Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 octombrie 2005

			Şedinţa a început la ora 8,35. Lucrările au fost conduse de domnii Dan Radu Ruşanu şi Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinţi ai Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Victor Viorel Ponta, Gheorghe Albu şi Titu Nicolae Gheorghiof, secretari.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Bună dimineaţa. Declar deschisă şedinţa de astăzi. După cum cunoaşteţi, în fiecare marţi, primele 50 de minute ale şedinţei sunt rezervate pentru intervenţii ale deputaţilor.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, dacă domnul Mihai Dumitriu este... dacă nu, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Sorin Paveliu.
			Domnul Marian Sorin Paveliu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi are un titlu. Se numeşte "Un alt ticălos într-o ţară ticăloşită". Ţara noastră a decăzut moral, s-a ticăloşit concomitent cu sărăcia care ne umple sufletul. Factorul politic nu poate ajuta, pentru că pur şi simplu nu înţelege. Toţi cei din afara sistemului sanitar se uită la zbaterile noastre perpetue cam tot aşa cum ne uităm noi la greva factorilor poştali, atunci când, eventual, se face, cu o doză mare de indiferenţă. Adesea, uitându-mă la televizor, la talk-show-urile dedicate sănătăţii, am exclamat la adresa unuia sau altuia: Doamne, cât poate fi de ticălos! Incapacitatea noastră de a găsi mijloacele prin care să contribuim personal la oprirea degringoladei în sănătate, acceptarea individuală a tot ce în acest timp este strâmb în sistemul sanitar al acestei ţări, ne transformă pe toţi în banali ticăloşi de rând ai unei ţări ticăloşite. Paragraful de mai sus este concluzia unui editorial pe care l-am scris în anul 2002, iar subiectul acestuia este domnul Eugeniu Ţurlea, preşedintele C.N.A.S. în perioada 2000-2003, acuzat de mine că a redus cu 30% venitul medicilor de familie utilizând un manual propriu de aritmetică pentru medici tonţi. Eugeniu Ţurlea a fost demis exact acum doi ani de către ministrul interimar al sănătăţii, Ionel Blănculescu, pentru neregulile constatate în urma controalelor efectuate, însă înlăturarea sa nu a fost urmată, cum ar fi fost normal, de o anchetă penală. Confruntările cu preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate din acea vreme au vizat subiecte din cele mai nefericite pentru sistemul sanitar: acordarea de amânări şi scutiri suspecte la plata C.A.S. de către firme solvabile; obligarea personalului medical de a se asigura pentru mal praxis la o singură firmă, lăsând să se prevadă o influenţă oneroasă a acestei decizii; aprobarea preferenţială de bugete pentru unele unităţi sanitare; sfidarea fără măsură a partenerilor de dialog social sub protecţia secretarului de stat de tristă amintire pentru sănătate, Gherghina pe numele său, şi multe altele. Peste toate tronează însă contractul cu firmele ROMEDIC INTERNAŢIONAL, cea mai limpede dovadă de utilizare discreţionară şi păguboasă a banului public în interesul clientelei politice, desfăşurat sub patronajul preşedintelui C.N.A.S. din acea vreme, secretarul de stat P.S.D., Eugeniu Ţurlea. De săptămâna trecută, însă, domnul Ţurlea iese din nou la rampă, "mai alb, mai curat", devenind consilierul actualului ministru al sănătăţii, colegul meu de partid Eugen Nicolăescu. În campania electorală din Gorj am promis că nu voi pregeta să mă ridic în picioare, atunci când toţi ceilalţi preferă să stea jos pentru a-şi apăra propriile interese. Un astfel de moment a survenit mai curând decât aş fi bănuit. Trebuie să recunosc că în judeţul pe care îl reprezint cam toate funcţiile de conducere ale deconcentratelor se pare că au fost eminamente ocupate pe criterii de competenţă. Ca urmare, titulari sunt foşti membri de bază PSD care probabil, din decenţă, au decis să-şi dea demisia înscriindu-se în PNL, PD sau PC. La fel ca în Gorj, în conducerea sănătăţii la nivel central se află astăzi trei secretari de stat PSD şi zvonurile ne anunţă că un al patrulea a ieşit la încălzire. Toţi sunt chemaţi să facă reforma pentru care Guvernul Tăriceanu urmează să-şi asume răspunderea peste o lună. Asistăm cu stupoare la o politizare inedită a actului managerial la vârf. Îl rog pe această cale pe domnul prim-ministru să ia în considerare această declaraţie politică şi să oprească ocuparea posturilor de conducere pe criterii politice, numai cu foşti membri PSD, în dauna unor persoane apolitice sau, Doamne fereşte, membri ai PNL. Solicit, pe această cale, domnului ministru al sănătăţii să recunoască public eroarea politică comisă, reziliind contractul de muncă abia semnat cu domnul Eugeniu Ţurlea şi să declanşeze, prin Corpul său de Control şi prin Parchet anchetele care vizează activitatea acestuia. Pentru cei care citesc mai greu printre rânduri, voi face şi o finală dar necesară subliniere: subiectul acestei declaraţii politice este corupţia. Împingerea în prim plan numai a foştilor PSD, oferindu-le protecţie şi putere de decizie, nu se poate datora decât unui mecanism de corupţie directă prin convingerea celui care îi numeşte sau indirectă, utilizând o largă sferă de interpuşi mobilizaţi de cercuri de interese economice învăţate cu scurtăturile în goana aberantă pentru profit din banul public. Programul de guvernare al Alianţei D.A. nu poate fi pusă în practică cu echipe de consilieri sau directori PSD care şi-au demonstrat incapacitatea de a însănătoşi sistemul sanitar în urmă cu 1-2 ani. Din cauza corupţiei PSD a pierdut la limită alegerile, dar a rămas un partid cu care votează, în mod paradoxal, 30% din populaţie. Alianţa D.A. nu va beneficia de acest paradox, riscând, în cel mai bun caz, să se dizolve în neant. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumim, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar România Mare, domnul deputat Ştefan Baban.
			Domnul Ştefan Baban: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "Sărăcia rurală - problema vitală a României" În opinia specialiştilor interni şi externi, agricultura din România reprezintă o componentă esenţială, dar şi motorul dezvoltării în România. În primul rând pentru că această ramură a economiei naţionale are o strânsă legătură cu mediul înconjurător, dar şi faptul că, în actualele condiţii ale economiei de piaţă, înglobează cea mai mare parte a populaţiei acestei ţări. Populaţia rurală a României numără peste 10 milioane de locuitori care domiciliază în peste 13.000 localităţi rurale şi care au ca principală sursă de venit recoltele agricole obţinute în fiecare an, precum şi valorificarea animalelor crescute în propriile gospodării. Procesul de restituire a pământului a plasat 55% din terenul agricol în proprietatea a circa 5 milioane de gospodării, care deţin maxim 2 hectare de teren. Cei care au primit aceste terenuri sunt lipsiţi de experienţa necesară, de mijloacele financiare cerute pentru exploatarea suprafeţelor din posesie, de capacitatea fizică de a practica o agricultură comercială, fapt care pune în pericol chiar bunăstarea sau subzistenţa întregii familii. Cei din mediul rural o duc mult mai rău decât cei din mediul urban. Pe lângă munca fizică brută pe care o desfăşoară din primăvară până în toamnă, veniturile ţăranilor sunt mult mai mici şi în funcţie de capriciile vremii. Din acest motiv, sărăcia este problema cea mai grea dar şi cea mai importantă a comunităţii rurale din România, ea reprezentând 2/3 din totalul populaţiei sărace din această ţară. Şi acest lucru nu e de mirare, pentru că în anul 2005, în România, agricultura reprezintă sigura sursă de existenţă pentru populaţia rurală. Totul depinde de ea: recoltele agricole de la grâu şi terminând cu porumbul, creşterea animalelor, roadele pomilor fructiferi şi ale viţei de vie etc. toate acestea se cuantifică în bani, care vor acoperi cheltuielile agricole ale anului trecut şi vor constitui rezerva pentru cheltuielile noului an agrar. Nu e de mirare disperarea agricultorilor din primăvară-toamnă, care după inundaţiile catastrofale din ţară au realizat că-şi pot pierde şi bruma de agoniseală. Despre pierderea a tot ce au avut şi ce au investit în acest an nu mai poate fi vorba. Veniturile din agricultură sunt în general scăzute, iar ocuparea pe cont propriu predomină în structura ocupaţională a populaţiei sărace. Deşi sunt mai câştigaţi din punct de vedere nutriţional, asta doar oficial, populaţia săracă din agricultură deţine ponderea cea mai mare în totalul populaţiei sărace din România. Venitul gospodăriei ţărăneşti creşte o dată cu suprafaţa de teren exploatată. Dar acest lucru nu este întotdeauna valabil, ci doar în cazul existenţei unor surse băneşti dar şi a unei baze tehnico-materiale medii, care poate asigura o anumită autonomie funcţională. Având în vedere că în prezent terenurile agricole din România sunt exploatate de persoanele de peste 50 de ani, pentru că tinerii din sate au plecat pe alte meleaguri pentru a obţine bani mai mulţi, chiar din agricultură, nu e de mirare că agricultura autohtonă dă naştere la cei mai mulţi săraci din această ţară. Este imposibil ca în actualele condiţii economice, ţăranii care au o pensie de maxim 100 lei noi (1 milion lei vechi), să fie în stare să practice o agricultură modernă, aşa cum se întâmplă în statele Uniunii Europene. Mulţi orăşeni au ales satul pentru a reuşi să-şi reconsolideze situaţia financiară. Din şomeri la oraş au devenit agricultori la sat. Dar, fără un minim de resurse financiare, pământul poate fi exploatat la minimum de capacitate. Nu e de mirare că după aproximativ 14 ani de la promulgarea Legii nr. 18, întâlnim din ce în ce mai multe suprafeţe de teren lăsate de izbelişte. Cum nu e de mirare nici faptul că peste 80% din populaţia rurală nu are nici un venit, depinzând doar de capriciile vremii şi de forţa braţelor proprii. Agricultura românească este un pion important atât în dezvoltarea României cât şi în procesul de aderare a ţării la Uniunea Europeană. Dar nu putem emite pretenţii atâta timp cât cei mai mulţi săraci provin din acest domeniu, cât timp mari suprafeţe de teren agricol rămân nelucrate de la un an la altul, cât intemperiile destabilizează starea financiară a acestei categorii de populaţie. Pentru a reuşi să ne aliniem la pretenţiile Uniunii Europene trebuie să reformăm puternic agricultura românească, pentru ca aceasta să nu mai fie considerată principala resursă de sărăcie a României. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnul deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Marcel Romanescu.
			Domnul Marcel Laurenţiu Romanescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Mă văd nevoit să aduc în atenţie modul greoi în care organele abilitate se mişcă în cazul societăţii gorjene UREX - Rovinari. De ani de zile oamenii de aici trăiesc într-o tensiune continuă. Nu au fost de ajuns grevele nenumărate, blocarea repetată a circulaţiei pe drumul european 79 şi marşul disperării în care distanţa dintre Rovinari şi Târgu Jiu a fost străbătută pe jos pentru ca organele statului român să termine ancheta în privinţa jafului care s-a produs aici sub oblăduirea fostei conduceri PSD-iste de la gorj. În zadar a scris presa că omul de afaceri alexandru Crişan a prejudiciat UREX-ul cu zeci de miliarde producând datorii de sute de miliarde la stat şi ducându-l la faliment. Trei ani de zile oamenii PSD-ului s-au făcut că nu văd ceea ce se întâmplă aici, nu aveau ochelarii fumurii, ci acoperiţi de cei 500 de milioane vechi, cel puţin asta este suma de care se ştie, daţi fostului partid de guvernământ de către omul de afaceri Alexandru Crişan. Până şi fostul ministru al Autorităţii de control, Ionel Blănculescu, s-a făcut că vede situaţia doar în faţa presei, dar de la declaraţiile de presă şi până la faptele concrete s-a văzut că este o cale lungă. Ca şi în cazul celebrului Al Capone, Crişan a fost arestat, dar nu pentru devalizarea UREX-ului adus în faliment, ci pentru o ţeapă mai mică de numai 6 miliarde vechi, dată unei firme din Târgu Jiu. Alexandru Crişan jr. a fost condamnat de o instanţă de la Bistriţa la 8 luni de închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi a stat în penitenciar aproape 8 luni, exact atât cât a fost în sentinţă, după care a fost eliberat. Grav este şi modul în care respectiva societate aborda licitaţiile la care participa cu preţuri incredibil de mici, sub cele de producţie, forţând şi celelalte societăţi prestatoare din minerit să lucreze în pierdere, iar acestea sunt şi ele în faliment în momentul de faţă. Mă întreb oare dacă falimentarea UREX-ului Rovinari nu a fost premeditată, astfel încât să ajungă pe mâna unui client al PSD-ului. Cer pe această cale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să facă lumină în dosarul falimentării Societăţii UREX -Rovinari, iar Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să se implice nu doar pentru a recupera datoriile către bugetul de stat, ci să aibă în vedere şi viitorul angajaţilor rămaşi aici. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar U.D.M.R., domnul Garda Dezideriu.
			Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Transilvania medievală reprezenta ţara autonomiilor în perioada regatului maghiar. Organizarea cnezatelor şi voievodatelor reprezentau bastioanele autoguvernării româneşti. Saşii care s-au aşezat în timpul regelui Géza al II-lea (1141-1162) în Ardeal prin Diploma regelui Andrei al II-lea din 1224, cunoscută sub numele de Andreanum, se bucurau de autonomie teritorială, instituţiile căruia s-au menţinut până la mijlocul secolului al XIX-lea. Deşi armenii s-au aşezat numai în cursul secolului al XVII-lea în Ardeal, organizarea lor în Armenopolis (Gherla), Gheorgheni, Frumoasa şi Dumbrăvioara pănâ-n anii 60 ai secolului al XIX-lea s-au organizat pe baza autonomiei teritoriale. Cea mai specifică organizare teritorială autonomă în Ardeal o reprezenta autonomia secuilor. Primele menţiuni despre libertăţile secuieşti o avem din secolul al XIII-lea. În secolul al XIV-lea secuii s-au opus cu succes tendinţelor de îngrădire a autonomiei de către regii Károly Róbert de Anjou şi Ludovic cel Mare şi au zădărnicit impunerea donaţiei regale pe teritoriul secuiesc în anii 1324 şi 1359-60. În secolul al XV-lea regele Sigismund de Luxemburg, Iancu de Hunedoara precum şi regele Mathias au întărit drepturile şi libertăţile speciale ale secuilor prin care au fost recunoscute principiile autonomiei secuieşti.
			O dată cu transformarea Transilvaniei într-un principat autonom, libertăţile secuilor au fost îngrădite de către principii Ioan Sigismund, Ştefan Bathori şi Sigismund de Bathori. Pentru revenirea la vechile libertăţi colective secuii s-au răsculat în anii 1562, 1571, 1575 şi 1596. În anul 1599 au luptat de partea lui Mihai Viteazul cu ocazia bătăliei de la Selinber. Ca recompensă voievodul român a recunoscut în mod oficial libertăţile colective ale secuimii.
			În cursul secolului al XVII-lea, fiecare principe, cu ocazia urcării pe tron, a recunoscut libertăţile speciale ale secuimii, care, în termeni moderni, nu înseamnă altceva decât autonomia teritorială. Habsburgii, după cucerirea Transilvaniei, prin Diploma Leopoldină, au legalizat situaţia specială a secuimii recunoscând drepturile şi libertăţile colective. În cursul secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, situaţia juridică a ţinutului secuiesc era respectată de către Curtea de la Viena cât şi de Guvernatorul Transilvaniei.
			În anul 1873, prin desfiinţarea scaunelor secuieşti, autonomia secuiască s-a desfiinţat. Încercări de a reveni la autonomia acestei regiuni au avut loc în anul 1919, iar înfiinţarea în anul 1952 a regiunii autonome maghiare reprezenta o formă cu numeroase îngrădiri a autonomiei teritoriale în România. În prezent, secuimea, populaţie cu identitate naţională maghiară este majoritară în ţinutul secuiesc, motiv pentru care revendică autonomia teritorială a acestei regiuni, în conformitate cu prevederile documentelor internaţionale şi cu practica în acest domeniu din statele Uniunii Europene. M-aş referi la recomandarea nr. 1201/1993 a Consiliului Europei, care prevede la art. 11 dreptul persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale de a avea autorităţi autonome sau locale, sau statut special în acele regiuni unde sunt în majoritate şi dispun de condiţii istorice şi teritoriale specifice. Rezoluţia Parlamentului Europei cu privire la cetăţenia Uniunii Europene, din 21 noiembrie 1991, prevede la art. 3 că Uniunea şi statele membre încurajează comunităţile etnice şi lingvistice istorice existente pe teritoriul lor în exprimarea identităţii şi promovării coexistenţei, oferind garanţii pentru asigurarea egalităţii reale a tuturor cetăţenilor, formelor specifice ale autonomiei locale, regionale sau de grup, ale cooperării interregionale, aspiraţiilor comunităţilor şi soluţiilor practicate în Europa. Carta Europeană a Autonomiei Regionale, adoptată prin Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1118/1997, enunţă, printre alte, următoarele principii: recunoaşterea autonomiei regionale implică loialitatea faţă de stat, ale cărui regiuni evoluează prin respectarea suveranităţii şi a integrităţii teritoriale; organizarea de instituţii europene adecvate trebuie să ţină seama de existenţa regiunilor în cadrul statelor europene pentru elaborarea şi realizarea politicilor puse în aplicare la nivel european; regiunea, ca o componentă esenţială a statului, stă mărturie, prin identitatea sa, la diversitatea Europei, contribuie la îmbogăţirea culturii acesteia într-un climat de respectare a tradiţiilor sale istorice. În conformitate cu Carta Europeană a Autonomiei Regionale, prin autonomia regională se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile teritoriale cele mai întinse în cadrul fiecărui stat membru, dispunând de organe alese care se situează între stat şi colectivităţile locale şi care au fie prerogative de autoadministrare, fie prerogative de ordin statal, pentru a prelua asupra lor responsabilitatea şi, în interesul populaţiei respective, o parte importantă a problemelor de interes public, în conformitate cu principiul subsidiarităţii. Rezoluţia nr. 1334/2003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la experienţele pozitive ale regiunilor autonome în rezolvarea conflictelor din Europa (24 iunie 2003), remarcă printre altele, următoarele: reînnoirea tensiunilor în Europa se datorează, în parte, acelor schimbări teritoriale şi formării noilor state care au apărut în urma celor două războaie mondiale şi a prăbuşirii sistemului comunist în anii 1990; aceste tensiuni reflectă, de asemenea, şi progresul inevitabil în privinţa concepţiei statului naţional, care a prezentat suveranitatea naţională şi omogenitatea culturală ca o problemă esenţială. În zilele noastre, statele se confruntă cu alte cerinţe izvorâte din dezvoltarea practicii democratice şi dreptului internaţional; statele trebuie să împiedice apariţia tensiunilor prin aranjamente flexibile din punct de vedere constituţional sau legislativ venind în întâmpinarea aşteptărilor. Acordând puteri, respectiv competenţe minorităţilor în scopul rezolvării problemelor lor proprii, fie prin transferul de competenţe de la guvernul central, fie prin împărţirea puterii, statele pot corobora principiul unităţii şi integrităţii teritoriale cu principiul diversităţii culturale; numeroase state europene şi-au rezolvat tensiunile interne, sau sunt în curs de rezolvare prin introducerea diferitelor forme ale autonomiei teritoriale sau culturale, cuprinzând acele principii şi măsuri concrete care pot ajuta la rezolvarea conflictelor interne; autonomia, cum este aplicată în statele care respectă dispoziţiile legale cu privire la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale naţionalităţilor lor, poate fi privită ca un "aranjament substatal" (substate arrangement), care asigură ca minoritatea să-şi exercite drepturile şi să-şi păstreze identitatea culturală, acordând în acelaşi timp anumite garanţii pentru păstrarea unităţii, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statului; statutul de autonomie poate fi aplicat în cazul diferitelor sisteme de organizare politică, începând cu descentralizarea simplă în statele unitare şi ajungând la împărţirea reală a puterii, prin metode fie simetrice, fie asimetrice, în statele regionale sau federale. Statutul de autonomie a Ţinutului Secuiesc - Székleyföld - Terra Siculorum reprezintă reglementarea revendicărilor referitoare la autonomia teritorială, care prin adoptare de către Parlamentul României oferă garanţiile necesare şi cadrul adecvat prosperării regiunii autonome, protecţiei identităţii naţionale maghiare a secuimii şi intereselor specifice ale colectivităţii.
			S-a afirmat că propunerea legislativă privind autonomia Ţinutului Secuiesc este anticonstituţională. După părerea mea, problema anticonstituţionalităţii o putem ridica oricând nu se vrea adoptarea unei propuneri legislative. Aşa s-a întâmplat şi cu legile privind proprietatea şi cu reforma justiţiei. E vorba numai de interpretare. Să luăm de exemplu Constituţia Republicii Moldova, unde în articolul 1 alineatul 1 se declară că Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Formulare asemănătoare o găsim şi în Constituţia României. Cu toate acestea, în cazul Moldovei există o lege specială privind statutul juridic special al Găgăuziei, publicată în Monitorul Oficial la data de 14 ianuarie 1995. În preambulul legii amintite putem citi următoarele: „Călăuzindu-se pe principiile Constituţiei Republicii Moldova; manifestând bunăvoinţa şi năzuind de a păstra bunele relaţii dintre popoare care s-au constituit timp de secole; în scopul satisfacerii necesităţilor naţionale şi păstrării identităţii naţionale a găgăuzilor, dezvoltării lor plenare şi multilaterale, prosperării limbii şi culturii naţionale, asigurării statorniciei politice şi economice; ţinând cont de faptul că purtător iniţial al statutului Găgăuziei (Gagauzi –Yeri – locul unde trăiesc găgăuzii) este poporul găgăuz puţin numeros, care locuieşte compact pe teritoriul Republicii Moldova; acordând prioritate drepturilor omului, înţelegând necesitatea îmbinării intereselor general-umane cu cele naţionale; reiterând egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor care locuiesc în unitatea teritorială autonomă ce se formează indiferent de naţionalitate şi de alte indicii, Parlamentul adoptă prezenta lege. Art. 1. – (1) Găgăuzia (Gagauz – Yeri) este o unitate teritorială autonomă cu un statut special, care fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte componentă a Republicii Moldova. (2). Găgăuzia soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, în interesul întregii populaţii, problemele dezvoltării politice, economice şi culturale.....” Legea amintită declară clar că această lege este în consens cu Constituţia Moldovei. Pentru a fi mai explicit aş cita din articolul 2 al legii: „Art. 2. – Găgăuzia este administrată în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, prezentei legi şi altor legi ale Republicii Moldova (cu excepţiile prevăzute de prezenta lege), Regulamentului Găgăuziei şi actelor normative ale Adunării Populare (Halc Topluşu) a Găgăuziei care nu vin în contradicţie cu Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova”. Iată, stimaţi colegi, că în ţara românească dincolo de Prut există înţelegere faţă de doleanţele unei minorităţi care trăieşte compact pe teritoriul statului moldovean. Oare de ce nu există această înţelegere şi din partea elitei politice româneşti faţă de populaţia maghiară din depresiunile Carpaţilor Orientali. Autonomia teritorială nu afectează nici integritatea, nici independenţa şi nici unitatea României. Dacă în cazul Moldovei se pot rezolva dezideratele unei minorităţi, acest lucru de ce nu se poate realiza în cazul minorităţii maghiare.
			Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Aspiraţiile noastre privind Autonomia Ţinutului Secuiesc nu se pot discredita prin schimbarea programului Camerei Deputaţilor. Comitetul ordinii de zi, la data de 12 octombrie, a modificat în mod nejustificat programul activităţii parlamentare, contrar Regulamentului Camerei Deputaţilor, iar în plenul Camerei s-a discutat iniţiativa legislativă fără iniţiatori, fapt ce dovedeşte frica dumneavoastră de autonomia secuiască. Eu cred că şi dumneavoastră simţiţi că aspiraţiile noastre pentru o autonomie reală sunt legitime, pentru că adevărata egalitate între populaţia majoritară şi cea minoritară se poate realiza numai în condiţiile autonomiei!
			Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnule deputat.
			În continuare, din partea Partidului Grupului Conservator, domnul deputat Ioan Ţundrea. O voce din sală: Nu este.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Dacă nu este, din partea Partidului Social Democrat, domnul deputat Iulian Iancu. Doamna deputat Manuela Mitrea.
			Domnul Manuela Mitrea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Serviciul de ambulanţă din Mehedinţi - urgenţă de gradul zero!" Medicul Thomas Fuller spunea că "sănătatea nu este preţuită până când nu apare boala". Pentru actuala guvernare sistemul de sănătate publică ca şi învăţământul, cultura sau cercetarea, au reprezentat "priorităţi naţionale" numai pe hârtie. Cu toate acestea, românii au supravieţuit tuturor intemperiilor şi calamităţilor naturale şi politice, însă sănătatea lor a fost afectată, iar un popor, înainte de toate, trebuie să fie sănătos. Şi de data aceasta, Ministerul Sănătăţii, prin politica haotică pe care o duce, dă dovadă de iresponsabilitate, deoarece viaţa noastră, a tuturor, ar trebui să constituie o prioritate, însă pentru guvernul Tăriceanu acest fapt nu este important. Serviciul de ambulanţă românesc prezintă aceleaşi caracteristici ca întregul sistem de sănătate: degradare şi haos ! Serviciul de ambulanţă este extensia medicinei de urgenţă în teren. Medicina de urgenţă în ambulanţă este o specialitate "de echipă", la succesul acţiunii de salvare participând toţi membrii, fiecare fiind o parte din întreg. Ce se întâmplă atunci când, din lipsă de fonduri, o parte din întreg lipseşte? Serviciul de ambulanţă ar trebui să fie un serviciu de asistenţă medicală de urgenţă, iar ambulanţele ar trebui să fie mai mult decât simple unităţi de transport, ar trebui să fie laboratoare mobile, adevărate spitale pe roţi. Ambulanţa reprezintă avanpostul frontului, unde graniţa dintre viaţă şi moarte este atât de subţire, încât, uneori, nici nu ştii prea bine unde te afli. Mai ţine moartea cont că nu sunt suficiente maşini, că nu s-au făcut investiţii când trebuia, că posturile privind personalul medical sunt blocate? Pentru personalul care nu lucrează în mod curent în urgenţă, întâlnirea cu situaţii catastrofale, urgenţe medicale de grad zero reprezintă momentul adevărului, momentul în care poate proba experienţa de o viaţă şi orientarea de moment. Oare câţi miniştri ai Sănătăţii au trecut prin aşa ceva? Nimeni nu-şi poate descrie senzaţia dată de valul de adrenalină ce curge prin venele celor care au reuşit să mai salveze viaţa unui om ! Fiecare pacient revenit la viaţă înseamnă o victorie contra morţii ! Oare domnul ministru Eugen Nicolăescu e conştient de importanţa misiunii sale? Medicina de urgenţă în ambulanţă a fost şi este în continuă perfecţionare, având în vedere cazurile extrem de grave, cu risc vital major şi imediat, când intervenţia concomitentă a unei echipe şi a unui echipament complex şi specific este primordială! La fel de primordial ar trebui să fie şi interesul ministrului de resort pentru acest departament important din Sănătate! Însă dezinteresul factorilor de decizie sporeşte numărul victimelor! Fie că sunt accidente rutiere, incendii, accidente de muncă sau dezastre, Serviciul de ambulanţă e prezent, indiferent de oră sau de zonă geografică. Judeţul Mehedinţi, la o suprafaţă de 4 900 km" şi o populaţie de peste 300.000 de locuitori, cunoaşte o situaţie dezastruoasă în ceea ce priveşte situaţia staţiilor de ambulanţă. În prezent, Serviciul de ambulanţă din acest judeţ are în dotare doar 45 de maşini, dintre care numai 4 sunt performante! Acestea au fost primite de la Ministerul Sănătăţii, în timpul Guvernului Năstase. Restul ambulanţelor sunt foarte vechi şi uzate. Aşa cum se ştie, staţiilor de ambulanţă din ţară nu li se alocă fonduri pentru investiţii, iar Ambulanţa Mehedinţi nu face excepţie, fondurile obţinute prin serviciile realizate sunt destinate salariilor, combustibilului şi medicamentelor. În concluzie, nu-şi pot cumpăra singuri maşinile necesare, acestea trebuind să vină de la Guvern. De asemenea, Serviciul de ambulanţă Mehedinţi se mai confruntă şi cu un deficit foarte mare de personal. Sunt angajaţi 186 de salariaţi, necesarul fiind de 304 iar în acest an, Ministerul Sănătăţii a considerat ca fiind necesară şi blocarea acestor posturi! Dacă vreun ministru al Sănătăţii poate concepe că 70 de asistenţi medicali pot asigura primul ajutor pe întreg judeţul, în cele 5 substaţii ale Ambulanţei, înseamnă că ori nu se pricepe, ori e inconştient! O situaţie cu totul aparte este cea de la staţia de ambulanţă din oraşul Vânju Mare din judeţul Mehedinţi. Aici întâlnim doar două ambulanţe, o Dacie Break şi un Fiat aflate într-un avansat grad de uzură ce pun în pericol viaţa cetăţenilor. Acestea nu sunt dotate cu un minimum necesar, iar fiecare cadru medical are nevoie de o trusă de intervenţie tip, indispensabilă actului medical practicat. De asemenea, este nevoie de un dispecerat local, având în vedere că toate solicitările se realizează prin telefonia mobilă, iar aria de acoperire nu cuprinde întreaga zonă, viaţa cetăţenilor fiind astfel în pericol permanent; toate solicitările vin la Severin, iar de aici este sunat pe mobil personalul medical din zonele solicitate şi trimis în misiuni rapide de salvare, nefiind nici o altă modalitate de anunţare. Pe tură există doar un asistent medical şi un şofer care sunt nevoiţi să asigure întreaga zonă. Când se impun două intervenţii simultan, sau la intervale de timp foarte apropiate, un al doilea echipaj al Ambulanţei este nevoit să străbată cel puţin 33 de km, adică distanţa de la Turnu - Severin la Vânju Mare. La toate acestea se adaugă şi faptul că cele opt truse de prim ajutor ale asistenţilor medicali şi ale medicului, sunt într-o stare avansată de degradare, la fel tensiometrele şi celelalte instrumente aflate în dotarea personalului medical. Ca parlamentar în Circumscripţia Mehedinţi, sunt îngrijorată de situaţia în care se află Serviciul de ambulanţă din Mehedinţi! Trag un semnal de alarmă şi pe această cale, având în vedere că viaţa acelor oameni este în pericol! Serviciul de ambulanţă din Mehedinţi trebuie să intre în normalitate! Viaţa şi sănătatea acestor oameni trebuie să ne preocupe, în egală măsură, indiferent că suntem în Parlament sau la Palatul Victoria! Când ambulanţa ajunge prea târziu sau nu ajunge deloc şi nu e dotată corespunzător, iar un om a murit, nu neapărat soarta e de vină, ci nepăsarea noastră sau iresponsabilitatea factorilor de decizie! Consider că a sosit momentul ca Serviciul de Ambulanţă din Mehedinţi - să devină pentru dumneavoastră, domnule ministru, Eugen Nicolăescu o urgenţă de gradul zero! Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, doamna deputat.
			Din partea Grupului parlamentar democrat, domnul deputat Dan Mihai Marian.
			Domnul Dan Mihai Marian: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică e astăzi am intitulat-o "De ce este impotentă opoziţia politică actuală?" Stimaţi colegi, Actuala Opoziţie politică este impotentă din punct de vedere instituţional, deoarece liderii acesteia nu sunt familiarizaţi îndeajuns cu teoria şi practica democraţiei în care, printre alte chestiuni importante, se tratează şi despre rolul şi funcţiile opoziţiei politice. Se pare că domniile lor au habar numai de capitolul "Puterea politică", lucru care este de înţeles dacă ne gândim că liderii P.S.D. au studiat politica la şcoala socialismului ştiinţific. Corifeii socialismului ştiinţific, la care se închinau domnii Ion Iliescu şi Adrian Năstase, predicau distrugerea prin revoluţie violentă a oricărei forme de opoziţie politică. De aceea, chiar şi după cincisprezece ani de democraţie, liderii P.S.D. se simt confortabil doar pe băncile puterii. E păcat că nu vor să-şi valorifice în mod eficient acest statut. În loc să fructifice această perioadă benefică pentru reorganizarea internă, pentru reformarea partidului şi europenizarea efectivă a acestuia prin debarcarea liderilor compromişi în tot felul de afaceri controversate şi suspecte de corupţie, P.S.D. face bloc comun pentru menţinerea în funcţie a domnilor Năstase şi Văcăroiu. În timp ce tot partidul a trecut în opoziţie, doi lideri ai acestuia, întâmplător foşti prim-miniştri, se agaţă disperaţi de fotoliile de preşedinţi ale celor două Camere, înfruptându-se, în continuare, cu nesaţ din beneficiile Puterii. Stimaţi colegi de la P.S.D., e timpul să-i convingeţi pe unii dintre liderii dumneavoastră să-şi preia cu demnitate şi responsabilitate atribuţiile legate de activitatea de opoziţie a partidului din care faceţi parte. Decât să-i susţineţi nelimitat pe domnii Năstase şi Văcăroiu, mai bine aţi strânge rândurile în jurul liderilor reformatori, cu care aţi putea avea mai multe şanse de a reveni la Putere în viitor. De un lucru puteţi fi siguri: cu Năstase şi Văcăroiu, în prim planul vieţii de partid şi în funcţiile de preşedinţi ale celor două Camere, P.S.D. îşi va prelungi, cu siguranţă, statutul de partid de opoziţie şi la viitoarele alegeri. Este evident, pentru toată lumea de bun simţ, că postura în care se află Năstase şi Văcăroiu este anormală şi disfuncţională pentru democraţia românească. După ce domnul Năstase a fost prim-ministru 4 ani de zile şi, după ce a pierdut cu graţie alegerile prezidenţiale, domnia sa este preşedintele Camerei Deputaţilor, în condiţiile funcţionării unei majorităţi parlamentare care nu doreşte şi nu se simte în nici un fel reprezentată de domnia sa. În acest sens, stau şi mă întreb: cât timp veţi continua să-i faceţi jocul acestui om atât de avid de putere, compromiţându-vă în continuarea acestui spectacol politic penibil în Parlamentul României. Trimiţându-i pe Năstase şi Văcăroiu în opoziţie, P.S.D. ar avea ocazia să-şi exercite rolul şi atribuţiile specifice unui partid parlamentar de opoziţie. P.S.D. nu trebuie să aibă un complex de inferioritate faţă de majoritatea parlamentară formată din Alianţa D.A. P.N.L.-P.D. şi aliaţii săi, P.C. şi U.D.M.R., ci să abordeze confruntarea politică într-un stil competitiv bazat pe următoarele reguli generale: opoziţia reprezintă un factor instituţional şi un element esenţial al democraţiei parlamentare; opoziţia are rolul formal de a reprezenta în mod oficializat şi organizat critica de ansamblu şi punctuală a Programului de guvernare; opoziţia constituie, din principiu, o alternativă politică viitoare a majorităţii guvernamentale. Regulile pe care le-am enunţat anterior sunt pomenite în toate cărţile de teoria şi practica democraţiei. Sunt sigur că în biblioteca lui Năstase şi a lui Văcăroiu nu veţi găsi cărţile lui Giovani Sartori sau Robert Dal despre democraţie, participare şi opoziţie. Dacă de la lideri precum Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, nu a fost posibil să învăţaţi aceste reguli, în opoziţie aveţi oportunitatea să le puneţi în practică. Înţelegându-vă statutul de partid parlamentar de opoziţie, vă veţi îmbogăţi experienţa politică şi, cine ştie, poate veţi fi mai eficienţi într-o guvernare viitoare. Recăpătaţi-vă potenţa politică, domnilor! Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Constantin Traian Igaş. Dacă nu este, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Ilie Merce.
			Domnul Ilie Merce: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea se intitulează "Ofensiva împotriva Parlamentului României trebuie să înceteze" Asistăm, în ultima vreme, la o ofensivă concentrată fără precedent a Puterii de discreditare a Parlamentului, ca instituţie fundamentală a statului de drept. Dacă în legislatura anterioară, Parlamentul a fost târât în tot felul de jocuri politicianiste, care l-au transformat într-o anexă, aproape inutilă, a Executivului, ceea ce a urmat alegerilor din anul trecut, ne obligă să luăm atitudine faţă de acţiunea deliberată a Alianţei DA, de transferare a rezultatelor dezastruoase ale guvernării în contul exclusiv al Parlamentului. Lupta disperată a coaliţiei pentru detronarea preşedinţilor PSD-işti ai celor două Camere, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, a adus în aula parlamentară teatrul penibil al unor actori de duzină, care-şi motivează o dată în plus neputinţa guvernării, prin trivialităţi şi gesturi reprobabile. Şi, ca totul să nu se oprească aici, mai fac, cu sprijinul parlamentarilor din PSD, un exhibiţionism de cea mai proastă calitate. Toate acestea se petrec sub privirile stupefiate ale miilor de sinistraţi rămaşi sub cerul liber, din primăvară încoace, care şi-au pierdut orice speranţă să fie ajutaţi de o guvernare indolentă şi neputincioasă. Imaginea Parlamentului a ajuns la pământ, un pământ peste care se abat molime şi dezastre, iar puterea nu face altceva decât să arunce toate eşecurile politicianismului primitiv şi agresiv în curtea noastră. Preşedintele Băsescu face eforturi să devină dictator şi încearcă să stârnească poporul împotriva organelor alese, pentru a demonstra că el constituie ultima şi singura soluţie. Premierul Tăriceanu, în degringolada continuă a guvernării, are tupeul să spună că ţara nu poate fi guvernată din cauza Parlamentului, care ar trebui să dea satisfacţie tuturor jocurilor murdare, prin care cei ajunşi la putere îşi dovedesc preocuparea de a acapara, de a prădui şi de a-şi împărţi, între ei, sinecurile. De la începutul actualei sesiuni, parlamentarilor li s-au stabilit programe de câte 10 şi 12 ore în plen, în fiecare zi. Majoritatea timpului nu a fost folosit însă pentru dezbaterea şi adoptarea legilor, multe dintre ele urgente şi necesare finalizării procesului de integrare europeană, ci pentru certuri sterile, pe marginea modificării Regulamentelor celor două Camere, certuri presărate cu înjurături şi îmbrânceli între cei care sunt la putere şi cei care au avut puterea. Sunt deputat al Partidului România Mare, un partid care nu a fost niciodată la putere şi căruia nu i se poate atribui vreo vinovăţie. Împreună cu toţi colegii mei, mă întreb şi vă întreb, doamnelor şi domnilor colegi, de ce trebuie ca şi noi să ne plecăm ruşinos capul atunci când, întorşi în circumscripţii, oamenii ne spun că nu înţeleg ce se întâmplă în Parlament? De ce trebuie să plătim pentru prostiile altora şi de ce trebuie să asistăm la acest joc de "alba-neagra" între protagoniştii de ieri şi de azi ai guvernării de castă? Nu mai este de mult un secret lupta care se dă între preşedintele Băsescu, care se crede încă şef de partid şi premierul Tăriceanu, şi nici conflictele care macină Alianţa DA. Câştigarea supremaţiei de către un partid sau altul nu va aduce nici un strop în plus în farfuriile românilor şi nici nu va reduce facturile la întreţinere. Uitaţi-vă cât de penibili sunt şi unii şi alţii, când vorbesc despre o calamitate naturală sau despre molima recentă a gripei aviare! Mai grav, însă, e faptul că şi unii şi alţii arată spre parlament, transferând neputinţa lor în băncile noastre. Noi suntem de vină că Guvernul este incompetent şi tot noi suntem responsabili că Băsescu, după ce i-a pus pe ai lui cu "botul pe labe" şi i-a ameninţat şi pe liberali cu prinderea "în lesă", nu mai are unde "să-şi joace ... dictatura", şi a ales Parlamentul ca ultimă redută în drumul către autoritarism? Şi ca să-i fie pe deplin jocul, aţâţă împotriva noastră presa, comandă şi controlează sondaje. Nu mai este deloc un secret că Preşedinţia vrea să devină autoritatea supremă şi să pună jugul peste "a patra putere în stat". Am ajuns, cumva, cu toţii, matrozii preşedintelui ? Faptul că se urmăreşte menţinerea Parlamentului pe postul de ring central al jocurilor politicianiste este un risc major pentru însăşi democraţia românească. Dacă, indiferent de culoarea lor politică, parlamentarii nu vor pricepe acest adevăr elementar, oprobriul public ne va copleşi. De aceea, fac un apel către toţi colegii mei, deputaţi şi senatori, să nu mai răspundă orbeşte la comenzile Puterii, care nu fac decât să degradeze imaginea unui Parlament, nemeritat purtător al "lanternei roşii". Suntem o instituţie independentă, reprezentăm una dintre cele trei puteri ale statului de drept, recunoscute de Constituţie. Nu trebuie să acceptăm poziţia de apendice al puterii, oricare ar fi aceasta. Dacă noi nu înţelegem acest lucru şi nu luăm, acum, o atitudine fermă, să nu ne mire dacă vom auzi voci pledând nu pentru un Parlament unicameral, ci pentru desfiinţarea acestei instituţii, devenită aproape de prisos, prin voia unora, dar şi prin pasivitatea altora. Noi, parlamentarii Partidului România Mare, nu am făcut, nu facem şi nu vom face pe placul unora sau al altora. Suntem aici pentru a le dovedi cetăţenilor încrederea acordată şi pentru a le da legi şi nu bâlci şi nici spectacole de doi bani. Partidul România Mare şi noi - aleşii lui în sfatul ţării - dorim să arătăm că ne merităm locul. Nu ne interesează ce jocuri fac celelalte partide, dar ne interesează ca noi să nu cădem victime colaterale disputelor şi luptelor acestei "ciolaniade". Nu vom permite nimănui, doamnelor şi domnilor colegi, ca imaginea Parlamentului să fie deteriorată de neputinţa vremelnicilor aşezaţi la Putere. Vă sfătuim şi pe dvs., stimaţi colegi, să faceţi la fel, astfel s-ar putea să fie prea târziu. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Tamás Sándor.
			Domnul Tamás Sándor: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Vă mulţumesc, în primul rând, pentru posibilitate. Declaraţia mea politică se intitulează "Opriţi ultimul furt legalizat în domeniul forestier". Şi, totodată, vreau să fac un apel la domnul ministru Gheorghe Flutur. De asemenea, aş vrea să vă informez şi pe dumneavoastră despre exploatări masive de către ROMSILVA a terenurilor forestiere ce urmează a fi retrocedate. În numele cetăţenilor din circumscripţia mea electorală, proprietari particulari sau membri ai persoanelor juridice care iau în proprietate teren forestier, mă adresez colegial, în primul rând domnului ministru, cu rugămintea să opriţi, prin ordin al ministrului, exploatările produselor principale şi secundare pe terenurile care fac obiectul retrocedării conform Legii nr.247 din 2005, privind reforma din domeniile proprietăţii şi justiţiei. În fapt, sunt contactat de săptămâni întregi de cetăţeni persoane fizice, reprezentanţi ai autorităţilor locale, reprezentanţi ai composesoratelor, care mă informează că, mai ales după 15 septembrie, s-a intensificat exploatarea materialului lemnos de pe terenurile ce urmează a fi retrocedate, terenuri sub administrarea Direcţiei Silvice Covasna. Totodată, se conturează un conflict social nedorit între populaţie şi ocoalele silvice de stat. Cei de la Direcţia Silvică Covasna se apără, invocând legislaţia în vigoare, iar miile de cetăţeni sunt disperaţi, văzând fosta pădure pusă pe drumuri de către firmele de exploatare şi stând neputincioşi pe lângă viitoarea lor proprietate rărită până la epuizare. Milioane de cetăţeni români au salutat decizia Guvernului Tăriceanu de a restitui foştilor proprietari sau moştenitorilor lor terenurile forestiere confiscate abuziv de regimul comunist. Acum, înainte de a li se restitui proprietăţile, cetăţenii disperaţi asistă la ultimul furt legalizat, în sensul că aceste terenuri sunt exploatate rapid, pentru ca din profit să beneficieze alţii, şi nu vechii proprietari. În consecinţă, vă rog respectuos să analizaţi această problemă, care este o sursă potenţială de conflict şi să dispuneţi oprirea tăierilor produselor principale şi secundare. Vă mulţumesc respectuos pentru atenţia acordată.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.
			Domnul Aledin Amet: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ziua naţională a Republicii Azerbaidjan". La data de 18 octombrie a.c., este sărbătorită Ziua Naţională a Republicii Azebaidjan. Situată în Asia de Sud-Vest, învecinându-se cu Georgia, Federaţia Rusă, Marea Caspică, Iran, Armenia, Republica Azerbaidjan înseamnă un stat cu o populaţie de 7,9 milioane de locuitori şi cu o economie în plină dezvoltare. Limba oficială este limba azeră, alfabetul chirilic, folosit din anul 1939, fiind înlocuit cu varianta turcă a alfabetului latin. Capitala ţării, Baku, oraş situat pe ţărmul sudic al Peninsulei Apşeron, are o populaţie de 2.500.000 de locuitori. Teritoriul Azerbaidjanului a aparţinut, în antichitate, Imperiului Persan, numele fiind legat de cel al al regelui Atropates, care a domnit în secolul al IV-lea î.e.n., în această regiune. Atropates era vasalul lui Alexandru cel Mare, cel ce cucerise, în 331 î.e.n., teritoriul respectiv. Zona este recuperată, pe rând, de arabi (651), mongoli (secolele XIII-XIV), ruşi (începutul secolului al XIII-lea, doar regiunea Baku). După dispariţia Imperiului Ţarist, Azerbaidjanul, împreună cu Armenia şi Georgia, formează Republica Sovietică Transcaucaziană, desfiinţată în anul 1936. În acel an, R.S.S. Azerbaidjan devine o republică unională, aflată în componenţa U.R.S.S. În 1991, Azerbaidjanul îşi proclamă independenţa de stat. Republica Azerbaidjană este o republică prezidenţială, cu un parlament unicameral, Adunarea Naţională, care are în componenţă 125 de membri. Executivul este format din preşedinte şi din Consiliul de Miniştri, cu un prim-ministru desemnat de şeful statului. Regiune cu bogate resurse minerale (hidrocarburi, minereuri de fier, cobalt, baritină, molibden, sare), dar mai ales, cu bogate resurse de petrol, Azerbaidjanul tinde să devină, în primul rând pentru Europa, un important partener de afaceri. Între România şi Republica Azerbaidjan există relaţii politice şi economice deosebite, în capitalele celor două ţări aflându-se misiuni diplomatice de cel mai înalt rang. Vă mulţumesc frumos.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Iulian Iancu.
			Domnul Iulian Iancu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Intervenţia mea politică de astăzi, declaraţia politică se numeşte "Intervenţia politică în stabilirea preţurilor, studiu de caz pentru înlăturarea investitorilor străini". Economia a intrat pe o pantă descrescătoare. Costurile muncii au crescut, ţara nu poate fi competitivă fără reforme structurale de fond. Cu toate acestea, Guvernul Tăriceanu şi-a asumat un singur obiectiv - cel al reformei fiscale prin introducerea cotei unice de impozitare, subsumând toate celelalte decizii îndeplinirii acestui obiectiv. Aplicarea măsurii fără analiza prealabilă a implicaţiilor, a condus, inevitabil, la un derapaj cu consecinţe grave atât în plan macroeconomic, cât şi social. Cu toate că tabloul situaţiei economico-sociale din România este atât de sumbru, Preşedintele Băsescu, cu ocazia vizitei în Statele Unite ale Americii, a reuşit să umple de noroi întreg acest tablou, afirmând că doreşte un Parlament unicameral, că Federaţia Rusă tratează Marea Neagră ca pe un lac rusesc şi că, prin contractul încheiat cu Bechtel, Guvernul României şi-a escrocat partenerul contractual. Şi, ca să fie acoperit întreg spectrul, de la afaceri externe până la atragerea investitorilor străini în România, a afirmat nici mai mult, nici mai puţin, că este o greşeală abandonarea de către România a exploatării resurselor petroliere. O astfel de afirmaţie ne reaminteşte sloganul anilor '91-'92, şi anume: "Nu ne vindem ţara", transformat astăzi în "Nu ne vindem zăcămintele de petrol şi gaze", demonstrând că unii nu şi-au putut schimba mentalitatea nici după 15 ani grei de tranziţie. Însă, dacă domnul preşedinte gândeşte astfel, are o şansă în a-şi impune punctul de vedere în procesul de privatizare a ROMGAZ, care se desfăşoară exact după aceeaşi procedură, ca şi a Companiei PETROM. Aici, de ce nu intervine? Pentru că este un proces aflat în faza iniţială de derulare şi vorbim tot de zăcăminte, de gaze naturale. Din păcate, nici reprezentanţii Executivului nu au avut o reacţie corectă privind creşterea accelerată a preţurilor la carburanţi. Dacă Preşedintele a explicat creşterea preţurilor, acuzând modul în care acţionează principalii operatori pe piaţa petrolului, primul-ministru Tăriceanu a năucit populaţia spunând că nu reduce accizele de frica străinilor, care ar putea cumpăra benzină din România, nesesizând că, tocmai în astfel de situaţii, o fiscalitate permisivă, de scurtă durată, putea asigura atingerea obiectivului privind simţirea inflaţiei. În schimb, reacţia ministrului economiei şi comerţului a fost cea de a cere Consiliului de administraţie al PETROM să aplice o politică moderată a preţurilor, care să ţină cont de realitatea economică a României, precum şi de puterea de cumpărare a românilor. Mai lipsea să le ceară o subvenţionare directă a consumatorilor, datorită gradului redus de suportabilitate a acestora. În consecinţă, Preşedintele s-a antepronunţat, necunoscând prevederile şi clauzele contractuale, şi a stabilit deja ce trebuie făcut atât pe piaţa petrolului, cât şi în cazul marilor proiecte de infrastructură. Lipsa de profesionalism a actualului Executiv este deja notorie, însă reprezentanţii Guvernului României s-ar fi putut inspira din modul în care au acţionat celelalte guverne ale ţărilor europene în faţa acestui val al creşterii preţurilor la carburanţi. Astfel, Guvernul Poloniei a redus accizele până la un nivel de 6 eurocenţi pe litru. Ungaria a redus t.v.a.-ul de la 25% la 20%. Franţa a acordat subvenţii pentru fermierii săraci şi a ameninţat companiile petroliere cu majorarea taxelor. În Austria - ţara de origine a OMV -, ministrul de finanţe a anunţat o taxă excepţională, pentru ca şi consumatorii să beneficieze de aceste profituri excepţionale. Belgia a fost primul stat european care a întreprins un pachet de măsuri complexe, respectiv compensarea cu 17,35% a păcurii, folosită pentru încălzirea locuinţelor şi a oferit stimulente fiscale pentru utilizarea aparatelor care realizează economie de energie. Prin urmare, la nivelul Uniunii Europene s-au întreprins măsuri pentru a contracara efectele creşterii la carburanţi prin scăderea accizelor, respectiv a t.v.a., în schimb ce Statele Unite ale Americii folosesc petrolul stocat în rezerva statului. La noi, însă, înregistrăm o intervenţie abuzivă a Preşedintelui României, prin convocarea operatorilor principali de pe piaţa petrolului, demonstrându-se încă o dată, dacă mai era cazul, că noţiuni de genul: "transparenţă", "competiţie", "piaţă" nu au nici o valoare, nici acum, în plin proces de aderare la Uniunea Europeană. Nu mai este de mirare, în aceste condiţii, anunţul europarlamentarului Jean Belma Marie, că la nivelul Parlamentului european s-a dispus înfiinţarea unei comisii pentru verificarea modului în care mediile politice din România intervin pe piaţa petrolului, în cazul în care se va constata acest lucru de către membrii comisiei, aderarea României ar putea fi amânată cu 5 ani, până în 2012, dacă nu sunt finalizate toate reformele la timp. Guvernul are pârghii oferite de legislaţia primară şi secundară, precum şi instituţii, precum Consiliul Concurenţei, respectiv reprezentanţi ai statului în consiliile de administraţie ale marilor companii din domeniul petrolului şi gazelor naturale, precum PETROM şi ROMGAZ, care-i oferă posibilitatea să analizeze politica de preţuri şi măsura în care este corespunzătoare costurilor economice justificate. Guvernul putea, de asemenea, interveni prin pârghiile uzitate deja de ţări ale Uniunii Europene, respectiv prin efectele creşterii, sau scăderii de accize şi t.v.a., şi nu prin scandal public, catastrofal pentru România în ochii investitorilor străini. În baza unei astfel de abordări, Guvernul ar fi trebuit să intervină deja şi să verifice de ce preţurile din România sunt peste cele din Bulgaria, Serbia, Grecia, Estonia, ţări care importă ţiţei şi nu se situează, ca România, pe locul 5 în Europa, la producţia de petrol. De asemenea, să analizeze de ce companii, precum Brintish Petrolium, au scăzut cu un eurocent pe litru, Schell - cu 3 eurocenţi pe litru, şi chiar OMV în Austria, cu un eurocent pe litru, preţurile la benzină şi respectiv motorină. Totodată, prin reprezentanţii săi în consiliile de administraţie, Guvernul ar putea impune investiţii şi în surse alternative de energie. Nu numai că nu s-a întâmplat acest lucru, ci, mai mult, nu s-a auzit mai nimic despre proiectul conductei de transport ţiţei Constanţa-Omisali, prin care se vor putea tranzita anual 48 milioane tone de ţiţei. Guvernul ar putea, de asemenea, analiza situaţia antrepozitelor fiscale, prin care produsele sunt plimbate până îşi pierd urma, şi să-şi impună condiţii drastice de licenţiere a acestora. Deşi în campania electorală actuala Putere a anunţat drept resursă financiară pentru fondul de pensii, pentru educaţie şi sănătate, colectarea sumelor datorate de agenţii economici şi diminuarea evaziunii fiscale, iată că, chiar prin vocea unui important reprezentant al Partidului Naţional Liberal, Guvernul este informat că evaziunea fiscală în domeniul petrolului este de aproximativ 300 de milioane de euro. De altfel, evaziunea de pe piaţa ţigărilor, unde marca Anghelescu a devenit un simbol, se ridică, alături de evaziunea din domeniul alcoolului, la 500 milioane de euro. Din păcate, lipsa de reacţie a Guvernului privind creşterea preţurilor la carburanţi şi proasta gestionare a acestei crize face ca societăţile din domeniul petrolier să-şi crească profiturile, Preşedintele Băsescu să-şi majoreze capitalul de imagine, iar singurul perdant să fie cetăţeanul român obligat să plătească toate aceste creşteri de preţuri. Creşterea preţurilor la carburanţi are efecte directe asupra celorlalte preţuri, respectiv pentru transport - creştere cu minim 20%, pentru material de construcţii, de asemenea, creştere cu minimum 25%, iar la produse alimentare de bază, cu aproximativ 15% în medie. În acelaşi timp, creşterea preţurilor la combustibili face şi mai dificilă aprovizionarea în vederea respectării programului de iarnă al centralelor termice. Din păcate, nici una dintre societăţile producătoare de energie termică nu a reuşit să angajeze credite pentru achiziţionarea combustibililor. mai mult, Termoelectrica, având conturile blocate de către AVAS şi împinsă, astfel, către faliment. Prin urmare, în aceste condiţii, înregistrăm un adevărat impact al vieţii de zi cu zi. Nu mai miră pe nimeni titlurile de pe prima pagină a ziarelor, care titrează de genul: "Factura la întreţinere - egală cu pensia", "Majoritatea românilor preferă frigul", sau "Întreţinerea egalează salariul minim pe economie". Întrebarea pe care o pun guvernanţii, respectiv "ce facem cu PETROM-ul?" sau cu ROMGAZ-ul? - nu este întrebarea corectă. Corect ar fi să ne întrebăm "Ce facem cu ţara?" Industria consumă materii prime şi energie, făcând să sporească neîncetat cererea de importuri, fără să asigure, în compensaţie, valoarea adăugată necesară. Iată că speranţa cedează locul fatalismului, iar România continuă să deţină lanterna roşie a Europei. Din păcate, activitatea de până acum a actualului Guvern şi a Alianţei D.A. demonstrează că politica economică şi problemele cetăţenilor nu se află pe agenda Guvernului. Ţara se zbate în necazurile provocate de inundaţii, epidemii şi, iată, cu iarna mult prea timpurie, Guvernul continuă să se remanieze fie şi prin demisiile propriilor miniştri, iar Alianţa D.A. nu vede o altă soluţie pentru rezolvarea problemelor ţării şi ale cetăţeanului, decât prin schimbarea celor doi preşedinţi de Cameră. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc.
			Ultimul care are cuvântul este domnul deputat Mircea Ciopraga, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.
			Domnul Mircea Ciopraga: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea se intitulează "Europa stă cu ochii pe noi". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În câteva zile, pe 25 octombrie, va fi prezentat Raportul de ţară al Uniunii Europene, despre care există deja semnale foarte clare că va reflecta numeroase progrese faţă de evaluarea din 2004. Aşadar, documentul va reflecta în fapt eficienţa de care Guvernul actual şi Alianţa D.A. am dat dovadă în doar câteva luni de mandat. Toţi înalţii oficiali europeni au confirmat în vizitele lor recente în ţară realizările din ultimul an, prin care România are acum posibilitatea reală să adere la Uniunea Europeană în 2007 şi nu mai târziu. În acest sens, vicepreşedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, a spus negru pe alb că măsura de amânare a aderării cu un an nu mai este o ameninţare şi că aceasta a fost o decizie extremă pe care Uniunea a impus-o în 2004, în timpul conducerii P.S.D., când europenii erau sceptici faţă de România. Stimaţi colegi, De când Alianţa D.A. se află la conducere, nici un oficial european nu a mai venit să ne bată obrazul, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori în timpul guvernării P.S.D. Vă amintiţi cu toţii cât de grav descriau pe atunci reprezentanţii Uniunii situaţia din România, din cauza corupţiei generalizate, a ineficienţei justiţiei, a cenzurii din presă şi a agresiunilor la adresa jurnaliştilor. "Corupţie, corupţie şi iarăşi corupţie" au fost cuvintele pe care fostul raportor pentru România, Emma Nicholson, le-a adresat public, de nenumărate ori, Guvernului condus de Adrian Năstase, care a reuşit cu succes să compromită imaginea ţării şi interesul pentru integrarea în Uniunea Europeană. Aceste lucruri nu le afirm doar eu. Le-a spus acum câteva zile şi Comisarul European pentru Programare Financiară şi Buget: "Au fost pierduţi câţiva ani în ceea ce priveşte pregătirile (pentru aderare) şi multe dintre lucrurile pe care acest guvern trebuie să le facă trebuiau făcute acum doi sau trei ani". În schimb, despre actualul Executiv condus de domnul Tăriceanu, acelaşi oficial a mai spus: "Suntem satisfăcuţi de eforturile şi voinţa politică a noului Guvern şi de dorinţa acestuia de a face treabă". Ce anume a făcut concret noul Guvern, în ciuda tuturor problemelor interne - inundaţii, dispute politice etc.? În primul rând, a reformat justiţia şi a luat măsuri concrete pentru lupta împotriva corupţiei. Noile legi privind organizarea judiciară, statutul magistraţilor şi Consiliul Superior al Magistraturii vor asigura într-o măsură net superioară independenţa şi eficienţa justiţiei. De la înfiinţarea sa în 2002, Parchetul Naţional Anticorupţie a fost în permanenţă criticat pentru ineficienţa activităţii din cauza numărului mic de dosare finalizate şi a cercetării cazurilor mărunte de corupţie care vizau simpli poliţişti, primari de ţară şi funcţionari mărunţi. De anul acesta, însă, prin hotărârea Guvernului de trecere a Parchetului Naţional Anticorupţie în subordinea Parchetului General, P.N.A. se va putea ocupa de cazurile mari de corupţie, în care sunt implicaţi demnitari. Odată cu noua conducere politică, nici un for internaţional nu a mai semnalat încălcarea libertăţii de expresie în România. Cazurile de cenzură politică şi de agresiune a jurnaliştilor au dispărut complet din peisaj, lăsând presa să devină obiectivă şi profesionistă. Prin urmare, climatul politic, economic şi social s-a îmbunătăţit, creând astfel un nou orizont de speranţă românilor. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnule coleg. La ora 10,00, reluăm lucrările în plen.
			Lucrările şedinţei s-au întrerupt la ora 9,30.
			(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)
			Domnul Cristian Mihai Adomniţei: Managementul crizei "gripa aviară" Este un an deosebit de greu pentru România. Poate că niciodată nu s-au abătut mai multe calamităţi asupra României ca în acest an. Guvenul Tăriceanu s-a confruntat cu situaţii dificile şi complexe în care factorul uman a jucat un rol primordial. Presiuni financiare importante generate de urmările acestor calamităţi au impus cheltuieli suplimentare majore de la un buget şi aşa extrem de restrâns. De fiecare dată însă, Guvernul şi-a asumat cu responsabilitate managerierea situaţiilor de criză cu toate resursele umane şi financiare pe care le-a avut la dispoziţie. De fiecare dată, presiunea socială, mediatică şi politică, a fost uriaşă. In acest sens doresc să-mi exprim punctul de vedere relativ la un efort comun care trebuie realizat pentru a ne canaliza demersurile în sens constructiv. Comitetul naţional pentru situaţii de urgenţă privind riscul apariţiei gripei aviare pe teritoriul României asigură prin reprezentanţii ministerelor implicate (Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii), sub directa coordonare a primului ministru, o abordare holistică a fenomenului, luând în considerare toate variabilele problemei în cauză, depunând toate eforturile pentru a controla cât mai bine efectele posibile generate de apariţia focarelor de gripă aviară. Fiind un moment în care se desfăşoară şi migraţia păsărilor, măsurile trebuie să fie ferme şi cât mai drastice pentru a putea preveni declanşarea unei epidemii. Avem toată compasiunea pentru populaţia care se află în zonele de risc pentru pierderile pe care le suferă prin sacrificarea păsărilor, izolare şi institutirea carantinei, dar trebuie să fie conştienţi că preţul pe care l-ar putea plăti în cazul în care fenomenul scapă de sub control este mult mai mare. Guvernul Tăriceanu îşi respectă promisiunile cu privire la acordarea despăgubirilor, astfel încât pierderile populaţiei să fie diminuate. Apelul meu este pentru un efort comun al populaţiei care să respecte regulile stricte impuse, al mass-media care trebuie să fie un mijloc de informare corectă şi eficientă, al clasei politice care să nu speculeze o situaţie de criză pentru un capital politic şi al guvernului care până în acest moment a dovedit că abordează profesionist şi ferm situaţia. Trebuie ţinut cont că responsabilitatea guvernului nu vizează doar populaţia din România ci şi ţările Europei care pot fi afectate de declanşarea unei epidemii de gripă aviară şi care nu vor ezita în a lua cele mai drastice măsuri în cazul în care se vor simţi ameninţate.
			Domnul Tiberiu Bărbuleţiu: Este de salutat iniţiativa de revizuire a Codului Penal, iniţiativă aparţinând Ministerului Justiţiei şi adoptată de Guvern sub forma unui proiect de lege al cărei principal obiect îl constituie dezincriminarea infracţiunilor de insultă şi calomnie, de defăimare a ţării şi a naţiunii, de comunicare de informaţii false, precum şi revenirea asupra unor aspecte ce privesc conţinutul infracţiunilor de acţiune împotriva ordinii constituţionale şi de propagandă în favoarea statului totalitar. Acest proiect echivalează cu sfârşitul neajunsurilor cu care mass-media din România s-a confruntat în perioada guvernării PSD. Se ştie prea bine că PSD, aflat la guvernare până în decembrie 2004, a încercat şi a reuşit în mare măsură să-şi impună controlul în aproape toate domeniile vieţii. Astfel, pe lângă presiunile de tip economic asupra instituţiilor de presă s-au adăugat şi condamnările penale ale ziariştilor, ceea ce constituie o atingere gravă adusă dreptului la liberă exprimare, sfidând acest drept garantat de Constituţia României (art.3o-31) şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la art.10. Acest fenomen îngrijorător a fost amplificat şi de tendinţa instanţelor de judecată de a condamna jurnalişti şi instituţii de presă, atât penal cât şi civil, la plata ca despăgubiri a unor sume exorbitante şi disproporţionate în raport cu veniturile ziariştilor şi cu gravitatea faptei, ceea ce constituie o formă de presiune şi conduce la instaurarea auto-cenzurii jurnaliştilor. Sunt de notorietate deja procesele de calomnie intentate unor jurnalişti de către unii reprezentanţi ai puterii locale şi centrale de atunci, în care prin invocarea art. 205 şi 206 din Codul Penal, li s-a pretins plata de daune morale. Ppolitica practicată de vechea putere, "de a pune pumnul în gura presei", prin controlul indirect, graţie pârghiilor economico-financiare, cât şi direct, prin legi şi dispoziţii, a avut ca rezultat atrofierea funcţiilor presei într-un stat democratic, cum se vrea a fi şi România de altfel, acelea de "watchdog" al acţiunilor puterii statale şi de contrabalansare a puterii politice. Această prigoană dezlănţuită împotriva sistemului mediatic din România a fost consemnată în cifre în Cartea Albă a Presei din februarie 2003, unde se arată că 43,2% dintre redactorii chestionaţi fuseseră ameninţaţi cu procese penale pentru calomnie şi insultă. Toate aceste nedreptăţi au fost înlesnite de lacunele legislative în domeniu. Punctul de plecare îl constituie clasificarea insultei, calomniei şi ultrajului ca şi chestiuni de drept penal şi nu de drept civil, ceea ce a dat posibilitatea puterii de a interveni în conflictul dintre două persoane particulare, conflict ce ţine de dreptul civil, prin pârghiile juridice pe care le are la dispoziţie. Aici intră în discuţie celebrele articole 205 (privind insulta), 206 ( privind calomnia) precum şi 239 (privind ultrajul), care au fost păstrate într-o formă foarte puţin revizuită, deşi în 2002 Codul Penal a suferit o modificare. Această cosmetizare a articolelor mai sus menţionate, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/23 mai 2002 este, în sfârşit, îndreptată prin abrogarea articolelor 2005 şi 2006 din actualul proiect de lege, la fel ca şi a art. 207, referitor la proba verităţii. Menţinerea acestui art. 207 în legea penală românească ar fi fost inacceptabilă în raport cu exprimarea unei opinii, sarcina probei revenind celui care acuză principalele căi de apărare a celor acuzaţi de insultă şi calomnie fiind, buna credinţă, interesul public şi doar rar, proba verităţii. Justeţea deciziei de abrogare a articolelor cu pricina şi nu doar renunţarea la pedeapsa cu închisoarea din conţinutul lor, se explică prin faptul că optând pentru păstrarea amenzilor penale, se dădea posibilitatea constituirii cazierului judiciar. A constitui cazier judiciar de calomnie unui ziarist este un fapt care aduce atingeri grave statutului acestuia şi poate duce la limitarea libertăţilor editoriale. Acest tip de practici promovate şi acceptate tacit de vechea putere intrau în conflict cu faptul că România este semnatară a Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi a altor tratate internaţionale importante, consecinţa fiind că ziariştii erau judecaţi pe baza Codului Penal, chiar dacă jurisprudenţa Curţii Europene primează faţă de legislaţia internă. Sunt convins că acestor anomalii sistemice acceptate şi încurajate până mai deunăzi, la fel ca şi regretabilelor cazuri de agresiune îndreptate împotriva presei din anii 2000-2004, li se vor pune capăt prin acest nou Cod Penal, ceea ce va constitui un pas important în îmbunătăţirea libertăţii de exprimare în România.
