Şedinţa Camerei Deputaţilor din 11 octombrie 2005

	1.	Intervenţii ale deputaţilor:

		Şedinţa a început la ora 8,35. Lucrările au fost conduse de domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Eserghep Gelil şi Gheorghe Albu, secretari.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Stimaţi colegi, Declarăm deschise lucrările Camerei Deputaţilor, începând cu primul punct al ordinei de zi, Declaraţii politice.
		Cu permisiunea dumneavoastră o să fac eu o primă declaraţie politică la această dată. M-am gândit de mult ca să fac o declaraţie politică despre declaraţiile politice. Ştiam că voi vorbi în faţa unei săli dezolant de goale şi, de fapt, luarea mea de poziţie de astăzi este un apel, un apel pentru a se reda acestei instituţii parlamentare şi atributele sale de intelectualitate şi atributele sale de mare importanţă şi de mare eficienţă. Sub aceste auspicii, declaraţia mea politică despre declaraţiile politice este un îndemn. Este un îndemn, în primul rând pentru toţi cei care fac asemenea declaraţii de a găsi acele subiecte de interes care să poată mobiliza auditoriul în primul rând. Acele subiecte de interes care tratate în maniera corespunzătoare şi în haina corespunzătoare a unei declaraţii politice, să facă auzită vocea parlamentarilor. S-a încetăţenit obiceiul ca declaraţiile politice să fie tratate ca nişte beţe în numărătoarea activităţii parlamentarilor şi este păcat pentru că aceasta este o activitate pur formală în acest sens. Eu cred că vocea parlamentarilor României trebuie să fie auzită şi vă rog pe dumneavoastră şi, în acelaşi timp, mă îndemn şi pe mine ca această voce să fie auzită. Desigur, există şi o serie întreagă de probleme mai mult sau mai puţin de logistică, ora la care Regulamentul ne fixează aceste declaraţii politice nu este cea mai fericită. Maniera în care sunt apreciate în grupurile parlamentare declaraţiile politice nu este cea mai fericită. Maniera în care rezultatele acestor declaraţii politice sunt valorificate nu este cea mai fericită, dar, trecând peste toate acestea, ideea care trebuie să stea la baza oricărei declaraţii făcute în faţa Parlamentului României este aceea de importanţă a staturii celui care face această declaraţie. Aceasta a fost declaraţia mea despre declaraţiile politice şi vă mărturisesc, este poate prima oară când vorbesc în faţa unei săli dezolant de goale. Depinde de noi toţi ca s-o facem să fie plină. Depinde de noi toţi ca numele marilor înaintaşi care şi-au strâns în volume frumoase, din păcate puţin răsfoite la ora actuală, toate intervenţiile parlamentare, să-şi găsească ecou şi în activitatea noastră. Vă mulţumesc.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Conform alternanţei presupuse de regulament, la această dată începem cu declaraţiile parlamentarilor care fac parte din grupurile opoziţiei. Domnul deputat Corneliu Dida, vă rog.
		Domnul Corneliu Ioan Dida: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Cele ce urmează mi-au fost sugerate de o declaraţie recentă a preşedintelui Traian Băsescu: "Încetarea lucrărilor la Canalul Bîstroe este primul succes diplomatic al României, în ultimii 60 de ani, în problema Mării Negre". Într-adevăr, este vorba de un succes datorat şi diplomaţiei româneşti, dar şi conjuncturii actuale din Ucraina. După părerea mea este un succes modest, dacă luăm în calcul potenţialul său reversibil. O lucrare poate fi orcând oprită, dar şi oricând reluată. Nu e însă, nici primul succes în ultimii 60 de ani şi nici pe departe cel mai important succes românesc în această problemă. Dovada ? De la cvasigubernia sovietică care eram în 1945-'47, România este astăzi o ţară membră NATO. Aş cita numai patru succese româneşti care au schimbat, la vremea lor, în bine, statutul României la Marea Neagră. In 1958, armata roşie a părăsit România în urma unei acţiuni diplomatice româneşti ; aşa a devenit posibilă reluarea comerţului cu occidentul şi politica de relativă autonomie faţă de Moscova. Dezvoltarea portului Constanţa, a construcţiei de nave, dezvoltarea imensă a flotei şi Canalul Dunărea-Marea Neagră au dat, în anii 1960-'70-'80, o greutate specială României la Marea neagră. Aeasta a permis relaţii economice intense şi speciale cu lumea arabă şi, implicit, cu Israelul, precum şi o relaţie specială cu China. In plus, pe această cale, s-a putut realiza o autonomizare relativă faţă de CAER, de la o pondere de 65% în 1958, la 35% în 1990. Al treilea exemplu, în 1990 s-a desfiinţat Tratatul de la Varşovia, inclusiv cu contribuţia diplomaţiei româneşti, ceea ce a schimbat radica geopolitica Mării Negre. Atunci s-a spus de fapt "Adio Marea Neagră, lac rusesc!" Şi al patrulea exemplu. În 2002, România, prin eforturile sale diplomatice, şi nu numai, a devenit o ţară membră a NATO, ca şi Bulgaria. Aceasta a fost o altă schimbare geopolitică majoră la Marea Neagră. Dacă abordez această temă o fac din două motive: Geopolitica Mării Negre a revenit frontal la ordinea zilei, ceea ce în principiu e foarte bine, cu condiţia însă să nu deranjeze relaţiile cu NATO şi Uniunea Europeană, ci să le ajute. Marea Neagră şi geopolitica ei nu e nici bine înţeleasă şi, din păcate, nici bine abordată. Desigur, Marea Neagră nu e buricul Europei, ea este o regiune extrem de importantă pentru România. Aş aminti un singur lucru din istoria relativ recentă. Emanciparea Principatelor Române şi, în general, a Balcanilor a fost posibilă în urma Războiului Crimeii din 1854-1855. Atunci, flotele occidentale au înfrânt Rusia şi au deschis definitiv Marea Neagră comerţului internaţional. Tot atunci Dunărea a devenit o cale fluvială internaţionalizată. Pe această cale s-a deschis o nouă perspectivă, una de emancipare: prin comerţ, libertăţi şi dezvoltare. Şi, cum bine ştiţi, s-a profitat din plin sub Alexandru Ioan Cuza şi Carol I. După 150 de ani, NATO revine cu acelaşi tip de perspectivă pe care însă o şi garantează solicitînd membrilor şi riveranilor din zona Mării Negre un alt tip de relaţii între ele, respectiv relaţii bazate pe cooperare şi armonizarea intereselor. Acesta mi se pare a fi terenul succeselor româneşti adevărate la marea neagră şi nicidecum confruntarea, fie ea şi verbală, cu vecinii şi ţările riverane. Conflictele din Transnistria, Cecenia, Osetia de Sud, Karabah sau Abhazia, politic vorbin, se subsumează spaţiului CSI sau "vecinătăţii imediate", cum este ea numită la Moscova. Aceste conflicte ţin numai geografic nu şi politic de zona mai largă a Mării Negre. La Marea Neagră, ceea ce contează politic pentru noi sunt cele 6 state riverane şi tipul de relaţii cu ele. Şi, încă o idee, România are şanse să devină o poartă a Uniunii Europene spre Răsărit, dar pentru asta este nevoie de o foarte bună expertiză în problemele Mării Negre şi în nici un caz declaraţii intempestive. De asemenea, mi se pare util să se ia în calcul fondarea unui institut specializat, al cărui sediu ar putea fi la Constanţa şi a cărui menire să fie aceea de studire a relaiilor dintre ţările riverane Mării Negre. Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru atenţie.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Domnul deputat Valeriu Tabără.
		Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, înainte de a face doar precizări asupra declaraţiei politice, eu vreau să vă mulţumesc pentru ceea ce aţi spus aici şi cred că ar trebui să fie momentul în care măcar aceste declaraţii politice dacă nu sunt transmise în mass-media direct, cel puţin să ajungă pe masa celor cărora li se adresează. Eu am să fac un astfel de apel către ministrul agriculturii, către Guvernul României pentru o decizie plitică importantă care se ia într-un domeniu de maximă importanţă, şi anume este vorba de ceea ce înseamnă plantele modificate genetic care pot sau nu trebuie să fie o problemă pentru România, ci pot să fie o sursă de bunăstare şi de economicitate. Fac acest lucru pentru faptul că la această dată se desfăşoară o campanie teribil de neprofesionistă şi exclusivistă în acest domeniu de către ceea ce este, la această dată, "inchiziţia verde" a Europei şi a lumii, Organizaţia Green Peace şi mărturisesc şi cu incompentenţă. Spun acest lucru pentru că ingineria genetică este una dintre marile descoperiri ale secolului XX, după care s-a trăit şi se va trăi bine în societatea omenească în perioadele următoare şi, probabil, vor fi acele soluţii care să asigure o bunăstare şi nu numai bunăstare, ci şi sănătatea lumii. Dacă în anii 1950, România nu ar fi acceptat peste capul regimului totalitar bolşevic genetica moleculară, unde s-ar fi găsit oare agricultura din punct de vedere al creaţiilor pe care le are ? Unde ne vom găsi dacă sursele de principii active ale plantelor nu vor creşte şi nu vor putea fi folosite în medicină ? Unde vom fi dacă micozele şi dăunătorii vor dărâma producţia agricolă mondială ? Unde vom fi dacă aceste descoperiri ale ingineriei genetice nu vor fi acceptate? România şi Bulgaria din estul Europei dispun la această dată de laboratoare care trebuie lăsate să lucreze şi mai ales să-şi ducă aceste cercetări în zona de folosire economică. Mulţumesc foarte mult. Am să depun această declaraţie şi în scris şi doresc ca ea să ajungă pe masa ministrului agriculturii şi pe masa primului ministru. Mulţumesc.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Doamna deputat Manuela Mitrea.
		Doamna Manuela Mitrea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Podul lui Traian trebuie salvat!" C-tin Rădulescu - Motru considera că "poporul fără cultură n-are istorie, fiindcă n-are un criteriu care să stabilească valoarea evenimentelor petrecute ". Regatul geto-dac nu a fost o simplă formaţie "barbară", născută din unirea mai multor triburi sub autoritatea unui conducător militar de talent, ci statul unui neam a cărui elită politică avea un ansamblu de reprezentări şi concepte politice, religioase şi mentale revelate atât de descoperirile arheologice de la Grădiştea Muncelului, cât şi de informaţiile furnizate de scriitorii antici Dion Chrysostomos şi Iordanes despre viaţa spirituală şi culturală a geto-dacilor. Acesta din urmă, afirma că "geţii au fost întotdeauna superiori aproape tuturor barbarilor şi aproape egali cu grecii". Atacul roman din primăvara anului 101 a fost determinat de temerile împăratului Traian, generate de consolidarea puterii Regatului geto-dacilor. Drobeta ("drubeta" în limba geţilor, drub = despicătură, după cum arăta Dunărea în faţa Insulei Şimian) a fost o redescoperire a Imperiului Roman, în goana sa după noi teritorii, politica împăratului Traian având drept scop "europenizarea" lumii antice. Strămoşii noştri daci, au fost cuceriţi după trei războaie, ultimele două fiind câştigate cu greu de romani (101-102; 105-106) " În urmă cu 1900 de ani, Apollodor din Damasc a dat viaţă celei mai îndrăzneţe lucrări inginereşti a antichităţii romane. Operă în premieră, de mare complexitate tehnologică, având în vedere că nici azi nu se cunosc în întregime formulele tehnice, Podul lui Traian, a reprezentat, în timp, un liant între civilizaţii. În urmă cu 1900 de ani, romanii pătrundeau în Dacia folosind ca una dintre căile de acces acest monument arhitectural lung de 1135 m, lat de 14,55 m, înalt de 18,60 m, având la capete câte un portal-monument din cărămidă, ale cărui relicve pe verticală se văd şi azi pe ambele maluri ale Dunării. În apropierea capătului de pod, romanii au construit pe malul dacic un castru denumit Drobeta. Importanţa istorică a Podului lui Traian este bine cunoscută, însă ce nu se ştie este faptul că acest monument istoric, ce face parte din Patrimoniul cultural naţional, aflat în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, prins pe Lista monumentelor istorice se află azi în pericol ! Dacă nu se intervine la timp, acest simbol european va dispărea definitiv! Consiliul Judeţean Mehedinţi şi Consiliul Local Drobeta Turnu-Severin au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru salvarea Podului lui Traian! S-a depus şi un proiect intitulat "Reabilitarea Complexului Muzeului Regiunii Porţilor de Fier şi valorificarea lui ca produs turistic", prin Programul Phare 2004-2006, care se află în faza de evaluare la nivel naţional. Acest proiect urmăreşte reabilitarea Complexului Muzeal din Drobeta Turnu-Severin, incluzând, printre altele, şi ruinele Podului lui Traian. În anul 2003 s-au recepţionat lucrările de eşafodaj din lemn în jurul pilelor, însă lucrările de conservare-restaurare trebuie să continue cât mai repede, altfel acest monument istoric nu va mai exista ! Ca parlamentar mehedinţean, dar, în special, ca român, nu pot să fiu indiferentă şi să asist nepăsătoare la degradarea în care zace Podul lui Traian. Ministerul Culturii şi Cultelor este obligat să dea soluţia corectă în ceea ce priveşte reconstituirea şi consolidarea monumentelor istorice aflate în incinta Complexului Muzeal din Drobeta Turnu-Severin. "Istoria este cea dintâi carte a unei naţii" spunea Nicolae Bălcescu, iar Podul lui Traian reprezintă o pagină importantă şi unică a istoriei românilor şi a istoriei universale. Nici un guvern nu are dreptul de a lăsa în paragină urmele istoriei naţionale! Amintiţi-vă, domnule ministru Adrian Iorgulescu, că înainte de a fi politician sunteţi român, iar responsabilitatea dumneavoastră este şi Podul lui Traian! Cu toţii suntem datori să ne salvăm istoria ! Azi, mai mult ca oricând, trecutul ţării depinde de cei care fac prezentul, care mâine va deveni istorie. Avem datoria morală şi politică să facem istorie! Podul lui Traian face parte din istorie! Podul lui Traian trebuie să învingă şi pe mai departe timpul şi apele bătrânului Danubius! Acest simbol european trebuie salvat! Mulţumesc.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc, doamna deputat.
		Domnul deputat Kerekes Karoly, de fapt Karoly Kerekes, da ? Vă rog.
		Domnul Kerekes Karoly: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Subiectul intervenţiei mele politice se referă la critica adusă opoziţiei din Senatul României cu privire la atitudinea respingătoare a acestuia faţă de iniţiativele legislative care vizează reînfiinţarea unor entităţi desfiinţate de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu. Stimaţi colegi, În perioada post-revoluţionară, dinamica de dezvoltare economico-socială în România, precum şi dorinţa entităţilor de a-şi dobândi identitatea, a determinat Parlamentul României să adopte legi, nu puţine la număr, pentru înfiinţarea comunelor noi, prin desprinderea acestora din structurile administrativ-teritoriale de care aparţineau anterior. Bineînţeles, aceste desprinderi s-au adoptat de către legislativ numai dacă satele respective au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege referitoare la capacitatea economică şi numărul de locuitori necesar înfiinţării comnelor. Alte iniţiative legislative, doar trei la număr, vizau reînfiinţarea satelor desfiinţate de regimul Ceauşescu, toate cele trei iniţiative aparţinând Uniunii Democrate Maghiare din România. Aceste iniţiative legislative au propus reînfiinţarea unor sate din judeţul Mureş, cu populaţia maghiară sau preponderent maghiară, desfiinţate prin Legea nr.2/1968 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Socialiste România. Prima din aceste trei iniţiative viza reînfiinţarea satlului Sunvesi în cadrul comunei Găleşti, adoptată în legislatura trecută prin Legea nr. 136/2004. Celelalte două iniţiative legislative vizând reînfiinţarea satului Seuca în componenţa comunei Găneşti, respectiv a satelor Ciba, Foi şi Nicoleşti în cadrul comunei Crăciuneşti după ce au fost adoptate de către Camera Deputaţilor au fost respinse în Senat în data de 6 octombrie a.c., în condiţii scandaloase. La dezbaterile acestor două iniţiative legislative, Partidul România Mare, prin liderul grupului, senatorul George Funar, a afirmat că nu este de acord cu înmulţirea satelor ungureşti pe teritoriul României. Ca atare, nu va vota în favoarea acestor iniţiative legislative. In satul Seuca, în care locuiesc 485 de români, unde există biserică ortodoxă, grădiniţă şi şcoală în limba de predare română, preotul ortodox a luat cunoştinţă cu indignare de intenţia Partidului România Mare de a nu vota iniţiativa legislativă care vizează redobândirea identităţii de către această entitate. În consecinţă, s-a adresat printr-o scrisoare grupurilor parlamentare ale P.R.M. şi P.S.D. din Senat cu rugămintea să o voteze. Punctul culminant al scandalului din Senat l-a constituit calificarea bisericii ortodoxe ca fiind falsificator, afirmaţia aparţinând liderului grupului parlamentar P.R.M. referitor la scrisorile primite. La votul final, cele două iniţiative au căzut datorită voturilor P.R.M. şi P.S.D. Dacă atitudinea faţă de aceste iniţiative legislative, manifestată de Partidul România Mare nu este de mirare, cu atât mai surprinzătoare este atitudinea Partidului Social Democrat care şi-a însuşit antimaghiarismul manifestat de P.R.M. De altfel, P.S.D. este cotat de către lumea politică europeană ca un partid democrat, un partid care în cadrul grupului socialist din Parlamentul Europei pretinde a fi un reprezentant al democraţiei româneşti şi care în cadrul internaţionalei socialiste pretinde a fi un adept al egalităţii, echităţii şi nediscriminării. Din păcate, antimaghiarismul P.S.D.-ului, manifestat în Senat, dovedeşte contrariul principiilor de mai sus cu care se laudă în forurile internaţionale. Pentru a le arăta acestora adevărata faţă a Partidului Social-Democrat le voi aduce la cunoştinţă felul cum se opune acest partid măsurilor iniţiate pentru reparaţia entităţilor desfiinţate de regimul dictatorial, felul în care se raliază acesta practicii naţional-şovine a Partidului extremist România Mare. Mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, ca preşedinte de şedinţă nu pot să fac nici un fel de comentariu cu privire la declaraţia dumneavoastră politică, dar în aceste condiţii m-aţi obigat să dau cuvântul domnului deputat Adrian Moisoiu, reprezentantul Partidului România Mare. Poftiţi.
		Domnul Kerekes Karoly: Procedură!
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Mă rog, iertaţi-mă, domnule Moisoiu. Procedură.
		Domnul Kerekes Karoly: Mulţumesc, domnule preşedinte. La intervenţiile politice nu există replică, vă rog să studiaţi regulamentul. Mulţumesc frumos.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Domnule deputat, va trebui să treacă mult timp până ca cineva să mă înveţe pe mine regulamentul. Domnul Adrian Moisoiu are o declaraţie politică, iar ceea ce am spus eu a fost o glumă procedurală.
		Domnul Adrian Moisoiu: Mulţumesc, domnule preşedinte dar întâmplător declaraţia mea politică undeva are o legătură. Ea se intitulează "Regiunea Mureş autonomă maghiară şi ţinutul secuiesc: aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie!" Conform ordinii de zi, astăzi urmează să se discute în Camera Deputaţilor Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc. Acesta este motivul pentru care îmi voi permite să vă prezint, într-o ordine aleatorie, o serie de fragmente extrase din ultima carte, a istoricului Petre Ţurlea, apărută în editura "România pur şi simplu - 2005", intitulată "Transilvania de nord-est: 1944-1952", lăsându-vă pe dumneavoastră să trageţi concluziile de cuviinţă, dar şi să vă asumaţi răspunderea! "Sperând să lichideze permanenta nemulţumire a minorităţii maghiare privind situaţia ei în cadrul Statului român; să lichideze permanentele ameninţări cu pâra la Moscova, ale conducerii Ungariei; să dea o nouă dovadă stăpânilor de la Kremlin că le urmează întru totul politica, inclusiv în problema naţională, conducerea P.M.R. a hotărât să accepte ţelul minimal al ungurilor. Faptul s-a petrecut în contextul legiferării noii împărţiri administrativ-teritoriale, acţiune ce a cunoscut mai multe etape după 1948." "1952 va fi anul în care ungurii din România îşi vor vedea îndeplinit dezideratul minimal - înfiinţarea regiunii pe care să o conducă singuri, în care să fie stăpâni şi de drept, nu numai de facto cum erau în Transilvania de nord-est." "Având avizul consilierilor sovietici, conducerea comuniştilor români a introdus ideea creării R.A.M. în cadrul dezbaterilor pentru modificarea Constituţiei. La şedinţa Biroului Politic al C.C. al P.M.R., din 25 martie 1952, s-au adoptat directivele pentru elaborarea Constituţiei, ce urmau să fie prezentate Marii Adunări Naţionale de către Gheorghiu-Dej. Astfel, r.a.m. , urma să aibă 656.000 locuitori, din care 526.000 (80,1%) maghiari, 123.000 (18,2%) români, 7.000 alte naţionalităţi; suprafaţa 1.419.000 ha, din care 294.000 arabile. "Cu 324 voturi pentru, unanimitatea celor prezenţi, Constituţia a fost adoptată pe 24 septembrie 1952." "Conducerea României s-a înşelat crezând că prin crearea Regiunii Autonome Maghiare va face să înceteze permanentele nemulţumiri afişate de minoritatea maghiară, permanenta ostilitate faţă de Statul Român. Conducerea României din acea perioadă credea că minoritatea maghiară e nemulţumită de situaţia ei, de faptul că nu are un rol mai mare cât ar fi vrut în conducerea zonelor în care trăia. În realitate, minoritatea maghiară era nemulţumită de situarea ei în cadrul Statului Român. De aceea, oricât de multe drepturi şi privilegii i s-ar fi dat, în cadrul acestui Stat, rămânea tot nemulţumită. Ar fi satisfăcut-o numai atingerea ţelului maximal - trecerea întregii Transilvanii în cadrul Ungariei. Astfel, crearea R.A.M. nu putea rezolva problema disputei româno-maghiare. Mai mult, în anii existenţei acesteia (1952-1968), politica de maghiarizare fiind amplificată la maximum, s-a deteriorat şi mai mult relaţia româno-maghiară în Transilvania de nord-est "" "Regiunea Autonomă Maghiară va deveni, imediat după înfiinţare, teritoriu cu legături mai mult formale cu Bucureştiul, teritoriu în care totul era condus de unguri, în care politica de deznaţionalizare a românilor a atins cotele cele mai înalte. Prezenţa acestora din urmă în diversele organisme numite sau alese, pe plan local, era atât de mică, încât nu puteau avea nici o influenţă asupra deciziilor luate. Şi reprezentarea în Parlament (M.A.N.) era semnificativă: în 1953, prima legislatură din noua Constituţie, din zece deputaţi ai R.A.M., opt erau maghiari, unul evreu şi unul român." "Evoluţia Transilvaniei de nord-est în perioada 1944-1952 se individualizează în raport cu celelalte regiuni ale Ţării. Aici s-a trecut de la o stăpânire maghiară, la una sovietică, apoi la una românească, pentru ca în final să se înfiinţeze Regiunea Autonomă Maghiară, un adevărat Stat în Stat. În timpul celui de al doilea război mondial, instaurarea stăpânirii maghiare a fost impusă de puterile fasciste; în 1952, înfiinţarea Ungariei mici în inima României a fost impusă de ţara bolşevismului; la începutul secolului al XXI-lea, pentru atingerea veşnicei lor aspiraţii revizioniste liderii maghiari îţi îndreaptă speranţele de ajutor spre Occidentul democratic. Vor reuşi?" Stimaţi colegi, Vă invit să faceţi o comparaţie între Regiunea Autonomă Maghiară, ce ulterior s-a transformat în Regiunea Mureş Autonomă Maghiară, şi Ţinutul Secuiesc. Nu credeţi că de fapt este aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie? Răspunsul la întrebarea de încheiere pe care o pune istoricul, fost deputat, Petre Ţurlea, va trebui să îl dăm noi peste câteva ore. Electoratul care ne-a trimis în Camera Deputaţilor, în special cel ardelean, ne urmăreşte atent şi indiferent de politica de alianţe pe care o ducem, nu avem dreptul să îl înşelăm. Dumnezeu să ne lumineze, să votăm responsabil, cu demnitate naţională! Vă mulţumesc.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Dau cuvântul domnului deputat Aurel Vainer, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.
		Domnul Aurel Vainer: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Bună dimineaţa! Este o dimineaţă de octombrie frumoasă - e drept, cum remarca domnul preşedinte de şedinţă, cu o sală nu prea plină, ca să fiu eu mai generos cu aprecierea cantitativă. Îngăduiţi-mi, mai întâi, să comentez scurta declaraţie preliminară a domnului preşedinte Bolcaş şi să spun că mă raliez întru totul la opinia domniei sale. Este păcat că cei care vin de dimineaţă să facă aceste declaraţii parlamentare le adresează unor săli, iar să spun, nu prea pline. Şi cred, de altfel pentru mine este oarecum o constantă şi pentru colegul meu Amet, noi, cei veniţi mai proaspăt în Parlament, urmărim cu multă atenţie aceste reuniuni de marţi dimineaţă, care sunt o autentică şcoală pentru noi. Acum, declaraţia mea politică s-ar putea intitula "Ziua naţională de comemorare a holocaustului în România - 9 octombrie". Începând cu anul 2004, s-a hotărât ca în România, în fiecare an, la 9 octombrie, să fie comemorat holocaustul. Daţi-mi voie ca, în puţine cuvinte, să asum, din punctul meu de vedere, câteva idei centrale privind holocaustul, în general şi holocaustul din România, în mod particular. După cum cunoaşteţi, istoria veacului al XIX-lea, mai ales de după venirea la putere a lui Hitler, a fost o perioadă foarte întunecată pentru istoria civilizaţiei şi a lumii europene, în mod special, când doctrina nazistă a cuprins ţări destul de multe şi şi-a pus amprenta pe politica statelor, a guvernelor din acea perioadă. A avut loc acest crud holocaust, în care şi-au găsit moartea 6 milioane de fiinţe umane, pentru simplul şi unicul motiv de a avea, în fiecare dintre aceste fiinţe, sânge evreiesc, considerat ca fiind, să spunem, un păcat originar. Şi, iată, datorită unor teorii dezvoltate, bineînţeles, mai întâi în laboratoarele filozofice sau de gândire de alt gen, a devenit un program care s-a realizat prin autentice uzine ale morţii, fiind foarte cunoscute acele lagăre de tristă amintire, precum au fost Auschwitz, Birkenau, Buchenwald şi celelalte. În România, trebuie să spunem că acest holocaust are şi el o istorie începută mai ales de prin anii '33, când s-au intensificat curentele antisemite şi, treptat, ele au luat forme de discriminare tot mai puternică a populaţiei evreieşti, discriminare care, de fapt, s-a realizat printr-un amplu program de persecuţii sistematice. Nu vreau să fac o incursiune istorică, ci aş aminti doar faptul că nu întâmplător s-a ales ziua de 9 octombrie ca zi de comemorare în România, întrucât 9 octombrie este ziua când a început deportarea evreilor din Bucovina de Sud, revenită la România după începerea celui de-al doilea război mondial, iar, de acolo, a început tragedia evreilor ajunşi în Transnistria; nu numai ei, este adevărat, a fost şi o însemnată parte din populaţia romă. Se spune ce a fost Transnistria. Transnistria a fost un proces de anihilare prin cele mai variate mijloace, în primul rând, înfometare, însetare, lipsă de condiţii de trai minimale. Toate acestea au dus la moartea lentă, dar sigură, a 130 de mii de evrei în Transnistria. Ei, bine, acesta a fost momentul, să spunem, maxim al holocaustului în România, fără, însă, să înceteze persecuţiile faţă de evrei, discriminările puternice, inclusiv lipsa de acces la proprietate, la învăţământ, la sănătate, la alimentaţie normală şi aşa mai departe. Nu vreau să spun mai mult. Atât este suficient. Pot doar atât să adaug, ca un trăitor al holocaustului: în acest concept, am avut des parte de destule discriminări. Viaţa a vrut să ajung şi în Parlamentul României, fără să am nici un fel de resentiment faţă de poporul român. Este extrem de important acest lucru. Noi evocăm holocaustul, iar statul român şi-a asumat această filă grea, dramatică din istoria poporului român, fără însă să arătăm cu degetul întreg poporul român. Dimpotrivă, avem numeroase exemple, când români de bine, de inimă largă şi-au dat seama de situaţia existentă şi şi-au pus chiar viaţa în joc, în acea vreme, pentru a da şanse de viaţă unor fiinţe omeneşti numite evrei. Cel mai cunoscut caz este al fostului primar de Cernăuţi, Traian Popovici, care, datorită acestei deschideri umane, a salvat efectiv 20 de mii de fiinţe de la pieire printr-un sistem asemănător cu ceea ce a făcut Schindler, după acea carte şi acel film celebru. Doresc doar atât să mai spun: este o filă de istorie şi este o lecţie de istorie. Este bine ca noi să nu uităm aceste file întunecate de istorie, pentru că a rememora este, până la urmă, un proces omenesc şi poate duce la mai bine. Noi dorim să rememorăm, să cinstim memoria celor pieriţi în aceste condiţii, tocmai pentru ca istoria să nu se mai repete nici în România, nici în Europa şi nici în alte colţuri ale lumii. Aş dori să dau o înaltă apreciere Parlamentului României, care a dat dovadă de maturitate, din multiple puncte de vedere, colegii noştri deputaţi, dându-şi votul pentru legea care interzice mişcările cu caracter fascist, simbolurile şi propaganda pentru personalităţile, persoanele care au adus grave prejudicii păcii şi omenirii. După opinia mea, este de datoria Parlamentului României ca, în continuare, să acţioneze pentru un cadru legislativ cât mai propice, astfel încât să se evite orice pagină nouă întunecată a istoriei României. Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumim, domnule deputat.
		Din Grupul parlamentar al PSD, astăzi este ziua opoziţiei, prin cutumă, domnul deputat Dumitru Bentu.
		Domnul Dumitru Bentu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Ader la punctul dumneavostră de vedere, şi nu în spirit mimetic, exprimat vizavi de instituţia declaraţiilor politice. Ar trebui, sigur, găsit un alt spaţiu orar şi ar trebui extins acest spaţiu, tocmai pentru a da o formă concretă şi de mare profunzime acestei instituţii. Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Febra". A curs multă apă peste România în acest an. Inundaţiile succesive au distrus zone importante din ţară. Guvernanţii s-au străduit să le "gestioneze cât mai bine" - pentru a folosi o sintagmă consacrată. Au reuşit în funcţie de competenţa dovedită sau, mai exact, nedovedită. Am fost martorii demonstraţiilor de "profesionalism" ale ministrului mediului, ale diriguitorilor de la Administraţie şi Interne, de la Agricultură, Transporturi şi Locuinţe, Lucrări Publice, până la comportamentul Preşedintelui sau al premierului. Antiteza dintre haos şi cosmos a defilat nestingherită, îmbrăcând cele mai nedorite forme de manifestare: raport denaturat între case construibile şi case construite, ajutoare distribuite preferenţial pentru cei cu acces la asfalt şi trecerea în uitare şi nepăsare a celorlalţi, izolaţi topografic; editarea până la suprasaturaţie şi deci idiosincrazie a unor momente gen "elicopterul", "podul", "cofrajul" completate de: bărci, militari, diguri, stăvilare, saci, Apa Nova, Colentina, Giuleşti Sârbi, prefectul Capitalei, primarul general al aceluiaşi năpăstuit oraş. În acest vacarm "managerial" a trecut mai puţin comentată "implicarea" Ministerului Sănătăţii - implicare ce ar fi trebuit să fie excepţia de la regulă. Dar cum excepţia întăreşte regula, am asistat la acelaşi tip de gestiune catastrofală. Astfel, ministerul de resort, că numai al Sănătăţii nu este, nu a organizat nici o licitaţie pentru vaccinuri necesare combaterii unor epidemii potenţiale în zonele inundate. În teritoriu, medicii epidemiologi au constatat cu stupoare şi legitimă îngrijorare că nu au nici măcar imunoreactivi pentru testele depistării hepatitei virale A. În contrapartidă, s-au efectuat, cu toptanul, vaccinări contra febrei tifoide, în condiţiile în care în România nu există purtători de bacil tific. Zecile de mii de doze au intrat, prin inoculare, în sistemul circulator al sinistraţilor, în virtutea unui argument greu de acceptat: se aflau pe stocuri. Chiar dacă Ministerul Sănătăţii vorbea despre materialele sanitare şi medicamentele trimise în zonele afectate, nu sufla un cuvânt despre vaccinurile utilizate. Consecinţa imediată a acestui mod de acţiune a fost extinderea cazurilor de rujeolă în aproape toată ţara, cu excepţia a şase judeţe, aceasta într-o perioadă în care colectivităţile şcolare încă nu se reconstituiseră. Subiectul respectiv poate fi, evident, dezvoltat, iar vaccinarea trebuie continuată. Ar trebui începută cu pensionarii mistuiţi de febra căutărilor unor modalităţi de supravieţuire; ar urma profesorii, atinşi de febra salariilor mici; medicii, febrilizaţi de evaluările guvernamentale pline de "recunoştinţă" (micii şpăgari), cu funcţionarii publici şi chiar poliţiştii care aiurează deja, în speranţa unor retribuţii mai bune. Şi, colac peste pupăză, a venit şi gripa aviară care în mod necesar va declanşa un nou val de vaccinări. De fapt, toată populaţia are nevoie de un astfel de tratament, indiferent de numele maladiei: febră tifoidă, febră galbenă sau febră portocalie. Vă mulţumesc.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Domnul deputat Ştefan Baban, P.R.M. Vă rog, dacă aveţi o problemă de procedură.
