnilor iniţiatori, cred că sunteţi de acord că anul 2005 a fost un an deosebit, cu precipitaţii record în unele zone ale ţării, şi că oricare ar fi fost ministrul Mediului, în această perioadă, fără o infrastructură solidă şi un plan de acţiune anterior, nu ar fi putut ţine piept intemperiilor vremii. Or, infrastructura de îndiguire şi protecţie împotriva inundaţiilor, acolo unde a existat, fie a fost construită prin "grija" P.S.D.-ului, în cele mai proaste condiţii tehnice, fie are o certă uzură fizică, care nu a fost remediată niciodată. Cât priveşte strategia şi planul de acţiune împotriva dezastrelor, ele au lipsit cu desăvârşire din priorităţile P.S.D., deşi, le amintesc, domnilor iniţiatori, că şi în perioada guvernării dumnealor, au existat inundaţii în fiecare an, în fiecare colţ al ţării. Este şi firesc că ele nu reprezentau o prioritate pentru baronii locali ai P.S.D., căci bani au existat, slavă Domnului! Însă, fondurile destinate acestor proiecte, nu au făcut decât să îngraşe conturile domniilor lor. Mai mult decât atât, văd cum această grijă falsă a făcut din iniţiatori, adevăraţi meteorologi de serviciu. V-aţi greşit profesia, domnilor de la P.S.D.! Stimaţi colegi, Permiteţi-mi să vă prezint şi eu o altfel de prognoză, extrem de sumbră pentru cei de la P.S.D.: în următorul interval de timp vom avea o ploaie torenţială de moţiuni, fie de la P.S.D., fie de la P.R.M. Toate aceste moţiuni vor cădea, însă, deoarece vântul cu care va sufla Coaliţia va fi extrem de puternic. Vă asigur, de asemenea, că vremea se va răci deosebit de mult pentru baronii locali care şi-au permis să cheltuiască banii publici în interes personal sau în interesul partidului care i-a protejat, şi încă îi mai protejează!
		Domnul Viorel Pupeză: Declaraţie politică: "De ce nu-i plac lui Flutur trandafirii?" Viaţa fluturilor este pe cât de strălucitoare pe atât de scurtă. Acestea sunt insecte cu metamorfoza completă, de la stadiul de larvă sau omidă, se transformă în nimfă sau crisalidă, apoi în fluture. Fluturii au o durată de viaţă foarte diferită, în medie una sau două luni. Dar unele specii, chiar politice, pot trăi un an, în timp ce altele nu depăşesc câteva ore. Culorile lor vii îi ajută să-şi găsească un partener, fie el de guvernare, sau îi avertizează pe duşmanii lor că nu sunt comestibili. Deseori se nasc, trăiesc şi mor în acelaşi loc. Acestea ar fi doar câteva dintre elementele de viaţă ale unui Flutur ... Dar ce se întâmplă când unul dintre ei, Gheorghe Flutur, ajunge la Putere, prin diverse mijloace, într-o ţară democratică? În loc să fie preocupat de soarta agriculturii româneşti în perspectiva europeană, de viaţa grea a ţăranului român ce se va trezi, dintr-o dată, fermier european, în loc să facă tot ce stă în atribuţiile unui ministru cu greutate, el nu poate dormi de grija Partidului Social Democrat. Venit la Bistriţa de dragul confraţilor din teritoriu, ce-şi alegeau noile structuri de conducere, domnul Flutur s-a trezit vorbind nu despre programul de guvernare (poate nu avea nimic de zis), nu despre necesitatea armoniei în Coaliţie, sau chiar în sânul Partidului Naţional Liberal, ci despre P.S.D. Să nu minimalizaţi puterea P.S.D., sunt zone în ţară unde P.S.D. nu a fost atins nici cu o floare", spunea domnul Flutur, supărat că încă mai trăim, chiar dacă nu aşa de bine după cum a promis electoratului. Nu ne-am speriat nici când a fost mai greu, darămite de atingerea unui flutur care face politică de larvă, fie el cât de mare! În ceea ce priveşte celelalte metafore folosite, îi sugerăm să se uite în ograda proprie după "corupţi, baroni, şmecheri şi vrajbă", pentru că şi asociate cu P.N.L. pot deveni pleonasme. Domnule Flutur, nouă nu ni s-a făcut dor de Putere. Ni s-a făcut dor de o guvernare competentă, responsabilă, aşa cum merită poporul ce ne-a acordat votul de încredere. Noi nu ne "căţărăm" prin orice mijloace, ca să ajungem unde am fost. Pe noi poporul ne-a votat, nu ne-a "negociat" funcţiile prin diverse cârciumi numite generic "culisele politicii". Îndemnul de luptă "să cosim trandafirii din rădăcină", poate fi considerat unul cu tendinţă dictatorială. Ştim că aveţi aptitudini în acest sens, doar le-aţi demonstrat atât la propriu, cât şi la figurat, după principiul "radem tot". Dar, aveţi grijă, să nu vă înţepaţi!" Dacă nu ştiţi ce înseamnă democraţie politică, vă spunem noi. Astfel de declaraţii încearcă să reducă rolul Opoziţiei din Parlament şi chiar din viaţa politică a ţării. Remarc faptul, şi nu numai eu, că în loc să mergem înainte, mergem înapoi, poate spre 1989, ori până în 1946 sau până în 1938. Este un fapt de domeniul evidenţei locale că, agăţându-se cu disperare de Putere, actualii guvernanţi fac eforturi (la fel de disperate) să elimine din jocul de forţe al democraţiei exact Opoziţia. Se sfidează, astfel, sistematic şi deschis, înseşi principiile fundamentale ale democraţiei, legile statului de drept. Oricât ar fi de rudimentare procedeele abuzive ale actualei Puteri, oricâtă ură viscerală ar pune guvernanţii de azi în furia lor oarbă împotriva membrilor şi simpatizanţilor Opoziţiei, trebuie pornit de la premisa că "nu există democraţie fără pluralism politic". Opoziţia reprezintă nu doar o alternativă la guvernare, nu o potenţială "sabie a lui Damocles", mânuită de "forţe malefice" asupra capului Puterii. Poate, domnule Flutur, aţi uitat că, în democraţie, Opoziţia este un instrument al suveranităţii populare, la fel de important ca şi guvernarea. A suprima Opoziţia, înseamnă să suprimi suveranitatea poporului, asta şi dacă nu luăm în calcul faptul că P.S.D. a câştigat alegerile parlamentare în 2004. Domnule Flutur, dacă nu vă plac trandafirii din ograda noastră, nu-i nici o problemă! Dar ce vă faceţi cu cei din ograda Puterii?!
		Domnul Mihai Adrian Mălaimare: Declaraţie politică: "Kilometrul Zero". Am aflat, fără prea mare greutate, că imaginea din filmul american era corectă de fapt: undeva, pe o plajă pustie, undeva la malul unui ocean cu o culoare ciudată, ieşea din pământ o mână uriaşă cu o torţă. Era Statuia Libertăţii după un cataclism nuclear. O societate bogată, puternică, ajunsese să se distrugă pe sine, să se transforme în însuşi opusul ei şi al victoriilor sale, izbutise, nimeni nu mai ştia cum, să ajungă acolo de unde plecase, adică la zero. Judeţul Botoşani- un spaţiu fabulos, în care au germinat minţile cele mai strălucite ale geniului românesc: Enescu, Iorga, Eminescu, Luchian. Nicăieri nu păreau a fi mai definitive, mai eterne, frumuseţile lumii şi ale sufletului, nicăieri nu se găseau mai splendide echivalenţe umane ale geniului naturii însăşi. Poetul, Muzicianul, Istoricul, Pictorul au năvălit în lume trăgând după ei seva miilor de generaţii anterioare, cunoştinţele şi clipele de linişte ale milioanelor de ochi care au privit de-a lungul istoriei cerul, încercând să înţeleagă mersul stelelor şi destinelor umane. Au dus în lume, pe unde i-au purtat paşii, veşti despre frumuseţea locurilor de care nu s-au putut despărţi nici o clipită, convinşi că tot ceea ce se petrecea cu ei era, în primul rând, pentru ca acasă, celor care rămăseseră să trudească şi să privească mai departe cerul, să li întâmple şi lor clipe de bucurie şi linişte şi împăcare. Am petrecut 4 ani ca deputat de Botoşani şi am văzut câte în lună şi-n stele, dar nu am putut scăpa nici o clipă de sentimentul că privesc, iar şi iar, imaginea aceea înfiorătoare din filmul american. O planetă a maimuţelor am văzut, a unor maimuţe care erau fie cinice, conducând gipuri şi zidindu-şi căsoaie mitocăneşti, prin dimensiune şi lux, fie tragice prin sărăcia şi mizeria desăvârşită în care trăiau. Copii bolnavi de sida, azvârliţi sub copaci şi cu o plasă pusă pe faţă, ca să nu-i mănânce muştele, copii îmbătaţi cu bună ştiinţă ca să nu plângă şi să ceară de mâncare, familii întregi încălzindu-se cu "tizic" - un carburant făcut din balegă şi paie - şi trăind într-o duhoare de grajd împuţit, copii mergând câte 15 kilometri pe jos până la şcoală, şcoli dărăpănate, şcoli fără nici o carte în bibliotecă, oameni mărunţi şi învârtindu-se jalnic în lumea lor măruntă şi fără strălucire. Undeva, într-un sat cu nume predestinat, Mănăstirea Doamnei, o familie încearcă să ia totul de la capăt şi să trăiască în demnitate rezistând tuturor tentaţiilor şi, mai ales, slăbiciunilor. El, român. Ea, ţigancă. El, repudiat de românii lui. Ea, duşmănită de ţiganii ei. El şi ea au fugit de toţi, şi de românii lui, şi de ţiganii ei, într-un sat cu numele Mănăstirea Doamnei, şi şi-au zidit un fel de adăpost cât o unghie, în care au apărut, rând pe rând, patru copii, nepoţii românilor şi ţiganilor lor. El a plecat să muncească, să câştige câte ceva, ea spăla şi călca, spăla copiii, spăla rufele şi mesteca pământul, făcând chirpici, ca să-şi construiască o casă. Trei dintre copii, cei mai mărişori, merg la şcoală. Nu stau de pomană, nu cerşesc, nu urlă. Merg la şcoală, sperând, probabil, că acesta este drumul pentru a putea ieşi din mizeria vieţii lor de până acum. Acesta este, acesta este cu adevărat, dar, în timpul acesta, nişte mizerabili se plimbă în gipurile lor mitocăneşti, îşi arată cu neruşinare ghiulurile de proşti sadea şi trec prin viaţă dărâmând statuia tuturor libertăţilor şi dreptăţilor din lume. Unde te trezeşti? Unde speri că eşti? În ţara Muzicianului, a Poetului, a Istoricului, a Pictorului? Nu. Ne aflăm în ţara maimuţelor, care văd cu stupoare că se află abia la kilometrul zero, după ce au mers cu toate vitezele, aiurea, fără nici un orizont, fără nici o direcţie. Splendoarea despre care au vorbit pentru eternitate şi Pictorul, şi Poetul, şi Istoricul, şi Muzicianul, nu este apărată decât de copiii care se încăpăţânează să meargă la şcoală, în speranţa vană că românii şi ţiganii se vor învrednici să pună mână de la mână să toarne o amărâtă de temelie pentru mia de chirpici care au distrus picioarele ţigăncii şi sufletul românului încăpăţânat să nu cedeze. În cei patru ani de deputăţie, am văzut multe lucruri care mi-au crestat inima, dar mândria celor care şi-au înfruntat destinele şi neamurile şi obiceiurile lor prosteşti, şi răutatea oamenilor de rând, şi prostia oamenilor de soi, are darul de a mă face şi pe mine să rezist şi să cred că speranţa nu poate fi călcată în roţile mitocăneşti ale gipurilor burduhoşilor năclăiţi în sudoarea de a scrie: o-i, oi, şi de a da, cu această genială propoziţie pentru cerebelurile lor minuscule, lecţii de demnitate, cinste şi curaj. La Mănăstirea Doamnei, o familie încearcă să strige, aidoma eroului din acel memorabil film american: nemernicilor, aţi distrus lumea!