			Domnul Ioan Stan: "A promite şi a te ţine de cuvânt". Două noţiuni între care semnul identităţii nu se mai pune de când alianţa, (o fi mai existând?), Denigrează - Acuză s-a aşezat pe condus România. Distanţa contemporană ca de la cer la pământ dintre cele două concepte enunţate anterior se regăseşte în întreaga guvernare aliată, dar ne vom referi de această dată la un domeniu în care ultimele declaraţii ale premierului Tăriceanu o reliefează pregnant. Bugetarii! Ce sursă inepuizabilă de manipulare şi cu câtă iscusinţă o folosesc cei ce se consideră încă aleşii poporului. Conştient că urmează represalii, iată câteva argumente. În timpul campaniei electorale, portocalii de indignare, adversarii noştri politici ne acuzau că mituim bugetarii cu creşteri salariale pe care le calificau drept umilitoare pentru demnitatea celor vizaţi. Nu vă lăsaţi păcăliţi cu pomeni, strigau apărătorii demnităţii bugetarilor. Noi şi numai noi vă vom aprecia competenţele şi vă vom recompensa pe măsură. Votaţi-ne ca să trăiţi bine! Mult şi bine, am zice, ca să apucăm ziua când se vor ţine de cuvânt. Acestea sunt vorbele! Dar faptele? Iată-le. Domeniul sănătăţii publice, cel al educaţiei ca şi cel al protecţiei sociale sunt, de la începutul acestei guvernări, spaţiul de confruntare al promisiunilor neonorate, pe de o parte, şi cel al amăgirilor de tip "zăhărel", pe de alta. Înghesuiţi în corzi de propria incapacitate şi trezindu-se cu anumite părţi ale trupului dezvelite de propriile promisiuni electorale, guvernanţii noştri au aruncat în ring găselniţa alegerilor anticipate pe post de prosop salvator. In aceste condiţii, deşi sunt siguri de victoria portocalei, nu strică s-o mai îndulcească. În ce fel ? Cu majorări salariale pentru bugetari. Dar nu toate cele promise ci mai cu ţârâita, că s-ar putea să se mai ivească vreo "stare de necesitate" şi, oricum, de voturi este nevoie oricând. Mai promit caţavencii şi ceva alocări bugetare pentru pensionari, că şi ei votează, mai nişte medicamente compensate, că până ajung în farmacii scade mulţumitor numărul beneficiarilor, mai un 66% din PIB pentru învăţământ, că doar nu-l doare gura! Şi, uite aşa, mai trece timpul, mai dăm cu capul de una şi de alta, ne mai întreabă de sănătate raportorii UE curioşi şi ei săracii să ştie dacă mai vrem sau nu la mama Europă în 2007. Situaţie în care băieţii deştepţi, adică noi, guvernanţii, o lăsăm mai moale cu anticipatele, motiv pentru care o lăsăm mai moale şi cu alocările de finanţe pentru bugetari. Asta o săptămână, două, după cum adie şi grija de la Cotroceni că şi portocala asta, chiar în derivă, nu pluteşte după capul ei. O poartă un vapor, care are şi el un comandant acolo, nu-i aşa? Şi când credem c-am reuşit s-o ameţim şi ne-am câştigat dreptul la o plimbărică cu motocicleta, la o vacanţă zglobie cu un mic şi o manea, se apucă pârâcioşii de PSD-işti şi dau drumul la ploi! Şi plouă domnule şi plouă, că ăştia, cu prietenii lor europeni, nu se joacă oameni buni! Gata, nu mai facem anticipate, nu mai facem indexări salariale, nu mai alocăm procente din PIB pentru te miri ce! Trebuie să păstrăm fondurile pentru rezolvarea problemelor provocate de inundaţii! Ne trebuie şi nouă un ban pentru elicoptere şi cizmuliţe de cauciuc să putem vizita sinistraţii! Trebuie să reconstruim podul de la Mărăcineni să aibă şi oamenii unde să bea un şpriţ de ziua lor şi sub ce să se adăpostească la iarnă, că doar n-o să le facem hotel! Aşa că om mai vedea în 2006 dacă mai dăm ceva. Oricum, adevărul portocaliu este că marea majoritate a promisiunilor de trai mai bun le-am rezolvat deja cu cota unică de impozitare. Care or avea zile, să mai aştepte! Şi, la o adică, în timp ce "ne aflăm în discuţii de evaluare a bugetului cu Ministerul de Finanţe", dacă o fi nevoie scoatem iar anticipatele din buzunar că doar nu ni s-au terminat promisiunile. Păcat că nu suntem lăsaţi să muncim mai cu spor, că uite, de atâta tevatură cu tot felul de proteste am scăpat dublarea bugetului la cercetare, chestie care mai putea să aştepte, că doar nu dau turcii cărora le-am promis că-i băgăm în Europa. Şi uite aşa, nicicum acoperit cu fapte, sloganul "să trăiţi bine" s-a transformat din vorbă goală în insultă.
			Domnul Niculae Bădălău: "Aroganţa faţă de pensionari" Domnule ministru, Cu toţii avem în familie oameni ajunşi la vârsta a treia. Ei sunt trecutul nostru pe care trebuie să-l respectăm. Recorelarea pensiilor nu a fost decât o undiţă electorală transformată într-o iluzie deşartă. Seniorii României aproape şi-au uitat acest nume, trăiesc într-o pauperitate pe care nu o merită şi împotriva căreia trebuie să luptăm noi, cei aflaţi la vârstă activă. Medicamentele compensate şi gratuite, distribuite în cantităţi infime, nu fac decât să-i epuizeze la cozi inutile pe vârstnicii noştri. Scumpirea întreţinerii casei îi obligă să trăiască în frig şi să-şi acutizeze patologiile. Pensiile necorelate cu preţurile nu le permit celor care au muncit o viaţă să-şi achiziţioneze necesarul zilnic al unui trai decent. Modul în care ne tratăm bunicii va fi modul în care vom fi trataţi de către nepoţii noştri. Este nedrept ca, după o viaţă de eforturi şi privaţiuni, pensia să fie un coşmar. M-am întâlnit cu pensionarii şi ei aveau ochii în lacrimi şi cu vocea tremurândă mă implorau ca de la tribuna Parlamentului să îi reprezint aşa cum se cuvine şi să le clamez drepturile. Pensiile trebuie să atingă nivelul real, astfel încât să nu fie un calvar plata înreţinerii casei şi a coşului zilnic. Oamenii de vârsta a treia trebuie să fie priviţi cu respect de către nepoţii lor, pe care au plăcerea şi datoria să-i educe. Dar lipsa substratului material şi financiar îi obligă pe cei în vârstă să stea în casă şi să îşi ascundă amarul intrând în depresie şi angoase. Vă rog, domnule ministru, alocaţi fonduri financiare pentru vârstnicii noştri - parteneriate viabile şi nu artizanarii de conjunctură - vă vor permite să îi remotivaţi pe bătrânii înţelepţi ai României să trăiască. Cluburi ale pensionarilor dotate corespunzător, reducerea plăţii transportului pentru toţi pensionarii, facilitarea unor tratamente în staţiuni balneare care să satisfacă numărul mare al solicitărilor, dar în condiţii financiare decente, sunt demersuri ce trebuie puse în practică. Biologic, vârsta a treia are un orizont de aşteptare limitat. Consider un afront tergiversarea rezolvării problemelor pensionarilor, afront către toţi românii, fiindcă fiecare dintre noi suntem vizaţi de îmbătrânire. Şi dacă Alianţa D.A. semnează această nedreptate, ca deputat vă rog, domnule ministru, să reflectaţi asupra adevăratelor probleme ale unei Românii lovită de inundaţii şi în care vârstnicii nu au nici puterea, nici sprijinul nostru pentru a-şi reface gospodăriile. Ei sunt întotdeauna cei mai afectaţi de orice schimbare. Ei sunt prioritatea proiectelor sociale, fiindcă pentru ei, cum spunea Marin Preda, "Timpul nu mai are răbdare".
			Domnul Nini Săpunaru: Doamnelor şi domnilor, Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaţilor pentru a trage un semnal de alarmă în legătură cu modul în care înţelege administraţia locală pesedistă din Vrancea să repartizeze locuinţele destinate tinerilor construite din fonduri guvernamentale. În ultima perioadă am primit mai multe semnale atât la Cabinetul Parlamentar, dar şi prin alte mijloace, în legătură cu modul cel puţin suspect în care reprezentanţii Primăriei Focşani au făcut repartiţia locuinţelor construite prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe. După consultarea listei beneficiarilor locuinţelor finalizate în Focşani prin programul ANL am avut o senzaţie de profund dezgust şi indignare. Pe această listă am observat cu stupoare că figurau o serie de persoane a căror situaţie financiară şi locativă este mult mai bună decât a multora dintre dumneavoastră, stimaţi colegi. Mă refer aici la copiii sau rudele apropiate ale unor foşti sau actuali prefecţi, subprefecţi, consilieri locali sau judeţenei, directori sau şefi de instituţii cu salarii de zeci de milioane sau angajaţi ai primăriei. Mai mult, unii dintre cei la care mă refer sunt prosperi oameni de afaceri, oameni care afişează un lux la care marea masă a cetăţenilor doar visează. Toate aceste persoane au însă ceva care îi leagă, ei fiind membri sau apropiaţi ai PSD, partid din care provine actual primar al Focşaniului, Decebal Bacinschi. Coincidenţă sau nu, dar şi alte persoane care se regăsesc pe lista beneficiarilor ANL, nu tot atât de cunoscute precum cele despre care am vorbit anterior, sunt membri sau au legături strânse cu PSD. Toate acestea se întâmplă într-un oraş în care cererea de locuinţe este extrem de mare, iar multe persoane care îndeplinesc condiţiile legale de obţinerea unei astfel de locuinţe, persoane cu familii numeroase, nu au unde să stea, plătind chirii exorbitante. Cei în drept să apară pe listele beneficiarilor programului guvernamental "ANL", sunt nevoiţi să aştepte ca nesimţirea să înceteze, iar mafia pesedistă din Focşani să-şi fi "făcut plinul". Având în vedere aspectele mai sus menţionate nu pot decât să salut, decizia prefectului de Vrancea Ion Oprea, de a verifica legalitatea cu care au fost repartizate locuinţele construite cu fonduri guvernamentale. În acelaşi timp, îmi exprim indignarea faţă de modul în care primarul Focşaniului înţelege să trateze o problemă socială atât de importantă, condiţionând acordarea unei locuinţe de apartenenţa solicitantului la PSD.
			Domnul Horia Victor Toma: Doresc să felicit Ministerul Agriculturii pentru modul în care a reacţionat în faţa unei situaţii de criză, virusul gripei aviare, care putea avea repercusiuni tragice. S-a demonstrat în acest caz o mobilizare exemplară care, deşi nu a fost aprobată de întreaga opinie publică, a fost considerată oportună de către forurile internaţionale (Organizaţia Mondială a Sănătăţii). Astfel, riscurile contaminării la om a virusului grupei aviare a fost redus foarte mult în România, iar zonele suspecte din ţară au fost izolate. În toată această perioadă s-a produs o agitaţie în rândul Uniunii Crescătorilor de Păsări din România care se simt ameninţaţi de faliment din cauza numărului scăzut al cumpărătorilor de carne de pasăre din România, la acestea adăugându-se şi interzicerea exportului aceluiaşi tip de carne (aici însă pierderea nu este foarte mare, nivelul exportului ridicându-se la numai 4% din producţia totală). In aceste condiţii, populaţia ar trebui să nu intre în panică, dar să înţeleagă şi să respecte îndrumările autorităţilor de stat abilitate să facă precizări legate de problema protecţiei în domeniul sanitar-veterinar.
			Domnul Vasile Filip Soporan: "Construim sau nu un Parlament puternic?" Discuţia amplă asupra sistemelor parlamentare, asupra votului uninominal este foarte importantă, dar consider că la fel de importantă este şi funcţionalitatea care se asigură Parlamentului în cadrul constituţional existent. În România, şansa de a deveni un Parlament puternic poate să apară odată cu schimbarea mentalităţii parlamentarilor şi autorităţilor statului în ceea ce priveşte relaţia care se stabileşte între puterea executivă şi puterea legislativă, acest lucru fiind esenţial şi nu este strict condiţionat de forma sistemului parlamentar. În perioada de după 1990, dar şi înainte, s-a stabilit o situaţie acceptată de mulţi parlamentari, şi prin intermediul disciplinei de partid, în care votul dat guvernanţilor s-a obţinut cu mare uşurinţă, fiind percepută o subordonare reală şi concretă a Parlamentului faţă de Guvern şi autoritatea Preşedintelui. Care dintre guvernele postdecembriste au crezut cu adevărat în art.61 din Constituţie: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării"? Parlamentul, este adevărat că şi prin prestaţia unor parlamentari, a fost mereu atenţionat de puterea executivă, iar unii miniştrii şi-au permis să facă o critică severă asupra acţiunilor Parlamentului, cu justificare sau nu, ultimul exemplu fiind dat de aprecierile doamnei ministru al integrării, Anca Boagiu. Pentru prima dată, în istoria recentă a Parlamentului, a apărut o reacţie comună de solidaritate din partea deputaţilor Puterii şi ai Opoziţiei pentru sancţionarea Ministrului Integrării Europene. Acest lucru mă determină să cred că poate exista pentru lucruri esenţiale, fundamentale, o solidaritate de "breaslă", în faţa unei solidarităţi stricte de partid. Aprobarea bugetului ar putea constitui o posibilitate de a face demonstraţia faptului că Guvernul este în slujba poporului şi a Parlamentului. În SUA şi în ţările membre ale UE, aprobarea bugetului constituie examenul cel mai greu al guvernelor. Pregătirea aprobării este pe măsură, miniştrii militează, justifică necesităţile domeniului, se face o prezentare amplă la nivelul partidului sau partidelor de guvernământ, miniştrii trimit mesaje şi sunt prezenţi în faţa comisiilor permanente de specialitate ale Parlamentului, se desluşesc din timp intervenţiile parlamentarilor, au loc dezbateri la care societatea civilă este parte importantă, se analizează şi reanalizează priorităţile, se elaborează un program de comunicare în care mass-media este foarte importantă, toate aceste activităţi desfăşurându-se pe parcursul întregului an sau chiar a unui mandat. Îmi revine în memorie exemplul prezentat de Hedrick Smith, în cartea "Jocurile puterii- politica la Washington DC", în care prezintă relaţia care există între autoritatea guvernamentală şi autoritatea legislativă, dând un exemplu în care neglijarea unei bune relaţii cu Congresul a determinat luarea unei decizii a majorităţii republicane, contrare dorinţei Preşedintelui republican Ronald Reagan. Prezentată pe scurt, întâmplarea se prezintă astfel: Secretarul de Stat de la Apărare, Weinberger, a început în primăvara anului 1983 o luptă cu reprezentantul legislativului pentru o majorare reală a bugetului Pentagonului cu 10%. Această dorinţă a determinat un adevărat scandal printre republicanii îngrijoraţi de deficit. Pete Domenici, preşedintele Comisiei pentru buget din Senat, a protestat faţă de dorinţa lui Weinberger de a majora bugetul şi faţă de exprimările prăpăstioase contra posibilelor reduceri de fonduri destinate apărării. În acest fel s-a creat o stare de spirit, la nivelul majorităţii absolute, care s-a transformat în a fi ostilă faţă de Pentagon. Preşedintele Ronald Reagan a fost atenţionat, prin intermediul lui Weinberger şi W.Clark - consilier pentru Securitate Naţională, de Domenici şi de liderul majorităţii din Senat, Howard Boker, asupra realizării unui compromis de acceptare a unei creşteri de doar 7,5% a cheltuielilor pentru Apărare. Weinberger nu şi-a dat seama de starea de spirit a comisiei, a desconsiderat avertismentul şi l-a îndemnat pe Reagan să îl sune pe Domenici şi să îi spună să mobilizeze trupele republicane pentru susţinerea Pentagonului. Preşedintele l-a sunat în ultimul moment, la insistenţele Secretarului de Stat pentru Apărare, în timpul în care comisia vota. " Nu puteţi lua o decizie astăzi , i-a ordonat el lui Domenici, trebuie să mai amânaţi. Nu, nu voi amâna", a replicat cu duritate Domenici". Comisia a respins creşterea de 10%, propusă de Weinberger, cu 19 voturi contra 2 şi a aprobat o creştere de cinci procente cu 17 voturi contra 4. Opt senatori au rupt sigur relaţiile cu Regan in aceea zi. Până la urmă, Senatul a promulgat creşterea cu cinci la sută, Camera Reprezentanţilor cu trei la sută, iar compromisul final propunea 4%. "Dacă Weinberger s-ar fi arătat mai flexibil mai devreme, a spus Domenici, poate că ne-am fi înţeles la 6 procente". Care este morala acestei întâmplari? Comportarea în timp a reprezentanţilor mă determină să afirm că Puterea Parlamentului nu apare nici în momentul aprobării bugetului, dimpotrivă, Primul Ministru, în calitate de preşedinte de partid, dă în continuare lecţii Camerei Deputaţilor, fiind sigur pe rolul colegilor de Alianţă. Parlamentarii actualei Puteri nu cunosc filozofia care stă la baza construcţiei bugetare a actualului Guvern, miniştrii au venit foarte rar, cu totul şi cu totul accidental, în cadrul comisiilor pentru a justifica fondurile necesare pentru realizarea priorităţilor. Prin modul de comportament, se creează percepţia că acest buget este mai mult o realizare a aparatului tehnic de specialitate, care nu ar necesita o discuţie politică serioasă. Numai aşa se explică faptul că pe parcursul unui an, singurele discuţii purtate la nivelul Comisiilor permanente au fost doar cele de prezentare înaintea votului de învestitură din Parlament. Nu au avut timp, se poate. Au avut alte preocupări, se poate. Au neglijat rolul Parlamentului, se poate. Şi acest lucru este grav, realizându-se imaginea că este suficientă activitatea în laboratorul de creaţie a ministerului, fără ca rezultatele să devină publice în timp util. Care sunt priorităţile Guvernului şi ale ministerelor? Care este modalitatea de utilizare a resurselor financiare? Consider că aceste lucruri ar trebui cunoscute şi de putere şi de opoziţie. Se discută despre sistemul uni sau biparlamentar, de votul uninominal, dar cred ca până la o nouă reformulare a formei şi acţiunii Parlamentului este necesar a se schimba, pe fondul legislativ existent, relaţiile care se stabilesc între puterea legislativă şi puterea executivă. Fac un apel pentru colegii de Parlament, indiferent de formaţiunea politică, pentru a trata cu maximă responsabilitate proiectul de buget, pentru că utilizarea raţională şi eficientă a banului public porneşte de la realizarea unui buget axat pe priorităţi şi pe programe foarte clare. Solicit parlamentarilor de Cluj, prefectului, preşedintelui Consiliului Judeţean, primarilor, reprezentanţilor mediului de afaceri, a universităţilor, a societăţii civile realizarea unei întâlniri pentru a discuta priorităţile judeţului care pot fi susţinute la nivelul bugetului de stat. Programele, atât ale Puterii, cât şi ale Opoziţiei, pot deveni realitate numai dacă ele sunt asigurate de o finanţare corespunzătoare la nivelul instituţiei bugetului, care face echilibrul între dorinţă şi putinţă. În acest fel, parlamentarii pot să facă o demonstraţie a puterii de reprezentare şi de respectare a art.61 din Constituţie, că creează climatul de discuţie şi de însuşire a priorităţilor de care are nevoie o comunitate.
			Domnul Mircea Costache: "Jaful confidenţial" Cum doreşte cineva să-şi exprime nedumeririle referitoare la înstrăinarea, în condiţii tenebroase, a unor obiective importante din patrimoniul public, imediat i se serveşte, caldă, găselniţa şmecherească a confidenţialităţii unor clauze contractuale. Nu putem să vă spunem cum a ajuns petrolul românesc în posesia altora, cum au ajuns gazele la alţii, cum au fost măritate fabricile de ciment, de aluminiu, oţelăriile, aurul, mai nou reţele electrice, cum au fost vândute apele minerale, fabricile de autocamioane, autoturisme de teren, de tractoare, telecomunicaţiile, pădurile. Nu putem să vă spunem cum a fost tranşată, ca la măcelărie, România noastră, care e şi ţara săracilor, a dezmoşteniţilor sorţii, nu putem să vă spunem nimic din ce ar trebui să ştiţi pentru că, vezi Doamne, contractele sunt confidenţiale. Noi vă înţelegem, puteţi fi, domnilor, cât se poate de secretoşi şi de confidenţiali când vă vindeţi casa, vaca, prisaca, dacă aţi muncit şi dacă le aveţi, ori dacă aţi furat, dar cum puteţi fi atât de neobrăzaţi încât să invocaţi confidenţialitatea când vindeţi proprietatea mea, a fraţilor şi a compatrioţilor mei? Şi pentru că la aceste atacuri criminale asupra avuţiei naţionale care generează frig în case, sărăcie, umilinţă şi frustrări, ba chiar şi emigrări, nu ripostează nimeni din Guvern, din ministere, fiindcă chiar ei le vând, cu clauze confidenţiale, cum nu ripostează nimeni de la Preşedinţie, unde se tace complice, şi pentru că singurele voci care condamnă sacrilegiul ruinării confidenţiale a României se mai aud doar în Parlament, din partea reprezentaţilor PRM, în special, li s-a năzărit unora să desfiinţeze Parlamentul, să-l unicameralizeze, să-l demonizeze mediatic, să-l caricatureze prin votul uniimoral, care va aduce sub cupola Casei Poporului pe vajnicii manelişti, Nicolae Guţă, Adi De Vito, Vali Vijelie, Adi de la Vâlcea şi compania, pentru că doar ei vor putea da, din belşug "genocid" de băut prin sate, vor da gratis concerte electorale şi vor fi cei mai uninominali reprezentaţi ai poporului. Bravos naţiune ...
			Domnul Adrian Emanuil Semcu: Stimaţi colegi, "Guvernul s-a grăbit", "Guvernul a exagerat", "Guvernul a declanşat un holocaust al găinilor"... sunt doar câteva titluri extrase din presă, cărora le-au urmat, chiar şi în aceleaşi publicaţii, altele, pe un cu totul alt ton: "Guvernul a procedat corect în criza gripei aviare", "S-a confirmat prezenţa virusului N5H1", "Localnicii îşi dau păsările de bună voie"... După inundaţiile care au lovit, în valuri, România, când speram cu toţii că răul pentru noi se va fi sfârşit, iată că trebuie să facem faţă, solidar, unei noi încercări, cu implicaţii importante în plan social şi economic: gripa aviară. Ca om care se simte legat sufleteşte de agricultură, vă mărturisesc că nu mi-a fost uşor să-i văd pe ţăranii din Ceamurlia plângând după păsările care li se luau din bătătură... Şi îmi închipui cât de greu i-a fost ministrului Flutur să îşi asume responsabilitatea de a ordona astfel de măsuri radicale! Astăzi, când, în fine, ne-am lămurit cu toţii că Guvernul nu s-a grăbit, nu a greşit şi nu a exagerat, cred că sunteţi de acord că Guvernul... trebuie felicitat pentru profesionalism şi fermitate! Vă mulţumesc!
			Domnul Vasile Cosmin Nicula: "Abuzuri ale administraţiei faţă de organizaţiile neguvernamentale" Formulez prezenta declaraţie politică în legătură cu un exces, de neacceptat, al unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, aflat în subordinea Guvernului şi în coordonarea primului - ministru, anume Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie-ANIMMC. Excesul constă în depăşirea limitelor competenţei cu care Agenţia este investită spre asigurarea respectării prevederilor Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. Proba excesului o fac chiar cu un document al Agenţiei adresat cooperaţiei meşteşugăreşti, anume adresa cu nr. 751/CP/28 septembrie 2005 către Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti-UCECOM, document ce poate constitui o imixtiune, nepermisă, într-un sector privat, dar şi o mostră de demagogie. Pentru claritatea lucrurilor, privind limitele de competenţă ale Agenţiei, Legea nr. 1/2005 prevede la art. 106 alin. (4) că Agenţia reprezintă autoritatea competentă care asigură respectarea prevederilor respectivei legi, iar nu să facă ea alte reguli, proprii, care exced legea, şi mai prevede, potrivit art. 91 alin. (2) lit. d), că aceasta dă un aviz pentru conformitatea statutului asociaţiilor/uniunilor cu prevederile legii respective, sau ale legii speciale, dacă aceasta există. De altfel, trebuie spus că acest aviz al ANIMMC nu ar mai trebui să fie de actualitate, pentru că el a avut ca suport un aviz prevăzut la art. 7 alin. (2) lit. d) din OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aviz care a fost eliminat prin Legea nr. 246/2005 de aprobare a respectivei ordonanţe. Mai mult, potrivit art. 86 din OG nr. 26/2000 astfel cum a fost aceasta aprobată prin Legea nr. 246/2005, se abrogă "şi orice alte dispoziţii contrare". Or, dat fiind caracterul acestei Ordonanţe de normă generală pentru asociaţii şi fundaţii, şi dat fiind că Legea nr. 246/2005 este ulterioară Legii nr. 1/2005, potrivit interpretării juridice şi faţă de similaritatea situaţiilor, avizul ANIMMC cerut pentru înscrierea legală a asociaţiilor /uniunilor cooperatiste prin Legea nr. 1/2005, este de natura "dispoziţiilor contrare" normei generale şi în mod normal - pe cale de consecinţă - intră sub incidenţa abrogării. Tot pentru claritatea lucrurilor, art. 104 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 dă latitudinea asociaţiilor de societăţi cooperative, uniunilor judeţene şi naţionale de societăţi cooperative să convină reguli şi norme de reglementare internă, şi asta fără ca vreun cuvânt din lege să instituie dreptul Agenţiei de a aviza sau superviza regulile şi normele respective. Dat fiind acest cadru legal clar, stabilit prin Legea nr. 1/2005, să vedem acum modul cum Agenţia înţelege să îl şi respecte, chiar potrivit adresei sale amintite. In primul rând, sub pretextul autorităţii şi dreptului său de aviz pentru conformitatea statutelor, Agenţia îşi ia latitudinea să facă multiple "observaţii generale", privind actele constitutive-cadru şi statutule - cadru aprobate pentru verigile din sistem de către Congresul Cooperaţiei Meşteşugăreşti, observaţii formulate pur şi simplu imperativ, la maniera: art. cutare se modifică şi se reformulează (sau se completează) astfel; art. cutare se elimină; art. curtare se va reformula astfel ş.a.m.d. Şi fără a mai pune în discuţie lipsa de temeinicie şi de substanţă a multora dintre modificările dispuse, ajung să nu mai înţeleg cine aprobă statutele, membrii asociaţi sau Agenţia? E cel puţin ciudat cum, la actul constitutiv al Uniunii Naţionale, la punctul 7 se indică eliminarea unui text pe motiv că "preşedintele Uniunii Naţionale a Cooperaţiei Meşteşugăreşti nu este prevăzut de lege", ca după câteva rânduri, la pct. 10, să se specifice (citez): "în locul Biroului Consiliului Naţional se înlocuieşte cu "preşedintele" ".. Precizăm că preşedintele este singura autoritate exprimată a puterii între sesiunile consiliului naţional şi respectiv ale congresului." Ori cei de la ANIMMC sunt nu ştiu cum, ori eu nu reuşesc să le înţeleg "subtilităţile"! Dacă lucrurile s-ar opri aici, încă ar mai fi de discutat, dar Agenţia vrea cu orice preţ să-şi subordoneze necondiţionat şi întreaga organizare şi funcţionare internă pe care şi-o hotărăsc asociaţii din cooperaţia meşteşugărească. E nepermis ca în România de azi, care se pretinde democratică, o autoritate publică să dispună unui sector privat aşa cum o face Agenţia prin documentul incriminat şi din care, în legătură cu statutul Uniunii Naţionale, citez: "Facem precizarea că orice regulament, instrucţiune sau alte prevederi de ordine interioară constituie anexe la prezentul statut şi trebuie să fie prezentate spre a fi avizate de către ANIMMC. De asemenea, într-un articol separat se va prevede că regulamentele, instrucţiunile şi normele ce vor fi emise de către UNCOM constitute anexă la prezentul statut şi suportă acelaşi regim de avizare." Şi Agenţia este consecventă, operând similar şi asupra regulilor şi normelor de funcţionare ale organelor de conducere, administrare şi control ale uniunilor judeţene, dispunând ca şi acestea documente să fie supuse avizării ANIMMC. În ce temei legal îşi permite asta? Se exced astfel nu numai prevederile art. 91 alin. (2) lit. d) dar şi prevederile de la art. 90 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 1/2005 şi care stabilesc cu claritate elementele de cuprins în actele constitutive şi în statutele uniunilor/asociaţiilor. Şi dincolo de faptul că se excede Legea nr. 1/2005, competenţa pe care ANIMMC şi-o arogă, cu de la sine putere, depăşeşte de altfel şi limitele care îi sunt permise prin actele normative care îi reglementează organizarea şi funcţionarea, anume HG nr. 753/2003 modificată şi completată cu HG nr. 2007/2004. In plus, prin poziţia concretizată în adresa sa, ANIMMC nesocoteşte total atât sensul cât şi conotaţiile practice implicite ale considerentelor Curţii Constituţionale cu privire la avizul prevăzut de art. 91 alin. (2) lit. d) din lege, considerente cuprinse în Decizia Curţii cu nr. 13/19.01.2005, şi potrivit cărora: "Avizul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie nu presupune o imixtiune a unui organ de stat în constituirea uniunilor şi asociaţiilor. Ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, aceasta urmăreşte doar asigurarea respectării dispoziţiilor legale, ... In acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003, care arată că avizul organului administrativ de specialitate nu reprezintă o autorizaţie administrativă prealabilă, neputând da naştere astfel la abuzuri administrative." Or, în cazul de faţă, în mod indubitabil este un caz de abuz administrativ. Date fiind toate acestea, Agenţia confundă oare cooperaţia - care este un sector 100% privat - cu ceva întreprinderi de stat care s-ar afla în subordinea sa? Deoarece într-o democraţie adevărată orice regulă e valabilă şi în jos dar şi în sus, mă întreb dacă regula pe care vrea să o instituie Agenţia nu i-ar fi şi ei aplicabilă, adică dacă nu cumva ar fi cazul ca toate ordinele, instrucţiunile etc. pe care ea le emite să fie supuse avizării prealabile de către Guvern. Şi mai este încă ceva, cred că la fel de grav sau poate chiar mai grav, şi anume realitatea că, în respectarea aceleiaşi Legi nr. 1/2005, Agenţia lucrează cu două măsuri, una pentru cooperaţia de consum şi alta pentru cooperaţia meşteşugărească. Astfel, pentru Uniunile Judeţene ale Cooperaţiei de Consum Agenţia a dat aviz favorabil pentru statute, şi fără a pune condiţii, iar în acestea scrie negru pe alb că "Adunarea generală ordinară ... h) aprobă conform art. 104 din Legea nr. 1/2005 ... norme interne unitare pentru unităţile asociate." Fără comentarii! Am zis la început că adresa împricinată a Agenţiei este şi o mostră de demagogie. Şi asta pentru că, în timp ce în debutul scrisorii ANIMMC precizează că "Legea nr. 1/2005 a creat cadrul legal unitar ... prin promovarea principiilor cooperatiste consacrate pe plan internaţional, a autonomiei deciziei şi a libertăţii de acţiune, ..." , în continuare dă măsura reală a modului în care ea înţelege să respecte această autonomie şi această libertate! Suplimentar adresei, tot ca un exces apreciez şi poziţia de forţă a ANIMMC care, sub pretextul prevederilor art. 98 alin. (4) din lege, se opune desfăşurării de către uniuni/asociaţii a unor activităţi economice directe acceptate şi aprobate de către societăţile cooperative membre (activităţi de comercializare şi de închiriere a unor spaţii - proprietate, disponibile) pentru a-şi asigura astfel surse certe care să le permită materializarea scopului în care au fost constituite. Or, în această problemă, Consiliul Concurenţei este cu totul de altă părere şi chiar a înaintat Guvernului propunerea de modificare a art. 98 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, cu adresa nr. 2858 din 30.06.2005. Legat de cele prezentate, eu, ca parlamentar, pun foarte serios întrebarea: ce anume stă în spatele creării unor astfel de situaţii care pot să determine, şi pe bună dreptate, reclamaţii justificate şi de necombătut la organismele europene, la CEDO, ş.a.m.d., şi asta exact acum când România depune toate eforturile în vederea integrării în Uniunea Europeană? Oare pe lista de reproşuri exprimate de Uniunea Europeană vis-a-vis de România mai lipsesc şi abuzuri ale administraţiei faţă de organizaţiile neguvernamentale? Mă întreb ce măsuri concrete va lua Guvernul pentru stoparea definitivă a exceselor ANIMMC şi a imixtiunilor ei lipsite de suport legal în organizarea internă a cooperaţiei meşteşugăreşti - sesizate de nenumărate ori - şi când va limita acţiunile acestei Agenţii potrivit competenţelor primite prin lege; ce măsurile concrete va lua în legătură cu avizul ANIMMC prevăzut la art. 91 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 1/2005, aviz care intră sub incidenţa abrogării prin efectul prevederilor normei generale în materie de asociaţii şi fundaţii, respectiv prin efectul art. 86 din OG nr. 26/2000 astfel cum a fost aceasta aprobată prin Legea nr. 246/2005 şi când se va da curs propunerii de modificare a art. 98 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, propusă de Consiliul Concurenţei prin adresa nr. 2858/30.06.2005 depusă la Guvern.
			Domnul Cristian Stănescu: "Cronica unei privatizări eşuate" Ca şi în declaraţia politică de săptămâna trecută şi astăzi mă voi referi tot la privatizările din judeţul Braşov. De fapt la încercările de privatizare din acest judeţ. Consider că este obligatoriu ca toţi factorii de decizie de la nivel judeţean şi din Guvernul Tăriceanu să se implice în încercarea de a salva industria braşoveană de la distrugere. Guvernul trebuie să înţeleagă faptul ca Uzina "Tractorul" din Braşov este una vitală pentru furnizarea de piese de schimb şi de producţie de tractoare, atât în plan intern cât şi în plan extern. Este absolut necesară menţinerea pe linia de plutire a uzinei, atât pentru agricultura românească cât şi pentru cei peste 3.000 de angajaţi, pe care îi are uzina la ora actuală. Din câte ştiu, la această dată, tratativele cu firma indiană "Mahindra & Mahindra" au intrat într-un impas, din cauza condiţiilor inacceptabile, puse de către aceasta. Ar trebui să se ia în considerare aici experienţa de la "SIDEX" Galaţi unde privatizarea, făcută tot cu o societate indiană, şi anume "Mittal Steel", nu a adus nimic benefic pentru statul român. Iată numai câteva din condiţiile impuse de indienii de la "Mahindra & Mahindra": trimiterea acasă, prin disponibilizare de personal, a peste 1.500 de angajaţi; statul să susţină în continuare programul de subvenţionare a achiziţiei de tractoare şi maşini agricole, pentru următorii cinci ani; restrângerea activităţii de pe cele 150 de hectare, în prezent, la numai 35 de hectare. Exemplele pot continua la nesfârşit, dar nu vreau să insist foarte mult discuţia în acest sens. De ce consider această declaraţie politică o cronică neagră a acestei privatizări, care se vrea un succes? Pentru că, de fapt, în spatele acestor repetate trageri de timp, a acestor condiţii inacceptabile puse de aşa zisul investitor, se găsesc alte interese meschine ale FMI- ului, care vrea lichidarea întreprinderii dacă aceasta nu este privatizată până la 31 decembrie 2005. Este inadmisibil ca FMI să se amestece atât de grosolan în problemele economice ale unei ţări şi cred că numai în România este posibil să fie lăsat să se joace, de fiecare dată, cu soarta cetăţenilor acestei ţări. Aş dori să anunţ colegi parlamentari, atât din opoziţie cât şi de la putere, din judeţul Braşov, care au anunţat în presa locală faptul că de la întâlnirea cu reprezentanţii sindicatului din întreprinderea "Tractorul" au lipsit reprezentanţii PRM, că eu nu am fost înştiinţat, în nici un fel, că această întâlnire va avea loc. Dar nu asta este cel mai important, bine ar fi dacă acţiunile acestea ar avea şi un ecou favorabil în structurile de conducere actuale ale ţării. Eu am luat atitudine faţă de toate cele relatate mai sus în interpelările şi în declaraţiile politice anterioare, pe care le-am susţinut de la tribuna Parlamentului. Important nu este cine, la câte şi la ce fel de întâlniri participă, ci cât face fiecare, în parte, pentru a apăra interesul naţional şi a dovedi că merită să reprezinte cetăţenii în Parlament. În încheiere, apelez, încă o dată, la reprezentanţii puterii, să dea dovadă de bun-simţ faţă de cei care i-au trimis în Parlament şi să se implice în rezolvarea situaţiei de la Uzina "Tractorul" Braşov şi, eventual, să arate că am greşit eu, considerând că avem de a face cu o privatizare deja eşuată. Vă mulţumesc.
			Domnul George Adrian Scutaru: Declaraţie politică: "Armistiţii sau doar pretexte?" Stimaţi colegi, Este evident faptul că România se confruntă cu probleme grave. După şapte valuri de inundaşii care au lovit ţara luni în şir, acum, gripa aviară vine să completeze tabloul crizelor. Pe plan extern, oficialii Uniunii Europene veghează ca România să-şi îndeplinească obligaşiile pe care le implică aderarea la spaţiul comunitar, reforme, care, după cum bine ştişi, înaintează cu multă greutate şi au parte mai mult de piedici decât de suport. În acest context, PSD şi-a făcut un obicei din a întinde o viguroasă mână de ajutor, de a propune aşa zise "armistişii" pentru depăşirea crizelor. Partidul care îşi încordează muşchii în lupta pentru păstrarea şefiei celor două camere ale Parlamentului, îngreunând procesul legislativ cu atâta ardoare, pozează acum, într-un partid conciliant, capabil să înţeleagă adevărata dimensiune a situaţiei grele în care ne aflăm de câteva luni bune. Astfel de "armistiţii" sunt de neconceput. Dacă PSD-ul este atât de interesat să ajute, în mod real, actuala Putere în depăşirea problemelor, ar face bine să-şi descleşteze dinşii cu care ţin de cele două scaune, ajutând astfel, la deblocarea procesului legislativ, la grăbirea reformelor necesare aderării la Uniunea Europeană şi, implicit, ajutând autorităţile să faţă probelor grele la care ne supune natura. Dar iată că PSD nu lansează decât fumigene lipsite de substanţă. Ceea ce este cu adevărat prioritar este omis din ecuaţie. Au devenit maeştrii ai diversiunilor, profesionişti de rang înalt ai fofilării. După ce, vreme de patru ani au stors şara, PSD-iştii se încrâncenează în acestă luptă pentru menşinerea privilegiilor. Este suficient să privim puţin în curtea PSD-ului ca să ne dăm seama că lupta pentru scaune înalte e o maladie de partid. Observăm cu uşurinşă cum liderii PSD se agaţă, disperaţi, de orice ar putea însemna, la o adică, o bucăţică de Putere. Şi dacă n-or fi tocmai frâiele şării, merg şi cele ale partidului. Tot şef se cheamă că eşti. Poate ar fi recomandabil ca cei doi (încă) şefi ai camerelor Parlamentului să se preocupe mai mult de ce se petrece în interiorul partidului, unde imaginea unui lider nu are contur, unde diversele grupuri stau să se sfâşie pentru o parcelă din cernoziomul influenşei în Partid şi să deblocheze mecanismele legislative. Acesta ar fi unicul armistişiu pe care, dacă ar fi iniţiat de PSD, l-am accepta. Restul, sunt doar vorbe. Vă mulţumesc.
			Domnul Romică Andreica: Declaraţie politică: "Noi alegem...nu ei" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aş dori să încep această declaraţie politică informându-i pe cei dintre dumneavoastră care nu ştiţi că a început o nouă campanie electorală. Este vorba despre alegeri parţiale în unele localităţi pentru postul de primar şi chiar pentru consilii locale în anumite localităţi. Veselie mare. Este destul de frig în nordul ţării şi probabil că în loc de mici şi bere se va merge pe ţuică şi carne de pasăre (că tot este din belşug). Am sperat că s-a mai schimbat ceva în mentalitatea unor vojnici apărători ai secerei şi ciocanului (sau a celor ai trandafirului). Am sperat degeaba şi probabil că doar epurarea biologică va corecta acest lucru. Am fost prezent zilele acestea în comuna suceveană Drăgoieşti, unde au fost organizate trei adunări electorale. Într-un frumos décor bucovinean, cu oameni veniţi direct de la biserică, unii în costume naţionale, am avut o primă întâlnire intr-un mic sat, cu doar 250 de alegători. Organizare reuşită, la căminul cultural, cu oameni interesaţi atât de candidatul pentru primar cât şi de cele spuse de mine despre activitatea parlamentară, legile proprietăţii, programul "Fermierul" etc. Toate bune şi frumoase până când un consilier PSD, prezent la şedinţă începe să denatureze întreaga adunare folosind expresii de genul: hoţilor, mincinoşilor etc. Acelaşi domn consilier, fiind răspunzător de activitatea din căminul cultural, ne-a ţinut vreo două ore în întuneric, până când probabil nu mai vedea nici el şi s-a îndurat să pună siguranţa înapoi, direct de la firidă. Nu am cauzat prestaţia dumnealui, închipuindu-mi doar că ar fi fost trimis cu scop precis acolo, aflând doar ulterior că este consilier PSD. Următoarea întâlnire, în alt sat, ceva mai mare, cu vreo 500 de alegători. Am sperat şi am avut dreptate pentru noua guvernare. Am sperat şi am avut dreptate pentru că erau prezenţi cam 50 de persoane, ceea ce m-a indignat atât pe mine cât şi pe cei prezenţi, a fost că nu a binevoit candidatul PSD să ne dea drumul în căminul cultural pentru că "pierduse" cheia. Domnilor, terminaţi odată cu astfel de nimicuri şi astfel de mijloace de intimidare. Fiţi oameni şi lăsaţii pe ceilalţi să-şi decidă singuri soarta. Lăsaţi să primeze doar un singur criteriu: Valoarea. Am găsit şi o explicaţie la cum au înţeles PSD-iştii din Drăgoieşti dcampania electorală. Stau prea mult cu ochii la televizor (şi prind doar TVR 1) şi-i urmăresc pe şefii lor cum se ţin de scaune şi au înţeles mesajul cam aşa: "Câine până la moarte"!
			Domnul Ion Luchian: Declaraţie politică Stimaţi colegi, În ultimele săptămâni, România s-a confruntat cu încă o situaţie potenţial foarte periculoasă, este vorba de localzarea pe teritoriul ţării noastre a virusului gripei aviare. Vreau să remarc, pe această cale, felul profesionist în care au reacţionat în această situaţie autorităţile competente din România, şi aceasta în pofida a numeroase critici cum că măsurile luate de acestea ar fi fost prea drastice şi luate în pripă. Astfel, în urma ordinelor domnului ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, în zonele în care au fost descoperite animalele moarte a fost instituită carantina şi s-a trecut la eutanasierea tuturor păsărilor din zonă, urmând ca proprietarii animalelor să fie despăgubiţi, în conformitate cu legea. Acest lucru a fost pus foarte repede în practică, primii proprietari de animale intrând efectiv în posesia banilor începând cu data de 12 octombrie. De asemenea, tot la iniţiativa ministrului Flutur au fost adoptate mai multe măsuri preventive, cum ar fi interzicerea comercializării păsărilor vii în târgurile de păsări din unele judeţe, iar în alte judeţe, precum şi în Bucureşti, activitatea acestor târguri a fost suspendată total. De asemenea, domnul ministru Flutur a interzis, printr-un ordin al său, vânătoarea de păsări pe tot teritoriul ţării. Din păcate, acum câteva zile o echipă de experţi români şi străini a confirmat existenţa virusului gripei aviare în România. În acest sens, consider că deciziile domnului ministru Flutur au fost salutare în încercarea de a se evita o criză majoră în România, lucru remarcat şi de unul dintre experţii europeni care au ajutat la identificarea virusului, care a afirmat că autorităţile române au acţionat în conformitate cu dispoziţiile europene, care spun că atunci când există o suspiciune cât de mică, trebuie să se acţioneze cât mai repede şi mai decis. În aceeaşi ordine de idei, trebuie remarcată şi promptitudinea cu care Ministerul Sănătăţii a acţionat în această situaţie, reprezentanţii acestuia distribuind în câteva zile peste 200 000 de doze de vaccin antigripal în 27 de judeţe, urmând ca această acţiune să continue. Pe lângă aceste măsuri, eu cred că Ministerul Sănătăţii, prin reprezentanţii săi, trebuie să realizeze o adevărată campanie de informare a populaţiei, din mediul urban, dar mai ales rural, în ceea ce priveşte modalităţile prin care se poate preveni luarea virusului. În final, pot afirma cu hotărâre că, dincolo de unele critici apărute în presă şi din partea unor oameni politici, de data aceasta autorităţile au reacţionat corect în faţa unei situaţii de risc major, acţionând cu rapiditate şi hotărâre.
			Domnul Ionel Palăr: "Învăţământul românesc - între minţi sclipitoare şi limitele alfabetizării" Domnule preşedinte, Doamnelor si domnilor parlamentari, Vreme de ani de zile ne-am alimentat cu mituri ale învăţământului românesc. Ne-am hrănit cu poveşti despre olimpici, premianţi, copii geniali pe care i-am îmbrăţişat călduros, cărora le-am pus o coroniţă pe cap, le-am dat nişte bani de buzunar şi apoi ne-am întors, liniştiţi, la somnul naţional, relaxaţi că măcar o bucurie avem - inteligenţa naţională. Ulterior, i-am luat la defilare prin lume, să ne mândrim cu ei. De fapt, cu Învăţământul Românesc. Mai mult, avem pretenţia să fim recunoscuţi şi nu de puţine ori mi-a fost dat să aud opinii rostite de undeva de foarte sus, de persoane care comparau educaţia noastră, cu "a lor", a occidentalilor. Am dormit un somn dulce, crezând ca suntem asiguraţi, măcar în privinţa educaţiei. Însă realitatea de coşmar vine să ne trezească brusc. Nu olimpicii sunt reprezentativi pentru educaţia românească. Premiile internaţionale nu se datorează sistemului educaţional care funcţionează ca uns şi încurajează succesul prin toate mijloacele posibile. Recunoaşterea peste hotare s-a făcut doar graţie minţilor sclipitoare, nicidecum prin aportul sistemic. De fapt, educaţia României profunde este mâncată de molii. Filele care-au povestit succesele sunt astăzi îngălbenite. Raportul înaintat de Ministerul Educaţiei dezvăluie aspecte mai mult decât îngrijorătoare vizavi de starea învăţământului românesc. În mediul rural, educaţia este la cote minime - profesorii nu vor să predea la ţara, acolo ajungând, deseori, absolvenţi slab pregătiţi sau, în cele mai sumbre situaţii - persoane necalificate, pentru care profesoratul este o slujbă temporară, până apare ceva mai bun. Practic, se poate vorbi de "profesori sezonieri". Nu mai vorbim de spaţiile în care se defăşoară actul educaţional - insalubre şi impropri, de lipsa materialelor didactice minime ori a cărţilor. La oraş, deşi şcolile au termopane şi încălzire centrală, actul educaţional este marcat de aceleaşi neajunsuri: mulţi profesori slab pregătiţi, deoarece şefii de promoţii aleg să muncească în firme şi multinaţionale, unde sunt bine plătiţi, la clasă ajungând, din nou, absolevnţi de compromis. Elevii fac legea în clasă, nicidecum cel din spatele catedrei, iar mijloacele materiale, deşi în proporţii mai mari decât la ţară, nu sunt folosite aşa cum ar trebui. Raportul Ministerului indică rezultate dezastruoase la citit şi socotit, nivelul de promovare este extrem de scăzut, pentru o ţară care-şi face titlu de glorie din cei câţiva olimpici pe care-i are. Cel mai grav este însă faptul că, la baza acestor rezultate, stau cauze profunde - salarizarea mizeră a cadrelor didactice şi lipsa de fonduri perpetuată cu fiecare buget aprobat sunt doar câteva din cauzele evidente generatoare de criză. Este momentul să începem să gândim soluţii şi pentru acest sector, vital pentru sănătatea unei naţiuni. Cu toţii ştim teoria - educaţia valoroasă asigură un viitor de calitate, dar stăm foarte prost la aplicarea acestui deziderat. Poate acum, în al 13-lea ceas, să începem să construim Valoarea. Nu mai putem trai din miturile şi iluziile cu care ne-am alimentat atâta vreme. Copiii noştri nu ştiu să citească şi să socotească, şcolile sunt în paragină, iar profesorii trăiesc la limita subzistenţei. Dacă acesta e prezentul, acesta ne va fi şi viitorul. Vă mulţumesc.
			Domnul Gheorghe Valeriu: Declaraţie politică: "Modificări, negocieri, hotărâri privind modificarea Regulamentelor Senatului şi Camerei Deputaţilor" Aseară s-a stabilit că iar negociem. Am mai negociat odată, poate vom deveni specialişti în arta negocierii. De fapt, nu se întâmplă nimic pozitiv în aprobarea regulamentelor. Acum două zile, Alianţa PNL-PD a hotărât că nu este de acord cu propunerea PSD de a stabili ca modificările la regulamentele celor două Camere să intre în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, timp în care Curtea Constituţională ar avea timp să se pronunţe asupra acestor schimbări. Astăzi nu mai ştim dacă este valabil. Primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat la finalul reuniunii Consiliului Naţional de Coordonare al Alianţei, că schimbarea celor doi preşedinţi trebuie să meargă înainte ca acţiune politică. Astăzi nu mai ştim dacă este valabil. Cu toate acestea, Curţii Constituţionale nu-i va fi încălcat dreptul de a face apel. Dezbaterile pentru modificarea regulamentelor Senatului şi Camerei Deputaţilor nu se desfăşoară nici pe departe în ritmul pe care coaliţia guvernamentală şi l-a propus, discuţiile de până acum fiind bazate pe chestiuni procedurale. Ce s-a îmtâmplat în acest timp, în disputele pe procedură nu s-au implicat toţi parlamentarii, ci liderii de grupuri. Iar cei care conduc şedinţele atât în plen, cât şi în Biroul Permanent nu au respectat tot timpul regulamentul, nu au supus la vot propunerile majorităţii deci, majoritatea nu şi-a putut exercita dreptul de a vota. La Senat, la o lună de la începerea dezbaterilor pe fond la noul regulament, s-a reuşit finalizarea a 24 de articole din cele 202 ale proiectului, în timp ce la Camera Deputaţilor s-au discutat 14 articole din cele 214. Discuţiile s-au oprit în Senat, până săptămâna aceasta, la secţiunea privind constituirea Biroului Permanent, care cuprinde şi reglementările referitoare la posibilitatea revocării preşedintelui acestui for legislativ, punctul cel mai controversat al regulamentului. Încă de la început, discuţiile au fost marcate de disputele politice putere-opoziţie. Chiar şi preşedintele Traian Băsescu s-a implicat în acest subiect susţinând ca puterea şi opoziţia să găsească o soluţie pentru a finaliza scandalul provocat în Parlament pe marginea regulamentelor celor două camere legislative. Preşedintele PSD, Mircea Geoană, va propune iniţierea unor discuţii politice intermediate de preşedintele Băsescu pentru a clarifica complet situaţia regulamentelor şi a preşedinţilor consiliilor judeţene şi locale, în cazul în care negocierile dintre grupurile parlamentare nu vor ajunge la un rezultat. Compromisul la care au ajuns săptămâna trecută, în principiu, membrii Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor permite opoziţiei să conteste la Curtea Constituţională intenţia puterii de schimbare a preşedintelui Camerei, ceea ce a condus la detensionarea activităţilor legislativului. PRM-ul a cântat la unison cu PSD-ul considerând că pentru rezolvarea acestei probleme este nevoie de un control de constituţionalitate. Reuniunea Consiliului Naţional de Coordonare al Alianţei a luat ieri hotărârea că schimbarea celor doi preşedinţi trebuie să meargă înainte ca acţiune politică, deci aşa vom proceda în continuare. Dacă nu s-a schimbat nimic aseară.
			Domnul Ioan Hoban: Declaraţie politică: "Despre generaţia care vrea să plece din România" Dragoş Mihnea este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Gheorghe Şincai" din Baia Mare. El a obţinut în acest an Medalia de aur la Olimpiada internaţională de matematică şi la Balcaniada de matematică. A primit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Baia Mare şi multe felicitări, dar dorinţele lui sunt cu totul altele. Dragoş vrea în primul rînd rezolvarea problemei tinerilor din România şi în mod special a tinerilor superdotaţi, care nu au şansa de a se realiza în România. Îl ascultam pe Dragoş la o televiziune locală cu cîtă sensibilitate încerca să-şi justifice dorinţa de a studia într-o universitate americană, dar şi pe cei care sunau şi-l îndemnau să nu se uite înapoi, că n-are ce să vadă şi ce să regrete. Apoi aveam să citesc într-un ziar din Maramureş o pagină despre generaţia care visează să plece din ţară. Vă citesc un fragment din portretul acestei generaţii făcut de un tînăr: "Noi suntem generaţia care pleacă. Generaţia de afară. Muncim la negru în Irlanda, cerşim în Franţa, furăm în Spania, spălăm vase în Italia, îngrijim de copii în Anglia, studiem în America, programăm sau facem strip-tease în Canada. Suntem generaţia care pleacă. Dezamăgiţi de prezent, visăm la un viitor în care ne reîntoarcem acasă plini de bani, ne luăm case, ni le mobilăm şi dotăm cu electrocasnice, aşa cum am văzut afară. Nu vrem să fim francezi, italieni sau spanioli. Le vorbim limba de nevoie. Dar înjurăm, iubim şi plîngem în româneşte. Sîntem români, chiar dacă nu stăm ore întregi la coadă ca să votăm. Sîntem generaţia plecată pe afară. Îngrijoraţi de destinul României, dar uşuraţi totodată la gîndul că, din fericire, nu e neapărat şi destinul nostru..." Este un portret real, dar dureros, care continuă cu opinia altor tineri: "Uite că s-a schimbat regimul, iar românii continuă să fure capace de canal şi vane de la rezervoare cu substanţe toxice, îşi pun prezenţe la cursuri la care nu se duc, mint. Asta este realitatea. Şi mai este o realitate: culegătorii de căpşuni şi "dansatoarele". Aceştia nu pot vorbi despre frumuseţea muncii. Ei trag din greu şi visează ce vor face cu banii cînd vor veni în ţară. Iar la graniţă, li se confiscă paşapoartele, fiindcă strică imaginea României..." România are problemele ei majore, iar tinerii sînt o problemă care îşi aşteaptă rezolvarea. Ei vor să meargă mai departe şi să facă ceva bun în viaţă aici, în România şi nu alergînd spre alte ţări. Unii merg în Occident şi învaţă. Sînt capabili să producă schimbări, să se întoarcă în România şi să creeze sistemul care s-o ducă acolo unde doresc ei. Numai că avem suficiente exemple cînd s-au întors tineri cu diplome străine şi s-au izbit de realitatea pilei şi corupţiei, de imposibilitatea de a face ceva. Şi, atunci, tinerii pleacă din nou acolo unde capacitatea lor intelectuală şi de acţiune este apreciată. Şi încep să nu mai aibă nostalgia emigrantului şi nu mai visează să se întoarcă în ţară. Cei plecaţi afară să înveţe sînt o generaţie aparte, care încearcă să-şi învingă dorul pentru casă cu dorinţa de reuşită profesională. Nu mai sunt nostalgici ai unei Românii care din păcate nu ştie şi nu poate să aibă grijă de tinerii ei. Cîtă vreme vom trăi de pe urma meritelor altor români, nu vom face din Romania o ţară de care să fim mîndri. Mîndria de a fi român e ceva care trebuie luat nu ca punct de plecare, ci ca scop de atins. Ce facem noi, ca for legislativ, pentru a schimba această realitate? Este o întrebare la care e bine să medităm cu toţii.
			Domnul Mircia Giurgiu: Declaraţie politică: " Probleme nerezolvate" Astăzi o să mă refer la 3 chestiuni importante. Problema cu care se confruntă salariaţii de la ROMAERO Băneasa, societate comercială care are mari dificultăţi datorate în special unuia dintre acţionarii importanţi care nu a investit nici un leu în societate, dar în schimb are pretenţii la încasarea dividendelor. Solicit domnului Codruţ Sereş, ministrul Economiei şi Comerţului, să intervină energic pentru a sprijini şi salva această societate importantă, care are contracte ferme cu unele dintre cele mai apreciate firme internaţionale din domeniu. O altă situaţie deosebită este cea cu care se confruntă salariaţii din instituţiile de spectacole. Cu toate că sindicatele din ramura cultură au depus numeroase memorii şi sesizări ministerelor de resort, s-au ales doar cu promisiuni. Ca urmare, nici în proiectul de buget pe anul 2006 prezentat de Guvern nu este prevăzută acordarea tichetelor de masă pentru salariaţii din cultură. A treia problemă de interes naţional, poate cea mai importantă cu care s-a confruntat România în ultimii ani, se referă la gripa aviară care a fost depistată în câteva localităţi. Chiar dacă este de importanţă naţională, nici până în acest moment, ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, domnul Gheorghe Flutur nu a prezentat o informare oficială în plenul Parlamentului. Solicit pe această cale, prezentarea punctului de vedere oficial al Guvernului în faţa Parlamentului.
			Domnul Emil Strungă: «Buget de austeritate» Atunci când vorbim despre bugetele celor două Camere ale Legislativului, există pericolul ca discuţia să capete accente populiste. Departe de mine gândul - nu vreau şi nu pot abuza de această tribună sau de situaţia în care sunt mulţi românii afectaţi de inundaţii pentru a argumenta în favoarea ideii că bugetele Parlamentului aprobate pentru anul 2006 şi care însumează 4800 de miliarde sunt prea mari. Evident că dacă raportăm la costurile necesare, se pot găsi argumente, dar această decizie privind suplimentarea bugetelor celor doua camere ale Parlamentului trebuie să ţină seama şi de aspectul moral care se impune de aceasta situaţie speciala în care se găseşte România. Totuşi, ceea ce putem face noi ca parlamentari este să explicăm la modul cel mai transparent care sunt cauzele, unde se duc banii, care sunt investiţiile cu caracter de necesitate pe care le reclamă întreţinerea şi funcţionarea Parlamentului. Şi, evident, dacă se poate renunţa la unele sume a căror cheltuire nu se impune, atunci să o facem. Ceea ce vreau să remarc este modul în care unele cheltuieli sunt justificate în presă de către unii dintre noi. Vorbim de necesitatea înlocuirii maşinilor, gândindu-ne la siguranţa noastră. Dar la siguranţa celor peste care vine frigul şi ale căror case au luate de ape nu vorbim sau punem chestiunea în sarcina exclusivă a Guvernului. Ca să nu mai spun că mi se pare aproape de cinism argumentul potrivit căruia parlamentarii occidentali au laptopuri, realitatea aceasta justificând investirea în tehnică asemănătoare şi pentru noi. Aici nu mai este vorba de a ţine sau nu seama de recomandarea prim-ministrului în ceea ce priveşte reducerea pretenţiilor, în funcţie de apartenenţa politică, în funcţie de locul pe care-l ocupăm în scaunele Puterii sau ale Opoziţiei. Şi nu cred că uzez de argument populist când afirm aceasta. Cred doar că, în situaţia în care se găseşte România acum, ar merita - şi ar fi un semnal de bune intenţii şi de conştiinţă şi de solidaritate, pe care noi, ca aleşi ai poporului, trebuie să le dovedim. Parlamentul trebuie sa îşi impună bugete de austeritate atunci când tara parcurge etape dificile. Nu în ultimul rând, faptul că sediul Senatului este Casa Poporului - un mamut care trebuie întreţinut cu bani mulţi, parte din ei cheltuiţii fără sens - ne afectează asemenea unui blestem care ne va urmări multă vreme de acum înainte, bugetele Camerelor vor fi o problemă şi în anii următori, când suplimentar se vor adăuga şi cheltuielile pentru Parlamentul European. Dar sunt lucruri pe care trebuie să le facem - împreună, nu doar unii. Nu e corect, nu e democratic, nu e uman.
			Domnul Filip Georgescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi În fiecare an, la 16 octombrie, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) sărbătoreşte Ziua Mondială a Alimentaţiei. Adunarea Generala ONU a decis, în 1980, ca ziua înfiinţării FAO - 16 octombrie 1945 - la Quebec (Canada) să marcheze Ziua Mondială a Alimentaţiei, considerând că "alimentaţia este o nevoie fundamentală a omului şi o condiţie necesară supravieţuirii şi prosperităţii fiinţei umane". Scopul Zilei Mondiale a Alimentaţiei este de a face cunoscute problemele alimentaţiei în lume şi de a spori solidaritatea în lupta împotriva foamei, malnutriţiei şi sărăciei. Diversitatea biologică este fundamentală pentru agricultură şi producţia de hrană. Pentru a putea hrăni o populaţie în creştere, agricultura trebuie să furnizeze şi mai multe alimente. Este esenţial să se mărească potenţialul agricol, prin protejarea unui spectru larg de forme de viaţă cu trăsături unice, cum ar fi plantele ce supravieţuiesc în caz de secetă sau animalele care se reproduc în condiţii aspre de viaţă. Practici agricole susţinute pot hrăni, deopotrivă, oamenii, şi pot proteja oceanele, pădurile, preriile şi alte ecosisteme care ocrotesc diversitatea biologică. O mare varietate de plante cultivate şi animale domesticite reprezintă fundamentul pentru biodiversitatea agricolă. Oamenii, în prezent, depind de doar 14 specii de mamifere şi păsări, reprezentând 90% din hrana provenită de la animale. De asemenea, doar patru specii de plante - grâul, porumbul, orezul şi cartoful - furnizează jumătate din hrana bazată pe plante. Peste 40% din suprafaţa pământului este folosită în agricultură, plasând o mare responsabilitate asupra fermierilor în vederea protejării biodiversităţii. Prin folosirea de tehnici corespunzătoare cum ar fi reducerea folosirii pesticidelor, folosirea agriculturii organice şi a rotaţiei culturilor, fermierii menţin balanţa fragilă cu ecosistemele înconjurătoare. FAO va continua să se bazeze pe colaborarea cu partenerii săi, inclusiv cu alte organizaţii internaţionale, cu instituţii de cercetare, de comerţ, cu numeroase comunităţi, şi nu in ultimul rând cu consumatorii. Mai mult de 840 de milioane de oameni sunt înfometaţi şi mult mai mulţi suferă în urma deficientelor de alimentaţie. Biodiversitatea este aliatul-cheie în lupta împotriva malnutriţiei. De altfel, în 1996, la Summit-ul Mondial al Alimentaţiei, a fost fixat ca obiectiv principal reducerea, până în 2015, la jumătate a numărului de oameni care suferă de foame. Potrivit unei statistici FAO, pe întreg globul există încă aproximativ 840 de milioane de oameni care suferă de foame şi malnutriţie. Iar foamea, avertizează FAO, reprezintă o cauză principală pentru multe dintre bolile care încă mai fac ravagii în multe dintre zonele de pe mapamond. În cadrul FAO, România acţionează pentru punerea în aplicare a Planului de Acţiune al Summit-ului Mondial al Alimentaţiei, urmărind, totodată, transformarea structurală a agriculturii şi asigurarea securităţii alimentare pentru toate sectoarele populaţiei. România sprijină realizarea obiectivelor înscrise în planul strategic al FAO pentru perioada 2000-2015 şi acţionează pentru ca FAO să acorde o atenţie sporită dezvoltării agriculturii din ţările cu economie în tranziţie. România analizează posibilitatea de a sprijini formarea de cadre de specialitate în domeniul agriculturii pentru ţările în curs de dezvoltare, în special cele francofone, în condiţiile asigurării unor resurse de finanţare prin organizaţii internaţionale. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Gelil Eserghep: Declaraţie politică: "Trăiţi bine?" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Alocările bugetare pentru sănătate, cât şi cheltuielile totale efectuate în România pentru sănătatea fiecărui locuitor, ne plasează pe ultima poziţie între ţările candidate la Uniunea Europeană. Asta în condiţiile în care în campania electorală Alianţa DA (care se află la guvernare) promisese că pînă în 2008, sistemul sanitar va beneficia de o finanţare sporită, care să reprezinte cel puţin 6% din PIB. În prezent, sistemul de asigurări sociale de sănătate este în criză, constându-se, în principal, următoarele aspecte: la circa 10% din farmaciile aflate în contract cu casele judeţene de asigurări de sănătate, încă din primul trimestru al anului 2005 au fost epuizate fondurile pentru întregul an; peste 60% din farmacii au depăşit plafonul pentru primele două trimestre; acută criză de medicamente nesubvenţionate; prevederile legislative adoptate ulterior aprobării bugetului pentru anul 2005 au dus la alocarea unor sume fără acoperire în bugetul anului 2005; structura actuală a sistemului de asigurări de sănătate nu permite situaţii de acest fel. Pe de altă parte, statisticile arată că, din păcate, mortalitatea infantilă plasează România pe unul dintre locurile fruntaşe în Europa, mai exact pe locul 3 (16 la mie în anul 2004). Aceasta este de 3-4 ori mai mare decât în majoritatea ţărilor europene. Ea este puternic condiţionată social, fiind mai mare în mediul rural, unde se întâlneşte în special printre copiii cu mame care au un nivel de pregătire sub şcoala elementară. Conform statisticilor, cei mai mulţi bebeluşi mor în judeţele Constanţa, Ialomiţa, Vaslui şi Botoşani, Moldova rămânând zona cea mai afectată a ţării. Vestea bună, din nefericire, este că asupra mortalităţii infantile se poate interveni în mod pozitiv mult mai uşor decât asupra natalităţii. Politicile de prevenire includ creşterea standardului de viaţă, a calităţii asistenţei medicale, scăderea poluării mediului şi conştientizarea necesităţii medicinei preventive. Cauzele generale de deces sunt cele medico-sociale: sărăcia, lipsa unei vieţi igienice şi problemele de asistenţă medicală, oamenii neavînd medicamente. Circa 20% dintre decese se produc în primele 24 de ore de la naştere, iar cauzele ţin atât de familie, care nu se adresează la timp medicului, dar şi carenţelor din sistemul medical. Vina pentru colapsul sistemului este nejustificat transferată pe umerii partenerilor din sectorul privat. De aceea, sînt consternat de votul colegilor de la Alianţă faţă de Ordonanţa 38/2005, cu privire la acordarea de gratuitate de medicamente pentru bebeluşi şi gravide, având ca bază preţul scăzut şi nu calitatea produselor). Nici în domeniul educaţiei Alianţa nu-şi respectă promisiunile din campania electorală unde promitea că "Guvernul Alianţei D.A. va schimba filosofia de finanţare a educaţiei, prin mărirea investiţiei în învăţământ (pentru educaţie şi cercetare, Guvernul va aloca de la bugetul de stat, resurse financiare echivalând cu 6% din PIB)" - citat din Programul de guvernare al Alianţei, acesta fiind în prezent sub 5%, în condiţiile în care media europeană este de 5,22%, iar a ţărilor care au intrat de curînd în Uniunea Europeană este de 5,31%. Totodată, "Guvernul Alianţei D.A. va asigura dublarea salariilor personalului din educaţie, luând în consideraţie necesităţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie să se bucure în societate", îmi permit iar să citez din acelaşi program. În aceste condiţii şi neuitând sloganul Alianţei DA din campania electorală, adică "Să trăiţi bine!", ne punem întrebarea firească, de altfel, cum să trăim bine dacă nu avem un sistem medical sănătos şi nici în domeniul educaţiei nu se petrec deloc lucruri bune? Cîte promisiuni în care oamenii îşi puneau speranţe vor mai rămîne doar la stadiu de promisiuni? Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Grigore Crăciunescu: Săptămâna trecută s-a dezbătut în plenul Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 44/2005 privind unele măsuri pentru construirea şi/sau reabilitarea caselor de locuit din zonele afectate de inundaţiile produse în anul 2005. Luând cuvântul la dezbaterea generală, reprezentanţii opozitiei, dar în mod special cei din partea PSD au criticat Guvernul, afirmând că acesta nu este preocupat şi nu acordă atenţia cuvenită persoanelor care au avut de suferit din cauza inundaţiilor- rămânând fără case sau având casele parţial distruse. Distinşii mei colegi au prezentat anumite aspecte punctuale, în care materialele de construcţii nu au ajuns în proporţie de 100% la destinaţie. Doresc să aduc la cunoştinţa cetăţenilor, dar şi a colegilor mei din Parlament că Guvernul a aprobat o serie de acte normative, care au reglementat modul de gestionare şi repartizare a materialelor de construcţie, necesare reconstruirii sau consolidării caselor afectate de inundaţii. Astfel, a fost dată în luna august Ordonanţa de Guvern care a stabilit judeţele care vor primi ajutoare, precum şi faptul că Agenţia Naţională de Locuinţe, ANL, va procura aceste materiale prin licitaţie publică şi le va trimite în teritoriu în conformitate cu documentaţia trimisă de către consiliile locale. De asemenea, Guvernul a stabilit cantităţile necesare pentru materialele de construcţii necesare pentru reconstrucţia unei case sau pentru consolidare în funcţie de zona geografică. Pentru ca această operaţiune să se desfăşoare corect era nevoie ca consiliile locale să întocmească cât mai repede anchetele sociale pentru primirea unor anumite sume de bani şi expertizele necesare în ceea ce priveşte casele care trebuiesc consolidate şi casele care trebuiesc reconstituite. Din cauza lipsei de operativitate a unor consilii locale şi datorită faptului că majoritatea parlamentarilor nu s-au implicat şi nu au colaborat cu autorităţile locale pentru întocmirea acestor documentaţii şi nu au urmărit finalizarea şi transmiterea acestora către centru, au apărut disfuncţionalităţi. În aceste condiţii este foarte uşor să critici fără să faci nimic. Pentru exemplificare, voi da judeţul Iaşi, unde nici un parlamentar al opoziţiei nu a fost în zona sinistrată. Surprinzător este faptul că parlamentarii PSD şi PRM vin în campaniile electorale la Paşcani, promit marea cu sarea, strâng un număr considerabil de voturi pentru a accede în Parlament, ştiindu-se că această zonă este un fief PSD-ist şi cu toate acestea în situaţia dată nimeni nu a venit să se implice în reconstrucţia zonei sinistrate. Din ceea ce ştiu eu, şi în alte judeţe din ţară parlamentarii din opoziţie s-au deplasat în zonele inundate mai mult ca turişti, ca să vadă la faţa locului situaţia şi după aceea nu s-au mai implicat, cerând doar statistici pentru a acuza Guvernul. Ca urmare a faptului ca problemele din judeţul Iaşi au fost urmărite cu perseverenţă, situaţia stă aici mult mai bine. Ca urmare, la Paşcani a sosit cantitatea de 300 tone de ciment, din 450 tone cât era necesar, ne-au sosit 1500 metri cubi de cărămidă din 1700, întreaga cantitate de fier beton 62 tone, întreaga cantitate de tablă zincată 27 tone, 200 metri cubi de cherestea şi arăt că pe lângă cantitatea aceasta, Romsilva a mai donat încă 80 metri cubi şi ne-au sosit 363 de uşi pentru casele în reconstrucţie sau pentru consolidare. În concluzie, afirm cu certitudine că acolo unde a existat o colaborare între administraţia locală şi parlamentarii din zonă, chiar dacă fac parte din partide politice diferite şi dacă s-a urmărit interesul cetăţenilor s-a reuşit să se aducă ajutoarele necesare. Invit pe această cale pe toţi colegii mei parlamentari din Iaşi să se deplaseze în zonă şi să încerce să ajute după posibilităţile personale câteva din familiile care au avut de suferit. Nu de alta, dar mâine, poimâine vor veni să ceară votul păşcănenilor şi nu vor avea răspunsuri la întrebarea, "Unde aţi fost atunci când am fost inundaţi, am stat în frig şi ploaie şi nu am avut ce mânca?" Acei care sunt indiferenţi la necazurile concetăţenilor lor nu merită respectul acestora şi dovedesc că nu sunt preocupaţi de binele comunităţii, ci în mod direct de propriile interese. Vă mulţumesc,
			Domnul Aurel Gubandru: Ca un adevărat exponent al unui partid social democrat, Guvernul României din perioada 2001 - 2004, condus de domnul Adrian Năstase a fost puternic preocupat de situaţia populaţiei şi, în mod special, a celor mai defavorizate categorii sociale, consolidându-şi politica socială prin asigurarea cheltuielilor pentru asistenţă socială, alocaţii, pensii şi indemnizaţii. Să ne reaminitim numai de programul privind crearea de şcoli centre de zonă şi asigurarea de mijloace de transport, acordarea de burse de studii unor studenţi din mediul rural, programul de reabilitare a şcolilor, asigurarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din învăţământul obligatoriu, programul privind acordarea de burse pentru continuarea studiilor pentru studenţi în vederea prevenirii şi combaterii marginalizării sociale, acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare. O altă măsură importantă a fost asigurarea rechizitelor şcolare gratuite pentru elevii care provin din familii cu venituri reduse în baza O.U.G. nr.33/2001 privind acordarea de rechizite şcolare, în scopul desfăşurării în bune condiţii a activităţii de studiu. La începutul anului şcolar 2004/2005, un număr de peste 971.000 de elevi au primit rechizite gratuite, efortul financiar fiind de aproximativ 200 de miliarde de lei. Din păcate, în anul şcolar 2005 - 2006, când Partidul Social Democrat nu se mai află la guvernare, există judeţe, printre care şi Buzăul, în care pachetele cu rechizite şi manuale nu au ajuns în timp util. Cele mai multe solicitări pentru pachetele cu rechizite şi manuale sunt din partea unităţilor şcolare din mediul rural, reprezentând 90% din totalul cererilor, restul, de 10%, venind din partea şcolilor din oraşe, în total fiind vorba despre 115 unităţi de învăţământ din judeţul Buzău. Sper, ca cei ce se ocupă acum de destinele viitoarei generaţii a României, să organizeze licitaţiile pentru desemnarea firmelor care să furnizeze respectivele pachete, chiar dacă şcoala a început în urmă cu o lună.