		Domnul Marian Sorin Paveliu: Domnule preşedinte, Aţi menţionat mai devreme că nu există posibilitatea de a vă da lecţii pe linie de regulament. Totuşi, vreau să vă spun că, în calitate de membru al Partidului Naţional Liberal, simt nevoia să vă atrag atenţia că, de la începutul acestei şedinţe, aţi dat cuvântul la doi membri ai P.R.M., acum vreţi să daţi cuvântul celui de al treilea, aţi dat cuvântul la doi membri P.S.D. şi nici unui membru P.N.L. Dacă dumneavostră consideraţi că acesta este un mod de conducere obiectiv, corect şi nepartinic, atunci îmi cer scuze. Cred că nu este cazul să-mi cer scuze.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: V-aş ruga să luaţi regulamentul şi să vedeţi că înscrierile la intervenţiile politice se fac pe grupuri parlamentare, opoziţie-putere, şi există o anume alternanţă în priorităţile ce se acordă opoziţiei sau puterii. Astăzi, practic, domnule Pop, staff-ul tehnic m-a anunţat că este vorba de ziua de intervenţii politice ale opoziţiei. Eu am încercat să menţin o alternanţă şi o voi menţine în continuare.
		Vă rog, domnule Baban, luaţi cuvântul. (Rumoare, vociferări) Am luat act, domnule deputat. Vă rog să nu tulburaţi lucrările! Vă rog.
		Domnul Ştefan Baban: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Obiceiuri vechi la timpurile prezente" A început un nou an universitar, prilej de bucurie şi emoţii pentru boboci, de revedere şi reîntâlnire pentru cei vechi, dar şi prilej de enervări, lacrimi şi ... daruri mai mult sau mai puţin voalate, pentru a reuşi să capeţi un loc de cazare. An nou universitar ... metehne vechi de 15 ani. La fiecare an electoral, clasa politică promite foarte multe pentru învăţământul preuniversitar şi universitar. Dar în momentul când cei ce sunt declaraţi câştigători trebuie să-şi pună în aplicare, în realitatea zilnică, platformele electorale, atunci tragedia se tansferă către populaţie, indiferent de condiţia socială şi de vârstă. An de an, studenţii, tinerii acestei ţări speră că va fi mai bine. Speranţa începe din timpul liceului, dar moare repede, pentru că văd cum părinţii continuă să facă eforturi materiale, uneori supraomeneşti pentru a le plăti meditaţiile şi a asigura astfel baza necesară de a reuşi în viaţă. Ajung studenţi, se bucură o vară şi, deodată, află că înainte de a începe cursurile trebuie să se cazeze ... Unde? După 1989, numărul locurilor scoase la admitere de către fiecare facultate s-a dublat sau chiar triplat. Dar, după câştigarea autonomiei universitare, nimeni nu s-a gândit că ar fi cazul să se mai construiască şi cămine pentru studenţii anilor 1990-2000. Din ce în ce mai mult, cu fiecare an, atât părinţii cât şi copiii întâmpină grave probleme în ceea ce priveşte cazarea în cămin, dar şi locuirea pe parcursul unui an. Începutul îl face obţinerea unui loc de cazare. An de an, administratorii de cămine şi chiar unii studenţi din staff-ul organismelor alese, repartizează locurile de cazare mai mult declarativ decât faptic. Pentru că cei care sunt implicaţi în acest proces află cu stupoare că trebuie să plătească o sumă destul de consistentă, dacă vor să rămână în camerele respective, sau dacă vor să obţină o cameră. Paralelismul s-ar putea face cu politica românească. Preţul este fie în euro, fie într-o atenţie destul de consistentă, dar studentul este bucuros că a plătit acum şi va economisi un an întreg, pentru că, raportat la chiria locuinţelor din centrele universitare, acest "cadou" este mic şi neînsemnat. Negocierile la colţul străzii pentru vânzarea-cumpărarea unui loc în cămine au devenit banale, dar şi o mică avere pentru cei ce ştiu ce se caută. Apoi, dau ochii cu camera în care vor locui. Dezastrul este un cuvânt frumos faţă de ceea ce-i aşteaptă. Şi asta este valabil în majoritatea căminelor studenţeşti din ţară, pentru că în foarte puţine dintre ele s-a investit. Nu e de mirare groaza părinţilor, dar mai ales a bobocilor, care realizează în ce condiţii subumane vor trebui să trăiască, să locuiască, să înveţe. Grupurile sociale şi celelalte dotări valabile pentru o ţară civilizată sunt şi ele la pământ sau lipsesc cu desăvârşire. Deci, peisajul este devastator. În fiecare an, Ministerul Educaţiei şi Cercetării recunoaşte că este depăşit de situaţie. Dă vina pe autonomia universitară, precum şi pe sărăcia din această ţară. Dar tot ministerul este cel care aprobă cifrele de şcolarizare în învăţământul universitar şi poate condiţiona universităţile să modernizeze sau chiar să construiască şi cămine decente. Nu poţi avea pretenţia că ai îndeplinit toate condiţiile Uniunii Europene din punctul de vedere al nivelului de pregătire şcolară, dar ai campusuri universitare din secolul trecut. Ce se face cu taxele percepute pentru reexaminări, pentru studiile postunivrsitare şi masterate? Pentru că studenţii absolvenţi sau doritorii să urmeze şi alte forme de învăţământ folosesc aceeaşi bază tehnico-materială. Sau poate că situaţia aceasta convine şi ministerului şi centrelor universitare, în special celor care au în mână în fiecare an cazarea a mii şi mii de studenţi. O înţelegere tacită din care perdanţi ies cei care doresc să-şi desăvârşească studiile şi familiile lor. Iar îndemnul domnului Preşedinte Băsescu de a nu mai da şpagă reprezintă propria condamnare la moarte a celor ce au nevoie de un loc la cămin, pentru a încerca să reuşească în viaţă. În aceste condiţii, este de înţeles că nu poţi înlătura efectul, dacă păstrezi cauza. În ceea ce priveşte învăţământul românesc, indiferent de nivelul de care discutăm, în afară de vizite, deschideri oficiale şi discursuri bombastice, nimeni nu doreşte să înlăture cauza. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Vă mulţumesc, domnule deputat.
		Din Grupul parlamentar al P.N.L. sunt înscrişi 22 de deputaţi. Sunt prezenţi în sală doi. Îi dau cuvântul domnului deputat Grigore Crăciunescu. Domnul deputat, pe procedură.
		Domnul Valentin Adrian Iliescu: Domnule preşedinte, Cu tot respectul pe care vi-l acordăm, în calitate de preşedinte de şedinţă, trebuie să afirm de la tribuna Parlamentului că astăzi aţi reuşit un lucru pe care nu l-am mai văzut, şi trebuie să vă spun că sunt la al treilea mandat în Parlamentul României, acela de a nu aloca în mod corect, obiectiv timpi pentru declaraţiile politice tuturor grupurilor parlamentare. Vă aduc aminte, domnule preşedinte, şi aţi fost de multe ori în această poziţie onorantă de preşedinte la declaraţiile politice, că, în mod normal, alocarea cuvântului se făcea pe formula algoritmului politic: Grupului parlamentar al P.S.D., Grupului parlamentar al P.N.L., Grupului parlamentar al P.D., Grupului parlamentar al P.R.M., Grupului parlamentar al U.D.M.R. şi Grupului parlamentar al P.C. Astăzi, dumneavoastră aţi introdus o regulă nouă, care nu are nimic comun cu buna funcţionare a Parlamentului, motiv pentru care noi, Grupul parlamentar al P.D. şi Grupul parlamentar al P.N.L. vom depune un protest la Biroul permanent, pentru modul în care aţi condus această şedinţă.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Desigur, domnule deputat. Este dreptul dumneavoastră să vă exprimaţi cum doriţi după încheiere. Da, vă rog frumos, domnule deputat.
		Domnul Marian Sorin Paveliu: Domnule preşedinte, Vă rog să constataţi că timpul alocat conform programului aprobat este expirat şi să suspendaţi această şedinţă.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Da, domnule deputat, nu voi suspenda, pentru că i-am dat cuvântul, înainte de expirarea timpului, domnului deputat Grigore Crăciunescu. Îmi asum această responsabilitate. Vă rog să luaţi cuvântul.
		Domnul Grigore Crăciunescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Bună dimineaţa! Domnule preşedinte, vreau să-mi exprim şi eu acordul cu declaraţia dumneavostră politică în ceea ce priveşte modul în care se desfăşoară această activitate în cadrul Parlamentului, şi anume declaraţiile politice. Pentru aceasta, cred că ar fi bine să intervenim pe lângă Comitetul ordinii de zi şi Biroul permanent, ca să schimbăm ora declaraţiilor politice şi s-o facem la prânz, între orele 12,00 şi 13,00, pentru a avea mai mulţi colegi în sală. Declaraţia mea politică are ca titlu "Reforma în sănătate". Cu toţii cunoaştem situaţia critică în care se află sistemul sanitar românesc. De pe urma acestui fapt au de suferit bolnavii, care sunt nevoiţi să stea la cozi interminabile pentru a-şi lua medicamentele gratuite şi compensate de la farmacii. Lipsa medicamentelor din spitale, condiţiile insalubre şi degradante, mâncarea puţină şi de multe ori insuficientă, au făcut pe mulţi bolnavi să se îndrepte către clinici particulare sau să nu se mai ducă deloc la medici, datorită dificultăţilor financiare. Acest subiect ţine de obicei prima pagină a ziarelor în perioada campaniei electorale, pentru ca, după alegeri, promisiunile făcute să fie uitate şi situaţia să rămână neschimbată. Guvernul Tăriceanu şi ministrul sănătăţii Eugen Nicolăescu doresc ieşirea din acest şablon şi o schimbare radicală în acest domeniu atât de important. Este necesară o nouă abordare a sistemului, în ceea ce priveşte lărgirea bazei de colectare a contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, prin cuprinderea în sistem a agricultorilor şi a pensionarilor, precum şi modificări esenţiale în cele trei componente ale sistemului: medicina de familie, asistenţa medicală ambulatorie, precum şi asistenţa medicală din spitale. Contribuţia pensionarilor va fi suportată de bugetul de stat, pentru ca valoarea netă a pensiilor să nu fie afectată. În ceea ce priveşte contribuţia agricultorilor, nu trebuie decât să punem în aplicare Ordonanţa nr.150/2002 care a prevăzut această contribuţie, dar în care nu s-a prevăzut şi organizarea sistemului de colectare. Ordonanţa a fost elaborată de Guvernul Năstase, dar, în stilul caracteristic, nu a fost pusă în aplicare. Pentru a putea dispune de sumele colectate, este necesară transformarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate într-un fond privat de sănătate. În cadrul medicinei de familie, 70-80% dintre afecţiunile cu care se prezintă la cabinet cetăţenii, trebuie să fie tratate de către medicul de familie. Acesta va trebui să fie dotat cu un ghid al afecţiunilor ce pot fi tratate la acest nivel şi numai în cazul în care evoluţia este nefavorabilă, pacientul să fie trimis la medicul specialist din ambulatoriu sau, în cazuri deosebite, direct la spital. Medicul de familie joacă un rol esenţial în starea de sănătate a populaţiei, motiv pentru care propunem reducerea valorii punctului per capita şi mărirea valorii punctului per servicii. Medicii de familie trebuie să aibă un număr maxim de pacienţi prestabilit, pentru a oferi o asistenţă medicală de calitate. Aplicarea acestei propuneri oferă în plus posibilitatea creării de noi locuri de muncă tinerilor absolvenţi. Este necesară asigurarea asistenţei medicale de familie, atât sâmbăta, cât şi duminica, mai ales în comune, în mediul rural, prin permanenţă la cabinetele medicale. Hotărâtor în calcularea venitului unui medic trebuie să fie numărul de pacienţi rezolvaţi, şi nu numărul de pacienţi înscrişi pe liste. Trebuie să-i plătim bine pe cei care au rezultate şi fac performanţă. În cazul în care boala nu poate fi tratată la nivelul cabinetului de medicină de familie, sau în cazul în care sunt necesare mai multe investigaţii, pacientul să fie trimis către medicul specialist din ambulatoriu. Acesta trebuie să fie cel care să hotărască dacă este necesară internarea sau nu. Trebuie să respectăm circuitul: medic de familie-ambulatoriu-spital. Medicina de familie şi medicina din ambulatoriu trebuie să dispună de fonduri financiare mai mari, pentru a avea performanţă. În ceea ce priveşte activitatea de la nivelul spitalului, sunt necesare schimbări profunde, atât în ceea ce priveşte managementul acestora, cât şi forma lor de organizare. Considerăm necesar ca directorul de spital să se ocupe numai de managementul spitalului şi să nu mai desfăşoare activitate medicală la patul bolnavului. Activitatea acestuia va fi în strânsă legătură cu consiliul profesional medical constituit din şefii de secţii. Un statut special vor avea spitalele universitare şi cele clinice, unde se vor găsi soluţii corespunzătoare în ceea ce priveşte managementul acestora. În ceea ce priveşte forma de organizare a spitalelor, vom avea spitale publice, spitale publice cu secţii private, spitale private cu secţii publice, precum şi spitale private în totalitate. Dacă spitalele publice vor fi susţinute din fonduri publice, pentru cele publice cu secţii private şi pentru spitalele private cu secţii publice, acţionari trebuie să poată fi, pe lângă consiliile locale şi Ministerul Sănătăţii, şi persoane fizice sau persoane juridice. Prezenţa acestora în Consiliul de administraţie al spitalului va duce la o responsabilizare a modului de administrare a banilor. Indiferent de forma de organizare, spitalele trebuie să fie performante, să aibă adresabilitate şi prestaţii medicale de calitate. Trebuie să introducem şi în spitale principiile economiei de piaţă: competiţia, concurenţa, rentabilitatea, dar şi retribuţiile financiare în funcţie de cantitatea şi calitatea actului medical. Modificările şi schimbările avute în vedere vor avea ca efect o nouă calitate a actului medical şi vor responsabiliza pe cei din sistem în beneficiul bolnavului. Vă mulţumesc.
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Mă simt dator faţă de dumneavoastră să vă spun că astăzi au luat cuvântul trei deputaţi din Grupul parlamentar al P.S.D., doi deputaţi din partea Grupului parlamentar al P.R.M., deci, cinci deputaţi ai opoziţiei; au luat cuvântul: un deputat din Grupul parlamentar al P.N.L., un deputat din Grupul parlamentar al P.D., un deputat reprezentând Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, precum şi un deputat din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., patru deputaţi care reprezintă arcul guvernamental. În aceste condiţii, vreau să vă mai atrag atenţia ... vă rog să nu mă întrerupeţi, domnule deputat ... (Domnul preşedinte de şedinţă se adresează domnului deputat Valentin Adrian Iliescu, care se îndreaptă spre tribună, dorind să i se dea cuvântul.) În acelaşi timp, vreau să vă atrag atenţia că nu mi se pare demn pentru o dezbatere parlamentară ca experţi sau secretari să vină să prezinte preşedintelui de şedinţă diverse declaraţii politice, ce sunt depuse. Se pot depune la secretariat, în aceste condiţii, dar cred că este respectuos ca, în şedinţă, deputatul s-o depună. Vă mulţumesc. Facem o pauză până la ora 10,00.
		Domnul Valentin Adrian Iliescu (din sală): Domnule preşedinte, vreau să vă pun o întrebare!
		Domnul Lucian Augustin Bolcaş: O să-mi puneţi întrebarea personal, domnule deputat. Facem pauza până la ora 10,00, rugând liderii grupurilor parlamentare ca să asigure prezenţa necesară continuării lucrărilor.
		(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)
		Domnul Aledin Amet: "Un gest politic deosebit" La data de 03 octombrie a.c., Turcia a început negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Ţară cu un trecut istoric remarcabil, în care religia predominantă este islamul sunit, devenită republică în deceniul trei al secolului trecut, Turcia poate fi considerată, pe drept cuvânt, un model al modernismului, creat la scară naţională. Aflat la porţile Orientului, european, totuşi, prin tradiţie şi mentalitate, vechiul imperiu poate fi considerat un respectabil şi serios apărător al democraţiei din această zonă. Trebuie remaracat faptul că, indiscutabil, România a sprijinit, sprijină şi va sprijini eforturile Turciei, nu puţine şi nu uşoare. Atât preşedintele, domnul Traian Băsescu, cât şi primul-ministru, domnul Călin Popescu Tăriceanu, au dovedit, în momente importante, că sprijină procesul integrării Turciei în Uniunea Europeană, declarând că, fără îndoială, guvernul de la Bucureşti pune la dispoziţia autorităţilor de la Ankara întreaga experienţă acumulată de România în toţi aceşti ani de negocieri. În egală măsură, nu trebuie uitat, însă, nici gestul politic al Turciei, care a fost unul din principalii sprijinitori ai Româniai în procesul aderării la Organizaţia Atlanticului de Nord (N.A.T.O.). Reticenţa anumitor state faţă de dorinţa Turciei, nu poate fi înţeleasă. O organizaţie este cu atât mai puternică cu cât diversitatea este acceptată, înţeleasă şi promovată.
		Domnii Andrei Gerea şi Adrian Miuţescu: Stimaţi colegi, Vila Florica de la Ştefăneşti, judeţul Argeş, este cu siguranţă locul cu cea mai bogată încărcătură spirituală pentru liberalii din România. Faptul că aici sunt îngropaţi I.C. Brătianu şi Ionel Brătianu dă acestei aşezări o conotaţie cu totul specială pentru cei care preţuiesc memoria acestor mari personalităţi ale istoriei naţionale. Credem că nu greşim cu nimic atunci când afirmăm că aici s-a născut liberalismul românesc sub forma lui cea mai expresivă. Din păcate, ceea ce se întâmplă astăzi cu acest loc unic pentru Partidul Naţional Liberal nu mai are nimic în comun cu valorile şi spiritul promovate de Brătieni şi, ceea ce este mult mai grav, nu mai are nimic în comun nici cu legile statului român. De aceea, seria de abuzuri care au vizat, în ultimele luni, Centrul Cultural "Brătianu" (denumire sub care funcţionează în fapt vila Florica) nu mai poate fi tolerată. De ce facem afirmaţii de o asemenea gravitate ? Centrul Cultural "Brătianu" a fost înfiinţat în 1993 prin Ordinul nr. 518 al Ministerului Culturii şi are ca scop "realizarea unui program cultural care vizează integrare în circuitul cultural a monumentului istoric, cunoaşterea contribuţiei familiei Brătianu la dezvoltarea spiritualităţii româneşti, conservarea, restaurarea şi valorificarea patrimoniului din administrare". În plus, ordinul de înfiinţare prevedea faptul că centrul va funcţiona în directa subordonare şi administrare a Ministerului Culturii. Prima măsură aberantă ce s-a luat în acest caz a fost aplicarea Legii nr. 743/2001, prin care fondurile pentru Centrul Cultural "Brătianu" au fost trecute din administrarea directă a Ministerului Culturii în cea a Consiliului Judeţean Argeş. Cu alte cuvinte, angajaţii vilei erau subordonaţi ministerului, dar Centrul era finanţat de Consiliul Judeţean. A fost prima neregulă ce a deschis calea abuzurilor ce s-au perpetuat până astăzi. Centrul Cultural "Brătianu" a fost transformat, prin voinţa "greilor" PSD-işti din judeţ, într-un loc al "întâlnirilor de taină", ferit de ochii indiscreţilor, unde se puteau da chiolhanuri răsunătoare. Dacă ar fi să amintim doar numeroasele facturi neachitate ale preşedintelui Tineretului Social Democrat, domnul Victor Ponta, ne dăm seama cam care a fost ideea de "cultură" a domnilor de la PSD. Cât respect au avut ei pentru amintirea Brătienilor se vede din notele de plată de zeci şi sute de milioane de lei pentru băuturi scumpe şi mâncăruri alese pe care şi le-au orânduit domnii social democraţi pentru relaxare şi odihnă. Halal social democraţie au unii indivizi, care aruncă bani în neştire pe chefuri monstru! Poate ne va lămuri şi pe noi domnul Ponta ce legătură au vinurile scumpe şi fripturile cu "realizarea unui program cultural care vizează integrarea monumentului istoric". Şi poate ne mai explică tot stimatul domn când afla domnia sa despre "contribuţia familiei Brătianu la dezvoltarea spiritualităţii româneşti". În timpul petrecerilor sau după ce se trezea dimineaţa în casa în care au trăit Brătienii ? Desigur că toate faptele pe care vi le-am expus prezintă o gravitate deosebită. Însă, oricât de greu ar părea, încălcarile flagrante ale legii au fost făcute abia în lunile iulie şi august ale acestui an. Atunci, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu, a hotărât că PSD trebuie să aibă controlul total al Centrului "Brătianu". Nu de alta, dar chefurile trebuiau să continue, chiar dacă alegerile fuseseră pierdute. Aşadar, fosta directoare a Centrului, doamna Lenuţa Stanciu, trebuia înlăturată deoarece, evident, putea furniza prea multe informaţii despre ceea ce se petrecuse la vila Florica. Mai mult decât atât, directoarea a fost împroşcată cu noroi în presa locală, aducându-i-se acuzaţii calomnioase şi discreditându-i-se total imaginea. Printr-o serie incredibilă de hotărâri abuzive ale Consiliului Judeţean, controlat de PSD, şi de dispoziţii cu adânc substrat politic ale preşedintelui Constantin Nicolescu, Lenuţa Stanciu a fost înlăturată şi în locul dumneaei a fost adusă o apropiată (ca să nu spunem mai mult) a domnului Nicolescu. Acest caz, de altfel, face obiectul unei plângeri penale formulate de doamna directoare împotriva preşedintelui Consiliului Judeţean. Aşadar, avem de-a face cu încă o încercare a PSD de a-şi perpetua oamenii şi metehnele, atitudine cu care noi, deputaţii Partidului Naţional Liberal, nu putem fi de acord. Centrul Cultural "Brătianu" trebuie să fie conservat în cele mai bune condiţii, iar memoria familiei Brătianu trebuie onorată aşa cum credem noi că merită. De aceea, subsemnaţii Andrei Gerea şi Adrian Miuţescu, deputaţi PNL de Argeş, vom înainta un proiect de lege prin care Centrul Cultural "Brătianu" să treacă din nou în administrarea Ministerului Culturii, acolo unde îi este locul, până la retrocedarea către descendenţii familiei Brătianu.
		Domnul Bogdan Ciucă: "Cota TVA diferenţiată la produsele alimentare de bază" Având în vedere puterea de cumpărare a cetăţenilor români şi necesitatea acestora de a achiziţiona zilnic produse alimentare de bază, se impune crearea unei cote diferenţiate a TVA pentru acestea. Măsura reducerii TVA la produsele de bază ar însemna în primul rând preţuri mai mici, ar duce, ca şi în cazul cotei unice de impozitare de 16%, la o scădere masivă a evaziunii fiscale din industria alimentară şi implicit la o creştere a încasărilor la bugetul de stat. Partidul Conservator consideră necesar crearea unui cadru juridic adecvat privitor la cota de TVA diferenţiată, ca urmare a consultărilor avute în ultima perioadă cu patronatele şi sindicatele din industria alimentară şi caută, împreună cu partenerii sociali surse de finanţare corecte pentru a promova în Parlament o iniţiativă legislativă fundamentată de reducere a TVA la produsele alimentare de bază. Naţiunea română doreşte integrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, dar dacă ne uităm vom vedea că în Uniunea Europeană există această reglementare juridică privind cota diferenţiată a TVA la produsele alimentare de bază. În Marea Britanie este chiar zero. Trebuie să privim spre viitor cu încredere şi să ne gândim la cetăţenii români care ar avea de câştigat de pe urma acestei cote diferenţiate a TVA. Nu dorim ca această măsură, care ar ajuta în mod real atât cetăţenii, cât şi sporirea concurenţei într-un domeniu ce devine atractiv pentru investii, să devină, aşa cum spunea Premierul Călin Popescu Tăriceanu, "un mod de înflorire a corupţiei" referindu-se la "experienţa nefericită" din trecut. Cu speranţa că această iniţiativă va trezi interesul partenerilor de Coaliţie, vă mulţumesc.
		Domnul Cezar Preda: Doamnelor şi domnilor deputaţi, În vechea legislatură, liderii Alianţei D.A. PNL-PD, au atras, de nenumărate ori, atenţia în legătură cu actele de corupţie săvârşite sau încurajate de mai marii fostului partid-stat PSD şi de clientela lui politică. Iată însă, că la un an de la alegeri, în judeţul Buzău nu se văd încă efectele campaniei demarate de instituţiile statului în vederea combaterii corupţiei şi a evaziunii fiscale astfel încât să fie scoase la lumină afacerile ilegale care aduc mari prejudicii bugetului de stat prin neplata obligaţiilor fiscale ce le revin.In aceste condiţii,oamenii care au reuşit să ducă corupţia la rang de virtute şi evaziunea fiscală la rang de politică de stat,îşi fac în continuare de capîn judetul Buzău. De aceea, nu trebuie să ne mai mirăm că marea majoritate a oamenilor care depun memorii la birourile parlamentare de teritoriu ale deputaţilor, semnalează, în principal, actele de corupţie săvârşite de instituţii ale statului sau de diverse alte persoane care au afaceri prospere deoarece, de multe ori, sunt în legătură strânsă cu instituţii de stat. Practic, aceşti oameni întreabă de ce autorităţile nu iau nici o măsură privind ilegalităţile care s-au făcut şi care se mai fac încă. La această întrebare aş mai putea adăuga alte câteva zeci, dar aleg doar una: de ce nu sunt traşi la răspundere cei care au făcut averi din economia subterană? Este clar pentru toată lumea că, până la această oră, nu se văd efectele campaniei anticorupţie declarate de instituţiile statului în special de Directia Finatelor Publice careeste principalul motor al acestei lupte. Bineînţeles că un rol important îl are şiGarda Financiară care, prin comisarii săi, trebuie să joace un rol hotărâtor în eradicarea corupţiei şi a economiei subterane. Doresc cadeclaraţia mea politică să fiemai mult decât un semnal de alarmă şi solicit Poliţiei, Direcţiei Muncii şi Solidarităţii Sociale, Inspectoratului Teritorial de Muncă , Oficiului pentru Protecţia Consumatorului, Direcţiei Sanitar Veterinare, Direcţiei de Sănătate Publică, Direcţiei Agricole şi altor direcţii deconcentrate şi servicii descentralizate ale statului să facă în judeţul Buzău un front comun în cea ce priveşte combaterea corupţiei şi să scoată în regim de urgenta la suprafaţă ilegalităţile din toate domeniile prin constituirea unor corpuri ample de control care să lupte contra economiei subterane şi corupţiei în vederea scoaterii lor din zona neagră sau gri a economiei, asfel încât încasările la bugetul de stat să se facă mai fructuos şi mai rapid. Totodată, solicit ministerelor în subordinea cărora se află instituţiile amintite să iamasurile ce se impun pentru eficientizarea activitaţii acestora, măsuri care să vizeze, dacă este nevoie, chiar înlocuirea din funcţie a celor care le conduc.
		Domnul Constantin Traian Igaş: "Cum sărbătorim ziua pensionarilor?" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Există pentru noi, tinerii în general, şi cu atât mai mult pentru noi, tinerii parlamentari, o categorie de persoane pe care n-ar trebui niciodată să o dăm la o parte din atenţia noastră, aceea a persoanelor vârstnice. Ea este categoria care merită pe deplin respectul nostru şi nicidecum a fi folosită şi manipulată într-un mod atât de murdar de unii dintre noi care ocupă aici, aceste funcţii, acordate probabil de mulţi dintre pensionari, şi care nu s-au uitat deloc pe cine stropesc atunci când au luat în mână noroiul. De ziua internaţională a persoanelor vârstnice, sărbătorită mai zilele trecute, colegii noştri de cameră, aflaţi acum în opoziţie, s-au gândit să le facă acestora dovada gradului de preţuire pe care aceştia le-o acordă, printr-o moţiune frumos intitulată "În locul respectului, dispreţ şi umilinţă", fără însă a preciza că această umilinţă a fost dată tocmai de ei. Am asistat astfel la cea mai bună lecţie, dar puţin aşteptată şi chiar surprinzătoare, de manipulare a unor oameni, de bătaie de joc faţă de cei a căror vârstă ar trebui mai întâi s-o respectăm. Este foarte adevărat că, foarte mulţi dintre cei ajunşi acum la o vârstă venerabilă, se află în situaţia unei bătrâneţi cu multe greutăţi. Nu ne este permis însă, ca pe lângă aceste greutăţi, să profităm de ele, să ne batem joc de ei, doar pentru a ne face jocurile politice. Atunci când au ales acest joc, tovarăşii aflaţi în opoziţie au trecut foarte uşor peste faptul că actualele pensii pe care le primesc pensionarii din ziua de azi, nu le datorează actualilor guvernanţi; pentru aceste pensii mici, oamenii ar trebui să le mulţumească lor, celor care au guvernat 9 din cei 16 ani postrevoluţionari cu atâta "generozitate" şi care acum îi plimbă prin sălile Parlamentului. Actualul Guvern le-a promis pensionarilor o recalculare a pensiilor, lucru care se şi întâmpă de altfel. Este o promisiune pe care intenţionăm să o ducem la bun sfârşit şi pentru care actualul guvern face eforturi deosebit de mari. Foştii miniştrii ai muncii, care ar fi trebuit să rezolve aceste probleme în lunga guvernare a celor nouă ani avuţi la dispoziţie sunt azi cei care se folosesc de aceşti oameni nevinovaţi pentru a îndeplini sarcinile "partidului părinte". Procesul de recalculare a pensiilor, demarat încă de la sfârşitul anului trecut cu ajutorul Caselor Judeţene de Pensii, presupune nu doar un important efort intelectual şi fizic care trebuie să se încadreze în termenele stabilite, ci şi un efort financiar considerabil din partea statului. Dacă ar fi să mă refer la judeţul Arad, media lunară a costurilor administrative impuse de acest proces se ridică la aproximativ 150 milioane de lei. Calculele ce se mai pot face de aici, le vom lăsa însă în sarcina domnilor din opoziţie. Până în prezent, numai la nivelul judeţului Arad, cu o lună şi jumătate înainte de expirarea termenului la care trebuie finalizată recalcularea ultimei tranşe de pensii, au fost operate 12 259 de dosare şi verificate 5 023. Actualul guvern şi-a propus ţinte bine stabilite pentru această categorie de persoane, şi, cu toate greutăţile prin care am trecut şi de care am fost loviţi în ultimul timp, se speră la o creştere a pensiilor cu aproximativ 8%. Personal, pot să vă spun că am fost implicat în sprijinirea acestor persoane vârstnice aflate în suferinţă, la nivelul judeţului Arad, unde, în perioada anilor 2003-2004, am condus campania "DA, pentru pensionari", iar cea care nu mă va lăsa să trec indiferent peste problemele pensionarilor este bunica mea pe care o am în întreţinere şi care ar trebui să-şi trăiască bătrâneţea cu o pensie lunară de 450. 000 de lei. Şi asta nu din vina actualului guvern. Şi pentru că pomeneam la început de ziua internaţională a oamenilor în vârstă, eu aş dori totuşi să le aduc mulţumirile mele pentru tot ceea ce ei au realizat pentru noi, pentru tot ceea ce ne-au transmis şi ne-au lăsat să ducem mai departe.
		Domnul Cristian Stănescu: Declaraţie politică: "Braşovul în zodia grevelor" Anul 2005 pentru judeţul Braşov este unul în care pacea socială lipseşte cu desăvârşire. Grevele şi manifestările sindicale se succed de la o zi la alta, în toate domeniile de activitate. Profesorii fac grevă pentru mărirea salariilor, angajaţii de la toate întreprinderile din judeţ fac, sau sunt, în pragul grevei pentru păstrarea locurilor de muncă, poliţiştii urmează să intre şi ei în joc. De ce am simţit dorinţa de a face această declaraţie politică în acest moment? Pentru că aşa nu se mai poate, stimaţi colegi parlamentari! Ne luptăm de ceva timp în Parlament pentru a schimba o stare de fapt, care nu convine patrulaterului de la putere, acesta uitând un amănunt esenţial, şi anume că cetăţenii României ne-au trimis aici să facem legi şi nu să ne angajăm în lupte de guerilă, de schimbare a Regulamentului unei Camere sau alta a Parlamentului. Oferim cetăţenilor acestei ţări un spectacol grotesc, din care nimeni nu are nimic de câştigat, cu toţii vom avea numai de pierdut şi acest lucru se va vedea la viitoarele alegeri, fie ele la termen sau anticipate. Dacă guvernanţii noştri nu vor considera să se ocupe de problemele cu adevărat importante din această ţară sunt convins că vor fi foarte dezamăgiţi de rezultatele pe care le vor obţine în viitor. Economia judeţului Braşov se găseşte într-un moment foarte dificil, majoritatea întreprinderilor din judeţ sunt în pragul privatizării: societăţile "Tractorul", "Rulmentul", "Nitrotrans" Făgăraş, "Nitroexplosives" Făgăraş, "Nitrocontrol" Făgăraş, "Nitroservice" Făgăraş, sau "Nitrofertilizer" Făgăraş aşteaptă, de ani de zile, un balon de oxigen din partea guvernanţilor care s-au succedat la conducerea ţării. Până acum nu s-a găsit nici o soluţie prin care aceste societăţi să fie privatizate. AVAS a întocmit o listă de 16 societăţi, pe care o va înainta Guvernului, unde urmează să fie operate concedieri colective, deşi aceste societăţi se găsesc în plin proces de privatizare. Pe această listă de concedieri se găsesc şi societăţile braşovene. Acest anunţ al AVAS a produs în judeţul Braşov o stare de spirit extraordinar de nefastă, mai ales la societatea "Tractorul", unde sindicatul a încheiat un pact social cu viitorul investitor, care promisese păstrarea tuturor locurilor de muncă pe următorii 5 ani. Aduc la cunoştinţa dvs. faptul că la aceste uzine lucrează, şi îşi câştigă existenţa, peste 3.000 de oameni; faceţi o socoteala simplă şi gândiţi-vă câte familii vor rămâne fără o sursă de venit. Ciudat este faptul că, deşi la uzina "Tractorul" s-a semnat un contract cu Turcia pentru fabricarea a 1.600 de tractoare şi mai urmează să se semneze un contract cu SUA pentru fabricarea altor 1.200 de tractoare, aceasta a fost trecută pe lista de concedieri a AVAS-ului, deşi, normal, ar fi fost ca acest lucru să nu se întâmple decât după ce uzina se privatiza. Pericolul cel mai mare vine însă de la "Nitramonia", unde s-a întrerupt alimentarea cu gaz metan şi energie electrică, iar instalaţiile de amoniac şi de nitroglicerină nu vor putea fi conservate pentru perioada de iarnă şi se poate produce un adevărat dezastru ecologic, pentru întreaga zonă. Acestea sunt probleme cu adevărat importante, care trebuie să ocupe timpul guvernanţilor şi parlamentarilor, aflaţi efemer la conducerea României; demnităţile publice vin şi trec, rămân oamenii de care politicienii noştri, aflaţi la putere acum, au ui]tat cam repede. Vă mulţumesc.