		Domnul Iulian Claudiu Manda: "O iubire alb-albastră" Din 1964, anul în care Universitatea Craiova a promovat în Divizia A, toate cele 41 de începuturi de campionat au fost promiţătoare, dar nici unul nu se compară cu ultimul debut. Acesta din urmă are o miză foarte importantă - revenirea în primul eşalon competiţional. Acesta este principalul obiectiv al clubului fanion al oltenilor, după o lungă perioadă în care echipa se bătea pentru titlul de campioană sau pentru Cupa României. Aceste clipe nu au fost puţine, ei câştigând de patru ori titlul de campioni ai României şi de şase ori Cupa României. Universitatea Craiova s-a dovedit o deschizătoare de drumuri atunci când devenea prima echipă studenţească din Europa care câştiga un campionat intern sau atunci când devenea prima echipă de club din România care a rupt barierele şi a asaltat piscul ierarhiilor europene, cumva surprinuzător, o provincială lipsită de sprijinul familiei Ceauşescu. Idolatrizarea echipei a creat un fenomen de masă şi imortalizat în memoria microbiştilor sub numele sugestiv de "Craiova Maxima". Formaţia din Bănie rămâne în istoria fotbalului românesc drept prima echipă care a reuşit în perioada postbelică să se califice în semifinalele unei competiţii internaţionale. Universitatea Craiova nu este doar o echipă de fotbal, ea este o stare de spirit, un simbol, un ideal. Asta e Craiova! După o retrogradare în eşalonul secund al fotbalului românesc, Universitatea Craiova reuşeşte să se reorganizeze dând speranţe suporterilor înfocaţi care la fiecare meci iau cu asalt tribunele templului fotbalistic oltean "Ion Oblemenco". Rezultatele favorabile ale acestui început de campionat, din şase meciuri disputate, oltenii reuşind să le câştige pe toate fără să primească nici un gol şi marcând 12, vin să întărească declaraţiile conducătorilor olteni de a reveni în Divizia A şi de a forma o echipă competitivă pentru viitorul sezon. Andrei Ionescu are 17 ani şi se spune despre el că va fi noul Balaci. Căpitanul Mădălin Ciucă nu e încă Ştefănescu, dar ar putea deveni un fundaş central bun. Dănănae nu e Negrilă, însă e peste Buhuş, soluţia de pe flancul drept cu care oltenii s-au dus în "B". Nici irakianul Jaber nu e Cămătaru, nici Daniel Orac nu e Cîrţu, şi nici Săceanu, pilonul liniei de mijloc, nu e Donose. Dar, luaţi în parte, fiecare înseamnă mai mult decât soluţiile costisitoare cu care s-a retrogradat. Rezultatele Universităţii de până acum dovedesc încă o dată, dacă mai era nevoie, că oltenii sunt ambiţioşi şi nu se lasă doborâţi şi în situaţia în care sunt nevoiţi să joace în divizia inferioară a fotbalului românesc. S -a dovedit că uneori este nevoie de un pas în spate pentru a te reorganiza şi a putea reveni în forţă acolo unde îţi este locul. "Ce nu te omoară te întăreşte" lucru ce pare să fie valabil şi pentru echipa favorită a oltenilor. Propunându-şi promovarea, conducerea clubului Universitatea Craiova încearcă până acum cu succes realizarea acestui obiectiv. Ulterior se urmăreşte achiziţionarea a trei-patru fotbalişti de valoare lângă nucleul de acum, pentru ca Universitatea să aibă un loc care, astfel completat, să fie între primele patru din ţară. Un alt obiectiv este şi realizarea unei baze sportive pentru copii şi a unui stadion propriu pentru Universitatea, la fel ca în Occident, fără pistă, cu o capacitate de 25-30 mii de locuri. Aceste planuri trebuie susţinute şi încurajate de toţi suporterii olteni, pentru că ele au un numitor comun, şi anume renaşterea Universităţii Craiova şi revenirea la ceea ce a fost cândva "o iubire alb-albastră". În numele craiovenilor, felicitări echipei şi conducerii clubului, dar nu în ultimul rând suporterilor care au arătat că spiritul fotbalistic oltean va dăinui şi va fi respectat de orice adversar.
		Doamna Doina Micşunica Dreţcanu: "Un pas înainte, doi paşi înapoi" A venit şi ziua în care plecarea în spaţiul Shenghen nu mai este o problemă pentru majoritatea românilor. Cu puţin efort, poţi să faci rost de 300 de euro, suma minimă necesară pentru a ieşi din ţară. Cunoştinţe sunt peste tot: vecinul Ion din Spania, cumătrul Gică din Italia, verişorul Vasile din Germania. Nu e nici o problemă pentru ei să piardă câteva zile pentru a legaliza o invitaţie. Cu atât mai puţin să garanteze bunele intenţii ale persoanelor invitate, care se vor întoarce în România. Teoretic, ordinul ministrului administraţiei este să faciliteze condiţiile de ieşire din ţară. Dar noi, românii, am fost obişnuiţi cu practica asta. Nu cred că a uitat cineva care erau condiţiile la ieşirea din ţară până în anul 1990. De atunci, nu au trecut decât 15 ani. Din anul 2002, românii s-au bucurat de libertatea de a călători în spaţiul Shenghen fără vize. Guvernarea PSD a marcat atunci un pas important în construirea democraţiei, obţinând dreptul la libera circulaţie a românilor. După alegerile din anul 2004, odată cu declararea axei Washington-Londra-Bucureşti, s-a zvonit că se vor ridica vizele pentru Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Bucuria a fost scurtă. Guvernarea Aianţei a decis că românii nu merită să iasă liberi nici măcar în spaţiul Shenghen. După cum ne-am obişnuit, pentru Alianţa D.A. un pas înainte înseamnă trei paşi înapoi: un pas înainte pentru agenţiile de turism care vor profita din plin de aceste noi reglementări, trei paşi înapoi pentru românii dornici să petreacă câteva zile în spaţiul european. Românii care vor reuşi să "evadeze" din România se pot aştepta la orice la întoarcerea în ţară, chiar şi la redactarea unui "jurnal" de călătorie. Se pare că aşa vede guvernarea actuală drumul spre democraţie.
		Domnul Bogdan Liviu Ciucă: "Votul uninominal" Se vorbeşte în ultima vreme despre necesitatea lansării unei iniţiative de înlocuire a actualului mod de scrutin din România cu scrutinul majoritar uninominal. Se face confuzia între termenii de "vot" şi "scrutin". Votul este mai degrabă o noţiune teoretică, care reprezintă manifestarea opţiunii unei persoane într-o anumită privinţă (în general când este vorba de alegerea unor reprezentanţi) atunci când are de ales între mai multe variante. Votul poate fi deschis, secret, prin corespondenţă, obligatoriu etc., însă nu poate fi uninominal. Scrutinul este o noţiune ce defineşte un act politic, acela de a vota, iar modurile de scrutin reprezintă diferite modalităţi de prelucrare a voturilor depuse, în urma acestor prelucrări apărând rezultatul votului. Modul de scrutin adoptat de o ţară este o garanţie pentru o activitate politică corectă şi eficientă. Puterea unei ţări este dată de o combinaţie între o economie puternică şi un sistem politic decent (nu ideală). De cele mai multe ori sistemul în vigoare într-o anumită ţară este menţinut în funcţie numai de către tradiţie şi de faptul că a dat rezultate mulţumitoare. A încerca să-l schimbi poate însemna în cazul unei ţări care merge bine o iniţiativă care poate duce la dezastru sau la întărirea democraţiei în ţara respectivă. În cazul unei ţări care merge prost, (România) sau care nu merge atât de bine cât ar trebui se poate schimba modul de scrutin, pentru a vedea dacă acesta era de vină pentru situaţia ţării respective. Opiniile vehiculate până acum în mass-media românească nu reprezintă nici un dezavantaj al scrutinului majoritar uninominal, ele sunt în general de un entuziasm nemărginit. Unele persoane chiar socotesc că ar trebui să se înceapă de urgenţă o iniţiativă de schimbare a actualului mod de scrutin, care ar purta toată vina pentru comportamentul unora dintre politicienii români faţă de cei cărora ar trebui să le reprezinte interesele. Scrutinul uninominal apare într-o lumină favorabilă în opinia multora, pentru că i-ar face pe reprezentanţii aleşi în Parlament să răspundă prompt la cerinţele electoratului lor. Acest sistem va reabilita relaţia dintre cel ales şi cel care alege pentru o mai bună înţelegere. Noi, reprezentanţii P.C., am depus un proiect de lege în acest sens, care prevede introducerea scrutinului uninominal, pentru care am demarat o acţiune de strângere de semnături de la cetăţeni, pe care le-am depus odată cu iniţiativa.