			Domnul Dan Horaţiu Buzatu: Stimaţi colegi, Ţin de la început să precizez că aş fi dorit să nu existe acest subiect de declaraţie. Dar sunt situaţii care nu depind de voinţa sau de dorinţele noastre. În acest an dificil 2005, după inundaţii, am fost atacaţi şi de virusul gripei aviare. Virus care, nu numai că reprezintă o premieră pentru România, dar este extrem, extrem de periculos şi despre acest lucru se ştie pe întreg mapamodul. Au ştiut şi autorităţile noastre în frunte cu ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, ce pericol ne pândeşte şi au intrat în alertă de la primele semnale. Au urmat câteva zile de incertitudine privind "diagnosticul", după care s-a declanşat o adevărată tornadă împotriva ministrului Gheorghe Flutur. Am să dau doar două citate din presă: "Este singurul localizat de când s-a declanşat isteria gripei aviare. Puternic, patogen, se transmite prin aer şi prin comunicate de presă. A generat până acum o epidemie naţională. Purtătorii virusului dezinformării pot fi trataţi doar cu doză-şoc de discernămînt" şi "Gripa aviară lipseşte, carantina continuă". Au început să curgă şi acuzaţii la adresa susnumitului ministru atât din partea crescătorilor şi producătorilor de carne de pasăre, cât şi din partea exportatorilor. Acuzaţii fără nici o noimă, pentru că este de domeniul absurdului ca un ministru să acţioneze împotriva domeniului pe care îl păstoreşte. Iată că, din păcate, semnalele şi totodată temerile autorităţilor implicate s-au adeverit la sfârşitul săptămânii trecute - mai precis la numai 24 de ore după apariţia în presă a articolelor din care am citat. Sincer, preferam ca semnalele iniţiale să nu se confirme. Adică să fim ocoliţi de gripa aviară. Cred că atât domnul Flutur cît şi celelalte autorităţi implicate nu ar fi făcut un capăt de ţară din criticile primite din partea presei, a producătorilor şi exportatorilor. Ministrul agriculturii şi toţi cei care au fost pe teren din primele zile ar fi preferat sunt sigur, că greşească ei decât să avem de-aface cu acest virus. Iată de ce, apreciind ceea ce au făcut până acum autorităţile - în orice domeniu şi în orice situaţie este bine să intri în "alarmă" chiar şi atunci când nu exstă dovezi sigure ale unei posibile calamităţi - consider că acestea trebuie felicitate şi nu criticate. Şi, nu în ultimul rând trebuie aduse din nou mulţumiri Armatei şi Jandarmeriei care sunt şi pe acest front în prima linie. Mai mult, aştept ca toţi acei care au adus acuzaţii privind aşa-zisele dezinformări, toţi cei care au considerat inoportune carantinele decise de autorităţi să revină şi să prezinte scuze lui Gheorghe Flutur şi celor din echipa sa, precum şi tuturor celor din Guvern care sunt angrenaţi în bătălia împotriva aviarei. De asemenea scuze trebuie să primească şi toţi acei funcţionari anonimi pentru opinia publică şi care de două săptămâni nu ştiu dacă dorm două ore pe noapte. Vă mulţumesc,
			Domnul Mihai Sandu-Capră: Stimaţi colegi, Trebuie să fim realişti şi să recunoaştem că nici una dintre guvernările post-decembriste nu a avut parte de o asemenea perioadă dificilă. Şi totuşi, Guvernul Tăriceanu reuşeşte să facă faţă tuturor situaţiilor de criză, determinate de fenomene necontrolabile care mai de care mai neobşnuite, dând dovadă de multă stăpânire de sine, putere de muncă şi capacitate de a lua, în cel mai scurt timp şi în cele mai bune condiţii, măsurile potrivite. După ce a trecut cu bine de povestea cu răpirea din Irak şi de lupta cu apele, prima parte a anului însemnând transformarea României într-un lac imens, precipitaţiile căzute aducând cu ele dezastre greu de imaginat, cabinetul Tăriceanu primeşte o nouă lovitură: gripa aviară. Astfel, s-a trecut rând pe rând de la lupta cu terorismul, mai apoi cu furia apelor la un război total cu păsările. La început o bănuială, mai apoi o certitudine, gripa aviară a reuşit să pună pe jar o ţară întreagă. Trebuie, totuşi, să salutăm operativitatea autorităţilor care au reuşit să stăpânească situaţia. Cei doi miniştrii liberali, cel a agriculturii - Gheorghe Flutur şi cel al sănătăţii - Gheorghe Nicolăescu, principalii vizaţi de această criză, au depăşit pragul oboselii, lucrând zi şi noapte pentru a preîntâmpina o eventuală epidemie şi, nu în ultimul rând, pentru a împiedica o altă nenorocire cum ar fi instaurarea panicii din rândul populaţiei, determinată de cele mai multe ori de exagerări nejustificate. Sperăm că, măcar după ce vom depăşi şi această criză, aşa cum se pare că se şi întâmplă, prin izolarea şi distrugerea virusului, vom fi ocoliţi de alte necazuri, pentru că în opinia noastră atât România, ca naţiune, cât şi Coaliţia de guvernământ, ca putere politică, au suferit destul. Vă mulţumesc.
			Domnul Mircea Valer Puşcă: Ce nu ştiu "pigmeii" A privi un partid, doar ca un grup de interese, rupt de: principii, sisteme de valori şi obiective privind transformări socio-economice generale, este ca şi cum ai accepta că este natural să se constituie (instituţional!) organisme de tip mafiot.... care urmăresc doar interese de grup. Mai mult, se poate cădea în capcana de a crede că partidele sunt menite a soluţiona problemele individuale ale cetăţenilor, la modul comun (chiar abject!) de a le oferii "ciolane", lor şi celor din "gaşcă". Acest comportament poate deveni o problemă, ba mai mult a şi devenit! Faptul că nu suntem foarte departe de adevăr, o demonstrează "zbaterile" comportamentale ale unor aripi, din cvasi-totalitatea partidelor ce fiinţează pe plaiurile mioritice, de a-şi orienta politicile doar pentru a obstrucţiona, şi nimic mai mult, orice efort orientat spre rezolvarea problemelor ţării: restructurare, mediu coerent şi stabil pentru desfăşurarea activităţilor de afaceri (industriale sau de servicii). Aşa stând lucrurile, o întrebare se cere a fi pusă: cum se împacă toate acestea cu democraţia? Un răspuns absolut sincer ar fi: Nicicum! Că pe la noi conceptele au un "parfum original", poate n-ar trebui să ne mai mire.... Că jocul acesta, de-a "Gică Contra", este perdant mai ales pentru marea masă a fraierilor care investesc voturi, dându-le putere şi (nu rareori) imunitate unor astfel de specimene, este o realitate mai mult decât evidentă. Că electoratul este înşelat, şi înşelate sunt chiar resorturile şi legitimităţile mecanismelor care pun în valoare democraţia, este (iarăşi!) evident. Ce nu ştiu "pigmeii"? Ei nu ştiu ceea ce oamenii politici, din ţările cu democraţii consolidate, au aflat demult: nu poţi minţi la nesfârşit, nu poţi să dai aparenţe democratice unui comportament de gaşcă, nu poţi încălca, fără urmări, contracte şi promisiuni. Nu vreau să se înţeleagă, greşit, că sancţionarea politicienilor devine în mod natural scadentă şi că fără un efort susţinut din partea societăţii civile, a adevăraţilor oameni politici (cei cu vocaţie, crez şi determinare), a fiecărui votant, în ultimă instanţă, sancţiunea va veni de la sine. Nimic, de acest gen, nu vine de la sine! Cu atât mai mult în spaţiul căruia şi noi îi aparţinem, astfel de minuni nu se întâmplă .... Românul s-a prea obişnuit să acţioneze cu teama de a nu deranja pe cei care-şi arogă puterea (în stat, partide sau orice alte instituţii), prea s-a obişnuit să-i perie (să fie, oare, doar oportunismul?) pe cei care sunt "mărimile momentului", prea a fost obişnuit cu jumătăţile de măsură şi cu acel: "merge ş-aşa"; încât să ne permitem o stare de optimism în această privinţă...... Ş-atunci, ce-i de făcut? Iată o întrebare cu adevărat dificilă, la care răspunsul nu este uşor a fi dat. Şi un răspuns corect nici nu poate fi dat, înainte de a răspunde la o alta întrebare: "... ai cu cine (dar mai ales!) şi pentru cine?" Nu pot să ascund faptul că această întrebare mă frământă de destul de mulţi ani.... Până acum nu i-am găsit un răspuns care să mă facă optimist. Dar chiar şi aşa, eu n-am încetat să sper, dar mai ales să lupt, să iau poziţie, să încerc a-mi face glasul auzit. Eu cred că democraţia, departe de a fi un scop în sine, are nevoie de cetăţeni motivaţi a nu se lăsa călcaţi în picioare în demnitatea lor de oameni liberi, cu aspiraţiile şi convingerile care-i caracterizează, pe de o parte, şi puternic motivaţi să respecte "regula jocului democratic", pe de altă parte. Dacă majoritatea cetăţenilor va conştientiza că aşa, şi doar aşa, îşi asigură putere votului, că într-un fel sau altul fiecare contează, ca individ, în economia organizării sociale, doar când regulile sunt respectate de toţi (acel: "nimeni nu-i mai presus de lege", înţeles în sensul larg de obligativitate a tuturor de a se supune reglementărilor o dată adoptate, iar acestea să-i trateze pe toţi uniform, fără exceptări sau privilegii).... atunci sunt mari speranţe de optimism. Mai mult, treptat se va produce şi o selectare, corelată cu vocaţia, competenţa şi determinarea actorilor din sfera politicului, fie că este vorba de popularea structurilor partidelor, fie de popularea instituţiilor de putere ale statului.... Abia în acel moment se va acutiza nevoia de oameni cu adevărat competenţi, capabili să ofere şi să aplice politici coerente, orientate în direcţia dorită şi exprimată prin votul majorităţii. Câtă vreme, însă, vom alerga după false ţinte şi vom accepta minciuna, ca pe un rău necesar, putem să ne punem pofta în cui!
			Domnul Miron Ignat: "Pericolul pe termen lung al gripei aviare" Stimate colege, stimaţi colegi, În ultimele săptămâni, România a fost cuprinsă de panica virusului influenţei aviare de tipul H5, depistată în localităţile din Delta Dunării. În Ceamurlia de Jos şi Maliuc au fost descoperite păsări moarte, iar rezultatele Laboratorului Comunitar de Referinţă din Marea Britanie a confirmat prezenţa virusului gripei aviare. Este lăudabilă intervenţia promptă a oficialităţilor locale în frunte cu Prefectura Tulcea, a reprezentanţilor locali, precum şi a forţelor de ordine din cadrul Ministerului de Interne, care au luat măsurilor necesare de informare a populaţiei, de izolare a fenomenului pentru a preveni transmiterea virusului nu numai la păsările din localităţile învecinate, dar, şi mai grav, pentru a preveni transmiterea lui la om, ceea ce ar duce la rezultate catastrofale. Delta Dunării este una din atracţiile turistice de bază ale ţării, cu ale cărei bogăţii de faună şi floră ne mândrim, şi de aceea trebuie să acţionăm prompt pentru prevenirea declanşării unei epidemii generale, cu efecte devastatoare nu numai pentru populaţia ţării, dar şi pentru economia românească. De asemenea, nu trebuie să uităm că populaţia Deltei Dunării, care datorită izolării şi a mijloacelor precare de trai, trebuie sprijinită şi ajutată material şi financiar pentru a depăşi această criză. Majoritatea populaţiei din zonă, şi mai ales în localităţile supravegheate de oficialităţi are ca sursă de hrană tocmai aceste păsări domestice, pe care le cresc în gospodăriile lor. Uciderea păsărilor, act necesar pentru prevenirea răspândirii virusului, va atrage după sine imposibilitatea multor oameni de a-şi asigura cele necesare traiului de zi cu zi, de aceea, prin măsurile luate de autorităţi trebuie să se ţină cont şi de compensarea cetăţenilor pentru pagubele aduse din uciderea păsărilor domestice. Păsările ucise erau şi un material biologic pentru reproducere, de aceea această gripă are influenţe negative pe termen lung. La primăvară cetăţenii nu vor mai avea păsări pentru reproducţie, de aceea compensaţiile trebuie să fie mai substanţiale. Deşi autorităţile au instaurat carantină numai în localitatea Ceamurlia de Jos, zonă considerată de risc zero, au fost depistate cadavre de păsări şi în localităţile Maliuc, Malcoci, Agighiol, Chilia, Lunca şi Panduru, şi s-a început monitorizarea judeţelor învecinate, cu potenţial pericol de apariţie a gripei aviare. Această situaţie alarmantă trebuie să ne pună un mare semn de întrebare şi ne forţează să depunem toate eforturile necesare de a garanta o bună gestionare a acestei crize, deoarece de succesul acestui demers depind mulţi factori, atât sociali, cât şi economici. Deja se resimt efectele acestui pericol. Crescătorii de păsări, precum şi comercianţii de produse din carne de pui sunt deja în dificultate, nu numai datorită reticenţei populaţiei faţă de carnea de pui, dar şi datorită stopării exporturilor. De aceea, stimate colege şi stimaţi colegi, trebuie să ne mobilizăm pentru a depăşi cu bine această situaţie neprevăzută şi să ne rugăm lui Dumnezeu că pericolul gripei aviare abătut asupra Dobrogei va rămâne doar un caz izolat şi că lucrurile vor continua pe făgaşul lor normal atât în Delta Dunării cât şi în ţară. Vă mulţumesc.
			Domnul Tudor Mohora: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: " Declaraţiile premierului Tăriceanu cu privire la bugetul pe anul 2006 al Camerei Deputaţilor şi al Senatului şi cerinţa unei analize obiective " Premierul Tăriceanu s-a adresat printr-o scrisoare preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, cu rugămintea de a se reconsidera propunerile de buget pentru anul 2006,în vederea integrării lor în proiectul Legii bugetului de stat. Totodată, prin diverse declaraţii, domnia sa s-a pronunţat cu privire la: Plafonarea cheltuielilor la cele două Camere la nivelul cheltuielilor din anul 2005; Reducerile astfel efectuate să fie alocate acoperirii cheltuielilor prevăzute pentru învăţământ în anul 2006; Inoportunitatea mutării Senatului în Palatul Parlamentului dacă se ştia că se vor cheltui de 4 ori mai mult pentru încălzire şi întreţinere; Existenţa în Palatul Parlamentului a nu mai puţin de 2000 de funcţionari administrativi care se ocupă doar de întreţinerea clădirii. Faţă de conţinutul acestor declaraţii, evident, se pune întrebarea de ce aspectele prezentate, nu se puteau discuta din vreme cu conducerea celor două Camere, în locul unor declaraţii de presă, care la rândul lor ridică numeroase întrebări şi anume: Plafonarea cheltuielilor la nivelul celor din anul 2005 nu pare să aibă o bază rezonabilă dacă se ţine seama cel puţin de scumpirea utilităţilor şi a inflaţiei; Amânarea unor investiţii legate de finalizarea unor lucrări privind Palatul Parlamentului poate genera cheltuieli suplimentare ulterioare şi unele disfuncţionalităţi; Folosirea economiilor ce s-ar realiza prin plafonarea enunţată a cheltuielilor pentru ce două Camere, în scopul majorării cheltuielilor bugetare pentru învăţământ este nesemnificativă; economia maximă de cca. 190,5 milioane RON ar putea să contribuie la creşterea ponderii în P.I.B. a cheltuielilor pentru învăţământ cu numai cca. 0,05%, ceea ce nu este de natură să rezolve problemele majore ale acestuia; A pune în discuţie oportunitatea mutării Senatului în Palatul Parlamentului, acum după ce evenimentul s-a consumat, este fără îndoială tardivă şi lipsită de o motivare de fond credibilă; Afirmaţia cu privire la existenţa în Palatul Parlamentului a cel puţin 2000 de funcţionari administrativi care se ocupă numai cu întreţinerea clădirii, se pare că suferă de o insuficientă documentare sau de superficialitatea celor care îl informează pe primul ministru; potrivit datelor din Bugetul de stat pe anul 2005, numărul maxim de posturi aprobat pentru cele două Camere la activitatea de întreţinere şi servicii comune este 840 posturi, din care 363 sunt şoferi; rezultă că numai aproape 500 de posturi sunt aprobate pentru întreţinerea clădirii, respectiv de 4 ori mai puţin decât a rezultat din declaraţiile menţionate. Atrage atenţia, pe de o parte, că premierul Tăriceanu, în problemele echilibrării bugetului, acordă o atenţie deosebită şi cu largă mediatizare cheltuielilor celor două Camere , care reprezintă numai 0,06% din P.I.B. în cazul Camerei Deputaţilor şi 0,03% în cazul Senatului, faţă de cheltuielile pentru învăţământ care în 2005 au reprezentat 4,08% din P.I.B. şi pentru care se cere cel puţin 5% în 2006. Pe de altă parte, din declaraţiile premierului Tăriceanu nu se desprind măsurile concrete pentru simplificarea administraţiei centrale de stat, pentru eliminarea paralelismelor existente, precum şi a birocraţiei pe care o generează. Este cunoscut faptul că în timp ce numărul total de salariaţi pe economie s-a redus la aproape 56% în anul 2005 faţă de 1990, numărul salariaţilor din administraţia publică s-a dublat în aceeaşi perioadă. Avem în prezent 15 ministere, 22 de miniştri, 63 de secretari de stat şi subsecretari de stat., precum şi: 20 Instituţii aflate în coordonarea sau în sub-ordinea primului ministru ( autorităţi, agenţii, comisii, oficii, departamente ); 23 Instituţii aflate în sub-ordinea Guvernului; 52 Instituţii aflate în sub-ordinea sau în coordonarea ministerelor. Cancelaria primului ministru cu: Aparatul de lucru al Ministrului Delegat pentru Introducerea Implementării Programelor cu Finanţare Internaţională şi Urmărirea Aplicării Acquis-ului Comunitar; 11 departamente; 7 alte compartimente. Secretariatul General al Guvernului, cu compartimentele sale specifice, inclusiv cele privind întreţinerea Palatului Victoria. Evident, totdeauna este loc de mai bine. De aceea, consider că ar fi de dorit ca problemele privind bugetele Camerelor să fie analizate de comisiile permanente de specialitate ale celor două Camere, cu atragerea specialiştilor în materie, precum şi de Birourile permanente, ţinându-se seama de cerinţele obiective şi de consultarea Guvernului. Concomitent, ar fi necesar să se solicite Guvernului prezentarea măsurilor pe care le preconizează pentru simplificarea aparatului administraţiei centrale de stat şi a reducerii cheltuielilor bugetare ale acestuia în anul 2006, care să se dezbată în cadrul Parlamentului. În felul acesta s-ar înlătura tratarea unilaterală, cu un anumit caracter propagandistic şi populist, a unor cheltuieli bugetare şi ar fi posibil să se obţină rezultate care să contribuie la o mai bună funcţionare a administraţiei publice şi implicit a economiei naţionale.
			Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: Stimaţi colegi, Zilele trecute s-a publicat un sondaj de opinie care, printre altele conţinea şi opţiuni pentru un viitor parlament unicameral. Intervenţia mea nu are drept scop vreo pledoarie spre o formă sau alta a sistemului parlamentar. Vin însă şi susţin că ne aflăm în faţa unor practici eronate şi care, cu siguranţă, vor genera multe confuzii. În primul rând, despre cum trebuie să fie în viitor sistemul parlamentar, uni sau bicameral se pronunţă toată lumea. Se pune această întrebare oricui, oriunde, dar exact celor care trebuie să decidă, să legifereze, nu li se pune această întrebare. Este ca şi cum ai vrea să construieşti o bază sportivă într-un cartier, dar pentru documentare nu iei legătură cu nimeni din mişcarea sportivă. Consider că printre cei care ar trebui să fie chestionaţi în problema sistemului parlamentar, cei mai indicaţi ar fi chiar senatorii sau deputaţii. Şi nu mă refer la organizarea unor sondaje sau chestionare, ci atunci când este vorba de o dezbatere publică pe această temă, nu trebuie să lipsească, în nici un caz, parlamentarii. Pentru că nu în ultimul rând, viitorul acestei instituţii ne interesează şi pe noi. Un al doilea aspect nociv care se degajă în această chestiune este acela al oportunităţii introducerii în sondajele de opinie a întrebărilor privind sistemul parlamentar. Există o diferenţă clară între o întrebare de genul "cu ce partid aţi vota duminică dacă ar avea loc alegeri?" şi o întrebare de genul "ce sistem parlamentar consideraţi că este util, bicameral sau unicameral?". Dacă în primul caz, răspunzi în funcţie de simpatiile politice sau în funcţie de multe alte elemente, dar în cunoştiinţă de cauză, în cel de-al doilea, jumătate din răspuns conţine o mare necunoscută şi anume sistemul parlamentar unicameral. Persoanele chestionate sunt puse în faţa unei întrebări fără să ştie ce înseamnă un parlament unicameral, fără să ştie mare lucru despre procedurile legislative şi fără să ştie cum se poate ajunge la un parlament unicameral. De aici şi pînă la crearea unor premise greşite, a unei stări de confuzie, nu mai este decât un singur pas. De aceea susţin că toate discuţiile privind viitorul sistem parlamentar trebuie să fie arondate unor ample dezbateri publice, unde, în primul rând trebuie explicat clar, pe înţelesul tuturor, ce înseamnă bicameralism, ce înseamnă unicameralism şi implicit modalităţile de legiferare. Dacă încercăm să rezolvăm totul doar prin sondaje de opinie, atunci nu ne putem aştepta la rezultate pozitive, indiferent de opţiunile unora sau altora. Concomitent, ar fi necesar să se solicite Guvernului prezentarea măsurilor pe care le preconizează pentru simplificarea aparatului administraţiei centrale de stat şi a reducerii cheltuielilor bugetare ale acestuia în anul 2006, care să se dezbată în cadrul Parlamentului. În felul acesta s-ar înlătura tratarea unilaterală, cu un anumit caracter propagandistic şi populist, a unor cheltuieli bugetare şi ar fi posibil să se obţină rezultate care să contribuie la o mai bună funcţionare a administraţiei publice şi implicit a economiei naţionale.
			Domnul Rareş Şerban Mănescu: Stimaţi colegi, Suntem cu toţii conştienţi de pagubele pe care inundaţiile din ultima perioadă le-au produs asupra României. Pentru soluţionarea acestor grave probleme ce au avut repercursiuni dezastroase asupra multora dintre cetăţenii acestei ţări, Guvernul încercă neîncetat să găsească pârghiile necesare ca fiecare dintre aceştia să aibă cât mai repede un acoperiş asupra capului şi toate celelalte necesare supravieţuirii cât şi ca cei ce au avut culturi agricole asigurate să primescă despăgubirile ce le revin. Tocmai de aceea Executivul a decis acordarea unor despăgubiri în valoare de 445 miliarde de lei vechi pentru culturile agricole asigurate care au fost afectate de inundaţii, precum şi pentru animale. Aceasta este cea de-a doua tranşă de despagubiri pentru terenurile afectate de inundaţii acordată de guvern anul acesta. Suma alocată va asigura despagubiri pentru 118.000 hectare de culturi agricole din judeţele Călăraşi, Tulcea, Ilfov şi Ialomiţa. Astfel, fermierii cu terenuri asigurate vor primi 70% din cheltuielile pe care le-au făcut până în momentul producerii calamităţilor. Potrivit calculelor facute de Ministerul Agriculturii, pentru fiecare hectar vor fi acordate in medie 3,8 milioane lei vechi. Suntem siguri că demersurile guvernului nu se vor opri aici şi că pentru toţi cei ce au fost afecataţi se va găsi o soluţie ca în cel mai scurt timp să fie despăgubiţi şi să li se pună la dispoziţie materiale de construcţii pentru refacerea locuinţelor.
			Domnul Relu Fenechiu: Stimaţi colegi, Ne aflăm la nici un an de la debutul noului legislativ, şi se pare că unii dintre colegii noştri, mai precis cei din PSD, au intrat deja în campanie electorală. Este dreptul lor, deşi nu cred că ar avea motive urgente, pentru că de coşmarul de care s-au temut în această vară, şi anume alegerile anticipate, au scăpat. Marea problemă a tipului de campanie declanşată de PSD este că reprezintă o acţiune pur demagogică. Şi mă refer la "Acţiunea cortul" unde au demarat operaţiuni de strângere de semnături pentru introducerea votului uninominal. Spun că este un act pur demagogic, pentru că din punct de vedere politic este total inutil. De ce este inutil. Pentru că la ora actuală există înregistrate în Parlament trei propuneri legislative - una a PNL, alta a Partidului Conservator şi alta a PSD - care promovează, în diferite variante sistemul de vot uninominal. Dacă mai adăugăm faptul că şi Partidul Democrat are în sertar o propunere legislativă similară şi că şi preşedintele României pledează pentru votul uninominal, rezultă că există în Parlament o largă majoritate favorabilă schimbării sistemlui actual de vot. Să încerce PSD să sensibilizeze electoratul doar pentru că PRM şi UDMR nu agrează sistemul votului uninominal? Evident că nu. Pentru că şi cel mai neexperimantat deputat din PSD şi-ar da seama că vor exista suficiente voturi pentru a trece o lege electorală care să conţină sistemul uninominal într-una dintre variantele sale. La fel de grav mi se pare şi faptul că atunci când se strîng semnături nu se dau şi explicaţii clare privind sistemele de vot uninominal. Dacă ar face vreun institut de sondare a opiniei publice un sondaj printre semnatari, nu ştiu câţi dintre cei chestionaţi vor putea răspunde concret ce ştiu despre votul uninominal. Vor putea spune eventual doar că ştiu că PSD este cel ce promovează acest sistem. Dar nici nu este nevoie de un sondaj. Citiţi reportajele din ziarele de vineri 14 octombrie şi veţi fi lămuriţi. Unii au crezut că se dau semnături pentru pensii mai mari, alţii credeau că semnează pentru un nou scrutin la primărie etc. Concluzia este uşor de tras: nici măcar la capitolul imagine, PSD nu poate puncta aproape deloc, în acest demers cu accentuat iz electoral. Iar în ceea ce priveşte votul uninominal, sper că PSD nu se va răzgândi atunci când Codul Electoral va intra efectiv în dezbateri. PS: Sperăm ca semnăturile strînse, să nu fie utilizate în alte scopuri. S-au mai văzut situaţii similare.
			Domnul Romeo Marius Raicu: Declaraţie politică privind consolidarea rolului României de exportator de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre. România se află la graniţa NATO a Uniunii Europene, reprezintă punctul de convergenţă între o zonă de stabilitate şi una de instabilitate. Zona Caucazului de Sud este o zonă cu un potenţial de conflict foarte ridicat. Procesul de extindere a instabilităţii în zonele din vecinătatea Mării Negre este favorizat de existenţa în ţările adiacente, a unor state cu o structură instituţională instabilă sau aflată în curs de dezvoltare, cu un sistem judiciar corupt, cu democraţii neconsolidate sau aflate în curs de definire. România poate şi trebuie să contribuie la construcţia instituţională în aceste ţări a unor structuri democratice în domeniul securităţii naţionale. Integrarea României în structurile euro-atlantice nu reprezintă un scop în sine, ci vizează garantarea securităţii naţionale a României printr-o structură capabilă să intervină oricând interesele de securitate ale statului ar fi lezate. Nu va exista o finalitate a procesului de integrare euro-atlantică deoarece instituţiile internaţionale se află, la rândul lor, într-un continuu proces de transformare şi adaptare. Concretizarea rolului de lider regional al României în furnizarea de expertiză în acest domeniu, trebuie să se realizeze atât în cadrul instituţiilor de securitate europene şi euroatlantice cât şi în cadrul organizaţiilor regionale de securitate. România deţine potenţialul uman necesar pentru a furniza expertiză în domeniul reformei sectorului de securitate. Voinţa politică din România a constituit un sistem eficient de control democratic al sectorului de securitate, prin construcţia instituţională a unor structuri abilitate în domeniu. Controlul parlamentar asupra serviciilor de informaţii este un exemplu relevant în acest sens. Sutem pregătiţi să sprijinim ţările ce nu fac parte din structurile euroatlantice prin împărtăşirea experienţei noastre în domeniu şi prin susţinerea implementării unor soluţii similare adaptate însă specificului fiecărei ţări în parte. În măsura în care va exista un feedback pozitiv de la instituţiile cu atribuţii similare din zona extinsă a Mării Negre, trebuie să existe iniţiativa, şi noi suntem dispuşi să ne-o asumăm, de a constitui, şi chiar instituţionaliza un forum regional de discuţii al structurilor cu atribuţii în aria controlului democratic al sectorului de securitate. O altă posibiliă direcţie de concretizare a exportului de expertiză poate fi realizată prin organizarea unor centre de pregătire în domeniul securităţii internaţionale şi regionale. Iniţiative există deja , ele trebuie doar susţinute şi promovate prin adoptarea unor măsuri legislative adecvate. De asemenea, trebuie încurajate iniţiativele societăţii civile de a organiza manifestări menite să reunească experţii civili în domeniul securităţii internaţionale şi regionale. Mai mult decât atât, instituţionalizarea unor forme de cooperare la nivelul societăţii civile a ţărilor din regiune, şi asumarea de către România a rolului de iniţiator a unui astfel de proiect nu poate decât să consolideze instituţiile democratice din zonă. Astfel de forumuri regionale de discuţii au un rol foarte important: de monitorizare a acţiunilor desfăşurate în aria securităţii naţionale astfel încât să fie semnalate orice eventuale încălcări ale drepturilor omului sau deficienţe şi abateri de la principiile de funcţionare democratică a instituţiilor statelor, iar pe de altă parte un rol de avertizare asupra potenţialităţii apariţiei unor crize şi chiar de mediere a unor soluţii în cazul unor conflicte deja existente. Soluţiile pe care societatea civilă le poate oferi sunt de multe ori mult mai uşor de acceptat de către părţile implicate într-un conflict, neexistând suspiciunea unui partizanat pentru o parte sau alta " Iniţiativele menţionate mai sus se vor constitui însă şi ca un exerciţiu necesar chiar şi pentru România, atât ca exerciţiu de autocontrol dar este şi momentul în care vom putea demonstra capacitatea noastră de asumare a rolului stabilizator şi de mediere în bazinul Mării Negre. Cu deosebit respect.
			Domnul Constantin Tămagă: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia politică pe care o fac astăzi, doresc să fie o atenţionare Guvernului României în legătură cu situaţia fără precedent în care se află agricultura întregii ţări la sfârşitul perioadei optime pentru însămânţarea culturilor de toamnă. Situaţia actuală este cu siguranţă deosebit de gravă, având în vedere faptul că, până la 15 octombrie, grâul şi orzul de toamnă nu s-au însămânţat nici pe 10% din suprafaţa programată, iar însămânţările după această dată sunt practic imposibil de realizat, iar acolo unde se vor face au şanse minime să asigure o producţie normală. Pentru susţinerea celor afirmate de mine vă prezint situaţia existentă în judeţul Argeş la data de 15 octombrie 2005. Faţă de cca 8-9.000 hectare de orz câte se însămânţează de regulă în judeţ în fiecare an, în această toamnă nu s-au însămânţat nici măcar 1.000 hectare. Grâul de toamnă, care se realizează anul pe 45 - 50.000 de hectare, s-a însămânţat până acum doar pe 3 - 4.000 de hectare, iar perioada optimă practic s-a încheiat. Şi mai grav este faptul că nu s-au realizat nici măcar arăturile pentru însămânţările de toamnă, iar ogoarele pentru primăvară nici măcar nu au început. Această situaţie dramatică ne duce cu gândul la insecuritatea alimentară pentru anul 2006 şi la dependenţa de importul cerealelor pentru nevoile de consum intern. În situaţii excepţionale cum este aceasta, Guvernul credem că este obligat să ia măsuri excepţionale, una dintre acestea fiind după părerea mea asigurarea rezervei de stat cel puţin la nivelul a 1,5 - 2 milioane tone grâu, care se află la producători din recolta anului 2005 dar care, fie că nu se cumpără, fie că este preluat la preţuri de nimic care îi pune pe producătorii agricoli în situaţia de a nu putea să reia ciclul de producţie pentru anul următor şi de a abandona practic terenurile agricole. Intervenţia Guvernului în această situaţie prin măsuri de sprijinire a producătorilor agricoli, specifice situaţiilor deosebite, mi se pare obligatorie, iar pasivitatea actuală în legătură cu această problemă este cu siguranţă condamnabilă.
			Domnul Constantin Traian Igaş: Declaraţie politică: "Vânătoarea, în atenţia noastră, a tuturor" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Salut pe această cale deschiderea sezonului de vânătoare, eveniment ce a avut loc zilele trecute şi în judeţul Arad, aducând în acest fel un omagiu acestui sport şi celor care îl practică şi care, cu câteva zile în urmă, au beneficiat de apariţia unei legi foarte importante. Mă refer aici la legea care face referire la numărul de exemplare din speciile de urs, lup, râs şi pisică sălbatică, care se pot recolta în cadrul sezonului de vănătoare 2005-2006. Vânătoarea este cunoscută încă din cele mai vechi timpuri, când se vâna pentru hrană din instinct, pentru ca mai târziu omul să descopere că această îndeletnicire aduce satisfacţii mai mult spirituale şi mai puţin materiale. Astăzi, conceptul vânătorii nu este dorinţa de a ucide cât mai multe animale, ci plăcerea de a întâmpina neprevăzutul. Vânătoarea nu trebuie privită doar ca un segment de împuşcare a vânatului ci ca un complex de activitate (asigurare de hrană, instalaţii şi amenajări vânătoreşti, combinaţii de răpitoare). Vânătoarea este, totodată, şi un prilej ca oamenii să se întâlnească şi să se adune, fără nici o discriminare de rang. În cadrul desfăşurării acestei activităţi se leagă prietenii adevărate, sincere, în care dezideratul comercial este unul nesemnificativ. Singurul lucru care contează este acela al respectării legilor scrise şi nescrise ale vânătorii, vânatului şi eticii vânătoreşti. Aş dori să citez un om deosebit din localitatea Bata, judeţul Arad, prieten bun şi mare pasionat de vânătoare, cuvinte la care subscriu şi eu în totalitate: "Legat de viitorul îndepărtat al vânătorii, mă gândesc la zilele triste când toporul va culca cu grabă necruţătoare pădurile şi se va restrânge astfel existenţa liberă a vieţuitoarelor sale. Nu-mi pot imagina aceste păduri fără neastâmpărul lupului (mistreţii, cavalerii negri ai pădurii, boncănitul cerbilor), pentru că ei sunt viaţa şi poezia, nestematele pădurilor noastre." Iată de unde dorinţa mea de a saluta această lege care face precizări clare în ceea ce priveşte numărul de exemplare ce pot fi vânate din categoria câtorva specii de animale ce populează pădurile noastre. Este absolut prioritar să evităm acele abuzuri care se practicau până mai zilele trecute de unii dintre cei care îşi spun vânători, dar care nu înţeleg sau pur şi simplu nu vor să cunoască legile vânătorii, dar care prin aceste practici se îndepărtează mult de ceea ce înseamnă vânătoarea.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: "Bugetul de stat pe 2006: primul buget european al României" Stimaţi colegi, Doresc să aduc câteva lămuriri referitoare la bugetul pe care Guvernul Tăriceanu îl propune pentru anul 2006 şi cred că se impune acest lucru ca urmare a declaraţiilor făcute de domnul deputat Mihai Tănăsescu de la PSD. Domnia sa, fără să aştepte să vadă varianta completă de buget a Guvernului, fără să aştepte posibilitatea formulării de amendamente în Parlament, a început să facă predicţii pe baza unor declaraţii de principiu ale Guvernului vizavi de proiectul de buget pe anul 2006, exprimându-şi în necunoştinţă de cauză scepticismul şi neîncrederea faţă de o lege pe care nici măcar nu a citit-o. Ceea ce a "uitat" să menţioneze domnul Tănăsescu este că, pentru prima dată în istoria post-decembristă a României, un guvern îşi face o prioritate principală din reformarea justiţiei, asigurând fondurile necesare pentru asigurarea unui sistem judiciar independent, funcţional şi transparent, pentru îmbunătăţirea comunicării între cetăţeni şi justiţie, pentru asigurarea accesului liber la justiţie al oricărei persoane, pentru accesul magistraţilor la jurisprudenţa naţională şi comunitară, pentru reforma sistemului penitenciar şi în scopul combaterii corupţiei în sistemul judiciar. Ceea ce a "omis" să precizeze domnul Tănăsescu este că securizarea frontierelor, atât de cerută de organismele internaţională şi trâmbiţată de PSD, se va aplica în scopul combaterii criminalităţii organizate şi a spălării banilor. La fel, PSD se face că nu a observat că, în premieră pentru România, toţi banii colectaţi prin sistemul asigurărilor de sănătate vor fi folosiţi numai pentru rezolvarea problemelor din domeniul Sănătăţii, şi nu pentru acoperirea unor găuri negre sau pentru plata unor poliţe ale apropiaţilor guvernului, ca în vremurile de tristă amintire ale Guvernării Năstase. Exemplele de motivare a viabilităţii bugetului pe anul 2006 ar putea continua, dar nu vreau să intru în amănunte de ordin tehnic. Ceea ce trebuie însă remarcat la acest proiect de buget este faptul că el este structurat, pentru prima dată, pe proiecte concrete, de strictă necesitate pentru România. În acest sens, consider că avem de-a face cu primul buget european al României, prin care contribuabilii vor putea vedea clar pe ce se cheltuie banul public, care sunt priorităţile de moment ale Guvernului şi cât costă exact fiecare investiţie a statului. Reamintesc vocilor critice din PSD că toate aceste evoluţii în structurarea unui buget s-au efectuat în condiţiile în care sumele din bugetul de stat au fost diminuate ca urmare a mai multor valuri de inundaţii, în condiţiile în care mii de persoane au trebuit despăgubite din cauza gripei aviare, iar resursele disponibile pentru anul 2006 au fost acordate în ideea reducerii deficitului bugetar. Desigur, România nu va avea un buget care să mulţumească pe toată lumea, atâta timp cât sistemul economiei de piaţă va fi dominat de firme dezvoltate artificial, nu întâmplător, de cele mai multe ori, apropiate de un anumit partid aflat la putere în perioada 2000-2004. Cei care critică acum predicţiile Guvernului pentru anul viitor uită că au în conturi o parte din averea acestei ţări, datorită faptului că până acum au avut pâinea şi cuţitul în mână, iar acum nu pot accepta că banii strânşi de la contribuabilul român se va întoarce pe bună dreptate în rezolvarea problemelor acestuia. Aştept din partea colegilor de la PSD în această săptămână dedicată adoptării bugetului pe anul 2006, în locul predicţiilor sumbre, amendamente care să prezinte soluţii cât mai bune de repartizare a banilor, în beneficiul cât mai mulţi români. Guvernul Tăriceanu, după cum a arătat şi până acum, va fi deschis criticilor constructive şi sunt convins că va reuşi să mulţumească şi pe cei care depind de acest buget, şi pe cei care contribuie la el.
			Domnul Ştefan Valeriu Zgonea: "Modelul german" Astăzi, când fac această declaraţie, ceea ce am prezis înainte de alegerile generale din Germania, s-a concretizat deja. O alianţă împotriva naturii a luat fiinţă, ar zice un mucalit. O alianţă între duşmanii...lor. O îmbinare a două viziuni diferite asupra viitorului Germaniei. Şi totuşi, modelul trebuie luat în seamă. Mai zilele trecute, în grupul social - democrat al Parlamentului European, un deputat german încearcă să explice că "alianţa de acasă"... nu seamănă cu cea "... din Parlamentul European. Tratatul de pace pentru viitorul Germaniei nu se va aplica şi în Parlamentul European! Oare?! Cu două grupuri parlamentare conduse de lideri germani (PPE şi PES), grupuri care deţin mai mult de 50% din voturi în Parlamentul European, cu o economie relansată şi o reformă a serviciilor sociale, principalul finanţator al Europei va deveni...Şeful acesteia! Modelul german poate constitui o bază pentru România, dacă noi realizam alegerile anticipate atunci când... a dorit fostul prim - ministru. Un semnal ca acesta, generat de o economie şi o forţă politică ca Germania, ar fi generat oare stabilitate politică şi instituţională? O alianţă PNL - PD - PSD? De ce nu? Într-un fel lucrurile s-au desfăşurat identic. Noi am câştigat alegerile parlamentare, ei au câştigat alegerile prezidenţiale... În schimb, România a devenit piaţa convulsiilor moderne. Unii ţipă, alţii zbiară, tinerii copiază modelele pe care le renegau. Ajungem în Europa prin acelaşi model pe care dorim să-l ascundem sub preş. "Mândri şi orgolioşi" cere Traian Băsescu, în timp ce foşti miniştri, îngrozitor de diletanţi în posturi, sunt promovaţi (a se citi expulzaţi) pentru a socializa cu Europa! Şi-i vezi dând interviuri despre teme deja aprobate în Parlamentul European, spunând că ei au inventat roata! Dureros este că vorbesc din Bucureşti despre ce se întâmplă la Bruxelles?! Apoi vin filosofii... Ei explică populaţiei, pe care guvernul o încarcă de taxe, impozite, abonamente obligatorii, cum sunt preţurile, la "noi maică, la Bruxelles!". De parcă pe vecinul meu de la Cârcea sau Brabova l-ar interesa! Şi atunci să nu zică românul că toţi parlamentarii fac parte din Comisia de Shopping?! Ştiu aceşti colegi ai mei cât costă oul în târgul de săptămână? Ştiu ei cum se strâng banii pentru medicamentele părinţilor din luna viitoare?! Ştiu ei cât însumează abonamentele la cablu, taxa la energie, taxa pe gunoi, întreţinerea, din salariul pe care guvernanţii îl dau celor mulţi? De cele mai multe ori, când îi întrebi...se leagă la şireturi! Este momentul să extirpăm acest model al politicianului român! Este momentul să-i oprim pe cei ce filosofează social cu presa pe principiul: "Nu contează ce fac, contează ce ştie poporul că faci!". Modelul acesta nu ţine de foame, nu aduce fonduri europene pentru urbanizarea satului românesc, nu scade preţul la energia electrică şi nici nu creşte salariile. Acest model face ca în 9 luni să-ţi scadă popularitatea cu peste 30%! Exemplul actualei guvernări va fi inclus la: "Aşa NU face!". Dar cine va plăti oalele sparte? Cine-i dă banii înapoi ţăranului sau patronului ale cărui găini sunt omorâte doar pentru că miniştri sănătăţii şi agriculturii au gestionat după ureche semnalul de acum şase luni al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii? Vorba lui Nea Nicu din Brabova, ţărănist înrăit: "Taică, cine-mi aduce anii înapoi?" Modelul german de coabitare ar trebui să ne dea de gândit! Încă mai avem timp să alcătuim o echipă profesionistă pentru România Europeană!
			Domnul Traian Dobre: "Administraţia locală pesedistă îi jumuleşte pe ieşeni." Există oraşe care ştiu să se dezvolte frumos. Din păcate, Iaşul continuă să nu se numere printre ele. Vina aparţine administraţiei locale (pesediste), care se dovedeşte incapabilă de a propune proiecte viabile de dezvoltare. Deşi în campania electorală din 2004, candidatul P.S.D. se lăuda că are buzunarul plin de proiecte, descoperim acum, cu durere, că ieşeanul are buzunarul tot mai gol, din cauza imenselor taxe locale. Cu câteva zile în urmă, primarul şi consilierii P.S.D. au decis, în mod arbitrar, să majoreze cu 40% impozitele şi taxele locale, comparativ cu 7% - Bucureştiul, sau cu 6% - Bacăul. Nu s-a ţinut cont în nici un fel de argumentele de bun simţ ale consilierilor P.N.L. şi P.D. Iaşul devine astfel oraşul cu cele mai mari taxe din România. Această creştere fără precedent a dărilor locale va afecta grav veniturile, şi aşa reduse, ale ieşenilor. Vă voi da un exemplu sugestiv: dacă, pentru 2005, o familie care locuieşte într-un apartament cu o suprafaţă utilă de 67 mp a plătit 1,18 milioane lei, de anul viitor aceeaşi locuinţă va fi impozitată cu 1,66 milioane lei. Câţi ieşeni vor putrea suporta această majorare a taxelor locale? Cu siguranţă, un număr extrem de mic. Ce va face atunci primarul de Iaşi? Va lipi prin oraş afişe în care va spune că vina aparţine Guvernului - aşa cum a procedat în cazul drumurilor care s-au degradat încontinuu de la instalarea sa ca primar? Un oraş se dezvoltă atunci când administraţia ştie să-i pună în valoare calităţile. Până acum, municipalitatea ieşeană şi-a pus în evidenţă doar propriul talent de a-i jecmăni pe ieşeni.
			Domnul Claudius Mihail Zaharia: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, După cum bine ştiţi, anul acesta, după ninsorile abundente care au blocat drumuri naţionale, după inundaţiile care au produs pagube materiale şi omeneşti uriaşe, o nouă ameninţare planează asupra desfăşurării normale a proiectelor de dezvoltare economică, socială şi politică în care este implicată ţara noastră, şi anume virusul gripei aviare H5N1. Autorităţile româneşti responsabile pentru combaterea acestei ameninţări, sub atenta coordonare a miniştrilor liberali direct implicaţi, au reuşit ca, prin activităţile pe care le-au desfăşurat, să primească aprecierile oficialităţilor europene şi chiar au reuşit să trimită specialişti care să ajute autorităţile din Republica Moldova. Mai mult, la Institutul Cantacuzino, prin grija Ministerului Sănătăţii, există posibilitatea producerii vaccinului antiaviar pentru om. Toate aceste aspecte fac dovada că autorităţile româneşti, în situaţii de criză, au capacitatea de a lucra repede şi eficient dacă sunt bine coordonate. Totodată, este evident că au nevoie de o bună organizare a activităţii instituţionale pentru preîntâmpinarea şi combaterea la timp şi cu pierderi minime a acestor dezastre. Pentru ca structurile administrative să-şi poată desfăşura în bune condiţii activităţile şi ca să poată asigura servicii publice la cel mai înalt nivel, au nevoie de un cadru legislativ care să le permită organizarea şi dotarea acestora la standarde europene. De aceea, consider că este de datoria fiecărui parlamentar să contribuie la lupta împotriva acestor situaţii extraordinare, prin asigurarea unui proces legislativ funcţional şi care să nu blocheze activitatea instituţiilor publice. Vă mulţumesc.
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: "Participarea la referendumul pentru votarea Constituţiei - o mare victorie a democraţiei în Irak" Duminică, 16 octombrie 2005, cetăţenii irakieni s-au prezentat în număr mare la urne - peste 61% - pentru a vota noua Constituţie, considerată de mare importanţă pentru viitorul democratic al Irakului. Chiar şi sunniţii au înregistrat o rată de participare ridicată, majoritatea sperând că vor putea respinge proiectul constituţional. Judecând, însă, participarea foarte numeroasă la referendum şi ameninţările adresate cetăţenilor irakieni de adversarii noii Constituţii pentru a nu se prezenta la vot, este foarte limpede că Irakul a obţinut o victorie răsunătoare împotriva ameninţărilor teroriste şi a făcut un pas extrem de important şi ireversibil pe calea instaurării democraţiei. Kofi Annan, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, s-a declaarat mulţumit de felul în care s-a desfăşurat consultarea populară, remarcând că irakienii au avut curajul să meargă la urne, să-şi exprime opiniile politice în ciuda climatului de violenţă şi ameninţare. "Constituţia este un semn al civilizaţiei", a declarat şi premierul irakian, Ibrahim al-Jaafari, după ce a votat. "Această Constituţie a venit după sacrificii grele. Este o nouă naştere." a adăugat el. "Credem că susţinătorii Constituţiei au câştigat probabil", a declarat la rândul său, Condoleeza Rice, citând "estimări ale oamenilor de pe teren", relatează AFP. Aflată într-o scurtă vizită la Londra, Rice a discutat cu ambasadorul american la Bagdad, Zalmay Khalilzad, dar s-a declarat totuşi prudentă, precizând că nu dispune de cifre privind rezultatele referendumului. Statele au salutat modul în care s-a desfăşurat referendumul constituţional din Irak, americanii considerând că rata de participare ridicată, violenţele reduse şi votul liber, transparent au reprezentat o mare înfrângere pentru terorişti. Potrivit unui purtător de cuvânt al administraţiei americane, Washingtonul este conştient că au existat nereguli, care au fost şi semnalate, însă are încrederea că acestea vor face obiectul unei anchete serioase. Rata de participare la nivel naţional a fost mai ridicată în zonele cu comunităţi sunnite, decât la alegerile legislative din ianuarie. Este o dovadă că sunniţii se alătură procesului politic, cred autorităţile americane, care au adus un semn de preţuire şi apreciere eforturilor făcute de forţele de securitate irakiene. Acestea nu au avut nevoie de sprijinul forţei internaţionale, pe durata întregii zile. Partidul Democrat salută intrarea în normalitate a Irakului după o lungă perioadă de criză şi apreciază, la rândul său, curajul şi forţa unui popor, aflat o lungă perioadă sub dictatură, care, printr-o participare consistentă la referendumul pentru noua Constituţie, a formulat o opţiune serioasă şi ireversibilă pentru viitorul democratic al ţării.
			Domnul Alecsandru Ştiucă: Într-o intervenţie recentă, un domn ministru al actualului Guvern ne îndemna să nu mai arătăm cu degetul, în timp ce el însuşi arăta cu degetul. (Un alt reprezentant al Puterii spunea în luna iulie că Dumnezeu a fost de stânga, făcând referire la inundaţiile abătute asupra României.) Niciodată nu s-a pus problema ca fenomenele naturale - calamităţi, dezastre să fie puse pe seama politicului (s-a făcut referire la intervenţia sa la tornada de la Făcăeni). Diferenţa dintre noi şi Alianţa D.A. se bazează pe modul în care gestionăm situaţiile create sub coordonarea reprezentanţilor guvernului. La Făcăeni, am răspuns, alături de prefectul judeţului Ialomiţa, de întreaga acţiune de salvare a cetăţenilor şi de reabilitare a infrastructurii. Toate serviciile de la nivelul judeţului au fost mobilizate în cel mai scurt timp. La miezul nopţii, încheiam luarea primelor măsuri, accidentaţii se aflau sub asistenţă medicală, drumurile erau degajate. Ulterior, au fost construite 34 de case, dotate cu mobilier, 416 case au fost reparate, cetăţenii au primit frigidere, televizoare, aragazuri. Este uşor de înţeles că astăzi nu se poate atinge o astfel de performanţă, când la instituţiile judeţene care se ocupă de ape au fost numiţi contabili, lucrători Loto-pronosport, profesori ş.a.m.d. La Făcăeni nu s-au făcut licitaţii! Pasiunea actualului Guvern pentru licitaţii nu îi mai permite să se ocupe şi de infrastructura şi interesele României, tergiversându-se construirea autostrăzii. De 9 luni de zile, dumnealor verifică şi blochează licitaţii, în timp ce vecinii noştri unguri valorifică fondurile de coeziune ale U.E., precum şi credite internaţionale şi construiesc anual 150 km de autostrăzi. O astfel de politică nu poate aduce decât prejudicii ţării.
			Domnul Florin Iordache: "Moţiunile trec, problemele oamenilor rămân nerezolvate." Grupul parlamentar al P.S.D. din Camera Deputaţilor a iniţiat, de curând, moţiunea simplă "Nepăsarea", prin care se dorea să se atragă atenţia Guvernului, asupra problemelor grave cu care se confruntă românii în urma inundaţiilor. În urma valurilor succesive de inundaţii în judeţul Olt, 184 de locuinţe au fost grav afectate, trebuind construite din temelii. La această dată, numai 24 de case au fost reconstruite până la acoperiş, la 117 case s-a turnat numai fundaţia, la restul de 43 de case nu s-a făcut nimic. La dezbaterea în Parlament a moţiunii, reprezentanţii Guvernului au afirmat că în această toamnă nici un singur om nu va fi lăsat în frig. Dată fiind luna în care ne aflăm şi răcirea accentuată a vremii, consider că Guvernul ori face declaraţii lipsite de bună-credinţă, ori nu ştie ce spune. Nu se explică de ce, reprezentanţii Guvernului în teritoriu nu încearcă măcar să grăbească ritmul de lucru la reconstrucţia caselor. În urma inundaţiilor în judeţul Olt, au avut de suferit şi o serie de drumuri comunale şi judeţene, dar şi o serie de poduri, cum ar fi cel de la Icoana şi cel de la Moşteni. Şi la acestea ritmul de lucru nu este unul foarte susţinut, existând destule motive să credem că nu vor fi finalizate lucrările în această toamnă.
			Domnul Eugen Bejinariu: Şi în satele judeţului Suceava constatăm tot mai frecvent îndepărtarea Guvernului şi a reprezentranţilor săi din teritoriu de agenda ţăranului şi a comunităţilor rurale. Lucrările mecanizate din agricultură sunt foarte scumpe, produsele agricole nu le mai cumpără nimeni, iar bonurile pentru subvenţia culturilor de grâu, secară, ovăz nu acoperă decât în parte cheltuielile pentru înfiinţarea noilor culturi de toamnă. Şi, acum, datele concrete: un hectar de arat costă 3.000.000 de lei vechi; un hectar de discuit costă 1.600.000 lei; un kg sămânţă certificată costă 9.000 lei; transportul unui car de porumb costă între 400.000-600.000 lei. Producătorii agricoli obţin banii prin vânzarea unor produse la sume derizorii: 4.000 lei/l lapte; 2.500-3.500 lei/ kg de cartofi; 2.500 lei/kg de grâu etc. Taxele şi impozitele se înmulţesc şi cresc şi pentru ţărani. Prin măsura luată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării de a anula calitatea de persoană juridică a şcolilor generale cu mai puţin de 200 de elevi, părinţii sau elevii sunt siliţi să parcurgă pe jos sau să plătească transportul pentru 4-10 km până la şcoala cu drept la semnătură şi cu ştampilă. Avem multe cazuri, dar cele mai grele sunt pentru satele din comunele din zona de munte: Ulma, Brodina, Şarul Dornei, Ciocăneşti, Moldova Suliţa, Izvoarele Sucevei etc. La acestea se adasugă şi greutăţile cu care se confruntă primăriile din multe localităţi prin incapacitatea de plată în care au ajuns sau urmează să intre în luna noiembrie a.c. În vremea aceasta, liderii Alianţei D.A. sunt preocupaţi de schimbarea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, membri ai P.S.D., şi a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. Această luptă surdă şi sterilă încă nu s-a încheiat. "Comanda" de la Preşedintele "jucător" încă nu se exprimă în activitatea Parlamentului, ca urmare a "armoniei" din interiorul Alianţei şi respectiv a Coaliţiei. În acest spaţiu politic se consumă multă energie şi timp pentru a şti şi comenta mersul relaţiilor din interiorul conducerii P.S.D. şi pentru a "descoperi" nereguli sau a formula acuzaţii la adresa primarilor şi a viceprimarilor P.S.D. În alt plan, continuă conflictul din sânul Alianţei între Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria, adică între cele două executive "făurite" în România din anul 2005. Şi pe ecranele televizoarelor vin tot mai des reprezentanţii Puterii şi explică stăruitoarea lor trudă, dar şi numeroasele succese în opera de integrare a României în Uniunea Europeană. Insuccesele sau orice eroare în relaţiile cu organismele europene, şi nu-s puţine, sunt trecute repede în contul P.S.D. Noi cerem insistent şi în modul cel mai responsabil ca oamenii Puterii să-şi exercite puterea în folosul cetăţenilor, aşa cum au promis în campania electorală şi potrivit Programului de guvernare adoptat în Parlament.
			Domnul Gabriel Sandu: Principala motivaţie pentru care considerăm necesară această declaraţie politică este aceea că este inadmisibil ca într-o ţară democratică, membrii Parlamentului, care reprezintă voinţa electoratului, să se găsească în situaţia de a fi la dispozţia unor persoane numite. În ultima vreme, Procurorul General al României a lansat o serie de atacuri la adresa unor politicieni, pe are i-a acuzat de imixtiune în activitatea Ministerului Public, nefiind însă în măsură să ofere decât exemplul unui singur parlamentar, dar şi acela necorespunzător. Domia sa a demostrat că nu este capabil să facă diferenţa între o critică formulată de un parlamentar şi o adevărată imixtiune în treburile justiţiei. Într-un demers fără suport real, domnul procuror general şi-a permis să aducă la cunoştinţa opiniei publice că există 22 de dosare ale unor parlamentari acuzaţi de corupţie. În atare situaţie, afirmaţiile procurorului general despre un parlamentar, pe care îl califică fără reţinere ca fiind "cercetat penal", au un pronunţat caracter ofensator şi aduc o gravă atingere imaginii instituţiei Parlamentului. În consecinţă, considerăm că trebuie demarate de către Ministerul Justiţiei procedurile legale pentru ca atitudinea domnului Ilie Botoş să facă obiectul unei analize din partea instituţiilor abilitate, pentru ca, mai apoi, să se treacă la măsurile corespunzătoare, de natură să remedieze situaţia creată. Considerăm că în prea multe cazuri, atunci când se fac anchete asupra unor presupuse cazuri de corupţie ale unor parlamentari, se fac excese de zel şi cu informaţiile aduse la cunoştinţa opiniei publice înainte de a fi aduse la cunoştinţa celui cercetat. Totodată, Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor este şi va rămâne un sprijin real al reformei în justiţie şi se va strădui să pună capăt încercărilor de amestec în treburile justiţiei, însă considerăm că trebuie stăvilită imixtiunea reprezentanţilor Ministerului Public în activitatea parlamentară, prin "dezvăluiri" pe cât de şocante pe atât de exagerate. Suntem de părere că cercetările şi anchetele trebuie desfăşurat eitu mod mult mai discret şi responsabil, mai ales că membrii Parlamentului sunt reprezentanţii forului suprem din stat.
			Domnul Gheorghe Chiper: Declaraţie politică: "Cota unică - pretext pentru biruri mai mari în noul Cod Fiscal". Cota de 16% stabilită odată cu instalarea actualului Guvern la impozitul pe venit şi la profitul brut realizat în activitatea economică a anului trecut a generat o avalanşă de promisiuni şi "certitudini" pe seama fiscalităţii. S-au anticipat atunci venituri suplimentare la buget, datorită atragerii din sfera evaziunii a unei însemnate părţi a economiei subterane. S-a indus ideea şi s-a făcut caz de creşterea importantă a câştigurilor salariaţilor prin unificarea cotelor progresive, fără, de fapt, să se ia în calcul ponderea mare a celor care câştigă puţin la salariul real şi pierd mult din influenţa negativă a creşterii preţurilor şi tarifelor. După 9 luni, vedem că la buget nu sunt atrase resurse suplimentare pe seama reducerii şi unificării cotei la cei doi indicatori bugetari, colectarea veniturilor fiind ceva mai mare (de 4,9%), dar, fapt important de reţinut, în scădere, ca ritm, faţă de prima parte a anului. Se prefigurează chiar o reducere a veniturilor reale ale bugetului sub nivelul anului trecut la o serie de indicatori şi chiar pe ansamblul bugetului consolidat. Este de subliniat însă faptul că această cotă unică nu este doar prilej de sloganuri şi clişee despre "binefacerile" măsurilor luate în domeniul fiscalităţii. Ea este şi pretext pentru noi biruri sau, mai exact, pentru a le mări substanţial pe cele existente. Recent, ministrul finanţelor a anunţat că, dacă tot s-a trecut la o cotă unică, atunci ea trebuie să fie aceeaşi şi pentru impozitarea dividendelor şi dobânzilor la depozitele bancare. Se poate constata şi dorinţa de a se recurge la noi taxe şi impzite, printre care am reţinut impozitarea imobilizărilor corporale, care, spun specialiştii, echivalează cu o adevărată aventură fiscală, are generează arbitrariu şi inechităţi mari în faza de aplicare. Şi, totuşi, dacă se merge pe generalizarea cotei unice, ce-ar fi ca şi contribuţiile la sistemul de pensii să fie aduse la nivelul cotei de 16%? Întrebarea nu necesită neapărat răspuns, deşi o astfel de diminuare a fiscalităţii pe câştigul din salarii ar fi un adevărat magnet pentru atragerea investiţiilor în economie. Ar fi însă o catastrofă pentru bugetul asigurărilor sociale şi aşa împovărat şi neîndestulător.
			Domnul Mihai Cristian Apostolache: Stimaţi colegi, Recent, am avut privilegiul de a mă întâlni şi discuta cu reprezentanţii Parohiei Puchenii Mari, care mi-au înmânat un memoriu referitor la starea precară în care se găseşte Biserica "Sfântul Gheorghe", monument istoric, şi la pericolul în care se află, din acest motiv, unele dintre cele mai frumoase picturi realizate de Nicolae Grigorescu. Fiind vorba despre una dintre prea puţinele comori semnate Nicolae Grigorescu de care ne "putem încă bucura cu toţii privindu-le într-un loc public, încărcat de credinţă şi istorie, m-am grăbit să şi verific aspectele ce mi-au fost relatate şi, deşe nu sunt specialist, am putut constata, cu strângere de inimă, că, într-adevăr, mai ales ploile din această vară au afectat grav starea picturilor şi a plafonului. Din 1861, anul ctitoririi sale, şi până astăzi, ori de câte ori cutremurele, focul ori apa au rănit trupul acestui sfânt lăcaş s-au găsit oameni cu mult suflet care să i-l oblojească, dar niciodată şi cu destui bani, încât intervenţiile respective să nu fi lăsat urme adânci. Aşa se face că astăzi unele dintre picturile lui Nicolae Grigorescu nu mai există, iar cele salvate se află în pericol de a fi distruse. Am cerut intervenţia imediată a Ministerului Culturii şi voi încerca, prin asociaţia de care mă ocup, să colectez donaţii din partea oamenilor cu suflet mare din judeţul meu. Dar am o rugăminte şi pentru dumneavoastră. Stimaţi colegi, Când vă îndreptaţi spre Valea Prahovei, poposiţi un minut şi la Puchenii Mari. Treceţi prabul Bisericii "Sfântul Gheorghe", bucuraţi-vă sufletul de lumina credinţei şi ochii de chipurile transfigurate de iubire creştină ale sfinţilor, aşa cum au fost ele intuite de marele nostru pictor Nicolae Grigorescu. Iar dacă veţi simţi imboldul de a ajuta această biserică să supravieţuiască şi vremii noastre, ajutaţi-o! Vă mulţumesc.