		Domnul Dan Horaţiu Buzatu: Istoria ne-a confirmat o stare de fapt. Nimeni, oricine şi oricât de puternic ar fi nu se poate opune unui inamic invizibil, dar prezent întotodeaua în faţa sa - natura. Nimeni nu spune că omul nu poate lua anumite măsuri de prevedere în faţa acestui inamic, dar pînă în prezent nu a ieşit victorios în faţa acestui adversar. În acest an, România a avut de înfruntat în mai multe rînduri acest teribil inamic, natura. În acest an decisiv din parcursul integrării, autorităţile, începînd cu cele de la Palatul Victoria şi terminând cu cele de la primăriile comunale, în loc să se ocupe exclusiv de problemele legate de integrare, au fost, sunt, nevoite să se lupte cu urmările lăsate de "atacul" declanşat de natură. Şi, deloc de neglijat, s-au angajat în bătălia pentru repararea stricăciunilor produse de cele şase valuri de inundaţii, de prezenta ameninţare a gripei aviare sume uriaşe de bani care erau poate planificaţi pentru alte obiective. În toată această luptă a apărut şi un virus nedorit: exploatarea politică a evenimentelor. PSD în rol principal şi PRM, în postura de secondant au găsit în nenorocirea suferită de mulţi dintre semenii noştri un prilej de a ieşi la atac şi de a lansa acuzaţii nefondate la adresa guvernanţilor. Nu neg faptul că în bătălia contra efectelor inundaţiilor nu au existat şi zone în care autorităţile locale nu ar fi acţionat de la început cu eficenţa necesară. Poate pentru unii amploarea atacului apelor a fost o premieră. Dar nu asupra acestui lucru vreau să insist, ci asupra exploatării politice a momentului, exploatare care a culminat cu aducerea organizată a unui grup de sinistraţi în Parlament, cu ocazia dezbaterii penunltimei moţiuni simple. A fost a iniţiativă jenantă a PSD. Mai poate crede cineva astăzi că la nivelul Guvernului sau la nivelul autorităţilor locale stă cineva cu mîinile în sîn şi nu face nimic? Evident că nu, pentru că nimeni nu este iresponsabil. Imaginea negativă pe care PSD a încercat să o inoculeze populaţiei vizavi de acţiunile autorităţilor a fost un eşec. Dovada cea mai elocventă o reprezintă şi rezultatele sondajului apărut luni în presă şi care situează Alianţa DA tot în jurul procentului de 50%. Dacă, într-adevăr, guvernanţii ar fi tratat cu superficialitate problemele legate de inundaţii, fiţi sigur că Alianţa ar fi coborît pe la 30%. Se pare însă că PSD nu a tras delor învăţăminte din eşecul exploatării politice a inundaţiilor. Deja s-a făcut auzită vocea unui senator PSD de Tulcea care a cerut convocarea unei şedinţe extraordinre de guvern pentru a lua măsuri în legătură cu apariţia semnalelor de gripă aviară din zonă. Oare chiar aşa de neinformat să fi fost cel care a făcut solicitarea?. Să nu fi ştiut domnia sa că de la sfîrşitul săptămânii trecute se ţin comandamente de urgenţă şi şedinţe peste şedinţe la ministerele agriculturii, sănătăţii şi mediului, iar la Palatul Victoria este o vânzoleală de nedescris? Eu cred că da, dar trebuia începută şi exploatarea politică a acestui ultim şi nedorit eveniment. Iar o declaraţie electorală 100% nu strică, chiar şi în aceste momente.
		Domnul Dan Mihai Marian: "Năstase - preşedinte forever" Se vede treaba că, în cei patru ani cât s-au aflat la putere, unora dintre liderii Partidului Social Democrat li s-a urcat puterea la cap. Au consumat lacomi toate formele de putere posibile într-un stat democratic: politică, economică, mediatică etc. Şi tot nu s-au săturat. Dacă mai rămâneau la putere încă patru ani ar fi sfârşit devorându-se unii pe alţii. Bineînţeles, nu înainte de a devora însăşi democraţia. Până şi colegii lor s-au săturat să-i tot vadă pe domnii Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu şi ceilalţi "grei" ai partidului cum aleargă şi se zbat de zor pentru a se înfrupta din beneficiile puterii, chiar şi în opoziţie fiind. Domniile lor nu vor să priceapă nici în al treisprezecelea ceas semnificaţia votului din 2004. În special, domnul Adrian Năstase are probleme serioase legate de capacităţile sale cognitive de explicaţie şi înţelegere a schimbării politice democratice. De vreun deceniu şi mai bine, domnul Adrian Năstase a tot fost preşedinte: fie preşedinte al Camerei Deputaţilor, fie preşedinte al PSD şi prim-ministru, acum iar preşedinte al Camerei şi cine ştie ce-o mai urma. Nimeni nu poate şti ce proiecte politice personale are domnul preşedinte Adrian Năstase. Toată lumea de bun-simţ îşi închipuia că, după pierderea alegerilor prezidenţiale din decembrie 2004, domnul Năstase va lua o pauză ceva mai lungă şi se va reculege satisfăcut de performanţele sale politice şi mai ales economice pe una din băncile din opoziţie. Doar a realizat o mulţime de lucruri pentru sine şi pentru prietenii săi din PSD în cei patru ani de guvernare. O veche vorbă românească spune că "lăcomia strică omenia". Însă, acest lucru nu pare să-l deranjeze pe preşedintele încă în funcţie al Camerei Deputaţilor. Îndiferent că pierde sau căştigă alegerile, domnia sa tot la putere doreşte să fie. Iar noi ştim de unde i se trag apucăturile acestea. Anii socializării comuniste îşi spun cuvântul, chiar şi după cincisprezece ani de democraţie. Distinşi colegi deputaţi de la PSD, vă rog să-i explicaţi preşedintelui dvs. executiv de partid cum funcţionează democraţia, ce se înţelege prin alternanţă la putere. Poate în acest mod se va dezbăra de năravul puterii absolute şi va trece în opoziţie alături de domniile voastre. A trecut mai bine de o lună de la debutul acestei sesiuni parlamentare de când domnul Adrian Năstase îşi bate joc de noi toţi. Bătându-şi joc de activitatea noastră parlamentară îşi bate joc de cei care ne-au trimis să le reprezentăm interesele. Cum îşi bate joc Adrian Năstase de lucrările acestui Parlament? Întârziind prin orice mijloace finalizarea dezbaterilor legate de modificările Regulamentului Camerei Deputaţilor. Dirijează dezbaterile după cum îi este pofta, amână votul sau, dimpotrivă, grăbeşte procedura de vot speculând momentele în care reprezentanţii Coaliţiei majoritare sunt mai puţini în plen decât cei ai opoziţiei parlamentare. Abuzând de puterea lipsită de legitimitate, domnul Năstase a reuşit să blocheze efectiv activitatea curentă a Camerei Deputaţilor, ca să nu mai vorbim de întârzierea dezbaterii legilor necesare integrării europene. Simţind că această strategie de tergiversare a dezbaterilor legate de modificarea regulamentului nu are şanse de reuşită, Adrian Năstase trimite fel de fel de jalbe unor oficiali de la Bruxelles, precum şi liderilor grupului Socialist din Parlamentul European. Demersurile preşedintelui Camerei Deputaţilor sunt realmente dezonorante şi aduc mari deservicii imaginii democraţiei româneşti. Culmea penibilului în care se află domnul Năstase a fost atinsă prin publicarea scrisorilor pe care oficialii europeni plictisiţi de aceste demersuri perdante le-au publicat în mass-media. Se pare că, ultima speranţă a lui Adrian Năstase de a rămâne preşedintele Camerei, ca şi a domnului Nicolae Văcăroiu, stă în decizia Curţii Constituţionale. Însă, noi credem că Curtea Constituţională nu va putea ignora la nesfârşit voinţa majorităţii acestui Parlament de a reforma regulamentele de funcţionare ale celor două Camere şi de a-şi exercita puterea legislativă în numele aleşilor. Eu, unul, îmi exprim certitudinea că Curtea Constituţională nu va înclina balanţa în favoarea lui Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, ignorând voinţa Coaliţiei majoritare si, prin urmare, a electoratului. Prin judecata pe care o va emite, Curtea Constituţională poate să certifice statutul de "democraţie consolidată" a ţării noastre sau poate să genereze o criză politică care ar afecta serios şansele integrării României în UE.
		Domnul Dorinel Ursărescu: Asistăm, cu profund regret, la degradarea imaginii Parlamentului României, care şi aşa numai bună nu este, la transformarea acestei instituţii intr-un soi de bâlci, un maidan, un ring de lupte oratorice in care combatanţii lovesc sub centura cu expresii preluate de "la uşa cortului". Cui poate folosi aceasta tactică? Cetăţenilor care i-au trimis aici sa le apere interesele... In nici un caz. Judecând indulgent, nu poate servi decât opoziţiei mojice, in încercarea ei de a obstrucţiona procesul legislativ. Fără a conştientiza cu adevărat urmările acestui joc demonic de ping-pong politic, protagoniştii acestui film de prost gust ţin prelegeri indelungi, fără noima, neomiţând sa se atace intre ei pentru a putea oferi si dreptul la replica, tergiversând dezbaterile asupra legilor integrării dintr-un motiv simplu si lesne de înţeles: modificarea Regulamentelor celor doua Camere ale Parlamentului ar insemna debarcarea din funcţiile deţinute a celor doi grei ai social-democraţilor - Năstase si Văcaroiu. Iar când discuţiile pe procedura devin obositoare, iau o bine-meritata "pauza de consultări" pentru a servi o masa copioasa sau o cafea fierbinte. Dar daca vine vorba sa dea curs invitaţiei Preşedintelui de a participa la consultări, brusc se supăra si refuza orice dialog, motivând ca "nu accepta bătaia de joc si pierderea vremii, mai ales intr-o perioada in care tara are atâtea probleme grave", deşi in calendarul discuţiilor erau cuprinse si dezbateri pe tema integrării României in Uniunea Europeana. Dar poate PSD si PRM considera integrarea României ca fiind o chestiune secundara ce nu necesita atenţia si interesul lor. Aşa înţeleg partidele de opoziţie sa sprijine aderarea României la UE, evitând consultările cu Preşedintele tarii, driblând discutarea unor proiecte legislative prioritare si, exprimând o interpretare puerila a democraţiei, ducând o campanie împotriva intereselor României prin corespondentele cu Franco Frattini, comisarul european pentru Justiţie, necesare pentru a se asigura ca acesta ia cunoştinţa de faptul ca actul de justiţie in România este influenţat de interese politice. Speram ca, măcar acum, când furia naturii a făcut atâtea pagube pe teritoriul tarii noastre, opoziţia sa se maturizeze si sa lase deoparte încercările de a se folosi de dramele si suferinţele romanilor in dorinţa de a câştiga capital de imagine si sa înceapă sa acţioneze chiar, intr-un mod constructiv, aşa cum trebuie sa fie opoziţia intr-o tara ce doreşte sa facă parte din marea familie europeana.
		Domnul Dumitru Avram: "Cultura corupţiei" România şi-a însuşit eticheta de "ţară a şpăgii", cuvânt balcanic şi neeuropean ce proliferează într-o lume a argoului debordant. În ţara în care un serviciu de 20 de dolari, pentru un loc într-un cămin studenţesc, de exemplu, costă 200 sau chiar 400 de dolari, este absolut normal ca 85% dintre cetăţenii şi să creadă că nu pot avea parte de un proces corect dacă nu dispun de mari sume de bani. S-au dus vremurile de altădată, când scăpai cu un pachet de ţigări sau o sticlă de whisky; astăzi totul se achită, şi se cumpără cu bani mulţi. Presa străină amintea, zilele trecute, că românii au dat, suplimentar, numai în anul trecut, 360 de milioane de dolari, un milion pe zi "şpagă", cam jumătate din cei 800 de milioane de lei pe care Ministerul Sănătăţii i-a plătit angajaţilor săi. O realitate în faţa căreia Occidentul se îngrozeşte. PNA a acuzat, în 2004, 451 de persoane pentru corupţie, mită şi deturnare de fonduri şi a obţinut 170 de condamnări; de la înfiinţarea sa, în 2002, aceeaşi instituţie a pus sub acuzare 1067 de persoane, din rândul cărora s-au dat doar 414 condamnări, majoritatea aflându-se în stare de apel. Nici un nume sonor, nici o condamnare pentru acţiunile de subminare a economiei naţionale şi a intereselor statului român. O complicitate discretă, bine protejată şi de unii escroci străini, pasează de la un guvern la altul marile cazuri de corupţie. Putem fi siguri că actuala guvernare, falimentară şi în plină cădere, nu va mai avea curajul să se apropie de nici unul dintre numele celebre ameninţate cu puşcăria în campania electorală. De altfel, nici pe plan extern nu pare a exista mare interes pentru vârfurile acestui flagel, din moment ce şi UE pare mai degrabă preocupată de plicul cu 50 de euro pe care îl laşi pe masa doctorului sau a nu ştiu cărui funcţionar public. Şi asta într-o ţară în care salariul minim este de 85 de dolari! Închisorile româneşti sunt pline de amărâţii care fură pentru a supravieţui. Asta dacă nu cumva primesc un glonţ în cap, pentru liniştea parveniţilor şi îmbuibaţilor care au căpătat, mai nou, şi gustul politicii. Sub grindina nimicitoare a naturii şi a preţurilor exorbitante, a iernii de groază care se apropie, cu taxe, accize, impozite şi alte dări greu de suportat, o pătură rarefiată şi tot mai duşmănoasă, aflată accidental la putere, este preocupată să mutileze Parlamentul, să instituie votul uninominal (agreat exact de multimiliardarii despre care vorbeam) şi cota unică de impozitare, să rescrie Constituţia în spiritul şi în interesul "reformatorului" de la Cotroceni, la nici doi ani după referendumul de pomină, iniţiat de social-democraţi pe aceeaşi temă (în ultimele zile, Băsescu bate în retragere în ceea ce priveşte schimbarea preşedinţilor Consiliilor Judeţene, semn că a primit câteva nuieluşe de la Bruxelles). Tot scandalul de la Primăria Capitalei s-a generalizat astăzi, sub aceeaşi baghetă, la nivelul întregii ţări. La noi, un scrutin anticipat echivalează cu o bombă cu ceas, pe care această Alianţă nefirească şi-o pune singură sub fotoliile Puterii. Populaţia este tot mai iritată de luxul desfrânat, obţinut adesea pe căi dintre cele mai dubioase, pe care îl afişează profitorii anilor de tranziţie, iar moţiunile opoziţiei pe teme fundamentale ale societăţii româneşti (ocrotirea sănătăţii, pensii, agricultură, învăţământ, reconstrucţia localităţilor afectate de inundaţii) sunt tratate cu dispreţ de cei aflaţi vremelnic la conducere. Marii îmbogăţiţi n-au acum decât o singură grijă - să ajungă în Senat sau în Camera Deputaţilor pentru a-şi proteja şi spori averile. Telefoanele de afaceri vor suna tot mai insistent în Parlamentul de la Bucureşti. Într-o ţară în care un asemenea mandat se tocmeşte şi se cumpără ca la oborul de vite, reacţia oamenilor este pe măsură - nu atât resemnare, cât, mai ales, refuz categoric de a lua parte la asemenea cacealmale politice. Nici votul uninominal şi nici alegerile anticipate n-ar putea salva Alianţa de la prăbuşire. O prăbuşire grea şi severă, rod al nepriceperii şi al sfidării, acompaniată asurzitor de furia unui popor ajuns la limita sărăciei şi a răbdării.
		Domnul Gabriel Sandu: Sistemul politic românesc a demonstrat în cei 15 ani de funcţionare că există anumite deficienţe care se răsfrâng inevitabil asupra vieţii cotidiene a cetăţenilor: neîncrederea românilor în instituţiile politice este o realitate pe care nu o mai putem nega. Cu mici diferenţe procentuale, Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul, sunt instituţii în care românii au din ce în ce mai puţină încredere. Nici partidele politice nu stau bine în topul preferinţelor cetăţenilor. Aceste procente exprimă dorinţa unei părţi importante a populaţiei care aşteaptă o regândire a sistemului politic pentru a-l face să funcţioneze mai eficient. Partidul Naţional Liberal a atras atenţia întregii clase politice asupra nevoii de a reforma sistemul politic actual, una dintre premisele necesare pentru reuşita reformei economice şi sociale. Pentru atingerea acestor obiective, PNL a declanşat - în trecutul său postdecembrist - o serie de acţiuni, unele dintre ele finalizate, altele în curs de derulare. Liberalii au avut curajul de a spune că legea fundamentală a statului - Constituţia - este imperfectă şi necesită schimbări majore. În anul 2003, Constituţia a fost modificată, în primul rând pentru ca toţi cetăţenii României să aibă garanţia proprietăţii. Liberalii au fost primii care au afirmat public că este nevoie în România de o nouă lege a finanţării partidelor politice care să scoată banii negri din circulaţia politică şi să ofere cetăţenilor o imagine corectă şi transparentă a provenienţei fondurilor şi a modului de utilizare a acestora în campaniile electorale. Una dintre consecinţele fireşti a aplicării acestei legi a fost dispariţia acelor partide-fantomă care nu-şi putea justifica existenţa şi beneficiau de bani publici. PNL consideră că actul de guvernare şi politicile unui stat depind şi de calitatea celor care reprezintă interesele cetăţenilor. În acest sens, reforma Parlamentului ocupă un loc important şi este necesară pentru a răspunde atât aşteptărilor populaţiei, dar şi unei funcţionări eficiente, transparente şi responsabile. Rolul parlamentarului ar trebui să fie mai degrabă legat de rezolvarea problemelor cetăţenilor, de găsirea de soluţii şi adoptarea legilor şi nu concretizat în suita de tergiversări şi certuri, aşa cum au fost provocate şi promovate de la începutul celei de-a doua sesiuni de actuala opoziţie. Cred că este momentul să restabilim împreună rolul şi locul nostru firesc în societatea românească şi cred că în zilele care urmează avem şansa de a răspunde acestei provocări. Regulamentele celor două Camere trebuie adoptate cât mai curând pentru a oferi un cadrul legal de transparenţă privind activitatea fiecărui parlamentar, astfel încât alegătorii să poată afla oricând cum a votat acesta la proiectele de legi aflate în dezbatere. Avem ocazia astfel de a consacra cu adevărat rolul Parlamentului în societate - acela de for autentic de dezbatere şi de adoptare a legilor, transformând Legislativul într-o instituţie eficientă în contextul iintegrării. Ca atare, fac apel la toţi deputaţii să lase deoparte interesele politice, indiferent de culoare, şi să urgenteze adoptarea Regulamentului intern de funcţionare, ca o dovadă a voinţei politice de reformă instituţională parlamentară, de respect faţă de opinia publică şi profesionalism în exercitarea mandatului.
		Domnul Gelil Eserghep: Stimaţi colegi, Guvernul îi pune la mare încercare pe români tocmai în anul dinaintea integrării în Uniunea Europeană. Preocupaţi doar de soarta bugetului, reprezentanţii Ministerului Finanţelor au decis să-i taxeze, cu vârf şi îndesat, pe români, care vor plăti anul viitor (an care s-ar putea numi anul taxelor, impozitelor şi scumpirilor), mult mai multe impozite la stat. În plus, graţie majorării accizelor din iulie 2006 şi a angajamentelor faţă de UE, românii vor fi nevoiţi să scoată din buzunare mult mai mulţi bani şi pentru a-şi plăti facturile la energie şi gaze, dar şi pentru a-şi face plinul la maşini. Ca aproape în fiecare an, apropierea iernii anunţă noi scumpiri, care vor umfla factura la întreţinere, primele pe listă fiind energia termică şi gazele naturale. De la începutul lunii octombrie, preţul naţional de referinţă al energiei termice va creşte cu aproximativ 20%, deşi ultima mărire a fost făcută anul trecut, în august şi a fost de 12%, ajungîndu-se astfel până la 896.000 lei/gigacalorie. De asemenea, se va umbla la preţul gazelor naturale, acesta urmînd a înregistra, în anul 2006, o creştere asemănătoare cu cea din 2005 (de 40-50%), obligînd astfel o mare parte a consumatorilor casnici să-şi restrîngă consumul, iar pe unii dintre consumatorii industriali să se reorienteze. Astfel, recenta ieftinire, cu 2,4 % a gazelor naturale, nu poate fi considerată decât praf în ochii românilor. Tarifele mari la energia termică şi electrică vor încetini creşterea consumului casnic, la un ritm anual de 1,5%. O altă scumpire deja anunţată este cea a tarifelor la călătoria cu metroul, unde se va plăti, în medie, cu 10% mai mult, dar nu se ştie de când, pentru că propunerea de majorare a fost avizată deocamdată doar de Ministerul Transporturilor. Efectele valului de scumpiri din această toamnă se fac deja simţite, urmând a avea efecte nocive asupra milioanelor de români care au ajuns să trăiască sub limita sărăciei, peste 3 milioane de pensionari şi aproximativ 500.000 de şomeri, vorbim doar de cei aflaţi în evidenţe, fiind astfel nevoiţi să-şi reducă din porţia zilnică de pâine, lapte şi carne. Cum salariul minim şi pensiile sînt, practic, îngheţate, populaţia nu poate acoperi scumpirile de toamnă decît umblînd la banii repartizaţi pentru alimente şi medicamente. Fără a creşte şi veniturile, se va ajunge în situaţia ca milioane de oameni să nu aibă ce mânca. Astfel, în 2005, nu mai puţin de 15 persoane au murit de inaniţie, faţă de unul sau doi în anii precedenţi. Consider că nu se mai poate comenta gravitatea acestui fapt, sîntem totuşi în Mileniul III! În prezent, peste 42% din veniturile românilor se duc pe facturile la energie şi gaze, pe benzină, în timp ce 41% din salariu se cheltuiesc pe alimente. Situaţia este îngrijorătoare, avînd în vedere că, în ţările din Uniunea Europeană, doar 15% din venituri sunt alocate pentru alimente, şi doar 35% pe utilităţi, în condiţiile în catre veniturile sunt net superioare. Valurile periodice de scumpiri care i-au lovit pe români încă din 1991, au ajuns să-i aducă pe culmea disperării, aceştia nefăcînd altceva decît să strîngă din ce în ce mai mult cureaua. Pentru români, "statul" este suprem; ei consideră că preţurile cresc şi nimeni nu poate face nimic în acest sens. Ei cred că nu au cum să influenţeze acţiunile lui în nici un fel, adoptând mai mult o atitudine de resemnare, iar pentru această atitudine nu sunt vinovaţi decât foştii, precum şi actualii guvernanţi.
		Domnul George Adrian Scutaru: Declaraţie politică: "Trenuri vitale pentru peste 4000 de români" Stimaţi colegi, În prezent, aproape 4000 de persoane din zonele Galaţi, Brăila, Buzău, Urziceni, Făurei şi Bucureşti beneficiază de serviciile de transport feroviar, asigurate de două trenuri, pe rutele care fac legătura între oraşele menţionate anterior. Primarii şi viceprimarii din comunele Siliştea, Pogoanele, Ruşeţu, Scutelnici, judeţul Buzău şi din comuna Gîrbov, judeţul Ialomiţa, mi-au trimis memorii în care îmi semnalau posibilitatea ca trenurile personale 7001 şi 7002, care circulă pe rutele Bucureşti - Galaţi, respectiv Galaţi - Bucureşti, să fie desfiinţate, din anul 2006. Problema este cu atât mai gravă cu cât de aceste rute se bucură o mare parte a populaţiei cu venituri mici - pensionari, elevi, studenţi, care beneficiază de reduceri de 50% la biletele de călătorie. Ar fi o greşeală să privăm tocmai acea parte defavorizată a populaţiei, de serviciile feroviare, atât de necesare! Mai trebuie menţionat şi faptul că zona deservită de cele două trenuri personale este preponderent agrară, cu o mobilitate crescută a forţei de muncă, ceea ce face absolut necesară menţinerea celor două rute. Oamenii sunt foarte îngrijoraţi în legătură cu posibilitatea desfiinţării acestor trasee în 2006, odată cu elaborarea noului Mers al trenurilor, deoarece alternativele sunt puţine şi costisitoare. De aceea mi s-au adresat, în speranţa găsirii unei soluţii. Şi eu, la rândul meu, fac un apel, pe această cale, la factorii decizionali abilitaţi, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi la compania CFR Călători, pentru a menţine trenurile 7001 şi 7002, astfel încât cei 4000 de oameni să beneficieze, în continuare, de principalul mijloc de deplasare. Vă mulţumesc.
		Domnul Gheorghe Dragomir: Declaraţie politică: "Lecţia elveţiană" În urmă cu câteva zile, o delegaţie formată din 24 de primari din toate partidele parlamentare a participat la un seminar pe probleme de administraţie locală în Elveţia, la invitaţia "Comitetului Helsinki Elveţia". Prin discuţiile avute cu primarul oraşului Hârşova din judeţul Constanţa, Ionel Chiriţă, participant la acest seminar, am putut să aflu câteva amănunte despre sistemul elveţian de administraţie locală şi care sunt diferenţele acestuia faţă de cel din România: Consiliul Local poartă denumirea de Parlament, iar modalitatea de alegere este votul proporţional, nominal din listă. Partea de executiv (primarul) este aleasă prin vot liber, pe buletine de vot albe pe care sunt scrise numele celor ce candidează. Există regulemente de organizare şi funcţionare la nivel local ce se numesc Constituţii locale şi sunt votate prin referendum şi care pot fi diferite de la o comunitate la alta. Consilierii locali (parlamentarii) şi primarul pot candida de maxim 3 ori, fapt ce sporeşte interesul populaţiei pentru viaţa polică şi implicarea în aceasta. Administraţia locală subordonează poliţia, sistemul de învăţământ, serviciul de pompieri, unii dintre ei voluntari, şi sistemul de sănătate, toate acestea fiind finanţate din fonduri locale. Poate este necesar ca şi în România să fie preluate unele dintre aceste servicii, cum ar fi poliţia comunitară şi în special serviciile de evidenţa populaţiei, ordinea şi liniştea publică, circulaţia rutieră precum şi sistemul de apărare civilă în cazuri de criză şi, de ce nu, înfiinţat un serviciu de pompieri la nivel local, mai ales în oraşele aflate la o distanţă mare de municipiul reşedinţă de judeţ. Cu siguranţă, dacă aceste servicii existau la nivel local, pagubele inundaţiilor ar fi fost mai mici. Sistemul de învăţământ elveţian, sistem ce există de altfel în mai multe ţări din Uniunea Europeană, creează încă de pe băncile şcolii oameni bine pregătiţi pentru diverse meserii cerute de piaţă prin faptul că există şcoli profesionale în care elevii au cursuri teoretice o zi pe săptămână, iar restul de 4 zile sunt angajaţi la mici întreprinzători locali sau fermieri, cu contract de muncă, ceea ce le conferă posibilitatea de a părăsi sistemul de învăţământ cu experienţă acumulată în producţie şi le facilitează găsirea unui loc de muncă. În vederea integrării în structurile Uniunii Europene ar trebui să nu mai inventăm sisteme sau structuri care nu pot fi benefice pe termen lung, ci să preluăm modelele existente la nivel european care şi-au dovedit eficienţa şi durabilitatea.
		Domnul Horea Dorin Uioreanu: "PSD oferă României, în locul bunei- credinţe, ignoranţă şi lacrimi de crocodil" Stimaţi colegi, Consider că este necesară o intervenţie a mea legată de moţiunea depusă la Camera Deputaţilor saptămâna trecută de noii parteneri politici, grupurile parlamentare ale PSD şi PRM, document numit generic "În locul respectului, dispreţ şi umilinţă". Spun că e generic în primul rând pentru că el s-ar potrivi mai bine felului distructiv în care cele două formaţiuni înţeleg să îşi exercite drepturile pe care le au din postura de partide de opoziţie. PSD şi PRM dovedesc dispreţ şi umilinţă pentru români , în primul rând, deoarece cetăţenii acestei ţări nu ne plătesc să dezbatem câte o săptămână moţiuni de 4 pagini (ca aceasta, în timp ce semnăturile anexate au mai bine de 5 pagini), fără să ajungem la nici o concluzie, cu scopul murdar de a-i mai ţine pe domnii Năstase şi Văcăroiu înscăunaţi ca şefi ai Parlamentului. În al doilea rând, dacă şi-ar respecta electorii, cele două partide ar veni cu argumente valabile, cu studii proprii despre problemele dezbătute, nu cu discursuri interminabile şi fără obiect... Şi nu în ultimul rând, consider că este de o ipocrizie crasă a le plânge de milă unor oropsiţi ai sorţii atâta timp. Din cauza "Guvernării Jafului din 2000-2004" avem deficienţe în sistemul sanitar sau în sistemul de pensii, în timp ce baronii PSD au acumulat în perioada de tristă amintire apartamente, vile, case de vacanţă, tablouri de valoare şi numeroase conturi în bănci. Am citit cu interes moţiunea depusă la Camera Deputaţilor şi ţin să fac câteva precizări foarte importante pentru cei care văd tot ce se întâmplă în România în negru, ca şi cum de-a lungul guvernării PSD ar fi curs lapte şi miere. Imediat instalat în funcţie, guvernul Tăriceanu a demarat programul de recalculare a pensiilor, o dorinţă a neîmplinită timp de 4 ani de către PSD, pe motiv că ar fi imposibil. Iată că, precum a promis, Guvernul Tăriceanu a încheiat cu succes, în timp record, a treia fază a recalculării pensiilor, punând la muncă toate resursele umane şi întreaga voinţă politică. În acest fel, 400.000 de persoane beneficiază în prezent de pensii mai mari. Ceea ce dumneavoastră numiţi a fi "meschin" este de fapt o parte din dreptatea de care vârstnicii ţării noastre o cereau în timp ce eraţi la putere şi pe care le-o refuzaţi pe motiv că ar fi "imposibil" Guvernul Tăriceanu a prevăzut, prin HG 777/2005 privind majorarea pensiilor agricultorilor, începând cu luna septembrie 2005, majorarea cu 10% a punctajului mediu anual al acestei categorii de pensionari. Astfel, din numărul total de 1.640.305 persoane care beneficiază de acestă măsură, 1.270.250 pensionari vor primi în luna septembrie 2005 pensii majorate, dintre care 1.029.509 sunt pensionari care au desfăşurat activitate exclusiv în agricultură iar 240.741 sunt pensionari din sistemul public care au realizat vechimi atât în agricultură, cât şi în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat şi ale căror drepturi de pensie recalculate au fost plătite în primele trei etape (martie, iulie, sept]embrie 2005). În privinţa problemelor din domeniul sănătăţii, nu trebuie să uitaţi, domnilor parlamentari ai PSD, că guvernul Năstase a lăsat, ca urmare a campaniei electorale, numeroase găuri de neacoperit în bugetul ministerului. Tocmai pentru rezolvarea acestor crize, PNL a ales să numească un ministru de profesie economist, pentru a remedia situaţia. Să nu uitaţi, stimaţi colegi, că arieratele lăsate în sistemul sanitar de guvernarea PSD însumau în ianuarie 2005 nu mai puţin de 11.652,2 miliarde lei. De asemenea, lipseau din bugetul anului 2005 banii pentru tichetele de masă şi banii pentru majorările salariale, aprobate prin ordonanţe de urgenţă la finalul anului electoral 2004. În aceste condiţii, Ministerul Sănătăţii a reuşit să încheie un acord cu furnizorii de medicamente pentru a evita o criză în sănătate şi o nouă suferinţă pentru cei care depind de acest sistem. Mai mult, ministrul Eugen Nicolăescu a reuşit să obţină o scădere a preturilor de raft ale medicamentelor cu 7 până la 11%, ca urmare a scăderii adaosurilor comerciale şi a taxelor de importator. Nu în ultimul rând, vreau să subliniez faptul că deputaţii PSD dau dovadă de ipocrizie când aduc nişte persoane vârstnice în Camera Deputaţilor, deplângându-le soarta. Stimaţi colegi, ştiaţi că dacă adunăm valoarea declarată a averilor şi a veniturilor, din anul 2004, pentru 7 deputaţi PSD, ajungem la deliranta sumă de 200 de miliarde de lei? Este vorba de Miron Mitrea, Adrian Năstase, Ovidiu Brânzan, Gabriel Oprea, Dan Ioan Popescu, Rovana Plumb şi Viorel Hrebenciuc, cei care deplâng cu lacrimi de crocodil soarta pensionarilor români. Iar suma de 200 de miliarde nu cuprinde şi averile părinţilor, bunicilor sau mătuşilor deveniţi peste noapte posesori de averi grandioase. Mi-e greu să cred că demnitarii PSD mai sus numiţi chiar ştiu ce înseamnă nevoile, grijile şi neajunsurile oamenilor de rând. Mi-e greu să mi-l imaginez pe Adrian Năstase, în timpul unei partide de vânătoare, cum se gândeşte la românii care se lovesc de realitatea crudă a zilelor noastre... Nu pot să cred că Dan Ioan Popescu a stat de curând de vorbă cu un pensionar al acestei ţări pentru a afla dacă îi este mai bine sau mai rău acum decât în vremea guvernării PSD. Din aceste motive, declar imorală şi ipocrită iniţiativa PSD de a depune o moţiune cu titlul "În locul respectului, dispreţ şi umilinţă", deoarece este evident că semnatarii moţiunii nu cunosc cu adevărat nici unul dintre principiile la care s-au referit în titlu. Iar scopul adevărat pe care îl are această moţiune nu arată decât că PSD oferă alegătorilor şi contribuabililor acestei ţări, în locul bunei credinţe, ignoranţă şi lacrimi de crocodil.