		Domnul Constantin Traian Igaş: "Sprijin pentru Moneasa" Doamnelor şi domnilor deputaţi, După cum se ştie, de-a lungul ultimilor ani care s-au scurs, turismul românesc a beneficiat de foarte puţină atenţie din partea celor de la guvernare care, printre alte preocupări decât cele care se impuneau, au avut printre obligaţiile impuse de statut, şi pe cele de identificare a unor căi de dezvoltare a turismului românesc. Într-o situaţie gravă s-a aflat o foarte lungă perioadă de timp şi turismul montan între care îl regăsim şi pe cel arădean. Când ne referim la turismul montan arădean, ne referim cu precădere la Staţiunea Moneasa, o staţiune balneo-climaterică de interes naţional pe care o localizăm pe valea pârâului ce dă numele staţiunii, la poalele Munţilor Codru Moma. Cu toate că oferă numeroase beneficii, printre care enumărăm: izvoarele minerale hipotermale (cu temperaturi de aproximativ 25 grade Celsius), bicarbonate, sodice, hipotone, aerul puternic ionizat negativ datorită vegetaţiei abundente şi cu efecte benefice asupra sistemului nervos sau climatul cu ierni blânde şi veri răcoroase cu efect fortifiant de curăţenie, staţiunea nu a mai beneficiat de nici un fel de sprijin din partea Guvernului, în ultimii ani, ajungând astfel pe o curbă descendentă atât în privinţa condiţiilor pe care le oferea, cât şi implicit al numărului de vizitatori care-i treceau pragul. Atât hotelurile existente în staţiune, cât mai ales numeroasele vile cuprinse în circuitul turistic au atins odată cu trecerea timpului grade foarte puţin ridicate de dezvoltare, mulţi dintre cei care o mai vizitau spunând despre ea că e în stadiul de ruină. Iată deci, cum au reuşit guvernele postdecembriste că "preţuiască" bunuri ce ne-au fost date de Dumnezeu, bunuri ce ne-au fost date pentru a le transmite şi noi mai departe celor care au atâta nevoie de ele, dar care din nou au fost utilizate în scopuri personale şi, ce este mai grav, fără a găsi absolut nici un vinovat. Un lucru însă a fost clar pentru toată lumea: ceea ce s-a întâmplat în staţiunea Moneasa a fost de-a dreptul un jaf, şi nu unul de mici proporţii. Datorită însă unor oameni de afaceri responsabili, în ultima vreme au început investiţiile pentru ca staţiunea să renască "din propria-i cenuşă". Cei care-i trec deja pragul, pot sesiza diferenţe între ceea ce a ajuns şi ceea ce se încearcă a deveni. Trebuie însă să evidenţiez preocupările din ultimele luni ale Consiliului Judeţean Arad care, în cadrul Programului PHARE 2003 Coeziune Economică şi Socială, a reuşit întocmirea unui proiect în valoare de aproximativ 3 milioane de euro, şi declarat recent câştigător, printre puţinele din ţară care au reuşit acest lucru. Proiectul vizează în totalitate modernizarea staţiunii Moneasa. Se impun însă investiţii majore în primul rând în infrastructură, pentru ca Moneasa să devină neîncăpătoare pentru turişti. Proiectul mai vizează şi modernizarea terenului de sport care se doreşte a fi unul multifuncţional şi care va fi dotat cu o sală de forţă ultramodernă, va fi construit un centru de informare turistică şi prim ajutor în Munţii Codru Moma pentru doritorii de turism montan. Modernizări vor fi aduse şi sistemului de alimentare cu apă şi canalizare din staţiune, drumului judeţean 792 B şi vor fi amenajate toate parcurile din staţiune. Iată deci că, având dorinţa de a realiza lucruri utile se vor realiza multe pe plan local. Totul e însă să ai omul potrivit, la locul potrivit. Se cuvine să mulţumim pentru aceste realizări tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui proiect, în mod deosebit domnului Gheorghe Seculici, care în perioada în care a deţinut funcţia de vicepremier a fost mereu preocupat de sprijinirea judeţului Arad, precum şi preşedintelui Consiliului Judeţean Arad, domnul Iosif Matula, pentru că a dus la bun sfârşit un proiect atât de interes local, cât şi de interes naţional.
		Domnul Marin Diaconescu: "Câtă nepăsare, atâta neputinţă" Stimaţi colegi, Ştiind că aţi respins cu majoritate de voturi moţiunea prezentată de PSD, am reluat lectura acesteia pentru a înţelege unde am greşit şi pentru a vă înţelege punctele de vedere asupra acestui subiect. Vă mărturisesc că am încercat să nu fiu ancorat într-o poziţie partizană cu orice preţ, obtuză doctrinar. Am încercat să vă înţeleg ca oameni, plecând de la ipoteza că nimeni nu este rău intenţionat şi numai diferit informat. Vă mărturisesc, cu durere, că nu am reuşit să vă înţeleg. Vedem cu toţii aceleaşi fenomene, suportăm cu toţii aceleaşi nefericite măsuri, sau lipsa acestora şi, cu toate acestea, deşi vă atragem atenţia asupra acestora, Domniile voastre, conform struţului, vă ascundeţi capul în paginile regulamentelor, continuaţi aceeaşi dispută sterilă pentru schimbarea preşedinţilor celor două Camere şi în timpul acesta ţara se scufundă în apele ploilor, dar şi al nepăsării sau neştiinţei celor numiţi să gestioneze administraţia. Sunt mii de hectare de culturi acoperite de ape, sunt mii de case dărâmate, mii de animale plutesc moarte pe fostele uliţe ale satelor, iar oamenii ... ce să mai vorbim de oameni! În afara unor corturi militare în care sunt cazaţi, autorităţile dau declaraţii sforăitoare, organizează comisii, comiţii şi comitete, consideră că "se va face, se vor lua măsuri, poate ..., mai vedem ..., mai analizăm ... Dacă această stare existentă nu se numeşte nepăsare, nu ştiu, zău, cum ar putea fi numită altfel! Desigur, iniţiativa moţiunii a aparţinut PSD! Dar, oare, numai apartenenţa politică poate duce la această orbire, sper temporară, a colegilor noştri parlamentari? Încercaţi să depăşiţi comandamentele de partid şi încercaţi să fiţi, înainte de toate, români, oameni cărora le pasă de vecinii lor, de oameni cărora le pasă de semenii lor încercaţi de necaz. Încercaţi să nu mai daţi vina politică pe "ceilalţi", mereu "ceilalţi", de parcă am face parte din alt popor ... Fiţi români şi încercaţi să priviţi durerea din ochii copiilor rămaşi fără casă, din ochii mamelor care nu le pot oferi acestora o masă caldă, din ochii ţăranilor rămaşi fără recolte ... Sper ca apartenenţa politică diferită să nu ducă la extirparea filonului de omenie din sufletele noastre şi să putem analiza obiectiv, uman, situaţia dezastruoasă din ţară ... Domniile voastre, Stimaţi colegi ai Alianţei, ai PUR-ului şi UDMR-ului, cei care susţineţi actualul Guvern, sunteţi mulţumiţi de starea actuală de lucruri, sunteţi mulţumiţi de modul în care autorităţile îşi fac datoria? NU aveţi nici un reproş faţă de modul în care acţionează reprezentanţii voştri în administraţia locală? Vă reamintesc că ciclul electoral românesc durează patru ani, dintre care doi au trecut deja. Aceşti cetăţeni care astăzi îşi usucă puţinele haine pe care le mai au, pe scândurile gardurilor şi îşi privesc neputincioşi copiii care le cer manuale, caiete sau uniforme, uscate cel puţin, sunt cei care vor vota la următoarele alegeri. Iar aceşti oameni care astăzi aşteaptă venirea iernii ca pe un blestem personal, vor veni, vă asigur, la vot.
		Domnul Ioan Ţundrea: "SOS-ul producătorilor şi exportatorilor de lemn" Domnule ministru, Vă adresez sesizarea mai multor agenţi economici, producători şi exportatori de cherestea din judeţul Caraş-Severin, dar şi din alte judeţe, care reclamă efectele unui control întreprins în portul Constanţa, de către Corpul de control al ministrului privind modul de respectare a H.G. 427/2004. Sesizările primite reclamă că pentru o anumită cantitate de cherestea s-au întocmit procese-verbale de confiscare, fără respectarea legalităţii. Pentru cea mai mare cantitate de cherestea, majoritatea de fag, ce are avize de însoţire, se invocă greşeli nesemnificative de întocmire, organele vamale neeliberând permise de încărcare, motivându-se şi dispoziţia verbală a organului de control. Aceiaşi producători afirmă că s-a creat un blocaj, fiecare parte aruncând răspunderea asupra celeilalte, în timp ce marfa se degradează, apărând şi disfuncţionalităţi în derularea contractelor. Inerent au apărut pierderile financiare pentru exportatori, dar şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii prelucrătoare de lemn. În plus, pentru cheresteaua de fag situaţia este şi mai dificilă, deoarece cererea pe pieţele externe este din ce în ce mai redusă şi, evident, dacă se menţine acest blocaj, principalii importatori se vor îndrepta spre ţările vecine. În această situaţie, producătorii şi exportatorii vă adresează solicitarea şi sprijinul în soluţionarea acestei probleme. Clarificarea cât mai urgentă a situaţiei create în port, conform preevederilor H.G. 427/2004, art.16, pct.b, ar duce la evitarea degradării mărfii şi continuarea activităţii producătorilor. Cu consideraţie.
		Domnul Marin Diaconescu: "Salvaţi România cât mai e timp!" Stimaţi colegi parlamentari, Cunoaşteţi cu toţii starea dramatică în care se află multe localităţi datorită calamităţilor naturale care au avut loc în ţara noastră, începând cu primăvara acestui an. Specialiştii meteorologi sunt de acord că atât cantitatea de apă căzută pe metru pătrat, cât şi întinderea teritorială a acestor fenomene naturale deosebite, precum şi amploarea distrugerilor provocate, sunt fără precedent în istoria recentă a României. Bunul simţ comun al poporului român a găsit răspunsul acestui şir negru de nenorociri: Dumnezeu şi-a întors faţa de la noi! Domnilor parlamentari, reprezentanţi ai actualei Puteri care conduceţi România, Întoarceţi-vă faţa spre popor şi ascultaţi glasul înţelepciunii măcar acum în ultimul ceas! Aţi forţat regulile democraţiei pentru a trece puntea subţire care vă despărţea de Putere şi aţi semnat un Pact imoral, aţi încălcat reguli pe care singuri vi le-aţi impus, aţi luat măsuri pe care, anterior, le consideraţi ilegale ... Domnilor, care ocupaţi, temporar, scaunele Guvernului, înţelegeţi odată, semnele pe care le primim de un an de zile şi puneţi interesele României mai presus de interesele politice! Daţi-vă demisia şi redaţi liniştea poporului român! Daţi-vă demisia şi salvaţi România! Încă mai este timp!