			Domnul Viorel Oancea: După ce, în patru ani, au adus ţara în pragul falimentului, demoagogia celor trei trandafiri continuă să facă valuri. Din dorinţa oarbă de a ieşi în evidenţă cu orice preţ, colegii noştri deputaţi, PSD au ajuns să se folosească de drama pensionarilor pentru construcţia capitalului politic - dramă la care, cu sârg, au contribuit în ultimii patru ani. Grija extraordinară pentru pensionari s-a materializat prin răsplătirea propriilor oameni. Ca un exemplu al aroganţei care a stat la baza actului de guvernare social-democrată este şi autointitularea ca magistrat a doamnei ministru al justiţiei Rodica Stănoiu, la nici două luni de la instalarea pe postul de ministru. Şi parcă pentru a întări regula, Ministerul Justiţiei recidivează şi mai răsplăteşte un pensioar, domnul fost secretar de stat Ioan Alexandru, prin acelaşi sistem, patentat de cea care a fost mandatată să aplice legea. Deşi aduşi să facă figuraţie, să aplaude frumos şi să huiduie la comandă, celor aproximativ 200 de pensionari prezenţi la Camera Deputaţilor nu le-a explicat nimeni ce se întâmplă cu pensiile. Trebuie să vă reamintim, stimaţi colegi din PSD, că în anul 2004 aţi semnat acordul cu FMI, prin care v-aţi angajat ca indexarea pensiilor să se facă într-o singură tranşă, în anul 2005. În plus, în bugetul pe anul 2005, alcătuit tot de domniile voastre, nu se regăsesc sume pentru o indexare substanţială a pensiilor. Astfel că "săracii şi cinstiţii vorbitori PSD" au încercat încă o dată - şi au reuşit - să transforme procedura parlamentară democratică în circ ieftin, prin moţiunile scoase pe bandă rulantă. Moţiunile, domnilor, sunt acte normale ale exerciţiului democratic, care, în mod normal, vizează teme concrete şi conţin soluţii, tot concrete. Domnilor deputaţi PSD, Vă aduc aminte că sunteţi la tribuna Parlamentului României, nu la tejgheaua vreunui chioşc din cartierul natal şi cred că o minima moralia vă impune să încetaţi. Domnilor foşti guvernanţi, Cum mai puteţi privi cu atâta seninătate în ochii bieţilor pensionari - şi aici nu ne referim la doamna Rodica Stănoiu - după ce timp de patru ani i-aţi ignorat?
			Domnul Viorel Pupeză: Declaraţie politică: "Iarna nu-i ca vara!" Guvernul a încercat în această toamnă să răspundă preocupărilor populaţiei legate de scumpirea produselor energetice şi a combustibilului. Astfel că a majorat ajutoarele pentru încălzirea locuinţei, ca măsuri de protecţie socială pentru persoanele cu venituri reduse, şi nu o subvenţionare acordată producătorilor, după cum se exprima Călin Popescu Tăriceanu. Ce nu spune domnul ministru este "că, în sezonul rece 2005-2006, pentru aceste ajutoare se vor plăti peste 4.000 de miliarde de lei din fondurile publice, adică tot din buzunarul nostru. În schimb, aceste subvenţii ar trebui reduse treptat, urmând ca din 2007 să fie eliminate complet. Alocarea unor sume imense pentru întreţinerea sărăciei ori pentru subvenţionări lipsite de raţionalitate economică sunt în contradicţie cu investiţiile ce ar trebui să fie făcute în domeniu. Nu era mai bine, domnule ministru şi stimaţi guvernanţi, ca aceşti bani să fie investiţi în retehnologizarea şi reabilitarea sistemelor de termoficare, care ar fi costat mult mai puţin, dar ar fi avut efecte pe termen lung, inclusiv în ceea ce priveşte costul gigacaloriei? Toate aceste măsuri populiste luate de guvernanţi în ultimele luni sunt menite doar a cumpăra electoratul pe categorii sociale, pentru a vă mai menţine în sondaje de opinie, oferindu-i, ca dintr-un propriu corn al abundenţei, avantaje de care nici n-au vrut să discute în perioada când erau în Opoziţie. Dar aceste momeli, aceste gogoşi populiste, pe lângă faptul că sunt infime, sunt rapid anulate de creşterea preţurilor la energie, combustibil, utilităţi, la bunurile de consum zilnic. Populaţia înţelege tot mai mult că propaganda electorală nu ţine de foame şi nu asigură sănătatea omului, şi asta se va vedea în perspectivă. Blocajul financiar din sistemul energetic se adânceşte pe zi ce trece, iar patronatele solicită liberalizarea de urgenţă a preţului gigacaloriei şi adoptarea unor măsuri ferme pentru dizolvarea lanţului de datorii ce leagă termocentralele cu furnizorii de utilităţi. Creşterea în medie cu peste 50% a preţului la gaze naturale, păcură, combustibil lichid uşor (CLU) sau abur tehnologic (AT) impune o majorare corespunzătoare a tarifelor pentru apă caldă şi termoficare. Însă Guvernul intervine şi aici, pentru a nu intra în iarnă cu imaginea şifonată, obligând termocentralele să vândă agentul termic la preţuri mai joase decât propriile costuri. Efectul nu este nici pe departe acea protecţie a populaţiei faţă de iminentele scumpiri, ci aruncarea unei întregi ramuri industriale - cea producătoare de căldură- într-un cerc vicios al datoriilor imposibil de plătit şi al creanţelor imposibil de recuperat. În loc să acţioneze pentru ieftinirea combustibililor, actuala guvernare impune termocentralelor să achiziţioneze energie cu 50% mai scumpă faţă de 1 ianuarie ,2005 şi să vândă apoi agent termic cu doar 20% mai scump. O altă măsură ce a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe se pare că moare în suc propriu. Este vorba de subvenţiile acordate celor care vor să-şi instaleze centrale termice sau arzătoare "automatizate. Deşi ordonanţa de urgenţă care stabileşte criteriile şi beneficiarii subvenţiilor a fost aprobată de Camera Deputaţilor în urmă cu trei săptămâni, normele metodologice la actul normativ abia au fost finalizate. Chiar dacă la prima vedere pare o facilitate, accesul la ajutorul acordat de stat este destul de restrictiv atât pentru cei care vor să-şi înlocuiască soba cu centrala cât şi pentru firmele care vor să se înscrie în program. Potrivit ordonanţei de urgenţă, de ajutorul e 10 milioane de lei beneficiază familiile şi persoanele care au un venit net lunar pe membru de familie ce nu depăşeşte salariul minim brut pe economie - 3.100.000 de lei vechi. Cum achiziţionarea şi instalarea unei centrale necesită costuri de circa 50 de milioane de lei, este puţin probabil ca doritorii să fie foarte mulţi. În plus, statul nu s-a gândit şi la consumurile colective, la biserici, şcoli, instituţii publice, poate "mai interesate de această prevedere. O astfel de măsură reprezintă o subvenţie de lastat pentru nişte furnizori de echipamente şi nu este de mirare că preşedintele Traian Băsescu tot aminteşte de nişte grupuri de interese din sistemul energetic. Pentru că o astfel de subvenţie nu impune o reducere a consumului, eficientizare economică, înseamnă că au fost urmărite doar interesele "alor noştri". Bine ar fi dacă, o dată pentru totdeauna, "căldura din casele românilor" nu ar mai fi controlată politic şi gestionată prost de reprezentanţii unor partide aflate efemer la putere.
			Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu: "Iarna nu-i ca vara" Anul trecut, cam pe această vreme, toate partidele politice se pregăteau de campanie electorală. Apăruse faimoasa Alianţă "Dreptate şi Adevăr", care nici acum nu ştiu exact ce dreptate vroia să instaureze şi nici ce adevăr să dezvăluie. În schimb, am simţit pe pielea noastră, toţi românii, că suntem social-democraţi, liberali, democraţi, cu alte inclinaţii politice sau apolitici, ce înseamnă de fapt dreptatea actualilor guvernanţi şi adevărul celor care ne conduc destinele. Creşterea preţurilor, înrăutăţirea traiului de zi cu zi al tuturor românilor, dar mai ales al celor cu venituri scăzute, declanşarea de către preşedintele jucător a tot felul de crize, artificiale, dar foarte bine regizate, căderea şi mai drastică a învăţământului, prin reducerea bugetului, sistemul de sănătate din ce în ce mai şubrezit, şi facturile care vor creşte în această iarnă, precum procentul în sondaje a preşedintelui Traian Băsescu, consider că este adevărul despre care nu au vorbit nici liberalii şi nici democraţii. "Să trăiţi bine!", sloganul care a întunecat gândirea românilor, a devenit cea mai detestată formulă de adresare. Iarna acestui an, care sigur va rămâne în memoria românilor ca fiind cel mai negru, va face multe "victime". Factura la întreţinere se anunţă a fi mai mare decât au promis guvernanţii când se aflau în campania electorală. După mut trâmbiţata cotă unică de impozitare, care a crescut veniturile doar celor ce au salaii foarte mari, recorelarea pensiilor, care au crescut, dar fără să se simtă substanţial în buzunarul pensionarilor, bugetul statului este insuficient pentru acoperirea unor eventuale stopări ale creşterii tarifelor la utilităţi. Ca urmare şi gigacaloria a suferit modificări în sens crescător. Şi astfel, se anunţă o iarnă grea care nu va fi ca vara care tocmai a trecut... Prea puţin se vorbeşte despre ce va însemna pentru majoritatea românilor sezonul rece din acest an. În această iarnă, costurile legate de întreţinere vor fi mai mari cu 28-30%, faţă de anul trecut, chiar şi pentru apartamentele contorizate şi asta datorită intenţiei de majorare a preţului naţional de referinţă la energia termică cu aproximativ 20%. Ţinând cont de faptul că, pânâ în anul 2007, subvenţia la gigacalorie trebuie eliminată, românii vor avea de suportat, în următorii ani cheltuieli aproape duble pentru încălzirea locuinţei. Şi, toate acestea, pe fondul altor nenorociri care au lovit ţara noastră în ultimele patru luni: inundaţiile şi gripa aviară. Îmi pun o întrebare de bun simţ. Ce este mai important? Rezolvarea problemelor şi a priorităţilor acestui popor, găsirea de soluţii pentru a ajuta populaţia să suporte costul acestei ierni, asigurarea unui adăpost sinistraţilor care şi acum, mulţi dintre ei stau sub cerul liber, asigurarea alimentelor şi luarea tuturor măsurilor de profilaxie în judeţul Tulcea, lovit de gripa aviară, legile privind integrarea în Uniunea Europeană sau discuţiile pe marginea Regulamentului celor două Camere ale Parlamentului, cu unicul scop de a-şi instala Coaliţia clientela pe scaune înalte? Riscaţi să îmbolnăviţi populaţia de cea mai gravă boală: foamea. Iar tratamentul ei se face prin creşterea nivelului de trai al populaţiei, inclusiv al celor care au crezut orbeşte în promisiunile electorale ale Alianţei D.A.
			Domnul Valeriu Victor Boeriu: Sănătatea nu a fost niciodată în ultimii ani o prioritate pentru guvernanţi decât la nivel declarativ sau ca subiect electoral. De fiecare dată cei aflaţi în opoziţie sunt "îngrijoraţi" de starea sistemului de sănătate, ca apoi ajunşi la guvernare să caute justificări pentru subfinanţarea şi proasta gestionare a sistemului. De data aceasta, Guvernul pare hotărât să aplice tratamentul corect şi nu se mulţumeşte cu punerea unui diagnostic, de altfel cunoscut şi unanim acceptat. Boala se numeşte subfinanţare şi are ca principale simptome accesul limitat şi inechitabil al asiguraţilor la resursele sistemului. De aceea, doar alocarea de resurse mai mari către sistemul de sănătate nu este suficientă dacă nu se tinde şi spre distribuirea echitabilă a acestora către asiguraţi. Setul de legi pregătit de Ministerul Sănătăţii va duce cu siguranţă spre creşterea calităţii serviciilor medicale şi va elimina discriminarea derivată din existenţa caselor de asigurări paralele. Eliminarea acestor sisteme paralele va asigura uniformizarea accesului asiguraţilor la serviciile medicale oferite de sistemul public de asigurări de sănătate. Toţi cetăţenii României trebuie să fie asiguraţi prin contribuţia directă sau indirectă (prin contribuţia statului) la casa publică de asigurări de sănătate. Existenţa caselor de asigurări de sănătate paralele dezechilibrează funcţionarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi contravine principiului solidarităţii, poate cel mai important principiu al unui astfel de sistem. În aceste condiţii, iniţiativa Ministerului Sănătăţii de a desfiinţa casele de asigurări de sănătate paralele este una necesară. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va oferi servicii medicale tuturor asiguraţilor, fără excepţie, la nivelul unor pachete de servicii medicale de bază. Servicii în plus sau de o complexitate mai maree vor putea fi accesate prin asigurările private de sănătate şi nu prin case paralele care generează inechitate între asiguraţi, printr-un raport diferit între cost şi calitate şi printr-un acces diferit la serviciile medicale. Toate aceste considerente întăresc convingerea că eliminarea caselor paralele de asigurări de sănătate este o măsură corectă şi binevenită.
			Domnul Ioan Munteanu: "Cultura de grâu, în pericol de a fi compromisă" Este binecunoscut faptul că necesarul de grâu pentru consumul intern este de aproximativ 5,5 milioane tone. Din nefericire, actualii gvernanţi, când vorbesc despre necesarul de grâu, se raportează doar la cantitatea necesară pentru consumul urban şi rural, care este de circa 3,5 milioane tone, necunoscând că grâul se face din grâu şi pentru aceasta ai nevoie de sămânţă, ceea ce înseamnă aproximativ 600 tone şi că o altă cantitate importantă de grâu se foloseşte în consumul furajer. Pornind de la aceste cifre, care înseamnă nevoia României, îţi pui întrebarea: ce măsuri, ce mecanisme ale economiei de piaţă să foloseşti pentru a-aţi atinge obiectibul propus de a asigura principalul produs alimentar în România: pâinea, cunoscându-se faptul că beneficiem de condiţii prielnice pentru cultura grâului. La această întrebare ai un singur răspuns: munca responsabilă şi continuă pentru îndeplinirea programului de cultură, generat de condiţiile de piaţă liberă, prin măsuri guvernamentale şi acţiuni concrete. Din nefericire aceste măsuri şi acţiuni nu se regăsesc în viaţa reală a ţării şi, atunci, a sta pasiv la o stare de fapt care generează deznădejde şi lipsă de speranţă înseamnă a fi părtaş la neputinţă şi iresponsabilitate. Suntem la mijloc de octombrie, într-o situaţie fără precedent, pe care România nu a cunoscut-o de-a lungul istoriei sale, în agricultură. Astăzi, când teoretic şi practic, având în vedere condiţiile de climă din România, în unele zone ale ţării trebuia să se fi încheiat semănatul grâului, din nefericire, trebuie să spunem că în multe cazuri această lucrare nu a început sau abia s-au însămânţat primele suprafeţe. Datele statistice ale Ministerului Agriculturii confirmă acest lucru: arăturile pentru însămânţări s-au efectuat, potrivit raportărilor, doar pe suprafaţa de 1.400.000 ha, ceea ce reprezintă 54% din program. În anul 2004, la aceeaşi dată suprafaţa arată era de 2.086.000 ha, respectiv 89% din program. Suprafaţa însămânţată până la data de 10 octombrie a.c. este de 240.00 ha grâu, faţă de programul de 2.170.000 ha, ceea ce reprezintă 11%. La aceeaşi dată, în anul 2004, erau însămânţate 1.000.000 ha cu grâu, respectiv peste 50% din suprafaţa programată. Este cunoscut faptul că depăşirea perioadei optime de semănat duce, incontestabil, la pierderi de producţie semnificative, în special, în zonele colinare, zone în care lucrarea trebuia încheiată. În judeţul Neamţ, programul de însămânţări toamnă este de 31.640 ha. Până la data de 10 octombrie 2005 s-au executat următoarele lucrări agricole: eliberat teren pentru însămânţări de toamnă 22.105 ha, respectiv 69,9%; arături pentru însămânţări de toamnă 15.922 ha, ceea ce reprezintă doar 50,3%; însămânţări culturi toamnă - total - 9.859 ha, adică numai 31,1%. Grav este că din cele 29.200 ha grâu-secară, până la aceeaşi dată s-au însămânţar doar 7.896 ha, adică 27%. Actuala guvernare a introdus mecanisme de sprijin greoaie, costisitoare şi ineficiente pentru producătorii agricoli. Iar rezultatul este dovedit acum când agricultorii plătesc tribut unor asemenea improvizaţii. Vedem câmpul plin de buruieni, suprafeţe părăsite, lanuri de porumb nerecoltate, grâul aşteptând să fie însămânţat de producătorii care au fost "sugrumaţi economic" de politica Guvernului Tăriceanu. Este binecunoscut faptul că în agricultură ciclurile de producţie se succed şi se alimentează reciproc, condiţionându-se unul pe celălalt. Cum să însămânţezi în România, când preţul de valorificare a grâului a ajuns sub 2.000 lei/Kg. În condiţiile în caer preţul îngrăşămintelor a crescut de la 400.000 lei/sac, la 600.000 lei/sac, iar litrul de motorină de la 20.000 lei la 34.000 lei. Şi aceasta, pentru că actuala guvernare a decis scoaterea de la rezerva de stat a unor cantităţi însemnate de grâu în preajmaa recoltatului, prăbuşind preţul pieţei de la 4.500-5.000 lei/Kg la 2-3.000 lei/Kg. Cum să însămânţezi grâu în condiţiile în care, prin comparaţie cu anul trecut, când o tonă de îngrăşământ se cumpărăr în contrapartidă o tonă de grâu, astăzi, aceiaşi tonă de îngrăşământ reprezenta contravaloarea a 4-5 Kg grâu, iar astăzi mai mult decât dublu. A pune pe seama condiţiilor naturale nefavorabile această întârziere a înfiinţării culturii de grâu este o mare greşeală şi o lipsă de respect pentru cei care muncesc pământul. Foarte mulţi producători, din toate judeţele ţării, au redus, sau chiar au renunţat la înfiinţarea culturii de grâu, datorită imposibilităţii financiare cu care se confruntă. S-a renunţat la contractele de arendă, de asociere şi la lucrarea terenurilor în exploataţii mari, înspăimântaţi de necazurile acestui an, şi nu numai de cele climaterice. Ne dorim cu toţii să avem o toamnă lungă, care să dea posibilitatea executării lucrărilor în câmp, dar ştim foarte bine, din cercetările ştiinjţifice şi din experienţă, că părăsirea epocii otime de însămânţare înseamnă pierderi care vor inlfuenţa negativ producţia anului următor. Fără teama de a greşi, întrezărim imposibilitatea de a asigura pâinea consumului uman pentru anul viitor. Din nefericire, lipsa de profesionalism în acest domeniu a creat o stare de incertitudini privind suprafeţele şi soiurile în cultură, iar mecanismele de sprijin aplicate de Guvernul Tăriceanu în această toamnă nu sunt în stare să susţină această cultură de interes naţional. Nu credem că este lipsit de temei să mai atragem încă o dată atenţia Guvernului privind modul de subvenţionare al agriculturii prin cupoane, ceea ce a dus sau a determinat scumpirea artificială a îngrăşămintelor, a seminţelor, a celorlalte materiale şi produse necesare, o procedură greoaie, costisitoare, care a pus producătorii agricoli pe drumuri şi i-a determinat pe unii să renunţe chiar la subvenţionare. Deşi am atenţionat permanent asupra acestor aspecte, Guvernul nu a înţeles şi nu înţelege efectele dezastruoase ale unei asemenea politici. Concret, peste 700 miliarde lei din cele 3.453 miliarde lei alocate pentru subvenţii în primăvara acestui an au rămas blocate în cupoane neutilizate, iar cifra aceasta va creşte în următoarea perioadă. Ştim cu toţii şi suntem de acord că un an agricol bun, cu rezultate pe măsura eforturilor făcute, poate să menţină un climat economico-social sănătos în ţară, atât de necesar României. Din nefericire, analiza la această etapă ne îndeamnă să credem că nu ne aflăm pe un drum bun, s-a greşit, se persistă în greşeală şi, de aceea vă solicităm, stimaţi colegi, să înţelegeţi demersul nostru în acest moment. Se impune ca, la nivelul Guvernului, să se analizeze imediat, care sunt măsurile ce pot fi luate pentru îmbunătăţirea stării de fapt. Vrem ca pâinea românilor să fie asigurată din producţia internă şi să nu împovărăm ţara cu noi biruri care să aducă populaţia în zona disperării. Ne punem întrebarea firească, ce vor mânca românii la anul? Cu ce vor ofi hrănite animalele? Prin politica agragă actuală este posibil ca foametea din anii '40 să fie depăşită în consecinţe. Speranţa producătorilor agricoli de a obţine producţii bune în anul 2006 s-a năruit, încă din această toamnă, datorită politicilor incoerente ale Guvernului Tăriceanu, în special prin eliminarea subvenţiilor la sămânţa de grâu, ceea ce pune în pericol atât producţia de bază, cât şi cea de sămânţă pentru anii următori. Politica agrară a Guvernului Tăriceanu este de neînţeles, făcută parcă de nişte oameni care habar nu au cum se munceşte pământul şi cu cât efort se obţin roadele. Ai impresia că se doreşte cu toată puterea să importăm grâu în anul 2006, când printr-o politică agrară bună, România ar trebui să exporte grâu.
			Domnul Cătălin Lucian Matei: Săptămâna trecută am asistat la o surpriză din partea unui membru al actualei puteri. Ministrul educaţiei şi cercetării, Mircea Miclea a renunţat la fotoliul său şi a abandonat "fără permisiunea şefilor" cursa dură pe care o desfăşoară actuala putere, şi în care suntem implicaţi fără voia noastră cu toţii. La auzul acestei veşti mărturisesc că am fost surprins. Primul gând care m-a învăluit în acel moment a fost acela că actuala putere are şi oameni cu ceva coloană vertebrală. Am ascultat atent motivările domnului ministru şi mi-am dat seama că m-am înşelat puţin când am tras primele concluzii. Demisia domnului ministru a venit în urma determinării sumelor aferente învăţământului pentru anul 2006 de la bugetul de stat. Dacă într-adevăr avea coloană vertebrală, domnul ministru Mircea Miclea nu ar fi renunţat, ci s-ar fi zbătut să obţină un procent mai mare din p.i.b. pentru învăţământ. Am văzut că este la modă pentru actuala putere ca membrii săi să demisioneze ori de câte ori întâmpină dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor ce le-au revenit în calitatea lor de miniştri. Cum întâmpină un hop, ei demisionează. Dar aceşti distinşi domni nu au ştiut de la început ce îi aşteaptă? Au crezut că într-o funcţie de conducere totul este numai lapte şi miere? Ei bine, nu este aşa. De fapt, dânşii aşa au fost obişnuiţi din legislatura 1997-2000, sperau că tot aşa vor merge lucrurile şi de acum înainte. Vreau să le transmit domnilor de la putere că renunţarea la o lupă denotă o mare laşitate. Nu putem să ne dăm demisia ori de câte ori simţim că suntem depăşiţi de situaţie, ci trebuie să ne concentrăm să facem faţă situaţiei, pentru că electoratul pentru aceasta ne-a delegat să le reprezentăm drepturile. A fi la putere este un lucru fortuit, bazat pe încrederea oamenilor; a dovedi că meriţi să fii la putere este un lucru mare, care te face să fii mândru că eşti înainte de toate om. Ar trebui să reflectăm la lucrurile care depind de noi şi să cântărim dacă putem face faţă sau nu provocărilor grele care ne aşteaptă. în cazul în care constataţi că nu vă simţiţi pregătiţi să continuaţi bătălia bazată pe competenţă, mai bine luaţi exemplul domnului ministru Mircea Miclea. Dacă aveţi puţin noroc, demisia dumneavoastră va putea fi considerată de câţiva oameni ca fiind o chestiune de onoare.
			Domnul Mihaela Adriana Rusu: "Bugetul pe 2006 lasă populaţia fără speranţa unei zile mai bune" Optimismul Guvernului pune în faţă cea mai roz dintre situaţiile care pot apărea fără a se gândi la dezechilibrele care vor exista pe plan mondial. Un element greu de explicat din proiectul de buget pe 2006 este şi rata de schimb a leului pe care acesta a fost construit. După cum bine se cunoaşte, rata de schimb afectează în mare măsură indicatorii macroeconomici. Ţinta de inflaţie prognozată la 5,5% pe an este un nivel prea ambiţios. Creşterea economică va fi oarte greu de atins, 6% este pentru această perioadă foarte dificil. Estimările macro privind creşterea exporturilor cu 16,6% sunt de asemenea nefondate. În condiţiile în care bilanţul societăţilor comerciale exportatoare este afectat de pierderile înregistrate din diferenţa de curs valutar, acestea, nu numai că se reprofilează, dar multe dintre ele lucrează acum pe pierdere. Datorită cursului valutar de 35.500 lei pentru un euro, imaginea economică a ţării noastre este dificil a se interpreta ca fiind corectă. Mulţi străini interesaţi de a investi în ţara noastră citesc datele în euro, iar una e imaginea p.i.b.-ului în lei şi cu totul altceva este p.i.b.-ul exprimat în euro. Veniturile acestui proiect de buget sărac va asigura doar subzistenţa economiei şi a administraţiei, iar cheltuielile este clar că nu dau şanse dezvoltării. Bugetul s-a conturat ca rezultat al unor constrângeri dând un ban în plus celor care au strigat mai tare. Lipsa unor fonduri pentru dezvoltare în anul 2006 reprezintă consecinţa modului greşit în care s-a pus în practică reforma fiscală a Alianţei D.A. Modificările aduse cotei unice de impozitare au dus la cârpeli puse în aplicare cu întârziere. Prin faptul că Guvernul, de la 1 ianuarie 2006, pregăteşte noi majorări de impozite şi taxe, o parte din firme vor încerca să mărească sfera economiei subterane. Aşa ne vom trezi, la un moment dat, că vor dispărea locuri de muncă, iar bugetul familiei se va împuţina, ceea ce va lăsa oamenii cu un gust amar, fără speranţa unei zile mai bune.
			Doamna Monica Mihaela Ştirbu: Doamnelor şi domnilor, Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaţilor pentru a saluta faptul că Parlamentul României a luat în discuţie Proiectul de Lege privind statutul minorităţilor naţionale. Respectarea drepturilor omului este o condiţie esenţială pentru existenţă unei democraţii reale şi pilonul central al existenţei oricărui stat de drept. În ultimii 15 ani, România a parcurs paşi extrem de importanţi la acest capitol, devenind chiar un exemplu demn de urmat în ceea ce priveşte respectarea drepturilor minorităţilor naţionale. În acest moment, în pragul accederii ţării noastre la Uniunea Europeană, parlamentarii români discută o lege care să reglementeze statutul minorităţilor naţionale în România. Legea care va rezulta, urmează să încununeze eforturile făcute în ultimii ani în acest domeniu, care nu de puţine ori a dat naştere la interpretări, discuţii şi păreri diferite. Acest act normativ are ca principii garantarea sistemului de învăţământ în limba maternă, obligaţia consultării reprezentanţilor legitimi ai minorităţilor în procesul educaţional, conservarea şi protejarea moştenirii culturale a minorităţilor naţionale, dreptul de a folosi limba maternă în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile. Doresc pe această cale, să salut iniţiativa realizării acestei legi, dar în acelaşi timp, doresc să fac apel la toate forţele politice şi la societatea civilă, să aibă în vedere aspectele deosebit de importante pe care le comportă un astfel de act normativ. Astfel, consider că acest proiect de lege trebuie să facă obiectul unei dezbateri publice, în care să fie implicate toate elementele societăţii româneşti, pentru ca în final să ne putem bucura de o lege modernă şi care să fie cu adevărat rezultatul voinţei societăţii noastre. Fac acest apel, pentru că o astfel de lege, poate foarte uşor să conducă în mod involuntar la naşterea unor conflicte care să implice mase mari ale societăţii, sau să producă răni greu de suportat atât de populaţiile minoritare, cât şi de majoritari.
			Doamna Monalisa Găleteanu: Ministrul educaţiei, Mircea Miclea, s-a decis să demisioneze după ce a fost criticat dur în şedinţa coaliţiei majoritare. Lui Miclea i s-a reproşat, în primul rând, că nu a reuşit să-i schimbe pe şefii inspectoratelor şcolare judeţene numiţi în perioada guvernării P.S.D. Criticile au venit, în principal, din partea liberalilor, iar liderii P.D. prezenţi la această şedinţă au evitat să-l apere pe propriul coleg de partid. Printre reproşurile care i s-au adus lui Mircea Miclea se numără şi menţinerea în funcţie a secretarului de stat pentru învăţământ preuniversitar, Paloma Petrescu. Liberalii o acuză pe Paloma Petrescu de faptul că îi protejează pe pesediştii care ocupă funcţii cheie în învăţământ. Minciuni gogonate în programul de guvernare. Capitolul 5 al Programului de guvernare al Alianţei conţine mai multe promisiuni legate de educaţie. Iată câteva dintre aceste promisiuni, care nu se respectă: Guvernul României va aplica o nouă filozofie în domeniul finanţării educaţiei, prin mărirea investiţiei în învăţământ (pentru educaţie şi cercetare, guvernul va aloca de la bugetul de stat resurse financiare echivalând cu 6% din p.i.b.) şi aplicarea principiului "finanţarea îl urmează pe cel ce studiază". "Guvernul României va asigura o creştere substanţială a salariilor personalului din educaţie peste creşterea medie a salariului din economie, luând în consideraţie necesităţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie să se bucure în societate. Astfel se va crea cadrul legislativ necesar pentru elaborarea unui nou sistem de salarizare care să reflecte importanţa socială a educaţiei, să stimuleze performanţa şi creaţia". Profesorii protestează în faţa prefecturilor. Mii de cadre didactice din toate judeţele ţării şi din Bucureşti, afiliate la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia "Spiru Haret" şi Federaţia Naţională Sindicală "Alma Mater" au pichetat prefecturile, consiliile judeţene şi consiliile locale, în semn de protest faţă de "atitudinea de dispreţ pe care Guvernul României o manifestă faţă de şcoala românească şi slujitorii ei". Sindicaliştii cer alocarea de la bugetul de stat pe anul 2006 a unui procent de 6% din p.i.b. pentru învăţământ, elaborarea proiectului Legii salarizării personalului din învăţământ care să asigure dublarea salariilor până la 1 ianuarie 2007. Legea învăţământului prevede că: "Finanţarea învăţământului de stat se asigură din fonduri publice, în limita a cel puţin 4% din p.i.b.", se arată în art.170 din Legea învăţământului nr.84/1995. Această lege a fost modificată anul trecut şi prevede ca până în 2007 să se asigure anual o creştere a alocaţiilor bugetare până la minimum 6% din p.i.b. În acest an, Legea învăţământului a fost încălcată grosolan în ceea ce priveşte alocaţiile bugetare, ceea ce l-a determinat pe ministrul educaţiei şi cercetării, Mircea Miclea, să-şi depună demisia de onoare. Dacă domnul ministru Miclea ar fi rămas consecvent deciziei de a demisiona, am fi înţeles prin acest gest dorinţa domniei sale de a da un exemplu tuturor celorlalţi membri ai guvernului, inclusiv primului ministru, că nu doreşte să-şi piardă credibilitatea în faţa electoratului, respectiv în faţa cadrelor didactice din întreaga ţară, elevilor şi studenţilor acceptând un buget pentru învăţământ mai mic decât cel din anul trecut şi mai mic decât angajamentele asumate. Faptul că domnul Miclea a decis să mai rămână în fruntea învăţământului românesc încă 30 de zile deşi îşi semnase demisia de onoare ne duce cu gândul la faptul că sau are garanţii că va primi mai mulţi bani pentru educaţie, sau că nu mai pune atât de mult preţ pe propria onoare. Consider că principalul vinovat pentru situaţia actuală şi viitoare a învăţământului, pentru promisiunile demagogice şi fără acoperire pe care le-a făcut în campania electorală ca şef de partid şi la învestirea în funcţia de prim ministru, este domnul Călin Popescu Tăriceanu.
			Domnul Ion Dumitru: Legea 247/2005 a intrat în linie dreaptă. În traducere liberă, deja dă bătăi de cap autorităţilor locale şi instituţiile care au administrat, până acum, fondul funciar de stat şi pe cel silvic. Absurdul cauzat de retrocedări nu-i deranjează deloc pe puternicii zilei. Pentru ei totul are nuanţă portocalie. Filtrează realitatea prin programe politice, prin iniţiative de grup. Regia Naţională a Pădurilor va fi sfârtecată de noile legi ale proprietăţii. Aurul verde al ţării va fi risipit în patru vânturi. Aflăm că, în judeţul Mureş, pădurile solicitate prin cererile de retrocedare depăşesc cu peste 20 de procente suprafaţa împădurită. Silvicultorii sunt înspăimântaţi. Investiţiile de zeci de miliarde derulate în ultimii ani sunt pierdute. Vor trece în proprietatea privată, până şi drumurile forestiere. Vor deveni simple poteci pentru noii îmbogăţiţi. Cine plăteşte pagubele? Spre ce ne conduc actualii guvernanţi? Cu siguranţă, nici ei nu ştiu. Orbecăie prin democraţie. Înţeleg capitalismul atât cât le dictează interesele.
			Domnul Dumitru Bentu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Blague". Când PSD a înaintat o moţiune simplă având ca temă modul în care autorităţile centrale au "gestionat" criza inundaţiilor, a fost acuzat de populism, ipocrizie şi alte asemenea "fineţuri lexicale". Iată, însă, că în timpul videoconferinţei de la Palatul Victoria, palat în faţa căruia trebuia ridicată pădurea de ţepe (şi totuşi n-ar fi lipsită de interes reluarea intenţiei), ministrul administraţiei şi internelor, domnul Vasile Blaga, a ţipat pur şi simplu la prefecţi. Aceştia, reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu, au fost acuzaţi că realizările lor în privinţa identificării unor adăposturi pentru sinistraţi sunt elemente componente ale mulţimii vide. Pagubele determinate de cele şase valuri de inundaţii provinciale, la care se adaugă al şaptelea val, care i-a făcut pe locuitorii din laguna Veneţiei să tremure în faţa concurenţei pe care le-o făcea capitala României, au fost aproximate la 60.000 miliarde de lei vechi. În prezent, fără adăpost personal, aşteaptă cu "optimism" iarna 8763 de persoane. Simbol al libertăţii depline, deasupra lor doar cerul înstelat. Şi pentru că trăim într-o societate modernă, structurată concurenţial, intră în competiţie şi Ministerul Transporturilor Locuinţelor şi Turismului (solicităm menţinerea ultimului departament în structura funcţională a actualului minister, întrucât s-a practicat intens în vara inundaţiilor acest mod de acţiune - "turismul de calamitate"). Aflăm că aceleaşi autorităţi au finalizat operaţiunile de reabilitare a infrastructurii de drumuri afectate numai pentru 7% din lucrările începute. Într-adevăr, realizări "măreţe" şi în conformitate cu "grija faţă de om" manifestată în întreaga filozofie socială a Alianţei portocalii şi a Coaliţiei policolore. Revenind la domnul ministru al administraţiei şi internelor, credem că domnia sa va fi de acord că situaţia dezastruoasă din spaţiul sinistrat nu este o glumă: sans blague, monsieur Blaga!
			Domnul Vasile Mocanu: Încă nu ştim foarte multe despre gripa aviară dar, dacă virusul îşi confirmă eficacitatea, este mai bine să ne luăm măsuri din timp. Provin dintr-un judeţ extrem de expus acestei maladii. Iaşul este al doilea judeţ din ţară ca luciu de apă. Unii specialişti spun că, practic, Iaşul este o a doua deltă a României, mai mică, este adevărat, dar nu mai puţin expusă riscurilor de îmbolnăvire. În plus, judeţul este traversat, în zona Prutului, de unul dintre principalele culoare de migraţie a păsărilor. În aceste condiţii, noi, ieşenii, avem toate motivele să fim se poate de atenţi în următoarea perioadă. De câteva zile, autorităţile judeţene au constituit un comandament special pentru ţinerea sub control a gripei aviare. Au fost mobilizaţi medicii de la Direcţia Sanitar Veterinară, vânătorii, inspectorii de la Protecţia Consumatorului şi vameşii. Au fost puse la dispoziţia cetăţenilor două numere de telefon, unde vor trebui anunţate toate cazurile suspecte în care se înregistrează moartea unor păsări. Dincolo de culorile politice diferite, autorităţile locale au colaborat foarte bine, iar acum aşteaptă ca autorităţile centrale să creeze un veritabil plan de luptă, de combatere a gripei aviare. Să dea Domnul ca virusul să nu se răspândească! Prin urmare, această situaţie specială impune măsuri speciale. Sper că autorităţile centrale au înţeles şi ele acest lucru. Poate au aflat şi ele că a preveni este mai uşor, mai ieftin şi mai inteligent decât a vindeca. În spatele gripei aviare se pot ascunde efecte nedorite de nebănuit, ce pot afecta România timp de mai mulţi ani. A ne consuma energia, în acest moment, în lupte politice ori în vendete politicianiste reprezintă cel mai prost răspuns posibil al nostru la o situaţie de criză. Este nevoie de o mobilizare permanentă a autorităţilor şi de o informare continuă a populaţiei. Situaţia delicată de azi impune, dimpotrivă, o concentrare a eforturilor tuturor forţelor responsabile. Haideţi ca, preţ de câteva săptămâni, să uităm că facem parte din formaţiuni politice diferite, cu doctrine diferite, cu programe diferite, pentru a pune la punct un plan de combatere a gripei aviare, la care să participe toţi cei care pot fi utili într-o asemenea situaţie. Să nu conteze dacă sunt de la PSD ori de la Alianţa DA.
			Domnul Marin Diaconescu: Stimaţi colegi, Zilele trecute am primit, întâmplător, informaţii despre un caz apărut recent în Poliţia Română. Am fost surprins să aflu că, printr-un ordin al ministrului administraţiei şi internelor, programul salariaţilor din Poliţia Capitalei este prelungit şi în week-end. În baza unui aşa-zis Protocol încheiat între Poliţia Capitalei şi Academia de Poliţie, s-a stabilit că studenţii Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" să facă practică în fiecare week-end la secţiile Poliţiei Capitalei. Acest fapt implică prezenţa obligatorie a personalului angajat în cadrul secţiilor arondate. Ştim cu toţii că salariaţii Poliţiei Capitalei şi ai secţiilor de poliţie din Bucureşti au program prelungit, cu câteva ore bune în fiecare zi. Li s-a promis că li se vor da prime pentru rezultate deosebite, că li se vor plăti orele suplimentare şi că vor primi spor de periculozitate. Ca toate promisiunile pe care le face actuala putere, acestea au rămas la rangul de ficţiuni. De ce să nu promită, când promisiunile nu costă nimic. Important este să prindă la electorat atunci când acesta trebuie să voteze. Pentru învăţământ nu faceţi nimic, domnilor de la putere. Pentru funcţionarii publici, în general, nu faceţi nimic, pentru Poliţia Română nu faceţi, de asemenea, nimic. Mă întreb, când vom vedea că vă pasă de cineva şi, mai ale, când veţi arăta că vă pasă de locuitorii acestei ţări, pe care (dacă nu v-aţi dat seama până acum) aţi fost însărcinaţi să îi reprezentaţi şi să le reprezentaţi drepturile. Răspunsul la această întrebare va rămâne incert şi cred că va întârzia mult tip să apară.
			Doamna Ionela Bruchental-Pop: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Procesul de integrare al României în Uniunea Europeană reprezintă, fără doar şi poate, o prioritate majoră, căreia i se acordă toată atenţia de către actualul Guvern în vederea finalizării acestuia la data de 1 ianuarie 2007. Fără a contesta importanţa şi beneficiile pe termen lung care derivă din iminenta aderare a României în rândul ţărilor membre ale comunităţii europene, consider că această aderare trebuie percepută şi tratată într-un mod cât se poate de serios şi matur. Includerea poporului român în marea familie europeană n-ar trebui să însemne doar preluarea şi uniformizarea, la nivel cultural şi nu numai, repetând asemenea junimiştilor greşeala de a introduce în cultura românească vestitele forme fără fond. Unitate în diversitate, motto-ul U.E., ar trebui să se reflecte şi la nivelul societăţii noastre, punându-se accent pe păstrarea propriei identităţi culturale, în detrimentul abandonării în derizoriu a propriilor obiceiuri, credinţe, idealuri şi valori. În acest sens, la nivel guvernamental, s-ar impune, stimaţi colegi, dezvoltarea unor strategii naţionale în vederea conservării, stimulării şi perpetuării elementelor definitorii al poporului român, cum sunt ansamblurile folclorice, în defavoarea preluării ad-literam a kitchiului şi a altor valori străine identităţii noastre. În momentul actual, existenţa ansamblurilor folclorice autohtone se datorează exclusiv bunăvoinţei unui umăr restrâns de iubitori de artă, care conştientizează importanţa rolului pe care aceste datini îl au în procesul de identificare a ţării, în raport cu statele membre ale Uniunii Europene. De aceeaşi atenţie va trebui să se bucure şi turismul, ca o modalitate de evidenţiere şi promovare a specificităţii şi unicităţii formelor de relief care, contopindu-se cu valorile naţionale, ne conferă o distinctivitate aparte în arealul european. În ideea menţinerii acestei stări de distinctivitate, dragi colegi, sper că vom dispune de o doză semnificativă de înţelepciune în vederea păstrării şi promovării asidue a valorilor tradiţionale, fiindcă nu-i aşa: înainte d a fi cetăţeni europeni suntem cetăţeni români!
			Domnul Emil Radu Moldovan: Proiectul de buget pentru anul 2006 este dovada falimentului cotei unice şi a incompetenţei celor care ne conduc astăzi. Cine a beneficiat de 16%? "Gulerele albe" din economie care, oricum, câştigau cel puţin 10 salarii minime pe economie şi firmele de servicii financiare. Din păcate, firmele de producţie au resimţit şocul negativ al cotei unice. Vorbind cu managerul unei fabrici de textile care îşi plăteşte cu ceva peste media sectorului salariaţii, a declarat că, în urma introducerii cotei unice, fondul de salarii şi cheltuiala cu resursa umană i-a crescut cu 2-2,5 %, lucru care nu l-a ajutat. În plus, este îngrijorat că anul viitor va aduce noi taxe pe care nu le va putea plăti. În condiţiile în care impozitul la casă sau maşină între 2000-2004 a fost actualizat cu rata inflaţiei este inacceptabil ca după un singur an de guvernare portocalie, o parte din impozite să se mărească de opt ori. Încasările la bugetul naţional mai mari cu 20 % din primele luni ale anului 2005 sunt consecinţa creşterii economice din 2001-2004. Faptul că aceste încasări descresc acum este rezultatul deciziilor proaste luate în acest an. În semestrul I s-a plătit impozitul pe profit şi pe dividende conform vechiului cod fiscal, iar creşterea înregistrată vine din creşterea economică din 2004. Nu înţeleg de ce nu a fost continuată o politică economică care s-a dovedit eficientă şi apreciată atât în ţară cât şi peste hotare. Orice om neutru politic se poate întreba: de ce a fost nevoie să schimbăm un sistem fiscal, cu toate convulsiile asociate, pentru ca rezultatele bugetare şi economice să fie cam aceleaşi? Lipsa strategiei fiscale a condus la un dezastru greu de reparat acum, când România avea cea mai mare nevoie de stabilitate şi continuitate. Bugetul propus pentru anul 2006 este cel mai sărac buget propus în ultimii ani şi este încă un semn al neputinţei factorilor politici de decizie ai României. Un buget care nu oferă şanse dezvoltării şi educaţiei este un buget al subzistenţei ruşinos pentru o ţară ce îşi pregăteşte intrarea în Europa. Degeaba ne cere preşedintele Băsescu să intrăm cu aroganţă în Europa dacă suntem umiliţi tocmai de cei care ar trebui şi au promis demnitate României. Nu cred că proiectul de buget al unei ţări trebuie făcut cu atâta grabă fără stabilirea unei strategii şi a priorităţilor. Nu este normal ca la capitolul venituri să vă bazaţi majorarea pe cifrele venite din impozitele şi taxele pregătite cu sârguinţă şi precizie pentru următorul an. Ultimele date statistice arată o încetinire îngrijorătoare a ritmului de creştere, pusă în primul rând pe seama instabilităţii fiscale, care frânează planurile de dezvoltare a afacerilor din România. "Că într-o familie, ai un anumit venit, pe care trebuie să ţi-l gospodăreşti astfel încât să poţi face cheltuielile" este explicaţia premierului Tăriceanu care nu mai mulţumeşte pe nimeni în condiţiile în care familia se îndreaptă spre colaps economic tocmai datorită celor aleşi să o gospodărească. Poate mâine veţi veni cu alte soluţii salvatoare prin care să ne cereţi să renunţăm la electricitate şi apă caldă pentru a ne putea gospodări banii de mâncare. Ceea ce era gândit a fi o revoluţie fiscală s-a transformat într-un război pierdut în cauza incompetenţei specialiştilor angajaţi în a găsi o strategie fiscală. În aceste condiţii, ar fi normal să ieşiţi în faţa opiniei publice şi să vă asumaţi gafa introducerii cotei unice, venind cu strategie care să liniştească şi să ofere din nou încredere mediului de afaceri în deciziile Guvernului. Este singura cale spre o reformă reală şi o revoluţie fiscală câştigată.
			Pauză între orele 9,30-10,20.
			(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Dan Radu Ruşanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Victor Viorel Ponta, secretari)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Doamnelor şi domnilor deputaţi, Reluăm lucrările şedinţei de astăzi, anunţându-vă că, din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 254, sunt absenţi 77, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 15 colegi. Continuăm dezbaterile iniţiativelor legislative cu Proiectul de Lege privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi precum şi de către persoanele juridice străine. Lege organică. În procedură de urgenţă, din partea Comisiei juridice, domnul deputat Ştirbeţ. Vă rog să propuneţi timpul. Procedură.
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Da, domnule preşedinte. 10 minute dezbateri generale, 2 minute pentru fiecare intervenţie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da. Mulţumesc. (Domnul deputat Eugen Bejenariu doreşte să intervină pe procedură)
			Domnul Eugen Bejinariu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Domnilor miniştri, În dezbaterea de ieri, un stimat şi un distins coleg de al nostru, domnul Puşcaş, a solicitat ca toate proiectele de acte normative care sunt pentru integrarea în Uniunea Europeană să fie însoţite de tabelul de concordanţă între actul comunitar propus şi transpunerea proiectului de act normativ pentru a fi transpus în lege. Vin şi întăresc spusele colegului meu că această prevedere se găseşte în Hotărârea Guvernului nr.50/2005, Hotărâre pentru aprobarea regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare. La art.7, pct.2, spune aşa: "Proiectul de act normativ însuşit potrivit alin.1, se transmite concomitent, în copie, autorităţilor publice interesate în aplicarea acestuia, în funcţie de obiectul reglementării, care au obligaţia să analizeze şi să comunice iniţiatorului eventualele observaţii şi propuneri în termen de cel mult cinci zile de la primirea proiectului dacă nu s-a stabilit un alt termen." Proiectele de acte normative care urmăresc armonizarea legislaţiei...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, intervenţia pe procedură durează un minut. Vă rog.
			Domnul Eugen Bejinariu: ...care urmăresc armonizarea legislaţiei naţionale cu prevederile comunitare, se transmit spre analiză şi Ministerului Integrării Europene, însoţite de tabelul de concordanţă. Între actul comunitar propus să fie transpus şi proiectul de act normativ care îl transpune. Deci, domnule preşedinte, cerem ca toate proiectele de acte normative să fie însoţite de acest document. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Supun la vot timpii propuşi de preşedintele comisiei. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Din partea iniţiatorului, doamna ministru Anca Boagiu.
			Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Cu un singur amendament, dacă-mi permiteţi, iniţiatorul nu este Ministerul Integrării Europene, care este minister de sinteză, Ministerul Integrării Europene avizează pentru conformitatea cu acquis-ul comunitar proiectele de lege. Iniţiatorul este prezent în sală, dar asta nu înseamnă că nu-mi face plăcere ca astăzi să fiu alături de dumneavoastră şi împreună să dezbatem legile care vizează procesul de integrare europeană. Dacă-mi permiteţi, aş dori să fac o intervenţie de 30 de secunde. Toate proiectele de lege sunt însoţite de tabelele de conformitate. Atunci când discutăm de preluarea acquis-ului comunitar, ele sunt prezentate de către iniţiatori în momentul în care legile intră în dezbatere la comisie. Deci această procedură a fost îndeplinită. În ceea ce priveşte proiectul de lege aflat acum în dezbatere, respectiv Legea privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine, din punctul de vedere al Ministerului Integrării, pot să vă spun, dragi colegi, că este un proiect de lege necesar datorită angajamentelor pe care România şi le-a luat în procesul de aderare, este un proiect de lege care vizează dobândirea dreptului de proprietate privată pentru cetăţenii străini care urmează să lucreze terenurile agricole în România. Este, de altfel, o excepţie de la prevederea generală, cetăţenii străini nu au dreptul să cumpere terenuri agricole în România decât dacă activitatea lor urmează să se desfăşoare în zona aceasta, respectiv, în zona agricolă. Pentru toţi ceilalţi cetăţeni apatrizi, termenul de tranziţie pe care noi îl avem inclus în documentul de poziţie, este de 7 ani. Prin urmare, poziţia Ministerului Integrării Europene este aceea că forma prezentată Camerei Deputaţilor, după ce a fost analizată de către Senat, privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine, este conform variantei avizate de Ministerul Integrării Europene înainte de a fi supusă dezbaterii şi vă propunem adoptarea ei. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, doamna ministru. Din partea grupurilor parlamentare dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Eugen Bejinariu: Domnule preşedinte, Doamna ministru a spus că aceste tabele au fost prezentate Comisiei juridice. Rog preşedintele Comisiei juridice să ne spună dacă aceste tabele au existat sau există şi însoţesc proiectul de lege.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Doamna ministru vrea să facă o precizare. Vă rog, doamna ministru.
			Doamna Anca Daniela Boagiu: Tabelul de conformitate a fost prezentat Comisiei de agricultură, pentru că iniţiatorul acestui proiect este Ministerul Agriculturii.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da. Din partea Comisiei de agricultură, domnul preşedinte Tabără.
			Domnul Valeriu Tabără: Nu am aci raportul, aştept să vină. Dar el a fost prezentat, nu? Deci, noi am discutat acest proiect de lege şi raportul este favorabil, ceea ce este important.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da. Mulţumesc. Vă rog.
			Domnul Ioan Munteanu: Sunt de acord cu ceea ce spunea domnul Tabără, am discutat acest proiect legislativ, dar tabelele nu au fost la Comisia pentru agricultură. Să fim foarte clari.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, aţi dezbătut în Comisia de agricultură? Aţi făcut raportul? S-a făcut raportul în comisie?
			Domnul Ioan Munteanu: Domnule preşedinte, ni s-a pus o întrebare, noi am răspuns întrebării.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Întrebarea este dacă s-a dezbătut în comisie şi s-a făcut raportul.
			Domnul Ioan Munteanu: Nu, întrebarea n-a fost asta, domnule preşedinte. Dacă tabelele au fost la comisie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnul preşedinte Tabără, s-a dezbătut raportul...este raport semnat de Comisia de agricultură? Vă rog, la microfon. Deci, dacă a fost raport şi aprobat de comisie.
			Domnul Valeriu Tabără: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Legea a fost dezbătută şi este raport şi o să vină în două minute.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Da. Domnul Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Dumneavoastră trebuie când adresaţi o întrebare pe care v-a rugat un alt coleg s-o adresaţi, trebuie să puneţi întrebarea exact aşa cum a fost. În cazul de faţă, cineva este întrebat cât este ceasul şi dumneavoastră puneţi întrebarea dacă plouă afară! Problema este dacă tabelele respective au fost la Comisia juridică. S-a stabilit că n-au fost, iar la Comisia de agricultură, dumneavoastră întrebaţi dacă s-a dezbătut proiectul de lege, întrebare inutilă, ca să nu zic altfel, având în vedere că fără raportul respectiv nu putea să ajungă în plen. Deci, întrebarea corectă este: tabelele respective au fost la Comisia de agricultură? Oricum, chiar dacă au fost la Comisia de agricultură, ar fi pentru prima dată când un proiect de lege conţine o documentaţie la o comisie, iar când trece la aviz pentru altă comisie, documentaţia este descompletată. Deci, indiferent dacă au fost sau nu la Comisia de agricultură, faptul că tabelele respective n-au fost şi la Comisia juridică, propunerea noastră este să retrimiteţi înapoi la comisie, pentru a se dezbate, împreună cu tabelele respective, având în vedere că s-a dat un vot în necunoştinţă de cauză.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, trebuie să fim foarte clari. Tabelele respective trebuiau prezentate în comisie. Dacă documentaţia în comisie nu era completă, trebuia refuzat în comisie dezbaterea acestui proiect de lege. Odată ce s-a făcut raportul în comisie, înseamnă că a fost documentaţia completă. Noi dezbatem în plen pe baza raportului prezentat de comisie. Vă mulţumesc. Supun la vot propunerea de retrimitere la comisie a proiectului de lege. Cine este pentru retrimiterea la comisie? Număraţi, vă rog. 61 de voturi pentru retrimiterea la comisie. Cine este împotriva retrimiterii la comisie? 78 voturi împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. Cu 61 de voturi pentru, 78 împotrivă şi 2 abţineri, propunerea a fost respinsă de a fi trimisă la comisie. (Domnul deputat Eugen Nicolicea doreşte să intervină, pe drept la replică)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Staţi, dar care replică vreţi?
			Domnul Eugen Nicolicea (din sală): Mi s-a rostit numele!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Nu v-am rostit numele, domnule coleg, vă rog frumos, poftiţi în sală!
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte... (i s-a întrerupt microfonul)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog foarte mult, poftiţi în sală, nu v-a rostit nimeni numele, decât când v-am invitat la microfon, domnule Nicolicea, dacă vă invit la microfon, atunci nu vă mai rostesc numele dacă vă deranjează acest lucru.
			Domnul Eugen Nicolicea: Explicarea votului!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Explicarea cărui vot? Nu se explică votul, domnule Nicolicea! (Râsete în sală) Haideţi, încetaţi cu chestia asta, explicaţia votului?! Din partea grupurilor parlamentare, intervenţii. Vă rog, domnule Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Când mai aveţi intervenţii şi răspundeţi unui coleg, vă rog să poftiţi aici la microfon, în calitate de deputat, ca să vă putem şi răspunde. Dumneavoastră uzaţi de calitatea de preşedinte, daţi o explicaţie care nu ţine... Păi, nu vă supăraţi, că vă faceţi de râs. Adică dacă s-a dat votul înseamnă că a existat şi acest tabel. Păi dacă vă dovedim că acest tabel nu a existat, dumneavoastră ce faceţi? Că, deocamdată, dumneavoastră aţi minţit. Deci, concluzia dumneavoastră fiind greşită, nu m-aţi lăsat...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, dumneavoastră vorbiţi acum la intervenţia pe lege, nu? La dezbateri generale suntem acum, domnule coleg.
			Domnul Eugen Nicolicea: Da. La dezbateri generale.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă ascultăm la dezbateri generale.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, ce-ar fi să vă faceţi atribuţiile de preşedinte, că nu aveţi dreptul să întrerupeţi vorbitorul, aşa, când vreţi dumneavoastră şi când nu vreţi. Îmi luaţi microfonul de tot, nu vom face dialog, eu cu spatele la dumneavoastră. Vă rog frumos să poftiţi aici să vă spuneţi, în calitate de deputat, care este poziţia dumneavoastră. Chestiunea este că aţi dezinformat în momentul de faţă adunarea Camerei, vorbind de nişte tabele care nu există. Concluzia că s-a dat un vot şi asta înseamnă că acele tabele există, este o concluzie eronată, ca să nu spun mincinoasă. Bun. Deci, în ceea ce priveşte dezbaterile generale, vreau să întreb reprezentanţii Guvernului, în urma negocierilor cu EU CP s-a băgat restricţia de 5 ani şi de 7 ani? Care sunt impedimentele pentru care n-au fost 4 sau 8 ani? De ce este această diferenţiere? O altă chestiune pe care aş dori s-o întreb este ce facem cu cetăţenii altor state sau apatrizii care au dobândit teren în urma moştenirii, dacă ei au dreptul de ce nu li se dă dreptul să vândă şi altor cetăţeni decât cetăţenii români şi li se bagă această restricţie de 5 şi, respectiv, 7 ani? Ei, moştenind teren în mod legal, Constituţia le dă voie să deţină acest teren. De ce sunt obligaţi să vândă aşteptând 5 şi, respectiv, 7 ani, altor cetăţeni? Pentru că vânzarea în momentul în care se face unui cetăţean român poate să limiteze preţul tranzacţiei. A treia chestiune pe care doresc s-o întreb: este vorba de dobândirea terenurilor de către cetăţenii străini unor state membre U.E., de ce a fost nevoie de restricţia aceea, şi anume ca dreptul de dobândire să fie identic ca în ţara respectivă?
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnule coleg. Din partea celorlalte grupuri parlamentare dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Din partea Grupului parlamentar P.N.L., domnul deputat Fenechiu, vă rog.
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Vreau să vă rog să luaţi act că cele 10 minute pentru dezbaterile generale au trecut, fiind procedură de urgenţă, având avizul favorabil al comisiilor, vă rog să supuneţi la vot.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Dacă mai sunt intervenţii din partea celorlalte grupuri parlamentare. Dacă nu, din partea comisiei, vă rog, prezentarea raportului.
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată, spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind dobândirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine. Proiectul de Lege supus dezbaterii are ca obiect reglementarea dobândirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine. Proiectul este structurat în patru capitole, este în concordanţă cu dispoziţiile Constituţiei României, precum şi cu Cap.IV de negociere "Libera circulaţie a capitalurilor". În cuprinsul proiectului se precizează că legea va intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană. Proiectul de Lege a fost avizat favorabil de către Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, şi de Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Camera Deputaţilor este Cameră decizională, Senatul adoptând ca primă Cameră sesizată proiectul de lege în şedinţa din 27 septembrie 2005. La lucrările comisiei au fost prezenţi 17 deputaţi, din totalul de 25 membri ai comisiei. S-au depus amendamente în scris, o parte din ele fiind admise. În urma dezbaterilor, comisia a hotărât să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege în forma prezentată, cu amendamentele admise care sunt redate în anexa nr.1. În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Trecem la dezbaterea pe articole. Titlul legii. Nemodificat.
			Domnul Eugen Nicolicea (din bancă): Nu am primit răspunsuri la întrebări.
			Domnul Dan Nica (din bancă): Nu ştim cum o să votăm.
			Domnul Ioan Munteanu (din bancă): Atunci de ce mai facem dezbateri generale?!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vreau să fac o precizare. Precizările respective au fost făcute în comisie. În cadrul dezbaterilor în comisie şi în baza raportului prezentat de comisiei, s-au lămurit aceste lucruri. Odată ce raportul a fost prezentat de comisie, se trece la votarea lui în plen. Îmi cer scuze, dar aşa este regulamentul. Domnilor colegi, răspunsurile s-au dat în comisie. În comisie au fost prezenţi...
			Domnul Dan Nica (din bancă): Să ne dea răspunsurile la întrebări. Să răspundă iniţiatorul. (Vociferări)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vreţi procedură. Vă rog, domnule coleg, pe procedură.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, având în vedere că şi dumneavoastră aveţi calitatea de deputat, când ne spuneţi ce s-a întâmplat, vă rog frumos să ne indicaţi articolul din regulament în care este interzis a se informa plenul asupra lucrărilor comisiei. Dacă aş fi găsit aceste explicaţii în raportul comisiei, raport pe care eu îl văd aici şi trebuie să votez pentru că la comisia respectivă dacă n-am amendament, n-am de ce să mă duc. Dumneavoastră doriţi un vot asupra unei legi organice ulterior fără ca deputaţii să fie informaţi. Dacă dumneavoastră găsiţi un articol de regulament care să vă dea dreptate, şi anume ca deputaţii în plen să voteze fără a fi informaţi de către comisie şi că li se interzice această informare, sunt de acord cu dumneavoastră. Deocamdată n-aţi indicat. Eu mă mulţumesc şi cu răspunsul din partea comisiei, nu vă dau nici un răspuns, dar să fie un răspuns.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Timpii alocaţi pentru dezbateri generale şi votat de către plen au fost epuizaţi. Toate dezbaterile s-au făcut în cadrul dezbaterilor generale şi în cadrul timpilor alocaţi şi votaţi de către plen. Trecem la dezbaterea pe articole. Titlul legii. Nemodificat. Dacă sunt observaţii. Adoptat. Cap.I. nemodificat. Dacă sunt observaţii. Adoptat. Art.1, nemodificat. Dacă sunt observaţii. Adoptat. Art.2, cu amendamentele propuse şi adoptate în comisie. Dacă sunt observaţii. Adoptat. Art.3, nemodificat. Dacă sunt observaţii. Adoptat. Art.4, cu amendamentele propuse şi adoptate în comisie. Dacă sunt observaţii. Adoptat. Art.5, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Vă rog, doamna deputat.
			Doamna Minodora Cliveti: Mulţumesc, domnule preşedinte. Aţi invocat art.5, eu mă voi referi la 5 alin. 2, 3, 4 şi 5, dacă-mi îngăduiţi, pentru că fac parte fireşte din acest raport. Pe rând. Am un amendament respins. Art.52 care în textul proiectului de lege sună în felul următor: "Dispoziţiile alin.1 nu se aplică fermierilor care desfăşoară activităţi independente şi sunt a) cetăţeni ai statelor membre sau apatrizi cu domiciliul într-un stat membru care-şi stabilesc reşedinţa în România ori apatrizi cu domiciliul în România". La acest text, amendamentul pe care l-am formulat sună astfel: "a) cetăţeni ai statelor membre sau apatrizi cu domiciliul într-un stat membru care au reşedinţa în România şi care desfăşoară de cel puţin trei ani activităţi independente definite conform art.2 lit.d) din prezenta lege pe teritoriul României". Explicaţiile pentru care am formulat acest amendament sunt următoarele: în primul rând, în expunerea de motive, nu am văzut nici măcar o propoziţie în legătură cu fermierii care desfăşoară activităţi independente. În expunerea de motive a amendamentelor pe care le-am formulat, am arătat că înţeleg necesitatea acordării unor facilităţi unor categorii de persoane care sunt specialişti şi care doresc să desfăşoare activităţi de natură independentă pe terenuri agricole ori forestiere. Dar, textul de lege nu face altă precizare în legătură cu fermierii aceştia, decât că ei trebuie să îndeplinească cele două condiţii prevăzute la pct.a) şi b), fără ca prin aceasta să existe cea mai mică garanţie că aceşti fermieri sunt într-adevăr specialişti în agricultură, că se pricep să lucreze terenuri agricole ori cu păduri, că vin în România cu o experienţă în spate, pentru că din economia textului care este, într-adevăr, foarte restrictiv, rezultă că este suficient ca această persoană să vină cu un document, cu o calificare din străinătate. Înţelegând încă o dată toate raţiunile pentru care România, într-o manieră de reciprocitate doreşte să deschidă porţile specialiştilor din Uniunea Europeană, care să vină în ţara noastră şi care, prin exemplul lor personal, să lucreze terenul care, eventual, sau terenurile care eventual sunt abandonate sau nu pot fi lucrate de către agricultorii români şi în felul acesta ar contribui la o mai bună legătură între viitorii cetăţeni europeni care sunt românii, să sperăm, din 2007, şi ceilalţi, mie mi se pare că totuşi trebuie să acordăm, să ne luăm nişte garanţii şi atunci, revin şi închei pledoaria mea la acest punct. Aceşti cetăţeni străini ar trebui să desfăşoare activităţi în România, de natura acestora. În prezent, după cum ştim, deşi nu pot deveni proprietari, pot să lucreze terenurile, pot să le arendeze, pot să le fie concesionate, deci ei pot desfăşura lucrări, activităţi de acest tip. Să muncească în România timp de 3 ani, este propunerea mea 3 ani, în fine, aici se mai poate discuta, se poate eventual reduce termenul, dar trei ani să demonstreze în România că sunt oameni serioşi, că muncesc, că ştiu să facă agricultură. Autorităţile româneşti...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Doamna colegă, am înţeles amendamentul.
			Doamna Minodora Cliveti: Am încheiat cu această frază, domnule preşedinte. Vă mulţumesc. deci, autorităţile române să fie cele care să decidă cu privire la calificarea lor.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Din partea iniţiatorului. Aveţi amendament? (Îl întreabă pe domnul deputat Dan Nica, care doreşte să intervină) Nu, din partea iniţiatorului trebuie un răspuns, domnule coleg. Din partea iniţiatorului. Vă rog.
			Domnul Mugur Crăciun (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale): Domnule preşedinte, Onoraţi deputaţi, Sunt Crăciun Mugur, secretar de stat pe integrare la Ministerul Agriculturii. Textul legii aflat în dezbaterea plenului se referă la posibilitatea cetăţenilor străini şi apatrizi de a dobândi terenuri. Activitatea pe care o desfăşoară nu implică neapărat cunoştinţele lor în domeniul agricol sau silvic, ei urmând să-şi angajeze specialişti în domeniul agricol şi silvic, pentru desfăşurarea acestor activităţi, aşa cum este prevăzut. În al doilea rând, doresc să fac precizarea că acele tabele de conformitate, în acest caz, nu se pot prezenta, pentru că acest text de lege derivă din negocierile vechii guvernări, cei doi termeni, de 5 şi de 7 ani, au fost negociaţi. Negocierea aceasta este ca un contract pe care actuala guvernare îl respectă. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Supun la vot amendamentul propus. Voturi pentru amendament. 69 voturi pentru. Voturi împotrivă? 81 voturi împotrivă. Abţineri? Amendamentul a fost respins cu 81 voturi împotrivă şi 63 pentru.
			Domnul Mihai Tudose: Domnule preşedinte, Ori nu sunteţi într-o dispoziţie bună, ori sunteţi pur şi simplu răutăcios sau nu înţelegeţi ce se întâmplă aici. Articolul 1001 (dacă nu aveţi Regulamentul, vi-l dau după aceea să-l studiaţi): "La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente - cazul în speţă - deputaţii pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctul de vedere". V-am solicitat luare de cuvânt, nu mi-aţi dat dreptul. La dezbateri generale! Este corect?
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, aţi avut amendament?
			Domnul Mihai Tudose: Nu, nu scrie că numai iniţiatorul amendamentului! Învăţaţi să interpretaţi un text! Da? Doamna deputat, iniţiatoarea amendamentului, a solicitat lămuriri, pe un anumit text, iniţiatorul i-a vorbit despre cultivarea soiei. În textul de lege, care este o porcărie, este necesară, dar este o porcărie cum a fost făcută, scrie foarte clar că este pe drept de reciprocitate. Vă dau un exemplu, Grecia, că de aceasta nu sunt tabelele acelea, că vedeam ce porcărie a ieşit din această lege, utilă, de altfel, necesară. În Grecia, cetăţenii non - UE trebuie să solicite aprobarea Ministerului de Afaceri Externe...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule deputat, sunteţi pe procedură!
			Domnul Mihai Tudose: ... documentaţia necesară.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Pe procedură...
			Domnul Mihai Tudose: Pe procedură, că nu mi-aţi dat cuvântul, invoc procedura şi iau cuvântul.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Ori vorbiţi pe procedură...
			Domnul Mihai Tudose: Se va face investigaţie referitoare la poziţia în comunitate, pentru că dacă nu ne daţi dreptul să-l susţinem, colegii noşti nu înţeleg nimic!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog.
			Domnul Mihai Tudose: Pe procedură...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Pe procedură aţi terminat, parcă, am înţeles.
			Domnul Mihai Tudose: Pe procedură îmi rezerv dreptul de a vă sesiza Biroului permanent, pentru limitarea dreptului la opinie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Procedură.
			Domnul Márton Arpád Francisc: Domnule preşedinte, Procedură. Conform Regulamentului încă în vigoare, în procedură de urgenţă, după ce timpul afectat discuţiilor a expirat - suntem în această situaţie - de acum încolo aveţi dreptul să supuneţi votului numai amendamentele din raport, fără dezbateri. Vă rog să treceţi, conform procedurii de urgenţă, la votarea articolelor şi amendamentelor propuse de comisie. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Doamna deputat, aveţi amendament? (Se adresează doamnei deputat Cliveti Minodora). Din partea comisiei? Că aici eu nu vă am pe dumneavoastră, îl pe domnul Sergiu Andon.
			Doamna Cliveti Minodora: Nu, domnule preşedinte, aveţi amendamentele pe raport.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog frumos, comisia? Numai puţin, doamna deputat. Comisia, la mine apare în text, la amendamente, deputat Ujeniuc şi deputat Sergiu Andon. Doamna deputat nu apare. Voci din sală: Aaaa! (Gălăgie în sală).