		Domnul Ilie Merce: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ca deputat ales în Parlamentul României de către electoratul judeţului Dâmboviţa, asemeni colegilor mei, de la începutul actualei sesiuni vă tot atenţionăm: domnilor guvernanţi, treceţi odată la treabă, sau, dacă nu vă pricepeţi, sa-i lăsaţi pe alţi s-o facă! Mă văd obligat să trag un nou semnal de alarmă privind situaţia disperată, mizerabilă în care se află oamenii acestei ţări, salariaţi ai societăţilor comerciale, faţă de care ne-am limitat doar să dăm legi, asemănătoare celor de pe piaţa europeană de capital şi să-i lăsam pe mâna unor guvernanţi care să-i umple de promisiuni - o data la patru ani - şi să-i lase pradă exploatării de către cei care au cotizat, la început de mandat, şi acum trebuie să-şi umple din nou sacii. Nu numai la mine în judeţ, în Dâmboviţa, dar şi în alte locuri din ţară, unele dintre ele atât de încercate în ultima vreme, oamenii muncesc în condiţii subumane, iar cei plătiţi sa-i controleze pe agenţii economici se limitează numai la controale de rutină. Codul muncii şi toate legile adoptate de noi rămân doar pe hârtie. Realitatea este cu totul alta: în multe cazuri nu există contracte de muncă, iar "termenul de probă" pe care angajatorul îl cere salariatului este o formă a "muncii la negru". Timpul de muncă nu este respectat, în multe locuri muncitorii fiind obligaţi sa lucreze cate 10 ore pe zi, iar sâmbăta şi duminica 9 ore, pentru recuperarea concediului de odihnă. Femeile care au copii în îngrijire, dar şi tinerii sub 18 ani, sunt obligaţi, sub ameninţarea concedierii, să lucreze cate 10 ore pe zi, fără a li se ponta timpul lucrat. Mai treceţi, domnilor guvernanţi, şi prin halele şi secţiile de producţie ale agenţilor pe care-i obligaţi să vă susţină programele economice şi o sa vedeţi ca oamenii lucrează în spaţii improprii, fără echipamente de protecţie, expuşi pericolului şi îmbolnăvirii. Am fost recent în câteva societăţi comerciale din judeţul Dâmboviţa. În mute dintre secţii nu există grupuri sanitare şi nici duşuri, iar angajaţii se spală cu apa rece, de la nişte surse improvizate. Nu se ţine cont de calificarea pe care salariatul o are, acesta fiind obligat, sub aceeaşi permanentă ameninţare a concedierii, să presteze munci sub calificarea pe care o are. Atunci când se mai întâmplă să vină de "la centru" anumite controale, lucrătorilor li se pune în vedere să nu spună nimic din ceea ce sunt obligaţi să facă, intr-un regim impus în afără cadrului stabilit de contractul individual de muncă. Nu sunt plătite concediile medicale, iar muncitorilor li se cere să lucreze pentru recuperarea zilelor când au lipsit, pentru că s-au îmbolnăvit. Concediile de odihnă sunt anunţate de pe o zi pe alta, sau salariaţii sunt chemaţi să se întoarcă la lucru doar pentru că patronii au mai pus mâna pe un nou contract. Ne confruntăm tot mai des cu situaţii în care oamenii îşi caută de lucru prin străinătate pentru că aici, la ei acasă, nu le este recunoscută calificarea şi le este prost plătită munca. Platforma de guvernare a fost de mult pusă în sertarul uitării. Îl mai deschideţi, din când în când, doar pentru a vă motiva meritele unor "statistici comandate" şi pentru a arunca - a câta oară? - praf în ochii celor pe care i-a asigurat că-i veţi proteja. Obligaţia de a vă ţine de cuvânt aţi pierdut-o chiar din ziua instalării la Putere. A venit timpul răspunderii: după inundaţii şi molime vă mai rămâne să defilaţi cu neputinţa de a ţine hăţurile Puterii. Cine să v-o asigure, dacă tocmai pe ei, pe cei care va plătesc să le faceţi viata mai bună, îi lăsaţi prada exploatării ? Şi vă repet, asemeni poetului, aşa, să ţineţi minte, că-n ei e "... şi putere".
		Domnul Ioan Aurel Rus: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În urma alegerilor generale din noiembrie 2004, in judeţul Bistriţa-Năsăud a fost învestit în funcţia de prefect d-l Ioan Szilagy de la U.D.M.R. Acesta, în loc să fie omul Guvernului pus în teritoriu pentru a respecta, apăra, şi a urmări ca legea sa fie aplicată, patronează o atmosfera contrară si incită la ura naţională populaţia de etnie maghiară împotriva majorităţii. Mai precis, in seara zilei de luni, 3 octombrie 2005, pe postul local de televiziune T.V.-A.S. primind drept pentru replică fiindcă fusese acuzat că nu acreditează acest post la Conferinţele de presă ale prefecturii a declarat că: "eu, (adică Ioan Szilagy ) şi etnia maghiară din judeţul Bistriţa-Năsăud ne simţim ameninţaţi de postul T.V-A.S si de Partidul România Mare". În loc să vegheze la aplicarea legilor si să vadă cine a dat aprobare, şi cu ce drept, în cimitirul evanghelic din municipiul Bistriţa s-a ridicat o piatră funerară in memoria generalului criminal ungur Basta, ucigaşul marelui unificator al celor trei Ţări Româneşti, voievodul Mihai Viteazul, el îl ameninţă cu puşcăria pe vicepreşedintele Consiliului Judeţean, dl. C-tin Pamfiloiu. În loc să vadă si să ceară respectarea O.U.G. nr. 31/13 martie 2002 încălcată prin aceea ca Şcoala Generală din Viţa, comuna Nuseni, poartă denumirea criminalului ungur, ucigător de români, Wass Albert, iese in presă si spune că etnia maghiară este ameninţată. De cine, d-le prefect? Pentru această gravă acuză cer Parchetului de pe lângă Tribunalul Judeţean Bistriţa-Năsăud să se sesizeze si să înceapă urmărirea penală împotriva acestui "ins". Se pune o primă întrebare: cine a dat acordul ridicării monumentului închinat criminalului ungur Basta in acel cimitir? Cer urgent demolarea lui, conform Ordonanţei de urgentă a Guvernului 31/2002 privind simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Si a doua întrebare: de ce nu a fost retras numele criminalului Wass Albert de la Şcoala Generală din Viţa si schimbarea numelui si ştampilei acestei şcoli, atunci când, în vara anului 2004, conform prevederilor O.U.G 31/2002, a fost demolat din curtea acelei şcoli bustul acelui criminal? Cer primăriei Nuşeni, Consiliului Local Nuşeni, Inspectoratului Şcolar Judeţean să ia urgent măsurile ce se impun.
		Domnul Ioan Bivolaru: "Domnul Băsescu cere Alianţei D.A. să renunţe la reforma Parlamentului" Convocând la Cotroceni reprezentanţi ai PNL-PD-UDMR-PC şi ai Minorităţilor din Parlament, Traian Băsescu a mai rezolvat o problemă de casă a coaliţiei guvernamentale. Formaţiunile respective au avut de susţinut un extemporal pe o temă dată pentru acasă, aceea privind reabilitarea clasei politice prin "parlament unicameral" şi "vot uninominal". Răspunsurile acestora au fost nuanţate şi diferite, ceea ce a făcut ca şeful statului să acorde note de trecere numai reprezentanţilor PD şi PC " Ca în treacăt, preşedintele şi-a întrebat invitaţii în ce fază s-a ajuns cu reforma Parlamentului, respectiv cu Regulamentul celor două Camere. Ştiind că vor trebui să treacă şi testul întrebărilor suplimentare, căpeteniile au răspuns că s-au gândit la o soluţie privind accelerarea dezbaterii celor două Regulamente. Soluţia ar fi să se aprobe propunerea PSD, ca aceste Regulamente să devină operabile după avizul de constituţionalitate al Curţii Constituţionale. În acest moment, toată voioşia prezidenţială a devenit glacială, Traian Băsescu declarând că Regulamentele au devenit neinteresante şi că forţele coaliţiei din Parlament ar fi trebuit să se axeze doar pe schimbarea din funcţie a celor doi preşedinţi. Adică, să se confecţioneze două Regulamente mai mici, din câte un articol, care să vizeze doar schimbarea din funcţie a preşedinţilor, iar Regulamentele mari să fie lăsate mai încolo, când o fi. Cu alte cuvinte, toată mascarada cu reforma Parlamentului nu este decât o cortină portocalie, în spatele căreia trebuie să cadă cei doi lideri din Opoziţie, Năstase şi Văcăroiu, toată reforma parlamentului fiind limitată astfel doar la schimbarea preşedinţilor celor două Camere. Partidele Opoziţiei, PSD şi PRM, din motive diferite, au refuzat să servească ceaiul prezindeţial la Cotroceni, preferând Golden Blitz-ul sau Cina creştină, PSD a fost şocat de echidistanţa politică şi slobozenia la gură a preşedintelui, iar PRM aşteptând perioada când acesta va absolvi testul seriozităţii. Una peste alta, consultarea de la Cotroceni, prima de această anvergură, după alegerile din decembrie 2004, putea inaugura o nouă şi generoasă etapă în politica prezidenţială, fistichie de altfel până acum, dar a fost ratată, aruncând ceea ce s-a dorit în derizoriu. Consultările de la Cotroceni, care ar fi trebuit să asigure un cadru de abordare serioasă, în care preşedintele să-şi expună punctul de vedere asupra reformei Parlamentului, iar partidele să explice, fiecare în parte, ce poziţie adoptă în acest sens, s-au dovedit inutile. Inutile, pentru că partidele coaliţiei nu au înţeles, nici de data aceasta, că trebuiau să intre pe poarta centrală a Palatului Cotroceni cu vestea că Opoziţia a fost desfiinţată. O consultare reală la Cotroceni nu-şi mai avea rostul, deoarece partidele, inclusiv cele din Opoziţie, îşi făcuseră deja cunoscute public opiniile în legătură cu subiectele afişate ale preşedintelui, iar strângerea de mână a acestuia cu liderii, nu ar fi produs nici o modificare de atitudine a acestora. Îngrădind consultările numai la temele prezindenţiale impuse, prezenţa partidelor la Cotroceni, atâtea câte au fost, s-a rezumat la un act de condescendenţă faţă de instituţie. O notă aparte au făcut liderii PD, care, previzibili, şi-au prezentat salamalecurile şi temenelele de rigoare, nereuşind să mascheze, nici de data acesta, cordonul ombilical al preşedintelui Băsescu. Episodul consumat al consultărilor ratate demonstrează, o dată în plus, că Traian Băsescu nu şi-a intrat în rolul constituţional al preşedintelui mediator, rămânând consecvent în rolul de preşedinte jucător, formulă atât de dragă acestuia. Ca preşedinte jucător, între Putere şi Opoziţie, Traian Băsescu preferă tricoul portocaliu şi nu poate şi nici nu vrea să fie un preşedinte al tuturor românilor, postându-se ca arbitru între cele două echipe. După ce a atacat într-o vineri, la baionetă, tot ce se numea PSD, ca preşedinte jucător, peste 4 zile, într-o marţi, PSD este invitat la Palat, de preşedintele implicat, pentru un monolog de 45 de minute. Dacă ar trage pe el tricoul de arbitru, aflat între Putere şi Opoziţie, şi ar susţine rezolvarea constituţionalităţii Regulamentelor celor două Camere, s-ar dezamorsa blocajul din Parlament, unde coaliţia a impus a se lucra pe legi 4 ore pe săptămână şi pe Regulament 18 ore. Dar dezgropând satârul războiului cu PSD, Traian Băsescu riscă să-şi amputeze orice şansă de a deveni preşedintele tuturor românilor, ignorând voinţa a unei treimi din electorat. Pe de altă parte, încăpăţânarea Alianţei D.A. de a insista pe revocarea preşedinţilor celor două Camere, dublată de reluarea obsesivă a temei alegerilor anticipate, începe să semene prea mult cu povestea venirii lupului la stână, pentru a mai impresiona pe cineva. Ideea alegerilor anticipate a fost lăsată să moară natural de către Traian Băsescu, în intervalul dintre două "vizite de lucru", de la podul Mărăcineni şi dezgroparea temei, resuscitarea ei de către Alianţa D.A., nu creează decât imaginea bătutului pasului pe loc, fără şansa de a avansa. Declarând în faţa naţiunii, la oră de maximă audienţă, că este PERFECT în tot ce face, Traian Băsescu nu ne mai uimeşte cu cererea sa de a se consulta cu partidele parlamentare pe teme fără miză. Atâta timp cât Traian Băsescu nu doreşte să schimbe tricoul de jucător cu cel de arbitru, dovedeşte că nu are nici un interes în a demonstra că doreşte stabilitate în ţară şi respect pentru democraţie.
		Domnul Ionel Palăr: Domnule presedinte, Doamnelor si domnilor parlamentari, În ultimele luni, România a avut enorm de suferit de pe urma apelor dezlănţuite. 7 valuri de inundaţii au lovit ţara noastră. S-a vorbit de cantităţi de apă nemaiîntâlnite, iar ploile au devenit istorice. E-adevărat, a plouat enorm, însă ştim foarte bine că dezastrul s-a întâmplat şi graşie unei mâini sănătoase de ajutor date prin tăierile succesive ale pădurilor. Nu înţeleg de ce acest aspect, atât de important, a trecut, în dezbaterile publice, oarecum într-un plan secundar, vorbindu-se mai mult despre istoricele ploi. Cred că, la fel de bine, am putea vorbi despre istoricele furturi de lemn, istoricele defrişări de terenuri, despre actele de corupşie ale aleşilor locali din judeţele afectate care, din păcate, nu sunt încă istorie. Sunt cât se poate de prezente, au fost bine ticluite şi ascunse, până când şi-au scos la iveală monstruoşii pui - sate devastate, case şterse de pe faşa pământului, oameni despre care încă nu se ştie ce acoperiş vor avea la iarnă desupra capului, familii întregi aruncate sub cerul liber prin grija unor hoşi care şi-au completat averile tăind păduri în neştire. Asta au făcut o seamă de aleşi locali, din fosta administraşie, păstoriţi, grijuliu, de PSD. Statisticile spun că, anual, se taie ilegal circa 100.000 de metri cubi de arbori. În cel mai«fericit» caz, autorităţile locale închid ochii în faţa jafului. La cealală extremă, aleşii locali dau ei înşişi o mână la ajutor, semnând autorizaţii şi luându-şi partea câştigului «binemeritat». Au fost şi primari care au atribuit ilegal păduri unor firme, primind, ulterior, un comision gras. Noile cazuri de corupţie aduse în atenţia opiniei publice privind complicitatea primarilor din comunele Runci, judeţul Gorj, Ceahlău, judeţul Neamţşi din Popeşti - Leordeni, judeţul Ilfov, la atribuirea ilegală a unor terenuri forestiere către diverse firme interesate, autorizarea ilegală a comercializării de cheresteaşi alte complicităşi similare, sunt prea puţine pentru a repara răul făcut. Ar trebui ca fiecare participant la acest jaf generalizat să construiască o casă pentru câte un sinistrat. Şi tot n-ar fi suficient. Justiţia însă începe să funcţioneze şi avem parte de tot mai multe cazuri de corupţie scoase la iveală şi trimise spre judecată. Ca o coincidenşă, mai toate aceste cazuri s-au petrecut sub atenta supraveghere a adminsitraţiei PSD-iste. Să fie oare un criteriu esenţial prin care PSD îşi selectează oamenii pentru a-i face primari, viceprimari etc.? Se pare că da. Pe această cale doresc să fac un apel la adresa tuturor cetăţenilor de bună credinţă care au cunoştinşă de astfel de acte şi care, din diferite motive lesne de înşeles, au ţinut sub tăcere informaţiile pe care le deţin. A venit momentul ca vinovaţii să fie daţi pe mâna justiţiei, care, iată că funcţionează. Nu veţi fi singuri în acest demers, veţi avea parte de tot sprijinul instituţiilor abilitate şi veţi avea de partea dumneavoastră legea care a fost ocolită până acum. Vă mulţumesc.
		Doamna Lia Olguţa Vasilescu: Stimaţi colegi, PRM va vota împotriva proiectului de lege privind aprobarea OUG nr. 90/2005 pentru modificarea anexei nr. 3 la OUG nr. 175/1999 privind înfiinţarea Agenţiei pentru Organizarea Centrului Regional pentru Prevenire şi Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere (SECI) şi pentru darea în folosinţă gratuită Ministerului Administraţiei şi Internelor a unei părţi dintr-un imobil situat în proprietatea statului. Principalul motiv pentru care nu suntem de acord cu transferarea pe o perioadă nedeterminată a SECI în clădirea Palatului Parlamentului este acela al fondurilor. Cheltuielile sunt şi aşa destul de mari, deoarece clădirea este foarte greu de întreţinut şi, deşi funcţionează aici nenumărate instituţii ale statului pe banii Camerei Deputaţilor, de fiecare dată binevoitorii împart toate cheltuielile pe cap de parlamentar, ajungându-se la sume exorbitante. Un al doilea argument ar fi acela că o instituţie de interes naţional şi strategic, cum este Camera Deputaţilor, foloseşte aceeaşi fibră optică împreună cu alte instituţii, lucru care nu se întâmplă în alte parlamente din lume, tocmai pentru a nu exista pericolul de înregistrare a parlamentarilor, dat fiind faptul că orice convorbire de pe telefoanele fixe sau din birouri poate fi interceptată uşor în aceste condiţii, conform declaraţiilor specialiştilor. Menţionez că nu acuz în nici un fel SECI de interceptări ilegale, dar nu este normal ca în clădirea Parlamentului României să funcţioneze şi alte instituţii, pe cheltuiala statului şi implicit a Parlamentului României. Dacă doresc să închirieze spaţii, trebuie să îşi plătească toate cheltuielile şi să nu folosească mijloacele noastre tehnice. De asemenea, doresc să trag un semnal de alarmă faţă de practica tot mai frecventă, din ultima perioadă de timp, de poliţie politică exercitată asupra parlamentarilor, de către diverse instituţii, neasigurându-ni-se nici un fel de protecţie. Nivelul radiaţiilor electromagnetice se află la un nivel deosebit de ridicat în anumite locuri din Camera Deputaţilor, lucru care ne face să ridicăm multe semne de întrebare.
		Domnul Liviu Câmpanu: "Întunericite sunt căile corupţiei" Săptămâna trecută a fost prezentat pe majoritatea reţelelor de televiziune rezultatul unui sondaj de opinie efectuat de o firmă de apartament, pe banii Băncii Mondiale, sondaj ce evidenţiază corupţia din sistemul sanitar. Tonul prezentatorilor, încărcat de jale şi nelinişte releva dimensiunile dezastrului şi ni-l prezenta asemenea celui provocat de inundaţii. S-a găsit cumva sursa dezastrului financiar din România? Nu, dar s-a găsit încă o modalitate de a cheltui şmechereşte banii Băncii Mondiale pentru a ni se spune un lucru ştiut de toţi românii: că sistemul medical românesc este subfinanţat perpetuu, că personalul medical este prost plătit şi că se creează la tot pasul premise de a se oferi o "atenţie" celor ce lucrează în sistem. Însă corupţia din sănătate are o caracteristică aparte - se face cu bani privaţi, cu banii contribuabilului care nu beneficiază cum e normal de serviciul pe care îl plăteşte către stat. Nu face nimeni însă un sondaj pe la administraţiile financiare să ne spună câte firme au datorii sau câte societăţi comerciale beneficiază de reeşalonări la plata datoriilor către stat; nu face nimeni un sondaj pe la arhivele Parchetului să vadă câte dosare au primit N.U.P şi câte dintre acestea privesc evaziunea fiscală. Îmi pun aceste probleme deoarece într-o discuţie de la sfârşitul acestei săptămâni în Botoşani, persoane avizate din justiţie îmi spuneau că peste 70% din dosarele ce au beneficiat de neînceperea urmăririi penale cuprinde evaziuni fiscale, fiecare de peste 20 miliarde lei vechi. Tot la Botoşani şi tot săptămâna trecută un personaj bine cunoscut pentru afacerile suspecte... sau dubioase...sau interlope... sau mafiote, prezenta la un praznic pe viitorul preşedinte al tribunalului Botoşani. O fi făcând parte acest personaj din comisia de evaluare la concursul ce va avea loc la sfârşitul acestei luni, o fi ghicitor în cafea sau doar un sponsor al viitorului examinat?
		Domnul Mihai Sandu-Capră: Săptămâna trecuta a avut loc in Suceava un eveniment deosebit: fostul tovarăş Ion Iliescu, actual domn, şi-a lansat opera "Lumea la început de mileniu. Cultura românească şi identitatea europeană" Mulţimea a năvălit văzând atâţia prieteni din campania electorala, insa... stupoare: nu s-au mai împărţit mici si alte delicatese. Era doar lansarea pe plan local a unor valenţe narative de invidiat ale unui om ce a cunoscut destul de puţin identitatea europeana, fiindu-i mult mai apropiata identitatea sovietica. "Marele înţelept" a reuşit sa impresioneze auditoriul cu o prezentare de excepţie a principalelor evenimente petrecute in România in ultimii 15 ani, in cele 3 mandate de şef al statului. A omis sa precizeze insa care dintre cele trei este cel neconstituţional. In acelaşi context si folosindu-se de tot harul oratoric de care dispune, Ion Iliescu a punctat momentele Revoluţiei din 1989 si ale mineriadelor din 1990. Desigur, in varianta coafata pentru un eveniment de o asemenea importanta. Lansarea cărţii marelui scriitor vine la câteva zile de la aniversarea unui alt eveniment, poate la fel de important, daca nu mai important, 5 ani de la introducerea, odată cu lansarea ultimei candidaturi la Preşedinţie, ca obiectiv prioritar, a "planului de combatere a sărăciei". Dar norocul poporului roman este ca geniul sau nu s-a oprit numai la combaterea sărăciei, trecând, pe rând, la eliminarea plăgii societatii romane - corupţia si apoi a birocraţia, iar cand toate aceste minore obstacole in calea mintii sale luminate au dispărut, ca un adevărat politician altruist, s-a retras, lăsând epigonii politici sa beneficieze de rezultatele muncii sale, orientându-şi atenţia spre alte domenii precum cel literar. Sa fi fost oare momentul divorţului dintre "Politica" si Ion Iliescu, acesta alegând concubinajul cu "Opera artistica"? Inca nu putem fi siguri. Dar speram sa nu trebuiască sa fim martorii unui episod lacrimogen dintr-o emisiune de mare succes in care Politica va veni sa-si ceara iertare si sa-i mărturisescă domnului Iliescu dragostea veşnica.
		Domnul Mircea Ciopraga: Domnule presedinte, Doamnelor si domnilor deputaţi, Agenţia Domeniilor Statului, una dintre cele mai importante agenţii aflate sub autoritatea M.A.P.D.R., a fost in timpul guvernării P.S.D. o sursa inepuizabila de scandaluri, datorita modului in care funcţionarii acestei instituţii au încălcat legea in mod flagrant, spre a servi interesele P.S.D. si ale clientelei politice a acestuia. Actuala conducere a A.D.S. a preluat agenţia cu sume recuperabile, in valoare de 2000 de miliarde de lei vechi si peste 1000 de miliarde înscrieri la masa credala si fără nici măcar un dosar de executare silita. As dori sa-i întreb pe aceasta cale, pe foştii miniştri P.S.D. de la M.A.P.D.R., cum a fost coordonata activitatea A.D.S. de s-a ajuns la o astfel de situaţie si de ce nu s-a luat nici o măsura pentru recuperarea creanţelor statului. Pentru ca exista voinţa politica si se doreşte ca lucrurile sa intre in normalitate, conducerea A.D.S, coordonata de ministrul Flutur, a iniţiat o ordonanţa de urgenta care sa creeze posibilitatatea recuperării rapide a debitelor datornicilor A.D.S. Promovarea OUG 64/2005 a permis crearea cadrului legal adecvat pentru creşterea eficientei recuperărilor, prin care A.D.S. a preluat toate prerogativele A.V.A.S. in domeniul executării silite, pentru ca pe vremea P.S.D., la nivel de M.A.P.D.R., nu s-a dorit crearea unui mecanism eficient in materia recuperărarii creanţelor statului, din motive lesne de înţeles. Domnilor pesedeşti, as dori sa va spun ca, la ora actuala, exista peste 300 de dosare aflate in diferite faze de executare silita si un număr de 166 de debitori au conturile blocate pentru datorii de peste un million de Euro! Clientela politica a P.S.D., cu datorii imense la A.D.S., înroşeşte telefoanele A.D.S. si foloseşte metodele bine cunoscute, devenite cutuma pe vremea guvernării P.S.D., pentru a-si rezolva problemele pe cale ,,amiabila,,. Aceste practici cutumiare pentru clientela P.S.D. nu mai sunt posibile! In cele peste 300 de dosare de executare silita, somaţiile de plata emise pana la 4 octombrie 2005 urmăresc recuperarea unor creanţe de 151.184.276 Ron si 817.152 dolari. In urma blocării conturilor, încasările au depăşit peste 10 miliarde in luna septembrie, cele mai spectaculoase încasări făcându-se in momentul licitării bunurilor sechestrate " Acestea reprezintă doar începutul unui proces de reinstaurare a disciplinei financiare in agricultura, pentru ca fiecare agent economic sa plătească la zi scadentele prevăzute in contracte. Doresc sa felicit conducera A.D.S., coordonata de ministrul Flutur, pentru aceste iniţitive care au făcut ca ativitatea acestei instituţii sa intre in normalitate. Vă mulţumesc
		Domnul Mircea Valer Puşcă: "Democraţia" În absenţa unui sistem de valori, a unor principii care să delimiteze sferele de competenţe, a discuta despre democraţie este derizoriu.... Orice aranjament convenit între membrii unei colectivităţi trebuie să aibă, ca fundament, reguli precise, dar şi suficiente motivaţii de respect al acestora. Şi ce poate fi mai uşor de respectat decât ceea ce derivă din nevoi şi voinţe naturale? Libertăţile, cele natural resimţite, sau (cu adevărat!) profesate de către indivizii colectivităţii, pot, de cele mai multe ori, să se constituie în fundament al sistemului de valori. Şi pentru că aminteam noţiunea (aceasta, a libertăţilor), nu este lipsit de interes a specifica un "amănunt", nu întotdeauna înţeles: între libertăţi şi drepturi există, deseori, diferenţe semnificative... Pe câtă vreme libertăţile aparţin (ca necesitate) individului (sunt date de la Dumnezeu!), el putând (sau nu!) a le avea (conştientiza, resimţi, profesa etc.), drepturile sunt acordate (obţinute) conform unor "reguli" la care grupul convine, şi prin care unele, şi nu neapărat toate, dintre libertăţile profesate, sunt considerate "licite".... Cu alte cuvinte, doar în măsura în care doctrina, morala etc. acceptă, sau nu, că libertăţile sunt utile, li se poate acorda statutul de drepturi, în cadrul unor reguli care să facă posibil accesul individului la drepturile conferite, fără bariere şi lăsându-i posibilitatea de a alege "când şi cum" se poate bucura de acestea. Toată această construcţie trebuie să aibă ataşat un sistem de principii care să facă funcţional sistemul democratic, astfel încât orice membru al colectivităţii să se simtă parte din sistem, motivat, pe de o parte să uzeze de drepturi, iar pe de altă parte să respecte accesul neîngrădit al celorlalţi la aceste drepturi. Doar în măsura în care acest exerciţiu nu induce senzaţia de agresiune asupra altora, sau nu determină restrângerea drepturilor altora, există şanse ca el să fie acceptat şi (eventual) devine motorul unor relaţii care să excludă tensiuni, dispute sau conflicte de interes. Practica (anti)democratică creează deseori monstruozităţi şi, mai mult, pervertesc noţiunile fundamentale.... Confuzia care se face între mijloc şi obiectiv (scop) este poate unul dintre efectele mai puţin "vinovate", dar care creează mari deservicii construcţiei coerente a sistemului democratic. Şi ca să fiu mai bine înţeles, trebuie să dau măcar un exemplu. Bunăoară, democraţia statuează dreptul individului de a hotărî asupra unor probleme, uneori chiar asupra regulilor, care-l privesc pe el, dar în egală măsură-i privesc şi pe ceilalţi. Procedura prin care se identifică voinţa membrilor (ca sumă a voinţelor individuale) este votul. Atunci când majoritatea celor care au vocaţia de a vota îşi exprimă votul în acelaşi fel (optează pentru aceeaşi soluţie), se afirmă că această voinţă poate (şi trebuie) să devină opţiunea tuturor, cu alte cuvinte ea va fi impusă prin voinţa acelei majorităţi. Până aici, "lucrurile" par simple, dar nu întotdeauna ele stau aşa! Ce înseamnă în fapt "a vota"? Accepţiunea comună a termenului este aceea de "a alege una dintre variantele (posibile) supuse alegerii". Dar pentru a se putea alege, în cunoştinţă de cauză, trebuie ca cel care o face să ştie care sunt diferenţele dintre variante, care sunt eventualele efecte ale unei alegeri, comparativ cu alta (altele), ce câştigă şi ce pierde pentru oricare dintre variantele posibil eligibile. Mai mult, ar fi nevoie de motivaţii suplimentare, suficient de puternice (gen: una dintre variante este, în plus, soluţie pentru o nevoie resimţită; sau ea poate fi baza unei extinderi, în sfera drepturilor, a libertăţilor etc.) Şi încă, ceea ce urmează a fi hotărât, trebuie (cu necesitate!) să facă parte din categoria subiectelor care respectă "regula jocului democratic", adică se supun principiilor şi derivă din sistemul de valori care-i stau la bază. Ca o primă concluzie: Într-un sistem democratic, se poate hotărî prin vot doar asupra chestiunilor care nu aduc atingere sistemului de valori care derivă din acesta şi/sau fac posibilă funcţionarea sistemului. A doua concluzie: Votul trebuie dat în cunoştinţă de cauză, altfel el poate avea efecte distorsionante şi/sau perverse. Din păcate, acestea sunt deseori trecute cu vederea în timpul exerciţiului democratic. Uneori, premeditat, celui chemat să-şi exprime preferinţa îi sunt ascunse, trecute sub tăcere, efectele uneia sau alteia dintre variante. Alteori, "obiectul" alegerii (democratice!) aparţine altor domenii şi nicidecum celor care intră în sfera opţiunilor. {Poate nu este lipsit de interes să amintesc antecedente notorii: nu de puţine ori s-a supus la vot un adevăr (!). Efectul a fost că votul s-a împărţit între iniţiaţi şi ignoranţi. După caz, "victoria" a fost a unora sau a altora (după cum majoritară era cunoaşterea sau ignoranţa), dar adevărul a rămas acelaşi, chiar şi în situaţiile când a fost "pus la zid"!} Există situaţii când variantele supuse alegerii n-au consistenţa necesară. Aici este momentul să introduc o altă noţiune, şi anume cea a eligibilităţii. Un raţionament simplu (dar nu simplist!) ne-ar spune că, atunci când trebuie ales, alegerea trebuie să se facă în raport de gradul în care, ceea ce se alege, are cele mai mari şanse să rezolve problema. Aşa stând lucrurile, devine necesar ca soluţiile oferite să aibă îndeplinite, fiecare în parte, un set minim de cerinţe, fără de care rezolvarea problemei devine iluzorie. Cu alte cuvinte, înainte de a fi oferite votului, variantele posibile trebuie filtrate, supuse unei analize, prin prisma unor criterii de valori care să le confere eligibilitatea (legitimitatea). Setul cerinţelor minime trebuie, la rândul lor, să satisfacă cel puţin două nevoi: prima ar fi ca ele, cerinţele, să nu contravină valorilor fundamentale (democratice) pe care se bazează întregul sistem; a doua, variantele trebuie să aibă atribute specifice care să le facă compatibile (să nu le facă incompatibile) cu ceea ce, în fapt, se urmăreşte. Nu de puţine ori, chestiunea "eligibilităţii" poate descurca (sau încurca) sistemul democratic. Dacă avem pretenţia ca votul să fie pertinent, acordat cu discernământ şi motivaţie, putem înţelege (poate mai bine) de ce-i necesar ca (de regulă) alegerea să se facă între variante asemănătoare, cel puţin sub aspectul că oferă soluţii aceleaşi problematici. Cât de calificate sunt variantele ţine, deja, de domeniul performanţelor de sistem. Bineînţeles că ar fi de dorit ca în ofertă să se regăsească variante de acelaşi "calibru", sau cât mai apropiate cu putinţă. Faptul că se întâmplă (sau nu) aşa, aduce o lumină asupra maturităţii (imaturităţii) grupului care exersează democraţia, asupra suficientei înţelegeri a eficienţei şi costurilor deciziilor. {Un exemplu: nu rareori, în sondajele de opinie, individul este chemat să-şi definească gradul de încredere în instituţii.... Azi, românului pus să aleagă între biserică, armată, guvern, parlament etc. etc. i se induce un comportament confuz, cu efecte negative, care-i erodează înţelegerea şi motivaţia de aderenţă la sistemul democratic. Prin inconsistenţa variantelor supuse alegerii, unele aparţinând, altele nu, sistemului de instituţii democratice, se poate produce (şi induce!) alterarea imaginii (percepţiei) privind limitele deciziei cetăţeanului, puterea de decizie şi instituţiile chemate să dea raportul de ceea ce fac, în baza mandatului acordat....} Nu în ultimul rând, devine emblematic modul în care, pe diferitele paliere, cei învestiţi cu puterea de a decide în numele celorlalţi (în baza unui mandat de reprezentare) sunt capabili să respecte şi să se supună regulilor pe care, chiar ei, le fac. Pentru ca democraţia să fie funcţională, instituţiile democratice trebuie să fie puternice, pe de o parte, şi loiale sistemului, pe de altă parte. Regulile (reglementările) trebuie respectate, în primul rând, de către cei care le crează! Dacă nu se întâmplă aşa, atunci putem vorbi de orice altceva, dar despre democraţie, cu siguranţă, nu!