		Domnul Petre Ungureanu: Stimaţi colegi din Coaliţie şi domnilor deputaţi din opoziţie, Există demisii care pot salva onoarea celui în cauză, aceste demisii fiind impuse de situaţii de impas, îndeobşte neimputabile demisionarului. În atari situaţii, demisia se constituie într-o dovadă certă a demnităţii şi onoarei unei persoane şi se numeşte demisie de onoare. Mai există însă situaţii în care demisia este impusă de acte dezonorante, ivindu-se astfel o stare de incompatibilitate între respectiva persoană şi funcţia ocupată. Fără îndoială că, în asemenea cazuri, demisia este una a dezonoarei, dar nu dezonorantă. Concret, procurorul general al României, deranjat de o critică banală formulată de un deputat, găseşte de cuviinţă că acesta trebuie pus la punct, drept pentru care afirmă, într-o conferinţă de presă că acel deputat este cercetat penal într-unul din cele 22 de dosare de mare corupţie aflate pe rolul Parchetului General şi care vizează foşti şi actuali parlamentari. În acest fel, domnul Ilie Botoş l-a înfăţişat opiniei publice pe domnul deputat Dragoş Ujeniuc ca pe un infractor cercetat penal pentru fapte de mare corupţie. Numai că, verificările au evidenţiat că, în dosarul respectiv este vorba de o anonimă referitoare al nemulţumiri privind activitatea unor magistraţi din Giurgiu, precum şi la unele manevre ale avocatului Ujeniuc pentru obţinerea unor soluţii favorabile în anumite cauze. De asemenea, s-a mai aflat că, în acel dosar cu nr. 750/P/2005, nici măcar nu a început procesul penal, astfel încât deputatul-avocat nu are nici o calitate procesuală, lucrările în cauză având caracter de verificări preliminare. Este greu de înţeles cum a putut procurorul general să eticheteze un parlamentar ca fiind cercetat penal - deci infractor - pentru acte de mare corupţie şi aceasta în faţa întregii ţări, în direct pe posturile naţionale de televiziune, precum şi în presa scrisă centrală, fără ca acel deputat să aibă calitate procesuală penală. Nu am nici o îndoială că ne aflăm în faţa unei flagrante încălcări a legii, legate de infracţiunea de calomnie. Am înţeles de la colegul meu, Dragoş Ujeniuc, că nu va formula plângere împotriva calomniatorului şi, de aceea, cred că deputatul i-a lăsat procurorului general calea liberă de a-şi retuşa onoarea prin demisie. Numai că demisia este impusă de un act dezonorant, motiv pentru care nu poate fi vorba decât de o demisie de dezonorare.
		Domnul Ion Dumitru: Unde este prosperitatea pe care o tot promitea actuala putere? A zburat, spre ţările calde, odată cu păsările călătoare! Pare de-a dreptul incredibil să vezi acum, în anul unu de după Alianţă, români care, în perioada 2000-2004, se înghesuiau prin magazine să-şi achiziţioneze centrale termice de apartament, că vor să renunţe la confort. Îi înconvoaie nevoile, viaţa, preţul la energie electrică, petrol. Şi preţul la gazele naturale s-a rostogolit ca o stâncă, strivind bugetele românilor. În epoca portocalie, cetăţenii depun cereri la societăţile de termoficare pentru a se rebranşa la sistemul centralizat. Schimbă binele cu răul. Reversul sintagmei "Să trăiţi bine!", în iarna 2005-2006, este "Să îngheţaţi bine!". Tributul pe care îl plăteşte poporul pentru demagogie, incompetenţă, aroganţă, dispreţ este mare. Zâmbetele celor puşi în capul bucatelor nu mai înveselesc pe nimeni. Glumele puterii s-au transformat în suferinţă. Să râzi lângă un om care plânge că şi-a pierdut munca de-o viaţă şi să încerci să-l îmbărbătezi cu un banc, este jalnic. Ăştia să fie, oare, conducătorii pe care şi-i doresc românii?
		Domnul Gheorghe Chiper: Vă rog să-mi permiteţi ca, de la tribuna Camerei Deputaţilor, să transmit prezenta declaraţie politică, în fapt, propria dezamăgire şi indignare către cei care s-au instalat în fruntea Guvernului României cu promisiuni amăgitoare de protecţie socială, dar care, iată, nu sunt în stare nici să menţină sistemul instituit de guvernarea precedentă în acest domeniu, "reuşind" - fapt fără precedent după 1990 - să renunţe la unele forme de ajutor şi sprijin financiar pentru cei care tranziţia atât de mult prelungită nu le-a putut asigura venituri pe măsura creşterilor de preţuri şi tarife la produse şi servicii publice de absolută necesitate. În mod concret, am în vedere când fac aceste afirmaţii: diminuarea subvenţiei cu 30% pentru acoperirea diferenţelor de preţ la energia termică livrată populaţiei; reducerea cuantumului ajutoarelor sociale pentru unele categorii de populaţie, concomitent cu creşterea preţului gazelor naturale, combustibililor şi energiei electrice. Nu trebuie neglijat, însă, faptul că şi subvenţiile pentru agricultură, care sunt tot o formă de protecţie, un sprijin financiar necesar la scară socială, pentru circa 40 % din populaţie, au fost drastic diminuate încă din acest an pentru o serie de acţiuni l suportarea a 30 % din preţul seminţelor - formă de sprijin de asemenea neexistentă din acest an în sistemul de subvenţii agricole. Am putea continua această serie a regreselor pe plan social cu efectele deosebit de negative ale măsurilor de recalculare a pensiilor - prin care, se ştie, s-au sistat în acest an, indexările în funcţie de creşterile de preţuri şi tarife, deşi aşa cum rezultă din datele comunicate, cea mai mare parte a pensionarilor nu primesc, în urma acestor recalculări, nici un fel de majorări sau primesc unele nesemnificative, incomparabil mai mici decât scăderea indicelui puterii de cumpărare. Însăşi politica impozitului unic pe salarii şi profit nu este un fapt pozitiv pentru cea mai mare parte dintre salariaţi sau, în orice caz, pentru salariaţii cu retribuţii mici, ale căror venituri în noul sistem de impozit cresc incomparabil mai puţin decât creşterile de preţuri şi tarife. Sunt toate acestea suficiente dovezi că protecţia socială va crea tot mai multe probleme sociale în condiţiile în care o mică parte a populaţiei se distanţează ca venituri şi nivel de trai, sfidând atât bunul simţ cât şi logica unui proces economic firesc şi eficient.
		Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu: "Veneţia, oraşul meu iubit" 15 ani. 15 ani au trecut peste frumoasa noastră capitală, de când are ca primar general un reprezentant al partidelor de dreapta. Nu, nu este Veneţia, aşa cum spune titlul declaraţiei politice. Este, bineînţeles, Bucureşti. Că acesta a arătat în ultimele zile precum Veneţia se datorează şi !abilităţii! ieşite din comun a autorităţilor locale, primar general, prefect, reprezentanţi ai societăţii Apa Nova, de a se lepăda de responsabilitate cu o inconştienţă ieşită din limitele normalului. Soarta bucureştenilor a fost să aibă edili, care mai de care mai incompetenţi, dar cu sindromul preşedintelui de CAP foarte bine dezvoltat. Şi am să vă explic de ce. Când erau numiţi, preşedinţii de CAP, dădeau vina pe vechiul preşedinte în primul an, în anul al doilea îşi fixau priorităţile, în al treilea îşi făceau autocritica pentru ca, în ultimul an, să îşi dea demisia. Până la demisie toţi primarii au făcut la fel. Dar, cel mai acut a fost resimţit acest sindrom când actualul preşedinte, Traian Băsescu, era primar general şi nu a făcut nimic deoarece Consiliul General al Municipiului Bucureşti era în majoritate PSD-ist. A reuşit, printre picături, să încheie contractul cu Apa Nova şi să subordoneze această societate doar primarului general. Iar acum, Adriean Videanu este îngenuncheat de greaua moştenire lăsată de predecesorul său. Pentru ce s-a întâmplat în ultimul timp, de vină sunt bucureştenii şi faptul că plouă, după spusele unui reprezentant al Societăţii Apa Nova, cu o minte sclipitore precum o şatră de licurici. Şi sunt vinovaţi pentru că se spală prea mult. Halal stimabililor. Am trăit să o auzim şi pe asta. Nu cumva ploaia nu-i ca seceta, cum nici iarna nu-i ca vara? Şi, cu o seninătate ieşită din comun, oricine este vinovat numai edilii şefi ai capitalei nu. Primarul era plecat în străinătate şi, oricum, Primăria este folosită mai mult ca sediu de partid, prefectul este mai obişnuit cu recepţiile decât cu exercitarea atribuţiilor de reprezentant al Guvernului, reprezentanţii Apa Nova cu Cel de Sus şi mărirea tarifelor, iar bucureştenii cu oftatul şi resemnarea. Şi toţi spuneau că nu au ce să facă pentru că aşa este când plouă. Pe cât de adevărat, pe atât de dezarmant. Lăsând spiritul glumeţ la o parte, situaţia este cât se poate de gravă. Ploile din ultima vreme au scos la suprafaţă nepăsarea autorităţilor şi mizeria unui contract cu trei moaşe: Viorel Lis, Traian Băsescu şi Adriean Videanu. Zilele trecute, auzeam pe un post central de televiziune, că sunt necesari 15 ani pentru remedierea sistemului de canalizare. Domnilor, aţi avut aceşti ani ca mandat din partea bucureştenilor, dar v-aţi bătut joc de ei. Primăria generală nu este doar trambulină pentru funcţia de prim ministru, sau de preşedinte al României. Primăria generală înseamnă, în primul rând, grija faţă de cetăţeni. Cetăţenii care, săraci sau bogaţi, au avut în aceste zile un duşman şi un prieten: ploaia şi ligheanul.