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia juridică a luat în dezbatere amendamentele propuse de doamna Cliveti şi de domnul Tamás Sándor, chiar în lipsa acestora, ei nu au fost prezenţi la comisie, dar le-a respins. Le-a respins, motivat de faptul că ele contravin principiului reciprocităţii şi spiritului legii. S-a discutat pe aceste amendamente şi, cu unanimitate de voturi, inclusiv colegii de grup parlamentar ai doamnei Cliveti şi ai domnului Tamás au fost de acord cu respingerea acestor amendamente. Mai mult, eu vă cer să respectaţi procedura de urgenţă şi să supuneţi la vot amendamentele respinse şi amendamentele admise, fără dezbatere. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Doamna deputat.
			Doamna Minodora Cliveti: Domnule preşedinte, vă mulţumesc. Îngăduiţi-mi să-mi susţin amendamentul de la art. 5 pct. b): "Apatrizii cu domiciliul în România şi care desfăşoară în România de cel puţin trei ani activităţi independente, definite de art. 2 lit. d)..." Domnule preşedinte, profit de ocazie că am revenit la microfon, ca să spun reprezentantului Guvernului: eu nu am nimic de obiectat cu privire la textul anterior, care vorbeşte despre condiţiile în care cetăţenii din Uniunea Europeană pot dobândi în termen de respectiv 5, 7 ani, după integrarea României, terenuri în România. Nu acesta este subiectul amendamentelor mele, ci este legat de caracterul, de regimul favorizator care este acordat fermierilor, fermieri care nu mai trebuie să aştepte să treacă aceste termene, pentru că există interesul României, şi aici am spus că-l înţeleg. Dar, vreau ca aceşti fermieri să demonstreze că sunt de meserie, lucrând în România şi având supravegherea autorităţilor româneşti. Amendamentul acesta se referă, deci, la apatrizii cu domiciliul în România şi care desfăşoară "în România" - este propunerea mea - şi nu în altă parte, în termen de trei ani, activităţi independente. Şi vă rog să-mi permiteţi să revin după aceea la microfon, pentru că am şi la pct. 3, şi 4, şi 5, ale art. 5, amendamente.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Din partea iniţiatorului?
			Doamna Anca-Daniela Boagiu: Cred că sunt salutare amendamentele, pentru că lucrul acesta ne dă posibilitatea de a explica mult mai clar ceea ce se întâmplă şi de ce se întâmplă. Aşa cum spuneam la început, această excepţie pe care o facem fermierilor este negociată de România, se află în capitolul pe care dumneavoastră l-aţi încheiat, ca şi negociere, iar proiectul de lege cuprinde şi definiţia fermierului, pentru că el nu a rămas nedefinit în acest proiect de lege, ci, dimpotrivă, are o definiţie care se regăseşte la pct. 3 din art. 5, care spune aşa: "Cetăţenii statelor membre sau apatrizii cu domiciliul într-un stat membru îşi dovedesc calitatea de fermier care desfăşoară activităţi independente, cu documente emise sau eliberate de autorităţile competente din statul membru sau de provenienţă. Apatrizii cu domiciliul în România fac dovada acestei calităţi, cu atestatul eliberat, în acest sens, de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale". Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Supun la vot amendamentul propus de doamna deputat. Cine este pentru acest amendament? 70 de voturi pentru. Voturi împotriva amendamentului? 81 de voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Amendamentul a fost respins. Doamna deputat, vă rog.
			Doamna Minodora Cliveti: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Este adevărat că există această definiţie a fermierilor, în textul de lege, dar ceea ce ...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Doamna deputat, aveţi alt amendament?
			Doamna Minodora Cliveti: Da, domnule preşedinte.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Prezentaţi amendamentul.
			Doamna Minodora Cliveti: Sunt legate. Vă rog să mă scuzaţi. Nu încerc să trag de timp, doar vreau să fiu mai explicită. Punctul 3 al art. 5: "Cetăţenii statelor membre sau apatrizii cu domiciliul într-un stat membru, precum şi apatrizii cu domiciliul în România, îşi dovedesc calitatea de fermier care desfăşoară activităţi independente, cu documente emise de autorităţile româneşti competente". Deci, ceea ce doamna ministru ne-a explicat este..., după părerea mea, în primul rând nu s-a negociat în această manieră, este dreptul autorităţilor româneşti de a impune condiţii în legătură cu această calificare şi mi se pare că este dreptul şi obligaţia noastră ca să fim foarte atenţi pe cine credităm cu această calitate de fermieri, pentru ca să nu ne pomenim cu oricine, venind în România şi pretinzând pur şi simplu că este fermier, în realitate nedorind decât să devină proprietar din 2007, şi nu din 2012 sau din 2014, şi doream, prin acest amendament de la pct. 3, ca autorităţile româneşti să decidă dacă persoanele respective sunt sau nu specialişti în agricultură, deci fermieri.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, doamna deputat. Iniţiatorul?
			Domnul Mugur Crăciun: Calitatea de fermier, într-un stat membru al Uniunii Europene, este foarte bine delimitată de către autorităţi competente. Ar fi sunat a pleonasm ca o entitate europeană, căreia România i se va alipi începând cu 1 ianuarie 2007, să ceară, prin Ministerul Agriculturii, o dublare a acestei confirmări. De aceea, articolul care se referă la o lege care se aplică după aderare, nu poate să solicite o dublare a unui certificat emis de un stat membru al unei comunităţi europene din 27 de ţări, din care şi România va face parte. De aceea, se referă cu stricteţe la cetăţenii apatrizi, care trebuie să dovedească Ministerului Agriculturii, care să fie atestaţi de Ministerul Agriculturii că au calitatea de fermieri. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Supun la vot amendamentul doamnei deputat. Voturi pentru? 70 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 82 de voturi împotrivă. Abţineri? Amendamentul a fost respins. Alin. 4. Vă rog.
			Doamna Minodora Cliveti: Domnilor colegi, alin. 4 al art. 5 este amendat, în opinia mea, astfel: "persoanele prevăzute la alin. 2, deci fermierii, pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, în aceleaşi condiţii cu cele aplicabile cetăţenilor români - şi aici apare noutatea - ulterior aderării României la Uniunea Europeană şi cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 5". Aş vrea să mai dau încă o explicaţie...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Doamna deputat, aţi epuizat de mult timpul. Vă rog frumos.
			Doamna Minodora Cliveti: Domnule preşedinte, o frază daţi-mi voie. L-am citit doar şi sunt sigură că nu toţi colegii au textul în faţă.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vreau să vă anunţ că timpul a fost epuizat pentru dezbateri...
			Doamna Minodora Cliveti: Fiţi gentil şi lăsaţi-mă o singură propoziţie să spun.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Încerc să fiu! Să nu fiu misogin... Mulţumesc.
			Doamna Minodora Cliveti: Nu, eu n-am spus aceasta, că nu sunteţi misogin, dar vă rog să fiţi îngăduitor. O singură frază vreau să spun: este adevărat că pentru apatrizi există această verificare despre care vorbeşte domnul ministru. Pentru cetăţenii ţărilor membre ale Uniunii Europene este suficient ca aceştia să vină cu actul respectiv în buzunar. Eu doream doar ca şi autorităţile româneşti să-şi spună punctul de vedere. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Din partea iniţiatorului?
			Domnul Mugur Crăciun: România, ca stat membru, va recunoaşte orice document de atestare a calităţii de fermier sau de silvicultor oricărei persoane de pe teritoriul comunitar, după cum şi comunitatea va recunoaşte atestatele pe care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale le va da. Cealaltă observaţie cred că ţine de gramatică şi ea a trecut deja pe toate "sitele" de verificare. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Propun să supunem la vot. Cine este pentru amendamentul doamnei deputat? 72 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 83 voturi împotrivă. Abţineri? Nici una. Amendamentul a fost respins. Articolul 5 alin. 4... Nu mai aveţi dreptul, îmi pare foarte rău, s-au terminat timpii demult...
			Doamna Minodora Cliveti: Daţi-mi voie să-l explic!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Cine este pentru amendament? 72 voturi pentru. Voturi împotrivă? 83 voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Amendament respins. Articolul 5 alin. 5. Pentru amendamentul doamnei deputat. Voturi pentru? 73 voturi pentru. Voturi împotrivă? 84 voturi împotrivă. Abţineri? nici o abţinere. Articolul 5, cu amendamentele propuse şi adoptate. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Capitolul III, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 6, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Capitolul IV, nemodicat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 7, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 8, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 9, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Vot final la ora 12,00.
			Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.
			Domnul Dan Nica: Procedură.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog.
			Domnul Dan Nica: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Ieri am avut o discuţie referitoare la necesitatea prezenţei doamnei ministru Anca Boagiu în plenul Camerei Deputaţilor şi vreau să-i salut prezenţa domniei sale astăzi. În acelaşi timp, v-aş ruga să fiţi de acord, pentru că ieri au fost mai multe discuţii legate de modul în care cel puţin Camera Deputaţilor ia în dezbatere priorităţile legislative pentru integrarea în Uniunea Europeană, v-aş ruga să o rugaţi pe doamna ministru Anca Boagiu să ne spună dacă pe agenda Camerei Deputaţilor, într-o intervenţie foarte scurtă, mai sunt proiecte de lege, ordonanţe care sunt necesare pentru integrarea României în Uniunea Europeană, dacă da, câte sunt acestea. Şi, de asemenea, aş vrea să o rog pe doamna ministru să ne precizeze la ce s-a referit în declaraţia domniei sale de ieri, când a spus că sunt proiecte de lege urgente pentru integrarea României în Uniunea Europeană, care în loc să ajungă la comisie, a ajuns la Biroul permanent. Dacă există asemenea cazuri, care sunt acelea...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, vreau să vă anunţ că marţi dimineaţă de la 8,30 la 9,30 avem interpelări şi întrebări! Atunci este programul stabilit. În programul de astăzi nu s-a stabilit aşa ceva! Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Nica: Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte. Era doar o rugăminte, pentru a clarifica acest aspect.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Dimineaţa, dacă veneaţi la 8,30 puteaţi avea această ocazie. Vă mulţumesc frumos. Doamna ministru... Dimineaţa, de la 8,30 marţea, aşa este programul stabilit al Camerei Deputaţilor! Vă rog.
			Doamna Daniela Buruiană Aprodu (din sală): Sunt luni seara!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Şi lunea după-amiază. Din partea comisiei, vă rog să propuneţi timpii de dezbatere şi timpii de luări la cuvânt.
			Domnul Dan Ioan Popescu: Domnule preşedinte, Eu aş vrea să apreciez în mod deosebit modul în care doamna ministru Anca Boagiu a răspuns invitaţiei plenului Camerei Deputaţilor. Şi aş vrea să dau, din timpii Partidului Social Democrat sau din timpul Comisiei pentru industrie, un minut doamnei ministru, care a avut bunăvoinţa să răspundă la această întrebare. Eu cred că este momentul să detensionăm aceste relaţii, pentru că discutăm despre legile de integrare în Uniunea Europeană. Nu este momentul să introducem teme noi de discuţie. Atâta timp cât doamna ministru vroia să răspundă, într-un minut, întrebării pe care colegul nostru a adresat-o, rugămintea mea, domnule preşedinte, ar fi ca din timpul pe care trebuie să-l propun acum, să fiţi de acord ca doamna ministru să poată să răspundă.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule preşedinte, vă rog frumos să propuneţi timpii de dezbatere şi timpii pentru luările la cuvânt.
			Domnul Dan Ioan Popescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. În această situaţie, vă propun o oră, ca timp de dezbatere generală, şi 20 de minute pentru fiecare intervenţie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Marcu Tudor: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Este normală, nu lăudabilă prezenţa doamnei ministru aici! Lăudabilă ar fi fost dacă ar fi venit din proprie iniţiativă şi nici chiar atunci! Domnia sa a răspuns unei chemări repetate a Parlamentului. Din nefericire, domnule preşedinte, cu toate că ştiţi bine ce părere am despre profesionalismul dumneavoastră, care este foarte mare, mă faceţi să vă rog frumos, ca în virtutea acestui respect pe care vi-l port, să manifestaţi astfel atitudinea dumneavoastră, încât să daţi posibilitatea să-şi spună cuvântul doamna ministru, chiar şi în calitate de deputat. Domnia sa este şi deputat! Nu-i puteţi anula dreptul acesta, domnule preşedinte! Luaţi în mână Regulamentul, intraţi în atitudinea normală a unui preşedinte de Parlament şi, cu tot respectul, încă o dată vă zic, şi pe care ştiţi că vi-l port, nu faceţi altfel, pentru că decădeţi din imaginea frumoasă pe care o avem noi despre dumneavoastră. Dacă doamna ministru doreşte să ia cuvântul, este liberă, domnule preşedinte, să-l ia! Nu trebuie să vă roage preşedintele Comisiei pentru industrii să fiţi de acord să ia şi domnia sa cuvântul, pentru că nu aveţi dreptul să-i anulaţi dreptul domniei sale de a lua cuvântul ca deputat, nu numai ca ministru. Dacă doamna a vrut să vorbească şi dumneavoastră o opriţi, pe doamna cealaltă o opriţi, pe doamna cealaltă o opriţi, atunci chiar că ne faceţi părerea că sunteţi un pic misogin. Şi arătaţi frumos, totuşi. Nu ştiu de ce sunteţi aşa! Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc şi eu foarte mult, domnule coleg. Doamna ministru va avea posibilitatea să ia cuvântul din partea iniţiatorului şi, după aceea, în timpul dezbaterilor, ca deputat, va putea să-şi manifeste acest drept. Acum vreau să vă supun la vot propunerea făcută de domnul preşedinte al comisiei, ca timpii de dezbatere pentru dezbateri generale să fie de 60 de minute. Cine este pentru timpul de 60 de minute? 74 voturi pentru. Voturi împotrivă? 85 voturi împotrivă. Abţineri? O abţinere. Propunerea a fost respinsă. Dacă propuneţi alţi timpi, domnule deputat?
			Domnul Dan Ioan Popescu: Domnule preşedinte, Eu apreciez în mod deosebit că dumneavoastră, ca răspuns la solicitarea mea şi a domnului deputat Tudor, aţi fost de acord ca doamna ministru să poată să vorbească măcar în calitate de iniţiator sau de membru al Guvernului, sau de deputat, în cadrul dezbaterilor, să vă propun 40 de minute, cu 10 minute pentru fiecare dezbatere.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Nu se poate, domnule coleg! Am depăşi votul final de la ora 12,00. Vă rog frumos, un timp mai rezonabil! Procedură, domnul Iliescu.
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Domnule preşedinte, Pe Regulament. Domnul preşedinte Dan Ioan Popescu ar fi trebuit să facă o propunere din partea biroului comisiei. înţeleg că propunerea dânsului este a dânsului şi cel mult a doamnei secretar Aura Vasile. I-aş întreba pe ceilalţi membri ai biroului comisiei pentru industrii şi servicii dacă îşi însuşesc propunerile dumnealui. În primul rând. În al doilea rând. Dumneavoastră, domnule preşedinte, aveţi libertatea, aşa cum domnul Mitrea, săptămâna trecută, a ţinut cont sau nu a ţinut cont de propunerea comisiei, să propuneţi plenului alţi timpi decât cei formulaţi de către preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Domnul Dan Ioan Popescu.
			Domnul Dan Ioan Popescu: Domnule preşedinte, Ceea ce spune distinsul meu coleg este foarte corect. Deci, ce am propus eu, sunt timpii pe care biroul comisiei, care a luat loc alături de mine, şi i-a însuşit. Faptul că unii membri din biroul comisiei nu au dorit să stea pe locurile rezervate comisiei este o problemă individuală a fiecărui membru. Pe de altă parte, însă, mi se pare ruşinos, din partea unui deputat, cu valoarea pe care o are distinsul meu coleg care a luat cuvântul înainte, că doreşte să impună în plenul Camerei Deputaţilor alte reguli de joc, pentru că, probabil, are nişte probleme legate de sistemul nervos. Deci, nu mai rezistă la un anumit ritm de lucru. Din acest punct de vedere noi avem un calm pe care ni l-au dat cetăţenii care ne-au trimis în Parlament, ni l-au dat cei care ...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule preşedinte, rugămintea este să propuneţi timpii!
			Domnul Dan Ioan Popescu: Eu v-am propus timpii. Dumneavoastră, domnule preşedinte, aveţi obligaţia, vă rog, să supuneţi votului aceşti timpi. Vă rog să mă credeţi, domnule preşedinte, că acest proiect de lege, pentru că iarăşi se nasc discuţii inutile şi acestea au fost create, repet, de distinsul meu coleg care a luat cuvântul înainte, al cărui nume nu l-am rostit. Deci, acest proiect de lege nu reclamă probleme deosebite ca să poată fi trecut. cred că nu are rost să continuăm o discuţie sterilă şi inutilă, când am putea să trecem direct la dezbatere.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Supun la vot timpii propuşi domnul preşedinte Dan Ioan Popescu. 40 de minute. Cine este pentru? 78 voturi pentru. Voturi împotrivă? 84 voturi împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. A fost respinsă şi această propunere. Domnule preşedinte, dacă mai aveţi alte propuneri? Vă rog.
			Domnul Dan Ioan Popescu: Dacă m-ar chema Valentin Iliescu, aş spune 39 de minute. Pentru că nu mă cheamă aşa şi mă uit..., şi dumneavoastră, domnule preşedinte, aţi propus să ne încadrăm în timpul până la ora 12,00, vă propun 30 de minute cu 5 minute.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Supun la vot această propunere. Domnule Ponta, cu aceeaşi rigurozitate, vă rog să număraţi. Voturi împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Nu sunt. S-au aprobat timpii de 30 de minute. Vă mulţumesc. Din partea iniţiatorului, doamna ministru. Aveţi cuvântul.
			Doamna Anca-Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Ca şi la proiectul anterior, ţin să menţionez că iniţiatorul acestui proiect de lege nu este Ministerul Integrării Europene. Ministerul Integrării Europene avizează, pentru conformitatea cu prevederile legislaţiei europene. În ce priveşte Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu completări şi modificări de Legea nr. 451/2001, punctul de vedere al Ministerului Integrării Europene este următorul: Actul normativ menţionat îşi propune să elimine problemele de interpretare determinate de traducerea defectuoasă a Directivei nr. 67/548 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor periculoase, cu modificările şi completările ulterioare, până la al şaptelea amendament şi al Directivei nr. 99/45 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor periculoase. De asemenea, se stabileşte faptul că finanţarea Agenţiei Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase este realizată din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat. Considerăm, ca Minister al Integrării Europene, că Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase aprobată şi modificată şi completată de Legea nr. 451/2001 nu ridică probleme sub aspectul compatibilităţii cu dreptul Uniunii Europene şi propunem votarea acestei legi. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Din partea grupurilor parlamentare, cine doreşte să ia cuvântul? Dacă nu doreşte să ia cuvântul nimeni, raportul comisiei. Vă rog, domnule preşedinte.
			Domnul Dan Ioan Popescu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnă ministru, Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile art. 89 şi 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată în procedură de urgenţă, spre dezbatere şi avizare în fond, cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, transmis cu Adresa nr. 395/28 septembrie 2005. Potrivit prevederilor art. 75 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 86 alin. 3 pct. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege a fost dezbătut şi adoptat de Senat în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 22 septembrie 2005, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. 2 din Constituţia României. Aş vrea să precizez faptul că acest proiect de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, cu avizul nr. 714/15.06.2005. De asemenea, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil proiectul de lege, cu Avizul nr. 26/389/29.09.2005. Iar Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat, de asemenea, favorabil, cu Avizul nr. 437/30.09.2005. Acest proiect de lege contribuie, în opinia noastră, la îmbunătăţirea legislaţiei naţionale în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, prin armonizarea legislaţiei naţionale cu cerinţele europene în materie, respectiv Directiva nr. 67/548 a Comunităţii Europene privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor periculoase, în acord cu obligaţiile asumate de România în perioada de preaderare la Uniunea Europeană. Acest proiect de lege a fost examinat în plenul şedinţei, în data de 6 octombrie 2005, la dezbateri participând practic reprezentanţii Ministerului Economiei şi ai Ministerului Integrării Europene. În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat. Fac precizarea că acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnule deputat. Vă rog, procedură, da?
			Domnul Dan Nica: Din partea Grupului PSD.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Nu, nu, staţi puţin, pe dezbateri s-a terminat, nu a luat nimeni cuvântul, dacă vreţi, procedură. Că acum, deja, intrăm la dezbaterea pe articole.
			Domnul Dan Nica: Procedură, domnule preşedinte de şedinţă, acelaşi lucru vroiam să-l spun şi în cadrul intervenţiei mele. Şi acest proiect este prioritate legislativă, nici acest proiect nu are tabel de concordanţă. Aş vrea să vă aduc aminte că, în momentul în care nu există un tabel de concordanţă, riscul de a adopta, să spunem, un amendament, care, la prima vedere, are sens poate să conducă la încălarea obligaţiilor României. Eu nu înţeleg cum, în cadrul Guvernului, în momentul în care este promovat un proiect de lege, Ministerul Integrării Europene îşi dă avizul în absenţa acestui tabel de concordanţă. Deci, eu vreau să revin aici şi să spun încă o dată că doamna ministru Anca Boagiu are datoria să ne spună dacă acest proiect de lege îl putem discuta liniştiţi, nu suntem în pericolul să adoptăm o reglementare antieuropeană, pentru că în absenţa tabelului de concordanţă nu ştim...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Pe procedură, aveţi timp 1 minut, vă rog frumos.
			Domnul Dan Nica: Un minut, aceasta a fost intervenţia, domnule preşedinte.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Deci, care a fost propunerea dumneavoastră, domnule coleg, că nu am înţeles, până la sfârşit?
			Doamna Anca Daniela Boagiu: Cred că trebuie lămurit un lucru, acesta este tabelul de concordanţă, ca la toate proiectele care vizează preluare de acquis comunitar. Vi-l înmânez. Ele se prezintă în comisii, avem un regulament care spune că în plen nu ne mai legăm de tabele. Dar, dacă doreşte domnul deputat, acesta este tabelul, e concordanţă, a fost prezentat în dezbatere, în comisie. (Îi înmânează domnului deputat Dan Nica tabelul de concordanţă.)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumim, doamnă ministru, domnul coleg cred că a înţeles deja. Voci din Majoritate: Este mai greu de înţeles!
			Domnul Dan Nica: Domnule preşedinte, Eu nu veneam la microfon, dacă nu aveam certitudinea că în cadrul comisiei nu s-a prezentat acest tabel de concordanţă. Nu s-a prezentat nici la precedentul proiect de lege, nici în cadrul acestui proiect de lege, tabelul de concordanţă nu a fost prezentat în comisie. Deci, dacă doriţi să faceţi această verificare, vă rog să întrebaţi preşedintele comisiei...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: La care comisie vă referiţi, vă rog să precizaţi?
			Domnul Dan Nica: Comisia pentru industrii şi servicii, domnule preşedinte! A fost preşedintele comisiei la microfon, să nu ne prefacem că nu ştim despre ce comisie este vorba!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Propunerea dumneavoastră, pe procedură, care este?
			Domnul Dan Nica: Propunerea este să fie retrimis la comisie acest proiect de lege, pentru că el nu are tabel de concordanţă şi în cadrul comisiei nu s-a putut discuta pe baza unui tabel care să arate că există o compatibilitate între acest proiect de lege şi prevederea europeană.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Supun la vot propunerea domnului deputat, de retrimitere la comisie. Voturi pentru?
			Domnul Dan Nica (din sală): Înapoiez tabelul, pentru că am înţeles că e singurul exemplar din partea Guvernului. Sau pot să-l dau domnului preşedinte al comisiei, că am înţeles că nu îl are?
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Cu rigurozitate, vă rog frumos, şi cu mare exactitate număraţi! Voci din Opoziţie: Şi în partea cealaltă la fel, tot cu rigurozitate!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: 81 de voturi pentru retrimiterea la comisie. Voturi împotriva retrimiterii la comisie? 88 de voturi împotrivă. Abţineri? Deci, s-a respins propunerea de retrimitere la comisie. Trecem la dezbaterea pe articole. Titlul legii, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Art. I, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Art. 1, cu formulările prezentate în comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 2, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 3, cu amendamentele propuse şi adoptate în comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 4, cu modificările adoptate în comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 5, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 6, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 7, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 8, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 9, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 10, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 11, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 12, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 13, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 14, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 15, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. II nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art. III, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Vot final la ora 12,00.
			Domnul Marcu Tudor: Ei? Aţi văzut că trece în 3 minute? Mai mult am pierdut noi timpul la început!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. Procedură de urgenţă. Din partea comisiei, vă rog frumos, timp de dezbateri?
			Domnul Dan Nica (din sală): Care comisie, acum ştiţi?
			Domnul Dan Ioan Popescu: Domnule preşedinte, Pentru că am văzut că timpul de 30 de minute cu 5 minute a avut succes, ca să nu reluăm de la capăt fiecare dezbatere în parte, vă propun să menţinem acelaşi timp de dezbatere: 30 de minute cu 5.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule deputat, domnule preşedinte, vă rog frumos, mai avem 20 de minute! Vă supun la vot timpul propus: 30 de minute. Voturi pentru? Voturi împotrivă? Abţineri? Timpul de 30 de minute a fost adoptat.
			Domnul Dan Nica (din sală): Procedură!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da.
			Domnul Dan Nica: Domnule preşedinte, Şi acest proiect este prioritate legislativă pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Nici acest proiect de lege nu are tabel de concordanţă. Vreau să vă spun că...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, am înţeles, vreţi retrimiterea la comisie, nu?
			Domnul Dan Nica: Domnule preşedinte, Dar nu vreţi să mă lăsaţi să şi vorbesc?
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Pentru că cunoaştem sfârşitul...
			Domnul Dan Nica: În conformitate cu regulamentul, dumneavoastră aveţi obligaţia să mă lăsaţi să spun care este punctul de vedere, că el va fi însuşit sau nu de către plenul Camerei Deputaţilor, este alt lucru. Deci, eu vreau să atrag atenţia şi să profit de prezenţa doamnei ministru Boagiu şi să o rog să nu mai accepte ca în cadrul Guvernului să avizeze proiecte de legi care să fie trimise Parlamentului, fără ca acestea să fie însoţite de tabel de concordanţă. Este al treilea proiect de lege care este prioritate legislativă pentru integrarea în Uniunea Europeană şi nu are tabel de concordanţă.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Propunerea, domnule deputat.
			Domnul Dan Nica: Deci, vă propun, domnule preşedinte de şedinţă...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Nu mie, plenului.
			Domnul Dan Nica: Mă lăsaţi să vorbesc, domnule preşedinte?
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da. Doamnă ministru, nu v-am dat cuvântul, vă rog.
			Domnul Dan Nica: Deci, vă rog să supuneţi plenului să fie retrimis la comisie acest proiect de lege, să fie dezbătut în procedură de urgenţă, însoţit de tabel de concordanţă. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Supun la vot propunerea domnului deputat, de retrimitere la comisie. Voturi pentru? Cu rigurozitate şi exactitate, vă rog să număraţi!
			Domnul Dan Nica (din sală): Domnule preşedinte, este timidă doamna ministru, lăsaţi-o să vorbească!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog frumos, nu îl conturbaţi pe domnul secretar Ponta, că nu poate să numere, a luat iar votul de la început acum, dacă l-aţi întrerupt! Domnule deputat, vă rog frumos să fiţi disciplinat! Se poate? Fiţi disciplinat, că nu poate să numere domnul secretar! A reluat votul de la început a treia oară, pentru că dumneavoastră îl conturbaţi! 84 de voturi pentru retrimiterea la comisie. Voturi împotrivă? 88 de voturi împotrivă. Abţineri? 6 abţineri. Propunerea a fost respinsă. Din partea comisiei s-a propus timpul de 30 de minute. Din partea iniţiatorului, doamna ministru? Nu. Din partea grupurilor parlamentare, cine doreşte să ia cuvântul? Vă rog.
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Domnule preşedinte, Am dorit să iau cuvântul din partea Grupului parlamentar...
			Domnul Marcu Tudor (din sală): Care?
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Al Partidului Democrat... (râsete, rumoare). Se vorbea aici de o stare de nervozitate, cei care vorbesc neîntrebaţi, chiar dovedesc că este vorba de o stare de nervozitate! (Vociferări.) Domnule preşedinte, Dacă îmi permite sala...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog să continuaţi, domnule deputat.
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Am venit la microfon din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat să susţin această ordonanţă de urgenţă, pentru că este cu adevărat un act extrem de necesar, care propune un sistem eficient şi credibil al achiziţiilor publice ca şi componentă a procesului de integrare europeană. Am dorit neapărat să am această intervenţie tocmai pentru că această ordonanţă preia multe din elementele pozitive pe care un grup de colegi parlamentari PD, senatori şi deputaţi, le-au prezentat. Iniţiativa a fost respinsă, dar preluată în fond, mult din textul ei, în această ordonanţă de urgenţă. Şi mai vin în susţinerea aceastei ordonanţe, spunând că este nu numai un act de armonizare legislativă cu legislaţia Uniunii Europene, conduce în mod obligatoriu la îndeplinirea obligaţiilor derivate din aplicarea prevederilor directivelor Uniunii Europene şi nu în ultimul rând realizează o monitorizare obiectivă a modului de realizare a acestor achiziţii publice. Sper să fie cu adevărat un organism independent, cu rol de garant al interesului public în domeniul achiziţiilor publice. Şi, de ce nu, cred că este un lucru important, în felul acesta, sistemul clientelar, aspru criticat de presă în ultimii ani, care a făcut ca mulţi bani publici să ajungă în buzunarele clientelei de partid, să fie definitiv terminat. Fiindcă unul dintre colegii anteriori, care a fost la microfon, a ridicat, pentru a nu ştiu câta oară astăzi, problema acelor tabele de concordanţă, mie, cel puţin, mi se pare absolut incredibil că un preşedinte de comisie în care s-a dezbătut pe fond o problemă de o asemenea importanţă nu a ridicat, la momentul respectiv, această problemă şi, împreună cu ceilalţi membri ai comisiei, şi-a dat acordul în unanimitate pentru votarea acestei ordonanţe. Cu atât mai mult, mi se pare absolut incredibil că în comisie eşti de acord cu această lege, iar în plen vii şi ceri retrimiterea la comisie. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Din partea Grupului parlamentar al PSD, are cuvântul domnul deputat Dan Ioan Popescu. Voci din PSD: Drept la replică! Este şi preşedintele comisiei!
			Domnul Dan Ioan Popescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimată doamnă ministru, Încă o dată, apreciez că sunteţi prezentă în plenul Camerei Deputaţilor. În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat aş vrea să apreciez poziţia extrem de constructivă pe care a avut-o reprezentantul Partidului Democrat. Într-adevăr, acest proiect de lege este unul extrem de important pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Este un proiect extrem de important pentru eliminarea acelui clientelism la care făcea referire distinsul meu coleg, din 1990, de când se fac achiziţiile publice. Aş vrea să remarc, de asemenea, că, de această dată, distinsul meu coleg este, ca de obicei, în afara subiectului şi faptul că în cadrul Comisiei pentru industrii şi servicii s-a dezbătut cu maximă seriozitate este definit de poziţia pe care am avut-o faţă de propunerile pe care le-au făcut distinşii noştri colegi din Senat şi din Camera Deputaţilor. Deci, aici, nu s-a pus numai problema legată de analiza tabelului de concordanţă care, în fapt, arată o traducere mai mult sau mai puţin corectă, aici s-a dezbătut, într-un mod extrem de constructiv, importanţa acestei legi, modul în care trebuie să privim această lege, cui trebuie să subordonăm această Agenţie, are este rolul pe care îl avea preşedintele acestei Agenţii, cum trebuie să acţioneze şi unde trebuie publicate ordinele pe care le dă preşedintele acestei Agenţii. Deci, din acest punct de vedere, eu aş vrea să apreciez că acest proiect de lege nu numai că a fost dezbătut cu maximă exigenţă în cadrul Comisia pentru industrii şi servicii şi nu că am dat un vot, aşa cum doreşte să insinueze distinsul meu coleg, numai ca să votăm în unanimitate. Poate la dumneavoastră se procedează aşa... Eu consider că poziţia dumneavoastră a fost injurioasă faţă de membrii Comisiei pentru industrii şi servicii, al cărui membru este distinsa noastră colegă, doamna ministru Anca Boagiu. Noi tratăm cu maximă seriozitate, stimate coleg, şi nu ne permitem să ne batem joc nici de electorat, nici de membrii Parlamentului. Deci, din acest punct de vedere, am luat în considerare propunerile pe are le-au făcut senatorii Partidului Democrat, deputaţii reprezentanţi ai diverselor partide şi am dezbătut în prezenţa dânşilor importanţa fiecărui articol în parte. Aş vrea să apreciez modul extrem de corect şi de concret în care s-au comportant, în această dezbatere, reprezentanţii Partidului Democrat, ai Partidului Naţional Liberal, ai Partidului Conservator. De aceea, de la comisie, în opinia noastră, a ieşit un proiect de lege care este corect, pentru că va introduce sub tutela, sub directa coordonare a Parlamentului o Agenţie de maximă importanţă. Este normal ca Parlamentul să înceapă să coordoneze, să controleze, să-şi spună cuvântul şi asupra achiziţiilor publice, pentru a nu mai exista suspiciunea că un anumit Guvern, indiferent de culoarea lui, sau anumiţi miniştri execută anumite acte, care pot ridica semne de întrebare. De aceea, nu pot să fiu decât de acord cu dumneavoastră asupra importanţei acestei legi, nu pot să fiu decât de acord cu dumneavoastră, vizavi de amendamentele pe care noi le-am supus dezbaterii şi le-am aprobat în cadrul comisiei. Dar v-aş ruga, domnule deputat, dacă aveţi bunăvoinţa, ca să nu spun altceva, să vă cereţi scuze faţă de membrii Comisiei pentru industrii şi servicii, care tratează cu maximă seriozitate fiecare proiect de lege care intră în dezbaterea acestei comisii.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Drept la replică, da?
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Stimaţi colegi, Nu a fost un atac la adresa membrilor comisiei, pentru că în imensa lor majoritate dânşii şi-au menţinut punctul de vedere pe care l-au susţinut în comisie, este voba de, dacă vreţi, doar o critică la adresa colegilor de la PSD din această comisie, care şi-au schimbat între momentul votului în comisie şi momentul de astăzi punctul de vedere, solicitând retrimiterea la comisie a acestei ordonanţe.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Din partea grupurilor parlamentare?
			Domnul Dan Nica (din sală): Drept la replică, aici m-a atacat pe mine!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Din partea grupurilor parlamentare, repet.
			Doamna Aurelia Vasile: Vreau drept la replică!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Nu v-a rostit numele doamnă deputat, îmi pare foarte rău. Din partea grupurilor parlamentare, cine doreşte să mai ia cuvântul?
			Doamna Aurelia Vasile: Pe procedură, atunci!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Doamna deputat, pe procedură.
			Doamna Aurelia Vasile: Reiterez ceea ce a spus domnul deputat Dan Ioan Popescu, dorim scuze din partea colegului care a admonestat Comisia pentru industrie. Şi, mai mult...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Doamnă deputat, pe procedură, vă rog foarte mult!
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, a nominalizat deputaţii PSD din cadrul Comisia de industrii... Deputaţi PSD! (I se închide microfonul.)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Pe procedură, doamnă deputat, vă rog foarte mult! Pe procedură!
			Doamna Aurelia Vasile: Deci, cer în continuare ca domnul deputat Iliescu să-şi ceară scuze membrilor, deputaţilor PSD din Comisia de industrie! (I se închide microfonul.)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog frumos! Din partea grupurilor parlamentare, în cadrul dezbaterilor generale, dacă doreşte cineva să mai ia cuvântul? Da, din partea Grupului parlamentar conservator.
			Domnul Ioan Ţundrea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Bineînţeles că Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. Este foarte adevărat ce spunea domnul preşedinte Popescu, că în cadrul Comisiei pentru industrii şi servicii acest proiect a fost tratat cu maximă seriozitate. Singura precizare pe care vreau să v-o fac, că Partidul Conservator susţine punctul meu, din păcate, singular din comisie, acela că Autoritatea Naţională trebuie să fie subordonată Guvernului şi nu Parlamentului. Şi asta pentru că, dacă ne uităm în toate obiectivele pe care şi le propune Autoritatea, ele, în cea mai mare parte, nu au nici o legătură cu activitatea şi cu rolul Parlamentului şi ele sunt cât se poate de legate de activitatea Executivului. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnule coleg. Din partea Grupului parlamentar România Mare, vă rog, domnule deputat.
			Domnul Marcu Tudor: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Constat că în pofida criticilor pe care doamna ministru le-a adus Parlamentului şi care, după părerea mea, trebuia orientate (cel puţin după cum au decurs lucrările până acum) împotriva colegilor domniei sale de guvernare, noi suntem cei care dorim să treacă aceste proiecte de lege, iar unii dintre colegii noştri, aflaţi într-o coaliţie, cum a fost cel care a vorbit anterior şi care nici acum nu am înţeles de ce a fost nevoit să ia cuvântul... Pentru că n-a făcut decât să întârzie lucrările, dându-i posibilitate domnului preşedinte de comisie să ia cuvântul, generând aici o mulţime de intervenţii... Partidul România Mare se declară în dezacord cu o asemenea atitudine de obstrucţionare a discutării acestor proiecte de legi. Şi vă propun, domnule preşedinte de şedinţă, să aveţi grijă la colegii dumneavoastră, cel puţin până acum, să nu le mai daţi cuvântul ca să genereze astfel de discuţii sterile, întârziind până în final adoptarea acestor proiecte de legi. Doi. Ceasul acela merge cu 11 minute înainte. Trei. Nu se spune "să-şi ceară scuze", ci "să-şi ofere scuzele", eu îi cer scuzele lui. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnule coleg, pentru competentele sfaturi pe care le-aţi dat. Dacă mai vrea cineva, din partea altor grupuri parlamentare? Dacă nu, doamna ministru Anca Boagiu, vă rog, din partea iniţiatorului.
			Doamna Anca Daniela Boagiu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aş dori să fac câteva precizări referitoare la acest proiect de lege, care cred că pentru noi toţi constituie mai mult decât o prioritate. Şi am să vă aduc câteva argumente care vin în susţinerea afirmaţiei mele. În primul rând, în Raportul de ţară privind progresele înregistrate de România pentru anul 2004, Comisia Europeană a semnalat probleme serioase cu privire la sistemul de achiziţii publice şi a recomandat, la momentul respectiv, întărirea considerabilă a eforturilor pentru alinierea legislaţiei naţionale la prevederile comunitare în domeniul achiziţiilor publice şi, în acelaşi timp, în vederea implementării acesteia, cu atât mai mult cu cât în anul 2004 au intrat în vigoare două noi directive în materie, Directiva 204/17, Directiva 204/18 care abrogau Directiva 93/38 şi Directiva 92/50. De asemenea, domeniul achiziţiilor publice este inclus, dragi colegi, în Scrisoarea de avertizare pe care România a primit-o în luna iunie anul acesta şi este motivul pentru care consider că acest proiect de lege este extrem de important şi elaborarea lui, votarea lui într-o formă care să-i permită şi funcţionarea în perioada următoare conform angajamentelor pe care noi ni le-am asumat este absolut necesară. Mai mult, această agenţie care foarte curând ar trebui să funcţioneze, vă informez că pe calendarul pe care l-am stabilit de comun acord noi, România, cu Comisia Europeană, trebuie să devină funcţională la sfârşitul lunii octombrie, sfârşit de lună care se apropie. Agenţia, nu numai că trebuie să aibă spaţiu, să aibă preşedinte, trebuie să aibă pentru anul 2005, 50 de angajaţi iar pentru anul 2006 obligatoriu diferenţa de 120 de angajaţi. În acelaşi timp, vă informez că până în acest moment ea ar trebui să aibă şi bugetul necesar pentru a putea să funcţioneze, pentru că nu putem inventa, înfiinţa o astfel de agenţie de o importanţă capitală pentru absorbţia fondurilor structurale şi pentru transparenţa acestui proces fără ca ea să poată să funcţioneze. Şi, în acest sens, propunerea Ministerului Integrării Europene este ca agenţia să fie înfiinţată de îndată, în subordinea Guvernului României aşa cum ea a fost propusă iniţial de către iniţiator şi aş fi recunoscătoare colegilor parlamentari dacă ar înţelege, astăzi, că înfiinţarea ei este condiţie pe care nu o putem depăşi în acest moment, nu o putem întârzia mai mult decât am întârziat-o. Ca o informaţie suplimentară, dragi colegi, vă informez că, în data de 26, România va trebui să se prezinte la Comisia Europeană pentru a explica dacă această agenţie funcţionează, cum funcţionează şi ce am făcut pentru ea. Din păcate suntem în mare întârziere cu adoptarea acestui proiect de lege care vizează înfiinţarea agenţiei şi vă propun să trecem la dezbaterea ei şi s-o votăm în forma propusă de Guvern. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, doamna ministru. Din partea comisiei.
			Domnul Dan Ioan Popescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile art. 89 şi 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată în procedură de urgenţă spre dezbatere şi avizare în fond cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, transmis cu adresa 383/21.09.2005 şi înregistrată la comisie în aceeaşi zi. Acest lucru arată modalitatea extrem de eficientă în care se lucrează astăzi în Comisia pentru industrii şi servicii şi noi am băgat imediat în dezbatere acest proiect de lege. Potrivit prevederilor art. 75 din Constituţia României, republicată şi ale art. 86, alin. 3.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi acesta republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege a fost dezbătut şi adoptat în Senat în calitate de primă Cameră sesizată în şedinţa din 16.09.2005, Consiliul Legislativ a vizat proiectul este ordonanţă de urgenţă şi a transmis acest aviz cu nr. 805/30.06.2005. Comisia pentru administraţie publică, de asemenea, şi-a dat avizul favorabil, Comisia juridică a transmis prin avizul nr. 31/735/21.09 avizul favorabil. Această ordonanţă de urgenţă are ca obiect de reglementare înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, o instituţie publică cu personalitate juridică. Prin ordonanţă de urgenţă se stabilesc funcţiile şi obiectivele generale ale acestei instituţii, conducerea operativă asigurată de un preşedinte cu rang de secretar de stat, un vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat care sunt numiţi în conformitate cu proiectul de lege. Comisia a adus amendamente textului iniţial în sensul alinierii prevederilor cu cele existente în alte ţări europene în care există, deja, astfel de instituţii. Potrivit prevederilor art. 60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, comisia a examinat proiectul de lege în şedinţa din 6 octombrie 2005. La dezbateri au participat, în calitate de invitaţi din partea Cancelariei primului-ministru domnul Dan Petrescu şi domnul Remus Baciu, secretar de stat, şi, din partea Ministerului Transportului, domnul secretar de stat Andreica. De asemenea, au participat şi iniţiatorii unor amendamente. Domnule preşedinte, eu, cu aceasta, mi-am încheiat raportul dar, pentru că sunt la microfon, aş vrea să atrag atenţia plenului Camerei Deputaţilor să urmărească pe parcursul dezbaterilor şi aprobării acestui proiect de lege cine anume îşi schimbă votul, reprezentanţii Partidului Social Democrat, care au susţinut amendamentele şi le-au aprobat în cadrul comisiei sau reprezentanţii Partidului Democrat care au venit cu anumite amendamente care au fost aprobate şi sunt curios dacă vor mai fi sau menţinute.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Pe procedură, domnul deputat Victor Ponta.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Procedură, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Trebuie să rezolvăm totuşi o situaţie apărută în această dimineaţă în spiritul în care am şi dorit să o facem până acum. Conform art. 94, dezbaterea generală este precedată de prezentarea de către iniţiator a motivelor care au condus, art. 96, iniţiatorul proiectului are dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale. Din punctul nostru de vedere, faptul că doamna ministru Boagiu a luat cuvântul şi la iniţiere şi la încheiere, este foarte bine pentru că, de altfel, aceasta ne-am şi dorit, să avem un punct de vedere al ministrului responsabil cu integrarea europeană şi, într-un fel, şi un răspuns la criticile pe care doamna ministru ni le-a adresat prin presă. Din păcate însă, nu este suficient. Este foarte bine că doamna Boagiu a vorbit. Era necesar însă, şi iniţial şi la final, să vorbească iniţiatorii. Or, la acest proiect de lege iniţiatori sunt ministrul finanţelor, Ionel Popescu nu mai este, săracul, dar cine este acuma, ministrul transporturilor, domnul Gheorghe Dobre şi ministrul delegat pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului. Deci, aş dori ca şi la acest proiect de lege şi la proiectele pe care le vom dezbate în continuare, alături de punctul de vedere extrem de interesant şi de important al doamnei Anca Boagiu, să respectăm şi articolele noastre din Regulamentul nostru, care cer ca la dezbateri să ia cuvântul iniţiatorii, deci reprezentanţii ministerelor care au iniţiat aceste proiecte de lege. Vă reamintesc: Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Transporturilor şi ministrul delegat pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului, în acest caz. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Deci Ministerul de Finanţe este prezent aici, dar poate sau nu poate să ia cuvântul şi nu a dorit să ia cuvântul. Acestea fiind zise trecem la dezbaterea legii pe articole. Titlul legii, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Articol unic, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art. 3, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art. 4, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Din sală: Poziţia.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Poziţia 4, art. 1, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 2, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art. 3, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art. 3, pct. b, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 4, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 5, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. (Doamna ministru Boagiu, domnul deputat Dan Ioan Popescu sunt la tribună şi discută cu preşedintele de şedinţă.) Din sală: Nu mai trageţi de timp.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Art. 5 cu amendamente propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art. 6, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Da, observaţie.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: La art. 6, alin. 2, Autoritatea îşi începe activitatea în luna octombrie. Nici nu ştim, în acest moment, şi-a început sau urmează să şi-o înceapă, ca să nu adoptăm, totuşi, luna octombrie şi o chestiune care nu poate fi respectată.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da, vă rog, observaţii pe acest punct. Da, domnul preşedinte Ioan Popescu.
			Domnul Dan Ioan Popescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Repet, este una din legile cele mai importante, probabil, care vor fi dezbătute astăzi. Au existat, aţi văzut, puncte de vedere diferite, au existat luări la cuvânt cu anumite susţineri de poziţii. Revin la poziţia constructivă pe care o are Comisia pentru industrii şi servicii, Biroul Comisiei pentru industrii şi servicii şi vă propun, legat de acest punct, să revenim, de fapt, la forma iniţială, ca întreaga lege să fie retrimisă la comisie pentru a dezbate împreună cu iniţiatorii şi cu Ministerul Integrării Europene care este forma care este cea mai bună şi din punctul de vedere al Guvernului şi al integrării în Uniunea Europeană.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da, mulţumesc. Domnul Cristian, vă rog, domnule deputat.
			Domnul Cristian Rădulescu: Da, domnule preşedinte, este o lege într-adevăr foarte importantă şi care, până în momentul de faţă, din păcate, a fost parcursă într-o manieră care nu a dat posibilitatea tuturor colegilor să-şi dea seama chiar despre ce este vorba. Pe de altă parte, au fost făcute o serie de amendamente pe care grupul nostru parlamentar le-ar accepta, dar doar parţial şi pentru a fi introduse în textul care a venit de la Senat şi care este, în mare parte, şi cel al Guvernului, procedura nu ne permite să le adoptăm în plen şi ar trebui să se meargă la comisie. De aceea, sunt şi eu de acord cu ceea ce propune preşedintele comisiei din partea Grupului parlamentar PD, să acceptăm retrimiterea la comisie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da, procedură, vă rog.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Suntem în faţa unui fapt inedit şi am intrat într-un puternic conflict cu Regulamentul Camerei. Până în prezent, domnule preşedinte, s-a făcut propunerea în faţa Camerei, de retrimitere pe motive foarte serioase, de retrimitere la comisie a acestui proiect de lege. Dumneavoastră aţi supus aprobării Camerei, chiar cu oarecare ostentaţie. Camera a votat netrimiterea la comisie. Deci, suntem puşi în faţa acestui fapt de netrimitere la comisie a acestui proiect. În altă ordine de idei, îmi pare foarte rău, domnule preşedinte, n-aţi remarcat propunerea venită din partea ministrului Boagiu, de păstrare a variantei Guvernului în ceea ce priveşte acest text de ordonanţă şi, în acest context, primul lucru care trebuia făcut trebuia dat cuvântul iniţiatorului pentru ca să-şi spună punctul de vedere în legătură cu sugestia şi propunerea făcută de ministrul integrării. Aţi remarcat prezenţa ministrului de finanţe sau a reprezentantului ministrului de finanţe aici, dar nu i-aţi dat cuvântul, şi eraţi obligat să-i cereţi cuvântul, pentru că pe noi ne-aţi introdus în această dilemă. Doi miniştri trebuie să susţină lucruri identice ale Guvernului, nu unul varianta Guvernului şi unul varianta amendată de Senat şi de Cameră. A treia problemă este că, până în prezent, Camera a votat o serie de articole din această ordonanţă, o serie de articole care conţin, între ele, propunerile comisiei şi a Senatului, la fel. Dacă trimitem înapoi la comisie ce a rămas nevotat, trebuie să specificaţi foarte clar ce ne rămâne de făcut la comisie şi să ne spuneţi care este tema retrimiterii la comisie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, avem propunerea a doi deputaţi: domnul deputat Dan Ioan Popescu din partea Grupul parlamentar al PSD şi domnul deputat Cristian Rădulescu din partea Grupul parlamentar al PD pentru retrimitere la comisie. Deci vă supun la vot propunerea celor doi colegi. Vă rog.
			Domnul Cristian Rădulescu: Da, aşa este. Şi domnul Bivolaru are dreptate. La fiecare retrimitere trebuie să se specifice foarte clar de ce şi ce anume se trimite. Eu propun să se trimită şi, din păcate, trebuie să facem acest lucru, tot textul. Se poate acest lucru şi o să vă spun de ce. Deoarece până acum nu a fost foarte clar explicat colegilor care au votat ce anume s-a votat şi, de exemplu, când era vorba de poziţia 5, poziţia 6 s-a spus art. 5, art. 6 or noi nici n-am ajuns la numărul respectiv de articol deci aceasta justifică, deoarece colegii n-au votat în totală cunoştinţă de cauză retrimiterea la comisie şi modificarea textelor pe care şi iniţiatorul le doreşte.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Pe procedură, doamna deputat Aura Vasile.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Legat de solicitarea Biroului Comisiei pentru industrie de a fi retrimis la comisie, putem să luăm în calcul şi să reanalizăm la comisie doar de la art. 6. Tot ce a votat plenul până la art. 6 nu mai poate fi rediscutat în cadrul comisiei. Deci vă rog să specificaţi, conform regulamentului, că se retrimite la comisie pentru a fi discutat de la art. 6 mai departe. Tot ce a fost discutat şi a fost votat nu poate să mai fie trimis la comisie. Legat de acest lucru aş reitera, domnule preşedinte, rugămintea ca domnul deputat Iliescu să ceară scuze sau să adreseze scuze, cum a spus domnul deputat Tudor, pentru că aţi trecut peste acest lucru şi cred că nu trebuie să fie lăsat oricum. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Pe procedură, domnul deputat Árpád.
			Domnul Márton Árpád Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Se întâmplă, este adevărat, nu des dar din când în când se întâmplă că, în timpul dezbaterilor şi a votării diferitelor amendamente să se ajungă la o soluţie care, chiar şi din punct de vedere raţional, nu poate fi acceptată, când apar articole unul după altul care au contradicţie faţă de celălalt. Când avem o lege, de exemplu, fără titlu, ca să vă dau un exemplu mai recent, în aceste situaţii, se retrimite întreaga lege la comisie, ca să vadă chiar după ce a fost dezbătută chiar articol cu articol, să se vadă ce-i de făcut cu legea respectivă ca să fie, într-adevăr, o lege bună. Că acesta este, în fond, interesul întregii ţări. De aceea am fost trimişi în Parlament să facem legi bune şi, mai ales dacă este vorba despre o lege care vizează integrarea noastră europeană când trebuie să vedem ce este cu acquis-ul comunitar şi cu articolele pe care le-am votat şi dacă constatăm, în timpul dezbaterilor, că este nevoie de o astfel de retrimitere, atunci să retrimitem întreaga lege, să avem o lege bună cap-coadă.
			Domnul Emil Radu Moldovan (din bancă): Aţi votat împotrivă.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog frumos.
			Domnul Márton Árpád Francisc: Ne aflăm în situaţia în care Ministerul Integrării, prin doamna ministru a venit aici şi ne-a cerut ca să retrimitem această lege, din această cauză, în integralitatea sa, la comisie. Deci dacă domnia voastră, toţi dintre dumneavoastră credeţi că doriţi o lege care să corespundă acquis-ului comunitar şi aţi primit informaţia cum că s-ar fi putut întâmplat aici, în plen, să se fi votat altceva decât ni se cere, atunci aveţi şi o responsabilitate de a vota retrimiterea la comisie, să ne conformăm acestui acquis comunitar. Vă mulţumesc.
			Domnul Emil Radu Moldovan (din bancă): A propus domnul Nica la început.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Dacă-mi permiteţi, o precizare, domnilor colegi. Prima propunere de retrimitere la comisie a fost cu altă argumentaţie. A doua propunere de retrimitere la comisie a fost pe altă argumentaţie. Deci sunt lucruri complet diferite. Doamna deputat Mona Muscă.
			Doamna Monica Octavia Muscă: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Doamnă ministru, În momentul în care se trimite un proiect de lege la comisie pentru modificări, chiar dacă se modifică numai unu, două, trei articole, s-ar putea ca acele modificări să comporte modificări şi la celelalte articole. Acesta este motivul întemeiat pentru care se trimite întreaga lege şi se rediscută la comisie întreaga lege, fiind vorba şi de integrare în Uniunea Europeană, o responsabilitate mare pentru toată lumea, indiferent de spectrul politic în care se află. Rugămintea mea este, domnule preşedinte, să supuneţi la vot şi să trimiteţi la comisie întreaga lege pentru discutarea întregii legi. Mulţumesc frumos.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnul deputat Tudose. Domnule Bivolaru, domnul deputat Tudose am spus.
			Domnul Mihai Tudose: Domnule preşedinte, Trecând peste faptul că înţeleg că toată lumea, stimaţi colegi, toată lumea este de acord că această lege trebuie retrimisă la comisie, avem, totuşi, o situaţie aparte. Nimeni nu ne poate explica în baza cărui articol avem o jumătate de lege votată pe care o retrimitem, de pe altă parte, situaţia de acum este încununarea operei dumneavoastră în această dimineaţă, în care aţi anulat discuţiile, practic, şi aţi condus discuţiile şi votul către un anumit rezultat şi uitaţi ce a ieşit. Fiindcă, dacă toată lumea se exprima cursiv la început şi ne ascultam unii pe alţii, vedeam de la început în ce situaţie ne găsim şi atunci votul acela era exprimat ca atare. Nu a fost o propunere a domnului coleg deputat Nica, de retrimitere la comisie de dragul de a o retrimite, ci chiar avea motive. Nu aţi ascultat, acum descurcaţi-vă. Dar, când descurcaţi chestiunea aceasta, invocaţi-ne şi nouă ce articol propuneţi ca jumătate de lege să fie votată, să rămână aici, pentru votul final şi cealaltă jumătate să o găsim la Comisia pentru industrie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă repet, domnule deputat, argumentaţia domnului deputat Nica, de retrimitere la comisie a fost respinsă de plen. Argumentaţia respectivă în cursul dezbaterii legii ...
			Domnul Mihai Tudose: Am solicitat articolul, domnule preşedinte, articolul în baza căruia jumătate de lege merge la votul final şi jumătate se duce la comisie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Stanciu.
			Domnul Emil Radu Moldovan (din bancă): Aşteptăm răspuns la articolul din Regulament. (Rumoare în partea stângă a sălii.)
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Distinsă doamnă ministru, Suntem aici, clar, într-o problemă de procedură asupra căreia trebuie să chibzuim şi să stabilim dacă rolul principal al unei reguli şi al unui regulament este de a fi încălcate, atunci eu cred că trebuie să facem aşa cum s-a precizat. Trimitem toată legea la comisie. Dacă, însă, vrem ca activitatea noastră să se desfăşoare pe bază de reguli, de regulament, de principii, atunci este clar că nu putem trimite toată legea în totalitate. Şi de ce n-o putem trimite? Pentru că există, la acele articole votate, votul plenului care a decis şi a decis cu număr de voturi destul de mare, cu majoritatea celor prezenţi. Şi ne ducem la comisie şi să anulăm, practic, această majoritate a plenului cu majoritatea comisiei din numărul celor prezenţi, adică cu 13, 14, 15 voturi, ceea ce mi se pare imposibil. Deci putem trimite la comisie articolele care, evident, ridică probleme cum precizează Regulamentul. S-a pus aici o problemă foarte serioasă. Că există posibilitatea să avem neconcordanţe flagrante cu acquis-ul comunitar. Ca teorie şi ipoteză sunt de acord. Practic nu pot accepta, că ar însemna să jignesc un întreg guvern şi pe miniştrii integrării. Cred că elaborarea acesteia a pornit tocmai de la acquis. Şi respectă în proporţie de sută la sută acquis-ul comunitar. Sunt elemente de nuanţă care pot fi interpretate ca aparţinând la acquis, dar nu chestiuni de fond. Pentru că atunci înseamnă că acquis-ul a mers prea repede şi nu l-a ajuns din urmă ministerul. Şi l-a ajuns de abia aici, ceea ce nu-i posibil. A treia chestiune, există într-adevăr în Regulament, posibilitatea ca să aprobăm numai o parte din lege, să votăm numai o parte, cu votul plenului şi cealaltă parte s-o respingi. În ansamblu. Dar nu cred că este cazul la acest proiect de lege. De aceea, domnule preşedinte de şedinţă, vă propun, conform îndatoririlor care ne revin, aceea de a respecta Regulamentul şi, mai mult decât aceasta, îndatorirea esenţială pe care o are un preşedinte de şedinţă, de a uita din ce partid face parte, când se urcă la tribuna aceea,... când trebuie să fiţi total imparţial (Mai mulţi deputaţi discută cu preşedintele de şedinţă). Emil Radu Moldovan (din bancă): Nu vă ascultă.
			Domnul Anghel Stanciu: Ascultă, are ştate vechi la ascultat, nu vă faceţi probleme. Deci, vă rog, domnule preşedinte de şedinţă, conform îndatoririi dumneavoastră esenţiale de a respecta Regulamentul, să nu admiteţi trimiterea în totalitate, ci numai a articolelor care ridică probleme deosebite şi cred că onorata comisie împreună cu înţeleapta doamnă ministru vor găsi o soluţie de a nu încălca brutal acquis-ul, pentru că altfel am asurzi de zgomotele acestuia, strâns în chingile balcanismului nostru. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnul deputat, vă rog.
			Domnul Gheorghe Gabor: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cred că soluţia este dată de art. 68 din Regulament. Potrivit acestui text din Regulament, dacă în urma dezbaterilor în plen intervin modificări importante pentru conţinutul proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond. Deci, iată că, intervenind modificări importante asupra textului de lege, acest text de lege poate să fie retrimis comisiei sesizate în fond, pentru reexaminare. Mai departe textul spune aşa: "Asupra acestei măsuri Camera Deputaţilor se pronunţă prin vot, la propunerea preşedintelui Camerei sau a unui grup parlamentar". Iar Grupul parlamentar al PNL propune retrimiterea la comisie, spre reexaminare, a întregului proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Domnul deputat Victor Ponta.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Hotărârea era ca la ora 12 să intrăm la votul final. Din păcate, am întârziat puţin şi din motive personale şi din motive de neatenţie. Cred că art. 102 poate fi aplicat în această situaţie. Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului de lege (...), preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond". Mai mult, cred însă că punctul nostru de vedere privind imposibilitatea rediscutării articolelor deja votate trebuie să facă obiectul discuţiei în Comisia juridică, după ce proiectul de lege revine de la Comisia pentru industrii şi sperăm ca în această situaţie Comisia juridică să propună plenului soluţia corectă din punct de vedere regulamentar. Vă propun şi eu să fiţi de acord şi să încercăm să trecem totuşi la votul final, care trebuia să înceapă la ora 12.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnul deputat. Supun la vot propunerea celor doi deputaţi. Vă rog frumos, supun la vot propunerea respectivă. Cine este pentru retrimiterea la comisie? Voturi împotrivă? 5 voturi împotrivă. Abţineri? 24 de abţineri. A fost votată propunerea de retrimitere la comisie. Vă mulţumesc. Domnul deputat Iliescu. Mai e ceva de spus pe procedură?
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vin la microfon cu o propunere. Nu este o condiţionare, dar cred că trebuie să se înţeleagă că fac acest lucru în primul rând pentru a scoate o lege bună, care să satisfacă o exigenţă a Uniunii Europene. Îmi cer scuze colegilor de la P.S.D. pentru cele afirmate la tribuna Parlamentului şi sper ca acest gest să fie interpretat corect de colegii la care mă refeream, în ideea ca retrimiterea la comisie să ducă la dezbaterea şi adoptarea unui text acceptat de toată lumea şi în primul rând care să satisfacă exigenţele Uniunii Europene. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnul deputat. Domnul preşedinte Dan Ioan Popescu.
			Domnul Dan Ioan Popescu: Domnule preşedinte, Vedeţi, când calmul revine şi când serozitatea revine putem într-adevăr să depăşim momentele de tensiune care apar şi momentele dificile care apar. Eu aş vrea să apreciez poziţia domnului Valentin Iliescu care şi-a dat seama că a făcut o greşeală şi cred că cel mai important pentru Parlamentul României este să scoată legi corecte, să scoată legi în spiritul Uniunii Europene. De aceea noi acceptăm aceste scuze, îl invităm la Comisia pentru industrie şi servicii ca să vadă modul în care lucrăm şi sper ca proiectul de lege pe care îl vom scoate să fie, într-adevăr, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da, vă rog frumos, pe procedură.
			Domnul Alexandru Ciocâlteu: Stimaţi colegi, Domnule preşedinte, Este de necrezut să asişti la un asemenea vot în care o comisie care e formată din specialişti, dă drumul unei asemenea legi în care Guvernul, care participă la această lege care ar trebui să fie acquis-ului comunitar, şi semnăturile nu sunt doar ale doamnei ministru, ci şi ale altor trei miniştri, trimite o asemenea lege în Parlament. Mi se pare iarăşi incredibil să văd că pentru o lege care înseamnă, de fapt, o dorinţă de a intra în Europa şi în care ni se spune foarte clar că pe 26 octombrie trebuie să existe această lege şi în care se votează că nu trebuie trimisă înapoi la comisie, noi totuşi o trimitem la comisie, cu acordul marii majorităţi. Numai 5 oameni din această sală doresc să intrăm în Comunitatea europeană, cei care au votat contra trimiterii la comisie? Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc, domnule deputat. Da, doamna Aura Vasile, pe procedură.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Mă simt obligată din nou să iau cuvântul pentru a lua partea colegilor, indiferent din ce partid, din cadrul Comisiei industriilor. Cred eu că comisia noastră se apleacă cu toată responsabilitatea asupra proiectelor de lege, consultă iniţiatorul şi pe cei care sunt în executiv. Dacă colegi din arcul guvernamental sunt susţinuţi pentru anumite amendamente, vreau să reamintesc că partidul din care fac parte, în comisii, este minoritar. Deci nu trebuie judecată comisia în ansamblu, ci trebuie judecaţi cei care încalcă, dacă vreţi, cum spunea domnul deputat antevorbitor, un punct de vedere al iniţiatorului. Toată lumea vrem să intrăm în Uniunea Europeană, Guvernul Năstase a fost cel care a deschis porţile, este şi dorinţa noastră expresă, dar asta nu înseamnă că trebuie să nu ne respectăm unii pe ceilalţi. Nu suntem deputaţi de rangul I şi deputaţi de rang II. Suntem parlamentari ai României. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da, pe procedură, domnul Bivolaru.
			Domnul Ioan Bivolaru: Eu vă rog să nu ne mai grăbim aşa, pentru că uitaţi unde ajungem. Ar trebui să îşi reproşeze cei care au întârziat pentru aceste idei foarte originale. Domnule preşedinte, s-a făcut o afirmaţie şi e nevoie să o corectăm. Nu pentru alinierea pentru procedurile şi legislaţia europeană întoarcem la comisie acest lucru. Este o problemă de bătălie pe un principiu: dacă această comisie este în subordinea Parlamentului sau în subordinea Guvernului. Nu are nici o legătură cu legile de integrare.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Termen pentru comisie o săptămână.
			Trecem la voturi finale. Vă rog frumos, presa să poftească în spate şi domnii colegi să ia loc în bănci. Vă rog să luaţi loc în bancă, domnii deputaţi.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Caracter organic. Voturi pentru? Vă rog ţineţi mâna sus pentru numărarea votului. 168 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 84. Abţineri? 6 abţineri. 168 de voturi pentru, 84 împotrivă şi 6 abţineri.
			Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Caracter organic. Comisia propune respingerea propunerii legislative. Deci pentru respingerea proiectului de lege. Cine este pentru respingere? 168 de voturi pentru respingere. Împotriva respingerii? 84. Abţineri? 2 abţineri. A fost aprobată respingerea proiectului de lege. Domnul deputat Ponta vrea să-şi explice votul.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Vă mulţumesc că îmi daţi ocazia să explic votul nostru, în condiţiile în care numărătoarea voturilor este atât de bună. 168 voturi tot timpul pentru legile organice. Cred că este o numărătoare excelentă, dar de data aceasta noi am votat contra propunerii de respingere nu numai pentru că este un proiect iniţiat de un coleg al nostru, domnul senator Şerban Nicolae, ci pentru că ideea importantă era aceea de a da o mai bună funcţionare Curţii Constituţionale, de a oferi mai mult decât toate acuzele care i s-au adus în ultima perioadă şi de a încerca să acordăm Curţii Constituţionale, în continuare, toate garanţiile de independenţă şi de autonomie de care are nevoie mai ales că, din păcate, în fiecare zi această instituţie extrem de importantă, fundamentală a statului nostru, este contestată şi atacată din toate părţile. Cred, din păcate, că ceilalţi colegi deputaţi care au votat împotriva acestui proiect de lege nu au ştiut ce votează, au făcut-o din disciplină de partid, lucru care e de admirat, dar cred, de asemenea, că dacă am fi tratat cu înţelepciune acest proiect legislativ şi am fi continuat să întărim autoritatea Curţii Constituţionale, ar fi fost în beneficiul şi al Parlamentului şi al nostru ca politicieni şi cred că am fi reuşit uşor, uşor, să scoatem de pe agenda publică o contestare a unei instituţii care, spun încă o dată, este fundamentală pentru statul nostru. Vă mulţumesc că mi-aţi dat cuvântul. Cred că am făcut foarte bine să susţin acest proiect de lege. Cred că în ansamblul său Camera a greşit respingându-l şi vă urez mult succes la numărat în continuare, domnule preşedinte.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. Comisia a propus respingerea propunerii legislative. Cine este pentru respingere? Mulţumesc. Voturi împotriva respingerii? Nu sunt. Abţineri? Unanimitate.
			Propunerea legislativă pentru completarea art. 29 şi art.36 din Legea nr. 268/2003 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995. Propunere de respingere. Cine este pentru respingere? 168 de voturi pentru? Impotriva respingerii? Abţineri? 85 de abţineri. S-a votat respingerea.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea comercială "Automobile Dacia" - S.A. Voturi pentru? 186 de voturi pentru. Abţineri? Secretarii de şedinţă, vă rog să număraţi încă o dată. Abţineri? 216 voturi pentru, nici unul împotrivă. Abţineri? (Vociferări din sală). 30 împotrivă. Deci, încă o dată. Voturi împotrivă? 25 de voturi împotrivă. Voturi pentru. 216 voturi pentru. Abţineri? Cu 216 voturi pentru şi 23 împotrivă legea a fost aprobată. Vă rog, explicarea votului.