		Domnul Mircia Giurgiu: "Să nu uităm de salariaţi" Astăzi o să mă refer doar la trei situaţii ale salariaţilor care sunt neglijaţi în instituţiile în care îşi desfăşoară activitatea. Este vorba de problema cu care se confruntă cei 680 de salariaţi de la SOMVETRA GHERLA, societate care a fost vândută, la 13 decembrie 2004, contra sumei de un miliard două sute cinci zeci de milioane lei, iar după semnarea contractului de vânzare-cumpărare, noul proprietar, în loc să-şi respecte angajamentele asumate, a vândut căminul de nefamilişti cu 4 miliarde lei şi a câştigat dintr-un foc de 4 ori suma pe care a plătit-o. Însă, nu a plătit de la începutul anului 2005 până în prezent contravaloarea utilităţilor, ajungându-se acum la peste 20 de miliarde lei datorie la furnizorul de gaze naturale. De asemenea, nu a respectat investiţia promisă (25.ooo de euro în 2005) nici investiţia pentru protecţia mediului (4.000de euro), precum şi capitalul de lucru prevăzut la semnarea contractului (100 mii de euro). Dacă mai adăugăm şi faptul că, după perfectarea contractului, societatea a trăit mai mult din stocuri, ne dăm seama că acest investitor nu este interesat de dezvoltarea societăţii, de investiţii, ci mai degrabă de închiderea acesteia. În aceste condiţii, solicităm intervenţia AVAS pentru a verifica respectarea clauzelor contractuale şi luarea măsurilor legale ce se impun. Al doilea exemplu se referă la salariaţii din cadrul Bibliotecii Academiei Române, care nu pot beneficia de prevederile Legii Bibliotecilor, care le-ar aduce o majorare a salariilor, însă conducerea Academiei Române nu a cuprins în proiectul de buget aceste drepturi ale salariaţilor. În aceste condiţii, solicităm respectarea legilor în vigoare şi acordarea drepturilor salariale existente în Legea nr.334/2002, republicată în Monitorul Oficial nr.132/11 februarie 2005, care constau în acordarea sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază şi sporul de suprasolicitare neruro-psihică de 5% din salariul de bază pentru fiecare treaptă ori gradaţie profesională obţinută. Al treilea caz este cel cu care se confruntă cei peste 1000 de salariaţi de la AVERSA Bucureşti, singurul producător de pompe folosite la inundaţii din România. Cu toate acestea, şi chiar dacă asemenea pompe au fost necesare la toate valurile de inundaţii care au lovit România în anul 2005, există anumite grupuri de interese care ar dori să închidă societate doar pentru a-şi atinge propriul scop, neţinând seama de interesul naţional. Solicităm intervenţia hotărâtă a organelor abilitate de lege să verifice situaţia creată la AVERSA Bucureşti şi luarea unor măsuri legale care să permită funcţionarea în bune condiţii a unei asemenea societăţi de interes naţional.
		Doamna Monica Iacob-Ridzi: "Ziua Holocaustului" Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor parlamentari, Între cuvintele înfricoşătoare ale limbii noastre se detaşază clar termenul Holocaust. El semnifică sacrificiul suprem în care, pe altarul unor idei, fiinţa jertfită este arsă în întregime. Holocaustul nu este un termen românesc, nici etimologic, nici ca practică istorică. Ideea aberantă de a extermina popoare întregi din aşa-zise raţiuni doctrinare nu ne aparţine. Ea s-a născut în ungherele întunecate ale unor minţi bolnave, tulburate de ambiţii deşarte, eşecuri istorice şi frustrări colective. Culpabilizarea în masă, pe considerente etnice, obsesia ierarhizării raselor şi mai ales dorinţa paranoică de a "selecţiona" omenirea prin metode criminale a fost transformată de câţiva călăi în ideologie. Paradoxal, această ciumă brună s-a născut între cele două războaie, în chiar inima Occidentului, leagănul unei civilizaţii milenare, clădite cu sfinţenie şi migală, în spiritul respectului faţă viaţă, om şi valori umane. Ca o ironie a destinului, etimologia acestei cumplite boli cunoscute în patologia socială sub denumirera de fascism, s-a scris în limba lui Goethe, a fost pusă pe muzică de Wagner. Cu siguranţă ea nu s-ar fi extins, nu ar fi ieşit niciodată din incubatorul filozofiilor bizare, nu ar fi devenit nicicând practică politică într-un climat democratic. Dar în deceniul patru al secolului trecut, tăvălugul dictaturii a aplatizat totul, sufocând orice tresărire de conştiinţă. Crima a fost ridicată la rang de principiu, nimicirea aproapelui se transformase în politică de stat. Pe harta Europei au apărut nume sinistre, precum Auschwitz, Dachau, Buchenwald. Aici au fost aduşi, fără nici o justificare morală sau juridică, milioane de civili, în marea lor majoritate evrei, copii, femei şi bătrâni, înghesuiţi în trenuri de marfă. Au fost aduşi pentru a fi ucişi. Se desfăşura, organizat prin metode ştiinţifice, Holocaustul - nimicirea unui întreg popor prin ardere totală. România acelor ani nu a fost scena unor orori la asemenea scară, n-a avut lagăre de exterminare, n-a construit crematorii. Majoritatea populaţiei deportate în lagărele morţii provenea din Ardealul de Nord, pe atunci rupt de trupul Ţării. Mulţi şi-au făcut din aceasta o pavăză morală, încercând să dea uitării atrocităţile comise asupra evreilor din Basarabia. Se cuvine să amintim cu pios respect jertfa lor, astăzi, în chiar Ziua Holocaustului. Departe de a culpabiliza poporul român, a cărui voinţă era sufocată de dictatură, trebuie să recunoaştem că morbul contagios al fascismului a atins şi ţara noastră. În numele lui, au murit femei şi copii. Câţi? Cine mai ştie? Istoria era grăbită. N-avea timp să numere cadavre! Vorba poetului: «...Ar mai avea ceva de spus, Un glas în minus sau în plus Un prunc cu faţa la pământ, Un leagăn gol, bătut de vânt...» N-am avut un Auschwitz în România! Să nu uităm însă un mare adevăr. Crimele mari şi crimele mici, au totuşi un numitor comun: sunt crime! Mulţi se întreabă ce rost au comemorările de acest gen, oarecum stânjenitoare pentru generaţiile noastre, care nu au participat la acele orori. Trăim astăzi într-o Europă unită, într-un climat profund democratic. Eu cred, doamnelor şi domnilor parlamentari, că trebuie să ne aducem mereu aminte de ceea ce a fost. Şi să nu ne sfiim să recunoaştem adevărul istoric, aşa cum s-a petrecut de facto, nu cum a fost consemnat, în numele unui interes sau altul. Din respect faţă de trecut, din respect faţă de victime, din respect faţă de viitor. Ne va permite să ne privim mai uşor în ochi, să trăim mai liniştiţi împreună. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Cu ocazia Zilei Holocaustului să ne plecăm în tăcere privirea spre acest pâmânt negru care a înghiţit atâţia oameni nevinovaţi. Şi să ne ridicăm gândul către cer, acolo unde astăzi se odihnesc sufletele lor.
		Domnul Ovidiu Brînzan: Promisiunile de viaţă mai bună în care mulţi români în vârstă au crezut în campania electorală au rămas amintire. Politica liberal-democrată a actualei guvernări a omorât în timp record speranţele celor care crezuseră că o "să trăiască bine", realitatea fiind că românii o duc mult mai prost. Mai grav este faptul că toate măsurile luate în ultimele 9 luni sunt în favoarea celor puţini, în putere şi cu bani, şi în detrimentul celor mulţi, bătrâni şi fără bani. Poate cel mai evident domeniu unde actuala guvernare face cârpeli pe seama pensionarilor este sănătatea. În campania electorală coaliţia portocalie a promis creşterea marcată a fondurilor alocate acestui domeniu. Această promisiune nu a fost onorată sub nici o formă. Mai mult, se caută soluţii pentru a se diminua serviciile medicale oferite, de parcă până acum ar fi fost prea multe. Se vorbeşte tot mai des despre pachetul minim de servicii pentru asiguraţi, de parcă până acum s-ar fi oferit prea mult bolnavilor, şi acum trebuie să mai stopăm din aceste excese. Această atitudine este de-a dreptul cinică şi dovedeşte lipsa totală de responsabilitate a actualei puteri. După ce că vor primi mai puţine tratamente şi consultaţii, cetăţenii vârstnici vor fi obligaţi să le şi plătească printr-o contribuţie suplimentară la asigurările de sănătate, care până acum nu a existat. Asta în condiţiile în care mult lăudata recorelare portocalie a pensiilor a fost o mare minciună şi sunt milioane de pensionari care abia au bani pentru traiul zilnic, darăminte pentru sănătate. O idee fixă a actualului ministru al sănătăţii este să vândă majoritatea spitalelor, păstrând la stat doar câteva, unde vor fi trataţi cei fără bani, deci toţi pensionarii României. La ora actuală marea majoritate a spitalelor lucrează peste capacitatea lor, iar o reducere dramatică a numărului lor le va transforma pe cele câteva rămase în oaze ale speranţei, accesibile doar câtorva norocoşi. Mă întreb ce se va întâmpla cu sutele de mii de vârstnici care se vor îmbolnăvi fără vreo şansă de a primi tratamentul adecvat. Atragem în mod foarte serios atenţia cabinetului Tăriceanu că în viziunea europeană unanim acceptată, statul are obligaţia de a asigura servicii medicale de o calitate acceptabilă pentru toţi - şi subliniez toţi - cetăţenii, indiferent de contribuţia la sistemul de sănătate. România se îndreaptă din păcate spre un sistem bazat pe selecţia naturală în care doar cei cu bani vor supravieţui bolii, restul, adică populaţia vârstnică va fi condamnată la moarte de un guvern cinic şi iresponsabil. Primele semne ale tragediei încep să apară. În anul 2005, timp de luni întregi au lipsit fondurile pentru medicamente gratuite şi compensate, transformându-i pe bieţii bătrâni în alergători pe la farmacii pentru a-şi putea folosi reţeta care pentru ei înseamnă viaţă. Puţinii norocoşi care au găsit o farmacie care nu epuizase fondurile au plătit din buzunar compensarea lui Cinteză, care pentru pensionari înseamnă mai mult decât îşi pot permite dacă vor să şi mănânce ceva. În spitale, banii de medicamente s-au epuizat în toată ţara, şi dacă pacienţii nu le cumpără din banii proprii, nu pot fi trataţi. Nici un laborator din ţară nu mai are bani pentru analizele gratuite, care de altfel sunt obligatorii, iar a le plăti din buzunar, înseamnă pentru un vârstnic să cheltuiască pensia pe o lună. Nicicând nu a existat o asemenea lipsă de interes pentru cei care au muncit o viaţă întreagă şi care acum cer doar puţin respect şi o viaţă decentă. Domnilor guvernanţi, o vorbă din popor spune: "Cine nu are bătrâni să-şi cumpere", eu aş completa cu "cine are bătrâni să îi respecte".
		Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: Stimaţi colegi, Dacă un parlamentar care se află la primul său mandat face o serie de afirmaţii care sunt în contradicţie cu Constituţia sau cu o serie de prevederi legale, faptul nu este scuzabil, dar i se pot acorda acestuia circumstanţe atenuante. Când însă o eroare de acest fel vine de la un parlamentar cu experienţă, nu există nici o scuză. Săptămâna trecută am aflat cu stupoare că Guvernul nu poate emite ordonanţe de urgenţe prin care să modifice o lege organică. Această afirmaţie a fost făcută într-o conferinţă de presă de către domnul Adrian Năstase. Dacă ar fi citit cu atenţie legea fundamentală a ţării, la care face trimitere foarte des pentru a-şi apăra interesele, ar fi aflat ce prevede articolul 115 alin. 4: "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Deci nici o referire privind vreo eventuală interdicţie în ceea ce priveşte domeniul legilor organice. La alineatul 1 al acestui articol se menţionează că Guvernul nu poate emite ordonanţe simple în domeniul legilor organice, ceea ce este cu totul şi cu totul altceva, existînd diferenţe între cele două tipuri de ordonanţe. Să fi făcut domnul Adrian Năstase o confuzie? Răspunsul la această întrebare retotică este NU. Pentru că domnia sa a insistat şi a accentuat, precizând că Guvernul încalcă Constituţia prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă în domeniul legii adminstraţiei publice locale. Nefiind vorba de o confuzie, se poate crede că domnul Adrian Năstase - fost ministru de externe, fost prim-ministru şi actualmente preşedinte al Camerei Deputaţilor - nu cunoaşte principalele prevederi ale Constituţiei. Dacă este aşa, este foarte grav şi trebuie să ne punem problema cum poate să conducă o Cameră a Legislativului. Personal cred că în acest caz mai există o variantă. Domnul Năstase ştie ce spune Legea fundamentală a ţării, dar a testat presa cu un balon de încercare. Dacă ţine, ţine. Preşedintele nostru s-a gândit că mulţi dintre ziarişti vor prelua pe nemestecate afirmaţiile domniei sale, fără să verifice ce scrie în Constituţie. Este regretabil că se întâmplă astfel de lucruri, că există un astfel de comportament la acest nivel înalt al scenei politice. Dar, în acelaşi timp, acest comportament nu reprezintă o surpriză. PS: Nu am avut posibilitatea să trec în revistă tot ce s-a scris după conferinţa de presă a domnului Năstase, dar am aflat că au existat unele ziare care au făcut în prealabil verificări şi l-au prins cu ocaua mică pe preşedintele Camerei. Vă mulţumesc.
		Domnul Rareş Şerban Mănescu: Stimaţi colegi, Vin în faţa dumneavoastră pentru a saluta decizia Ministerului Administraţiei şi Internelor şi respectiv a domnului ministru Vasile Blaga, care a semnat ordinul ce modifică actele necesare pentru călătoriile în străinătate. Noul ordin înlocuieşte vechiul act normativ şi prevede că acei cetăţeni care călătoresc în alte state decât cele din spaţiul Shengen (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Islanda, Italia, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania si Suedia) nu mai au obligaţia să prezinte, la trecerea frontierei, documente justificative. Eliminarea acestei condiţii în cazul călătoriei în alte state a fost posibilă ca urmare a semnării, de către poliţiile de frontieră din România şi Ungaria, a unui protocol privind împiedicarea migraţiei ilegale. Celelalte condiţii privind călătoria în străinătate rămân în vigoare în forma prevăzuta de Ordinul nr.820/2005. Astfel, cetăţenii români care călătoresc în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state pentru care nu este necesară viza de intrare trebuie să prezinte la controlul de frontieră efectuat la ieşirea din ţară, pe lângă paşaport şi asigurare medicală, biletul de călătorie dus-întors sau dovada deţinerii unei sume minime în valută de 150 de euro, care să acopere cheltuielile de transport, şi o sumă corespunzătoare numărului zilelor de şedere declarate, în funcţie de statul de destinaţie (30 euro/zi de şedere pentru statele UE sau 20 euro/zi pentru alte state). Este clar că noile reguli vor simplifica mult formalităţile de trecere a frontierei pentru cetăţenii care doresc să călătorească în statele care au aderat la Uniunea Europeana în ultimul val. Pentru a nu pune piedici inutile liberei circulaţii a persoanelor se va cere ca documentele justificative să fie prezentate doar de către persoanele care vor să intre în Spaţiul Schengen.
		Domnul Relu Fenechiu: Stimaţi colegi, Bătălia politică din Parlament este ceva firesc. Numai că ea trebuie purtată cu fair-play. Din păcate, nu este cazul în Parlamentul României, fie că este vorba de Senat sau Camera Deputaţilor. Preşedintele executiv al PSD şi totodată preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase, a acuzat Guvernul de şantaj pentru intenţia de a promova legile reformei administraţiei publice prin ordonanţă de urgenţă. PSD şi liderii săi ştiu numai să acuze. Dar din păcate nu văd pădurea din cauza copacilor. Modificarea Legii nr. 215/2001 nu are nici o şansă să treacă prin procedurile clasice prin Parlament. Şi aceasta din cauza circului de prost gust practicat de colegii noştri din PSD şi PRM la dezbaterile pentru proiectele de hotărîre privind modificarea Regulamentelor celor două Camere. Într-o recentă conferinţă de presă, chiar domnul Adrian Năstase a recunoscut că în cele 10 şedinţe de plen afectate dezbaterilor Proiectului de Regulament au existat nu mai puţin de 8 ore şi 10 minute de pauze de consultări. Cine a cerut aceste pauze de consultări? Reprezentanţii Coaliţiei? Nu. Această practică aparţine parlamentarilor PSD şi PRM. Nu faptul că această statistică mi se pare inexactă şi că s-ar fi pierdut pe drum alte două ore de pauze de consultări este cel mai grav. Faptul că aceste consultări se solicită pentru chestiuni puerile şi că majoritatea acestor consultări nu reprezintă altceva decît pauze de cafea şi tutun pentru cei care le-au cerut. Dar domnul Adrian Năstase acuză reprezentanţii Coaliţiei că blochează lucrările parlamentului. O statistică nu 100% exactă, din ultimele 5 şedinţe de dezbateri la Regulament, arată că reprezentanţii Coaliţiei au luat cuvîntul timp de 40 - 45 de minute, în timp ce deputaţii PSD, în special, şi PRM au ţinut microfonul timp de aproape 500 de minute. Şi dacă adăugăm faptul că majoritatea intervenţiilor reprezentanţilor PSD şi PRM nu sunt la obiect, că multe din trecerile pe la micofon ale colegilor din Opoziţie nu reprezintă decît motive de a face băşcălie sau de a ataca gratuit Puterea, se poate vedea cine blochează lucrările Parlamentului. Dar acuzaţiile sunt adresate tot nouă. În perioada 1992 - 1996, când a făcut pentru prima dată cunoştinţă cu viaţa din Opoziţie, PDSR, adică PSD-ul de astăzi, a înaintat 13 (treisprezece) moţiuni simple în patru ani de zile. Acum, în nici o lună de zile, cei care ne acuză că blocăm lucrările Parlamentului au înaintat nu mai puţin de 4 moţiuni simple. Deci cine blochează lucrările, domnilor din PSD şi PRM? În aceste condiţii, să nu mai aibă nimeni pretenţia de a acuza guvernanţii că recurg la metode de legiferare excepţionale. În altă ordine de idei, mi-aş dori un singur lucru: să văd dacă parlamentarii PSD şi PRM care vor fi europarlamentari - dacă vor fi - vor avea curajul să se comporte la fel şi în forul european. Vă mulţumesc.
		Domnul Marian Sorin Paveliu: Ministrul Sănătăţii trebuie să adopte măsuri ferme pentru respectarea Legii Spitalelor şi pentru demiterea funcţionarilor publici superiori care se fac vinovaţi de incompetenţă în elaborarea la timp a actelor normative de punere în aplicare a legilor Legea care reglementează în principal responsabilităţile, modul de finanţare si de conducere a principalului sector de activitate din sănătate - spitalele - nu a fost pusa in practica in ceea ce priveşte unele din prevederile sale. Conform articolului 49 al acestei legi, anual, Ministrul Sănătăţii trebuie să prezinte Parlamentului un raport din care să reiasă concordanţa dintre nevoile ţării şi numărul de paturi de spital pe fiecare zona, acest raport reprezentând un instrument de bază în fundamentarea bugetului anual consolidat al sănătăţii. Guvernul PSD a eludat aceasta obligaţie în anul 2004. Am convingerea ca, in conformitate cu prevederile Legii Spitalelor, Ministrul Sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, se va achita de obligaţiile legii, prezentând în faţa Parlamentului Raportul anual pe 2004, dar şi pe cel din 2003, privind numărul de spitale, numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori, gradul de dotare a spitalelor, principalii indicatori de morbiditate şi mortalitate, situaţia acreditării spitalelor publice, zonele şi judeţele ţării în care necesarul de servicii medicale spitaliceşti nu este acoperit. Atrag atenţia Guvernului României şi primului-ministru de obligaţia legală de a adopta în acest an prin hotărâre de Guvern, Planul naţional de paturi pentru anul 2005, şi cel pe 2006, prevăzut de articolul 21, alcătuit în funcţie de indicatorii de utilizare si de mortalitatea, morbiditatea din fiecare zona. Până la începerea noului an universitar Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei si Cercetării aveau obligaţia de a emite un ordin comun privind contractul dintre spitale şi unităţile de învăţământ. Prin ignorarea acestei obligaţii spitalele renunţa forţat şi nejustificat la o sursa de finanţare. Solicit pe această cale ca domnul ministru sa comunice, conform prevederilor articolului 50 din Legea Spitalelor, sancţiunile administrative aplicate funcţionarilor care au contribuit la punerea ministerului în situaţia neplăcută de a încălca legea. Ordinul privind planul naţional de paturi, dar si alte ordine de ministru ce trebuiau emise în baza Legii Spitalelor, precum si Raportul anual pe care ministrul sănătăţii trebuie sa-l prezinte Parlamentului au un impact esenţial asupra modului de alcătuire a bugetului pentru anul 2006, primul alcătuit de Guvernul Tăriceanu în actuala legislatură. Fundamentarea corectă şi concordanţa cu situaţia actuală din domeniul sanitar, inclusiv la nivelul asistenţei medicale spitaliceşti, are un rol esenţial în prevenirea disfuncţionalităţilor din sistemul sanitar care conduc la suferinţă sau pierderi de vieţi omeneşti. Totuşi, pentru orice eventualitate, solicit în mod imperativ domnului ministru să avanseze public o data certă la care Ministerul Sănătăţii va reintra în legalitate. Anexa Lista ordinelor de ministru care nu au fost emise în aplicarea Legii Spitalelor nr. 270/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Ordin de ministru privind competenţele fiecărui tip de spital; Ordin privind criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare ştiinţifica medicală; Ordin privind criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de învăţământ. Ordin comun al Ministrului Sănătăţii si Familiei si al Ministrului educaţiei şi cercetării pentru aprobarea metodologiei de contractare a colaborării dintre spitalele şi instituţiile de învăţământ medical. Ordin pentru aprobarea normelor privind condiţiile de cazare, igiena alimentaţiei şi de prevenire a infecţiilor nosocomiale. Ordin privind numărul minim de paturi din secţii sau compartimente ale spitalelor. Ordinul privind aprobarea Planului naţional anual de paturi. Ordin pentru aprobarea Institutelor, centrele medicale clinice şi spitalele clinice care desfăşoară activităşi de cercetare ştiinţifică medicală care pot avea încă un director general adjunct medical. Ordin pentru aprobarea regulamentului pentru ocuparea funcţiilor de director general, director general adjunct medical, a celorlalte funcţii de director şi a funcţiei de contabil-şef. Ordin privind Metodologia anuală de calcul al indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului şi valorile medii naţionale vor fi distribuite de Ministerul Sănătăţii, anual, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie. Ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind normele de finanţare a Spitalelor clinice şi universitare în funcţie de complexitatea serviciilor medicale şi a activităţilor de învăţământ. Ordin privind obligaţia de a înregistra, stoca, prelucra şi transmite informaţiile legate de activitatea spitalului. Raport prezentat in fata Parlamentului României privind: numărul de spitale, pe diferite categorii; numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori; gradul de dotare a spitalelor; principalii indicatori de morbiditate şi mortalitate; situaţia acreditării spitalelor publice; zonele şi judeţele ţării în care necesarul de servicii medicale spitaliceşti nu este acoperit.
		Domnul Ştefan Valeriu Zgonea: "România anului 2005" Într-o veritabilă democraţie europeană, anumite cutume legate de organizarea şi derularea procedurilor legislative, parlamentare, se respectă. Din acest punct de vedere, România nu este, din păcate, o ţară europeană. Actualii guvernanţi ignoră cu bună ştiinţă toate procedurile importante pentru bunul parcurs al României spre Uniunea Europeană, promovând proiecte politicianiste, şi nici de cum adevăratele interese ale ţării. Desconsiderând procedura iniţiată şi respectată timp de patru ani de Guvernul PSD, guvernanţii Alianţei D. A. ar trebui să ştie că desconsideră chiar regulile bugetare ale celui mai înalt for legislativ european, care demarează lucrările, pentru o construcţie bugetară coerentă, încă din lunile martie - aprilie, pentru exerciţiul bugetar al anului următor. Şi tocmai pentru că ignoră aceste reguli, şi aduce bugetul în atenţia parlamentarilor doar cu câteva zile înainte de adoptarea lui, actuala guvernare se vede azi în situaţia comunicării active cu opoziţia doar pentru a-şi putea trece bugetul şi pentru a-i marca capitolele importante. De aceea acest buget poate avea un concept social - democrat. Şi asta în condiţiile în care, pe bună dreptate, o analiză publicată în gazeta "Herald Tribune" săptămâna trecută ne situa pe noi, românii, pe unul din ultimele locuri în Europa într-un sondaj despre fericirea cetăţenilor, fiind în acest sens mult depăşiţi de ţări ca Rusia, Ucraina sau Moldova. Nici nu-i de mirare: doar în România anului 2005 guvernul găseşte de cuviinţă să accizeze pensiile, să aplice dubla impozitare asupra dividendelor, a veniturilor din dobânzi şi a profiturilor firmelor mici şi mijlocii. În aria investiţiilor străine problema este şi mai mare: încrederea investitorilor străini scade pe zi ce trece, având în vedere că aceştia nu găsesc în România un sistem fiscal stabil şi simplu, ci doar un Cod fiscal care se modifică în fiecare an, măsură ce nu poate avea drept consecinţă decât încurajarea evaziunii fiscale şi a creşterii economiei subterane. În România europeană a anului 2005 se întâmplă însă şi multe alte minuni care, cu siguranţă NU pot crea oficialilor europeni o impresie bună despre ţara noastră: astfel, un secretar de stat din Ministerul Agriculturii, care, cu câteva săptămâni în urmă, în ciuda avertismentelor clare ale OMS, susţinea că "urmăreşte traseele păsărilor" dar că cele infectate cu gripă aviară nu vor ajunge pe teritoriul României, lucrează încă în Ministerul sus-numit... Sper că doar pentru a suporta din salariul propriu toate pagubele cauzate de ignoranţa cu care a tratat acest subiect, neconsiderând această maladie un pericol real pentru România. Dumnealui, şi toţi cei care au ignorat cu bună ştiinţă primejdia în care se află ţara, ar trebui să plătească nu numai pecuniar, dar mai ales moral pentru toate pagubele cauzate. Dar gesturi de onoare precum demisia, nu caracterizează, din păcate, reprezentanţii actualei coaliţii de guvernare. Încă de la preluarea guvernării de către democrato-liberali au existat mesaje care dor, mesaje pe care noi le-am adus în atenţia populaţiei, dar pe care ei şi le-au însuşit doar, prea târziu pentru a mai putea fi remediat ceva. Poate măcar acum, în al nouălea ceas, îşi vor da seama că direcţia pe care trebuie să o urmeze este una profilactică. Chiar dacă construcţia bugetară pe aşa de puţine resurse nu poate cu siguranţă sprijini apariţia unor proiecte noi în perioada imediat următoare, proiecte de care România are nevoie disperată. O rază de speranţă în acest sens vine de la Comisia Europeană, care susţine ca fondurile de preaderare pentru România, Bulgaria şi Turcia să rămână la nivelul actual, de 3,5 miliarde euro. Domnilor guvernanţi, mai aveţi încă timp să vă reveniţi din euforia guvernării şi să vă coagulaţi forţele pentru ca măcar în 2007 România să poată atrage mai multe fonduri din diferite resurse europene. În primul rând trebuie să învăţaţi însă să vă spălaţi rufele în familie şi să nu mai externalizaţi conflicte politicianiste ieftine interne, despre care Uniunea Europeană nu vrea şi nu trebuie să ştie. Respectul în faţa Europei nu-l vom câştiga cât timp nu ne respectăm pe noi înşine.
		Domnul Tudor Mohora: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: " Cerinţa analizei obiective şi cu profesionalism a datelor care se prezintă în dezbaterile din cadrul Camerei Deputaţilor " După câte este cunoscut, dezbaterile din plenul Camerei Deputaţilor sunt publice şi caracterizate de o totală transparenţă. Tezele şi datele prezentate în aceste dezbateri sunt la dispoziţia mass-media şi pot fi larg comentate de către cetăţeni. Din respect faţă de cetăţeni, respectiv faţă de electorat, pentru toţi cei ce se prezintă la tribuna Camerei Deputaţilor ar trebui să reprezinte o obligaţie morală şi deontologică depunerea unui efort deosebit pentru fundamentarea cu date veridice şi analize obiective a tezelor pe care le susţin. Din păcate, de multe ori analizele prezentate în dezbateri sunt bazate pe date parţiale, iar prezentarea lor se face din unghiul de interes al autorului. În felul acesta, ele îmbracă un caracter subiectiv şi partizan, contribuind la crearea de confuzii în rândul celor care doresc să le utilizeze. Electoratul, pe bună dreptate, în astfel de cazuri îşi manifestă nemulţumirea faţă de parlamentari. Pentru o simplă exemplificare, doresc să evidenţiez un scurt episod din dezbaterile Camerei Deputaţilor din 14 septembrie a.c., referitoare la moţiunea simplă " Nivelul de trai al cetăţeanului - ultima preocupare a Guvernului Tăriceanu ". Cu această ocazie, distinsul coleg Bogdan Olteanu s-a referit, printre altele, la procesul şi rezultatele acţiunii de recalculare a pensiilor după primele 3 etape de aplicare. Domnia sa afirma că după cele 3 etape au fost recalculate 2,4 milioane dosare de pensii, iar 950 mii de pensionari au beneficiat de creşteri ale nivelului pensiei. Pe ansamblu, creşterea pensiei medii nominale pentru cele 2,4 milioane dosare de pensii recalculate a fost de 7,78% " Pe baza acestor date, domnia sa afirma că: " Se poate constata astfel că una din promisiunile electorale şi una dintre obligaţiile pe care colegii noştri şi le-au asumat în campania electorală, recalcularea pensiilor, va fi realizată cu succes în termenul estimat ". Fără îndoială, recalcularea pensiilor până la finele anului şi punerea lor în plată treptat, începând cu luna iulie a.c., reprezintă un efort notabil al Guvernului Tăriceanu. Totuşi, rezultatele obţinute nu sunt pe măsură şi rezolvă într-o măsură nesemnificativă cerinţele pensionarilor. Pentru o corectă informare a parlamentarilor şi a opiniei publice, analiza rezultatelor recalculării pensiilor ar fi trebuit să ţină seama de câteva elemente suplimentare, şi anume: Numărul total al pensionarilor de asigurări sociale de stat este de 4,6 milioane, iar recalcularea efectuată în cele 3 etape se referă la numai 2,4 milioane, respectiv 52% din total. Pe ansamblul numărului total de pensionari, cu toată indexarea de 3 % aplicată de la începutul anului şi influenţa rezultată din cele 3 etape de recalculare, creşterea pensiei medii nominale de asigurări sociale de stat a fost de numai 6,5% în luna august a.c., faţă de decembrie 2004. Pentru o informare corectă nu trebuie să se omită influenţa inflaţiei asupra puterii de cumpărare a pensiilor; întrucât în primele 7 luni ale anului curent rata inflaţiei faţă de luna decembrie 2004 a fost de 5,2%, creşterea realăa pensiei medii a fost de numai 1,2%. Aşadar, de la o prezentare parţială a creşterii pensiei medii nominale în urma recalculării în primele 3 etape de 7,78% şi până la o creştere de numai 1,2% a pensiei reale în aceeaşi perioadă, este o diferenţă foarte mare. Ea contribuie la alimentarea unor confuzii şi dezinformări, respectiv la nemulţumirile exprimate de aproape totalitatea pensionarilor, ţinând seama mai ales de faptul că până la finele anului rata inflaţiei va fi în creştere. Iată de ce cred şi susţin cerinţa ca toţi participanţii la dezbaterile parlamentare să facă apel la sursele bogate de informare ale statisticii oficiale, precum şi la cele care pot fi obţinute prin Internet de la ministere şi alte instituţii de specialitate, cu condiţia ca analiza lor să fie dusă până la capăt în mod obiectiv şi fără părtinire. Sunt convins că o astfel de abordare a problemelor va conduce la sporirea credibilităţii acţiunilor desfăşurate de parlamentari în faţa electoratului şi implicit a instituţiei pe care o reprezintă, precum şi la fundamentarea unor decizii corecte.