		Doamna Minodora Cliveti: "Drepturile femeii-drepturi ale omului" România a ratificat, în anul 1982, Convenţia ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei - CEDAW - considerată un instrument juridic extrem de important pentru afirmarea drepturilor femeilor, document ce reafirmă faptul că, discriminarea faţă de femei încalcă principiile egalităţii în drepturi şi respectării demnităţii umane. În conformitate cu dispoziţiile Convenţiei, în scopul evaluării progreselor realizate de statele părţi în aplicarea CEDAW, s-a constituit un Comitet ONU, care examinează periodic rapoartele naţionale privind măsurile legislative, juridice, administrative sau de altă natură adoptate în vederea aplicării depline a prevederilor CEDAW. România a transmis până acum şase rapoarte, ultimul din anul 2003 nu a fost încă examinat de Comitet. În anul 2003, ţara noastră a ratificat şi Protocolul opţional la Convenţie astfel că, prevederile Convenţiei şi ale Protocolului sunt încorporate în legislaţia naţională. Protocolul Opţional, ratificat prin Legea nr. 283 din 2003, se referă la principiile egalităţii şi nediscriminării, aşa cum sunt prevăzute în instrumentele internaţionale privind drepturile omului, incluzând CEDAW. Acesta reafirmă determinarea statelor părţi să adopte măsurile eficiente pentru ca femeile să beneficieze deplin de toate libertăţile fundamentale şi drepturile omului pentru a preveni orice încălcare a acestor drepturi şi libertăţi. Protocolul prevede la Art. 2 o procedură de comunicare care permite, atât unei persoane cât şi grupurilor de persoane, să adreseze plângeri Comitetului CEDAW. După procedura de admitere a plângerilor, Comitetul este autorizat să înceapă o anchetă pentru a culege informaţii şi să constate dacă statul a încălcat drepturile prevăzute în Convenţie. Atrag atenţia autorităţilor asupra faptului că România nu îşi îndeplineşte obligaţiile pe care şi le-a asumat prin ratificarea Convenţiei CEDAW şi Protocolul opţional. Susţin aceste afirmaţii deoarece cadrul legal şi instituţional actual nu este capabil să asigure o protecţie eficientă şi sprijin specializat violenţei în familie, femei şi copii. Eforturile de a institui un cadru corespunzător de intervenţie sunt reale dar măsurile luate sau preconizate a fi luate nu asigură (încă) nici diminuarea fenomenului de violenţă domestică şi nici protecţia victimelor. În anul 2003, s-a înfiinţat Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei (ANPF), instituţie ce funcţionează în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Începând cu anul 2004, Agenţia are în coordonare metodologică, la nivelul judeţelor şi Municipiului Bucureşti, compartimente cu atribuţii privind combaterea violenţei în familie, înfiinţate în cadrul direcţiilor deconcentrate ale MMSSF. Prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2005 s-a aprobat şi Strategia Naţională în Domeniul Prevenirii şi Combaterii Fenomenului Violenţei în Familie. După doi ani de la intrarea în vigoare a legislaţiei specifice, autorităţile nu au dezvoltat sistemul de servicii sociale pentru familie, de instituţii specializate care să asigure un suport preventiv şi de recuperare satisfăcător victimelor violenţei domestice. Astfel, până acum s-au înfiinţat doar 29 de centre tip adăpost, toate amplasate în oraşe, în situaţia în care, în România, o familie din cinci este afectată de o formă de violenţă, peste 800.000 de femei au suferit în mod frecvent violenţa în familie şi aproximativ 500.000 de copii au asistat la scene de violenţă fizică între părinţi (conform unei cercetări naţionale realizată de Centrul Parteneriat pentru Egalitate, în 2003). În acest context, Primăria Cluj-Napoca, prin purtătoarea de cuvânt, a refuzat sprijinul solicitat este Asociaţia femeilor împotriva violenţei - ARTEMIS pentru a susţine activitatea adăpostului care acordă asistenţă victimelor violenţei în familie din Cluj-Napoca. Din păcate, atât Legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie (Lg. Nr. 217/2003) cât şi Legea privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (Lg. Nr. 202/2002), nu sunt cunoscute de autorităţile publice centrale şi locale, aşa cum reiese dintr-un recent studiu realizat în cadrul proiectului derulat de Comisia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în parteneriat cu Fondul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Atrag atenţia Guvernului României că Ungaria a fost reclamată Comitetului CEDAW, în anul 2003, de o victimă a violenţei familiale care nu a putut fi protejată de serviciile statului. Autoarea plângerii sesizează Comitetul pentru a interveni în această situaţie intolerabilă care afectează multe femei din toate segmentele societăţii ungare. În particular, victima solicită introducerea unor măsuri eficiente pentru protecţia imediată a victimelor violenţei domestice - în conformitate cu obligaţiile asumate de statele părţi prin ratificarea Convenţiei CEDAW şi Protocolului Opţional. Comitetul şi-a exprimat punctul de vedere asupra acestui caz în Comunicatul adoptat la sesiunea din 26 ianuarie 2005, prin care se recunoaşte faptul că Ungaria, deşi a adoptat o serie este măsuri împotriva violenţei în familie, nu este capabilă să asigure protecţia imediată victimelor. Astfel, se încalcă prevederile instrumentelor juridice privind respectarea drepturilor omului. Totodată, Comitetul CEDAW şi-a manifestat îngrijorarea faţă de prevalenţa violenţei împotriva femeilor şi a fetelor şi, mai ales, pentru că legislaţia specifică, la nivel naţional, nu poate să combată violenţa domestică şi hărţuirea sexuală şi că măsurile adoptate nu pot asigura protecţia imediată a victimelor. Comitetul conclude că obligaţiile asumate de statele părţi privind protecţia femeilor faţă de violenţa în familie rămân nerealizate şi acest fapt constituie o încălcare a drepturilor omului, în particular a dreptului la securitatea persoanei. Într-o situaţie similară se află şi România, care poate fi oricând reclamată organizaţiilor internaţionale responsabile pentru că nu este pregătită însă să asigure respectarea prevederilor internaţioanle privind asigurarea unei protecţii coordonate, eficiente şi accesibile victimelor violenţei în familie, în majoritatea lor femei şi copii.
		Domnul Marian Florian Săniuţă: Declaraţia mea politică de astăzi poartă titlul "Şi chiar se întâmplă?" dorindu-se a fi un serios semnal de alarmă adresat Guvernului României privind ceea ce se întâmplă în cadrul structurilor Poliţiei române. De curând, a fost dat publicităţii un raport de analiză şi prognoză editat de Societatea Academică din România (un O.N.G. cu nume pompos care seamănă confuzie în rândul cititorilor acestui raport). În urma sondajelor pe care S.A.R le interpretează rezultă că "dintre instituţii evoluţia poliţiei e apreciată cu cel mai maer optimism". Să fie chiar aşa? Haideţi să vedem ce se întâmplă cu adevărat în aceste instituţii (mă voi referi evident chiar dacă succint şi la Poliţia de frontieră). De la începutul anului am asistat la demiteri în masă în rândul cadrelor cu funcţii de conducere şi la pensionări care de care mai costisitoare pentru bugetul M.A.I. Ţinând cont de faptul că un specialist în munca de poliţie are nevoie de cel puţin 10 ani pentru a se putea lupta cu eficienţă cu marea infracţionalitate sau criminalitate rezultă că, de fapt, am asistat la o epurare pe criterii politice şi la un atac adus bugetului M.A.I. pentru că fondurile alocate plăţilor compensatorii pentru cei care au ieşit la pensie înainte de termen puteau fi folosite în alte direcţii. Conex la cele arătate s-a trecut la încadrarea din viaţa civilă a viitorilor specialişti ai Poliţiei române. Întrebarea rămâne: de câţi ani vor avea nevoie pentru a se specializa şi cu ce eficienţă se vor lupta împotriva reţelelor de crimă organizată, spre exemplu, cei care nu au condus niciodată astfel de structuri? Fiindcă veni vorba de crimă organizată, au fost promovaţi în număr mare foşti colegi ai actualului inspector general, rezultând, în fapt, slăbirea capacităţii acestei structuri timp absolut necesar unora ca Dudăieni, Cămătari, Stioacă, să se regrupeze şi să iasă din nou la active. De altfel, în acest an, nu ştiu ca vreo reţea importantă de crimă organizată să fi fost desfiinţată. Ceea ce am putut însă vedea cu ochiul liber au fost bătăile aplicate unei persoane în stare de ebrietate la Constanţa, la scuzele ministrului, pentru că în miez de noapte poliţiştii au spart uşa unui alt apartament decât cel unde se presupunea că locuiesc infractori mărunţi, la "bâlbe" ale unor ofiţeri superiori pe teme de circulaţie, la creşterea cantităţilor de droguri vândute la colţ de stradă sau la nesoluţionarea multor cazuri grave de jaf, cum ar fi cel din capitală, întâmplat de curând, şi ceea ce este cel mai grav, la creşterea numărului de spargeri şi furturi de şi din locuinţe şi autoturisme. Toate acestea sunt ţinute secret căci, iată, nu ştim nici măcar câte lănţişoare sau telefoane mobile au fost furate şi reclamate în această vară în ţară, indicator clar al "eficienţei" măsurilor de ordine publică. Şi pentru că a venit vorba de secrete încă nu au aflat cum a trecut Priplata frontiera de stat. Cu ajutorul sau fără ajutorul poliţiştilor de frontieră? Pentru că despre corupţia câinelui de serviciu dintr-un punct de trecere al frontierei au văzut destule după un control inopinat al specialiştilor din cadrul ministerului. Se mai pot invoca multe, însă nu-şi aşa că aţi devenit optimişti şi totul merge în direcţia bună?
		Domnul Horia Victor Toma: Faptul că Guvernul României îşi parcurge traiectoria corectă a fost demonstrat încă o dată de către Comisarul European de Justiţie, Franco Frattini. Constatările acestuia, exprimate public, confirmă faptul că lupta dusă pentru ca actualul sistem de legi să fie aplicat nu a fost inutilă. Şi iată că în vreme ce o ţară întreagă luptă pentru ca scopul final, integrarea în Europa, să fie îndeplinit, opoziţia, frustrată de ameninţarea detronării din fruntea celor două Camere ale Parlamentului, transmite mesaje negative în afara ţării, încercând parcă să dărâme ceea ce noi toţi ceilalţi încercam să construim. Vă reamintesc, stimaţi colegi din opoziţie, că integrarea în Uniunea Europeană este responsabilitatea tuturor şi încercarea de a destabiliza imaginea României poate avea repercusiuni grave! În vreme ce în sfârşit semnalele din partea oficialilor europeni în ceea ce priveşte cel mai vizat sector, cel din justiţie, sunt pozitive, iar ameninţarea clauzei de salvgardare este îndepărtată, nu este admis ca un grup din opoziţie să încerce să atragă atenţia asupra unui alt aspect, şi anume, "instabilitatea politică din România". Această "instabilitate" cum este ea văzută de o parte din politicienii din România, este provocată de aceiaşi politicieni care o reclamă şi care transformă încercarea Guvernului de a duce România către o integrare cât mai rapidă în Uniunea Europeană, într-un "joc de-a regulamentul" pe care nu numai că nu şi-l asumă, dar îl mai şi aruncă pe spatele celor care cred şi luptă pentru o Românie mai sigură şi mai stabilă. În aceste condiţii, în care colegii parlamentari ai P.S.D., căci despre aceştia aminteam mai devreme, îşi permit să se joace cu destinul unei ţări aflate într-o permanentă cursă pentru integrare, consider că aceiaşi colegi vor trebui să dea socoteală în faţa românilor care în tot acest timp se sacrifică pentru ca România să devină o ţară europeană cu drepturi depline.