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Grupul parlamentar al P.R.M. a votat împotriva acestei legi deoarece nu suntem de acord ca după 5 ani, din 1999 în 2004, printr-un act adiţional, adică printr-o hotărâre de Guvern să fie împuternicit AVAS-ul să încheie un act adiţional în urma căruia AVAS-ul reprezintă în instanţă interesele societăţii private Dacia şi, mai mult decât atât, plăteşte miliarde grele, peste 120 de miliarde pentru Societatea de automobile Dacia, repet, ulterior semnării contractului de vânzare de acţiuni, mai precis după 5 ani, în 2004. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru privatizarea şi administrarea participaţiilor statului şi consolidarea unor privatizări. Voturi pentru? 147 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 25 de voturi împotrivă. Abţineri? 85 de abţineri. Cu 147 de voturi pentru, 25 împotrivă şi 85 de abţineri legea a fost adoptată.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2005 pentru modificarea anexei nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 175/199 privind înfiinţarea Agenţiei pentru organizarea centrului regional pentru prevenirea infracţionalităţii transfrontaliere (SECI) şi pentru darea în folosinţă gratuită Ministerului Administraţiei şi Internelor a unei părţi dintr-un imobil aflat în proprietatea statului. Voturi pentru? 151 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 25 de voturi împotrivă. Abţineri? Cu 151 de voturi pentru, 25 împotrivă şi 85 de abţineri, legea a fost adoptată. Domnul deputat Tudor Marcu, vă rog frumos.
			Domnul Marcu Tudor: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Partidul România Mare a votat împotriva acestui proiect de lege din mai multe considerente. Unele dintre ele le-am explicat până acum de mai multe ori cu alte ocazii şi se referă, în principal, la faptul că în banii pe care noi trebuie să-i plătim şi de care suntem acuzaţi că de ce ne facem un buget aşa de mare la Cameră? intră şi asemenea cheltuieli ale unor asemenea părţi din acest Parlament pe care nu le foloseşte Parlamentul, ci cu totul alte instituţii, în schimb le plătim noi, şi când apucăm să spunem despre ce bani e vorba aici, şi am spus asta chiar acum câteva zile, defalcaţi-ne şi nouă pe sectoare ce anume plătim pentru alţii. Acesta este un mod de a eluda cheltuielile pe care noi le plătim pentru alte instituţii. De altfel, de ce nu se zice aici "a unei părţi din Parlament", din clădirea Parlamentului. Zice: "un imobil aflat în proprietatea statului". E vorba de Parlament, domnilor! Unu. Al doilea, de exemplu, o parte dintre cheltuieli se datorează şi faptului că acest compartiment din Ministerul de Interne, căruia noi îi dăm în folosinţă gratuită, dar trebuie să plătească cineva, plătim noi de fapt, aceste încăperi folosesc şi fibra optică pe care o foloseşte Parlamentul. Din câte cunosc eu, nicăieri în lume nu se foloseşte aşa ceva, decât exclusiv pentru interesele Parlamentului. Al treilea. Am considerat întotdeauna că este o formă mascată de a da în final părţi din clădirea Parlamentului unor alte instituţii, lucru cu care suntem în dezacord dacă în final va trebui să facem exclusivitate pentru clădirea Parlamentului în favoarea sau pentru folosinţa celor două Camere, noi nu facem astfel de paşi încet-încet, ca să ne lipsim de o parte din clădirea Parlamentului. Cu alte cuvinte, în final, nu am fost de acord cu aşa ceva, puteau să-şi desfăşoare activitatea foarte bine ca şi până acum în acele încăperi, în condiţiile de până acum, şi nu să le intre în folosinţă gratuită pentru sine die, termene cine ştie când, aceste încăperi, ca o primă formă de a intra definitiv în posesia lor într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. De aceea am votat împotrivă. Şi vom vota şi pentru alte situaţii similare în acelaşi mod. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnul deputat. Domnul deputat Victor Ponta vrea să explice votul.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul nostru s-a abţinut în urma unei discuţii pe care am avut-o şi în Biroul permanent, în care reprezentanţii Grupului Social Democrat au protestat, şi protestăm în continuare prin acest vot, faţă de metoda prin care Guvernul României, nu contează al cui, al liberalilor sau al social-democraţilor, Guvernul României statuează anumite lucruri referitoare la clădirea Parlamentului şi la funcţionarea Parlamentului prin Ordonanţă de urgenţă. Am discutat cu reprezentanţii SECI pe care... un centru şi o iniţiativă pornită în timpul unui Guvern social-democrat, ne-au explicat foarte clar că nu era vorba de nici un fel de urgenţă, cred că un proiect de lege ar fi putut să urmeze calea absolut normală. Aş vrea să cred că Guvernul pur şi simplu din ignoranţă a adoptat o ordonanţă de urgenţă, nu din dorinţa de a sfida Parlamentul, pentru că de multe ori Guvernul uită că în Parlament se află şi colegii săi şi majoritatea este a Guvernului, de multe ori au impresia că e numai Parlamentul PSD-ului, şi atunci acţionează ca şi când ar avea de-a face cu Parlamentul unei alte ţări. Prin votul nostru am vrut încă o dată să arătăm nu că avem ceva împotriva bunei desfăşurări a SECI, dimpotrivă, noi l-am înfiinţat şi l-am sprijinit tot timpul, ci că nu vom fi niciodată de acord ca Guvernul României să se comporte ca un Guvern de ocupaţie, care dă Ordonanţe de urgenţă inclusiv privind activitatea Parlamentului. Mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnul deputat.
			Proiecul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 118/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.9/2005 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor II şi III la Legea nr. 154/1998. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Nici o abţinere. În unanimitate, a fost adoptată.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2005 pentru modificarea alin. 2 al art.7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stablirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice. Cameră decizională. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? O abţinere. Majoritate.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2005 privind abrogarea art. 8 alin.4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? 85 de voturi împotrivă. Abţineri? Cu 168 de voturi pentru, 85 împotrivă şi 26 de abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2005 pentru modificarea art.81 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Voturi pentru? Voturi împotrivă? Abţineri? O abţinere. Legea a fost aprobată.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2005 privind acordarea unui sprijin direct al statului producătorilor agricoli pentru înfiinţarea culturilor în toamna anului 2005. Voturi pentru? 168 de voturi pentru. Voturi împotrivă ? 40 de voturi împotrivă. Abţineri? 45 de abţineri. Legea a fost aprobată. Explicarea votului. Vă rog!
			Domnul Ioan Munteanu: Stimaţi colegi, De ce nu am votat acest proiect de lege? Pentru că atât în comisii, cât şi în dezbaterile din plen am venit cu amendamente de îmbunătăţire a proiectui legislativ. Dintre acestea aş vrea să vă reamintesc doar trei; Am solicitat creşterea sumei de subvenţie de la 1.750.000 lei pe hectar la cel puţin 2,5 milioane lei pe hectar; Am solicitat ceea ce nu s-a întâmplat de ani de zile, subvenţionarea în continuare a sămânţei de grâu ; Totodată, am solicitat subvenţionarea întregii suprafeţe de grâu care se înfiinţează în această toamnă, având în vedere condiţiile climaterice deosebit de grele care au fost în acest an.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005. Voturi pentru? 151 de voturi pentru. Voturi împotrivă? 111 voturi împotrivă. Abţineri? 2 abţineri. Legea a fost adoptată. Vă rog, din partea Grupului parlamentar al P.R.M. explicarea votului.
			Domnul Iuliu Ioan Furo: Grupul parlamentar al Partidului România Mare a votat împotrivă întrucât considerăm injustă această ordonanţă de urgenţă, în condiţiile în care în România, la ora actuală există 498.989 de şomeri în plată, la care se adaugă 330.419 şomeri fără plată. Or, blocarea posturilor şi radierea premiilor, în acelaşi timp, concomitent cu prorogarea art.3 din ordonanţa iniţială, considerăm că încalcă etica şi echitatea corespunzătoare.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva să explice votul ?
			Proiectul de Lege pentru modificarea alin.5 al art. 2 din Legea nr. 376/2004 privind bursele private. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? O abţinere. Legea a fost adoptată.
			Proiectul de Lege privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine. Voturi pentru? 168 de voturi pentru. Voturi împotrivă? Abţineri? 121 de abţineri. Legea a fost adoptată.
			Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? 2 abţineri. Proiectul de Lege a fost adoptat.
			Vă mulţumesc, ne reîntâlnim în plen la ora 15,00.
			Domnul Constantin Niţă: O propunere pe procedură, vă rog.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da, o propunere pe procedură, domnul deputat Niţă, vă rog.
			Domnul Constantin Niţă: Domnule preşedinte, mai sunt încă 5 legi care sunt prioritate la Uniunea Europeană. Vă rog ca de la ora 15,00 să fiţi de acord, Comitetul ordinii de zi să se întrunească şi să modifice programul, în sensul să discutăm aceste legi prioritar. Mulţumesc foarte mult. Grupul P.S.D. la ora 14,30 - şedinţă de grup.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog să se întrunească C.O.Z.-ul şi Biroul permanent.
			Şedinţa s-a întrerupt la ora 12,58.
			Lucrările şedinţei s-au reluat la ora 15,25. După pauză, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Titu Nicolae Gheorghiof şi Victor-Viorel Ponta, secretari.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Rog cei doi secretari de şedinţă să vină la prezidiu. Vă mulţumesc, domnule Gheorghiof. Celălalt secretar? Rog şi Comisia de regulament - domnul Bivolaru, ceilalţi colegi. Rog al doilea secretar să ocupe locul în prezidiu. Stimaţi colegi, Fac apel, comisia a venit. Mai am nevoie de un secretar. Am şi al doilea secretar. Aplauze în partea centrală a sălii. Doamnelor şi domnilor, După cum ştiţi, în această dimineaţă a avut loc o discuţie îndelungată a liderilor politici din ambele Camere, privind modul în care vom continua dezbaterile la regulament. Din fericire, s-a ajuns la o concluzie care, după părerea mea, după părerea noastră, va debloca acest act normativ de mare importanţă. Sigur, pentru a pune în practică corect discuţiile pe care le-am avut în această dimineaţă, va trebui să ne întoarcem la Hotărârea de aprobare a Proiectului de Regulament, hotărâre căreia propunem să-i fie adăugate două articole. Vă reamintesc că am adoptat, la Hotărârea privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, art.I, care era de fapt şi articolul unic al hotărârii. Vă propunem astăzi, ca urmare a negocierilor avute, să apară şi art.II şi art.III. Vă voi prezenta textele care au fost puse de acord de către liderii politici şi rog şi comisia şi colegii să fie atenţi. Pentru art.II textul propus este următorul: "Prezentul regulament intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României Partea I-a. Dispoziţiile acestuia se aplică după 25 de zile calendaristice de la publicare." Acesta este art.II care este propus pentru a completa Hotărârea privind modificarea şi completarea regulamentului. Dacă există discuţii privind formularea art.II? Nu mai sunt discuţii. Supun votului dumneavoastră formularea pe care v-am propus-o. Cine este pentru, vă rog? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă, vă rog? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Pentru art.III, vă propun următoarea formulare: "Regulamentul Camerei Deputaţilor aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8 din 1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr.1030 din 8 noiembrie 2004, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, dându-se textelor o nouă numerotare." Dacă există observaţii sau intervenţii la această formulare? Nu. Supun votului dumneavoastră art.III. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat. Deci, hotărârea a fost adoptată cu toate cele trei articole. Intrăm, în continuare, la dezbaterea pe articole a actului normativ, care este regulamentul propriu-zis. Vă reamintesc că terminasem de aprobat art.13 şi trecusem la art.131, care este de fapt format din amendamentele respinse ale domnului deputat Anghel Stanciu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Domnilor şi doamnelor miniştri, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Vă rog să-mi permiteţi ca, înainte de a ataca art.131, să ridic o problemă strict de procedură. Această problemă strict de procedură are la bază prevederile constituţionale, respectiv prevederea că "nimeni nu este mai presus de lege". Este vorba de art.16 alin.2 - "nimeni nu este mai presus de lege". Este o prevedere laconică. Şi ea poate fi interpretată în diferite moduri. Iată un mod pe care eu îl consider că este anticonstituţional şi pe care l-a practicat Comitetul ordinii de zi. Pentru cei care nu ştiu, Comitetul ordinii de zi a luat fiinţă în anul 2000 şi este valabil numai pentru Camera Deputaţilor. Printre atribuţiile Comitetului ordinii de zi, la art.133(1) din regulament se precizează: "Camera Deputaţilor îşi desfăşoară activitatea în plen, în comisii şi în grupurile parlamentare pe parcursul a 4 sau 5 zile consecutive din săptămână, potrivit programului stabilit de Comitetul ordinii de zi". De regulă, a cincea zi din săptămână este repartizată activităţii în circumscripţiile electorale în care deputaţii au fost aleşi. Deci, iată că activitatea noastră, conform art.133 (1), se desfăşoară pe parcursul a 4 sau 5 zile, conform programului de lucru propus de Biroul permanent şi aprobat de Comitetul ordinii de zi. Întrebarea mea este: Comitetul ordinii de zi, respectiv biroul, care propune Comitetului ordinii de zi programul, trebuie să ţină seama de prevederile Constituţiei, prin prisma art.16 (2) - "nimeni nu este mai presus de lege"? Da sau nu. Altfel spus, cei care fac legile au dreptul să nu le respecte, inclusiv Constituţia? Da sau nu. Pare o copilărie, dar cred că onor Comitetul ordinii de zi nu s-a mai uitat prin Constituţie decât atunci când s-a discutat la vremea respectivă în Parlament. Pentru că, altfel, nu ar trece peste art.41 alin.3 din Constituţie, care spune, stimaţi şi distinşi colegi: "Durata normală a zilei de lucru este în medie de cel mult 8 ore". Deci, dacă avem 5 zile ori 8, după toate socotelile, fac 40 de ore; deci, 40 de ore. De aceea am pus problema. Noi respectăm sau nu respectăm? Fac 40 de ore. Bineînţeles că limita de 8 ore este limita peste care un salariat nu poate fi obligat să muncească. Evident, se poate spune: domnule, noi nu suntem salariaţi. Dar, la fel de adevărat, Constituţia, în mod firesc, a stabilit timpul de muncă, adică acea perioadă de timp dintr-o zi, în care salariatul are datoria să presteze munca la care s-a angajat. Şi noi ne-am angajat la o anumită muncă. Or, programul prevede, aşa cum vedeţi dumneavoastră astăzi, până la orele 23 - de la 8,30 la orele 23,00; mâine, de la 8,30 la 23,00 - miercuri; joi, probabil că este zi de recuperare fizică şi psihică şi vineri - de la 8,30 la orele 23,00. Deci, noi credem că stabilirea în toate ţările a unei limite de 8 ore de muncă are raţiunea sa, astfel încât să permită cetăţeanului, evident, să-şi refac forţa de muncă şi să poată să discute cu eficienţă, sau să poată să facă o treabă cu eficienţă şi a doua zi. În consecinţă, ar fi absurd ca noi să cerem ca activitatea în Parlament să se oprească după 8 ore, după 8 ore plecăm. Sau ar fi absurd ca unui pilot să-i ceri ca, după 8 ore, să oprească avionul sus, la înălţime, sau altuia - trenul. Este clar că este absurd. De aceea, Constituţia spune: o durată medie de cel mult 8 ore. Adică, noi, totuşi, pe săptămână, trebuie să ne încadrăm într-o anumită durată de timp. Oricine crede că se lucrează vineri până la orele 23,00, de la orele 8,30, acela ori a vrut să-şi bată joc de Parlament, sau de parlamentari, ori face o glumă, încălcând articolul din Constituţie care spune foarte clar: "durata normală a zilei de lucru în medie de cel mult 8 ore". În consecinţă, domnule preşedinte, trebuie să stabilim: noi lucrăm non-stop, 24 din 24, ca să demonstrăm nu ştiu cui că muncim şi nu gândim, sau, conform art.16 alin.2, "nimeni nu este mai presus de lege"? Ca atare, Comitetul ordinii de zi, după părerea mea, a încălcat Constituţia, iar acest program este clar anticonstituţional. Şi, de aceea, cred că ar fi normal, domnule preşedinte, să analizaţi posibilitatea întrunirii Comitetului ordinii de zi şi să facă un program care să se încadreze în normele constituţionale. Putem lucra astăzi până la ora 23,00, putem lucra mâine până la ora 23,00, dar, pe ansamblu, trebuie să respectăm ceea ce spune Constituţia. Altfel, este, cum spunea licuriciul-şef sau mai ştiu eu cine, demagogie - şi nu fapte. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc, domnule deputat. Vreau să spun că v-am ascultat cu foarte mare atenţie. Ca fost sindicalist, pot să vă spun că "media" înseamnă pe o perioadă întreagă, pe o perioadă de timp definitivă, iar pe sesiune, staţi liniştit că nu trecem de 8 ore pe zi, nu fiţi îngrijorat şi nici eu nu sunt îngrijorat. Experienţa ne spune că pe o sesiune nu trece. Stimaţi colegi, Sigur că liderii politici au avut anumite înţelegeri. Noi, până luni după-masă, trebuie să finalizăm, aşa ne-am angajat, regulamentul. Să dăm votul final pe regulament. La intervenţia înţeleaptă a unor colegi din Grupul parlamentar al P.D., am hotărât să lucrăm până la ora 23,00. Sigur că totul va depinde de viteza în care vom lucra. Asta nu înseamnă că toţi vom vota la fel. Evident, există puncte de vedere diferite. De aceea, sigur, eu vă spun, cu toată prietenia, că nu am decât să mă supun deciziei politice, aceea ce a face tot posibilul ca luni, după-masă să dăm votul final. Deci, vom lucra până la ora 23,00, până la 24,00, până la 2,00, până la 3,00, sau până la 7,00, sau până la 8,00, în funcţie de modul în care vom reuşi să colaborăm, astfel încât lucrurile să meargă mai lin, sau mai puţin lin. Oricum, decizia politică o voi respecta; împreună cu colegul meu, domnul Bolcaş, cu care am discutat, vom respecta decizia politică, încât luni, după-amiază, să fie regulamentul gata de vot. Indiferent dacă va trebui sau nu, mâine să cerem o prelungire de lucru pe sâmbătă, duminică, sau, sigur, putem trece, din contră, la schimbarea programului de vineri şi mergerea în teritoriu. Totul depinde de modul în care noi vom lucra astăzi şi mâine împreună. De aceea, am reţinut ceea ce ne-a propus colegul nostru şi trecem la art.131. Pentru art. 131 am amendamente respinse. Le sprijină cineva? Nu. Deci, am trecut de ele. Trecem la ...
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Domnule preşedinte ...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule, domnul secretar nu m-a anunţat, domnule, că le susţineţi. Vă discriminează. Dar, să ştiţi că este ultima oară când nu vă înscrieţi din vreme şi vă mai dau cuvântul. Vă rog.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi deputaţi, Domnilor miniştri, În Constituţie, se scrie "durata medie a zilei de muncă". Este ...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, nu vă dau cuvântul la procedură. V-am dat cuvântul la articolele respinse. Pentru procedură, o dată, un deputat la o problemă de procedură. Deci, vă rog, la articolele la care aveţi două amendamente - 131 - dacă vreţi să le susţineţi, cu toată prietenia. Dacă nu, o să vă rog să vă reocupaţi locul în bancă.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, s-au schimbat, într-adevăr, săptămânile. Parcă era invers. La procedură se dă cuvântul de cîte ori ... Aşa spunea regulamentul.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu vă aud. Vorbiţi în microfon.
			Domnul Anghel Stanciu: Stimate domnule preşedinte,
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, domnule deputat.
			Domnul Anghel Stanciu: După ştiinţa mea, regulamentul pe care încă nu l-am anulat, la procedură se dă cuvântul necondiţionat. Au fost de faţă ...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Corect, aveţi dreptate, îmi cer scuze, şi preşedintele stabileşte timpul. Aveţi 10 secunde de procedură, da. 10 secunde la această intervenţie, vă rog ...
			Domnul Anghel Stanciu: Vă rog, domnule preşedinte, să analizaţi. Regulamentul spune "minimum un minut".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu spune.
			Domnul Anghel Stanciu: Ba da.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu spune.
			Domnul Anghel Stanciu: Citim împreună. Cel vechi. Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi,
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Au trecut cele 10 secunde. V-am luat microfonul. (Domnul preşedinte de şedinţă întrerupe microfonul.) Dacă doriţi, intraţi pe discuţii pe cele două amendamente. Vă rog.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte,
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, domnule deputat.
			Domnul Anghel Stanciu: Mai daţi-mi 10 secunde ...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă dau încă 10 secunde. Vă rog.
			Domnul Anghel Stanciu: ... să vă adresez întrebarea: ce pastile aţi luat azi-dimineaţă? (Râsete)
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă invit să poftiţi. Azi-dimineaţă am luat nişte pastile de negociere. (Râsete)
			Domnul Anghel Stanciu: Trebuia să-mi spuneţi şi mie, domnule preşedinte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: V-am anunţat acum o jumătate de oră.
			Domnul Anghel Stanciu: Deci, trecem pe art.131, domnule preşedinte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: 131; aveţi două amendamente. Vă rog să vi le susţineţi.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnilor colegi, 131, care se găseşte la poz.12 a amendamentelor respinse ...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: 11.
			Domnul Anghel Stanciu: La mine e 12.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi 12, şi 11. Aveţi dreptate. Al dumneavoastră este la 12.
			Domnul Anghel Stanciu: La 11 este al P.S.D.-ului, tratat cu pastile de negocieri. Al meu este la 12 ...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: La 12, al dumneavoastră. Vă rog să continuaţi. Îmi cer scuze.
			Domnul Anghel Stanciu: ... netratat. Spune în următorul fel: "Deputaţii - adică dumneavoastră (arătând spre sală) - se pot asocia după validare şi depunerea jurământului în grupuri parlamentare. Un deputat poate face parte dintr-un singur grup parlamentar." Acest alineat nu contravine a ceea ce este în celelalte alineate ale existentului art.13. El pune, însă, lucrurile la punct. Repet, pentru a doua oară, la un interval de timp, că mandatul constituţional stipulat este mandat reprezentativ. Şi, în consecinţă, dreptul de a forma grupuri parlamentare revine deputaţilor. Acest lucru este stipulat şi în celelalte regulamente ale ţărilor din Uniunea Europeană. Deputaţii au mai multe variante iniţial şi posibile, ulterior, să se asocieze - evident, nu în sensul liric -, sau, cum spune Constituţia, "deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare". Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare. Deci, este o chestiune de voinţă personală, este o chestiune de opţiune, este o chestiune benevolă. Pentru că Constituţia nu a spus "deputaţii şi senatorii se constituie", sau "se organizează", ci "se pot organiza". Deci, ei se pot organiza într-un grup parlamentar al partidului pe lista căruia au candidat, sau nu se pot organiza. Pare paradoxal, dar acest alineat, acest articol schimbă o filozofie întreagă a muncii parlamentare, democratizând-o, înlocuind coerciţia şi sancţiunea şi monopolul grupului instituit ca o îngrădire a drepturilor parlamentare, pe acţiune de colaborare, de participare, de discuţie în cadrul grupului. De aceea, nici nu se acceptă modificarea art.13. Deci, eu vă spun că art.13, "deputaţii se pot asocia", sau "deputaţii se pot organiza după validare şi depunerea jurământului în grupuri parlamentare" este text pur constituţional. Votarea lui nu le afectează pe celelalte. Este în spiritul regulamentului din toate ţările Uniunii Europene. Votarea împotriva acestui articol înseamnă a nega dreptul constituţional. Şi, acum, o să vedem încă o dată dacă Constituţia este legea legilor, sau este o broşurică de care ne aducem aminte numai când dorim să ne servim interesul. Sper să-l votaţi şi, în felul acesta, să mai faceţi un pas, spre a vă rupe lanţurile. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Comisia? Sunteţi de acord cu admiterea amendamentului? Nu. Comisia îşi păstrează punctul de vedere, de respingere a amendamentului. Domnule deputat Bolcaş, aveţi microfonul.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Nu vreau să prelungesc o discuţie care se dovedeşte a fi inutilă şi a stabili că şi Constituţia şi regulamentul nostru structurat până acum pun la baza organizării Camerei configuraţia politică. Este normal, în condiţiile unui vot pe listă. Ceea ce vrea domnul deputat independent Stanciu să facă este să organizeze Parlamentul pe un soi de sereleuri pe baza unor interese, scoterii sau amiciţii comune, ceea ce nu se poate. Vă rog să respingeţi amendamentul.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Domnule preşedinte, vă rog, drept la replică!
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul deputat Stanciu, dreptul la replică. Aveţi un minut. (Rumoare, vociferări)
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate domnule ministru Bogdan Olteanu, dacă sunteţi prezent, poate luaţi cuvântul, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Nimeni nu refuză interesul. Până la urmă, toţi suntem aici în prisma unui interes de partid şi, în speţă, la Putere. Dar nu cred că este normal şi posibil să se afirme că eu doresc să structurez Parlamentul României pe criteriile înfiinţării unui s.r.l. Nu fac altceva decât să dau o mică fisură într-un baraj constituit la 9 iunie 1990, prin care se împiedică reforma şi democratizarea Parlamentului. Nu avem un mandat imperativ, ci un mandat reprezentativ. Acesta îşi trage resorturile din concepţia suveranităţii naţionale, şi nu din sereleuri. Regret că distinsul meu coleg face nişte asociaţii care nu-şi au locul. Ceea ce v-am spus izvorăşte de la Uniunea Europeană până la ultima ţară în Uniunea Europeană. Oare ţări din Uniunea Europeană îşi structurează grupurile pe criterii de tip s.r.l.? Oare Constituţia, care spune clar că "deputaţii şi senatorii se pot organiza", a introdus noţiunea de s.r.l. în organizarea grupurilor? Eu cred că nu. De aceea, prin respectul pe care-l port distinsului meu coleg, cu care am colaborat ani buni, şi spre a nu rămâne în stenogramă, dacă este posibil, v-aş ruga să ceară să se şteargă din stenogramă acele lucruri, pentru că s-ar putea să citească şi alţi oameni care-l cunosc şi nu cred că este bine. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul Nicolicea. (Rumoare, vociferări)
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală): Ba, să rămână în stenogramă!
			Domnul Eugen Nicolicea: Nu se poate discuta despre art.131, având în vedere că la art.13 alin.2 se stipulează că deputaţii care au candidat pe listele unei alianţe politice sau ale unui partid nu pot face parte decât dintr-un singur grup parlamentar. Dacă am adopta amendamentul, de fapt art.131, care este alt articol decât art.13, ar însemna, practic, să anulăm ce am votat, un articol anterior, şi nu ne mai putem întoarce.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Stimaţi colegi, am în faţă o situaţie simplă, la amendamente respinse, nr.crt.12, amendamentul domnului deputat Stanciu. Comisia îşi păstrează punctul de vedere privind respingerea amendamentului. Voturi pentru amendament. Vă rog să număraţi. 56 voturi pentru. Voturi împotriva amendamentului. Număraţi ca să am şi eu, măcar la început, la primul vot, un număr. Rog colegii să ţină mâna ridicată, şi liderii de grup. 216 voturi împotrivă. Abţineri? 7 abţineri. Cu 5 voturi pentru, 216 împotrivă şi 7 abţineri, amendamentul a fost respins. Pentru art.131 există un raport suplimentar pe care l-a prezentat comisia la un amendament al domnului deputat Marton Arpad, pe care, la propunerea plenului, l-am trimis, după cum v-aduceţi aminte, la comisie. Comisia ne propune o formă de adoptare a acestui amendament. Dacă există puncte de vedere referitor la poziţia comisiei. Comisia, vă păstraţi punctul de vedere? Există. Domnul Stanciu. Nu vă văd.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimaţi domni, stimate doamne, Domnilor miniştri, Îmi cer scuze că nu sunt zărit. Aş dori să dau curs invitaţiei dumneavoastră de a sta în prima bancă, dar încă nu ştiu în care. Domnule preşedinte de şedinţă, Onoraţi membri ai comisiei, Nu aş vrea să comentez negativ acel amendament care se doreşte a prinde pentru prima dată nişte drepturi ale deputaţilor deveniţi independenţi. Este un prim pas şi ştiţi foarte bine că orice drum de o mie de mile începe cu un pas. Nu s-a obţinut ceea ce normal şi firesc, în spirit european, ar fi trebuit să se obţină. Problema care se pune, domnule preşedinte, la experienţa dumneavoastră şi la experienţa distinşilor membri ai comisiei, este dacă acele elemente care sunt cuprinse acolo, în sensul că se va da timp de 20 de secunde la dezbateri generale, pentru fiecare deputat independent, că va participa şi la deplasări ale comisiilor de specialitate, nu ştiu dacă n-ar trebui şi ale grupurilor de prietenie care sunt, sau ale gruiului. Că va avea în folosinţă comună logistica necesară care se reduce, printre altele, la un şofer şi o secretară cu studii medii. În momentul de faţă sunt 22 de independenţi. Întrebarea mea ar fi: aceste elemente cu 20 de secunde, cu un şofer, cu o maşină gri, cu roţile albastre sunt de domeniul regulamentului?! Ele, într-adevăr, au fost prinse, dacă nu mă înşel, în regulamentul din '92-'96. Fiecare grup parlamentar, în raport de componenţa sa numerică, are dreptul la o maşină, la o secretară, la doi consilieri şi aşa mai departe. Şi au fost scoase atunci şi aceste atribute au fost date Biroului permanent. De aceea, cred că dacă dorim să fim, cel puţin în gândire dacă nu în fapt, europeni, cred că ar trebui să mergem pe ceea ce spune Paramentul European, în care să precizăm că parlamentarilor care nu aparţin nici unui grup politic li se poate repartiza logistica necesară. Detaliile dotărilor vor fi hotărâre de către Biroul permanent, la propunerea Secretariatului General şi, în felul acesta, se asigură, evident, am zice noi, şi flexibilitatea. Dacă grupul este format numai dintr-un singur om, atunci îi dăm o secretară la un om, şi o maşină la un om şi un şofer, nu ştiu dacă..., lăsând la o parte că apare acolo că pentru folosinţă comună se dă un şofer şi o secretară. Noi suntem 13 bărbaţi şi ni se dă un şofer. Şi avem o distinsă doamnă, şi ne dă o secretară şi la o distinsă doamnă în folosinţă comună e greu să împărţim. De aceea, cred că formularea de la Parlamentul European este bună. O mai citesc încă o dată şi nu poate să mă contrazică nimeni. Parlamentarilor care nu aparţin nici unui grup politic li s-a repartizat logistica necesară. Detaliile dotărilor vor fi hotărâre de Biroul Permanent, la propunerea secretarului general. Biroul Permanent decide statutul şi drepturile parlamentarilor, ale acestor parlamentari. Biroul Permanent stabileşte regulile după care se alocă, se verifică resursele logistice şi financiare atribuite parlamentarilor neafiliaţi sau independenţi. Domnule preşedinte, cred că asta este soluţia cea mai bună, soluţia europeană, în care în funcţie de număr, de calitate, Biroul permanent va propune şi va recunoaşte, evident, şi drepturile politice şi statutare ale acestui grup, în funcţie, evident, de evoluţia în perspectivă. Vă mulţumesc. Vă prezint aceste formulări.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Comisia, acceptaţi propunerile domnului deputat sau vă păstraţi formularea iniţială? Comisia, vă păstraţi formularea pe care aţi prezentat-o în raportul suplimentar? Sau...deci, vă păstraţi punctul de vedere din raportul suplimentar. Există punctul de vedere al comisiei care îşi păstrează amendamentul admis în raport, nu e nevoie, dacă mi-aţi spus că-l păstraţi, în regulă, am să supun votului dumneavoastră formularea din raportul suplimentar. Nr.crt.1, art.131, aşa cum îl propune comisia. Dacă o să cadă, am să supun votului propunerea domnului Stanciu. Cine este pentru formularea din raportul comisiei? Voturi pentru, vă rog! Mulţumesc. Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă. Abţineri? 4 abţineri. Cu 4 voturi împotrivă, 4 abţineri, art.131 a fost adoptat conform raportului suplimentar pe care ni l-a prezentat comisia. Trecem la art.14. La art.14, avem un amendament la alin.1, la nr.crt.36 din raport, un amendament admis. La 14, alin.1 am şi un amendament respins. Domnule Stanciu, amendamentul respins la 14 alin.1. Nr.crt.20 în raportul de amendamente respinse.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, În dreptul parlamentar se spune că regulamentul este mai puternic decât Constituţia în ceea ce stabileşte izvorul de drept asupra legilor. De aceea, mi-am permis să fac în jur de 80 de amendamente. Tratăm cu seriozitate această problemă. Probabil că o să renunţ la o parte dintre ele, dar o să cer permisiunea pe cele care sunt efectiv cu implicaţii majore să le susţin. Cum fiecare are o idee fixă şi eu am acea idee fixă că democratizarea Parlamentului nu începe nici cu sistemul de vot uninominal, unde tot partidul pune omul pe listă, şi nici cu sistemul monocameral sau bicameral, ci începe cu democratizarea efectivă a activităţii în Parlament. La art.13 (1), cel care a rămas în vigoare, ca esenţă, din 9 iunie 1990, de esenţă profund democratică, în '90 vă daţi seama, nu era altceva, se spune că grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Structura Camerei Deputaţilor este şi comisia parlamentară. Structura Camerei Deputaţilor este şi instituţia preşedintelui. Structura Camerei Deputaţilor este şi Biroul permanent. Asupra tuturor acestora, dumneavoastră, stimaţi colegi, ca reprezentanţi ai poporului, slujitori ai acestuia ca un întreg, decideţi prin vot, fie pentru, fie contra. Dar decideţi. Aspra grupului, asupra liderului de grup nu decideţi în nici un mod. Deşi liderul de grup şi nu grupul ca atare, aşa cum o să vedeţi la articolul imediat următor, 14 (2), devine instituţie. Sunt două tipuri de instituţii: instituţia preşedintelui şi instituţia liderului de grup. Numai că la instituţia preşedintelui avem acces prin vot şi este normal ca şi la instituţia liderilor de grup să avem acces prin vot. De aceea, noi am prevăzut 14 alin.1, "în prima sa şedinţă, fiecare grup parlamentar, după constituire prin asocierea liberă a deputaţilor, exprimată în scris, procedează la alegerea prin vot secret a propriei conduceri alcătuită din lideri şi, după caz, din unul sau mai mulţi vicelideri şi un secretar. Conducerea grupului va fi confirmată înaintea fiecărei sesiuni parlamentare prin votul secret al membrilor acestuia. Este modalitatea prin care, sub semnătură proprie, ader la grup şi accept să fiu reprezentat de grup. Iar, prin votul secret, îmi încredinţez sau îmi deleg o parte din drepturile mele liderului care se găseşte în Comitetul Ordinii de Zi, care are diferite drepturi care-i revin după aceea, conform art.14 (2). În lipsa adeziunii scrise a deputatului, în lipsa votului secret, instituţia, structura Camerei care devine grupul, nu există, n-are bază legitimă. În lipsa votului secret, tot ceea ce se găseşte în ţările Uniunii Europene unde constituirea grupului nu se admite decât după predarea solicitării scrise de fiecare deputat din ce grup parlamentar face parte. Dorim să intrăm acolo? Votăm. Nu dorim, nu votăm. Aceasta este realitatea şi nu ceea ce declarăm pe un post de televiziune sau altul. Dorim să fim închistaţi în gândirea anilor '90? Nu-l acceptăm. Dorim să arătăm că au trecut 16 ani de la evenimentele din '89? Îl acceptăm. Şi atunci acceptăm că şi grupul este o structură a Camerei Deputaţilor. Altfel nu are legitimitatea în a reprezenta în Comitetul Ordinii de Zi. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc, domnule deputat. La art.14 alin.1, avem două amendamente: un amendament admis care se găseşte în raportul comisiei la nr.crt.36 şi un amendament respins care se găseşte la amendamente respinse, la nr.crt.20. Domnul deputat Stanciu a sprijinit acest amendament respins. Am să-l supun votului dumneavoastră. Cine este de acord cu amendamentul domnului deputat Stanciu? Voturi pentru, vă rog. 5 voturi pentru. Voturi împotrivă? Vă mulţumesc. Abţineri? 2 abţineri. Cu 5 voturi pentru, o abţinere şi restul voturilor împotrivă, amendamentul a fost respins. Supun votului dumneavoastră art.14 alin.1, aşa cum este el propus de comisie. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Cu două voturi împotrivă, art.14 (1) a fost adoptat. Nr.crt.37. Art.14, alin.2. avem aici un amendament admis de către comisie şi un număr de amendamente respinse pentru literele g, h, l, k, şi p, pe care le-a propus domnul deputat Stanciu, care îl invit să le susţină. Domnule deputat, aveţi microfonul.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte de şedinţă, Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor miniştri, Stimaţi colegi, Art.14 (2) este un articol pervers. Şi, personal, înţeleg şi-mi cer scuze faţă de cei 5 sau 6 lideri care în 2000 au introdus instituţia Comitetului Ordinii de Zi, este o instituţie modernă, ca nume o s-o discutăm la vremea respectivă, prin atribuţiuni, dar care acum vin şi fac un lucru incredibil, în sensul că a acceptat prin voturile domniilor lor că Grupul parlamentar este o instituţie, este o structură a Camerei. Dacă luaţi regulamentul şi-l priviţi global, fără să detaliaţi, veţi vedea că toate structurile existente, în sensul Biroul permanent, instituţia Preşedintelui, comisiile permanente, comisiile de anchetă, comisiile speciale, comisiile de mediere, deci, toate structurile, COZ-ul, Comitetul Ordinii de Zi, apar după definire şi componenţă, şi ce atribuţiuni au. Şi se înşiră acolo cu liniuţe sau cu alineate, cu cifre sau cu litere. Singura structură a Camerei Deputaţilor care nu are nici o atribuţie este grupul parlamentar. Toate atribuţiunile care ar trebui să le aibă grupul parlamentar sunt translate liderului grupului parlamentar. Cred că este o greşeală, fie de transcriere, fie de mentalitate. Adică am rămas cu aia când era lidero maximo şi el reprezentă tot, el este tot. De aceea, vă întreb: e greu să ne debarasăm de acest spirit unic, gonit în '89? Nu. Şi atunci eu am propus de fapt ca toate atribuţiunile care sunt trecute liderului de grup să aparţină grupului ca structura Camerei, iar liderul de grup ca reprezentant al grupului, poate să reprezinte grupul şi aşa mai departe, cum este şi Biroul Permanent, cum este şi instituţia Preşedintelui şi comisia parlamentară. Acesta este sensul intervenţiilor mele. De aceea, n-am să mai intervin la fiecare, pentru că s-ar putea să depăşim ora 23, dar daţi-mi voie câteva să le amintesc punct cu punct. Repet, n-am naivitatea, după 13 ani de parlament, să cred că putem trece peste negocierea liderilor de grup. Dar nici naivitatea de a înghiţi pastilele de negociere una după alta. Dar trebuie încercat. Şi mâine va veni altul după mine şi pe urmă altul, şi atunci vom ajunge la ceea ce vrem, la comportament euro-parlamentar în Parlamentul României, ceea ce, cu toate scuzele de rigoare, nu-l avem acum. La 14 (2), deci domnule preşedinte, am să le argumentez pe toate ca să nu mai vin la 14 cu 2, 14 cu...la 21, 22, 23, 24, 25. La 14 (2) am propus eliminarea. Ce prevede 14 (2)? Că distinşii colegi ai noştri, lideri de grup, trebuie să participe şi la Biroul permanent. Nu vreau să spun că Senatul nu are acest comitet. Nu vreau să spun că din '92...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vă rog să vă apropiaţi de final. Vorbiţi de cinci minute.
			Domnul Anghel Stanciu: Păi vorbesc la 14 cu 2, la poziţia 21.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Poftiţi?
			Domnul Anghel Stanciu: Vorbesc la poziţia 21, domnule preşedinte. Deci, de aproape cinci minute la poziţia 21.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: E adevărat.
			Domnul Anghel Stanciu: Şi mai am poziţia 22, poziţia 23, poziţia 24, poziţia 25, poziţia 27, poziţia 29, poziţia 30. Şi eu vă propusesem ca să numai intervin la 22, 23, 24, 25, ci să fac expunere pentru toate şi, după aceea, dumneavoastră să le respingeţi pe bandă rulantă, fără să mă mai deplasez eu. Şi economisim timp cu deplasarea. Dacă acceptaţi, dacă nu, mă opresc la 14 cu 2, mă dau deoparte şi mai vorbesc 5 minute la 22.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: La care?! (Râsete)
			Domnul Anghel Stanciu: La poziţia 22.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Tot 14 cu 2 este, domnule deputat.
			Domnul Anghel Stanciu: Da, dar...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Deci, la art.14 cu 2, dumneavoastră aveţi mai multe amendamente. Pentru tot art.14 cu 2 aveţi cinci minute. Vă rog, folosiţi-le. Nu la fiecare bucăţică de amendament.
			Domnul Anghel Stanciu: Nu, ele sunt diferite.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Asta este părerea dumneavoastră, părerea mea, interpretarea mea, care conduc şedinţa, este că la art.14 cu 2, aveţi cinci minute pentru amendamentele pe care le aveţi de susţinut. Dacă doriţi. Deci, vă rog să vă pregătiţi să încheiaţi pentru art.14 cu 2.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, dar parcă cutuma de săptămâna trecută era alta. Că la fiecare literă vorbim cinci minute. Dacă s-a schimbat cutuma, schimbăm şi noi, nu?
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vă reamintesc, în raportul comisiei, la pct.37, există un singur articol, 14 cu 2. Dumneavoastră aţi propus mai multe modificări. Toate se referă la un singur articol. Vă rog, în cinci minute.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, la poziţia care o nominalizaţi dumneavoastră sunt cel puţin 10 alineate, a), b), c) d), e), f), g), h), i). Vă rog să vă uitaţi, aşa sunt. Fiecare diferă unul de altul şi se referă la atribuţiunile pe care le are liderul de grup. Şi e normal că îl accept, am acceptat o parte din ele, o parte le-am modificat...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, o secundă, vream să vă lămuresc. Stimaţi colegi, propun întrerupera discuţiilor, conform art.131 din regulament, în acest moment. Cine este pentru? Voturi pentru sistarea discuţiilor la acest articol. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. S-au încheiat discuţiile la art.14 cu 2. Trecem la vot. Vă mulţumesc, domnule deputat. O să vă invit la următoarele articole.
			Domnul Anghel Stanciu: Voi veni cu cea mai mare plăcere. Sper ca de acum aplicaţi în continuare articolul menţionat anterior.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Sigur. Conform regulamentului, de câte ori am să consider, am să-l aplic. Stimaţi colegi, avem la art.14 cu 2, din partea domnului deputat Stanciu, amendamente la diferite litere. Am să le supun votului dumneavoastră toate aceste amendamente. La nr.crt.21 din amendamente respinse pentru lit.h). Cine este pentru acceptarea amendamentului domnului Stanciu la litera h)? Voturi pentru, vă rog. 3 voturi pentru. Voturi împotrivă? Vă mulţumesc. Abţineri? O abţinere. Cu 3 voturi pentru, insuficient, amendamentul a fost respins. La nr.crt.22, domnul Stanciu ne propune modificarea lit.g). Cine este de acord cu propunerea domnului Stanciu? Voturi pentru? 4 voturi pentru. Voturi împotrivă? Marea majoritate. Vă mulţumesc. Abţineri? Nu sunt abţineri. Cu 4 voturi pentru, amendamentul a fost respins. Nr.crt.23, domnul deputat Stanciu ne propune modificarea lit.p) de la art.14 alin.2. Cine este pentru? 4 voturi pentru. Cine este împotrivă? Marea majoritate. Cine se abţine? O abţinere. Cu 4 voturi pentru, o abţinere şi majoritatea împotrivă, lit.p) cu modificarea propusă de domnul Stanciu se respinge. La nr.crt.24 din raport, cu amendamente respinse, domnul deputat Stanciu ne propune modificarea lit.k). Cine este pentru modificarea lit.k)? 4 voturi pentru. Voturi împotrivă? Restul voturilor. Vă mulţumesc. Abţineri? Nu sunt. Cu 4 voturi pentru şi 4 voturi împotrivă, amendamentul a fost respins. La nr.crt.25, domnul deputat Stanciu propune modificarea lit.l). Cine este pentru? 4 voturi pentru. Voturi împotrivă? Restul colegilor. Vă mulţumesc. Abţineri? Nu sunt. Cu 4 voturi pentru, şi restul voturilor împotrivă, amendamentul a fost respins. Supun votului dumneavoastră nr.crt.37 din raportul comisiei, art.14, alin.2, conform formulării comisiei. Voturi pentru, vă rog. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Cu trei voturi împotrivă şi restul voturilor pentru, amendamentul comisiei a fost adoptat. Trecem la nr.crt.38, art.14 alin.3, comisia ne propune un amendament admis. Domnul deputat Munteanu.
			Domnul Ioan Munteanu: Domnule preşedinte, Aş ruga să corectăm aici articolul în sensul că "în absenţa atât a liderului grupului parlamentar, cât şi a viceliderului şi a secretarului", nu "secretarilor", având în vedere că e necesară această corelare şi cu art.14 alin.1 şi chiar şi cu următorul, 14 cu 4.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Este corectă observaţia dumneavoastră. Dacă sunt intervenţii. Nu sunt. Supun votului dumneavoastră art.14 alin.3 în formularea comisiei, cu modificarea propusă de domnul deputat Munteanu. Voturi pentru, vă rog. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.39, art.14, alin.4. Amendament admis de către comisie. Dacă există intervenţii. Nu există. Voturi pentru, vă rog. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.40, art.15 alin.1, comisia ne propune o reformulare. Dacă există intervenţii. Nu există. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Nr.41, art.15 alin.2, comisia ne propune eliminarea acestui articol. (Domnul deputat Anghel Stanciu doreşte să intervină) Domnule deputat, 15 cu 1 s-a votat deja. Suntem la 15 cu 2. S-a votat, domnule. Comisia. N-aţi fost atent. Vă rog, rugaţi un coleg să vă atragă atenţia, cum rog şi eu secretarii. Suntem la 15 cu 2. Comisia a propus eliminarea. Dacă există intervenţii. Nu există. Cine este pentru eliminarea art. 15 alin. 2? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Articolul 15 alin. 2 a fost eliminat. Suntem la nr. curent 42, art. 16 alin. 1. Comisia are un amendament admis. Dacă există intervenţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră amendamentul admis de către comisie. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Numărul curent 43, art. 16 alin. 2. Comisia propune adoptarea unui amendament. Domnule Anghel Stanciu, vă rog, poftiţi la microfon. Aveţi un amendament respins la art. 16 alin. 2 şi aveţi un amendament, articol nou, art. 16 alin. 21. Sigur că aveţi două, domnule deputat. Vă rog, aveţi microfonul.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte de şedinţă, Onorat prezidiu, Stimate şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Constat că valoarea este relativă. Ce "scumpe" erau amendamentele acestea şi ce "ieftine" au devenit acum! Domnule preşedinte, Aici este o chestiune de principiu şi de perspectivă şi ea este valabilă şi la grupurile parlamentare, este valabilă şi la comisiile permanente, şi care priveşte persoanele de specialitate. Eu nu spun că este bine. De asemenea, spun de la început că cei care sunt acum în activitate trebuie să rămână în activitate. Până acum circa 4 ani, cred că în 2005 iar, grupurile parlamentare îşi angajau consilierii prin contract de muncă pe perioadă determinată. După aceea s-a intrat pe forma cu contrat de muncă pe perioadă nedeterminată. Se precizează, tot la art. 16 alin. 2, la cele aprobate, că acestea urmează să apară sau să dispară, după cum stabileşte grupul. Este clar că dacă nu se găseşte o modalitate în care să se separe personalul comisiilor, care e permanent pe perioadă nedeterminată, cu personalul minim de existenţă al grupului, de celelalte categorii care pot fi angajate pe durata de existenţă a grupului, se va ajunge în perspectivă la un blocaj. Au fost grupuri parlamentare care au dispărut, şi personalul a fost transferat de la unii la alţii. Şi atunci ne întrebăm de ce creşte de la ciclu, la ciclu personalul angajat. Pentru că nu se stabileşte o corelaţie între afinităţile politice ale celor care se angajează şi ceilalţi. De aceea, cred că aceste două articole, art. 16 alin. 2 şi 16 alin. 21 ar face ordine tot în perspectivă, deci nu cu aplicare imediată, astfel încât grupurile să decidă asupra a ceea ce angajează. Pentru că dânşii ştiu exact mai bine, şi nu secretariatul Camerei, iar angajarea, pentru aceste cazuri, să fie pe perioadă determinată. Menţionez, domnule preşedinte, spre liniştea dumneavoastră interioară, că n-am folosit cele 10 minute şi am tratat cele două puncte, 29, 30, propunând, în continuare, să acceptăm procedura graţioasă, şi să nu mai ies la toate. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Stanciu a susţinut cele două amendamente. Domnule Munteanu, aveţi cuvântul.
			Domnul Ioan Munteanu: Domnule preşedinte, dacă şi la dumneavoastră textul este acelaşi, trebuie eliminată repetiţia "din funcţie". "Numirea şi schimbarea din funcţie" şi cred că ceea ce lipseşte aproape pe parcursul întregului text, "agreat de către membrii" cum, de altfel, şi mai înainte era "de către parlamentari", nu "de parlamentari", dar, se repetă peste tot.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul deputat ne atrage atenţia asupra art. 16 alin. 2. Cred că este o problemă de redactare, de două ori "din funcţie". Scoatem o dată "din funcţie", aveţi dreptate, şi nu mai este agreat "de parlamentarii acelui grup", este mult mai elegant decât "de către membrii acelui grup". Sunt de acord cu propunerea dumneavoastră, dar până când voi supune la vot acest text am să supun votului Camerei. La nr. 29, amendamente respinse, amendamentul domnului deputat Anghel Stanciu, art. 16 alin. 2. Voturi pentru, vă rog? 2 voturi. Insuficiente. Amendamentul a căzut. Am să supun votului dumneavoastră nr. curent 30, amendamentul domnului Stanciu, pentru art. 16 paragraf nou, 21. Voturi pentru? 2. Insuficiente. Amendamentul a căzut. Supun votului dumneavoastră art. 16 alin. 2, nr. curent 43, amendament admis de către comisie, cu modificările propuse de domnul deputat Munteanu. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. În loc de "membrii", "parlamentari". Domnule Munteanu, vă rog frumos, mergeţi până la comisie şi spuneţi-le ce aţi propus. S-a votat, oricum, să rămână şi dânşii cu forma finală. Numărul curent 44, art. 16. Comisia propune un amendament admis. Dacă există intervenţii? Nu există. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 45, art. 18, comisia propune forma iniţiatorului, textul nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 46, art. 19 alin. 1, comisia ne propune un amendament admis. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 47 comisia ne propune un amendament admis. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 48 comisia ne propune un alineat nou, art. 19 alin. 3. Domnul Stanciu nu are probleme aici. Un amendament admis. Dacă există intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Secţiunea a 3-a. La titlul Secţiunii a 3-a dacă există intervenţii? Nu există. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Adoptat în unanimitate. La art. 20 alin. 1, nr. curent 49, comisia ne propune un amendament. Domnul Stanciu are un amendament respins.
			Domnul Anghel Stanciu: Stimate domnule preşedinte, Domnilor colegi, Domnilor miniştri, Onorată Comisie juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisie pentru regulament, Ne aflăm în faţa unui articol care are nr. 20 alin. 1 şi care prevede: "După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se aleg preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia". Noi am schimbat acest alineat cu o prevedere mai sintetică, mai elegantă şi constituţională: "După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se alege Biroul permanent al acesteia". De ce am făcut acest lucru? Dintr-un motiv, domnule preşedinte, foarte simplu. Pentru că, având o deformaţie profesională, de cadru didactic, am căutat în arhive şi am găsit Decizia nr. 45 din mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131/1994, care precizează: Articolul 20: "Formularea alin. 1, care stabileşte alegerea Biroului permanent, - şi aici atenţie, stimaţi colegi! - creează aparenţa a două structuri distincte, şi anume, preşedintele Camerei Deputaţilor şi Biroul permanent. Or, art. 61 alin. 2 din Constituţie, este în sensul că Biroul permanent al Camerei Deputaţilor cuprinde preşedintele şi ceilalţi membri. De altfel, dacă s-ar fi reluat formularea din titlul secţiunii, o asemenea neconformitate ar fi fost evitată". Deci, iată, stimaţi colegi, ce spune Curtea Constituţională în partea de explicaţii, iar în numele legii, Curtea hotărăşte: constată că art. 20 alin. 1 este neconstituţional. Acum, dumneavoastră hotărâţi! La câţi bobârnaci a luat Constituţia, dacă mai ia unul, ce contează?! Articolul 20 alin. 1 este neconstituţional! Onorata şi distinsa Comisie juridică a constatat că este constituţional, prin raportul de 16 secunde, pe care ni le-a înaintat. Domnule preşedinte, V-aş ruga să-mi retrageţi cuvântul, să nu mai aduc şi alte dovezi asupra modului "profesionist" în care noi ne aplecăm asupra prevederilor regulamentare. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, nu vă contrazic, referitor la raportul Curţii Constituţionale, nu mi-aş permite acest lucru de la acest microfon, şi dacă aş coborî la celălalt, aş fi de acord cu dumneavoastră. Articolul 20 alin. 1, domnul deputat Stanciu, nr. curent 35 la amendamente respinse, un amendament pe care şi l-a susţinut. Voturi pentru, vă rog? 4 voturi pentru. Voturi împotrivă? Mulţumesc. Abţineri? O abţinere. Cu 4 voturi pentru, insuficiente, amendamentul a fost respins. La nr. curent 49 din raportul comisiei, art. 20 alin. 1, amendament admis al unor deputaţi P.S.D. Voturi pentru, vă rog? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? Nu avem. Cu un vot împotrivă amendamentul admis a fost acceptat. La nr. curent 50... (Gălăgie în sală) Am o rugăminte la colegii deputaţi, să păstreze un pic de linişte în sală. Este foarte dificil de condus în ... Vă rog, stimaţi colegi! Domnilor colegi, vă rog mult, înţeleg că sunt discuţii de purtat. Dacă sunt urgente, puteţi să ieşiţi câteva minute pe hol, nu este nici o nenorocire, dar este foarte greu de lucrat în zumzetul care se aude în sală. La nr. curent 50, art. 20 alin. 2. Domnul Stanciu, amendament respins. Aveţi microfonul, domnule deputat.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnilor miniştri, Domnilor colegi, Onorat prezidiu, Se întâmplă ceva suspect în sala aceasta. Înainte eram rugat să merg încet pe partea aceasta şi repede pe partea aceea. Acum este invers. Nu înţeleg de ce! Deci, domnule preşedinte, nu insist, dar îmi permit să anunţ distinşii mei colegi că art. 20 alin. 1, pe care l-aţi menţinut, este declarat neconstituţional, prin Decizia nr. 45 din mai 1994. Chestie de obişnuinţă. Poziţia 36 era o chestiune care venea să lămurească multe lucruri care s-au întâmplat şi care prevedea, pe stil vechi: "Preşedintele Camerei Deputaţilor este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai fac parte patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori", iar noi am spus: "Biroul permanent al Camerei Deputaţilor se compune din următorii membri: preşedintele Camerei Deputaţilor, doi vicepreşedinţi, doi secretari şi doi chestori. Preşedintele Camerei Deputaţilor este preşedintele Biroului permanent. Vicepreşedinţii, secretarii şi chestorii vor reprezenta puterea şi opoziţia în Biroul permanent". Sunt trei teze pe care trebuie să vi le expun, evident, în maximum 5 minute, din care unul a trecut. Prima teză este o chestiune de clarificare. Am eliminat ambiguitatea dacă preşedintele este sau nu este membru al Biroului permanent. Prin ceea ce a decis Curtea în mai 1994, este clar că este membru al Biroului permanent. Aici nu mai există nici un dubiu. A doua teză cuprinde numărul de vicepreşedinţi şi secretari. Şi am propus, domnule preşedinte, doi vicepreşedinţi, doi secretari, doi chestori. Nu vreau să fiu populist, să spun că prin aceasta reducem două Mercedesuri la vicepreşedinţi, două Mercedesuri la secretari, două Mercedesuri la chestori şi le luăm independenţii. Nu! Sau că reducem bugetul Camerei Deputaţilor şi dăm la învăţământ, cum am văzut eu prin presă. Nu! Este o chestiune logică. Chestiunea logică porneşte de la faptul că am avut patru vicepreşedinţi şi patru secretari, patru chestori, nu pentru a avea fiecare grup funcţie, ci pentru că erau nişte sarcini ataşate Biroului permanent. O parte din sarcinile Biroului permanent au trecut în Comitetul ordinii de zi. Şi dacă au trecut la Comitetul ordinii de zi o parte din sarcini, trebuie şi structura redusă, în consecinţă. Pentru că altfel, prin metoda reducerii la absurd, pe care am făcut-o toţi în şcoală, dacă îi luăm toate sarcinile Biroului permanent, rămâne tot aşa?! Nu cred! Deci, domnilor colegi, gândiţi-vă bine ce bine am face şi colegilor noştri care ar sta mai puţin în birou şi ar fi cu noi aici, dacă îi reducem doi, doi, doi: unul din partea puterii, unul din partea opoziţiei. Şi nu se mai caută unul pe altul. Deci, a treia teză pe care noi o punem aici este ca preşedintele - şi o să vedem puţin mai departe - să fie imparţial, şi numai vicepreşedinţii şi secretarii să exprime puterea şi opoziţia în Parlament. Este o chestiune de inovare. Este greu de acceptat în totalitate, dar cel puţin în parţialitatea ei; votaţi acest amendament, spre a vedea ce bine va funcţiona treaba. Căci la Lisabona americanii au spus: la noi cercetarea ştiinţifică merge, că nu avem Ministerul Cercetării Ştiinţifice. Voi aveţi Ministerul Cercetării Ştiinţifice, dar noi băgăm 3% din p.i.b. Aşa şi aici! Haideţi să vedem cum merge şi cu mai puţini membri ai Biroului permanent. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Supun votului dumneavoastră, la art. 20 alin. 2, amendamentul domnului deputat Stanciu. Voturi pentru? 6. Cu 6 voturi pentru, insuficiente, amendamentul a fost respins. Supun votului dumneavoastră art. 20 alin. 2, amendament admis de către comisie. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La art. 20 alin. 3, nr. curent 51. Dacă există intervenţii? domnul Munteanu.
			Domnul Ioan Munteanu: Cred că în formulare corectă ar trebui "este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare", şi nu "între".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Visul domnului Tudor Marcu s-a îndeplinit cu dumneavoastră, domnule Munteanu. Vă mulţumim. Este corectă observaţia. Cu observaţia făcută, art. 20 alin. 3. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 52, art. 20 alin. 4 dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 53, art. 21 alin. 1. Intervenţii? Domnul Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Îmi susţin amendamentul respins, art. 21 alin. 1: "Preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupul parlamentar al partidului care obţine cel mai mare număr de mandate". Prin acest articol se respectă voinţa electoratului.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc. Observaţii? Nu sunt. Voturi pentru amendamentul domnului Nicolicea? 62. Voturi împotrivă? 121. Abţineri? Cu 62 voturi pentru, 121 împotrivă, amendamentul a fost respins. Articolul 21 alin. 1, amendament admis de către comisie. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 54 comisia ne propune la art. 21 alin. 2 text nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 53, art. 21 alin. 3, text nemodificat. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 56, art. 22. Dacă există observaţii? Comisia ne propune un amendament admis. Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 57, art. 23 alin. 1. Dacă sunt observaţii? Comisia ne propune un amendament admis. Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Votat în unanimitate. La nr. curent 58, art. 23 alin. 2 comisia ne propune un amendament admis. Domnul Stanciu are amendament respins. Domnule deputat, aveţi microfonul.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Onorat prezidiu, Vă rog să vegheaţi cu stricteţe la respectarea dreptului de opinie a fiecărui distins domn deputat, că nu sunt deputaţi de două categorii. Păi, nu s-a văzut când am ridicat mâna şi poziţia 41 la "respinse" de la art. 21 alin. 4, 21 alin. 5, 21 alin. 6, 21 alin. 7 a fost votată, în bloc, ca pe timpul partidului din care unii am făcut parte, unii nu fac parte, dar alţii s-au întors acolo. Voci din sală: La obiect!
			Domnul Anghel Stanciu: Obiectul îl constituie poziţia 46, art. 23 alin. 2: "În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor stabileşte numărul de locuri din Biroul permanent care revine, pe funcţii, grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei". Noi am propus următorul lucru: "În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor stabileşte prin vot numărul de locuri din Biroul permanent care revine pe funcţii grupurilor parlamentare, potrivit ponderii reale - şi nu iniţiale - a fiecărui grup parlamentar, în configuraţia politică a Camerei, înaintea sesiunii pentru care se aleg membrii Biroului permanent". Acesta este obiectul şi eu vă spun că îi este drag celor care vă conduc. Domnilor colegi, cine doreşte, îi stau la dispoziţie cu cele 15 extrase din regulamentele ţărilor europene. Peste tot configuraţia politică este cea iniţială; "cea iniţială", înaintea sesiunii. Aceasta este, de fapt, şi motivaţia pentru care din membrii Biroului permanent se aleg înaintea fiecărei sesiuni, şi nu se aleg o dată cu preşedintele. Pentru că un grup, dacă nu-i convine un membru pe care şi l-a propus, nu are decât să introducă procedura de revocare! Deci, aceasta este logica şi o găsiţi şi în geneza Constituţiei. La noi, însă, se doreşte să nu se stabilească această corespondenţă între numărul real de membri pe care-i are în grupul parlamentar şi drepturile iniţiale. Este o aberaţie! Dacă un grup nu este cel, să zicem, al distinsului grup parlamentar P.S.D., 120 şi ceva de membri, dacă rămâne cu 10 membri ocupă toate funcţiile, încât trebuie să mai aducă oameni de acasă, ceea ce este aberant, este iraţional! Dar, noi dorim să păstrăm această iraţionalitate, ca un monopol cu care să acţionăm şi să disciplinăm grupul. Nu! Deci, este încă o propunere menită a democratiza viaţa politică românească, începând de la capăt, cum spune românul: "peştele de la cap", dar deocamdată se curăţă încă de la coadă! Sper că, faţă de cele 10 voturi pe care le-am obţinut cu propunerea de reducere a membrilor Birourilor, aici să obţin cel puţin 12, este o încurajare pentru noi, de a insista şi la anul, la viitoarea modificare a regulamentului. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, domnule deputat, am reţinut. Dacă există comentarii? Nu sunt. Domnul deputat Stanciu, pentru 232, ne-a propus un amendament, comisia l-a respins, îl avem la 46 - amendamente respinse. Voturi pentru? 6 voturi pentru, insuficiente, amendamentul a fost respins. La 58, în amendamente admise, poziţia comisiei. Voturi pentru, vă rog? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă. Abţineri? Nu avem. Cu 1 vot împotrivă, art. 23 alin. 2 a fost adoptat. Pct. 59 - 233. Domnul Stanciu are amendament. La 47, domnule deputat, aveţi microfonul. O voce din sală: Stai mai în faţă!
			Domnul Anghel Stanciu: Am stat odată în faţă şi ai văzut ce am păţit... Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Stimaţi domnilor miniştri, Onorată comisie, V-aş ruga să aveţi în vedere o chestiune deosebită. Deosebită prin îndrăzneala ideii de a democratiza viaţa Parlamentului şi a grupului. În sensul că - şi unele grupuri, de fapt, foarte puţine, au adoptat de anul acesta această procedură - noi propunem ca: "În cadrul fiecărui grup, propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. 1 să se facă de către grupurile parlamentare în baza candidaturii liber exprimate şi a votului secret şi să se prezinte Camerei de liderii grupurilor parlamentare în limita numărului de locuri disponibile stabilit potrivit alin. 2. Orice candidatură impusă fără validarea acesteia de către membrii grupului prin vot secret asumat este nulă de drept şi nu poate fi înscrisă pe buletinul de vot. Constatarea nulităţii se face de către comisia de validare, la sesizarea scrisă a fiecărui deputat", "a oricărui deputat". Domnilor colegi, Sunt convins că gândiţi la fel ca mine. Cum am gândit şi eu la fel ca dumneavoastră... Dar raporturile dintre grupul parlamentar, ca structură a Camerei, prin reunirea voluntară a deputaţilor sub propria semnătură asumată, şi partid nu se face pe baza mandatului imperativ. Lista de partide, de care se făcea caz, conform precizărilor Curţii Constituţionale, este numai un factor de mediere între alegător şi cel ales şi nu este ghiuleaua de piciorul alesului. Şi se întâmplă în multe cazuri că se stabileşte: "X, să fie cutare! Y să fie cutare! Z să fie cutare!" În unele cazuri se mai întreabă: "De acord?" Şi bineînţeles că reflexul căpătat în 50 de ani de democraţie se perpetuează. Noi acceptăm că dacă sunt structuri ale Camerei, cu membrii componenţi prin libera lor voinţă, aceştia au dreptul să accepte sau nu prin vot orice candidatură: şi cele pe care le propune partidul, dar şi cele pe care le exprimă individul. Închipuiţi-vă cum s-ar derula în continuare activitatea în cameră? Pentru a vedea acest lucru, nu aveţi decât să încercaţi! Să votaţi articolul acesta şi să începem cu sesiunea viitoare, în baza principiilor exprimate, de liberă voinţă şi candidatură! Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Deci, nr. crt. 47 - amendamente respinse, amendament la 233 al domnului deputat Stanciu. Voturi pentru? 1, 2, 3, 4, 5... Voturi împotrivă? Mulţumesc. Oricum, insuficiente, îmi cer scuze, pentru a fi adoptat, amendament respins. Nr. crt. 59 - 233, amendament admis de către comisie. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Votat în unanimitate. Nr. crt. 60. Mă iertaţi, aţi ridicat mâna, există 234, amendament domnul Stanciu, alineat nou. Îmi cer scuze, mă gândesc ce o să fie pe la 22,30... peste 11 nu lucrăm...
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Avem, la poz. 49, un amendament, la poz. 50, un amendament şi mi-aş permite, ca să nu vorbesc 10 minute, să mă refer în câtva minute la amândouă şi dumneavoastră să le supuneţi după aceea la vot, ca să nu mai pierdem timpul cu transportul, că ştiţi de transporturi... Dacă acceptaţi această procedură graţioasă?
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă rog.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne deputate şi stimaţi colegi, Vă spun că peste o bucăţică de timp, nu prea lungă, cam 80% din amendamentele acestea respinse le veţi căuta, să le susţineţi de la tribună! Vă spune cineva care ştie ce spune! La 234, noi am propus că: "Lista nominală a candidaţilor propuşi pentru Biroul Permanent se supune votului Camerei Deputaţilor. Sunt declaraţi aleşi candidaţii care au întrunit majoritatea voturilor deputaţilor în condiţiile întrunirii cvorumului stipulat de art. 67 din Constituţia României. Candidaţii care nu au fost aleşi sau alţi candidaţi desemnaţi de grupurile parlamentare pot poarticipa la un nou tur de scrutin, şi pot fi declaraţi admişi dacă întrunesc majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Dacă după două - aici începe, de fapt, esenţa - tururi de scrutin un candidat nu obţine voturile necesare, grupul parlamentar este obligat să facă altă nominalizare până la obţinerea locului alocat". Domnilor colegi, Care, de fapt, e "şopârla", pentru că este o "şopârlă" aici? Mă uit la colegul meu Popa, care e mai vechi ca mine "în rele"... şi domnul deputat Ghişe la fel, cred că-şi aduce aminte. Până prin '96, cred, '97, Biroul permanent se alegea pe buletin. Şi dacă unul ca mine era pe buletin şi vă plictisea, cum vă plictisesc acum, mă tăiaţi! Pentru că în Biroul permanent vă reprezint cumva şi pe dumneavoastră şi în relaţiile cu exteriorul. Şi dacă mă tăiaţi de două ori la rând, grupul care avea locul trebuia să propună alt candidat. Şi, de aici, se crea o anumită comuniune, şi dintre cei aleşi în Biroul permanent, dar şi dintre cel care avea votul în mână. Şi dispăreau unele elemente care fac, nu? o îndreptare mai puternică a spinării colegilor noştri din Biroul permanent, că veneau la mâna noastră la fiecare început de sesiune. Acum, votul se face cu bile. Ştiu şi cine l-a introdus cu bile şi ştiu şi de ce l-a introdus cu bile... Pentru că acela este un vot formal! Voci din sală: Dar cine l-a introdus?