		Domnul Costache Mircea: "Moluştele preşedintelui" Cine şi-ar fi închipuit că în locul mult huliţilor activişti de partid Ion Teleagă şi Suzana Gâdea ne vom întâlni după revoluţie cu Radu Deltaplanu' şi Anca Boagiu. Vedem azi şi nu ne vine să credem, că activiştii, intoleranţi şi inculţi, erau măcar oameni serioşi, responsabili faţă de producţia de bunuri materiale şi spirituale, de avuţia naţională. Vedem că erau mai eficienţi şi mai patrioţi decât leprele postdecembriste, corupte, imorale şi aculturale. Ar fi curată pierdere de vreme să înşiruim aici nume de scamatori din teatrul de paiaţe al impostorilor de azi. Vă dau numai două exemple: priviţi faţa palidă, de înecat, a la Ion Mohreanu din "Îngerul a strigat" de Fănuş Neagu, a lui Radu Berceanu. Şiştavul acesta, căruia i s-a năzărit să fie numărul doi în Stat, ca simbol al halului în care a decăzut şandramaua românească începând cu anul 1990, coboară zilnic dintr-un automobil supranatural, de sorginte extraterestră, valorând vreo jumătate de milion de dolari, face copii cu secretarele şi are o avere de mare magnat. De unde? Cum de unde, din ministeriat. Că acest scopete a fost ministrul CDR-ist al economiei. Ce isprăvi a făcut? Multe, el lua şpagă sub semnătură proprie pe hârtie cu antetul restaurantului "Athénée Palace", de 350.000 dolari numai într-o seară, după care, a doua zi, dispunea oprirea furnizării energiei electrice către Basarabia, pentru că, vezi-Doamne, fraţii noştri aveau o datorie către statul român de 25 milioane dolari. Dar datoria noastră către cei de dincolo de Prut, cât valorează, animalule? Dar n-avea cine să-l întrebe, că Ţapul era ocupat cu semnarea Tratatului cu Ucraina ... Şi încă un personaj care cere nu numai palme, ci şi nişte scuipaţi, bine ţintiţi între ochelarii de croitoreasă, Anca Boagiu, care deunăzi, ne-a dovedit că gripa aviară face ravagii printre găinile zăpăcite din grădina Preşedintelui. Una dintre câştigătoarele războiului chiloţilor din PD, care şi-a rentabilizat la maxim gândirea cu ovarele, a ajuns de două ori ministru. Această Pena Corcoduşa a tranziţiei transferă, la comandă, ineficienţa ministerului care o conduce, în seama Parlamentului, prefăcându-se a nu şti că a fost şi este şi acum deputat(ă). Dacă vrea cineva să se convingă că chivuţa asta cu voce de guristă fără taraf, confundă locomotiva cu directiva, s-o închidă singură într-un birou şi să-i dea un extemporal cu următoarele întrebări: Câţi salariaţi are MIE? Câţi, din cei vreo mie, ştiu despre ce e vorba în propoziţie, în afară de Leonard Orban, C. Pleşea şi alţi vreo 20 de consilieri tineri? Care sunt instituţiile Uniunii Europene? Dacă din cele 42 va şti vreo 5, rugaţi-o să-i spună şi lui Traian Băsescu care e diferenţa dintre Consiliul Europei şi Consiliul European. Cum se numesc babetele cu negi pe nas de la Serviciul Protocol al MIE, care îi întâmpină pe diplomaţii statelor comunitare şi pe delegaţii străini cu elevata formulă de politeţe, în limba spargă: "velcăm, velcăm!", de-ţi crapă obrazul de ruşine de ruşinea lor. Cu astfel de competenţe şi cu o aşa ministresă ne putem integra, mai degrabă, în absolut, ca guru Bivolaru! Astea se pricep la engleză mai ceva ca traducătorul discursului lui Bush, care ne spunea că "vom lupta şold la şold", în loc de "umăr la umăr". Vai de mama noastră care ne-a făcut miniştri, care asmut mereu presa pe toţi parlamentarii, inclusiv pe cei cinstiţi, competenţi şi animaţi de duhul naţional, la grămadă. Că bine zicea poetul: "Veacul nostru ni-l umplură, saltimbancii şi irozii..." Drept pentru care oftez şi eu precum, odinioară, cronicarul: "Oh, oh, vai di ţarâ...".
		Domnul Claudiu Adrian Pop: Declaraţie politică cu privire la abuzurile nedemocratice ale actualei Puteri Stimaţi colegi, Pentru a câta oară în ultimele 9 luni actuala coaliţie aflată la guvernare, prin şantaj, încearcă să modifice voinţa electoratului? Da, domnilor guvernanţi! Este vorba de ŞANTAJ!!! Aţi ajuns să conduceţi ţara prin şantaj şi minciună - strigând şi arătând spre PSD, că am fraudat alegerile generale, dar până acum nu aţi adus nici o dovadă. Ba nu, există o dovadă, un fost candidat ales senator PD a fost dovedit că a fraudat alegerile. Deşi în fiecare zi daţi dovadă de incompetenţă crasă în ce priveşte administrarea ţării, acum doriţi cu orice preţ să modificaţi şi situaţia rezultată după alegerile locale din primăvara anului 2004. Adunaţi pe înserate la Palatul Victoria (văd că aţi renunţat la terasele restaurantelor, pe care le-aţi făcut celebre prin campaniile publicitare gratuite), ameninţaţi cu modificarea Legii nr. 215 a administraţiei locale, printr-o ordonanţă de urgenţă, dacă nu veţi reuşi să modificaţi regulamentele celor două Camere ale Legislativului în termenul de 15 zile. Domnilor, Sunt trimis aici, în Parlamentul României, de către electoratul din judeţul Bihor şi mă simt dator să răspund în faţa celor care m-au trimis aici şi care nu înţeleg cum în această ţară legea se face şi se schimbă după cum vor muşchii preşedintelui Băsescu sau ai celor care au ajuns la guvernare pe uşa din dos. Mă văd nevoit să trag un semnal de alarmă în legătură cu goana după funcţii pe care membrii PNL-PD o manifestă şi de felul în care îşi bat joc de voinţa electoratului. Recent aflat în judeţul Bihor, ministrul Flutur nu a avut nimic mai bun de făcut decât să declare într-o conferinţă de presă că posturile ocupate de membrii PSD în conducerile administraţiilor judeţene trebuie "operate" cât mai urgent şi preluate de cei din Alianţa D.A., pentru că altfel ţara nu poate fi guvernată eficient. Cât de eficienţi sunteţi, o dovediţi în fiecare moment! Iar dorinţele ministeriabilului în cauză sunt aberaţii nedemocratice. Îi atragem atenţia domnului Flutur că ţara are legi şi trebuie respectate chiar şi de cei ce vremelnic se află la guvernare. Nu pretind că legile existente nu sunt perfectibile, dar în calitatea mea de ales al acestui popor, la care vă place să faceţi atâta referire, am obligaţia morală să semnalez abuzurile la care vă dedaţi. Vă sugerez să citiţi cu atenţie cartea de căpătâi a democraţiei, după care părinţii noştri şi noi, tinerii din această ţară, am tânjit decenii. Prevederile Constituţiei nu sunt facultative, iar art. 1 pct. 5, care spune că: "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" nu este valabil numai pentru unii. Daţi dovadă, pentru a mia oară, dacă mai era nevoie, de dispreţ faţă de popor! Am început să cred că suferiţi acut de nihilism, pentru că alfel nu pot să-mi explic declaraţiile pe care le-aţi făcut, domnule Flutur şi stimabili domni din conducerea Coaliţiei. Văd că dacă nu puteţi să obţineţi funcţiile dorite prin procesul normal, democratic, al alegerilor, sunteţi capabili să călcaţi în picioare toate principiile statului de drept, pentru a vă atinge scopurile. Am o veste pentru dumneavoastră, cei care acum doriţi să modificaţi o lege organică printr-o ordonanţă de urgenţă: funcţiile ocupate de către reprezentanţii PSD la nivelul consiliilor judeţene au fost şi sunt consfinţite prin vot - o dată prin votul electoratului şi a doua oară prin votul aleşilor în forurile administrative judeţene - aşa cum prevede LEGEA. Nicăieri şi nimeni nu poate dovedi că alegerea lor a fost făcută pe alte criterii decât cele prevăzute de lege, în urma unui vot liber exprimat. Sunt oameni competenţi, fiecare în profesia sa. Au dat dovadă de profesionalism şi bună-credinţă faţă de electorat şi faţă de interesele acestuia, însă au o singură vină: sunt membri ai Partidului Social Democrat. Domnilor guvernanţi, Stimaţi colegi parlamentari, atât din arcul guvernamental, cât şi din Opoziţie, Nu am venit astăzi în faţa dumneavoastră cu alt gând decât acela de a vă spune că a început să-mi fie frică de acţiunile politice ale celor care conduc astăzi România. Mă întreb şi vă întreb pe dumneavoastră, domnilor parlamentari ai Puterii, unii cu mai multă experienţă legislativă, unde doriţi să duceţi ţara asta? Declarativ, spre Uniunea Europeană. Practic, pe zi ce trece, spre totalitarism. Mai ieri, un coleg susţinea de la această tribună că a fost trimis în Parlament pentru a ne dispreţui. Alte voci şi minţi înfierbântate de beţia puterii doresc să ne vadă desfiinţaţi, scoşi de pe scena politică a ţării. Ne arătaţi obrazul că, vezi Doamne, "am mers cu jalba în proţap" la forurile europene. Eu, un novice în ale luptelor parlamentare, vă spun, domnilor, că generaţia mea, electoratul nostru, majoritatea populaţiei acestei ţări nu văd în acţiunile dumneavoastră altceva decât O VENDETĂ POLITICĂ. Dacă veţi continua în acest mod, cu siguranţă, integrarea României în Uniunea Europeană va fi compromisă, iar vina o veţi avea doar dumneavoastră, cei care, în loc să guvernaţi, vă ocupaţi cu satisfacerea intereselor şi orgoliilor meschine pe care le aveţi. Vă mulţumesc.
		Domnul Florin Iordache: "Reforma în justiţie - încălcarea normelor şi principiilor democratice" Graba cu care Ministerul Justiţiei încearcă să realizeze aşa-zisa reformă este justificată de apropierea datei la care va fi dat publicităţii raportul de ţară. Aşa-zisa reformă se realizează însă prin încălcarea normelor şi principiilor democratice, prin coerciţie şi presiune. Întrega perioadă de la instalarea doamnei Monica Macovei la conducerea Ministerului Justiţiei a fost marcată de o permanentă stare de conflict între Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul General, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În prima conferinţă de presă a domnului Daniel Morar, acesta anunţa la TV, în direct, înlocuirea unor procurori, fără a li se cere explicaţii şi acestora. Astfel, prin discreditare publică, se doreşte transformarea PNA într-un instrument care să acţioneze la comanda politcă. Doamna Monica Macovei încearcă să forţeze procurorii să emită rechizitorii în fiecare dosar, să creeze dosare de mare corupţie fostei Puteri, iar judecătorii să condamne la normă. Acest proces care afectează independenţa justiţiei are ca singur scop subordonarea politică a acesteia, dar amestecul politicului nu face decât să încalce principiul separaţiei puterilor în stat.
		Domnul Marin Diaconescu: "Învăţământul - exclus de mult de pe lista priorităţilor." Stimaţi colegi, Aşa cum ne-am obişnuit deja, în fiecare săptămână suntem martorii exploziei de suferinţe pe care o trăiesc locuitorii acestei ţări. După nenumăratele nenorociri care s-au abătut asupra sinistraţilor urmare a calamităţilor, mai mulţi profesori din rândul acestora nu au mai suportat umilinţa generată de lipsa banilor şi au ieşit în stradă. Îmbrăcaţi cu toţii în negru, pentru a simboliza doliul din inimile lor, aceşti oameni au venit în faţa Guvernului pentru a-şi striga durerea. Ei sunt protagoniştii unor adevărate drame şi nimănui nu îi pasă de destinele lor. Nu ştiu câţi dintre noi ar putea trăi dintr-un salariu de profesor. Nu ştiu câţi dintre copiii noştri sunt stimulaţi să îmbrăţişeze o carieră de profesor, ştiind ce viaţă mizeră îi aşteaptă. Cred că ar trebui să ne amintim că de aceşti oameni depinde viitorul copiilor noştri. Dacă ei nu mai depun eforturi pentru a-i aduce pe copiii noştri pe culmi înalte, înseamnă că am pierdut această bătălie cu toţii. Dar acest lucru nu cred că ar cântări prea mult în ochii colegilor noştri de la Putere. Spun aceasta pentru că, aşa cum am urmărit cu toţii pe posturile de televiziune, preşedintele ţării a ieşit la rampă şi a încurajat elevii să nu mai înveţe carte, dacă doresc să devină cândva oameni mari, cu influenţă. Adevărul este că puteam să ghicim faptul că nu i-a plăcut foarte cartea, dacă luam drept reper realizările sale de până acum, precum şi modul de soluţionare a problemelor care necesitau o rezolvare corectă şi punctuală. Când a făcut afirmaţiile acestea, preşedintele a uitat să precizeze imaginea pe care o are România sub conducerea sa: o ţară dominată de instabilitate politică, cu oameni năpăstuiţi de soartă, cu un învăţământ situat la poziţiile ultime ale priorităţilor actualei Puteri şi cu o conducere incapabilă să exceleze în orice domeniu. Adevărul este că oamenii se schimbă mult atunci când pun mâna pe putere. Exemplul cel mai bun este cel al preşedintelui. De când şi-a tăiat şuviţa, face numai ce doreşte domnia sa, ba, mai mult, tot el este cel care decide şi modul de ducere la îndeplinire a sarcinilor, trasate tot de domnia sa. Cum este posibil să încurajăm copiii să nu mai înveţe, ba, chiar mai mult, să nu mai depună toate diligenţele pentru a deveni cei mai buni dintre cei mai buni, pentru că eforturile lor sunt în zadar? Eu, fiind profesor de meserie, mi-am permis să iau cuvântul azi, aici, pentru a reprezenta ecoul vocilor acestor oameni. Ştiu ce înseamnă să stimulezi un copil să înveţe bine, ce înseamnă să îl convingi că ceea ce face este important, nu numai pentru el, ci pentru întreaga lume. Cum să mai dorească aceşti copii să îmbrăţişeze meseria de profesor, când ei văd că învăţământul nu se află pe lista priorităţilor actualei Puteri şi, mai mult decât atât, că se va vorbi din nou de învăţământ ca de o prioritate la următoarele alegeri? Acum, prioritare sunt anticipatele şi schimbarea preşedinţilor celor două Camere, restul rămâne de văzut şi, până va veni acel moment, totul va rămâne cufundat în ceaţă. Vă mulţumesc.
		Domnul Ion Dumitru: "Ministrul şi ... pompele!" Este uşor de remarcat cum ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, Gheorghe Flutur, se chinuieşte din răsputeri să iasă în evidenţă cu ceva. Îşi întinde aripile portocalii, brodate cu săgeţele, peste ogoarele patriei şi fâlfâie fără rost. În vară, înainte de a se porni potopul, ministrul Flutur a ieşit în faţă pentru a lăuda producţia de cereale. Nu s-a gândit nici o clipă (sau poate că s-a gândit!) că vorbele sale vor avea un efect nedorit, dând peste cap preţul la grâu. Nici nu se copsese bine grâul şi, gata, trecem să ne lăudăm cu munca altora. Prudenţa în declaraţii ar trebui să reprezinte scutul oricărui politician adevărat. Uite că Dumnezeu l-a lovit peste mândrie pe Flutur. Ploile au afectat întreaga producţie de cereale. Laudele i-au rămas în gât ministrului. Au venit apoi şi inundaţiile. Şeful peste agricultura românească s-a zbătut să nu iasă nici din această nenorocire cu imaginea şifonată. A umblat cu pompa de evacuat apă prin zonele calamitate. Fără prea mult folos. Utilajul lui Flutur nu a putut ţine piept urgiei, dar, deh, dădea bine la ... etichetă. Nu am văzut ca în acest an agricultorul român să prospere sau măcar să o ducă un picuţ mai bine. Caravanele SAPARD, figuraţia cu "la coasă", cuponiada şi fotografiile cu Joiana nu-l încălzesc pe bietul român, copleşit de nevoi şi sătul de demagogie.
		Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán: La iniţiativa Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a domnului prefect Constantin Strujan, în judeţul Harghita s-a organizat un control privind tăierile ilegale în pădurile judeţului. La această acţiune au participat Inspectoratul de Poliţie Harghita, Jandarmeria, Garda de Mediu, precum şi Direcţia Silvică Miercurea Ciuc, în total cu 835 controlori. Deşi au fost ocoliţi marii infractori, deşi mulţi dintre controlaţi au fost anunţaţi de controlori, prin telefoane mobile, despre verificări, cu toate acestea acţiunea "Gaterul" a dat rezultate. Au fost controlate 1200 gatere, în 292 de cazuri s-au dat amenzi în valoare de 196.247 lei noi. S-au constatat 79 de infracţiuni, dintre care în 51 de cazuri s-a pus în mişcare cercetarea şi urmărirea penală. Cu ocazia controlului s-au confiscat 522 meri cubi de masă lemnoasă, în valoare de 98.742 lei noi. La prima vedere acţiunea a fost reuşită. Însă controlorii aveau grijă să nu verifice pe principalii infractori. Mai mult chiar, la acţiune au participat şi angajaţii de la Direcţia Silvică Miercurea Ciuc, de la Compartimentul de Pază, personal silvic care ani de-a rândul a muşamalizat infracţiunile silvice şi a susţinut grupurile de interese implicate în exploatarea ilegală a masei lemnoase. Sunt curios ce soluţii se vor da în cazul celor 79 de infracţiuni din partea organelor de cercetae penală, în special din partea Parchetelor de pe lângă Judecătorii, precum şi din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul judeţean Harghita, pentru că în ultimii 6 ani procurorii, în majoritatea cazurilor infracţionale, au dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale, cu toate că prejudiciile aduse fondului forestier erau foarte importante. Tot aşa judecătorii, aproape în toate cazurile, au socotit că aceste infracţiuni nu reprezintă pericol social, contribuind astfel la muşamalizarea abuzurilor de serviciu a personalului silvic implicat în protejarea mafiei lemnului, precum şi persoanele care prin activittea lor au defrişat munţi întregi, contribuind astfel la alunecări de terenuri, contribuind astfel la o catastrofă ecologică. Din păcate, aceşti magistraţi au susţinere politică din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi de către Consiliul Superior al Magistraturii, care se pare că este independent de Ministerul Justiţiei, dar este dependent de mafia lemnului. Stimată doamnă ministru Monica Macovei, Ar fi de preferat ca această independenţă a Consiliului Superior al Magistraturii să fie monitorizat de către o echipă specială din partea ministerului, pentru că soluţiile din ultima perioadă ale acestei instituţii care se autointitulează ca garant al independenţei justiţiei, ar susţine unele grupuri de interese, dar în special mafia lemnului. Vă mulţumesc pentru atenţie.
		Domnul Romeo Marius Raicu: Declaraţie politică pentru exprimarea solidarităţii faţă de victimele cutremurelor din statele Asiei Centrale. Cutremurele care au lovit Pakistanul, India şi Afganistanul, provocând o tragedie umană de proporţii, ne îndeamnă să ne exprimăm compasiunea şi solidaritatea faţă de victime şi familiile victimelor din aceste state. Dezastrele naturale nu pot fi controlate, transced orice limitări teritoriale sau diferenţe legate de religie ori naţionalitate. Cele peste 31.000 de victime din zonele lovite de cutremure nu aparţin doar statelor afectate, ci întregii comunităţi internaţionale. De aceea, este imperativ necesar ca acţiunile de reabilitare a zonei şi de ajutorare a victimelor să se constituie ca un efort unitar internaţional. Considerăm că, în contextul în care România a cunoscut efectele dramatice ale calamităţilor naturale, este şi datoria noastră să ne implicăm în eforturile de ajutorare a sinistraţilor şi reabilitare a zonei. În acest sens, adresăm Ministerului Sănătăţii şi Ministerului de Externe solicitarea de a identifica, cu sprijinul ambasadelor statelor afectate, priorităţile vitale supravieţuirii sinistraţilor şi de asistenţă în vederea prevenirii riscurilor şi de a constitui, în cel mai scurt timp, un ajutor umanitar de urgenţă pentru zonele lovite de cataclism.
		Domnul Niculae Bădălău: "Dezastrul din sistemul sanitar giurgiuvean" Domnule ministru, situaţia critică în care se desfăşoară activitatea medicală din judeţul Giurgiu m-a determinat să fac această declaraţie politică. Spitalul judeţean Giurgiu se află într-o situaţie critică. Lipsa unui minim de confort pentru pacienţii în suferinţă este estompată de criza dotărilor care vizează actul medical în sine: absenţa unui computer tomograf pune sub semnul întrebării viaţa atâtor bolnavi ce trebuie deplasaţi în condiţii de urgenţă spre Bucureşti şi eludează diagnosticul de certitudine în diverse patologii. Se impune realizarea unor secţii ce lipsesc din arealul Spitalului judeţean Giurgiu. Secţia de boli infecţioase: pentru o hepatită tip A pacienţii sunt internaţi la Spitalul din Singureni - departe de cei care doresc să îi viziteze - fapt ce impune o reacţie de nemulţumire din partea familiilor din municipiul Giurgiu şi cheltuieli de transport nejustificate. Secţia de pneumo-ftiziologie: pentru o pneumonie pacienţii sunt internaţi la Spitalul din Izvoru. Secţia de gastro-enterologie: deşi există un endoscop în dotarea spitalului, el nu este utilizat în mod curent, din cauza absenţei acestei secţii şi a unui personal calificat. Internările în spitalele din Bucureşti supraîncarcă nemotivat clinicile capitalei. Secţia de dermatologie: pentru cazurile infecţioase şi autoimune severe. Lenjeria, paturile, saloanele şi dependinţele lor necesită schimbarea pentru a satisface standardele de igienă şi confort. Medicii specialişti şi cadrele medicale medii vor profesa în Spitalul judean Giurgiu doar dacă Ministerul Sănătăţii şi al Familiei vor aloca fonduri pentru renovarea acestui spital care în anii din urmă era efigia arhitectonică a Europei în domeniul spitalicesc. Giurgiuvenii aparţin unui judeţ predominant agrar - nu au resursele necesare pentru a se deplasa în alte localităţi atunci când sunt în suferinţă. Este deontologic ca experţii ministerului pe care îl conduceţi să se implice în renovarea şi reorganizarea pe baze europene a Spitalului judeţean Giurgiu. În aceeaşi situaţie se află ambulatoriul de specialitate al judeţului Giurgiu (Policlinica judeţeană), situat tot în municipiul Giurgiu: plafonul fisurat a dus la inundarea cabinetelor medicale; starea holurilor, a sălilor de aşteptare aminteşte de ghetouri, şi nu de condiţiile civilizate spre care aspirăm. Propun alocarea de fonduri pentru baza materială şi consolidarea clădirii. Situaţii similiare am regăsit în toate unităţile medicale ale judeţului Giurgiu. Sănătatea trebuie să fie o prioritate naţională, iar spitalele - instituţii de importanţă strategică pentru sănătatea şi viitorul naţiunii. Medicii, blamaţi pentru "şpagă" de către Alianţa D.A. sunt, în realitate, profesionişti de cel mai înalt nivel, plătiţi ca pentru munca necalificată. Exodul inteligenţei din România cunoaşte cote fără precedent, iar vina este a guvernanţilor, care nu alocă suficiente fonduri pentru a-i răsplăti pe cei care ne asigură viaţa şi sănătatea de fiecare zi. Sunt solidar cu întreg personalul medical şi solicit derularea unor programe concrete şi coerente pentru revitalizarea sistemului sanitar din judeţul Giurgiu. Medicaţia compensată şi gratuită este doar rezultatul unor cozi infinite la farmaciile judeţului, în primele zile ale fiecărei luni, şi nu pârghia prin cre pacienţii să îşi primească tratamentul. Vă solicit derularea unui program comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Casei de Asigurări de Sănătate, prin care rezolvaţi haosul distribuirii medicamentelor semenilor noştri aflaţi în suferinţă. Ca parlamentar voi fi întotdeauna alături de cei încercaţi de soartă, fiind că politica înseamnă, înainte de toate, rezolvarea concretă a problemelor oamenilor. Cu deosebită consideraţie, deputat Niculae Bădălău.
		Domnul Cătălin Lucian Matei: "Să facem ceva pentru oameni" Miercuri, 12 octombrie este "Ziua internaţională pentru reducerea pericolului calamităţilor." Măcar în această zi ar trebui să ne gândim mai mult la ce ar trebui să facem pentru cei năpăstuiţi de soartă, pentru cei care şi-au pierdut agoniseala de-o viaţă din cauza nepăsării autorităţilor şi a neputinţei acestora în faţa calamităţilor. Aceşti oameni nu trebuie să mai treacă încă o dată prin acest coşmar. Aşa cum am putut să observăm cu ochiul liber, România a fost, în acest an, de nenumărate ori sub ape. Şi, culmea, autorităţile au fost luate prin surprindere de fiecare dată. Cum este posibil să ne confruntăm cu astfel de probleme? Este posibil ca actualele canalizări să nu mai facă faţă datorită volumului mare de precipitaţii care au căzut cu nemiluita? De fiecare dată când precipitaţiile cad în cantităţi mai mari decât de obicei, auzim aceeaşi lozincă: "Am fost luaţi prin surprindere". Şi în această toamnă ne-am confruntat cu aceeaşi situaţie, autorităţile fiind încă o dată surprinse de ploile abundente. Dar oare autorităţile nu ştiu că de regulă după vară urmează toamna, iar toamna este anotimpul ploii? Pentru actuala putere zecile de morţi, miile de case distruse, zecile de mii de gospodării avariate, miile de animale domestice moarte, precum şi sutele de mii de hectare inundate nu reprezintă decât întâmplări nefaste sau, pur şi simplu, "pierderi colaterale". Nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla la iarnă, când frigul va bate la uşă iar oamenii rămaşi fără un acoperiş deasupra capului vor cere adăposturi. Cred că niciodată în istoria României nu s-a înregistrat un haos mai mare ca acum. Dacă vedeţi că sunteţi mereu depăşiţi de situaţie, domnilor de la putere, de ce nu renunţaţi? De ce nu acceptaţi că nu sunteţi pregătiţi să faceţi faţă unor asemenea situaţii şi să vă daţi demisia. Părerea mea este că mai trebuie să staţi câţiva ani buni în opoziţie ca să învăţaţi ce înseamnă să faceţi faţă unor situaţii de criză, şi abia apoi să mai pretindeţi puterea.
		Domnul Valentin Adrian Iliescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "10 întrebări pentru domnul Adrian Năstase" Partidul Social Democrat, în evoluţia sa de la eşalonul II al fostului Partid Comunist Român la situaţia de azi, a evidenţiat, de-a lungul celor 16 ani de la Revoluţie, capacitatea acestui partid de a nu se da înapoi de la nimic şi de a încerca, prin orice mijloace, inclusiv imorale şi ilegale, de a cuceri şi de a-şi conserva puterea: revoluţii furate, mineriade comandate, privatizări trucate, averi multiplicate, alegeri viciate, informaţii trunchiate sau cosmetizate, alegeri în partid aranjate. Pe acest teren fertil, s-au născut şi se dezvoltă fenomene unice în lumea politică de azi: "capitalismul de cumetrie" şi "revoluţia binelui". Cele două noţiuni pot fi sintetizate într-o singură prezentare: cum să-ţi construieşti o avere colosală prin jefuirea banului public, profitând de poziţia politică pe care o ai, fără să-ţi fie teamă că o să dai vreodată socoteală de ce ai făcut, ştiind că beneficiezi de protecţie totală din partea organelor abilitate ale statului care, evident, într-un sistem ticăloşit, sunt sub controlul tău total şi al partenerilor tăi politici. Şi peste toate, culmea tupeului, să mai pozezi în apărător al dreptăţii sociale, al bunătăţii şi demnităţii, al legii şi ordinii, al democraţiei. Sincer, după eşecul suferit de domnul Adrian Năstase în alegerile prezidenţiale de anul trecut, aşteptam o importantă schimbare în mentalitatea şi comportamentul liderilor politici ai Partidului Social Democrat. Ca dovadă că proverbul: "năravul din fire n-are lecuire" este valabil şi în politica românească este politica pe care o face azi P.S.D.-ul. Scrisori otrăvite de ură trimise oficialilor europeni, compromiţând imaginea României, doar pentru a-ţi apăra scaunul de preşedinte al Camerei Deputaţilor, aducerea propriilor membri şi susţinători politici în lojile Parlamentului, vezi Doamne ca reprezentanţi ai poporului, pentru a-ţi face galerie politică şi pentru a-i huidui pe adversarii politici sunt doar două mostre de comportament politic primitiv, comportament care a condamnat România, în toţi cei 12 ani în care ţara a fost condusă de actualul P.S.D. la minciună, hoţie, sărăcie, disperare şi manipulare. Este foarte clar că prima şi cea mai importantă obligaţie publică a actualei puteri este să deconspire adevărata faţă a Partidului Social Democrat. Şi pentru aceasta voi adresa public, astăzi, 10 întrebări pentru domnul Adrian Năstase, despre una dintre cele mai "importante" realizări ale mandatului său, autostrada Bechtel, subiect necunoscut ca şi obligaţii asumate de fostul Guvern al României: În calitate de fost premier al României, cunoaşteţi prevederile contractului de execuţie a autostrăzii Braşov-Borş de către firma americană Bechtel? Anexele acestui contract au fost aprobate în Guvernul României pe care l-aţi condus? Cunoaşteţi, din contract, despre existenţa unei prime de succes pentru avocatul care a negociat concretizarea acestuia? Cunoaşteţi valoarea acestei prime de succes? Este vorba de mii, de zeci de mii, de sute de mii sau milioane de dolari? Consideraţi că preţul negociat şi acceptat pe kilometru de autostradă este un preţ convenabil pentru statul român şi comparabil cu preţurile practicate în alte ţări? Consideraţi că preţurile stabilite pentru materialele ce urmau să fie folosite erau corecte şi acceptabile pentru posibilităţile României ? Consideraţi că modalităţile şi preţul de procurare a utilajelor pentru efectuarea lucrării erau corecte? Cunoaşteţi destinaţia ulterioară, la finalul contractului, a utilajelor achiziţionate din banii României pentru efectuarea acestei lucrări? Pentru execuţia acestei lucrări, contractul prevedea existenţa unor experţi aduşi din afară de firma americană? Cu ce salarii lunare erau plătiţi aceşti experţi? Este vorba de mii, de zeci de mii sau sute de mii de dolari/lună?
		Domnul Cristian Mihai Adomniţei: "Invitaţie la sărbătorile Iaşului" Nicolae Iorga spunea, odată că "sunt români care nu au văzut niciodată Iaşul, deşi nu ar trebui să fie nici unul". Ca parlamentar de Iaşi, îmi face o deosebită plăcere să vă anunţ acest mare eveniment: Sărbătorile Iaşului, şi să vă invit pe toţi să participaţi, să ne cunoaşteţi, ca o întoarcere la valorile profund creştine, ca o întoarcere la tradiţie, ca o promovare a culturii, a vieţii academice, a valorilor sociale care ne vor identifica şi ne vor uni mereu în cel mai mare oraş al graniţei Uniunii Europene viitoare. Expoziţii de artă, promenada costumelor de epocă, parada ansamblurilor populare, spectacole de teatru, congrese, seminarii, concursuri sportive şi de creaţie, manifestări academice, focuri de artificii, târgul meşteşugarilor populari, toate sub duioasa oblăduire a Sfintei Parascheva, căci toţi ne vom aduna pentru cinstirea şi sărbătorirea acestei zile profund creştine, în care vom mulţumi ocrotitoarei Moldovei şi ne vom ruga ca toate să ni se împlinească în dragoste şi adevăr. Fie ca toţi şi toate să fie cuprinşi de gânduri bune, de mărinimie, de dorinţa de a face bine semenilor. Fie ca toţi să ne gândim la cel de aproape, să înţelegem sacrificiul sfinţilor pentru ca lumea să fie mai bună şi să ne bucurăm că avem un loc în timp şi spaţiu la care ne putem întoarce oricând, pentru a ne regăsi în cele mai adânci valenţe ale sufletului de român.
		Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu: "Cacealmaua portocalie!" Ca să trăim bine, Alianţa D. propune un program în spiritul respectului pentru fiecare om. Principalele obiective anunţate în campania electorală au fost: susţinerea agriculturii, educaţie solidă, îmbunătăţirea mediului de afaceri, investiţii pentru sănătate, politici sociale. Când s-a format Guvernul, acest program a fost abandonat. Noua Coaliţie şi-a asumat ca priorităţi consolidarea statului de drept, garantarea proprietăţii, coeziunea economică şi reducerea sărăciei, respectarea drepturilor minorităţilor şi integrarea europeană. După nouă luni de guvernare, constatăm că nici una din priorităţi nu a produs rezultate. Integrarea este în pericol, reapare riscul creşterii sărăciei, mediul de afaceri este periclitat de haosul fiscal, legile proprietăţii sunt neclare, cele despre minorităţi sunt amânate, sănătatea este în criză, iar agricultura este domeniul în care s-a făcut cel mai puţin. Acesta este adevăratul bilanţ al celor nouă luni de guvernare. În toată această perioadă, pe fondul unor crize politice create în mod artificial şi al unor scandaluri fabricate şi intens mediatizate, actuala Putere nu a guvernat, ci a făcut exerciţii de imagine, considerându-se într-o permanentă campanie electorală, în care principiul de bază este "una zicem şi nimic nu facem". Zilnic avem parte de ură şi vendete politice. La atât se rezumă actul guvernării în România: o luptă acerbă, prin toate mijloacele, împotriva PSD. De construit nu s-a construit nimic, nici drumuri, nici poduri, nici şcoli şi nici locuinţele promise pentru cei pe care furia apelor i-a lăsat fără agoniseala de o viaţă. Cinismul cu care regimul actualei Puteri aplică altceva decât promisiunile din campania electorală nu face decât să afecteze grav tocmai nivelul de trai. Oricât de democratic aleasă, o administraţie nu are dreptul legal, şi cu atât mai mult moral, să sacrifice existenţa unui popor. Principalele consecinţe ale acestui mod de guvernare al Coaliţiei sunt următoarele: majorări semnificative ale costurilor, ca efect al majorărilor de accize, preţuri şi tarife; majorarea impozitelor şi introducerea altora noi; degringolada din procesul de recalculare a pensiilor, proces ce se află într-o adevărată primejdie; neacordarea de ajutoare sociale persoanelor fără venituri sau cu venituri reduse; accentuarea crizei din sistemul de sănătate; neîncrederea tot mai mare a investitorilor străini şi a organismelor financiare internaţionale. Eşecul guvernării este acum, pentru toţi, evident! Aceste nouă luni, perioada de timp în care se poate naşte o nouă viaţă, au fost pentru populaţia României nimic altceva decât un coşmar, al cărui protagonist a fost şi este Guvernul neputincios Tăriceanu, condus din umbră de un comandant de navă, care ştie cel mai bine să se orienteze după Steaua Polară şi, în nici un caz, după nevoile românilor.
		Domnul Daniel Buda: "Ce n-a făcut Premierul Adrian Năstase sau ce ar fi trebuit să-i scrie Preşedintele Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, Comisarului european Franco Frattini" Recent, una din colegele mele - Deputata Roberta Anastase-, euroobservator la Parlamentul European, a dezvăluit faptul că domnul Preşedinte al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, a trimis două scrisori - în datele de 11 mai şi 11 iunie 2005- Comisarului european pe probleme de justiţie, Franco Frattini. Ca un fervent "apărător" al interesului naţional, în aceste documente domnul Năstase semnala oficialului european grave imixtiuni ale politicului în justiţie, precum şi faptul că actul juridic nu ar funcţiona corect. Nu este necesar ca domnul Năstase să nege existenţa acestor scrisori, întrucât PSD-ul şi Adrian Năstase ne-au obişnuit cu astfel de practici şi atitudini. Mai mult, PSD consideră că asemenea demersuri constituie simple informări asupra situaţiei politice din ţară. Din nefericire însă PSD-ul nu conştientizează nici ce deserviciu face astfel României în eforturile ei de aderare la 1 ianuarie 2007, nici cât de ridicol este, dar mai ales nici cât de cinic este. Consider că în locul defăimărilor neavenite la adersa reformei justiţiei din România, Adrian Năstase şi PSD ar fi trebuit să-şi ceară scuze Comisarului pentru justitie, Franco Frattini, pentru dezastrul din justiţie lăsat de Guvernul Adrian Năstase. Inţelegem că fostul partid de guvernământ nu a avut onoarea să recunoască în faţa ţării gravele deficienţe din justiţie, să recunoască transformarea justiţiei într-o anexă de partid, să recunoască amploarea corupţiei din sistemul judiciar. Nu putem înţelege însă cinismul şi tupeul de care dă dovadă PSD reclamând la Bruxelles măsurile de reformă a sistemului judiciar promovate de noua guvernare. Ştim cu toţii că România a încheiat negocierile cu Uniunea Europeană cu o clauză de salvgardare pe probleme de justiţie şi afaceri interne. În limbaj concret, acest fapt a însemnat că, în lipsa reformelor din domeniul justiţiei şi afacerilor interne, România risca să nu devină membru al Uniunii, putându-se activa binecunoscuta clauză de salvgardare. Acest fapt pornea de la realităţile existente în justiţia românească la finele guvernării PSD: o justiţie profund controlată politic, un Parchet National Anticorupţie total ineficient şi preocupat doar de faptele mărunte de corupţie, o justiţie transformată în vârf de lance împotriva adversarilor politici. Rezultatele acestei stări de fapt le-am cunoscut cu toţii: «fabricarea» dosarelor se decidea la Delegaţia Permanentă a PSD, pronunţarea soluţiilor la comanda venită prin telefon de la judeţeana de partid PSD, proliferarea unei corupţii fără corupţi, un act de justiţie greoi şi costisitor pentru cetăţean. Aceste rezultate s-au văzut şi în exterior: fostul comisar pentru extindere, Gunter Verheugen, cerea PNA-ului să prindă în plasa luptei anticorupţie "peştii mari"; România era în mod nefericit cotată ca fiind una dintre cele mai corupte ţări. Mai mult, iată că în aceste zile presa a relatat modul în care fostul ministru Rodica Stănoiu a fabricat notari publici pe criterii de cumetrie politică, după cum tot presa a vorbit de pensia ilegală de magistrat de care beneficiază aceeaşi doamnă Stănoiu. PSD şi Guvernul Adrian Năstase au refuzat să întreprindă o reformă reală a justiţiei dintr-un motiv foarte simplu: acest lucru ar fi însemnat decimarea politică a propriului partid. După ce a pierdut puterea, PSD a continuat să aibă o atitudine la fel de refractară faţă de reforma justiţiei. Îngrijorat că parlamentarii săi începeau să bătătorească drumul la PNA, PSD a sesizat Curtea Constituţională, iar aceasta a decis că doar Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îi poate cerceta pe deputaţi şi senatori. Chiar dacă decizia Curţii este corectă pe fond, nu putem ignora iritarea demnitarilor PSD faţă de cuvântul "anticorupţie". Să fie doar o pură întâmplare ? Apoi PSD a atacat la Curtea Constituţională Pachetul legilor reformei în domeniile proprietăţii şi justiţiei, reclamând, între altele, faptul că introducerea concursului pentru ocuparea tuturor funcţiilor de conducere ale Instanţelor şi Parchetelor ar constitui o încălcare a principiului inamovibilităţii. Motivul nedeclarat al acestui demers la Curtea Constituţională era altul: PSD se temea că şefii de Instanţe şi Parchete numiţi de el potrivit altor criterii decât cele strict profesionale, ar fi fost înlocuiţi cu magistraţi mai tineri şi mai competenţi. Derulând firul evenimentelor ne dăm seama că reacţia PSD-ului a fost una disperată. Cele două scrisori ale domnului Năstase către Comisarul Frattini se leagă tocmai de acest moment: pentru a-şi salva oamenii instalaţi la conducerea justiţiei, PSD-ul a recurs atât la Curtea Constituţională - dominată de «oamenii săi de casă»- cât şi la Comisia Europeană, reclamând intervenţia Guvernului în schimbarea din funcţie a magistraţilor. Dacă PSD-ul a reuşit să ciuntească parţial reforma justiţiei prin decizia Curţii Constituţionale, şi nu ne miră acest lucru, PSD-ul nu a reuşit însă să păcălească şi Comisia Europeană. De altfel oficialii de la Bruxelles s-au obişnuit cu dublul limbaj al locatarilor de pe Bulevardul Kisselef: chiar dacă aceştia tăiau panglici de inaugurare a Parchetului Naţional Anticorupţie, liderii PSD au avut grijă să arunce lupta anticorupţie în derizoriu. Din fericire pentru noi toţi, PSD-ul şi liderii săi n-au mai fost crezuţi nici de cetăţeni, şi nici de oficialii Comisiei Europene. Şi ajungem la ridicolul situaţiei în care se află PSD-ul. De ce sunt PSD şi Adrian Năstase ridicoli ? Pentru că răspunsul la scrisorile trimise în mai şi iunie l-au primit de la Comisarul Frattini cu ocazia vizitei acestuia la Bucureşti în cursul săptămânii trecute. Mai mult, PSD-ul pregătise o moţiune simplă în care să critice reforma din justiţie, pe care n-a mai depus-o, din cauza declaraţiilor Comisarului european. Iată câteva din observaţiile făcute de Comisar la adresa reformei justiţiei promovată de noua putere: "Referitor la reforma Justiţiei, a fost un pachet legislativ foarte important aprobat în iulie. M-am întâlnit cu reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii, cu Procurorul General, cu procurorul Parchetului Anticorupţie. Am impresia că există un angajament cu privire la îndeplinirea pe deplin a acestui pachet foarte bun datorită efortului uriaş şi continuu al doamnei Macovei". Despre transformarea PNA-ului în Departamentul Anticoruptie, oficialul european a adăugat: " Corupţia este un domeniu cheie unde observ rezultate concrete şiprogrese. Am aflat cu mare satisfacţie că în câteva zile va intra în vigoare o nouă prevedere, care să permită începerea urmăririi în justiţie a unor înalţi oficiali şi chiar a unor membri ai Parlamentului, care va reprezenta un important pas în consolidarea politicii naţionale împotriva corupţiei. Apreciez foarte mult eforturile în acest domeniu". Comisarul european a făcut referire la strategia naţională pentru prevenirea şi combaterea crimei organizate şi a tuturor formelor de trafic: trafic de persoane, de droguri şi de arme. "Observ că şi în acest domeniu există un angajament deplin pe calea obţinerii de progrese. Comisia va emite un raport foarte curând, în câteva zile. Vom sublinia rezultatele bune obţinute şi, de asemenea, domeniile unde Guvernul român trebuie să implementeze cadrul legislativ curent. Vom emite un alt raport în aprilie şi vom analiza progresul realizat la acea dată. Sunt mulţumit de progresul care s-a realizat deja şi suntîncrezător că datorită angajamentului primului-ministru şi al membrilor Guvernului, România va reuşi să îndeplinească toate cerinţele aşa numitelor criterii de la Copenhaga", a afirmat Comisarul european. Dincolo de aceste aprecieri pozitive, poate cel mai important aspect precizat de Franco Frattini este acela legat de clauza de savgardare: "Am impus această clauză exact pentru că în decembrie 2004 eram sceptici. Ea trebuie privită ca o posibilitate extremă. Acum cred că România are destul timp pentru a implementa toate cerinţele". Altfel spus, clauza de salvgardare a fost impusă de Comisie tocmai pentru că aceasta nu avea încredere în Guvernul PSD şi nici în capacitatea acestuia de a întreprinde o reformă reală a justiţiei. După 8 luni de eforturi susţinute, progresele în acest domeniu al justiţiei şi afacerile interne pot să transforme România într-o ţară care îşi bazează şi îşi va baza credibilitatea tocmai datorită reformelor pe care le-a făcut şi rezultatelor pe care le-am obţinut în acest domeniu cheie. Cu alte cuvinte, dintr-o sursă de îngrijorare, sper ca acest capitol să devină mai degrabă o sursă de credibilitate pentru români. Prin prisma celor evocate mai sus aş dori să recomand PSD-ului şi domnului Adrian Năstase să renunţe să se mai "plângă" la instituţiile europene. Va fi mai bine, atât pentru România- pentru că nu are nevoie de defăimare din partea propriilor politicieni-, dar şi pentru PSD- pentru că nu s-ar mai expune unor situaţii ridicole şi ar deveni mai credibil.
		Domnul Mihai Cristian Apostolache: Declaraţie politică "Bila lui Bodu - bila Guvernului!" Recent, Guvernul Băsescu-Tăriceanu şi-a dat în direct şi la o oră de vârf, pe Realitatea TV, nu duhul, nu demisia, cum ar fi fost normal, ci o dovadă nouă, încă o dovadă a incompetenţei crase. Domnul Sebastian Bodu, preşedintele A.N.A.F., a fost invitatul domnului Robert Turcescu. Momentul merită o evocare. După ce am aflat minunatele intenţii profesionale ale protagonistului, după ce ne-a siderat cu cele 5 (!?) telefoane mobile pe care le are în dotare, dintre care unul plătit de o mare societate privată, şi cu veniturile sale lunare de 4.500 de euro, numai din salariu şi consilii de administraţie cărora, însă, li se mai adaugă destule avantaje cuantificabile în destule sute de euro ..., după ce ne-a lăsat pe spate cu CV-ul personal şi cu relaţiile sale sus-puse, în fine, la momentul adevărului, domnul Bodu şi-a aşezat, cu arogantă majestate, bila neagră pe post de bomboană pe colivă. Individului, preţăluit de Guvern la peste 6.000 de parai pe lună, moderatorul i-a pus în faţă o factură şi o chitanţă (semnate şi ştampilate în alb!), şi l-a invitat să le completeze în calitate de vânzător al unui telefon mobil - sic! - în valoare totală de 500 lei. Aici începe circul adevărat! Domnule preşedinte, regret dacă vă enervează repetiţia, ale cărui venituri lunare depăşesc 4.500 euro şi a cărui menire principală s-ar putea rezuma la combaterea evaziunii fiscale, nu numai că nu are nici un stres să-şi pună pixul pe un document cu regim special, semnat şi ştampilat în alb, dar nu are nici măcar minima prezenţă de spirit să se uite cui îi aparţine, de fapt, acel document, ce e cu el ... Nenorocirea, însă, este doar la început: domnule preşedinte, regret şi mai tare dacă vă enervează repetiţia, ale cărui venituri lunare depăşesc 4.500 euro, nu ştie cum se completează o factură şi nu ştie cum să deducă, eventual, chiar prin regula de trei simplă, TVA-ul aferent sumei de 500 lei. Motivele invocate? Nu a vândut niciodată nimic, nu e tare la aritmetică şi rolul său este să managerizeze o instituţie, nu să verifice corectitudinea întocmirii facturilor. Domnul manager, ale cărui venituri lunare depăşesc 4.500 euro, nu pare oripilat nici de informaţia că respectivul document cu regim special a fost cumpărat la colţ de stradă, cu 25 lei, afirmând că ştie că se întâmplă frecvent astfel de lucruri, dar că nu înţeleg să se mişte bine şi repede, iar firmele inactive, ale căror facturi se vând ca seminţele de bostan, sunt multe şi relativ greu de depistat. Protagonistul, un viitor incert. Problema "se va rezolva!"... Nu, nu s-a putut, aşa cum a promis, în trei săptămâni de la instalarea sa în funcţia plătită, cu peste 4.500 euro/lună, pentru că, cei din teritoriu (probabil, pesediştii) nu au nici măcar minimum reflex de a scrie "anulat" pe documentele cu regim - totuşi, special! - pe care şi-a mâzgălit "testul la aritmetică", şi nici măcar dramul de interes profesional de a-şi nota numele firmei din antetul acestora, ca măcar una dintre multele şi greu de depistat firme, să poată fi întrebată de sănătate cu un ceas mai devreme ... De ce? Pentru că domnul Sebastian Bodu avea şi are o groaznică durere în cot, de ceea ce se întâmplă în ţara asta, singura operaţie aritmetică la care se pricepe foarte bine şi care îl interesează fiind adunarea veniturilor personale care, vă reamintesc, depăşesc 6.000 de parai. Mare om, mare caracter domnul Bodu!!! După chipul şi asemănarea Guvernului "Băsescu-Tăriceanu", care l-a propulsat!
		Domnul Ion Preda: Declaraţie politică: "Falimentul social-democraţiei". În România ultimilor ani, activiştii defunctului partid comunist au făcut eforturi serioase pentru a construi un partid social-democrat recunoscut pe plan internaţional. Numai că, într-o ţară slab dezvoltată, social-democraţia nu are sorţi de izbândă, pentru simplul motiv că nu are de redistribuit decât sărăcia. Chiar şi în ţările dezvoltate, unde la un moment dat social-democraţia a avut un sens, în ultima vreme a suferit un regres. Un management politic social-democrat se transformă în frână a progresului dacă durează prea mult timp. Nu întâmplător, din analiza ultimelor programe social-democrate din Uniunea Europeană, se desprinde tendinţa unor partide de reorientare către direcţia liberală. Revenind pe meleagurile noastre, constatăm că în P.S.D. sunt mai mulţi milionari în euro decât în celelalte partide. În atari condiţii, cu siguranţă se creează o falie uriaşă între interesele personale ale unora dintre liderii P.S.D. şi teoria social-democrată de redistribuire a veniturilor celor bogaţi spre păturile sărace ale societăţii. Aşa încât, demagogia a rămas singura armă a social-democraţiei româneşti. Cel puţin aceasta este concluzia pe marginea ultimelor ieşiri la rampă, la tribuna Parlamentului: tragere de timp şi mult cinism în cazul modificării regulamentelor celor două Camere, dar şi demagogie şi fraze sforăitoare, proletcultiste, în stilul brigadierilor de la Bumbeşti-Livezeni, din anii '50, cu prilejul ultimelor moţiuni. Problemele cronice cu care se confruntă România postcomunistă sunt puse în cârca unui Guvern care nu are nici măcar un an de când s-a instalat. De parcă noi, cei de dreapta, am fi vinovaţi că social-democraţii care au condus peste 2/3 din perioada postcomunistă nu s-au ocupat în mod real şi cu responsabilitate de situaţia celor din rândul cărora îşi recrutează propriul electorat. O obligaţie proprie, pe care acum o pasează unui Guvern de centru-dreapta. Cât cinism! Crede cineva că electoratul român poate fi prostit şi minţit la nesfârşit?! Doreşte social-democraţia, în mod real şi sincer, eradicarea sărăciei şi prosperitatea cetăţeanului? Dacă da, îşi asumă propriul faliment. Ce se întâmplă dacă cetăţenii prosperă? Cu siguranţă bazinul electoral al social-democraţiei se îngustează. Este indubitabil. Şi atunci, pentru a exista în continuare, social-democraţia este obligată să folosească demagogia ca armă principală. Până când? Este o simplă chestiune de timp.
		Domnul Vasile Cosmin Nicula: Declaraţie politică: "Lupul moralist - după Ferma animalelor?" Am întâlnit recent la ferma animalelor mare spaimă mare ... Îi adunase şeful suprem în şedinţă de partid pe supuşi. Tema: nu avem destui primari prea populari în curtea noastră. Cum să facem să-i luăm pe toţi Primarii Super Dotaţi la noi? Din stenograme adunate ... Tocmai ce răgea un ponei devenit jucător activ ... - Cum să facem să-i luăm pe toţi Primarii Super Dotaţi la noi? Cu japca, bă!!! Dobitoci supuşi! Da, ai noştri să fie mai mulţi decât ai "tutulor", că de-aia am câştigat Eu alegerile, Noi să fim mai mulţi, Eu mai bogat şi "mai superior" lor, dar Democratic să fie ... ca imagine!!! Da, că nu putem să furăm noi destul în 4 ani, ha, ha, ha! Îi furăm şi pe ei, cu primari cu tot, şi le facem acte în partidul nostru ... Decât atâtea Camere şi partide, mai bine "Toţi pentru Unul!!!!" Cine-i ăla, Unul? Nu v-aţi prins? - hă, hă, hă! Calul răspunse: - Dar Baciul Năzdrăvan e mai ortoman ... Trebuie să-i dăm la glezne şi să-i luăm primarii ... Dar cum? Tocmai atunci se nimeri să vină în fugă un Bursuc, care guiţă supus către mai-marele şef, adică pardon, interpelă Poneiul! - Eu propun ca toţi primarii lor să-i luăm la noi şi pentru ca să ne înveţe ce şi cum cu Administraţia locală, că ai noştri habar nu au!!! Poneiul: - Bă, eşti nebun? Tocmai Tu, care eşti primar vorbeşti?! Nu contează că eşti mic, da' al dracu'! Şi, ce, noi nu avem profesorii noştri? Uite VULPEA, e cel mai bun exemplu. Te fură asta, cu fulgi cu tot! Bursucul: Atunci pe ea să o trimitem la racolat de Primari Super Dotaţi, şi să le promită o ghiftuială ... de la buget, pe săturate! Şi, să trimitem Musca în recunoaştere ... Din culise, Lupul Moralist: - Da, Da, Da, de trei ori DA! Atunci, în sfârşit, numai Noi vom avea dreptul să ne numim Baroni Locali!!! Poneiul: Aşa DA să fie!!! Vox populi: Până când vor continua racolările de Primari Super Dotaţi, stimate animale politice? Data viitoare, cu exemple reale!
		Domnul Vasile Mocanu: "Putem fi o metropolă europeană" Există o zi în viaţa Iaşiului când ar trebui să ne schimbăm cu toţii în bine. Este vorba de 14 octombrie, Ziua Sfintei Paraschieva, Ocrotitoarea Moldovei. Tocmai datorită importanţei deosebite a momentului, în această perioadă sărbătorim, cu fast, Zilele Iaşiului. Este o perioadă scurtă, dar intensă, în care Iaşiul devine o capitală a sufletului românesc. Sute de mii de români din toate părţile ţării şi din diaspora vin în Capitala Moldovei pentru a se închina la Sfintele Moaşte. Este un moment de linişte sufletească, în care gândurile noastre capătă o rezonanţă divină. În această zi, ar trebui să uităm de orgolii politice. Nu mai suntem pesedişti, liberali sau democraţi. Suntem pur şi simplu ieşeni. Chiar şi cei care vin din alte zone se transformă pentru câteva ore în ieşeni. Nu mai reprezentăm doctrine diferite. Suntem cu toţii adepţii binelui. Nu mai suntem consilieri, primari sau parlamentari. Suntem reprezentanţii unei cetăţi. Cetăţenii Iaşiului. Propun ca, în fiecare an, această zi să devină un moment al unui bilanţ. Ce-am făcut şi ce vom face fiecare dintre noi pentru Iaşi şi pentru ieşeni. Această promisiune interioară, făcută nouă înşine, ne va obliga să urmărim în fiecare an un anumit proiect. Nu mă refer la un soi de agendă politică, ci pur şi simplu la o sumă de mici acţiuni ce pot fi derulate fără întârziere. Fiecare dintre noi poate ajuta Iaşiul. Cum? Păstrându-l curat, mai liniştit, mai frumos. Până la urmă, a fi de fiecare dată mai bun cu tine şi cu cei din jur reprezintă o condiţie a perfecţionării şi adevărata esenţă a omului. Haideţi să facem din Iaşi un model pentru celelalte oraşe ale României. Nu numai autorităţile sunt chemate să contribuie a dezvoltarea unei localităţi. Ci, mai ales, noi toţi, cei care iubim Iaşiul. Comunitatea trebuie să aibă primul cuvânt în ceea ce va însemna viitorul Iaşiului. Peste puţin timp, România se va integra în Uniunea Europeană. În acel moment, Iaşiul va deveni cel mai important oraş de la frontiera estică a Uniunii Europene. Vom reprezenta una dintre porţile Europei. Este o mare responsabilitate, dar şi o şansă unică. De noi depinde să facem din Iaşi o cetate a mileniului trei, o metropolă europeană. Ziua Sfintei Paraschieva şi Sărbătorile Iaşiului care se apropie ne arată acum şi în fiecare an că putem fi o capitală. Aşadar, primul pas l-am făcut! Să avem parte numai de bine!
		Domnul Marcel Laurenţiu Romanescu: Toţi gorjenii au votat în decembrie pentru a trăi mai bine. Mai ales aceia care au rămas fără locuri de muncă, după ce mastodonţii industriali au fost puşi la pământ, dar şi cei care sapă acum pământul în căutarea unei bucăţi de fier vechi, pe care să o vândă şi să-şi cumpere pâinea zilnică. Vreau să mă refer în cele ce urmează la un caz aparte, deşi economia Gorjului prezintă multe alte situaţii similare. Este vorba despre fostul Combinat de ciment de la Bârseşti, privatizat şi achiziţionat în urmă cu aproape un deceniu de societatea Lafarge. Combinatul de ciment şi azbociment din cartierul Bârseşti, aflat la marginea municipiului Târgu-Jiu, a fost printre cele mai mari de acest gen din sud-estul Europei. Unitatea economică a fost ridicată în anii '60 ai secolului trecut, pentru a crea locuri de muncă şi a pune în valoare resursele de calcar, argilă şi alte materiale de care dispunea zona muntoasă din nordul judeţului Gorj. Au fost aduse atunci tehnologii moderne şi linii de mare capacitate, pentru fabricarea cimentului şi azbocimentului. Din marele colos s-a ales între timp praful. Clădiri mari din fostul combinat au fost demolate, iar în locul lor nu s-a pus nimic. Privatizarea în grabă a însemnat începutul sfârşitului pentru "mastodontul cimentului", fapt ce a generat şi câteva dezbateri parlamentare în legislaturile anterioare, din păcate fără rezultate. Producţia anuală a combinatului, care cândva depăşea chiar şi 15 milioane de tone de ciment pe an, a scăzut acum la câteva zeci de tone. Salariaţii au fost disponibilizaţi în schimbul unor plăţi compensatorii cuprinse între 50 şi 200 milioane lei RON, iar acum sunt mai puţini de 75. Foştii angajaţi care au trecut pragul cabinetului parlamentar, au povestit cum, după privatizarea industriei de ciment, prin vânzarea către firma franceză Lafarge, combinatul şi-a decimat colectivul de lucru şi multe din cele nouă linii de producţie au fost tăiate şi date la fier vechi. S-a distrus astfel acest combinat şi au fost lăsaţi pe drumuri sute de oameni, specialişti care nu şi-au mai putut găsi un post conform pregătirii lor. Resturile clădirilor sunt depozitate în zone pentru care există acordul de mediu. De aici sunt luate bucată cu bucată, de oamenii care nu trăiesc decât din vânzarea fierului. Au existat cazuri când persoanele implicate în colectarea fierului vechi au avut altercaţii pentru că nu s-au înţeles la împărţirea acestuia. Trag acest semnal de alarmă şi solicit M.E.C. şi Ministerului Finanţelor, să verifice dacă au fost respectate clauzele contractului de privatizare, dintr-un motiv simplu: firmele din industria din Gorj sunt la un pas de faliment.
		Domnul Claudius Mihail Zaharia: Cu bucurie vreau să subliniez faptul că România a mai făcut un pas înainte în procesul de aderare la Uniunea Europeană, prin vizita premierului Călin Popescu Tăriceanu la Paris. Progresele făcute de ţara noastră, anul acesta, în domeniile care până acum erau obstacole în calea aderării au fost recunoscute şi apreciate de autorităţile franceze cât şi de reprezentanţii Parlamentului European. Cu toate acestea, domeniile în care mai este de lucrat pentru a păşi cu siguranţă pe drumul integrării sunt securizarea frontierelor şi corupţia, domenii tratate cu indiferenţă de fostul cabinet Năstase. Despre siguranţa frontierelor nu pot decât să reamintesc de binecunoscutul contract cu EADS, contract negociat pe vremea când cabinetul Năstase conducea ţara spre "un viitor luminos", însă plin de iresponsabilitate politică. Acum suntem traşi de urechi de Comisia Europeană pentru indolenţa acestora şi totodată suntem nevoiţi să mai sacrificăm încă jumătate de an pentru descâlcirea prevederilor contractului pentru a evita suprapunerile cu finanţările europene. Dar, cum până acum nimic nu s-a făcut fără să existe un motiv, putem uşor să facem legătura între întârzierea securizării frontierelor de către cabinetul Năstase şi scandalurile de corupţie din zona vămilor. Numai luna aceasta, procurorii orădeni instrumentează un dosar uriaş, în care sunt anchetaţi peste 35 de ofiţeri, subofiţeri şi mai mulţi vameşi de la frontiera de vest; de asemenea, în Vama Veche toţi angajaţii Biroului vamal Vama Veche au fost destituiţi din funcţiile publice în urma unui caz de contrabandă. Ca urmare, cele două puncte în care trebuie investite sume enorme acum, ar fi putut fi rezolvate din timp, iar autorităţile şi-ai fi putut concentra resursele către creşterea nivelului de trai al populaţiei şi creşterea calităţii serviciilor publice. Din fericire, cabinetul Tăriceanu, prin eforturile depuse, a reuşit să preîntâmpine parte din probleme, iar la celelalte să identifice soluţiile cele mai practice. De faptul că de la lideri politici care au reprezentat România în relaţiile cu ţările membre ale Uniunii Europene pleacă scrisori de pâră către membrii din conducerea Comisiei Europene, ca de exemplu, Franco Frattini, care aseamănă situaţia politică din România cu regimurile extremiste, nici nu vreau să mai fac nici un comentariu pentru că este un gest care nu poate fi caracterizat cu expresii demne de această tribună. Închei cu speranţa că totuşi clasa politică va renunţa la aplicarea zicalei româneşti "să moară şi capra vecinului", dacă nu la noi în ţară, măcar raportat la ţările alături de care sub conducerea actualului executiv vom participa la discutarea problemelor Uniunii Europene.
		Domnul Eugen Bejinariu: "Veneţia noastră, sub neputinţă şi deci, sub ape." De la Revoluţia din Decembrie 1989 şi până astăzi, capitala României a fost "păstorită" de manageri aparţinând formaţiunilor politice "altele decât cea a P.S.D.", de la domnii Halaicu, Lis, Băsescu la Videanu. Nu-i nevoie să studiezi rapoarte, dări de seamă ori proiecte şi programe privind "micul Paris", ci este suficient dar şi decisiv să parcurgi bulevardele, străzile şi apoi "mărginimile" capitalei pentru a vedea "succesele" acestor manageri şi ale politicii dumnealor faţă de oraşul emblemă a României în lume. Acum au venit peste noi ploile. Abundenţa ploilor, lipsa tehnicii adecvate pentru evacuarea apelor, posibile revărsări artificiale şi răspunsurile lente ale autorităţilor au aşezat sub ape mari suprafeţe ale capitalei. Şi la noul val al precipitaţiilor din 2 octombrie aceleaşi cauze au contribuit la noile inundaţii în Bucureşti şi cu deosebire în cartierele Giuleşti-Sârbi, Străuleşti, Bucur-Obor, pe Colentina etc. Până la urmă s-a găsit vinovăţia la Apanova Bucureşti şi respectiv canalul colector principal. Pentru cartierul Giuleşti-Sârbi s-a mers spre nedefinire. Nu ştim de unde vine apa! Deci mai mult decât starea de nedumerire. Avem şi noi o nedumerire. Dacă toate relele societăţii româneşti din anul 2005 de până acum sunt datorate P.S.D., cum de inundaţiile din capitală nu-s trecute tot în contul P.S.D? mai cu seamă că Primăria Generală nu a reuşit să-i apere pe cetăţeni de inundaţii şi nici de urmările lor. Dar înfundarea canalelor este "o problemă minoră" despre care aproape că nici nu merită să discutăm, apreciază primarul general. Pentru viitor însă ne-a îmbărbătat domnul primar general, Adriean Videanu, care a declarat, cu optimismul caracteristic, că o canalizare capabilă să preia apele rezultate din ploile torenţiale o vom avea în Bucureşti peste 15 ani. Oare va avea timp, domnul primar general, să înceapă lucrarea ca să-şi asume paternitatea? Pentru felul în care este gospodărit Bucureştiul de 15 ani încoace putem constata: lucrurile simple şi uşor de făcut nu prezintă interes pentru nimeni; toţi primarii generali au făcut analize şi proiecte "în gândirea macro", în timp ce ploile cad pe fiecare metru pătrat. Dincolo de zâmbetele noastre amare şi de triste ironii, managerii oraşului Bucureşti şi liderii politici de la putere au obligaţia promovării unui program de proporţii pentru infrastructura capitalei, într-un termen rezonabil şi cu tehnică modernă durabilă.
		Domnul Ion Luchian: Unul dintre punctele cele mai importante de pe agenda integrării noastre europene, care ne-a creat mereu probleme cu partenerii noştri europeni, a fost justiţia. Spun a fost, pentru că datorită eforturilor depuse pe calea reformei de actuala guvernare, lucrurile nu mai par să stea astfel. În vizita efectuată în România săptămâna trecută însuşi comisarul european pentru justiţie, domnul Franco Frattini, şi-a exprimat satisfacţia pentru ceea ce s-a realizat în ultimele 9 luni precum şi aşteptările pline de speranţă ale Uniunii cu privire la viitorul sistemului juridic românesc. Mai mult încă, comisarul european a recunoscut că, la sfârşitul anului 2004, conducerea Uniunii Europene era mai degrabă pesimistă în ce priveşte capacitatea României de a accelera reforma sistemului juridic. Or, consider eu, această declaraţie constituie un adevărat vot de blam acordat "reformelor" din justiţie ale Guvernului P.S.D. În fapt, aşa cum noi am susţinut şi în anii trecuţi, P.S.D.-ul numai a mimat o reformă în sistemul juridic, în realitate, justiţia ajungând să fie aproape complet supusă intereselor P.S.D. şi ale clienţilor săi politici. Au trebuit să vină alegerile din decembrie 2004 pentru ca, odată cu schimbarea puterii politice, să se treacă la implementarea unor adevărate măsuri de reformă în justiţie. Este vorba de schimbări legislative foarte importante, realizate în special datorită eforturilor doamnei ministru Monica Macovei, în special de pachetul legislativ pentru reforma justiţiei, adoptat în iulie 2005, legi care au mărit considerabil gradul de responsabilizare, profesionalismul şi transparenţa sistemului juridic. Or, dacă vă aduceţi aminte, tocmai aceste legi au fost contestate de P.S.D., şi parţial amputate datorită influenţei pe care acest partid încă o exercită asupra multor membri ai Curţii Constituţionale, ceea ce demonstrează, încă o dată, distanţa dintre declaraţiile liderilor P.S.D. privind sprijinirea eforturilor de integrare europeană ale României şi realitatea acţiunilor acestora în acest În acest sens. În concluzie, aşa cum a arătat şi comisarul european, reforma justiţiei se află pe drumul cel bun fiind însă, în continuare, nevoie de menţinerea unui ritm accelerat al reformelor, lucru care este cu siguranţă afectat de continuarea blocării activităţii normale a Camerei de către Coaliţia P.S.D.-P.R.M., cu scopul unic de a se evita votarea unui nou regulament.