		Domnul Ştefan Valeriu Zgonea: În cursul săptămânii trecute distinsul meu coleg Ştirbeţ s-a hazardat în declaraţii populiste, lipsite de sens şi actualitate, care vizau soluţia alegerilor anticipate, ca ultimă modalitate de soluţionare a problemelor apărute în cursul dezbaterilor din Camera Deputaţilor, pe marginea Regulamentului acestei Camere a Parlamentului. Declaraţiile domnului Ştirbeţ sunt generate, din păcate, nu de dorinţa subită de fluidizare a procesului legislativ, ci de simpla incapacitate a colegilor dumnealui de gestionare a luptei parlamentare, incapacitate care se traduce în nerespectarea "termenelor - limită" stabilite cu multă precizie de către cei doi "primi licurici" ai ţării. Ceea ce domnul Ştirbeţ & company nu vor sau nu pot să ia în calcul este faptul că, soluţia alegerilor anticipate este în acest moment una foarte nefastă României, din numeroase motive, între care cel mai important - avertismentul transmis României de oficialii Uniunii Europene: "Nu ne daţi motive să cerem amânarea integrării României în Uniunea Europeană". Un calcul simplu arată că: deşi în bugetul pentru anul 2007 al Uniunii Europene sunt prevăzute fonduri alocate României, acestea nu vor mai ajunge la noi căci, bulversarea datorată declanşării alegerilor anticipate ar duce, în mod cert, la amânarea integrării. Cu alte cuvinte cele 3 miliarde euro alocate prin programe europene României, nu vor mai ajunge la destinatarii acestora. Probabil, însă, că în mărinimia sa, domnul Ştirbeţ este dispus să doneze această sumă cetăţenilor României din propriul buzunar, numai pentru a putea îndeplini astfel ordinul "Comandantului Suprem". Apreciem dăruirea cu care domnul Ştirbeţ răspunde comenzilor de la Golden Blitz, dar ne simţim obligaţi să-i reamintim că, cetăţenii l-au trimis în Parlament pentru a susţine interesul general al României şi nu doar nişte interese personale sau vendette politice. Nu cred că domnul Ştirbeţ este gata să sacrifice viitorul acestei ţări şi cu atât mai puţin că va putea răspunde politic, pecuniar şi mai ales moral pentru zona ţărilor din lumea a treia, în care, cu siguranţă, vom ajunge dacă nu respectăm întocmai calendarul integrării în Uniunea Europeană. Adevăratele priorităţi ale României sunt în acest moment integrarea în Uniunea Europeană şi mai presus de toate măsuri urgente, viabile, de îndepărtare a urmărilor calamităţilor naturale fără precedent, care au lovit ţara în cursul acestui an în repetate rânduri. Este momentul să ne concentrăm atenţia şi toate eforturile, noi, toţi reprezentanţii clasei politice româneşti, pe bunăstarea României, europenizarea ei, pe legi europene bine aplicate, în folosul cetăţenilor acestei ţări.
		Domnul Nicolae Bădălău: Giurgiu este singurul municipiu din ţară, reşedinţă de judeţ, care nu beneficiază de alimentare cu gaze naturale. Consecinţele nefaste ale lipsei alimentării cu gaze naturale se răsfrâng atât asupra activităţii economice din municipiu (în zona liberă Giurgiu îşi desfăşoară activitatea peste 340 de firme, datorită lipsei gazelor naturale oraşul este ocolit de investiţii majore, fiind astfel prejudiciat de crearea a peste 1000 de locuri de muncă), cât şi asupra vieţii cetăţenilor, întrucât de peste 10 ani în municipiul Giurgiu nu există apă caldă, iar căldura s-a asigurat doar începând cu anul 2001. Prin Legea nr. 322 din 6 iulie 2004 se prevedea realizarea unei investiţii de aducţiune a gazelor naturale pe un traseu care ar fi alimentat municipiul Giurgiu şi încă 7 comune din judeţ străbătute de conducta magistrală. Investiţia, care ar fi trebuit să fie executată în perioada iulie 2004-noiembrie 2005, urma să fie finanţată din fonduri guvernamentale prin Distrigaz Sud. Până în prezent lucrările nu au fost demarate din motive pe care nu le cunoaştem şi toate încercările noastre de a determina Ministerul Industriilor să dispună măsuri de realizare a lucrărilor au eşuat. Având în vedere importanţa acestei magistrale de alimentare cu gaze naturale pentru municipiul Giurgiu, vă rugăm, domnule prim ministru, să dispuneţi măsuri pentru realizarea acestei investiţii vitale, de care depinde asigurarea unui trai decent pentru cei peste 70.000 de locuitori din municipiul Giurgiu şi cei 35.000 locuitori ai comunelor străbătute de conducta de gaze.
		Domnul Ioan Ghişe: "Dialogul şi înţelegerea, singura soluţie pentru servirea interesului naţional". Alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004 au dat câştig de cauză unor coaliţii formate din câte două partide. O coaliţie a câştigat alegerile parlamentare, dar peste două săptămâni o altă alianţă a câştigat alegerile prezidenţiale. Ca preşedinte al României a fost ales la turul doi candidatul care a reprezentat o alianţă de două partide, cea care a ieşit la alegerile parlamentare pe locul doi. Conform procedurilor constituţionale, întâi se aleg conducerile celor două Camere ale Parlamentului, bazate pe o majoritate parlamentară şi apoi se votează Guvernul. După alegerea preşedintelui ţării şi constituirea noului Parlament se constituie coaliţia de guvernare susţinută de o majoritate parlamentară. Preşedintele, în mod logic, a desemnat premierul din partea alianţei care l-a adus pe preşedinte la conducerea ţării. Ce s-a petrecut în doar două săptămâni? Un partid a trecut dintr-o tabără în cealaltă. S-a întâmplat ca Guvernul să fie constituit, investit şi susţinut de către o altă majoritate parlamentară decât cea care a ales conducerea Parlamentului cu câteva zile înainte. Trec câteva luni şi partidele coaliţiei de guvernare convin ca toţi aliaţii să consolideze coaliţia prin crearea unei majorităţi unite şi stabile în Parlament. Consecinţa este că ar putea fi schimbaţi şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului. Folosind poziţia preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi regulamentele care îi favorizează, cele două partide rămase în opoziţie, PSD+PRM, blochează Parlamentul săptămâni la rând, când şi cum vor ele, chiar dacă nu mai au susţinere majoritară. De ce pot să facă asta? Pentru că, în mandatul trecut, când PSD+PRM deţineau majoritatea în Parlament, prin regulamente, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului au primit puteri discreţionare şi imunităţi de neadmis. De fapt ce se petrece? Ce este de făcut? Cine, ce răspundere are? Ce urmează? Noi ce avem de făcut ca să fie bine pentru ţară şi pentru noi? Toate aceste întrebări ale cetăţenilor sunt de bun simţ, sunt fireşti şi logice. Doar noi cetăţenii, nu-i aşa? Finanţăm (prin taxe şi impozite) sistemul politic şi pe politicieni ca să ne fie mai bine tuturor şi nu doar unor politicieni. Cetăţenii alegători privesc stupefiaţi la acest blocaj politic şi nu mai înţeleg nimic. Sunt necesare alegeri anticipate? Dacă da, când şi pentru ce? Doar acum aproape un an am ales, dar politicienii care ne conduc în loc să "facă treabă" se luptă între ei pentru "ciolan". Din ceea ce se petrece, noi alegătorii nu înţelegem prea mult, iar unii dintre noi chiar nimic şi apoi la ce ne foloseşte tot acest balamuc? De fapt, ce este de făcut? Am încercat să prezentăm mai sus, pe scurt, starea de fapt din politica de vârf în România de azi, 4 octombrie 2005. Pentru a putea oferi soluţii este important să înţelegem cauzele acestei stări de fapt. Actuala aparentă instabilitate şi haosul politic au ca şi principală cauză slăbiciunile Constituţiei. Prin modificările aduse la Constituţie s-a dat preşedintelui ţării dreptul să numească primul ministru de la orice partid vrea el şi nu în mod obligatoriu de la partidul a cărui listă a câştigat alegerile parlamentare. Consecinţa este că Guvernul şi majoritatea parlamentară care îl susţine se formează în jurul preşedintelui şi nu în jurul partidului care a câştigat cu lista lui alegerile parlamentare. Disfuncţia de la noi este că Parlamentul este condus acum de către un partid din opoziţie şi care nu mai are o susţinere majoritară în Parlament. Politic judecând, în mod logic, opoziţia blochează schimbarea regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului, pentru ca să nu îi fie schimbaţi preşedinţii Camerelor. Mai mult, este invocată de către opoziţie chiar Constituţia, ca şi argument pentru imposibilitatea schimbării preşedinţilor de camere parlamentare. Altfel spus, o instituţie democratică, Parlamentul, nu îi mai poate schimba timp de patru ani, deşi preşedinţii Camerelor nu mai au susţinere majoritară. Toate cele descrise mai sus demonstrează viciile de fond pe care le are actuala Constituţie. Logic ne întrebăm: de ce oare este aşa? Simplu! Pentru că cei care au plănuit-o au făcut modificările la Constituţie în aşa fel încât să el folosească lor şi nu ţării. Ce s-a gândit conducerea PSD-partidul stat în mandatul 2000-2004? Dăm mai multă putere preşedintelui ţării. Modificăm prin Constituţie mandatul preşedintelui ţării de la patru la cinci ani, dar lăsăm mandatul Parlamentului la patru ani. Construim întreaga strategie a PSD, pentru ca preşedintele ţării să devină chiar preşedintele nostru de acum, al PSD. Folosim toată forţa noastră de guvernare, instituţională, administrativă şi mediatică, iar preşedinţia ţării o câştigăm sigur, nu poate să ne scape?! Apoi, indiferent dacă vom câştiga sau nu alegerile parlamentare din 2004, viitorul premier va fi desemnat tot de la PSD, de către viitorul preşedinte al ţării, care va fi ales sigur chiar omul pus de către noi, de PSD. Indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare, Guvernul şi întreaga structură de putere se va construi tot în jurul partidului nostru, iar puterea nu ne mai scapă?! Şi uite aşa, de fapt, vom conduce ţara şi dacă vom pierde alegerile la Parlament?! În