			Domnul Anghel Stanciu: Costă informaţia! Nu va fi, colegii de la PNL să-l taie pe colegul lor indirect, pentru că nu le place Stanciu, de la nu ştiu ce formaţiune. Şi atunci, toţi băgăm bilele albe şi negre acolo! Şi, deci, practic, trasformăm o chestiune strict democratică într-una formală şi, în fond, antidemocratică, impusă. Deci, eu v-aş propune să-l acceptaţi şi să-i tăiem cu graţie pe cei care nu ne convin, înţelegând că şi ei şi noi avem aceleaşi drepturi şi obligaţii, de a ne respecta reciproc. Şi atunci, normal, creăm o comuniune între votul nostru şi funcţia pe care o deţin. Aceasta este, de fapt, esenţa celor două elemente. La poz. 30, spun o singură vorbă, am mai spus-o, este clar că votul pe listă al secretarilor şi chestorilor cu ponderea reală, din momentul sesiunii, este un element de democratizare. Domnule preşedinte, Vă rog să le supuneţi la vot pe amândouă, spre a vedea dacă cel puţin m-am făcut înţeles. Dacă nu, ar fi extraordinar dacă mi-aţi permite, în scopul altor amendamente, să mai explic o dată, poate se înţelege şi se reţine. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vă puteţi face înţeles şi să primiţi voturi împotrivă... Este o soluţie pe care am întâlnit-o des în Cameră... Deci, domnul deputat Stanciu are un amendament la art. 234, pe care îl găsim la nr. crt. 49 - amendamente respinse, pe care l-a susţinut. Voturi pentru amendamentul domnului Stanciu? 1, 2, 3, 4, 5, 6 chiar 7 voturi pentru, insuficiente. Am să supun votului dumneavoastră, trecem la nr. crt. 60, art. 24. Aici, domnul Stanciu a avut, la nr. crt. 50, un amendament respins, pe care l-a susţinut. Voturi pentru? 1, 2, 3, 4, 5 voturi pentru, insuficiente. La nr. crt. 60, avem la amendamente admise, un amendament admis pe care ni-l propune comisia. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Nr. crt. 61 art. 25. Domnul Munteanu.
			Domnul Ioan Munteanu: Citind de la ultimul rând în josul paginii, domnule preşedinte: "Şi prin bile în cazul celorlalţi membri" - nu "membrii" - "ai Biroului Permanent. Propunerea de revocare se face în scris şi este însoţită" - nu "se însoţeşte" - "de semnăturile deputaţilor".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, observaţii corecte. Suntem la art. 25, am reţinut modificările propuse de domnul deputat Munteanu. Domnul Nicolicea, aveţi cuvântul, aveţi un amendament respins la 51.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Pentru a trece mai departe la acest articol, ar trebui să vedem o explicaţie din partea comisiei, şi anume ce înseamnă "majoritate politică", pentru că se vorbeşte de schimbarea majorităţii.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: La 62. Suntem la nr. crt. 61, stimate coleg, deci, la art. 25, după aceea urmează 251. Suntem la art. 25 partea introductivă, după care urmează un 251 ş.a.m.d.
			Domnul Eugen Nicolicea: Deci, pentru a intra în dezbatere, trebuie lămurită această noţiune, ca să ştim cum argumentăm. Din partea comisiei aş ruga, dacă dumneavoastră îngăduiţi.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: E în regulă. Comisia, vă rog, daţi explicaţia ce înţelegeţi prin "majoritate politică"?
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Au fost discuţii destul de aprinse în cadrul comisiei formate din cei 7 membri în legătură cu această sintagmă, "majoritate politică". Sigur că, nu vă ascund, am aşteptat şi un semn din partea Comisiei juridice, pentru a lămuri acest nou concept în ceea ce priveşte Regulamentul Camerei Deputaţilor, nu am primit nici din partea Comisiei juridice vreo dezlegare sau vreo luminare, din acest punct de vedere. Referitor la explicaţiile pe care le-au dat şi a trebuit să le acceptăm ca idee în cadrul comisiei de către iniţiatori, această "majoritate politică" este considerată o majoritate la un moment dat, creată în Camera Deputaţilor, fără a se subordona vreunor criterii anume. Din acest punct de vedere, vă informez, stimaţi colegi, că acest amendament nu a trecut cu majoritarea voturilor în cadrul comisiei, noi a trebuit să respectăm acest deziderat democratic, majoritatea a decis. Dar, domnule preşedinte, am spus la momentul când am realizat dezbaterea de început pe acest proiect de regulament că acest concept de "majoritate politică", în timpul dezbaterii, când vom ajunge la articolul respectiv, va trebui să-l clarificăm în cadrul plenului. Pentru că acest nou concept nu este clarificat nici la această dată.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Deci, domnule Nicolicea, v-a explicat comisia ceea ce nu ştie despre acest concept, nu ceea ce ştie. Doamna Aurelia Vasile.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Ideea sintagmei "majoritate politică" sau "nouă majoritate politică", vine, dacă vreţi, în contradicţie cu ce am votat până acum, 142 lit. f). De ce? Pentru că majorităţile au fost deja consfinţite, iar în 142 lit. f) ea merge mai departe şi nu poate să apară sau să schimbăm pe parcursul desfăşurării jocului regulile. Deci, la 14 alin. 2 lit. f), spune: "Face propuneri conform ponderii grupului parlamentar în configuraţia politică iniţială a Camerei Deputaţilor şi a negocierilor între liderii de grup". Deci, dacă am consfinţit în acest moment configuraţia politică iniţială, nu putem să facem o altă majoritate, "politică" sau cum s-o numi ea, pe parcursul jocului. Cer să fie trimis la comisie, pentru a putea să lămurim. De asemenea, pe acest articol şi articolul care urmează, 251, domnule preşedinte, să solicităm un punct de vedere al Consiliului Legislativ.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Doamnă deputat, suntem la nr. crt. 61, vă rog foarte mult să vă concentraţi, să rămânem pe el, dumneavoastră aţi vorbit la nr. crt. 62.
			Doamna Aurelia Vasile: Şi, şi...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu. Deci, la nr. crt. 61 art. 25, testul introductiv este clar, stabileşte o teză: "Preşedintele şi membrii Biroului permanent pot fi revocaţi cu votul majorităţii membrilor". Cu modificările făcute de colegul Munteanu, are, la ora actuală, o formă gramatical corectă. Din punct de vedere al conţinutului politic, îl vom vota împreună, rog toţi colegii să se concentreze. Am avut două intervenţii pe 62, nu pe 61. Domnule Manda, la 61, vă rog, nr. crt. 61.
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, La nr. crt. 61 art. 25 alin. 1. Deci, este foarte adevărat ce spuneaţi dumneavoastră, că, de fapt, discutăm de teză şi cel mai important lucru al acestui articol, prevede posibilitatea schimbării preşedintelui. După care, în articolele următoare şi alineatele următoare spune şi cum se poate face acest lucru. Eu vreau să vă propun dumneavoastră să supuneţi plenului eliminarea acestui articol şi o să vă spun şi de ce. Deci, m-am uitat în prezentarea pe care ne-a făcut-o comisia, atunci când discutam despre ce se întâmplă cu preşedintele. România vrea să intre în Uniunea Europeană şi vrea să se alinieze Uniunii Europene cu legislaţia, ne dorim să...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, mă iertaţi că vă întrerup, nu aveţi amendament de eliminare. Vă rog, susţineţi un amendament pe care îl aveţi.
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Domnule preşedinte, Dacă ne uităm foarte bine, există amendament de eliminare, semnat de câţiva parlamentari PSD.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Unde, stimate coleg?
			Domnul Iulian Claudiu Manda: La 50 şi...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: 50 şi cât, stimate coleg?
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Vă spun imediat, domnule preşedinte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Sunt la art. 25 teza de introducere, am spus, nr. crt. 61 din amendamente admise. Nu mergeţi la alin. 1, n-am ajuns la alin. 1!
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Domnule preşedinte, La amendamentele respinse, la pct. 58, există amendamentul 25 cu 1...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: La art. 25 alin. 1 nu am ajuns încă! Asta vă spun, suntem la art. 25 teza introductivă nr. crt. 61! La teză, dacă doriţi.
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Bun, la teză vorbim. Deci, la teză, observăm aici că dintre ţările Uniunii Europene sunt decât două ţări, Italia şi mai este încă una, cred, Grecia, unde există prevederi de schimbare a preşedintelui din funcţie. În celelalte ţări ale Uniunii Europene nu există prevăzut în regulamentele lor acest lucru. Deci, dacă în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană nu prevede schimbarea preşedinţilor Camerei Deputaţilor sau Senatului, ai insituţiilor decizionale de acolo, eu cred că ne putem alinia ţărilor din Uniunea Europeană, şi atunci, propun eliminarea art. 25 alin. 1. Şi, la fel, o să propun şi pentru celelalte alineate de la pct. 25.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu aveţi amendament, nu puteţi propune eliminarea, îmi pare rău pentru dumneavoastră. Staţi în regulament! Aveţi amendament? Vă rog. Domnul Moldovan are amendament. Dar spuneţi-mi unde e, să-l găsesc?
			Domnul Emil Radu Moldovan: La poz. 52, la amendamente respinse. Nu-i amendamentul meu, e al unui coleg. Un amendament respins care sună în felul următor: "Preşedintele Camerei Deputaţilor, nefiind un simplu membru al Biroului permanent şi fiind ales după o procedură separată, nu se poate uspune acestei proceduri de revocare". E amendamentul colegului nostru, domnul deputat Chiper.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Asta există, cu asta sunt de acord, domnule deputat.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Deci, eu susţin propunerea antevorbitorului meu, să acceptăm acest amendament şi să eliminăm amendamentul admis de către comisie. Mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Deci, domnul Moldovan propune să acceptăm amendamentul domnului Chiper. Sigur că dacă acceptăm acel amendament, ceea ce avem la 61 cade. Deci, singurul amendament care există este cel pe care domnul Moldovan l-a menţionat. Domnul Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte de şedinţă, Onorat prezidiu, Stimate doamne miniştri şi stimaţi miniştri, Distinşi colegi parlamentari, La poz. 56 din amendamente respinse există un amendament care are în vedere modificarea art. 25, care prevede într-adevăr revocarea, dar nu în formularea care este la amendamentele acceptate. De aceea, domnule preşedinte, noi vă propunem ca poz. 61 să fie acceptată în varianta în care noi am propus-o, mai contrasă şi cu economie de cuvinte şi, în perspectivă, de hârtie şi de copaci, prin tipărirea regulamentului: "Preşedintele Camerei Deputaţilor şi orice membru al Biroului permanent poate fi revocat din funcţie înainte de expirarea mandatului". Şi se va corela cu cealaltă poziţie pe care o am în continuare, în care chestiunea majorităţii politice este exclusă şi este exclusă din raţionamente foarte simple. Pentru că noi trebuia să decidem întâi dacă vrem un preşedinte arbitru şi, odată ce am căzut pe varianta aceea, nu mai avem ce discuta pe timpul mandatului, deci, un speaker, ca în ţările cu democraţie avansată sau un preşedinte "jucător". Dar nu "jucător" în Cameră. În Cameră, când s-a urcat la acel microfon, trebuie să dovedească imparţialitate, să dovedească echidistanţă, aşa cum dovedeşte distinsul nostru preşedinte de şedinţă de astăzi: dânsul nu-i nici cu Puterea, nu-i nici cu Opoziţia, este echidistant în aprecierea amendamentelor noastre, pe care le votează, că are dreptul (sper şi eu să obţin acest vot, un vot favorabil). Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc. Doamnă Vasilescu, aveţi microfonul. Deci, până acum, la art. 25 partea introductivă sunt două amendamente care au fost susţinute.
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu: O să vă rog să-mi daţi ocazia să-mi susţin şi eu amendamentul, pe care l-am depus la comisie. De altfel, la art. 25 avem mai multe amendamente, Grupul Partidului România Mare. Sună cam aşa: "Oricărui membru al Biroului Permanent i se poate revoca mandatul înainte de expirarea acestuia, la cererea motivată a grupului parlamentar care l-a propus". Această teză a pornit de la acea decizie a Curţii Constituţionale, pe care bănuiesc că v-o mai aduceţi aminte, v-am citit-o şi recitit-o de câteva ori la dezbaterile generale, nu mai este cazul să mă mai refer la ea, după care urmează amendamentul: "Votul este secret şi se exprimă prin bile pentru fiecare caz în cel mult 15 zile de la data înregistrării cererii de revocare. Membrii Biroului permanent pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului la cererea motivată a grupului parlamentar care i-a propus şi în cazul în care deputatul în cauză nu mai face parte din grupul parlamentar respectiv". Aşadar, numai grupul care a propus un membru al Biroului permanent poate să şi ceară revocarea lui. Este o decizie a Curţii Constituţionale, precum foarte bine ştiţi. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Doamnă deputat, mulţumesc. Doamna deputat Vasilescu a susţinut amendamentul respins, care se găseşte la nr. crt. 55 - amendamente respinse. Dacă există alte intervenţii? Da, domnule deputat, aveţi cuvântul. Domnule Nicula, aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Cosmin Nicula: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Vreau să spun înainte de toate că art. 25, cum îl avem cu toţii la poz. 61, este neconstituţional. În art. 64 din Constituţia României alin. 2 scrie foarte clar că: "Preşedintele Camerei este ales pe întreaga durată a mandatului". Propunerea mea este următoarea, modificarea acestui articol, care să sune în felul următor: "Preşedintelui Camerei Deputaţilor..."
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vă întrerup, aveţi doar posibilitatea să susţineţi un amendament respins, nu puteţi, în plen, să veniţi cu un amendament nou.
			Domnul Vasile Cosmin Nicula: Neconstituţional fiind art. 25, aş propune eliminarea.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Deci, propuneţi să votăm împotrivă. Am reţinut propunerea dumneavoastră, vă mulţumesc. Domnul Ponta.
			Domnul Victor Viorel Ponta: Domnule preşedinte, O simplă precizare pentru toţi colegii care iau cuvântul, sunt două tabele: tabelul cu amendamentele admise şi tabelul cu amendamentele respinse, rugămintea, pentru ca să ne fie uşor şi să le fie uşor celor care vorbesc, să precizeze acest lucru, pentru că de multe ori sunt poziţii diferite şi nu mai ne este foarte clar. Din acest motiv şi câţiva dintre colegii noştri au menţionat alte numere, în funcţie de tabelul cu amendamente admise sau respinse. Mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, Mulţumesc. Este vorba de raportul cu amendamentele admise şi raportul cu cele respinse. Domnul Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Este vorba de poziţia 53 de la cele respinse, şi anume, următorul amendament, art. 25: "Preşedintele Camerei Deputaţilor şi orice alt membru al Biroului permanent poate fi revocat din funcţia pe care o deţine înainte de expirarea mandatului, la cererea motivată a grupului parlamentar care l-a propus. Propunerea de revocare, însoţită de motivaţie şi semnăturile iniţiatorilor se face în scris. Revocarea se face cu votul majorităţii deputaţilor. Votul este secret, se exprimă prin bile pentru fiecare caz în parte." Acest articol este în corelare cu Constituţia, cu decizia Curţii Constituţionale. Mai mult de atât, dă posibilitatea unui grup ca atunci când unul din membrii Biroului permanent a părăsit grupul, a devenit deputat independent, să poată să aibă, în cadrul Biroului permanent, ponderea iniţială. Deci susţin acest amendament.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Bogdan Duvăz.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc. Stimate domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am un amendament care figurează la poziţia 54 la amendamente respinse, la art. 25, care face menţiunea că oricărui membru, şi citesc integral articolul: "Oricărui membru al Biroului permanent i se poate revoca mandatul înainte de expirarea acestuia, la cererea motivată a grupului parlamentar care l-a propus. Votul este secret şi se exprimă prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile de la data înregistrării cererii de revocare. Membrii Biroului permanent pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului, la cererea motivată a grupului parlamentar care i-a propus şi în cazul în care deputatul în cauză nu mai face parte din grupul parlamentar respectiv." Susţin acest amendament şi v-aş ruga să-l susţineţi şi dumneavoastră.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Dacă mai există? Domnul deputat Bolcaş, aveţi cuvântul.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Stimaţi colegi, Cred că ne aflăm într-o confuzie redacţională. Textul articolului 25, aşa cum este prins în amendamentul comisiei, nu stabileşte cine poate să facă revocarea, în ce condiţii se face această revocare, ci stabileşte numai că revocarea este posibilă. Din acest punct de vedere este corect. Este posibilă şi revocarea preşedintelui, cerută de anume persoane şi anume condiţii, este posibilă şi revocarea oricărui membru al Biroului permanent, cerută de anume persoane şi în anumite condiţii. Dar despre persoane, titularii cererii de revocare şi condiţiile de revocare, vorbeşte în continuare art. 251. În aceste condiţii, acest art. 25, aflat la poziţia 61, apare corect. Spun că apare corect întrucât el păcătuieşte de neconstituţionalitate redacţională. Aceasta este problema aici. Curtea Constituţională a spus clar în Decizia nr. 62/2005: "Egalizarea preşedintelui cu ceilalţi membri ai Biroului permanent şi aplicarea unui tratament juridic identic în ceea ce priveşte revocarea, soluţie consacrată în vechiul art. 25 din Regulament, contravine cadrului constituţional şi regulamentar." Aici ce se întâmplă, preşedintele, prin redactare, este pus pe acelaşi picior cu ceilalţi membri ai Biroului permanent. Trebuie să înţelegem un lucru. Într-adevăr, preşedintele, tot printr-o interpretare corectă a Curţii Constituţionale, este membru al Biroului permanent, dar aceasta nu însemnează că nu are o figură juridică aparte, măcar prin ideea că are nişte atribuţii constituţionale care-l diferenţiază de ceilalţi membri ai Biroului permanent. El poate fi locţiitorul şefului statului în anumite condiţii, el, în nume personal, ca preşedinte, poate să sesizeze Curtea Constituţională, nu ceilalţi membri ai Biroului permanent etc. Nu vreau să vă răpesc timpul. Deci propunerea mea de restituire la comisie a acestui articol pentru reformulare vizează stabilirea unui text în care preşedintele să nu figureze condiţional alături de ceilalţi membri ai Biroului permanent, pentru că deja contravenim unei decizii a Curţii Constituţionale. Care este importanţa acestui lucru? Curtea Constituţională este, poate, singura instanţă de la noi, dacă o pot denumi instanţă, singurul organism judiciar, jurisdicţional la care precedentul judiciar are valoare absolută. Curtea Constituţională va sancţiona ceea ce deja a dispus. Pentru aceasta, fac propunerea de retrimitere la comisie numai pentru reformularea redactării, în sensul departajării preşedintelui de ceilalţi membri ai Biroului permanent.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Am reţinut. Alte intervenţii? Domnul Márton Árpád, aveţi microfonul.
			Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Alin. 2 din art. 64 al Constituţiei are patru fraze. Prima frază zice aşa: "Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent." A doua frază vorbeşte despre preşedinte, a treia frază vorbeşte despre ceilalţi membri, iar a patra frază închide cum a început: "Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi." Deci a început prin "Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent." şi încheie cu: "Membrii Birourilor permanente pot fi revocaţi." Aceste patru fraze fac parte din acelaşi aliniat care are un început, un sfârşit şi o parte de mijloc. În mod evident, acest articol are un enunţ la fel de clar, general, enumerând separat preşedintele, cât şi vicepreşedinţii. urmează ca în art. 211, respectiv 252 să vedem fiecare cum poate fi revocat. Şi mi se pare corect ca, în spiritul acestui alin. 2, să avem două prevederi, pentru fiecare situaţie câte un articol separat. Deci, se justifică tocmai această prevedere de a reglementa diferenţiat pentru preşedinte şi pentru ceilalţi membri. Dar pentru toţi putem enunţa acel principiu, că pot fi revocaţi. Cred eu. Ca atare, nu susţin ideea de retrimitere la comisie a acestui aliniat. Propun să votăm prin vot, să supunem votului în plen şi, în mod evident, Curtea Constituţională va avea posibilitatea, conform înţelegerii noastre, ca să decidă şi asupra art. 25, cât şi a celorlalte soluţii la care vom cădea de acord ulterior, după ce am votat acest articol sau l-am respins. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu mulţumesc. Domnul Valer Dorneanu, aveţi microfonul.
			Domnul Valer Dorneanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am să mă refer la amendamentul colegului meu, domnul Chiper, şi la propunerea distinsului meu coleg Bolcaş. În principiu, şi eu cred că preşedintele Camerei nu poate fi revocat asemenea celorlalţi membri ai Biroului permanent. În primul rând, fiindcă însăşi Constituţia face distincţie netă între preşedintele Camerei şi ceilalţi membri ai Biroului permanent. În al doilea rând, preşedintele Camerei şi ai Camerelor, de altfel, au un statut constituţional propriu, sunt singurii cărora însăşi Constituţia le atribuie nişte prerogative. Pe de altă parte, aşa cum s-a spus aici, nu vreau să repet, în majoritatea ţărilor din Europa asemenea prevederi care să permită revocarea preşedinţilor înainte de expirarea mandatului nu există. Deci susţin, în principiu, acest amendament. Pe de altă parte, având în vedere acest lucru care ar trebui reevaluat de către Comisia pentru regulament şi având în vedere că textul pe care comisia şi l-a însuşit cu majoritatea voturilor la poziţia 61 conţine nişte inadvertenţe cu privire la modalitatea de vot, se precizează acolo că "votul asupra revocării se dă prin buletine de vot, în cazul preşedintelui, şi bile, în cazul celorlalţi membri ai Biroului permanent", or, vreau să vă semnalez că votul prin buletine de vot se dă doar în cazul numirilor. Ce vot să dai la revocare prin buletin este vot. Acolo te exprimi da sau nu, prin bilă albă sau bilă neagră. Pentru a elimina şi inadvertenţa aceasta, dar mai ales pentru a reevalua problematica posibilităţii revocării preşedintelui şi, în orice caz, necesitatea, în cazul în care se consideră că şi el poate fi revocat, necesitatea de a i se rezerva un regim distinct de al celorlalţi membri ai Biroului permanent, susţin propunerea domnului Bolcaş de a fi restituit acest text comisiei, pentru o nouă reevaluare. Mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Dacă mai există intervenţii? Doamna Aura Vasile, aţi intervenit la acest subiect, nu vă dau cuvântul a doua oară, că aş încălca Regulamentul. Alte intervenţii, dacă mai există? Nu mai sunt. Încep cu propunerea domnului deputat Bolcaş, susţinută de către domnul deputat Valer Dorneanu, de retrimitere la comisie pentru reformulare a întregului articol 25, cu tot ceea ce înseamnă el. Voturi pentru? Vă rog număraţi. 111 voturi pentru. Voturi împotrivă? 169 de voturi împotrivă. Abţineri? Nu avem abţineri. Cu 111 voturi pentru şi 169 împotrivă propunerea a fost respinsă. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnul Chiper Gheorghe, care se găseşte la amendamente respinse la numărul curent 52. Voturi pentru, vă rog. 112. Voturi împotrivă? 169 de voturi împotrivă. Amendamentul a căzut. Numărul curent 53 de la amendamente respinse, amendament susţinut de la microfon. Îl supun votului dumneavoastră. Voturi pentru? 112 voturi pentru. Voturi împotrivă? 170 de voturi împotrivă. Amendamentul a fost respins. Numărul curent 54 din amendamente respinse, amendament susţinut de domnul Bodgan Niculescu-Duvăz şi de doamna Olguţa Vasilescu. Voturi pentru? 112. Voturi împotrivă? 171. Amendamentul a fost respins. Numărul curent 55 de la amendamente respinse, amendament susţinut de doamna deputat Olguţa Vasilescu. Voturi pentru? 112. Voturi împotrivă? 171. Amendamentul a fost respins. Numărul curent 56, amendament susţinut de domnul deputat Stanciu. Voturi pentru? Două voturi pentru. Voturi împotrivă? Cu două voturi pentru, amendamentul a fost respins. Supun votului dumneavoastră din raportul amendamentelor admise, numărul curent 61, formularea comisiei. Voturi pentru? 171. Voturi împotrivă? 112. Abţineri? Nu avem Cu 171 de voturi pentru şi 112 împotrivă, numărul curent 61 a fost adoptat. Numărul curent 62, art. 251 alin. 1, amendament adoptat de comisie, amendamente respinse. Domnul Valer Dorneanu.
			Domnul Valer Dorneanu: Mă refer la amendamentul situat la poziţia 58 din raport, prin care propun, din două motive, eliminarea textului adoptat de către comisie. Textul pe care comisia ni-l propune pentru a fi adoptat prevede posibilitatea revocării din funcţie a preşedintelui Camerei când se schimbă majoritatea politică din Cameră, de către majoritatea deputaţilor. Există o dublă măsură de neconstituţionalitate a acestui text. Prima se referă la conceptul de majoritate politică, şi aici o să revin la discuţiile pe care le-a făcut distinsul meu coleg, domnul Bolcaş, şi alţii, cu privire la majoritatea politică şi la configuraţia politică. Este evident, comisia a făcut o confuzie între cele două concepte. Conceptul de configuraţie politică are în vedere spectrul politic rezultat din alegeri, mai exact, partidele sau formaţiunile politice care au întrunit pragul prevăzut de Legea electorală şi au intrat, în urma alegerilor, în Parlament, în Camera Deputaţilor şi în Senat. Este evident că la acest lucru s-a referit Constituţia şi a făcut acest lucru pentru că, în mod clar, configuraţia politică vine din expresia votului popular. Este o prelungire a suveranităţii poporului şi o expresie a acestuia. Măsura în care un partid a fost votat de către electorat trebuie să se reflecte în configuraţia politică a celor două Camere ale Parlamentului. Aşadar, configuraţia politică se referă la partidele sau la formaţiunile care sunt reprezentate în Parlament şi la pondera lor. Aceasta are în vedere Constituţia când precizează că membrii Biroului permanent şi preşedintele sunt aleşi potrivit configuraţiei politice. Deci atât potrivit propunerii pe care o fac partidele care sunt reprezentate în parlament, cât şi a ponderii acestora. Momentul pe care îl are în vedere Constituţia este, evident, momentul constituirii Parlamentului. Dacă se schimbă ponderea unui partid, unui grup parlamentar, ulterior, acest lucru nu poate influenţa şi nu poate modifica structura organelor alese ale Camerei. Deci Constituţia are în vedere configuraţia politică la momentul constituirii organelor de lucru ale Parlamentului, a Biroului permanent, a preşedintelui, a comisiilor ş.a.m.d. Ca atare, nu se poate pune problema înlocuirii preşedintelui pentru schimbarea majorităţii politice. Majoritatea politică este un concept relativ, conjunctural. Înseamnă majoritatea de vot. Acest lucru rezultă din toate regulamentele parlamentelor din Europa şi el se reflectă şi în Constituţia Europei, care vorbeşte distinct de majoritate şi vorbeşte şi de minoritate blocantă. Aşadar, majoritatea nu se referă la configuraţia politică. Schimbarea majorităţii, care poate să aibă loc de la o lege la alta, de la un articol la altul, de la o moţiune la alta, nu poate să fie o motivaţie de revocare. Pe de altă parte, revocarea, în dreptul nostru, este o sancţiune care intervine pentru abateri, pentru încălcarea Constituţiei, în cazul demnităţilor publice, pentru încălcarea Regulamentului, pentru încălcarea legilor, pentru blocarea activităţii parlamentare ş.a.m.d. Nu poate să aibă loc o revocare care, repet, este o sancţiune, pentru că se schimbă majoritatea politică. Din alt punct de vedere, textul acesta este neconstituţional pentru că prevede posibilitatea revocării la iniţiativa majorităţii deputaţilor. Aici există două decizii ale Curţii Constituţionale care, în spiritul textului constituţional la care m-am referit, care prevede că preşedintele şi ceilalţi membri se aleg potrivit configuraţiei politice, în spiritul faptului că preşedintele Camerei se alege la propunerea grupului parlamentar majoritar sau la propunerea grupului parlamentar care are acceptul celorlalte formaţiuni din structura politică a Parlamentului, tot acel grup sau, mai exact, numai acel grup poate să facă propunerea de revocare. Repet, propunerea de revocare care să fie iniţiată de un grup de deputaţi, de majoritatea deputaţilor, de mai multe grupuri parlamentare e neconstituţională pentru că doar grupul parlamentar care a propus preşedintele, numai acela are dreptul să propună şi revocarea lui, în situaţia în care, desigur, se acceptă teza revocării. Pentru aceste motive, vă rog să admiteţi amendamentul meu şi să înlăturaţi acest amendament al comisiei.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Bolcaş.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: În susţinerea acestui amendament de eliminare sunt puţine cuvinte care se mai pot spune fără a repeta nişte teze fundamentale expuse de distinsul coleg Valer Dorneanu, care sunt - cum să vă spun - începutul şi sfârşitul în această materie. În primul rând sunt uluit de motivarea dată de comisie. "Se admite acest amendament pentru a se corela cu art. 64 alin. 4 din Constituţie". Aceasta este o bizarerie. Constituţia României prevede, într-un singur loc, în acest 64, teza ultimă, aliniat ultim, noţiunea de configuraţie politică. Nicăieri nu veţi întâlni noţiunea de majoritate politică. De ce? Configuraţia politică este o noţiune constituţională, de drept constituţional, iar majoritatea politică poate să fie o noţiune de politologie sau, cel mult, de sociologie, străină spiritului textelor de lege. Majoritatea politică însemnează un raport conjunctural. Deci lăsăm problema revocării preşedintelui Camerei la latitudinea unei conjuncturi politice. Şi noi am votat astăzi alături de Alianţă şi am făcut să treacă două sau trei legi organice - patru, îmi spun colegii mei - pentru că am considerat că sunt bune. Aceasta înseamnă că noi am format o majoritate politică de natură să schimbe preşedintele Camerei? Sper că nu, dar oricine poate să profite de această idee. Iată cum am votat, noi suntem majoritate politică. Iertaţi-mă, Constituţia există dintr-o singură mare raţiune: construcţia statală are nevoie de stabilitate. Noi nu intrăm în Europa, noi nu intrăm în lume, noi nu intrăm nicăieri unde ar vrea cineva să ne bage dacă nu avem o construcţie statală stabilă. Şi atunci ce facem? Punem soarta celui de-al doilea sau celui de-al treilea om din stat - în raport de înlocuire a preşedintelui - sub semnul instabilităţii conjuncturale. Or, aceasta nu se poate şi nu serveşte decât conjuncturii parlamentare actuale. Or, înlăturând ideea de stabilitate înlăturăm ideea de constituţionalitate. În acelaşi timp, s-a evocat şi o recentă, 2005 cred că este anul pe care îl traversăm - 1 februarie 2005, o decizie a Curţii Constituţionale, care spune simplu: "Trebuie păstrată în structura Biroului permanent - şi aici nu îl distinge pe preşedinte - configuraţia politică". Nu mai păstrez nimic în aceste condiţii în care revocarea este pusă la îndemâna majorităţii deputaţilor care formează o anume majoritate politică. Nu vreau să vorbesc degeaba. Am ţinut să expunem punctul de vedere al Grupul parlamentar al Partidului România Mare, ca să înţelegeţi de ce ne batem noi pe acest Regulament. Care a fost raţiunea? Independent de partidul care va ocupa această funcţie, independent de persoana care va ocupa această funcţie nu putem lăsa să se facă varză Constituţia ţării, pentru că atunci nu mai existăm. Aceasta este toată problema noastră şi, de aceea, v-am propus-o. În aceste condiţii, desigur că majoritatea politică îşi va vota acum propriile drepturi. Îi priveşte. Dar, cum să vă spun, există o frază frumoasă dintr-un film cu Spencer Tracy, "Procesul de la Nürenberg": "Este logic ce spun dânşii, dar nu este drept şi nu va fi drept niciodată." Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Bogdan Duzăz.
			Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Cred că această discuţie pe care încercăm să o facem concentrată este utilă, cu atât mai mult cu cât este sub imperiul unui moment peste care am trecut, şi anume un moment de blocaj, şi eu cred că principiile trebuie să primeze. Voi încerca să nu repet nimic din ceea ce au spus cei doi străluciţi antevorbitori şi foarte competenţi în drept constituţional. Totuşi, vreau să vă amintesc un singur lucru. De ce majoritatea nu este calificată de Constituţie şi, de fapt, configuraţia politică este cea care determină tot ce urmează să se întâmple în Parlament şi, de fapt, această configuraţie este respectarea unui rezultat în alegeri. Pentru un simplu motiv, pentru că 69 cu 1 ne spune că votul nu este imperativ, şi o majoritate realizată de o Coaliţie care are interese şi determină un vot majoritar la un moment dat, dacă ar fi calificată de Constituţie ar trebui să conducă la un vot imperativ, la un vot obligatoriu. Singurul lucru stabil în această Cameră, indiferent cum se vor conforma majorităţi, cu sau fără alegeri în perspectivă, singurul lucru este configuraţia, este datul rezultatului alegerilor de la sfârşitul lui 2004. Deci, aş vrea să reflectaţi cu seriozitate şi să ne asociem la eliminarea acestui articol care vrea să confere drept de instituţie, să instituţionalizeze o chestiune care este profund neconstiţională şi, aş spune eu, şi antidemocratică. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Doamna deputat Vasilescu.
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu: Stimaţi colegi, Şi noi am propus eliminarea acestui paragraf şi vreau să vă spun că ne-am luptat în comisie ca măcar să putem să introducem aici o motivare a acestui gest, în sensul că atunci când introduci o cerere nemotivată în orice instanţă din România, ea este respinsă. Dar, Parlamentul României care face legi, Camera Deputaţilor poate să-şi revoce preşedintele fără să aibă nevoie de nici un fel de motivare? Măcar să ştie despre ce este vorba, care au fost motivele care au stat la baza acestei schimbări. Se vorbeşte aici despre majoritate politică, dar acest concept este nou introdus, aşa cum a susţinut şi domnul Lucian Bolcaş, nu apare pe nicăieri, în schimb putem ajunge la situaţii, previzibile de altfel, în care să schimbăm în fiecare lună preşedintele Camerei Deputaţilor, şi spun previzibile pentru că văd schimbul de replici între Ludovic Orban şi ceilalţi fruntaşi ai Partidului Democrat, văd ceea ce se întâmplă în judeţul Hunedoara cu ruperea protocolului şi nu-mi e greu să mă gândesc că peste o lună de zile, Bogdan Olteanu, care s-ar putea să ajungă preşedintele Camerei Deputaţilor, s-ar putea să fie schimbat şi să nu apuce să se bucure prea mult de această funcţie. Aşadar noi susţinem eliminarea acestui paragraf 1. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, doamna Vasilescu. Domnul Andon.
			Domnul Sergiu Andon: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Sper să nu jignesc pe nimeni şi nu contest valabilitatea unora dintre tezele care deja s-au susţinut de la acest microfon, inclusiv ca argumente pentru eliminarea alineatului propus, 251 , articolului nou propus. E câte ceva valabil în tot ce s-a rostit, dar cred că există un exces de argumentaţie şi când invocăm constituţionalitatea şi când facem apel la dicţionarele politice. De ce? După cum s-a desprins, problema e caracterul între multe ghilimele pun eu, novator, al acestei sintagme "majoritate politică". Îmi cer încă o dată scuze, nu vreau să jignesc pe nimeni, dar ne lăsăm furaţi de beţia unui cuvânt. Personal am părerea că acest cuvânt, e vorba de adjectivul politic, ne fură şi în alte privinţe. Nu e cazul să discutăm acum, mă refer în special la votul politic pe care iarăşi, conceptual, îl consider împotriva esenţei parlamentarismului şi a votului reprezentativ, dar este altă discuţie. Iată-ne în faţă cu această muzicalitate, majoritatea politică, iată distinşi parlamentari străduindu-se să ne convingă de noutatea ei, iată-ne alţi distinşi parlamentari străduindu-se să facă apel să contribuim la definirea acestui concept, iată alţi distinşi parlamentari acuzând neconstituţionalitatea reglementării, când problema e mult mai simplă şi vizează riscul de a cădea în penibil, în penibilul semidoctismului. Vă rog priviţi cu toate cunoştinţele pe care toţi le avem, indiferent de profesie, din şcoala generală, de la limba română şi artimetică, n-am zis aritmetică, şi veţi vedea că termenul este imposibil, este un barbarism. Majoritatea, substantivul majoritatea, exprimă, este expresia lexicală a unei realităţi matematice. Ea nu poate să însemne nimic altceva decât o anumită realitate cifrică. Adjectivele pe care le suportă sunt, de asemenea, exprimări ale unor alte realităţi cifrice şi poate să existe majoritate simplă, absolută, relativă, totul având corespondent în cifre. Ce caută adjectivul politic ataşat unei realităţi matematice pe care întâmplător textul nu o exprimă prin cifre, ci o exprimă printr-un cuvânt convenţional care înseamnă un singur lucru: o majoritate care nu mai este majoritate dacă se schimbă o cifră din spatele ei. Nu poate fi nici politică, nici sportivă, nici artistică, nici frumoasă, nici parfumată, nici colorată, nici muzicală. Ea este majoritatea pe care o dă aritmetica. Poate să fie o majoritate de politicieni, de sportivi, de artişti, e cu totul altceva, dar aici noi toţi suntem politicieni în această aulă, iar textul nu se referă decât la politicieni, cel mult putea să conţină propunerea de text un pleonasm, tot era mai bine, şi să zică majoritatea politicienilor în loc de parlamentarilor, dar "majoritate politică" nu există şi riscăm să ne facem de râs pornind de la sonoritatea unui cuvânt, cuvântul ăsta "politic", aşa, mi se umflă obrajii şi se pare că dăm deja suflu divin unor realităţi meschine dacă îl ataşăm altor noţiuni. Nu are ce căuta un adjectiv lângă substantivul majoritate cu înţelesul cifric exact, decât adjectivele care nuanţează felul majorităţii. Pentru acest motiv, eu consider alineatul nu numai inadmisibil, dar cu riscul de a promova într-un act de importanţa regulamentului o sintagmă care la o analiză cât de cât atentă violează limba română, constituie o vulgaritate faţă de limba română. Mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc. Domnul Mihai Tudose.
			Domnul Mihai Tudose: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, suntem din nou la una dintre problemele pe care le-am mai ridicat când am avut dezbaterile generale la acest capitol. Practic, acest capitol statuează două lucruri: legalitatea noului preşedinte, precum şi legitimitatea. Plecând de la premisa că actualul preşedinte pe actualul regulament are legalitatea alegerii lui, dar a pierdut legitimitatea datorită unei majorităţi politice conjuncturale. Dacă pe noul regulament, acea numită majoritate politică sau sportivă, sau cum foarte bine spunea domnul preşedinte Andon, dă unui nou preşedinte ales şi legitimitate şi legalitate, totuşi pe acest concept introdus în regulament şi în viaţa noastră de zi cu zi, în fiecare dimineaţă, aşa cum contestăm cvorum-ul putem contesta sau accepta legalitatea preşedintelui Camerei de a contesta legitimitatea, neavând siguranţa că peste noapte nu s-au întâmplat oarece migraţii politice, iar acea majoritate invocată în Regulament şi pe baza căreia s-au făcut schimbările mai este în vigoare. În acest sens, am rugămintea, domnule preşedinte de şedinţă, or onorata comisie de regulament să ne explice cum vede aceste lucruri sau să le trimitem la comisie sau pur şi simplu să ajungem cu toţii la concluzia că nu este în regulă, cel puţin aşa cum este el formulat acum.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Ion Bivolaru.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am să iau cuvântul acum nu în calitate de preşedinte al comisiei, ci, în primul rând, în calitate de membru al comisiei care am acest amendament, care s-a respins, referitor la respingerea textului de la alin.1 - 251. Noi am stabilit prin acest proiect de regulament la art. 251 , căteva modalităţi de revocare a preşedintelui. Dacă o să observaţi şi trebuie să observaţi, pentru că trebuie să votăm toţi în cunoştinţă de cauză, la alin.2 revocarea se face când acest preşedinte încalcă prevederile Constituţiei, la litera "b" când încalcă grav şi repetat prevederile Regulamentului, iar la alin.3 revocarea se face la propunerea grupului parlamentar care l-a propus. Toate aceste lucruri trebuie să configureze o solicitare la nivelul Biroului Permanent care este prinsă la alin.4 şi trebuie să se facă o dovadă că această solicitare corespunde realităţii. Biroul Permanent numai în această condiţie ia măsura introducerii pe ordinea de zi. Trebuie să observăm, stimaţi colegi, că la alin. 1 de care discutăm cu toţii deopotrivă, datorită acestei sintagme "schimbare majoritate politică" nu poate fi aplicată, deoarece nu putem să prezentăm şi să justificăm Biroului Permanent această cerere de revocare atâta timp cât această sintagmă nu este definită. Vreau să vă mărturisesc că în interiorul comisiei s-a încercat definirea în acest context, barbară chiar definirea respectivă, cum spunea domnul Sergiu Andon, a acestei sintagme barbare, repet, să încercăm o definire. Considerăm că majoritatea politică este acea majoritate la un moment dat care susţine Guvernul S-a schimbat această majoritate politică şi nu mai este cea care l-a voat pe Adrian Năstase, în momentul acesta, această nouă majoritate propune altceva. Propune revocarea. S-a refuzat categoric de către membrii majoritari ai comisiei această definire. S-a mers pe ideea că în această majoritate politică pot intra şi anumiţi independenţi, respectiv onorabilul nostru coleg, domnul Stanciu, poate face parte, conform acestei accepţiuni a majorităţii din comisie, poate face parte din majoritatea politică la un moment dat. Se ajunge la ideea că această revocare se poate face printr-un soi de moţiune de neîncredere, unde cei care iniţiază această moţiune vor umbla prin sălile Parlamentului adunând semnături. Ceea ce este cel mai grav în acest lucru, este că nu se va şti niciodată când o astfel de majoritate politică se schimbă ca să intrăm în textul alin. 1 când se schimbă majoritatea politică. Sigur că da, dacă această majoritate este definită ca majoritatea celor care susţin Guvernul, orice schimbare într-o astfel de majoritate este perceptibilă şi atunci oricine poate să propună, eventual, schimbarea preşedintelui când se schimbă această majoritate. În consecinţă, domnule preşedinte, stimaţi colegi, acest alin. 1 nu va putea fi niciodată aplicat în plenul Camerei dacă nu definim clar ce înseamnă această majoritate politică sau definită cumva altfel. De aceea, trebuie să ne gândim foarte serios pentru acest alin. 1, la propunerile care s-au mai făcut şi mai adaug şi eu la aceste propuneri, nu-şi are locul în acest regulament.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Doamna Aura Vasile.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. De la început spun că susţin eliminarea lui 251 alin.1 pe motivele care au fost deja invocate, dar v-aş ruga să urmărim motivaţia pe care a dat-o comisia de susţinere a lui 251 alin.1. Stimaţi colegi, teoretic, prin susţinere se modifică Constituţia sau aşa cred eu citind, spunându-se: punerea în conformitate a articolului 64 alin.5 din Constituţie, preşedintele Camerei trebuie să reflecte majoritatea politică existentă în Cameră. Pe alineatul respectiv se discută despre configuraţia politică a fiecărei Camere. deci, domnule preşedinte, cred că trebuie să supunem la vot eliminarea acestui articol şi alineat 1.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Claudiu Manda.
			Domnul Iulian Claudiu Manda: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vă spun sincer că iniţial eram de acord cu această formulare şi îmi doream să-i conving şi pe colegii mei de la PSD să susţină acest articol şi alineat pentru că majoritate politică înseamnă cei din arcul guvernamental, înseamnă o anumită formulare, eu cred că din primăvară, când se va schimba opinia electoratului şi PSD-ul va fi pe locul întâi, probabil că şi UDMR-ul şi PUR-ul vor veni lângă noi şi atunci vorbim de altă majoritate politică. Mergând mai departe, v-aş ruga, domnule preşedinte, m-am uitat la amendamentele formulate şi s-a ajuns la acest alineat, eu aş ruga pe cei din Grupul PNL, PD, PC sau UDMR să vină să precizeze ce înseamnă majoritate politică. M-am uitat la forma regulamentului aprobat în prima variantă a Comisiei de Regulament şi nu există nici un fel de precizare. Prin urmare, solicit celor din arcul guvernamental să ne spună exact ce înseamnă majoritate politică pentru a vota şi noi în cunoştinţă de cauză. În al doilea rând, vă propun să facem retrimiterea acestui articol la comisie, pentru că se face referire la art.64 alin.5 din Constituţie, însă nu înţeleg de ce nu se face referire şi la art. 64 alin. 2 din Constituţie unde se spune foarte clar aşa: Fiecare Cameră îşi alege un Birou Permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai Biroului Permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni şi, mai departe, ajunge şi la alin. 5. Deci configuraţia politică şi structura configuraţiei politice se referă mai degrabă la art. 64 alin.5 pentru ceilalţi membri ai Biroului Permanent, iar acest lucru se stabileşte la începutul fiecărei sesiuni. Si atunci solicit retrimiterea la comisie şi punerea acestui articol nu numai în acord cu art. 64 alin. 5, dar şi cu art. 64 alin. 2. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc. Stimaţi colegi, 15 minute pauză, până la şi 20. Vă mulţumesc.
			Şedinţa s-a întrerupt la ora 18,18. Lucrările au fost reluate la ora 18,35.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Stimaţi colegi, liderii de grup sunt rugaţi să-şi invite colegii în sală. Vă mulţumesc. Domnul Stanciu a venit. Putem începe. Stimaţi colegi, în data de 17 octombrie 2005 la Camera Deputaţilor s-a depus moţiunea simplă "Pâinea anului 2006 în prag de a fi compromisă" semnată de 56 de deputaţi. 7 dintre semnatarii moţiunii şi-au retras ulterior semnăturile astfel că numărul iniţiatorilor moţiunii este de 49, deci a scăzut sub 50. In aceste condiţii, moţiunea simplă nu mai îndeplineşte cerinţele art. 149 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. În temeiul art. 149 alin. 3 din Regulament, preşedintele Camerei Deputaţilor nu ia în considerare această moţiune (aplauze. Discuţii. Rumoare.) Sper că n-a fost nici o surpriză pentru nimeni. A fost o mare surpriză, nu ? Rog colegii deputaţi să vină în sală. Mai am nevoie de secretari. Domnul Nicolicea, v-aş da cuvântul dar n-am nici un secretar încă. Avem doi lideri de grup. L-am văzut şi pe al doilea, sper să apară şi ceilalţi lideri de grup ca să am la cine să apelez să-şi aducă colegii în sală. Stimaţi colegi, am nevoie de doi secretari. Am un secretar pe drum mai am nevoie de unul. Stimaţi colegi, Reluăm discuţiile. Domnul Eugen Nicolicea, aveţi microfonul.
			Domnul Eugen Nicolicea: Mă refer la 251, alin.1. Trebuie precizat încă o dată ce înseamnă majoritatea politică şi mai ales momentul de constituire şi momentul de constatare a schimbării majorităţii politice pentru că, dau un exemplu, dacă majoritatea politică este aceasta care susţine Guvernul vă anunţ că de la început şi până la sfârşit majoritatea asta este neschimbată. Şi, prin urmare, câtă vreme mai susţineţi împreună Guvernul nu veţi putea avea nici un fel de schimbare ca să puteţi apela la revocarea din funcţie. Deci, problema este definirea acestui termen şi momentul la care se constituie această majoritate ca să puteţi constata ulterior schimbarea majorităţii. Ca să constaţi că ceva se schimbă trebuie să ştii ce este acel ceva, ori în momentul de faţă nu ştim ce e aia majoritate politică, noţiune care nu există şi, prin urmare, vă va fi foarte greu să dovediţi schimbarea a ceva ce nu există.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Doamna Rovana Plumb.
			Doamna Rovana Plumb: Mulţumesc, domnule preşedinte. Tot la art. 251 alin.1, introdus la cererea PNL, PD, UDMR şi PC. A fost foarte bună pauza. Motivarea Comisiei pentru regulament este în neconcordanţă cu prevederile art. 64 alin.5 din Constituţie. Constituţia prevede configuraţie politică, iar textul propus prin amendamentul admis de comisie, prevede această majoritate politică. Procedura privind constatarea majorităţii politice nu este definită în textele din proiectul de hotărâre. Astfel, nu există definiţia majorităţii politice, nu rezultă cine constată existenţa majorităţii politice, nu este identificată modalitatea de aducere la cunoştinţa parlamentarilor existenţa majorităţii politice, nu rezultă care este situaţia după derularea procedurii de constatare a unei majorităţi politice când votul nu concordă cu pretinsa majoritate politică. Având în vedere prevederea din art. 69 alin. 2 din Constituţie conform căruia votul imperativ este nul, poate fi obligat parlamentarul care face parte din majoritatea politică să voteze revocarea? Pentru aceste considerente vă rog să votaţi eliminarea art. 251, alin. 1. Mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc. Există două propuneri. Domnul Stanciu, mă iertaţi. Domnul deputat Stanciu, aveţi microfonul.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte de şedinţă, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi deputaţi, Domnilor miniştri, Am făcut un amendament în care am propus ca această ultimă parte ca, revocarea să se producă la cererea unei majorităţi, să fie eliminată. Şi vă spun că am făcut acest lucru nu de dragul unui preşedinte în funcţiune, ci de dragul domnului Bogdan Olteanu, pentru că dacă noi îl alegem şi se schimbă majoritatea? Cum s-a schimbat majoritatea, pentru că iniţial a fost o anumită configuraţie politică. Dacă folosim termenul de configuraţie politică şi dacă acceptăm să batem în cuie ceea ce urmează în celelalte amendamente succesive, termenul de configuraţie politică iniţial, atunci înseamnă că revocarea nu mai este posibilă. Dacă admitem că revocarea e posibilă la schimbarea majorităţii admitem că cel care ne reprezintă în relaţiile interne, dar în special şi în relaţiile externe, poate fi schimbat după cum bate vântul. Şi cum la noi vânturile prin Cameră vedeţi că au direcţii diferite, este posibil să ne pomenim în 4 ani cu 5-6 preşedinţi care fiecare tratează problemele esenţiale ale României după cum crede de cuviinţă la timpul respectiv. Lăsând la o parte faptul că termenul de majoritate politică nu este definit, noi credem că eliminarea acestuia duce la o chestiune care este stabilă, acceptată de toate ţările democratice. Din ceea ce am studiat, în nici o ţară europeană nu apare termenul de revocare. Noi l-am introdus. Dacă l-am introdus trebuie să-i dăm greutatea respectivă. Revocarea este o sancţiune şi sancţiunea aceea se produce ca urmare a încălcării celor trei chestiuni: Constituţie, repetat regulament şi alte încălcări grave şi nicidecum din cauza unei majorităţi aleatoare. De altfel nu înţelegem care-i bătălia, pentru că preşedintele, repet, în tot ceea ce înseamnă ţări civilizate şi am scos aici, el trebuie să fie echidistant, trebuie să fie imparţial, preşedintele nu are partid când se ridică la tribună, preşedintele trebuie să aibă legitimitatea pe care o dau înţelegerile iniţial. Or, noi ce dorim? Un preşedinte al nostru. Atunci să facem o chetă, punem trei-patru pupitre şi ne punem fiecare câte un preşedinte. Nu? Deci, cred că dacă suntem serioşi şi eu cred că suntem serioşi, lăsăm motivele de revocare cele care sunt şi care derivă din încălcări la punctele a), b) şi c), scoatem chestiunea de "majoritate" şi punem chestiunea de "configuraţie politică iniţială". Şi, dacă va fi să fie distinsul coleg Bogdan Olteanu, este în sprijinul domniei sale să rămână până la sfârşitul acestei legislaturi. Altfel, eu vă spun că, aşa cum se derulează înţelegerile între partenerii de coaliţie, nu-i văd o viaţă lungă domnului Olteanu, ca preşedinte, dacă, să spunem, va fi schimbat sau va fi pus şi revocat. Deci, propun ca ceea ce noi am pus la poziţia respectivă, să eliminăm această parte - "sau de majoritatea deputaţilor". Găsim formula care poate fi acceptată şi chiar vă promit că vă voi da şi votul meu "pentru", deoarece doresc să am un preşedinte care să vă reprezinte egal şi pe dumneavoastră - Puterea, şi pe dumneavoastră - Opoziţia, şi pe cei care veţi fi alături de noi - independenţi. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul Nicula. Aveţi cuvântul.
			Domnul Vasile Cosmin Nicula: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Şi eu susţin eliminarea acestui art.251, pentru că este neconstituţional. În Constituţie scrie foarte clar - şi vreau să repet pentru a doua oară - la art.64 alin.2: "preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe întreaga durată a mandatului". Şi ne referim aici clar la preşedintele Camerei Deputaţilor. Orice decizii pe care le luăm noi aici nu pot să încalce Constituţia şi, de aceea, încă o dată susţin ca acest articol să fie eliminat, iar colegii de la Comisia de regulament să ne comunice şi nouă ce înseamnă această "majoritate politică", s-o definim astăzi aici, pentru că luni, în cadrul interpelărilor, sau declaraţiilor politice - marţi, noi putem schimba acest preşedinte al Camerei Deputaţilor, fiind 10-15 membri în sală. Cred că nu ne putem juca cu aceste funcţii responsabile în stat şi, de aceea, încă o dată, vă rog să supuneţi la vot eliminarea acestui articol.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc, domnule deputat. Stimaţi colegi, Am trei soluţii propuse: o soluţie - aceea ce a trimite la comisie art.251 alin.1, de la nr.crt.62 din raport; a doua - de a-l elimina; a treia - de a adopta textul care este propus de comisie. Voi supune votului dumneavoastră eliminarea ... trimiterea la comisie a art.251, de fapt, nr.crt.62 ...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Aţi pornit bine, domnule preşedinte. Se supune la vot mai întâi eliminarea şi pe urmă orice altă soluţie, inclusiv retrimiterea la comisie. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc, domnule deputat, că mi-aţi adus aminte. Este corectă observaţia. Art.251, nr.crt.62. Îl supun votului dumneavoastră pentru eliminare. Cine este pentru eliminare? Secretarii, vă rog să număraţi. 105 voturi pentru. Voturi împotrivă? 172 de voturi împotrivă. Abţineri? Fără abţineri. Cu 105 voturi pentru, 172 voturi împotrivă, eliminarea a fost respinsă. Supun votului dumneavoastră retransmiterea articolului la comisie. Voturi pentru retrimiterea articolului la comisie? 105. Voturi împotrivă? 171 de voturi împotrivă. Articolul nu a fost retrimis la comisie. Supun votului dumneavoastră art.251 alin.1, în formularea comisiei. Voturi pentru? 171. Voturi împotrivă? 107 voturi împotrivă. Articolul a fost adoptat în formularea comisiei. Nr.crt.63 din raportul comisiei, art.25 alin.2. Comisia ne propune un amendament admis. Avem amendamente respinse? Domnule Radu Moldovan, aveţi cuvântul.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Pe procedură, art.101 alin.3, pentru o corectură: "Revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor poate fi propusă şi la cererea a minimum o treime din numărul total al deputaţilor, în una din următoarele situaţii: a) încălcarea prevederilor Constituţiei României; b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor sau ale Regulamentul şedinţelor comune". Deci, la pct.b) corectura ar suna aşa: "încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor sau prevederile Regulamentului şedinţelor comune". De acord, domnule preşedinte?
			Domnul Miron Tudor Mitrea: "... sau ale Regulamentului şedinţelor comune".
			Domnul Emil Radu Moldovan: "sau ale Regulamentului ..." Pentru o claritate mai bună a textului, eu sunt de acord cum propuneţi dumneavoastră; "regulamentului", atunci.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da; "... sau ale Regulamentului şedinţelor comune". Deci, "încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor sau ale Regulamentului şedinţelor comune". Este corectă observaţia. Dacă există alte observaţii la acest articol? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră nr.crt.63, art.25 alin.2, cu modificarea propusă de domnul deputat Moldovan. Voturi pentru, vă rog? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.64, art.25 alin.3. Dacă există observaţii, intervenţii? Nu. Supun votului dumneavoastră art.25 alin.3. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.65, art.25 alin.4. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.66, art.25 alin.5. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.67, art.25 alin.6. Dacă sunt intervenţii sau observaţii? Domnul Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Atât propunerea de revocare, cât şi cea de alegere, de fapt este o hotărâre a Camerei Deputaţilor. Dacă vă uitaţi la un alineat mai în spate, veţi constata că trebuie să respectăm întocmai art.216 din regulament, care spune cum se adoptă hotărârile Camerei Deputaţilor. Or, este foarte clar că nu se poate alege un nou preşedinte al Camerei Deputaţilor în aceeaşi zi în care s-a făcut revocarea, pentru că ar fi trebuit ca propunerea să vină anterior şi să treacă, practic, pe la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, pentru obţinerea avizelor şi aşa mai departe. Deci, cu toată graba, fiind o hotărâre, trebuie să respecte procedura regulamentară. Deci, propun eliminarea. Să gândească o soluţie comisia, pentru că nu se poate în aceeaşi zi, neputându-se respecta modul de adoptare a hotărârilor.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule coleg, veniţi un pic. Domnule Nicolicea, veniţi o secundă să-mi explicaţi, că nu mi-a fost foarte clar. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Noi am votat, la debutul acestei şedinţe, art.I şi art.II. Această prevedere de acum, din acest alineat, contravine a ceea ce a votat anterior Camera. Şi, în această situaţie, singura soluţie rezonabilă este să eliminăm acest text, pentru că, repet, la începutul şedinţei de astăzi, am hotărât cu totul altceva.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, corect. Art.25 alin.6 este în contradicţie cu art.II din hotărâre. Domnul Márton Árpad.
			Domnul Márton Árpad Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Două probleme cu aceste amendamente, care, în fond, pot fi acceptate, pot fi respinse, dar motivările nu se susţin. Pentru că, pe de o parte, dacă citim cum se alege un preşedinte de Cameră, în momentul constituirii Parlamentului, observăm că nici acolo nu se vorbeşte de o hotărâre. Se fac nişte propuneri şi, pe o listă, se votează. (Rumoare) Da, da, citiţi-l; "dacă se înaintează un proiect de hotărâre" - nu. Se fac nişte propuneri, se trece pe o listă care se votează secret, tăind de pe listă numele celor propuşi cu care persoana respectivă nu este de acord. Persoana care întruneşte cel mai mare număr de voturi devine preşedinte, fără ca să existe o hotărâre care să treacă pe la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. N-o să-mi puteţi argumenta că există o astfel de procedură pentru numirea preşedintelui. Pentru simetrie, dacă se demite un preşedinte, numirea noului preşedinte, indiferent din ce cauză va fi demis, sau a demisionat preşedintele în funcţie, va fi numit în aceeaşi procedură. Adică, vor fi nişte candidaturi care vor fi depuse de către partide, trecute pe o listă şi se votează. Cine iese câştigător este preşedinte. Vine Comisia de numărare a voturilor, cu un proces-verbal, citit, şi se enunţă că, în conformitate cu prevederile .... a fost ales preşedinte cutare. Şi aceasta este procedura. Deci, prima prevedere enunţată aici nu se susţine. Cea de a doua, referitor la art.II, de asemenea nu se susţine, pentru că aici ne aflăm într-o situaţie care ar putea exista oricând, deci oricând, după data despre care vorbeşte alin.2. Pentru că noul regulament nu intră în vigoare înainte de cele 25 de zile. Ca atare, nu se aplică nici un articol, nici un alineat. După cele 25 de zile, oricând, dacă nu se schimbă acest regulament 10 ani la rând, va funcţiona. Ca atare, nu există nici o legătură între art.II şi această prevedere. Pentru că această prevedere vorbeşte numai despre situaţia nominalizării şi alegerii noului preşedinte. Nici măcar nu vorbeşte despre demiterea preşedintelui respectiv din funcţie.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Doamna Vasilescu.
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu: Stimaţi colegi, Nu înţeleg de ce vă ambiţionaţi atât de tare pe acest articol. Este foarte clar că, dacă se elimină, aceasta nu va însemna automat că în aceeaşi zi nu veţi putea alege alt preşedinte, dacă asta vă doriţi atât de mult. În definitiv, aveţi majoritatea şi în plenul Camerei Deputaţilor, şi în Biroul permanent. Şi, deci, veţi putea face acest lucru. Însă, gândiţi-vă la o singură chestiune: dacă vom începe iar să intrăm pe proceduri - şi ştiţi foarte bine că putem să stăm şi două săptămâni în discuţii pe proceduri, veţi vedea că nu vom putea respecta Regulamentul Camerei, atunci. Nu vom putea să alegem în aceeaşi zi alt preşedinte. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Bolcaş.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Într-adevăr, textul articolului, care denotă o grabă, care nu este de bun augur niciodată, în nici o materie, constituie şi o imposibilitate de aplicare. Pentru că, deşi am votat acest art.251 alin.1, textul, eliptic şi redactat în grabă, nu ne-a permis să ne gândim la faptul că actul juridic de revocare nu poate să fie decât o hotărâre a Camerei Deputaţilor. Nu există revocare ca act juridic al Camerei Deputaţilor, care să nu îmbrace forma unei hotărâri, care sună aşa: "Hotărâre - Articol unic: Se revocă preşedintele Camerei Deputaţilor.", iar această hotărâre îşi produce efectele, evident, din momentul publicării sale în Monitorul Oficial. În aceste condiţii, ne aflăm în faza unei imposibilităţi materiale de a se face în aceeaşi şedinţă schimbarea. Orice comandamente politice pot să fie superioare, am văzut acum, normelor de drept. Dar nu pot fi superioare unui timp material, care este absolut necesar pentru consumarea unor acte. Sunt de acord cu eliminarea.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Tudose.
			Domnul Mihai Tudose: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Domnul Bolcaş are dreptate. Domnul Márton Árpad are dreptate câteodată; de data asta, n-a avut. (Rumoare) Se face următoarea trimitere în text: "dezbaterea asupra propunerii de revocare se va realiza cu respectarea prevederilor art.216 din regulament". Art.216 spune clar, într-o cea mai pură limbă românească: "Camera Deputaţilor adoptă hotărâri privind proceduri". Deci, este vorba despre o hotărâre. Restul este poezie în româneşte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Valer Dorneanu.
			Domnul Valer Dorneanu: Stimaţi colegi, Eu nu vreau să insinuez că ar exista o grabă prea mare pentru schimbarea preşedinţilor. Vreau să mă refer strict la text şi la aplicabilitatea lui. Nu se poate din foarte multe motive. Întâi, aşa cum a spus distinsul meu coleg, domnul Bolcaş, revocarea trebuie să se materializeze printr-un document, printr-un act, act care va fi o hotărâre a Camerei Deputaţilor, act juridic care poate intra în vigoare şi poate fi aplicabil numai după publicarea sa în Monitorul Oficial. În afară de aceasta, după momentul revocării intervin procedurile prevăzute de art.21 şi, mai ales, completate de practica parlamentară. Alegerea preşedintelui este precedată de întâlniri de negociere între grupurile parlamentare. Pe de altă parte, aceste negocieri nu pot să cuprindă numai situaţia funcţiei de preşedinte, care trebuie să-l înlocuiască pe cel revocat, ci se repune în discuţie tot spectrul Biroului permanent, se repune în discuţie algoritmul tuturor funcţiilor din Biroul permanent care au fost negociate, având în vedere punctajul pe care-l are preşedintele. Aşadar, trebuie, cel puţin câteva zile şi, în consecinţă, eu propun fie eliminarea textului comisiei, fie înlocuirea lui cu amendamentul pe care eu şi cu colegul meu Băeşu l-am pus. Îl găsiţi la poz.71, prin care propunem ca alegerea să poată avea loc după un interval de cel puţin 7 zile, interval suficient pentru îndeplinirea tuturor procedurilor pe care le-am evocat. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Nicolicea.
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Domnule preşedinte, am şi eu un amendament amărât, aici!
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, nu este amărât amendamentul dumneavoastră. Este foarte important. Dar, daţi-mi voie să dau cuvântul tuturor colegilor care vor să intervină. Chiar şi eu vreau să intervin la acest punct. Şi nu mi-am dat nici mie cuvântul, încă, dar dumneavoastră? Domnul Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Alegerea preşedintelui, implicit a noului preşedinte, este prevăzută la art.21 din regulament, articol pe care l-aţi adoptat deja. Dacă acest articol, despre care vorbim acum, nu-l eliminăm, va trebui să umblăm să modificăm art.28, care spune: "Hotărârile prevăzute la art.1-27 - deci, inclusiv art.21, pe care-l propune preşedintele - se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel". Deci, ceea ce se prevede între 1 şi 27 sunt hotărâri, iar hotărârile, evident în cazul acesta, se vor lua prin vot secret. Art.21 arată că fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere. Deci, dacă treaba se întâmplă în aceeaşi zi, există posibilitatea ca grupurile respective să nu-şi poată desemna candidatul. În aceste condiţii, luaţi dreptul grupurilor de a avea un nou candidat? O să avem un candidat unic. Deci, eu nu înţeleg cramponarea de acest articol, care va face ca, practic, să nu poată fi aplicat, dacă negocierile între grupuri durează mai mult. Uitaţi-vă şi la caracterul aproape imperativ al acestei chestiuni, şi anume, "dacă propunerea de revocare este aprobată de plenul Camerei, în aceeaşi şedinţă se organizează alegerea unui nou preşedinte, în conformitate cu prevederile art.21". Dar art.21 spune că "fiecare poate să desemneze", adică urmează negocieri. Dacă nu se întâmplă în ziua respectivă, a doua zi nu mai putem alege preşedintele? Deci, părerea mea este că acest articol chiar ar trebui eliminat. Eu am propus eliminarea, la general, a întregului articol 251, deci ceea ce înseamnă şi alin.6, o susţin în continuare. Ea nu aduce nici un câştig, chiar dacă cineva doreşte să se grăbească în noua numire. În cel mai nefericit caz, în ceea ce priveşte întinderea în timp, se mai câştigă o zi, sau două. Dar nu poţi să stai fără preşedinte şi nu văd de ce acest articol ar trebui să ne facă pe noi astăzi să lungim discuţiile.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Las la o parte faptul că revocarea preşedintelui nu se poate întemeia pe retragerea sprijinului politic, deoarece contrazicem chiar principiul de neutralitate şi imparţialitate şi-l legăm de o anumită majoritate. De aceea, eu am propus şi vedeţi că nici o râvnă nu este nenecesară sau zadarnică, pentru că din cele peste 80 de amendamente, mi-a fost aprobat, evident, cu o tutelă cu onorata comisie, art.21 alin.1, în care se precizează foarte clar, diferit faţă de procedurile anterioare, că fiecare grup parlamentar este obligat să-şi asume o candidatură, fie independentă, fie prin asociere cu alte grupuri, ceea ce, până în acest moment, nu exista. Se venea, de regulă, cu o propunere, fie a majorităţii, posibile, fie a opoziţiei, de asemenea posibile. Acum, fiecare trebuie să-şi pună omul pe care şi-l asumă, singur, sau să opteze: alături de viitoarea putere, sau alături de viitoarea opoziţie. Ca unul care am participat, practic, de patru legislaturi, la negocierile care s-au făcut în timp şi care au durat uneori până pe la 12,00 noaptea, cu un baleaj de o parte şi de alta, vă pot spune că această operaţiune de coagulare a forţelor politice în vederea asumării unui candidat sau altul, nu numai că este dificilă, dar este devoratoare de timp. De aceea, este clar că treaba cu revocarea şi alegerea în aceeaşi zi este similară cu cea pe care o ştim de la soldatul sovietic, care mergea cu ţigara aprinsă pe sub gheaţă şi bătea pe ceilalţi dincolo. Este o lipsă, zic eu, de realism politic. Ca atare, este normal să vă gândiţi, ceea ce constat că se întâmplă din când în când, la fiecare dintre noi, şi să eliminăm, în speţă să acceptăm al doilea alineat pe care eu l-am propus şi care poate fi cuplat cu 21, în sensul că, după revocare, nu?, în cazul în care preşedintele Camerei Deputaţilor este revocat, se vor declanşa procedurile prevăzute la art.21. Şi aceste proceduri se desfăşoară în timp real, în raport de modul în care noi reuşim să purtăm discuţiile. Alegerea unui preşedinte contra-cronometru, în aceeaşi zi, duce la o imposibilitate de respectare. Dacă nu ne înţelegem, alegem: rămâne cel vechi, dacă ieşiţi la microfon şi promiteţi că respectaţi această cutumă, eu vă spun că obţineţi şi voturile opoziţiei. Dacă nu se alege în aceeaşi zi, cum se prevede la articol, rămâne cel vechi. De acord? Iese un articol care v-ar servi la o învăţătură de minte, spre a nu forţa dincolo de limitele fireşti, normale. Şi cred că vom găsi aici nu înţelegere, ci raţiune şi logică. E drept că sunt două noţiuni care, uneori, ne despart pe unii de alţii. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc. Comisia?