		Domnul Horia Victor Toma: Una dintre cele mai importante probleme de la începutul unui an universitar - cazarea studenţilor - a fost tergiversată în această perioadă însoţită de multe tensiuni. Sunt tensiuni legate de nemulţumirile studenţilor privind numărul locurilor de cazare şi calitatea acestora, dar şi nemulţumiri ale părinţilor acestora privind costurile mari ale unui loc într-un cămin studenţesc. Şi totuşi, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a reuşit în acest an să finalizeze lucrările de igienizare în cele 331 de cămine din toate campusurile universitare din ţară, iar clădirile cu grad de uzură foarte ridicat (Universitatea Politehnică Bucureşti - căminele P1, P2, P3) au fost reabilitate. De asemenea, procesul de cazare a studenţilor în acest an a fost realizat prin modalităţi mult mai transparente comparativ cu anii anteriori, listele de repartizare a studenţilor pe cămine, camere şi facultăţi fiind publicate în paginile de web ale instituţiilor de învăţământ superior. Este cunoscut faptul că cererile de cazare pentru căminele studenţeşti depăşesc capacitatea actuală a acestora cu circa 63.000 locuri, însă şi în această problemă se realizează progrese având în vedere faptul că lucrările de reabilitare a celor l6 cămine incluse în programul cu finanţare externă, vor fi finalizate înainte de luna octombrie a anului 2006. În ceea ce priveşte costurile de cazare ale studenţilor, măsura Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a mări subvenţia pentru regia de cămin începând cu data de 1 noiembrie la 96,5 lei noi de la 50-60 lei noi, cât este în prezent, vine să răspundă la nemulţumirile studenţilor înspăimântaţi de costurile prea mari, deşi această măsură presupune un efort bugetar de 4,8 milioane lei noi, ceea ce reprezintă o sumă de zece ori mai mare faţă de cea alocată în prezent. Prin urmare, anul universitar 2005-2006 a debutat cu o serie de măsuri menite să sporească confortul studenţilor, măsuri prin care, deşi nu s-a reuşit rezolvarea totală a problemelor din acest domeniu, mă determină să am convingerea că anul universitar viitor va debuta cu mult mai puţine probleme legate de cazarea studenţilor în campusurile universitare.
		Domnul Vasile-Filip Soporan: Doresc să prezint declaraţia politică intitulată "Să trăiţi (bine) din taxe, din pedepse şi crâşme". Astăzi, când se pune în discuţie problematica administraţiei publice locale şi a fiscalităţii, îmi revine în memorie lucrarea "Legea pentru organizarea administraţiunii locale (Legea comunală şi judeţeană), cu desluşiri şi îndrumări", Editura Tipografia modernă, Bucureşti, publicată în 1929 de Dr. Aurel Dobrescu, în care se face o amplă analiză asupra modului în care au funcţionat administraţiile şi finanţele publice locale în provinciile româneşti înainte de Marea Unire din 1918, şi a prezentat consecinţele aplicării Legii unificării administrative din 1925. Consideraţiile lucrării nu sunt numai de natură juridică, ci şi de apreciere a importanţei spiritului comunitar asupra dezvoltării economico-sociale la nivel local. Aprecierile au fost ocazionate de prezentarea argumentelor de promovare a "Legii pentru organizarea administraţiunii locale (Legea comunală şi judeţeană) din 1929". Ce se întâmplă la ora actuală pe scena politică românească, prin lipsa de performanţă a actualilor guvernanţi, mă determină să cred, prin raportare la lucrarea menţionată, că istoria anilor de guvernare liberală se repetă în momentul de faţă, în diverse combinaţii. Cu toate că Ion C. Brătianu scria, în 1867, că: "Trebuie să dăm comunei şi judeţului viaţă proprie, ca să le facă să iasă din lâncezeală. Astfel, înseşi libertăţile noastre politice sunt prejudiciate. Autonomia locală exercitată cu inteligenţă va face din fiecare judeţ o unitate puternică şi toate, împreună, vor face din România un stat tare şi asigurat prin mijloacele sale", realitatea arată că "satele noastre sub liberali nu mai înfloreau, ci tânjeau". Explicaţia era dată de "credinţa centralistă şi absolutistă, specifică liberalilor, care n-au luptat din convingere pentru centralizare, ci din interes politic şi vroiau să fie stăpâni pe sate şi judeţe, pentru a-şi putea aşeza în slujbe grase agenţii electorali". "Rând pe rând, prin legi şi, mai ales, prin ordonanţe ministeriale rele şi nepricepute, au stricat rânduielile comunelor şi judeţelor". În privinţa finanţelor publice, aprecierile arată că "autorităţile comunale au primit sarcini noi (salarizarea perceptorilor rurali, înreţinerea jandarmilor, întreţinerea drumurilor de ţară, şoselele naţionale îngrijirea şcolilor primare, şi n-au luat o seamă de resurse care veneau la bugetele locale (venituri din accize). Astfel, autorităţile au stricat buna rânduială a aruncuturilor comunale, după care fiecare plătea, după averea lui şi ştia omul cât trebuie să plătească. În locul aruncutului comunal au introdus "cotele adiţionale" care nu sunt făcute după o cheie dreaptă, căci oamenii cu bani mulţi nu plătesc nimica". La întrebarea: "Din ce să trăiască comunele?", răspunsul batjocoritor al liberalilor a fost: "Să trăiască (bine) din taxe, din pedepse şi crâşme". Ce s-a întâmplat în această situaţie ? Vezi astăzi. "Au pornit asupra satelor potopul de taxe, care sunt pe o formă de mari pentru sărac ca şi pentru bogat ("cota unică de impozitare"). Cu totul sunt 49 de taxe stabilite prin "Legea maximului": taxa pentru focari (pompieri), taxe de păşunare, pe ferestre, pe apă, pe vite, pe câini, pe mărfuri, prestaţii..." Pentru autorul lucrării, dr. Aurel Dobrescu, această lege aduce în memorie dările fanarioţilor: văcărit, pogonărit, vânărit, vierit, stupărit, tutunărit, săpunărit, fumărit. În momentul de faţă, asistăm la o acţiune disperată a actualilor guvernanţi pentru a asigura resurse financiare către buget, acţiune care poate fi comparată cu cele întâmplate după punerea în operă a Legii unificării administrative din 1925 în perioada interbelică. La fel ca atunci, una afirmă actualii guvernanţi şi alta fac în procesul de guvernare şi administrare curentă. In programul de guvernare 2005-2008 al cabinetului Tăriceanu, prezentat Parlamentului, în decembrie 2004, la politica fiscal-bugetară (cap.12) se afirmă, printre altele: "Cheia de boltă a politicii fiscale a Guvernului este relaxarea fiscală ca mijloc de detensionare a mediului de afaceri, de stimulare a iniţiativei private şi de încurajare a oficializării economiei ascunse." La impozitul pe venitul companiei se propune: "Pentru microîntreprinderi va fi menţinut, până la momentul aderării în Uniunea Europeană, actualul sistem de impozitare pe cifra de afaceri." "Impozitul pe dividente va fi menţinut la 5% pentru persoane fizice şi 10% pentru persoane juridice." "Contribuţiile la fondurile publice sociale (pensii, sănătate, şomaj) vor scădea treptat începând cu anul 2006, astfel încât, în anul 2008 vor ajunge la 39,5% de la 49,5%, în prezent." "Pentru o anumită perioadă de timp, vor fi menţinute actualele prevederi din domeniul TVA. Efectele pozitive ale relaxării fiscale asupra venitului şi profitului, vor permite, în perspectivă, alinierea TVA până la nivelul de 16%, în acord cu prevederile acquis-ului comunitar." Care este situaţia reală la cele afirmate în decembrie 2004 ? Asistăm la o creştere fără precedent a fiscalităţii, fapt care prejudiciază mediul economic şi veniturile reale ale cetăţenilor. Cum explică primul ministru diferenţa între programul de guvernare şi modul de acţiune în domeniul fiscalităţii ? Guvernanţii cred că putem să trăim bine din taxe, din pedepse şi crâşme şi, în consecinţă, acţionează în această direcţie.
		Domnul Aurel Vlădoiu: Judeţul Vâlcea, izolat de restul ţării. Prin această declaraţie politică doresc să atrag atenţia ministrului transporturilor că, de două luni de zile, judeţul Vâlcea este aproape izolat de restul ţării ca să nu spun de restul continentului. Inundaţiile din luna august a acestui an au determinat alunecări masive de teren care au afectat foarte multe căi de comunicaţii. Nu doresc să mă refer la zecile de drumuri judeţene şi comunale, unele dintre acestea distruse total pe anumite porţiuni, ci vreau să trag un semnal de alarmă referitor la trei drumuri naţionale din Vâlcea care şi în acest moment sunt blocate. Pe binecunoscutul drum european, care face legătura între Piteşti şi Râmnicu-Vâlcea, în punctul Deduleşti, circulaţia este foarte îngreunată pentru vehiculele mici, ca să nu mai vorbim de TIR-uri care fac un ocol de peste 100 de kilometri (Piteşti-Vedea-Drăgăşani). Aici lucrările se desfăşoară în ritm de melc. Acelaşi fapt se întâmplă şi în cazul DN Râmnicu-Vâlcea - Curtea De Argeş şi DN Râmnicu-Vâlcea - Târgu Jiu. Distrugerea podului de la Gâtejeşti din data de 16 august 2005, ceea ce a dus la devierea circulaţiei auto dinspre Râmnicu Vâlcea spre Tg. Jiu pe o rută ocrotitoare, ar fi putut fi evitată dacă Drumurile Naţionale nu ar fi tras într-un mod sfidător mâţa de coadă şi ar fi alocat automat o sumă minimă pentru consolidarea acestuia. Acum se dau de la bugetul statului zeci de miliarde pentru ridicarea podului, iar firma constructoare se mişcă cu încetinitorul. Stimate domnule ministru, George Dobre, vă aduc la cunoştinţă că cetăţenii judeţului Vâlcea, posesori de autoturisme, plătesc taxe şi impozite, care ar trebui să intre într-un fond pentru drumuri, aşadar ei merită cel puţin mai mult respect, dacă nu şosele refăcute ! La fel ca în legenda Meşterului Manole avem impresia că lucrările, la refacerea acestor drumuri, din timpul zilei se năruiesc noaptea. De aceea se cuvine să adresăm următoarea întrebare: actuala putere politică din România este în căutarea Anei lui Manole pentru ca lucrările de reabilitare a drumurilor naţionale să se finalizeze, iar judeţul Vâlcea să fie deschis din nou cu adevărat ţării şi lumii?
		Domnul Ioan Ţundrea: "Vulnerabilitatea Parlamentului, integrarea în Uniunea Europeană şi Curtio Malaparte." Ultimele sondaje de opinie situează instituţia Parlamentului pe un dezolant penultim loc. Dacă cităm din Constituţia României, art.61 alin.1 că "Parlamentul este organul reprezentativ al poporului român", atunci discreditarea permanentă a Parlamentului timp de 14 ani poate fi interpretată şi ca un afront adus cetăţenilor din aceasta ţară. Nici o altă instituţie din această ţară nu are "şansa" de a fi prezentată atât de negativ, în ciuda faptului că permite o transparenţă mediatică totală. Acum când Parlamentul este unica autoritate legiuitoare responsabilă cu votarea legilor integrării, ne-am fi aşteptat ca aceste atacuri să fie mai ponderate. Dar, din păcate, prezentarea tendenţioasă a activităţii din Parlament continuă. Analizând istoria parlamentarismului, în binecunoscuta carte "Tehnica loviturii de stat", Curtio Malaparte afirma următoarele: Unul din pericolele la care este expus statul modern îl reprezintă vulnerabilitatea parlamentelor. Istoria politică din ultimii ani (1948) este lupta dintre apărătorii statului parlamentar şi adversarii acestuia. În aproape toate ţările, conservatorii sunt susţinătorii statului parlamentar şi artizanii unei politici echilibrate. Vă invit, dragi colegi, să reflectaţi la aceste pasaje extrase dintr-o carte care a fost scrisă în urmă cu 50 de ani, acum când votăm legile integrării în Uniunea Europeană.
		Domnul Ion Mocioalcă: "Preşedintele Băsescu are dreptate". Chiar dacă într-o recentă declaraţie, preşedintele Traian Băsescu a acuzat neîntemeiat pe aşa-zişii baroni locali care au condus până în 2004 (deşi actualii baroni au demonstrat cu adevărat că sunt baroni, prin maniera prin care au schimbat forţat conducătorii din teritoriu), trebuie să recunosc că poziţia sa împotriva Coaliţiei de la putere este întemeiată. Şi aici mă refer la declaraţia conform căreia preşedinţii de consilii judeţene ar trebui să rămână pe loc până la alegerile următoare şi să nu fie schimbaţi prin dubioase procedee administrative, modificate, pe loc, la foc automat. Noi am semnalat de nenumărate ori că actuala putere n-a făcut până acum decât să se dea de ceasul morţii pentru a-şi plasa prin funcţii clientela politică, nereuşind să manifeste aproape nici un pic de atenţie faţă de marile probleme prin care trece România. Disputele privind regulamentul de funcţionare a Parlamentului au dus această instituţie fundamentală spre un blocaj fără precedent. După marote precum alegeri anticipate, schimbarea celor doi preşedinţi ai Camerelor, vine acum schimbarea cu orice preţ a preşedinţilor de consilii judeţene, amendată inclusiv de preşedintele Băsescu. Chiar dacă noi am dezavuat în mai multe rânduri intervenţiile preşedintelui României în viaţa politică, poziţia sa care va merge până la nepromulgarea unei asemenea legi prin care să fie schimbaţi preşedinţii de consilii judeţene, ni se pare ,în acest moment, corectă. Totul e ca ea să nu fie doar un joc politicianist al lui Băsescu, joc la care se pricepe de minune.
		Domnul Gheorghe Chiper: Rapoartele elaborate la sfârşitul primelor nouă luni ale anului indică o creştere a veniturilor bugetare faţă de aceeaşi perioadă a anului 2004 cu 14,6% în termeni normali şi cu 4,9% dacă avem în vedere influenţa inflaţiei medii care în ultimele 12 luni a fost de 9,25%. Sporuri faţă de realizările pe cele trei trimestre ale anului trecut sunt consemnate atât la bugetul de stat (5,1% evoluţie reală), cât ţo şa bigetiş asoirîroşpr de sîmîtate (13%). Bigetul pentru şomaj (3,4%) şi bugetele locale (5,9%). Aceleaşi rapoarte elaborate de Ministerul Finanţelor Publice la finele lunii septembrie, când au trecut trei sferturi din an, mai precizează că la bugetul asigurărilor de stat creşterea nominală înregistrată a fost de 9,2% faţă de perioada corespunzătoare luată ca bază de comparaţie, veniturille reale fiind însă într-o uşoară scădere, de numai 0,1%. Cu alte cuvinte, pe ansamblu, cele nouă luni expirate au fost o perioadă de realizări bune care confirmă o evoluţie bună a activităţii economico-financiare de la instalarea noului guvern. Este, firesc, doar o aparenţă că rezultatele sunt mulţumitoare dacă avem în vedere că ritmul încsărilor la unii indicatori bugetari a început să scadă mult faţă de prima parte a anului, veniturile provenite din impozitul pe profit suferind o diminuare de 1,9% în termeni reali, iar cele din impozitul pe venit şi salarii, una şi mai accentuată, de 13,2% în aceleaşi date comparativ reale. Este aceasta o nouă şi concludentă dovadă că mult invocata cotă unică drept "soluţie" pentru eliminarea evaziunii din economie nu este plauzibilă. Mai mult, consider că pe seama evoluţiei mai lente a activităţii din industrie şi servicii, cât mai ales datorită scăderii drastice a producţiei agricole, vom avea în acest an o scădere a nivelului activităţii economice pe ansamblu, fapt care indică o reiterare a perioadei de tristă amintire 1997-2000, când am avut trei ani succesivi de involuţie economică, ceea ce ne-a adus mari prejudicii de ordin material (urcând indicele sărăciei la 39%), precum şi o nedorită situaţie singulară în Europa, de a avea economia în regres atât de mult timp. Totuşi, pornind de la rezultatele raportate pe primele 9 luni, se naşte întrebarea pe care o adresez domnului ministru Sebastian Vlădescu: dacă avem venituri suplimentare la bugetul consolidat, de ce nu pot fi susţinute integral programele de protecţie socială anunţate (acordarea de ajutoare sociale, îndemnizaţii de naştere, subvenţii pt căldură etc.)? De ce nu se pot calcula şi acorda indexări la pensii pentru a compensa influenţa negativă a preţurilor ? De ce sunt permanent fonduri insuficiente pentru sănătatea publică ? De ce Guvernul a renunţat la finanţarea, în acest an, a unor lucrări de infrastructură, a căror desfăşurare s-a făcut sau pregătit în bune condiţii până în 2004 ? Toate aceste întrebări, care se constituie într-o declaraţie politică, nu au doar scop politic. Ele vizează, aşa cum am spus, prevenirea apariţiei unei noi etape în care s-ar putea intra ca într-o fundătură, din care să nu putem vedea iarăşi nici o "luminiţă" de speranţă.
		Domnul Petru Andea: "Gigacaloria striveşte România". Autorităţile locale din Timişoara sunt puse tot mai insistent faţă în faţă cu nemulţumirile cetăţenilor generate de prognozata creştere a preţului de referinţă pentru furnizarea agentului termic. Se cunoaşte că Guvernul a hotărât diminuarea subvenţiei pentru agentul termic cu 33% pe an, începând cu ianuarie 2005. De asemenea, primăria municipiului Timişoara, conform unui proiect de Hotărâre a Consiliului Local, a cerut o majorare de 45% a preţului naţional de referinţă al gigacaloriei, ridicându-l la 1.300.000 lei vechi, faţă de 896.000 lei vechi cât este în prezent. Este cert că o mare parte a populaţiei nu poate suporta o astfel de majorare a preţului, cu atât mai mult cu cât în blocurile în care există apartamente debranşate, cei ce au rămas în sistemul centralizat vor suporta şi alte majorări. Preţurile încălzirii unui apartament cu 3 camere pot atinge, în lunile de vârf, 3-6 milioane lei. Cetăţenii Timişoarei sunt şi victime ale faptului că în acest municipiu, pentru producerea agentului termic, se foloseşte drept combustibil solid cărbunele, ceea ce face ca preţul de producţie să fie mai ridicat în comparaţie cu oraşele care folosesc drept combustibil gazul metan. Pe lângă aceste cauze, datoriile Primăriei faţă de furnizorul de agent termic - S.C.Colterm S.A. (aproximativ 5o miliarde lei vechi) şi împrumutul de 30 milioane USD contractat de S.C.Colterm S.A. de pe piaţa privată de capital, au contribuit la mărirea preţului de livrare a agentului termic. În aceste condiţii, având în vedere faptul că 91.400 apartamente depind de serviciile S.C.Colterm S.A., consider strict necesară majorarea subvenţiilor acordate Timişoarei pentru încălzirea populaţiei în iarna ce bate la uşă.
		Domnul Emil Radu Moldovan: "Subordonare fără precedent" Domeniul justiţiei este unul sensibil pentru România, măsurile adoptate în cadrul sistemului fiind atent urmărite de experţii europeni pe problematica integrării României în structurile europene. Măsura în care este liberă justiţia determină libertatea şi democraţia în cadrul unui stat. Anul 2005 a fost un an plin de evenimente pentru ministrul justiţiei, doamna Monica macovei. Am asistat cu toţii la permanentele stări de conflict exprimate public între Ministerul Justiţiei şi toate celelalte structuri ale puterii judecătoreşti. Niciodată, de 15 ani încoace, nu s-au sesizat cu atâta dârzenie aceste instituţii împotriva intervenţiei actului politic aşa cum s-a întâmplat în legislatura doamnei ministru. Chiar toate instituţiile vă sunt împotrivă fără nici un motiv ? Prin prestaţia oferită aţi reuşit să discreditaţi cele mai importante instituţii în garantarea democraţiei statului şi continuaţi să discreditaţi tot sistemul prin schimbări abuzive şi măsuri lipsite de logică şi fond. Se pare că aşa înţelege doamna Monica Macovei să realizeze reforma justiţiei, înlocuind normele şi principiile democratice cu presiunea şi şantajul. Mă refer aici, în primul rând, la schimbările operate în cadrul P.N.A., de la procurorul P.N.A. până la ceilalţi procurori cărora nu li s-au oferit explicaţii şi care au aflat din presă că vor fi înlocuiţi. În loc să începeţi reforma prin implementarea legislaţiei, v-aţi început şi continuat activitatea doar cu epurarea persoanelor indezirabile politic. Chiar şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ameninţată de primul ministru cu blocarea deschiderilor de conturi. Un ministru al Justiţiei - provenit din societatea civilă, dar şi Procuratură -, a permis, prin modificarea Legii privind statutul magistratului, o subordonare politică fără precedent a procurorilor, cărora le blochează şi posibilitatea de a accede la o funcţie de conducere prin prezentarea persoanlă a candidaturii în faţa Consiliului Superior al magistraturii. Astfel, preşedintele Traian Băsescu are control total supra carierei procurorilor şi ştim cu toţii că subordonarea politică a justiţiei eliberează drumul spre dictatură. De la începutul anului 2005, 90 de judecători şi 45 de procurori s-au pensionat. Majoritatea au trebuit să aleagă asta din cauza presiunilor exercitate. E mai mult decât evident faptul că, momentan, în România, sistemul judiciar s-a transformat într-un instrument care funcţionează la comandă politică, aservită intereselor personale ale Coaliţiei. O justiţie în care un ministru îşi permite să forţeze procurorii să emită rechizitorii în fiecare dosar, dosare care întâmplător nu conţin oameni ai puterii, nu poate să declare că luptă pentru menţinerea independenţei justiţiei. Un ministru care se amestecă în deciziile CSM în mod abuziv, în ciuda conflictului de interese în care se află, şi care îşi permite să propună procurori pe diferite funcţii, pe criterii netransparente, nu poate declara că apără Constituţia şi democraţia unui stat. Justiţia trebuie lăsată să îşi facă treaba, însă, prin presiunile instaurate, obligaţi la subordonarea totală întregul sistem. Aşa-zisa reformă a reuşit să înlăture orice speranţă de schimbare: bugetul rămâne, în continuare, la ministrul justiţiei, adică la Guvern procurorii generali sunt numiţi de ministrul justiţiei, adică de către Guvern; CSM-ul nu are drept de iniţiativă legislativă în domeniul juridic, ci Ministerul Mustiţiei, adică Guvernul. Cu alte cuvinte, oamenii legii trebuie să se mişte strict în ţarcul fixat de oamna ministru. Trăim într-o ţară democratică, iar independenţa justiţiei este necesară pentru menţinerea demnităţii naţionale şi nu vom permite unui singur om, care serveşte interesele unui lider avid de putere să distrugă valorile unui stat care a luptat pentru câştigarea democraţiei.
		Domnul Mihai Adrian Mălaimare: "Daţi-ne care cu boi!" Parlamentul este... şi, după aceste prime cuvinte, absolut toată lumea din România strâmbă din nas, mimează dezgustul, dispreţul şi, dacă mai încap şi ceva vorbe, apoi numai despre amărâţi, şmecheri, bandiţi, neştiutori de carte, mafioţi, adormiţi, laptopişti şi care mai de care alte cuvinte arătoase şi bine nimerite. Sursa ? Probabil o anume realitate, incontestabilă, deoarece se află printre parlamentri şi astfel de specimene. Ştiu sigur, din moment ce, atunci când eram preşedintelei Comisiei pentru cultră, a venit un coleg parlamentar cu un proiect de lege care să-i apere, nici mai mult nici mai puţin, propria-i făbricuţă de bere. Probabil ineficienţa în plan strict al efortului pentru democratizarea acestei ţări. Probabil inificenţa multora dintre parlamentari în teritoriu, adică acolo unde efortul lor este absolut necesar şi de dorit a fi numai în slujba intereselor celor mulţi şi deloc în slujba intereselor proprii sau ale neamurilor lor. Probabil chiar ineficienţa în Parlament, căci mulţi dintre ei, dintre noi, la urma urmelor, votează, votăm legi despre segmente sociale pe care nu le cunoaştem şi nici nu ne străduim să le cunoaştem foarte tare, căci asta ar însemna un Parlament de profesionişti, dedicaţi numai acestei slujbe şi este greu de ajuns la aşa ceva când condiţia de parlamentar este la îndemâna unor indivizi absolut oarecare, sau chiar ticăloşi de-a binelea, care conduc o organizaţie judeţeană de partid şi care o fac în stil de "tăicuţ al naţiunii". Probabil multe din toate acestea şi chiar altele pe care nu le cunosc, sau nu am vreme să le înşirui. Dar de aici şi până la a afirma că Parlamentul României este o hazna, o şleahtă de inşi de tot râsul, o adunătură de haidamaci puşi pe furat, este mult prea mult, este nedrept de mult, este periculos de mult pentru un popor care încă nu s-a trezit din aburii totalitarismului. Şi-au cumpărat covoare ! Şi-au cumpărat leptopuri ! Şi-au cumpărat maşini ! Şi-au cumpărat piscine ! Cine ? Evident, parlamentarii ! Nimeni nu ştie, iar mdia nu se străduieşte să informeze corect că acest Palat al Parlamentului are sute de angajaţi, că el trebie să funcţioneze probabil şi cu covoare şi cu leptopuri. Ceea ce este sigur, este că nici un covor, nici un leptop nu au fost comandate de vreun parlamentar. Piscina despre care aţi vorbit atât nu aparţine parlamentarilor, iar cât priveşte maşinile, aceste Dacii pe care nu le avem, adevărate sicrie ambulante, căci au un motor mult prea puternic pentru o caroserie absolut "românească", o afacere mai proastă nici că se putea face. Eu nici nu mă mai gândesc că ar fi bine să se cumpere Loganuri. Mai bine daţi-ne care cu boi!
		Doamna Minodora Cliveti: "Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi armata" HG s-a adresat instanţei solicitând, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, despăgubiri pentru neacordarea concediului pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani. HG era la vremea aceea maistru militar, iar soţia sa, profesoară, era obligată de situaţia locului său de muncă, să nu întrerupă serviciul. Instanţele de judecată au respins acţiunea: s-a decis că statutul cadrelor militare, care este o lege specială, nu permite ca un cadru militar bărbat să beneficieze de concediul pentru îngrijirea copilului, decât dacă concediul este solicitat de mamă. Cu alte cuvinte tatăl, cadru militar, este discriminat faţă de mama aflată în această situaţie. HG a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege: Curtea Constituţională l-a declarat potrivnic art. 16 din Constituţie. HG a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aşteaptă sentinţa şi speră în egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Această istorie adevărată mă face să reflectez asupra şanselor ca egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi să se manifeste în România. Din punctul de vedere al legislaţiei, România ţine pasul cu Europa democratică: acordarea concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, concediul paternal, fac ca femeile şi bărbaţii să poată să se ocupe în mod egal de copii, fiind în măsură, aşadar, să îmbine în mod armonios cariera cu nevoile familiei. Femeia încetează să mai fie unicul părinte care poate să se ocupe de copilul foarte mic, dar ceea ce este cel mai interesant şi dătător de speranţă este faptul că, iată, un bărbat (cel puţin unul) invocă dreptul de a se ocupa de copilul său şi uzează de toate căile judiciare interne şi europene pentru a-şi demonstra sie însuşi şi celorlalţi că egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi este un principiu care începe să guverneze viaţa cotidiană. Este un act de curaj al lui HG: între timp, viaţa sa a continuat în afără armatei, pe care a părăsit-o, acolo unde, la început, a stârnit zâmbete printre colegii săi bărbaţi, cerând concediul pentru îngrijirea copilului, dar demersul său a provocat o decizie a Curţii Constituţionale care va duce la schimbarea dispoziţiei discriminatorii care l-a favorizat. În România anului 2005, din cele 103.802 persoane care beneficiază de îndemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, 18.991 sunt bărbaţi. Este o dovadă certă că mentalităţile se schimbă şi că egalitatea de şanse are şanse reale. Trebuie însă ca acestea să se manifeste şi într-un domeniu care părea că aparţine exclusiv bărbaţilor: armata !
		Domnul Valeriu Tabără: "Plantele modificate genetic - o problemă sau o şansă pentru România?" Campania din mass-media din ultimul timp dusă de anumite oragnizaţii împotriva unor culture cu plante modificate genetic (OMG) în România, precum şi importanţa subiectului, m-a făcut să revin în faţa Camerei Deputaţilor. Aceasta pentru că doar la prima vedere subiectul este de natură ştiinţifică şi din acest punct de vedere, nu ca realizare oarecare, ci pentru că tema începe să îmbrace şi la noi o haină politică obligând factori decizionali să ia decizia în acest domeniu. Campania dusă de către Greenpeace, şi în subteran de către unii funcţionari din Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care se pare că alături de funcţia oficială îmbracă şi o haină a incompatibilităţii, precum şi frica unor funcţionari din Ministerul Mediului fac ca presiunile asupra unor realizări de excepţie ale ştiinţei secolului XX se fac eliminate din România. Subiectul OMG care este disputat astăzi şi care de cele mai multe ori îmbracă haina neadevărurilor trebuie abordat la cel mai înalt nivel de decizie politică. Reamintesc că în anii 50-60 ai secolului XX, România a mai trecut printr-un moment asemănător. Este vorba de a accepta în ştiinţa biologică (genetică, ameliorare) mendelismul şi morganismul care constituie, şi atunci ca şi acum, baza geneticii moleculare. Reamintesc că doi mari cercetători în domeniu, Watson şi Crik, au luat Premiul Nobel la fel cum mai tîrziu a luat Premiul Nobel pentru cercetări de vîrfîn domeniul celulei prof. Emil Paladi. Atunci în anii aceia, politica declarată de la Moscova impunea teoria ştiinţifică a doi bolşevici, academicianul de tristă amintire, Lasenko, şi Miciurin. Teoriile acestor doi nu aveau o bază ştiinţifică solidă, acceptarea lor fiind impusă politic şi cu forţa. Atunci în România s-au găsit un grup de cercetători şi profesori tineri care au reuşit să lămurească factorul de decizie politică că drumul spre progres este cel propus de Morgan şi Hendel şi nu cel dictat de Nikita Hrusciov de la Moscova. Aşa a reuşit România să fie printer primele ţări ale Europei producătoare de hibrizi de pomul şi floarea soarelui, precum şi de soiuri de grîu, orz, orzoaică, soia, etc de mare productivitate. Secolul XX are multe şi mari descoperiri ştiinţifice. Dintre acestea, în opinia mea două sunt de o importanţă colosală - atomul - producător de energie şi ingineria genetică - care deschide calea acţiunii asupra nucleuluişi citoplasmei celulei vii. Aceste două descoperiri sunt cele care vor revoluţiona lumea viitorului. Dacă prima mare realizare cea a atomului este şi va rămâne apanajul unor mari puteri economice, politice şi militare, cea de-a doua ingineria genetică stă la îndemîna şi statelor mai mici, mai slabe dar cu oameni cu ştiinţa valorii conştiente că lucrează în favoarea oamenilor şi a progresului real şi necesar comunităţii şi naţiunilor din care fac parte. Într-o astfel de situaţieeste România azi cînd este pusă sub presiune de parteneri care nu au ales decizia cea mai bună la momentul oportun. Aceasta în timp ce lumea ştiinţifică americană, şi nu numai, a observat aşa cum a făcut şi acum peste 60 de ani direcţia ştiinţifică care i-a dus acolo unde sunt şi azi. Acesta este momentul în care biotehnologiile sunt scoase din laborator fiind duse în cîmp( agricultura) în industria farmaceutică şi în domeniile sănătăţii unde au fost şi alţii: China, Brazilia, Africa de Sud, Argentina, Canada. Trebuie spus că, mai devreme sau mai tîrziu, UE va intra în această competiţie, s-ar putea însă să aibă soarta Rusiei care a rămas şi azi într-o zonă de handicap-datorită acelor decizii politice din anii 50-60. Intervenţia mea în faţa Camerei Depuaţilor se vrea un avertisment dat de lumea ştiinţifică, lăsată azi în afara fundamentării deciziei politice nu de puţine ori luate în pripă fără o bază ştiinţifică (vezi cazul gripa aviară) care au consecinţe economice nefaste pentru societatea românească. Este nevoie de o poziţie fermă împotriva a ceea ce înseamna minciuna, exclusivismul, extremismul şi inchiziţia verde ( la prima vedere). Nu este admis ca presiuni de tip extremist nefundamentate să blocheze cercetări din universitate şi institute, să blocheze relaţii ştiinţifice şi economice " Îi informez pe cei care vor să fie informaţi că în UE funcţionează Autoritatea Europeană a Securităţii Alimentare, care în urma analizelor asupra hibridului de porumb modificat genetic MOH 863 că "este la fel de sigur pentru cultivatori şi consumatori ca şi tipurile de porumb tradiţional. În acelaşi timp aduc la cunoştinţă celor care vor să ştie că în Franţa industria brînzeturilor nu ar avea performanţa pe care o are fără utilizarea unor fermente care sunt ONG. Doresc ca această declaraţie să ajungă pe masa miniştrilor : agriculturii, mediului, a primului ministru, cărora le cer să se organizeze o dezbatere reală asupra ONG din România.
		(Lucrările primei părţi a şedinţei s-au întrerupt la ora 9,40.