consecinţă, Constituţia trebuie modificată, astfel ca toată structura de putere să depindă de preşedintele ţării pentru ca sigur acesta va fi pus de noi. PSD şi-a proiectat, prin modificările la Constituţie, un sistem al puterii de stat, în care, chiar dacă va pierde alegerile parlamentare din anul 2004, PSD să menţină puterea datorită preşedintelui ţării, care credeau ei, va fi tocmai cel promovat de ei. Au fost prea siguri că preşedinte al ţării va deveni chiar preşedintele PSD şi premierul care a condus Guvernul PSD timp de patru ani. Adică, lasă-i să voteze cum vor ei la Parlament, că punem noi PSD preşedintele ţării şi tot noi conducem. Aşa au crezut ei. Şi au procedat în consecinţă. Au modificat Constituţia aşa cum au plănuit. Dar,..., eroare de calcul?! Între 2000-2004, PSD, devenit partid stat şi singur partid de guvernământ, a avut: preşedinţia ţării, tot Guvernul, majoritate parlamentară, trei sferturi din administraţia ţării, a făcut ce Constituţie şi ce legi a vrut el şi după ce a organizat şi a şi câştigat el alegerile parlamentare s-a trezit în ".., Opoziţie. De ce? Pentru că PSD a pierdut alegerile prezidenţiale. Altfel spus au câştigat, dar de fapt..., au pierdut?! Ca în piesa lui Caragiale: "...curat murdar, coane Fănică...". La sfârşitul lui 2004, PSD a fost sancţionat de către popor prin votul la preşedinţie. Aşa se întâmplă când faci politică cu o morală care nu se bazează pe principii. Soarta şi poporul român au vrut altfel decât a plănuit PSD şi uite aşa, acum, toţi tragem ponoasele pentru o Constituţie neprincipială, propusă de PSD şi adoptată mai mult sau mai puţin conştient de către mulţi dintre cei care au votat. Şi acestea în total spirit... "constituţional". Diabolica şi malefică gândire?! Acelaşi personaj al lui Caragiale ar fi spus"...mare pisicher, coane Fănică, nu-i aşa?... Constituţia modificată dă acum preşedintelui ţării mai multe pârghii decât până în 2003, pentru a influenţa decisiv coaliţia guvernamentală şi majoritatea parlamentară. Şi asta pentru că aşa a vrut fostul partid de guvernământ, partidul stat-PSD. Problema României constă în aceea că prin schimbarea atitudiniii politice şi a susţinerii guvernamentale a unui partid parlamentar de sub 5%, toată structura de vârf a puterii de stat se pune continuu sub semnul întrebării. De fapt, ce se petrece? Un partid care probabil nu ar trece singur pragul electoral, face jocurile ode putere în România folosind Constituţia făcută de PSD pe ca cărui listă a intrat în Parlament. Acum, Constituţiei este aplicată de către preşedintele ţării, adversar înverşunat al PSD, tocmai celor care au promovat-o, adică fostului partid de guvernământ. Atâta doar că preşedintele ales al ţării este de la cei care au ieşit pe locul doi la alegerile parlamentare din 2004 şi nu de la cei care au proiectat tot acest diabolic sistem pentru a-şi garanta lor că vor rămâne la putere încă 12 ani. Ţinând cont de prevederile Constituţiei modificate şi de raportul de putere dintre principalele forţe politice din ţară este foarte probabil că până în 2016 formarea Guvernului să rămână total dependentă de voinţa preşedintelui ţării. Esenţa problemei este lipsa de principialitate a Constituţiei pentru construirea structurii puterii de stat în ţara noastră. Ne lipseşte un sistem instituţional eficient şi eficace pentru servirea interesului naţional şi înfăptuirea binelui public. De fapt, problema de fond este lipsa unei misiuni naţionale şi a unei viziuni fundamentale pe un set de principii şi valori asumate în mod responsabil de către principalele forţe politice din ţara noastră. Constatăm că lipsa de principialitate este o cauză a instabilităţii politice de la noi. Dacă ne preocupă interesul naţional şi evoluţia României pe termen mediu şi lung, atunci ne rămâne o singură soluţie: un acord politic pentru servirea interesului naţional. Exact aşa cum am prezentat deja în declaraţia politică din 22 martie 2005. Dar pentru aceasta este necesar "Dialogul şi înţelegerea pentru servirea interesului naţional". "Dă doamne mintea românului cea de pe urmă!". "Cine are urechi de auzit să audă"!
		Domnul Florin Iordache: "Abuzul Ministerului Finanţelor faţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie." Consider un abuz demersurile Ministerului Finanţelor Publice de a bloca deschiderile de conturi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă propunerile de buget pentru 2006 nu sunt în limita aprobată de Guvern. Acest abuz reprezintă dovada clară a modului incompetent şi discreţionar în care Guvernul încearcă să gestioneze finanţele publice ale României. În Constituţia României sunt precizate principiile separţiei puterilor în stat, Guvernul trebuie să respecte acest lucru şi să sprijine instituţiile implicate în în făptuirea justiţiei. În discursul e investire, premierul Călin Popescu Tăriceanu declara ca prioritate reforma sistemului judiciar, prin asigurarea unei independente totale a acesteia. Este de datoria Guvernului de a oferi soluţii pentru suplimentarea bugetului, dacă într-adevăr bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este depăşit. O justiţie competentă şi coerentă poate fi efectuată numai cu o funcţionare coerentă a instanţei supreme.
		Doamna Gabriela Nedelcu: Declaraţie politică: "Un spectacol de prost gust". Îmi exprim azi îngrijorarea faţă de ceea ce se întâmplă în ţara noastră, România. Asistăm cu toţii stupefiaţi, că, de mai bine de 10 luni, pe scena ţării se joacă un spectacol e prost gust. Pentru unii, spectacolul pare o comedie, dar pentru România şi pentru români în mod special el nu reprezintă decât o dramă şi chiar o tragedie. permanent apar situaţii de criză inventate sau cosmetizate, iar ţara este practic neguvernată sau, mai bine spus, guvernată ineficient. Ca deputat al Partidului Social Democrat, îmi exprim preocuparea cu privire la acutizarea crizei politice prin care trece ţara ca urmare a intervenţiilor preşedintelui Traian Băsescu în viaţa internă a partidelor politice. Derapajele care încalcă Constituţia ale acestuia au devenit de-a dreptul periculoase pentru echilibrul ţării. Traian Băsescu s-a transformat imediat după alegeri dintr-un "preşedinte jucător" într-un preşedinte destabilizator. Consider inadmisibil modul brutal în care se amestecă şeful statului în chestiunile interne ale formaţiunilor politice, în încercarea de a slăbi forţa partidelor, ceea ce poate conduce la consecinţe extrem de grave pentru democraţia românească. Prin încercările sale repetate de a destabiliza Guvernul, Traian Băsescu demonstrează că nu-şi urmăreşte decât propriile interese, şi anume dezicerea de Guvernul pe care l-a propus şi câştigarea de capital electoral pe orice cale. Ce imagine externă are România acum? Preşedintele a reuşit, în scurt timp, să compromită instituţia prezidenţială şi, în acelaşi timp, să inducă ideea că ţara noastră nu poate fi guvernată. La acestea, se mai adaugă imensele greşeli făcute în planul politicii externe (vezi declaraţiile legate de contractul Bechtel sau "Marea Neagră este un lac rusesc" etc.) Concluzia este că, după patru ani de coerenţă guvernamentală, preşedintele Traian Băsescu a reuşit doar să destabilizeze principalele instituţii ale statului. Pe cealaltă parte, Guvernul actual oscilează ca o minge de ping-pong pe masa preşedintelui Băsescu. Criza declanşată de preşedinte cu privire la grupurile de interese care conduc din u mbră membrii Guvernului a fost imediat uitată. Guvernul şi partidele alfate la puere s-au trezit parcă brusc la realitate şi constată că principalele probleme ale ţării sunt schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi schimbarea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene. Deşi Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat solicită în permanenţă introducerea pe ordinea de zi a proiectelor legislative de maximă urgenţă şi, în mod special, cele legate de aderarea la Comunitatea Europeană, ne lovim zilnic de situaţia în care doar modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor este prioritatea maximă a ţării. Suntem acuzaţi că blocăm activitatea legislativă a Parlamentului. Stimaţi colegi aflaţi la guvernare, dumneavoastră sunteţi principalii vinovaţi! Dacă aveţi un termen limită fixat de preşedintele Traian Băsescu, pentru care Constituţia nu reprezintă nimic şi poate fi încălcată ori de câte ori îşi atinge scopurile, pentru noi, Grupul parlamentar al PSD, importantă este România şi nu instaurarea unei dictaturi prezidenţiale. Dacă cineva suferă de amnezie, reamintesc preşedintelui şi actualului Guvern că ţara se află într-o situaţie grea, de criză, şi că problemele adecvate cu care se confruntă românii sunt altele, printre care: se apropie iarna şi mii de români încă dorm sub cerul liber, ca urmare a pierderii locuinţelor după inundaţii; mii de copiii din zonele sinistrate nu au unde să înveţe, şcolile afectate de inundaţii nebeneficiind de fonduri pentru reparaţii (exemplu concret fiind cele două unităţi şcolare din judeţul Iaşi: Grupul Şcolar CF Unirea Paşcani şi Şcoala specială Paşcani); criza gravă din sistemul sanitar condamnă practic la moarte rapidă zeci de mii de bolnavi; nivelul de trai, în mod special al pensionarilor, a scăzut dramatic; s-au înregistrat creşteri de preţuri şi s-au introdus noi taxe şi impozite, ceea ce afectează cea mai mare parte a românilor; amânarea aderării României la Uniunea Europeană devine pe zi ce trece o certitudine. Acestea sunt doar câteva din problemele adevărate ale ţării. Stimaţi guvernanţi, rezolvaţi-le, pentru că aţi promis că vom trăi mai bine. Până acum nu aţi dovedit decât că pentru cei mai mulţi români aţi planificat doar un trai mai rău.
		Domnul Cosmin Vasile Nicula: Declaraţie politică: "Cooperaţia meşteşugărească". Ne-am obişnuit, în ultimii ani, să trataţi cooperaţia ca pe o rudă săracă, de care vă este ruşine în lume, dar căreia îi toleraţi prezenţa, din diferite motive. Din păcate, nu aţi considerat niciodată acest segment profesional ca partener economico-social de un real potenţial. O ascultaţi rar, atunci când timpul sau disponibilitatea vă permit, fără a face nici un efort de a-i înţelege problemele şi, chiar şi atunci, promisiunile sunt singurele rezultate obţinute. Cooperaţia nu are nevoie de promisiuni fără acoperire pentru a-şi desfăşura activitatea şi, mai ales, pentru a răspunde în mod adecvat cerinţelor impuse de apropiata aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană. În Programul de guvernare aţi specificat, cu mare economie de cuvinte, dar şi de idei, numai trei direcţii de acţiune în domeniul cooperaţiei, în care prima prevede, citez: "Restaurarea sistemului cooperatist prin punerea în aplicare neîntârziată a noii legi cadru privind cooperaţia". Lăsând la o parte exprimarea total neadecvată, legată de termenul "restaurare", care induce ideea corectării unei situaţii dezastruoase, lucru departe de adevăr în condiţiile în care cooperaţia meşteşugărească a realizat, în anul 2004, venituri de 7.755 miliarde de lei, această prevedere se referă la Legea nr. 1/2005 de organizare şi funcţionare a cooperaţiei, publicată în Monitorul Oficial din 28 februarie 2005. Acesta este o lege pe care înşişi cooperatorii o contestă, susţinând, pe bună dreptate, că nu li s-au luat în considerare doleanţele. Cu alte cuvinte, ei apreciază că este o lege care nu le apără interesele şi care, mai mult, le aduce grave prejudicii. Ea încalcă grav Constituţia ţării, ignoră tradiţia cooperatistă şi pune în pericol însăşi existenţa şi funcţionarea sistemului cooperatist. Este de domeniul evidenţei faptul că această lege nu sprijină dezvoltarea cooperaţiei, plasând organizaţiile cooperatiste într-un proces birocratic de "reorganizare", consumator inutil de bani, timp şi energie, creând premisele unor acte de spoliere a patrimoniului cooperatist. Toate, pe fondul unui vădit tratament discriminatoriu aplicat cooperaţiei în raport cu ceilalţi agenţi economici din ţară. Cooperatorii meşteşugari sunt convinşi că imperfecţiunile şi inconsecvenţele Legii nr. 1/2005 ar putea fi corectate, dacă factorii de decizie neimplicaţi ar putea adopta o lege specială, specifică sistemului respectiv. Proiectul acestei legi există, el a fost adoptat de către Senat în anul 1998 şi de atunci zace în sertarele Camerei Deputaţilor, fiind "redescoperit" în urmă cu doar câteva luni. O asemenea lege specială este absolut necesară şi sunt informat că UCECOM a solicitat sprijin în sensul finalizării ei şi domnului Eugen Ovidiu Chirovici, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. Răspunsul domnului Chirovici este însă negativ: "În momentul de faţă nu se impune promovarea unei legi speciale care să aibă ca obiect organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti". Demersul meşteşugarilor este privit astfel aproape ca un moft al cooperatorilor români, deşi în unele ţări cu o bogată tradiţie cooperatistă, precum Franţa, Italia, Portugalia, astfel de reglementări specifice fiecărui segment cooperatist există de mulţi ani şi funcţionează foarte bine. Nu cred că aceasta poate fi cea mai potrivită abordare a solicitărilor exprimate de 60 de mii de cooperatori meşteşugari. Să nu lăsăm o greşeală să fie urmată de o alta şi mai mare! Cooperatorii meşteşugari au nevoie de o lege specială, adaptată profilului de activitate, care să le apere interesele în numele democraţiei, libertăţii, solidarităţii, dreptului la proprietate, la asociere şi, dacă vreţi, la viaţă! Să nu lăsăm ca un sistem care şi-a dovedit din plin viabilitatea de-a lungul timpului să fie îngropat într-o mlaştină de birocraţie, interese obscure şi trocuri politice! Să redăm libertatea de acţiune şi cadrul legislativ stimulativ de care are nevoie! Guvernul ar trebui să fie primul care să sprijine cooperaţia şi să recunoască în aceasta un generator de clasă de mijloc, clasă de o importanţă vitală pentru o societate modernă. Are intenţia Guvernul de a corecta tratamentul greşit, discriminatoriu, la care este supusă cooperaţia şi cum acţionează el pe linia remedierii urgente a deficienţelor grave ale Legii nr. 1/2005? Cum sprijină Guvernul promovarea legii speciale a cooperaţiei meşteşugăreşti, pe care cooperatorii o aşteaptă de atâta vreme? Consider că aceste răspunsuri, menite să vină în întâmpinarea solicitărilor cooperatorilor, vor fi în măsură să influenţeze în mod pozitiv atât stabilitatea sistemului cooperatist pe ansamblu cât şi contribuţia acestuia la dezvoltarea economico-socială a ţării, în perspectiva integrării europene.
		Domnul Vasile Filip Soporan: Doamnă preşedintă, Stimaţi colegi, La sfârşitul săptămânii trecute, pe data de 1 octombrie, s-a sărbătorit Ziua internaţională a persoanelor vârstnice. Cu alte cuvinte, a avut loc şedinţa Consiliului judeţean al persoanelor vârstnice, Filiala Cluj, unde au fost scoase în evidenţă aspecte care conduc la o serie de nemulţumiri ale pensionarilor. Dintre acestea, amintesc: sistemul de pensii şi modul e aplicare a acestuia a dus la o mare inegalitate socială, prin faptul că efectul recalculării a creat un nivel majorat (mai puţin) abia la 42% din pensionarii în plată înainte de anul 2001; pensiile agricultorilor au rămas la nivel derizoriu; nu există o corelaţie între evoluţia preţurilor şi tarifelor la consumurile de bază: curent, gaze, alimente, fiind sistate indexările, imperios necesar a fi reluate în eventualitatea creşterii de preţuri; asistenţa socială este tot mai puţin vizibilă, persoanele vârstnice fiind nevoite să aglomereze medicii de familie, amânaţi la examinările de specialitate sau fiind nevoiţi să suporte costul unor examinări de laborator; toate măsurile încercate pentru asigurarea cu medicamente nu au făcut decta să perturbe sau să fracţioneze procesul de distribuire civilizată, cu preţuri accesibile sau gratuite-compensate, fără cozi de ore şi zile în şir. Oameni bătrâni, împovăraţi de ani şi măcinaţi de boli generate de incapacitatea financiară de a-şi asigura un trai decent şi un regim alimentar sănătos sunt obligaţi să alerge de la o farmacie la alta, uneori degeaba, pentru medicamente compensate sau gratuite. Pentru completarea datelor de vechime şi salarii din perioade anterioare, au fost pretinse taxe, deşi Guvernul României a dispus ca acest demers să fie scutit de taxe. Există o slabă preocupare a autorităţilor pentru tratarea şi soluţionarea lor, care este amânată la nesfârşit. Intenţia domnului ministru al sănătăţii Eugen Nicolăescu de a da fiecărui pacient, la externarea din spital, un bon care să ateste valoarea actului medical de care a beneficiat este hilară. Cum poate să-şi imagineze domnul ministru că vor reuşi spitalele să emită aceste bonuri pentru fiecare pacient? Vor fi necesari mai mulţi contabili decât medici specialişti. Am citat câteva din aprecierile cuprinse în "Scrisoarea deschisă adresată structurilor administraţiei publice şi serviciilor descentralizate ale statului", cu părerea de rău că oferta electorală a Alianţei D.A. a fost uitată, că programul electoral portocaliu, care cuprindea indexarea pensiilor cu indicele de creştere a preţurilor de consum şi de o creştere în termeni reali aproximativ 30% a devenit un document de arhivă, în care sloganul: "Să trăiţi bine!" se referă prea puţin la această categorie socială. Să trăiţi bine, dragi guvernanţi, şi să nu uitaţi de cei aflaţi la vârsta părinţilor, de sprijinul de care au nevoie după o viaţă de muncă! Din aceste motive, vă solicit să luaţi toate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea vieţii pensionarilor şi reglementarea tuturor problemelor expuse mai sus. Vă mulţumesc.
		Domnul Cătălin Lucian Matei: "De ce uitaţi de oameni?" Stimaţi colegi parlamentari, După cum puteţi observa chiar domniile voastre, atunci când vă ridicaţi ochii din paginile regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului şi, desigur, atunci când vă permite timpul, fiind, după cum ştim cu toţii, deosebit de ocupaţi cu guvernarea..., România se află, din nou, pentru a opta oară, sub ape..., sub apele "ploilor, ale pâraielor şi ale râurilor ieşite din matcă, ale lacurilor revărsate... şi, nu în ultimul rând, ale canalizărilor care nu mai fac faţă... Ploile acestei toamne, mult mai abundente decât de obicei, au adus un sfert din populaţia ţării în situaţia unor naufragiaţi..., din păcate sau din fericire, nu pe o insulă în largul mării, ci pe lacul format pe vatra fostei lor aşezări... Toţi aceşti oameni rămaşi în viaţă, uzi şi fără nimic din avutul strâns într-o viaţă sau două sau trei în urmă stau şi dârdâie în corturile puse la dispoziţie de armată. În cazurile fericite, sunt cazaţi cu amabilitate de rude, prieteni sau vecinii care mai au, cât de cât, un acoperiş deasupra capului... Dacă iarna va fi la fel de umedă şi bogată în precipitaţii, dacă va fi friguroasă, aşa cum preconizează meteorologii, aş vrea să întreb, retoric, desigur, ce se va întâmpla cu aceşti oameni, cu locurile lor de muncă, cu copiii obligaţi să îşi întrerupă studiile... Nu-mi răspundeţi, ştim cu toţii, şi noi, şi domniile voastre, că nu puteţi răspunde, pentru că nu ştiţi ce să faceţi, nu ştiţi să acţionaţi şi, în general, nu prea ştiţi nimic, decât faptul că vreţi Putere, Putere, multă Putere, precum Popey Marinarul, spanac... Dar să nu vorbim de funie în casa..., ştiţi dumneavoastră... Vreţi Puterea, dar fără a cunoaşte şi implicaţiile cesteia, responsabilităţile impuse, grija faţă de oameni, grija faţă de ţară... Niciodată în România nu a fost un haos mai mare..., poate doar în timpul războaielor mondiale... Niciodată în România neştiinţa nu a fost ridicată la rang de politică de stat, aşa cum se întâmplă în prezent... Concluzia este simplă: daţi-vă demisia, oameni buni, şi lăsaţi ţara să se refacă!