			Domnul Mircea Teodor Iustian: După consultări, comisia este de acord să eliminăm sintagma "în aceeaşi şedinţă" şi, în acest caz, practic, amendamentele domnului Nicolicea şi mai era un amendament respins în acelaşi sens, sunt identice cu textul propus de comisie, dacă eliminăm "în aceeaşi şedinţă".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă mulţumesc. Deci, eliminând "în aceeaşi şedinţă", devine valabil amendamentul de la amendamente respinse nr.crt.72; "Dacă propunerea de revocare este aprobată de plenul Camerei, se organizează alegerea unui nou preşedinte, în conformitate cu prevederile art.21". Voi supune acest amendament votului dumneavoastră. Dacă el trece, ne oprim aici, dacă nu, le voi supune şi pe celelalte. Deci, supun de la amendamente respinse nr.crt.72 votului dumneavoastră. Cine este pentru, vă rog? Vă mulţumesc. Cine este împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Vă mulţumesc. Nr.crt.68, art.25 alin.7. Domnul Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Eu am propus eliminarea întregului art.25 cu 1, ceea ce nu mai este cazul, dar rugămintea ar fi ca la comisie să se retrimită acest alineat şi am să vă spun că sunt mult mai multe greşeli aici. Şi aş ruga colegii să mă asculte. În primul rând, ar trebui să se spună că acest articol nu trebuie să se aplice sau fac excepţie de la acest alineat, în momentul în care preşedintele este revocat la cererea grupului din care face parte, o să vedeţi că nu se poate aplica, şi, de asemenea, are multe lacune şi, ca să se înţeleagă exact, am să dau exemple, poate cu nume de partide, cu nume de persoane. În cazul în care este revocat preşedintele Camerei Deputaţilor, grupul parlamentar din rândul căruia a fost ales un nou preşedinte, respectiv, domnul Olteanu, va ceda funcţia imediat ierarhic inferioară, adică cea de vicepreşedinte, grupului parlamentar care a deţinut funcţia de preşedinte. Dar dacă era cineva de la P.D, care n-avea funcţia de vicepreşedinte? Deci această chestiune se spunea că nu se poate să se facă, şi atunci, în aceste condiţii, în situaţia în care grupul parlamentar din rândul căruia a fost ales noul preşedinte n-are posibilitatea să cedeze funcţia respectivă, adică n-are dintre ei un vicepreşedinte să-l cedeze, va trebui să apelăm să-l cedeze alt partid. Adică un partid câştigă funcţia de preşedinte şi alt partid pierde funcţia de vicepreşedinte, ceea ce afectează foarte grav configuraţia iniţială a Camerei Deputaţilor. Pentru că, spre exemplu, liberalii, dacă n-aveau funcţia de vicepreşedinte, aveau o funcţie doar de secretar, câştigau o funcţie de preşedinte, mărind configuraţia asta...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, mă iertaţi că vă întrerup. Vă aşteaptă la comisie să încercaţi să găsiţi o formulare, este adevărat că şi eu citesc şi nu reuşesc să înţeleg ce se vrea. Aveţi dreptate, facem o pauză de un minut, mergeţi la comisie, care e în dreapta dumneavoastră, şi găsiţi o formulare.
			Domnul Eugen Nicolicea: Domnule preşedinte, Pentru deliciul colegilor, am să continui şi vă rog să mă lăsaţi, pentru că acest articol trebuie discutat mai intens la comisie. De ce spun că trebuie să facă excepţie când revocarea se face de către propriul partid care are preşedinte. Hai să vedem cum îl aplicăm. Deci, partidul, în momentul de faţă, care are preşedinte, este P.S.D.-ul. Dacă revocă funcţia de...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, mergeţi la comisie, că o să vină o formulare pentru care o să fiţi nefericit. Vă rog, un minut. Aveţi dreptate pe fond, comisia vă aşteaptă să clarificaţi această chestiune.
			Domnul Eugen Nicolicea: Era o chestie foarte frumoasă, să vedeţi cum puteam lua toate funcţiile de secretar, de...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Am să le povestesc eu colegilor până discutaţi un pic că acest articol nu se referă la cazul în care schimbă preşedintele grupul respectiv, care va trebui să cedeze o funcţie de vicepreşedinte aceluiaşi grup. O dată. Deci, asta aţi vrut să spuneţi. Doi. Îl citesc şi eu şi este complicat. Sunt convins că într-un minut comisia, şi cu liderii de grupuri vor găsi o formulare care să fie în limba română. Mergeţi la comisie şi formulaţi-o împreună. "În cazul în care (...) se dă o funcţie ierarhic imediat următoare dacă nu ierarhic superioară..." şi aşa mai departe. Găsiţi o formulare în limba română, să pricepem cu toţii.
			Pauză un minut - 19,15-19,16
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da. E prea complicat. Retrimitem articolul 25 cu 7 la comisie pentru o formulare care să aibă o coerenţă. Mai avem vreo două articole la comisie, dacă pot fi gata mâine sau vineri şi dacă sunt puncte de vedere, propuneri, vă rog la comisie, e mai complicată un pic problema, se pare, decât am crezut. Mergem la 69, art.252 cu 1. Comisia ne propune o formulare pe care o găsiţi în raport. Dacă există observaţii. Domnul Nicula. Nu toţi trei o dată, pe rând.
			Domnul Vasile Cosmin Nicula: Domnule preşedinte de şedinţă, La art.252, propun scoaterea "sau de majoritatea deputaţilor" din context, pentru că altfel riscăm ca de săptămâna viitoare toţi membrii Biroului permanent să facă parte din Partidul Social Democrat, ţinând cont de mişcările sociale care există astăzi între P.N.L. şi P.D. Domnul ministru Barbu poate să confirme acest lucru, pentru că la Hunedoara a început deja.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vă rog să vorbiţi în microfon, să ne spuneţi ce amendament sprijiniţi din amendamentele respinse, pentru că altfel nu pot să vă înţeleg.
			Domnul Vasile Cosmin Nicula: Modificarea art.252 alin.1 şi să sune în felul următor: "revocarea din funcţie a oricăruia dintre ceilalţi membri ai Biroului Permanent poate fi solicitată de către grupul parlamentar care l-a propus." Şi eliminarea din context a continuării "sau de majoritatea deputaţilor".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Există o diferenţă între membrii Biroului Permanent, în funcţie de modul de alegere, între preşedinte şi ceilalţi. Ceilalţi membri ai Biroului Permanent sunt aleşi în fiecare sesiune. Deci revocările respective practic acţionează câteva luni, mandatul respectivului fiind de maxim 5 luni. Aceste revocări, vreau spun că nu sunt nici măcar legate de schimbarea majorităţii politice, cum se spune la preşedinte. Pur şi simplu, majoritatea deputaţilor. Or, dacă vă uitaţi la un articol care urmează după acesta, o să constataţi că există posibilitatea revocării unui membru al Biroului Permanent chiar şi la propunerea a numai o treime din numărul deputaţilor, dar în cazuri motivate. În cazul acesta, vedeţi că este schimbat "cu majoritate de voturi", dar fără motiv. Dacă măcar la preşedinte exista motivaţia schimbării majorităţii politice, de data aceasta, nici măcar această motivaţie nu mai există. De asemenea, observaţi că la alegerea membrilor Biroului Permanent sunt aleşi cu toţii în bloc printr-un vot cu bile. Deci e o diferenţă faţă de alegerea preşedintelui, iar acum destituirea se face în mod individual. Aş propune eliminarea, aşa cum a spus şi colegul, de la "sau" încolo, dacă comisia găseşte o altă formulare, eu zic că este acoperitor articolul care va urma "cu propunerea unei treimi", cu cazurile speciale care există şi, de asemenea, putem elimina anumite chestiuni şi blocaje ulterioare. Dacă fără motiv, un membru din Biroul Permanent este destituit, o să observaţi că configuraţia politică trebuie să se respecte, nu există interdicţia de a fi propus din nou, se ajunge într-un blocaj interminabil la Cameră. Lucrurile se pot regla la începutul fiecărei sesiuni. Singura modificare care a afectat în decursul timpului, este aceea când un membru din Biroul Permanent a părăsit partidul din care făcea parte. Şi atunci, ca să se păstreze configuraţia politică iniţială, partidul respectiv solicita...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vreţi să continuaţi sau vă spun ce am decis?
			Domnul Eugen Nicolicea: Vă rog să-mi spuneţi dumneavoastră.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: 252 alin.1 pleacă şi el la comisie după celălalt. Aveţi dreptate, trebuie pusă de acord. Pct.70. 252 cu 2. Dacă sunt intervenţii. Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Pct.71. 252 alin.3. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Voturi pentru? Există o observaţie. mă iertaţi, domnule deputat, n-am văzut.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Eu am reacţionat cu întârziere, vă cer scuze.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă rog, domnule Bolcaş.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: La acest articol se vorbeşte că: "propunerea de revocare se depune la Biroul Permanent, care verifică, (...) îndeplinirea condiţiilor alin.1", dar alin.1 l-aţi trimis la comisie, aşa că trebuie să-şi urmeze soarta şi acesta.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Corectă observaţia. 71 merge după 69 la comisie. Pct.72. Art.252 cu 4. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Pct.73. Art.252 cu 5. Domnul Bolcaş.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Se elimină sintagma "în aceeaşi şedinţă" vor fi aleşi pentru aceleaşi raţiuni pe care le-am eliminat la preşedinte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: OK. Am înţeles. Domnul Nicolicea, aceeaşi problemă? Da. E în regulă. Sunteţi de acord comisia cu eliminarea sintagmei? Da. Supun votului dumneavoastră art.252 alin.5, fără sintagma "în aceeaşi şedinţă". Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Pct.74. Art.252 cu 6. Domnul Nicolicea.
			Domnul Eugen Nicolicea: Aici se vorbeşte despre preluarea funcţiilor în momentul când un grup se desfiinţează, deci e vorba practic de un grup mic, pentru că un grup mare se desfiinţează mai greu. Vă spun că în regulament nu există şi posibilitatea reînfiinţării grupului, adică s-au mai întâmplat cazuri în care, cel puţin la Senat, a plecat un senator şi apoi s-a întors, şi grupul nu a dispărut sau s-a reformat. În aceste condiţii, n-ar trebui prevăzut ca zestrea rămasă sau moştenirea primită de la grupul desfiinţat să fie primit înapoi când grupul reînvie? Mai mult de atât, funcţiile respective se dau potrivit configuraţiei iniţiale. Părerea mea este că acest articol ar trebui eliminat, chiar dacă grupul respectiv s-a desfiinţat. Vorbind de configuraţia politică iniţială, nu putem să preluăm funcţia respectivă, grupurile celelalte, plus că ar fi o complicaţie. În momentul în care s-a împărţit un grup în două îi micşorăm numărul de funcţii în Biroul Permanent? Nu i le micşorăm, pentru că vorbim de configuraţia iniţială. Dar dacă nu s-a împărţit în două? S-a împărţit în cinci, atunci i-o luăm? Pentru că nu mai respectăm configuraţia iniţială. Propun eliminarea alin.6, de la poziţia 74.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, nu aveţi un amendament de eliminare, ca să pot să-l supun. Pe lângă aceasta, nu cred că este corectă observaţia pe care aţi făcut-o. Noi avem o experienţă în Cameră în care un grup parlamentar s-a desfiinţat, şi în Senat, şi atunci, funcţiile au trebuit împărţite, nu putem renunţa la ele. Domnule Bolcaş, aveţi cuvântul.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă): Optez pentru eliminare, pentru aceeaşi raţiune.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Îmi cer scuze atunci. Nu putem renunţa. Avem experienţa unui grup parlamentar care s-a desfiinţat. Probabil că dacă am fi scris în loc de "în mod proporţional, în funcţie de configuraţia politică iniţială a celorlalte grupuri" era mai corect din punct de vedere...Nu, nu era corect. Dar, atunci, explicaţi-mi şi mie de ce "în mod proporţional". Ce înseamnă "în mod proporţional"?
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Acest lucru rămâne să fie destul de clar, la latitudinea negocierilor între liderii grupurilor parlamentare. Am lăsat libertatea acestui "proporţional" ca dumnealor să stabilească în cadrul acestei negocieri. De regulă, "proporţional" poate să fie proporţional cu numărul de membri din fiecare grup care sunt în acel moment sau după alte criterii. Problema e să fie proporţional. Nu putem să facem trimitere la "conform configuraţiei politice" pentru că asta se referă la grupurile iniţiale, dar din grupurile iniţiale a dispărut un grup între timp. Deci, să nu cădem în această capcană. Lăsăm proporţionalitatea la latitudinea negocierii la împărţirea respectivă între liderii grupurilor parlamentare.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule preşedinte, am înţeles. Nu sunt de acord 100%. Interpretarea pe care eu am înţeles-o însă şi pe care eu o propun Camerei este "în mod proporţional", proporţional cu numărul de parlamentari pe care i-au avut grupurile care au rămas, la momentul înfiinţării Camerei Deputaţilor. Cred că asta e interpretarea pe care am dat-o cutumial acestei situaţii. Da? Sunteţi de acord ca "în mod proporţional" să fie astfel interpretat? Şi dacă va exista vreodată vreo discuţie, facem apel la această stenogramă. Deci, "în mod proporţional" înseamnă în mod proporţional cu numărul de membri pe care l-au avut grupurile rămase nedesfiinţate, în momentul înfiinţării Camerei Deputaţilor. Cu această interpretare, supun 252 cu 6, votului dumneavoastră. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Pct.75, art.26 cu 1. Domnul Moldovan.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Mulţumesc, domnule preşedinte. La art.26 cu 1, "funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor devenită vacantă în timpul legislaturii, din alte motive decât revocarea, se ocupă cu respectarea dispoziţiilor art.21 şi art.251 alin.7". vă rog să luaţi act de retrimiterea la comisie, urmând art.251 alin.7.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Este un amendament, sigur nu pot să nu observ că rezolvă toate problemele. "Funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor devenită vacantă în timpul legislaturii, din alte motive decât revocarea, se ocupă cu respectarea dispoziţiilor prezentului regulament". Deci, oricum tot articolul este un fel de bâlbâială, dacă-mi cereţi punctul de vedere. Probabil că nu mi-l cereţi. Evident că dacă rămâne în funcţie preşedintele sau altă funcţie vacantă, în timpul...indiferent de motiv, ea se va ocupa în conformitate cu regulamentul nostru. Tot art.26 cu 1 nu prea înţeleg eu ce caută pe aici. Comisia. Explicaţi-ne necesitatea acestui articol.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Comisia a gândit că e posibil ca această funcţie de preşedinte să devină vacantă şi din alte motive decât revocarea, şi atunci procedurile respective..., se merge pe ideea de a se respecta atâta art.21 cât şi alin.7 de la 251. Pentru că e posibil...am stabilit că la alegerea preşedintelui fiecare grup parlamentar are dreptul să-şi depună un candidat. E posibil ca în acel moment, candidat să iasă altcineva, din alt grup parlamentar decât cel care s-a vacantat funcţia respectivă, şi atunci alin.7 trebuie să fie într-un fel respectat, pentru a respecta configuraţia politică. N-am găsit altă soluţie, că altfel trebuia să începem renegocierea da capo al fine a întregii componenţe a Biroului Permanent.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: M-aţi convins, domnule deputat. Domnul Nicolicea. Pe mine m-aţi convins.
			Domnul Eugen Nicolicea: Comisia a vrut să fie foarte precisă aici, a împărţit art.26 în 26 alin 1, ca să separe funcţia de preşedinte de celelalte funcţii din Biroul Permanent, adică nu mai respectă aceeaşi politică, pentru că bătălia principală a fost să pună funcţia de preşedinte ca membru în Biroul Permanent şi că poate fi revocat ca orice membru în Biroul Permanent, după care, acum, avem tratamente diferite. Eu propun şi cu acest articol să aşteptăm până verificăm ce se întâmplă cu alin.7 pentru că funcţia de preşedinte poate să devină şi vacantă în urma unei demisii, şi atunci vii şi propui un nou preşedinte, şi ajung la ceea ce vă spuneam, partidul care a cedat funcţia trebuie să primească de la partidul care a primit funcţia o funcţie de vicepreşedinte, iar acelaşi partid poate să fie acelaşi partid care-şi cedează şi-şi primeşte o funcţie de vicepreşedinte. Trebuie să urmeze în mod clar, să aşteptăm ce se discută la 251 alin.7. alte cazuri decât revocarea ne trimit de fapt la revocare, la alin.7. Alte cazuri poate să fie şi demisia, şi atunci să vedem cum rezolvăm problema. Suntem într-o coaliţie majoritară, printr-o demisie mai căpătăm şi o funcţie de vicepreşedinte, pentru că noi, neputând să ne dăm singuri o funcţie de vicepreşedinte, o luăm de la altcineva din configuraţia politică. Şi ne mai dăm o dată demisia, şi mai luăm o funcţie de vicepreşedinte şi le acaparăm pe toate. Deci este o chestie foarte interesantă şi hazlie. Propun comisia să se pronunţe, împreună cu alin.7 de la articolul anterior.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, comisia m-a convins de nevoia de a exista 26 cu 2, 26 cu 1. Referitor la formularea lui 26 cu 1, şi eu am reţineri că n-are ce căuta 251 alin.7. 21 are ce căuta. Deci, după părerea mea, are doar 21. Dar ca să nu impun o discuţie pe picior, atunci 26 cu 1 se duce la comisie, rog comisia să ţină seama că 251 alin.7 se referă la revocare, deci nu poate să intre aici în discuţie, şi să se uite cu atenţie. Pct.75 pleacă şi el la comisie. Art.26 cu 2. Aveţi dreptate, trebuie să existe. Supun votului dumneavoastră nr.crt.76. Voturi pentru? (Domnul deputat Eugen Nicolicea doreşte să intervină.) Am dat drumul la vot. Îmi pare rău. Da. Vă cer scuze. Îmi cer scuze, nu am dat posibilitatea colegului să intervină.
			Domnul Eugen Nicolicea: Păi este foarte important 26 cu 2, pentru că dacă vă uitaţi dumneavoastră, numai dacă sunt alte motive, o demisie sau eu ştiu ce se mai întâmplă, "se ocupă la propunerea grupul parlamentar căruia i-a fost repartizată funcţia", adică per a contrario, dacă există o revocare...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu, e altceva. Domnul deputat, revocarea este tratat în altă parte. Aici e vorba doar de art.26, decât altceva decât revocarea. Deci dacă nu e revocare din alte motive, revocarea am rezolvat-o mai sus.
			Domnul Eugen Nicolicea: Bun. Dar contrariul lui asta înseamnă, că dacă este revocare nu mai poţi să-ţi preiei propria funcţie.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu sunt de acord cu interpretarea dumneavoastră, este greşită. Dar 26 cu 2 spune că dacă o funcţie în Biroul permanent devine vacantă în timpul sesiunii din alte motive decât revocarea, se ocupă la propunerea grupului parlamentar căruia i-a fost repartizată. După părerea mea este foarte corect. Voturi pentru, vă rog. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Se întâmplă să greşească până şi domnul Nicolicea, rar, dar se întâmplă. Nr.crt.77, art.27. Observaţii, intervenţii. Sigur, colegul Ponta îmi atrage atenţia, şi este adevărat, nu este nici o diferenţă între amendamentul acceptat şi textul iniţial. Dar nici o virgulă măcar. Explicaţi-ne şi nouă că nu înţelegem.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Există. Biroul Permanent trebuie scris cu "p" mare.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Bravo. Uite că ne-a scăpat. Voturi pentru, vă rog. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Art.28. Comisia ne propune păstrarea textului din actualul regulament. Dacă există observaţii. Nu sunt. Voturi pentru, vă rog. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Secţunea a 4-a. Titlul. Comisia ne propune titlul pe care-l vedeţi la amendamente admise. Domnul deputat Stanciu nu este de acord.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Stimaţi domni secretari, Domnilor miniştri, Stimate doamne şi stimaţi domni parlamentari, Suntem fiecare veniţi aici cu o anumită pregătire în sens preponderent umanist, realist sau tehnic. Evident că eu, ca şi domnul preşedinte, suntem de factură tehnică, mai puţin înclinaţi spre romantism, spre lungirea dezbaterilor, şi mai mult pragmatici. De aceea, ne gândim ca acest regulament ar fi trebuit să fie structurat astfel încât să nu intri ca într-un labirint din care nu poţi ieşi, aşa cum se va întâmpla cu noi după ce-l vom aproba. Că, după părerea mea, lipseşte structurarea, raţionalizarea lui, sinteza şi nu va induce eficienţă. Sunt pentru separarea clară a structurilor Camerei. Or, la acest titlu ni se propune un capitol care grupează două structuri: una este Biroul Permanent, cu o anumită configuraţie şi procedură de alegere, şi celălalt este fostul Comitet al ordinii de zi, căruia îi spunem acum Comitetul liderilor politici. Las la o parte faptul, şi voi interveni la timpul potrivit, că din ceea ce există în Uniunea Europeană numai într-o singură ţară este Comitetul liderilor politici, dar care poartă numele de Conferinţa preşedinţilor. De aceea am intervenit, domnule preşedinte, şi am propus acest amendament, să separăm cele două structuri. Să fie clar că ele nu se amestecă. Din păcate, titlul reflectă şi realitatea. Adică nu-i afară vopsit gardul şi-năuntru leopardul. Atribuţiunile şi participarea o să vedeţi că se îmbină. Liderii de grup participă şi la Biroul Permanent, participă şi la Conferinţa liderilor şi viceversa. Ceea ce nu-i bine. Unele atribuţii sunt specifice Biroului Permanent, să rămână ale Biroului Permanent, unele atribuţii sunt specifice Conferinţei liderilor de grup sau preşedinţilor, şi să rămână ale lor. Pentru că altfel, o structură care se întrepătrunde este o structură amorfă, nu este o structură clară. Ar fi ca şi cum am îmbina stâlpii noştri cu pereţii. Este şi o asemenea structură, dar poartă alt nume. De aceea, vă propun şi este şi normal, logic şi raţional să avem titlul "Biroul Permanent", să urmeze Biroul Permanent cu tot ceea ce revine lui, după care intrăm în celălalt titlu, "Conferinţa liderilor" sau cum, Doamne iartă-mă, i se mai spune acestei structuri artificiale, COZ, care după părerea mea nu prea a făcut mult bine. Vă supun, domnule preşedinte, separarea binelui de rău, a Biroului Permanent de Conferinţa liderilor.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu numai titlul propune domnul Stanciu să-l modificăm, are o întreagă filosofie care propune s-o schimbăm. Sigur, eu aici am să supun doar titlul Secţiunii a 4-a la vot. Domnul Stanciu are un amendament pe care-l găsim în raportul cu amendamente respinse la nr.89. Supun acest amendament votului dumneavoastră. Voturi pentru? 2. Insuficiente pentru a adopta acest amendament. Am să supun votului dumneavoastră nr.crt.79 din raportul comisiei. Titlul Secţiunii a 4-a, aşa cum comisia ni-l propune. Voturi pentru vă rog. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.80 art.29 cu 1. Dacă există observaţii. Domnul Iordache.
			Domnul Florin Iordache: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Aş vrea să fac două referiri, la alin.f) şi f 2). La alin.f) aş dori reformularea, pentru că ne trezim în situaţia în care comisia pentru regulament propune ca...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vă rog vorbiţi în microfon, nu vă pot urmări.
			Domnul Florin Iordache: Mulţumesc. Aş dori să reformulez amendamentul comisiei pentru că se propune ca rapoartele să se facă la registratura Camerei, lucru care este imposibil. Registratura Camerei se ocupă de altceva. De aceea, domnule preşedinte...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: La ce literă, stimate coleg?
			Domnul Florin Iordache: La lit.f) şi la f2), am două amendamente, domnule preşedinte. La f) vă propun aşa reformularea: "Dispune primirea şi difuzarea, în format electronic, a proiectelor de legi, propunerilor legislative, proiectelor de hotărâri ale Camerelor, amendamentelor primite de la Guvern şi rapoartelor comisiilor permanente, în ordinea depunerii acestora la secretariatul general al Camerei Deputaţilor" şi textul curge, pentru că registratura Camerei Deputaţilor are o altă menire. Şi la alin. f2, finalul propun să-l reformulez: după "Camera Deputaţilor", "legilor adoptate cu privire la care deputaţii pot sesiza Curtea Constituţională", că, potrivit legii, deputaţii pot sesiza Curtea Constituţională la legile deja adoptate, nu la proiectele de legi şi propunerile legislative. Pentru că proiectele de legi şi propunerile legislative intră în dezbaterea Camerei şi după ce sunt adoptate legile pot fi atacate la Curtea Constituţională.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Comisia? Mai ales chestia cu registratura este greu să o contraziceţi.
			Domnul Ioan Bivolaru: Suntem de acord cu înlocuirea sintagmei "la registratura", cu "la secretariatul general". Atât suntem de acord, la lit. f). În ce priveşte lit. f2), sigur că nu este problema de a trimite proiectele şi propunerile la Curtea Constituţională, ci legile. Deci, la partea finală suntem de acord cu observaţia făcută de domnul Iordache.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Dar la f), partea iniţială?
			Domnul Ioan Bivolaru: Partea iniţială, "difuzează la casete". Biroul permanent dispune o astfel de difuzare la casete a acestor elemente: programul de lucru, ordinea de zi, informarea cu privire la iniţiativele legislative, pentru ca să nu se mai citească această filozofie aici, s-a discutat de foarte multe ori acest lucru... Proiectele de hotărâri ale Camerei, la fel, difuzate în casetă, proiectele şi propunerile legislative adoptate cu privire ...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Este o nebunie! Dacă citim tot paragraful acesta, este o nebunie!
			Domnul Ioan Bivolaru: Depinde, domnule preşedinte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Haideţi să vedem, că suntem obosiţi. Facem o acţiune aici: "Regulamentul primeşte şi difuzează în format electronic proiecte de lege, propuneri legislative, proiecte de hotărâre". Deci, numai în format electronic. Ultima frază: "Deputaţii pot opt pentru primirea documentelor menţionate în format electroni". Păi, sus scrie numai de format electronic. Cu toată dragostea, vă rog frumos, preluaţi la comisie f) şi mai faceţi-i o "toaletă" o dată.
			Domnul Ioan Bivolaru: Există opţiunea aceasta: difuzarea în format electronic sau în altă formă, dacă plenul Camerei stabileşte într-o astfel de situaţie, pentru că noi ne-am gândit că în acest moment nu putem să difuzăm în format electronic tot ce am scris aici. Acest lucru vizează probleme de viitor, mai apropiat, mai îndepărtat. Şi, deci noi, plenul Camerei, trebuie să hotărâm pentru un anumit moment dacă toate lucrurile acestea sau parţial se introduc în difuzarea în format electronic sau difuzarea pe...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule preşedinte, Sunt de acord, dar haideţi să citim împreună începutul acestui paragraf: "primeşte şi difuzează, în format electronic". Deci, este vorba doar de "format electronic". De aici, mi se se rupe filmul, nu mai discutăm acelaşi lucru împreună. De aia v-am rugat să vă uitaţi un pic, pentru că poate fi în format electronic sau în alte formate. De ce trebuie să fie "format"? "Primeşte şi difuzează proiecte de lege, propuneri legislative, proiectele". Şi deputaţii pot opta pentru primirea documentelor iniţiate în format electronic, e OK!
			Domnul Ioan Bivolaru: Da, domnule preşedinte, suntem de acord. Să băgăm acest "opţional" între "format electronic"...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Dacă lăsăm "primeşte şi difuzează proiectele de lege, proiectele legislative, nu mai spunem cum, am rezolvat problema, am ieşit din necaz. Scoatem "în format electronic", introducem "secretariatul general", în loc de "registratura Camerei Deputaţilor", registratura este pentru altă lume, nu pentru legi, şi restul mi se pare absolut OK aici!
			Domnul Ioan Bivolaru: Suntem de acord cu această formulare.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Staţi, că are o obiecţiune domnul Stanciu. Haideţi, domnule Stanciu, vă rog, poftiţi la obiecţiune. O secundă, domnule preşedinte, vă rog, haideţi să vedem ce zice, că vom face până la urmă un text care să funcţioneze, sunt convins. Domnule Stanciu, aveţi microfonul.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimaţi colegi, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Lucrurile simple sunt şi complicate. Aceasta ne-a demonstrat domnul preşedinte, care a găsit o soluţie simplă, dar foarte complicată. Comisia de învăţământ a făcut o solicitare acum vreo patru luni, ca fiecare birou al domnilor deputaţi din Comisia de învăţământ să fie dotat cu un calculator legat la internet şi aşa mai departe, având în vedere că sunt legate şi toate liceele sau majoritatea, iar Comisia de învăţământ nu. Biroul permanent din care face parte şi domnul preşedinte a apreciat măsura şi a dispus ca la toate comisiile, în fiecare cabinet, să fie dotat. În acea cerere, noi am specificat la Comisia de învăţământ ca proiectele de legi să ne fie înaintate şi în format electronic, pentru că altfel, cu personalul puţin de la comisii, rebatem aceste texte şi ni se cer apoi rapoartele în format electronic la Cameră. Deci, cred că se introduce prin formularea efectivă din text o ambiguitate, dar a elimina chestiunea de "format electronic", înseamnă a ne întoarce un pas înapoi. De aceea, sunt de acord cu ce a spus domnul preşedinte, să meargă acest f2 la comisie, să-i găsească o formă acceptabilă, dar fără eliminiarea acestei sintagme "format electronic", care ne întoarce înapoi la xerox, la hârtii pe care le uităm în bănci. Şi dacă avem în vedere şi leptopurile, fie că le cumpărăm noi, fie că ni se dă, nu mă refer la ţoapa cu leptoapa, că aceasta este altceva, atunci e clar că vom avea o intrare în timp real cu toate comisiile, cu toate proiectele, cu toate rapoartele şi eficienţa evident că va creşte şi la comisii, şi în plen, şi vom face şi economie de hârtie. De aceea, domnule preşedinte, achiesez la propunerea dumneavoastră de trimitere la comisie, rog comisia să accepte, să găsească o formă şi să capete prioritate, ca proiectele de legi, respectiv rapoartele să le avem în formă electronică. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Îmi dau seama câteodată cât de neclar vorbesc; ce am vrut să spun şi ce aţi înţeles dumneavoastră. Înseamnă că va trebui să fac eforturi să fiu mai clar. Şi chiar am avut senzaţia că am fost clar! Domnul Iulian. E clar că am vorbit greşit! E clar că n-am fost clar!
			Domnul Iulian Iancu: Doar pentru claritate, domnule preşedinte. După "secretariatul general", "dacă plenul Camerei nu stabileşte altfel", în loc de "astfel".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Sunt de acord cu "s"-ul acela în plus.
			Domnul Iulian Iancu: Iar la prima parte, cred că este foarte simplu dacă spunem "în format scris sau electronic".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Comisia?
			Domnul Ioan Bivolaru: Suntem de acord cu unele observaţii făcute şi supunem plenului Camerei Deputaţilor următoarea formă la lit. f): "Primeşte şi difuzează proiectele de lege, propunerile legislative, proiectele de hotărâri ale Camerei, amendamentele primite de la Guvern şi rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor, dacă plenul Camerei nu stabileşte altfel. Deputaţii pot opta pentru primirea documentelor menţionate, în format electronic sau scris". Acesta este textul propus de comisie pentru lit. f) şi pentru ...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Electronic nu e scris?
			Domnul Ioan Bivolaru: "Electronic sau scris", pentru că este opţiunea deputaţilor. Deputaţii pot opta pentru primirea documentelor menţionate, "în format electronic sau scris".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi electronic este tot scris, domnule deputat. Noi intrăm într-o zonă în care...
			Domnul Ioan Bivolaru: Vă rugăm, ajutaţi-ne să o facem ca lumea.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi electronic e tot scris. Cel mai simplu este să nu încercăm să facem acest articol în sală, îl trimi înapoi la comisie, vă dau timp să vă uitaţi cel puţin joi, dacă nu mâine, la el, şi vineri îl avem făcut într-o formă rezonabilă. Că scoatem unul mai prost decât este, domnule deputat. Articolul 291 îl trimit înapoi la comisie, pentru reformularea art. f) şi f2), cu observaţiile făcute în Cameră. Pentru că şi electronic este tot scris! Mi-e teamă că dacă încercăm să-l ... Eu sunt de acord, dacă credeţi că mai putem face pauză un minut, să-i dăm altă formă, ca să nu-l ducem la comisie, eu sunt de acord. Haideţi să vă fac următoarea propunere pe care mi-a făcut-o comisia acum. Poate nu o trimitem la comisie şi în felul acesta mai câştigăm un timp. "Primeşte şi difuzează proiectele de lege, propunerile legislative, proiectele de hotărâre ale Camerei, amendamentele (că nu trebuie să fie numai de la Guvern, toate amendamentele) şi rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor"... "amendamentele primite de la Guvern şi rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor, dacă plenul Camerei nu stabileşte altfel".
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Aţi scos "formatul electronic" şi nu e bine!
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Comisia primeşte articolul înapoi. Nu am cum să rezolv. Am încercat, cu toată bunăvoinţa, art. 291 merge înapoi la comisie, pentru reformulare. Şi vă atrag atenţia că şi la f2 există o reformulare. Nu "proiectele de hotărâri ale Camerei"... Mă urmăriţi, comisia? Nu mă urmăreşte. Deci, la f2 nu "proiecte de hotărâri ale Camerei", "hotărârile Camerei Deputaţilor", "legile adoptate" şi aşa mai departe. Să aveţi grijă şi de acest articol, ca să nu-l mai luăm o dată vineri. OK! Procedură, domnul deputat Ponta.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doar o remarcă înainte de a încheia acest articol privind atribuţiile Biroului permanent. Vroiam să remarcaţi că rămâne ca atribuţie a Biroului permanent stabilirea orarului şi a programului Camerei. Vroiam doar să remarc că acei colegi ai noştri, aflaţi acum în Biroul permanent, care au propus şi au adoptat programul până la ora 23,00, domnul Oltean, domnul Dan Radu Ruşanu, domnul Hunor Kelemen, domnul Titu Gheorghiof, au votat acest program pentru dumneavoastră, cei mai... nu ştiu cum să spun, care staţi în sală, iar dânşii nu sunt aici. Mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Gheorghiof este aici.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Îmi retrag faţă de domnul Gheorghiof. Mă gândeam tot la domnul Olteanu. Îmi pare rău.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Chiar am vrut să fac această observaţie, că am să dau o pauză de un sfert de oră, ca să vină şi domnul Olteanu. Dânsul ne-a propus program de lucru până la 23,00. Este incorect să nu-i dăm ocazia să fie cu noi în sală. O pauză de 15 minute. La 20,15 minute revenim. Nu domnul Bogdan Olteanu, ci domnul Ioan Oltean! (Pauză între orele 20,00 şi 20,25).
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă rog, domnule Oltean, procedură. (Animaţie, discuţii, atmosferă destinsă.)
			Domnul Ioan Oltean: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Vreau doar să subliniez că aţi invocat un motiv neregulamentar pentru a beneficia de o pauză care a depăşit cu 10 minute, pe cea pe care dumneavoastră aţi promis-o. În al doilea rând, vreau să precizez că mă bucur foarte mult că hotărârea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, de a lucra astăzi şi în zilele următoare până la ora 23,00 este asimilată cu hotărârea chestorului. Este un lucru pe care nu pot decât să-l apreciez. Dacă doriţi şi credeţi că am această putere, pot să vă propun, eventual, prelungirea programului până la ora 24,00, ca lucrurile să fie foarte clare pentru ziua de astăzi. Oricum, vă asigur că mă aşez la locul meu şi nu mă voi mai mişca până la ora 23,00, ca să mă aveţi în vizor şi să fiţi cu energia necesară să rezistaţi până la ora 23,00. Vă mulţumesc.
			Domnul Marcu Tudor (din sală): Dar de ce nu vrei până mâine dimineaţă?!
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Hrebenciuc, procedură.
			Domnul Viorel Hrebenciuc: Stimaţi colegi, Eu mă bucur că domnul Oltean este foarte fericit de propunerea pe care a făcut-o. Îmi dau seama că este în asentimentul grupurilor parlamentare, ale P.N.L. şi P.D., când face o asemenea propunere şi suntem de acord să stăm peste ora 23,00, fără nici un fel de problemă.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Stimaţi colegi, Vă dau o veste bună: doar COZ-ul poate să modifice programul, aşa că nu trecem de ora 23,00 astăzi. Comisia? Rog liderii grupurilor parlamentare să facă un efort să invite colegii în sală. Îl informez pe colegul Oltean că atunci când lucrăm atâtea ore, din când în când preşedintele trebuie să mai dea o pauză de un sfert de oră, 20 de minute. Dumneavoastră mai ieşiţi afară, cu rândul, mai trebuie să ies şi eu afară, mai mânânc un sandwich, că nu putem sta atâtea ore în şir nemâncaţi, beau şi eu un pahar cu apă... Da? Domnule Oltean, cum spuneau colegii, poate aţi fost acasă, v-aţi odihnit, e alături domnul coleg de la P.D., ştie despre ce e vorba. Acum eu vă ţin de vorbă, în speranţa că vor intra colegii în sală. Comisia îmi spune că a pregătit unul sau două dintre amendamentele pe care le-am trimis înapoi la comisie, pe articole şi, sigur, sunt dispus să îi rog să poftească, să ni le prezinte. Domnule Bivolaru?
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În legătură cu literele f) şi f2) de la articolul pe care l-am discutat mai înainte, a venit şi doamna deputat Andronescu şi ne-a ajutat cu o reformulare şi, în final, vă propunem reformularea la lit. f) în felul următor: "Primeşte sub formă electronică şi asigură difuzarea pe site-ul Camerei Deputaţilor a proiectelor de legi, propunerilor legislative, proiectelor de hotărâre ale Camerei Deputaţilor, amendamentele primite de la Guvern şi rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la Secretariatul general al Camerei. Documentele menţionate pot fi transmise şi pe suport de hârtie, la solicitarea scrisă a deputaţilor, formulată la începutul fiecărei sesiuni". Acesta este litera f). Dacă sunteţi de acord, pot să dau citire şi la lit. f2).
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule preşedinte, cu singurul amendament, aţi uitat formularea "dacă plenul Camerei nu stabileşte altfel".
			Domnul Ioan Bivolaru: Intenţionat l-am sistat, pentru că, de fapt, aceasta este regula generală, am stat de vorbă şi cu staff-ul tehnic pe această problemă şi au spus că sunt foarte bine pregătiţi pentru un astfel de sistem.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: OK! E-n regulă! N-am o problemă.
			Domnul Ioan Bivolaru: În ce priveşte lit. f2), dacă sunteţi de acord, domnule preşedinte, sau supuneţi întâi la vot f)-ul? Cum hotărâţi?
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă rog, domnule preşedinte.
			Domnul Ioan Bivolaru: La lit. f2) vă propunem următoarea formulare sau reformulare, mai bine zis, "difuzează la casetele deputaţilor programul de lucru, ordinea de zi, informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, proiectele şi hotărâri ale Camerei Deputaţilor şi legile adoptate cu privire la care deputaţii pot sesiza Curtea Constituţională, precum şi alte documente care nu sunt menţionate la lit. f)".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Dacă există observaţii la propunerile pe care le-a făcut comisia? Înţeleg că nu. Supun votului dumneavoastră art. 291 în formularea comisiei, pe care-l găsiţi la nr. curent 80 din raport. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Mergem mai departe.
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): S-a trecut peste g).
			Domnul Miron Tudor Mitrea: S-ar putea, domnule Stanciu, să fi trecut peste g)? Eu nu am g)-ul separat aici. Numărul curent 81. Articolul 29 alin. 11. La "lucrările biroului", dacă există observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 82, art. 292 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La art. 29 şi art. 30, comisia propune textul iniţial. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate în unanimitate. La art. 31, nr. curent 85, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 86, comisia propune textul iniţial al Regulamentului. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 87, art. 33, amendament admis de către comisie, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 88, art. 34, amendament admis de către comisie. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 89, comisia propune textul iniţial. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 90, comisia propune pentru art. 343 o reformulare, amendament adoptat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. La nr. curent 91, art. 35. Domnule deputat Stanciu, aveţi microfonul.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte de şedinţă, Nu ştiu dacă nu trebuia cumva introdus şi posibilitatea unui preşedinte pe viaţă. La atâta eficienţă, nu mă aşteptam! Vreo 20 de amendamente mi le-aţi trecut cu vederea într-un ritm în care nici n-am putut să deschid "ciocul". Aşa că m-am conformat cu ce spunea distinsul nostru coleg Şerban Mihăilescu. Am făcut "ciocul mic", acum încerc să-l lungesc, ca să ajung la "bobiţe", că se strânge gura coşului. Domnule preşedinte, Am propus aici, la acest Comitet al ordinii de zi, care devine acum Comitetul liderilor grupurilor parlamentare, să se scoată din textul respectiv "conform configuraţiei politice iniţiale". Deci, "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform configuraţiei politice iniţiale şi are următoarele atribuţii..." Dincolo de faptul că mai am nişte amendamente la celelalte poziţii, de la 91, am la 92, am la 93, am la 101, la 102, 104, 105, 107, 108, 109, vreau să-mi permiteţi, domnule preşedinte, să precizez două cuvinte. În ţările Uniunii Europene există aşa numita conferinţă a preşedinţilor. Componenţa acestei conferinţe este diferită, de la ţară la ţară. Numai una singură menţionează numai liderii. Celelalte menţionează preşedinţii Camerei - atenţie, ca să învăţăm ceva! - foştii preşedinţi ai Camerei, spre a se menţine memoria instituţională, se extinde cu preşedinţii comisiilor parlamentare sau alţi lideri. Peste tot, însă, se menţionează că deciziile care se iau, se iau cu numărul de voturi, noi am pus undeva, puţin mai departe, cu procentul configuraţiei iniţiale. Peste tot nu "procent", ci "numărul de deputaţi pe care-i reprezintă". Şi aici, domnilor colegi, este puţin incorect. Nu am nimic cu nimeni! O formaţiune politică te exclude, nu spun corect sau incorect, este treaba ei, te-a exclus, dar are pretenţia să te reprezinte în Comitetul ordinii de zi, respectiv în acest consiliu. Păi, dacă te reprezintă, atunci înseamnă că trebuie să te şi întrebe, să te şi consulte. Ori nu te exclude şi te reprezintă, ori te exclude şi nu te reprezintă! Deci, nu îndrăznesc să spun că am făcut multe trăsnăi în Regulamentul acesta, dar cel puţin din acest punct de vedere, trebuie să înţelegeţi că nu poate să te reprezinte cineva sub nici o formă, care te-a exclus. Şi, de aceea, domnule preşedinte, vă rog să acceptaţi să supuneţi votului plenului, care, în înţelepciunea sa, va scoate aceste două cuvinte, "conform configuraţiei politice iniţiale", şi poate să lase "conform configuraţiei politice", care este la momentul respectiv. Şi voi mai interveni atunci când se iau decizii şi voi înlocui "procentul" cu "numărul de deputaţi". Vă spun, de asemenea, şi vă dau textul, cine este interesat, peste tot independenţii au 1 sau 2 reprezentanţi, care participă, dar nu au drept de vot. Ştim majoritatea treaba cu: mă implic, particip, dar nu... Susţin acest lucru, cu atât mai mult cu cât, în celebrul art. 13, aţi aprobat că independenţii vor avea un reprezentant în acest comitet. Păi, dacă avem un reprezentant acolo, cum poate să ne mai reprezinte, conform configuraţiei politice iniţiale? Şi cum poate să ia număr de voturi, să-l exprime în acest comitet, în numele nostru? Voci din sală: 5 minute!
			Domnul Anghel Stanciu: Faceţi-ne cel puţin acest hatâr, logic şi raţional. Văd că cineva bate din palme, nu mă aşteptam la aplauze... Dar, totuşi, mă aştept la voturile dumneavoastră pentru această chestiune, să scoatem de acolo particula sau sintagma "iniţial" şi să reprezinte fiecare ce are în propria ogradă. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Tudor.
			Domnul Marcu Tudor: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Partea de acceptat în discursul domnului Stanciu ar fi fost dacă noi am fi fost aleşi ca independenţi sau prioritar pe listă sau nu ştiu cum, alte moduri de alegere decât am fost aleşi până acum, pe listă, exclusiv pe listă de partid. Există peste tot situaţia ca independenţii să aibă reprezentanţi în diferite structuri, dar cei care sunt aleşi independenţi ca independenţi pe listă sau cei care sunt cum sunt în Parlamentul European, independenţi, că nu vor, pur şi simplu, să se ralieze la nici un grup politic şi au format un grup al independenţilor, dar de la bun început. Or, noi, dacă am fost aleşi pe listă? În toată lumea sau în lumea civilizată, cel puţin, există cutuma ca cei care au pierdut sprijinul politic, cei care şi-au dat demisia din partidul care i-a promovat pe listă în Parlament să părăsească Parlamentul, să vină următorul pe listă, din judeţul respectiv, aceasta respectând dorinţa de a fi alegerile pe listă de partid. Ca atare, nu s-a căzut de acord cu propunerea PRM-ului, să fie astfel rezolvată problema celor care nu mai vor să facă parte din partidul pe lista căruia au intrat în Parlament, chiar de a doua zi după ce au intrat în Parlament, şi au dovedit rea-voinţă, şi nicidecum o opţiune politică schimbată - nici în cazul acesta nu ar fi fost de acceptat poziţia lor, deci, nu mai au sprijinul partidului, cum se întâmplă peste tot în judeţe, când şi-au pierdut sprijinul partidului, se schimbă din funcţie. În cazul acesta, nu mai sunt în Parlament, intră următorii pe listă. Nu s-a acceptat situaţia asta, dar nici nu putem fi de acord ca fiecare, la dorinţa lui, se ceartă cu şeful de partid, pleacă şi-şi face şi el un grup, intră şi-şi face reprezentare în Biroul permanent, reprezentare în comisii ş.a.m.d., eludând voinţa electoratului. Deci, e valabil ce zice domnul Stanciu, dar numai în situaţia în care ar fi intrat pe liste ca independent, or, acest lucru nu s-a întâmplat până acum. Ca atare, solicitarea domniei sale nu îşi are un suport logistic, să spun, sau un suport explicit, măcar în forma în care sunt astăzi legile de alegere în Parlament a candidaţilor din judeţe. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul Stanciu, dreptul la replică, că i-aţi rostit numele. Un minut, domnule deputat Stanciu, dreptul la replică.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Domnilor secretari, Vă spun două ţări "necivilizate", care iau în considerare numărul de deputaţi din grup, conform afirmaţiei distinsului meu coleg. Franţa: "Fiecare preşedinte de grup are alocat un număr de voturi egal cu numărul membrilor grupului pe care îl reprezintă, iar ceilalţi membri ai conferinţei au câte un singur vot". Nu vă mai citesc din celelalte, vă citesc de la Parlamentul European, (iar un ansamblu de ţări, după concepţia distinsului meu coleg, cam "necivilizate", dar mergem noi acolo cu grupul ăsta din stânga mea şi...) "Conferinţa se va strădui să adopte decizii cu majoritatea membrilor săi. În cazul în care consensul nu este posibil, se va decide cu majoritate de voturi, fiecare preşedinte de grup având alocat un număr de voturi egal cu numărul membrilor grupului pe care îi reprezintă". Deci, este foarte clar. Restul înseamnă privilegii nemeritate! Tot raţionamentul făcut de distinsul meu coleg se include în mandat imperativ, noi avem mandat reprezentativ. Nu pot să-i urez decât să se certe şi dânsul cu şeful de partid şi să devină alături de mine independent. Mulţumesc.
			Domnul Marcu Tudor (din sală): Drept la replică!
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu v-a spus numele! V-a spus numele?
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Nu l-am spus!
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Auzi, că nu v-a spus numele!
			Domnul Marcu Tudor: Eu sunt "distinsul meu coleg care a luat cuvântul înainte", dacă nu mă recunoaşteţi, plec! (Râsete.)
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, domnule deputat, sunteţi "distinsul coleg".
			Domnul Marcu Tudor: Dacă sunt "distins", ăla sunt! (Râsete.) Domnule preşedinte, Nu are nici o legătură situaţia evocată de domnia sa cu situaţia de la noi din Parlament, pentru că nimeni nu intră pe liste, cum intrăm noi, în alte Parlamente, ei sunt independenţi de la bun început. Am făcut şi eu parte din grupul ăla de acum un an din Parlamentul European şi acei independenţi erau oameni din diferite structuri care nu vroiau să se ducă la un grup parlamentar anume şi formau grupul independenţilor. Nu au legătură cu cei care şi-au pierdut sprijinul, că nici nu pot să facă aşa ceva în Parlamentul European. Şi-au pierdut sprijinul electoral al partidului din care au făcut parte sau pur şi simplu au fost daţi afară, e o situaţie cu totul specială, nu poate fi în nici un caz comparată cu ce ne spune dânsul, din lista pe care ne-a dat-o comisia care s-a ocupat de regulament. Evocarea unui paralelism între aceste două situaţii este cel puţin forţată şi nu face decât să ne debusoleze puţin. Şi aşa, la ora asta, suntem puţin cam debusolaţi, e adevărat... (Râde.)
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, înţeleg că sprijiniţi amendamentul domnului Stanciu?
			Domnul Marcu Tudor: Da, bineînţeles, în aceeaşi idee am revenit, pentru că nu este o situaţie comparabilă cu alte părţi.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: E în regulă, deci, îl sprijiniţi... E în regulă! (Râsete.) La nr. crt. 117 din amendamente respinse, domnul Stanciu are un amendament, pe care şi l-a susţinut. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Stanciu. Cine este pentru? 7 voturi pentru, insuficiente. Am să supun votului dumneavoastră art. 35 nr. crt. 91, aşa cum l-a adoptat comisia. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abţineri? Adoptat, cu 2 voturi împotrivă. Nr. crt. 92 art. 36 alin. 1. Doamna Vasilescu.
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu: Domnule preşedinte, Având în vedere că s-a schimbat puţin faţă de Comitetul ordinii de zi, care era condus de preşedintele Camerei Deputaţilor, vreau să atrag atenţia că aici nu se mai precizează cine conduce lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. Şi atunci, aş propune ca în finalul alin. 1 de la art. 36 să fie introdusă următoarea frază: "Lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare sunt conduse prin rotaţie de fiecare lider de grup".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu pot să spun că nu aveţi oarece dreptate, referitor la acest articol, că nu are nici o logică. Şi am să vă citesc, ca să vedem ce înţeleg eu sau dumneavoastră: "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea iniţială votului fiecărui membru prezent".
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală): Şi lucrările sunt conduse de cine?
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Păi, nu, staţi, că, până la lucrări, nu ştiu, cum decide? Ce înseamnă "ponderea iniţială votului fiecărui membru prezent"?
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală): Dacă reprezintă 15% în Parlament partidul respectiv, atâta pondere are.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă rog, domnule deputat. Domnul Bolcaş, procedură. Eu nu reuşesc să înţeleg, poate...
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea politică iniţială a grupurilor pe care le reprezintă", punct şi textul curge.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Árpád.
			Domnul Francisc Árpád Márton: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Prima dată, vă rog să observaţi că la acest articol s-au propus doar două modificări. Prima modificare e înlocuirea sintagmei "Comitetul ordinii de zi" cu "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare", care se face, pentru că deja am votat. Iar la final se adaugă: "Conform configuraţiei politice iniţiale", iarăşi, deja adoptat. Restul textului este cel iniţial. Dar propunerea domnului Bolcaş nu e bună. Eu înţeleg că e cam greoaie această formulare iniţială... Dar, totuşi, în prima frază ne referim la situaţia în care anumite persoane sunt prezente, deci: "Votul fiecărui membru prezent". Deci, dacă liderul unui grup parlamentar nu este prezent, atunci acel număr de deputaţi nu a fost reprezentat prin vot şi avem nevoie de o majoritate. O majoritate relativă la cei prezenţi, deci, o majoritate la deputaţii reprezentaţi. Şi atunci, mi se pare, chiar dacă este greoaie: "Cu majoritatea rezultată din ponderea iniţială a votului fiecărui membru corect". Am putea să renunţăm la partea de "ponderea iniţială a votului", pentru că oricum zice mai departe: "Conform configuraţiei politice iniţiale". Şi atunci, am putea zice aşa: "Hotărăşte cu majoritatea rezultată din votul fiecărui membru prezent".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Punct, e mai bine aşa.
			Domnul Francisc Árpád Márton: Iar mai la vale zicem: "Ponderea este dată de proporţia grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaţilor conform configuraţiei politice iniţiale". Deci, trebuie să avem şi acest cuvânt de "majoritatea" şi a "celor prezenţi"
			Domnul Miron Tudor Mitrea: E adevărat, domnule deputat, dar trebuie să vorbim şi într-o limbă pe care să o înţelegem cu toţii.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Aveţi dreptate, dar pe jumătate. Dacă îmi îngăduiţi să reformulez şi cu propunerea Márton Árpád: "Comitetul Liderilor Grupurilor Parlamentare hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea politică iniţială ce revine fiecăruia dintre cei prezenţi". E bine aşa?
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Nu e bine, domnule preşedinte! Nu e bine aşa!
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule Tudor, de ce n-aţi mers, domnule, la comisie?
			Domnul Marcu Tudor (din sală): Eu? Am înţeles! Data viitoare...
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Stimaţi domni secretari, Vă rog să priviţi la poz. 117 şi, respectiv, 122, unde am avut distinsa plăcere de a face amendamentul pe care l-am propus şi pe care îl adaptez necesităţilor şi configuraţiei actuale de prezenţă din Cameră, conform strădaniilor celorlalţi distinşi colegi ai mei. Şi pentru că invitaţia făcută de domnul preşedinte de şedinţă a fost de a ne exprima într-un mod elegant şi clar în acelaşi timp, cred că acest art. 36 alin. 1 poate avea o formă foarte simplă: "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăşte cu majoritate de voturi", punct. "Fiecare preşedinte de grup având alocat un număr de voturi egal cu numărul membrilor grupului pe care îl reprezintă", punct. Iată, stimaţi colegi, că între două puncte se poate găsi un text inteligibil, raţional, logic, simplu şi de acceptat.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi iată, domnule deputat, cum eu pot să vă admir, cum v-aţi băgat amendamentul respins în propunerea aceasta!
			Domnul Anghel Stanciu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă admir, dar nu pot fi de acord cu dumneavoastră. Amendamentul dumneavoastră a fost respins. Am să vă propun o soluţie mai simplă: "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proporţia grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaţilor conform configuraţiei politice iniţiale". Şi asta a rezolvat întreaga problemă. Deci, scoatem cuvântul "iniţială", care este redundant în prima formulare şi, în felul acesta, am rezolvat problema. Cine este de acord cu această formulă? Vă rog, voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abţineri? Cu 2 voturi împotrivă, a fost adoptat.
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală): Şi propunerea mea?
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Ca să-i răspund doamnei Vasilescu, nu aţi avut amendament, nu am avut cum să-l supun votului. Dacă cereţi vreun articol să-l dăm înapoi la comisie... Nu aţi avut amendament privind conducerea...
			Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală): Şi totuşi, cine conduce?
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi acum este aşa, deci, nu există o conducere. Pct. 93 - Art. 36 alin. 2, amendament acceptat de către comisie. Domnul Stanciu. (Proteste.) Are, domnule, are, m-am uitat, am verificat! Dacă are, are! (Vociferări.) Stimaţi colegi, gândiţi-vă, dacă nu cădeam la înţelegerea politică, ce era... (Râsete.) Când doar domnul Stanciu este astăzi împotriva tuturor... Domnule Stanciu, aveţi cuvântul.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnilor colegi, Este clar că dacă aţi fi acceptat să fim grup, participam la negocieri; participam la negocieri, nu mai vorbeam acum. Asta este, pe cale de consecinţă... Voci din sală: Deci, de acolo vi se trage!
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Domnule ministru (Nu mai e?), Doamnă ministru, Aici avem un articol care este nu numai interesant, ci zic eu că depăşeşte limitele normalului. Şi mai sunt câteva. Aici, ori cei care l-au iniţiat le e frică că nu obţin funcţia de preşedinte de Cameră ori cel pe care vor să-l pună vor să nu fie preşedinte de Cameră. Pentru că începe cu acest articol şi urmează şi altele în care i se cam ia preşedintelui de Cameră din atribuţiile sale esenţiale. Şi vă spun că nu e numai ăsta, mai sunt câteva. Şi-l transformăm în ceva care "uite-l e şi nu este". Deci, gândiţi-vă că dacă va veni domnul Bogdan Olteanu se va trezi că nu prea mai are atribuţii! Deci, noi alegem un Birou permanent. În '92, în '96, în 2000... În 2000, apare această, scuzaţi-mi expresia, "căpuşă", Comitetul ordinii de zi, care era prezidat de preşedintele Camerei. În 2004, acum 2005, "căpuşa" scoate coarne şi se transformă în Comitetul ordinii de zi, la care poate participa preşedintele, fără drept de vot. Adică, ce să facă? Să asiste? Şi de ce să asiste, când este totuşi preşedintele Camerei, este cel care ne reprezintă în relaţiile interne şi externe? Nu este "tuşierul", ci este "arbitrul de centru"! Nu? Păi, nu este, că, uite, spune: "Participă fără drept de vot". Deci, eu vă propun să scoatem această sintagmă şi să lăsăm formularea care a fost anterior. Vă spun, de asemenea, şi vă pun la dispoziţie traducerile, peste tot, la aceste conferinţe ale preşedinţilor cu diferite componenţe, ele sunt prezidate de către preşedintele Camerei. Voci din sală: Dar fără drept de vot!
			Domnul Anghel Stanciu: Fără drept de vot, acolo unde el este arbitru şi nu jucător, or, aici, preşedintele este jucător. Deci, el are drept de vot în cadrul procentului care există, nu, că votează liderul? Dar cred că trebuie scoasă sintagma aceasta de aici, pentru că induce... Dacă vreţi, dreptul lui de vot este cuprins în votul grupului parlamentar care l-a trimis acolo. Şi atunci, de ce să-i spun că nu are drept de vot? Îl lăsăm cum a fost forma iniţială, pentru că este o degradare, dacă vreţi, a calităţii de preşedinte. Ori vrem preşedinte, ori nu vrem preşedinte! Ori vrem cineva care să ţină loc de preşedinte! Atunci, punem o păpuşă! Care să aibă mai multe sfori... Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Tocmai vroiam să spun că aţi terminat. Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Bolcaş.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Logica este absolut falsă, având în vedere faptul că în acest Comitet al liderilor grupurilor parlamentare se votează în conformitate cu ponderea politică iniţială, preşedintele nu are asemenea pondere politică iniţială, pe care să o pună în balanţa formării majorităţii votului. În acelaşi timp, ar însemna să-i dăm preşedintelui un triplu vot: el votează ordinea de zi în cadrul Biroului permanent, care dă indicaţia acestului Comitet, care o transmite Comitetului liderilor şi votează şi ca reprezentant al grupului parlamentar care există ca lider în grupul parlamentar respectiv. Aşa că, evident, prezenţa preşedintelui, care poate să conducă aceste lucrări în calitatea sa de preşedinte, este fără drept de vot. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnul deputat Stanciu şi-a susţinut amendamentul, pe care îl găsim la amendamente respinse la nr. crt. 125. Aşa am interpretat eu ce aţi spus dumneavoastră, domnule Stanciu, deci, eliminarea art. 36. Domnule deputat, la nr. crt. 125, acolo este art. 36! O să rog un coleg să vă ajute. Cine este de acord cu amendamentul propus de domnul deputat Stanciu? Voturi pentru? 5 voturi pentru, insuficiente. Cine este de acord cu textul propus de către comisie, la nr. crt. 93. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? 1 abţinere. Cu 1 abţinere, amendamentul a fost votat în unanimitate. Nr. crt. 94 art. 36 alin. 21, amendament nou, admis de comisie. Dacă sunt intervenţii? Domnul Iordache.
			Domnul Florin Iordache: Este un amendament admis al nostru, domnule preşedinte, şi la art.36 alin.2 şi la art.36 alin.21, Comitetul liderilor "grupurilor parlamentare", pentru că am fost de acord să acceptăm, aceasta este titulatura. Deci completare la amândouă cu "grupurilor parlamentare".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: E-n regulă, este corectă observaţia şi la 36 - 2 şi la 36 - 21, "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare", în rest 94 număr curent. Cine este pentru? Vă rog votaţi. Mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Pct.95, art.36 alin.3. Domnul Bivolaru.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, La propunerea doamnei deputat Olguţa Vasilescu, comisia, în înţelepciunea ei, vă propune completarea la această formulă de la 36 - 3, în final, cu sintagma: "fiind condus, prin rotaţie, de fiecare lider." Adică: "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare se întruneşte şi lucrează în mod regulamentar în prezenţa a mai mult de jumătate din numărul liderilor grupurilor parlamentare care reprezintă majoritatea deputaţilor, fiind condus, prin rotaţie, de fiecare lider." Este propunerea pe care v-o face comisia şi o supune aprobării Camerei.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă): Obiecţie.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnul deputat Bolcaş.
			Domnul Lucian Augustin Bolcaş: Din moment ce am stabilit că la acest comitet participă preşedintele Camerei Deputaţilor, chiar fără drept de vot, domnia sa este cel chemat să prezideze, nu unul dintre liderii care formează acest grup parlamentar. Dacă nu este preşedintele, este vicepreşedintele Camerei. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Sunt de acord cu observaţia făcută de domnul deputat Bolcaş. O acceptă şi comisia. Supun votului dumneavoastră art.36 alin.3. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Pct.96, secţiunea a 5-a, comisia propune titlul nemodificat, păstrarea titlului din actualul Regulament. Dacă există observaţii? Nu. Adoptat în unanimitate. 97, art. 37. Dacă există observaţii la amendamentul admis de comisie? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. Numărul curent 98 şi 99, art. 38 alin. 1 şi 2, comisia propune text nemodificat faţă de Regulamentul actual. Dacă există observaţii? Nu. Adoptate cele două texte în unanimitate. Art. 38 cu 3, numărul curent 100, ar trebui să facem aici o mică sărbătoare, comisia propune un amendament admis. Domnul Iancu.
			Domnul Iulian Iancu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Vă propun, ţinând seama de ceea ce am adoptat la 36 cu 2, în text, în loc de "comitetul" "comitetului liderilor grupurilor parlamentare - pentru că aşa s-a convenit - din Camera Deputaţilor".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, ne ajută cu limba română: "...la propunerea comitetul liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor". Rândul trei de jos, pe pagina cu 100. Este greşit. "La propunerea comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor." Corectă observaţia domnului deputat. Dacă nu există alte observaţii? Mai există. Doamna Plumb.
			Doamna Rovana Plumb: Mulţumesc, domnule preşedinte. Mai este o corectură, pentru a evita o repetiţie, şi încep să dau citire articolului: "Comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor sunt formate dintr-un număr de 11 - 33 de deputaţi, cu excepţia Comisiei pentru regulament," şi eliminăm "a Camerei Deputaţilor", pentru a nu se repeta şi, după aceea merge textul în continuare. Îi mai dau o dată citire.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Am înţeles. Mă uitam să văd. La 100 sunt.
			Doamna Rovana Plumb: Da. Deci "Comisiile permanente...
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Corect. Dispare "a Camerei Deputaţilor" şi facem modificarea "la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camerei Deputaţilor". Dacă mai există alte observaţii? Nu. Mulţumesc, doamna deputat. Voturi pentru art. 38 cu 3, cu modificările propuse? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. 38 cu 4, articolul pe care îl avem în discuţie. Comisia propune un amendament admis. Domnul deputat Stanciu are amendament respins, 101. Număr curent 101 din raport. 38 cu 4. Domnule deputat, o să vă dau şi timp de ajuns la microfon.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Sunteţi foarte darnic. Acum două minute mi-aţi spus că-mi daţi o colegă să-mi găsească amendamentele pe poziţii.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule preşedinte, respectul meu faţă de dumneavoastră este fără margini.
			Domnul Anghel Stanciu: Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: După cum ştiţi foarte bine.
			Domnul Anghel Stanciu: Aş prefera un respect blond. (În sală atmosferă destinsă, râsete.)
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Cum?
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Stimaţi domni şi tovarăşi colegi şi secretari, Din sală: Ai uitat "Stimaţi domni miniştri,"
			Domnul Anghel Stanciu: Nu. Stimaţi domni miniştri, vă rog să ne acompaniaţi în acest efort de reformare a clasei politice româneşti.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, să înţeleg că propuneţi ca vreunul dintre miniştri să fie prezenţi? Aplicăm Regulamentul imediat. Spuneţi-mi cum îl cheamă pe cel pe care-l doriţi în sală.
			Domnul Anghel Stanciu: La solicitarea plenului, cred că doamna ministru mai zăboveşte în Cameră.
			Domnul Emil Radu Moldovan: În camera cui?
			Domnul Anghel Stanciu: Nu ştiu, nu pot să precizez. Nu te băga peste licuriciul şef, că o încurci.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vă rog.
			Domnul Anghel Stanciu: Art.38 cu 4, "Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă, cu excepţia Comisiei pentru regulament, Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi a Comisiei pentru egalitate de şanse, care pot face parte şi din altă comisie permanentă". Domnilor colegi, în primul rând se spune că, în mod obligatoriu, face parte dintr-o singură comisie. Apoi facem o excepţie pentru regulament, o excepţie pentru tehnologia informaţiei, o excepţie pentru egalitatea de şanse. Ori facem excepţii pentru toate şi punem "deputatul face parte dintr-o singură comisie, cu excepţia în care nu are şi alte dorinţe." ori suntem oameni serioşi şi rămânem la formularea iniţială. Pentru că numai cei care suntem la comisii şi răspundem de ele, ştim ce greu se face cvorumul, iar cei care sunt în două comisii sunt - vorba unui mare antrenor de la Politehnica Iaşi - "Pe stadion sunt studenţi şi la universitate sunt fotbalişti." Aşa-i şi cu aceşti colegi ai noştri. El este la Comisia pentru învăţământ, dar este prezent la IT, îl cauţi la IT, spune că este la învăţământ. Într-adevăr, Comisia pentru regulament îşi justifică statutul. Celelalte sunt comisii permanente, cu "cabiné", cu "secreté", cu "maşiné", cu tot ce este. Nu se poate! Deci hai să fim serioşi, nu vrem să fim ce să nu fim, dar să avem toate avantajele. Toată lumea să fie într-o singură comisie şi acolo prezentă, ca să putem lua, în cunoştinţă de cauză deciziile şi în cvorumul efectiv realizat, şi nu să umblăm cu telefoanele după ei. Acesta este amendamentul meu, la experienţa pe care am avut-o de 10 ani de preşedinte de comisie. Nu admitem aşa ceva! Cine doreşte alte comisii, le găseşte la Senat, unde ai voie să faci parte din două, la care nu eşti prezent la nici una. În ceea ce priveşte membrii Biroului permanent, este bine să fie, dar nu am observat până acum o participare intensivă din partea dumnealor. Dar dacă doresc, sunt specialişti, unii reputaţi în anumite domenii, şi normal că poate să rămână. Dar celelalte comisii trebuie excluse de la acest articol. Bineînţeles că putem face un regulament din care să nu se mai înţeleagă nimic, să nu mai poată fi nimic concret: membrii care compun comisia şi care sunt prezenţi. Vă mulţumesc pentru vot şi apoi pentru atenţie.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, domnule deputat, vă rog, aveţi microfonul.
			Domnul Vasile Emilian Cutean: Domnule preşedinte, Întrucât sunt şi altfel de comisii permanente, şi anume comisiile permanente comune, aş vrea ca după "comisie permanentă" să introducem "a Camerei Deputaţilor". Deci "un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă" şi aici introducem "a Camerei Deputaţilor"
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Aveţi amendament în acest sens?
			Domnul Vasile Emilian Cutean: Vreau să fac un amendament acum.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Am reţinut. Comisia, sunteţi de acord? Nu este de acord comisia. Nu am putut să îl reţin. Domnule deputat, vă explică liderul de grup, auziţi. La numărul 131, la amendamente respinse, domnul Stanciu are un amendament pe care l-a susţinut. Cine este pentru amendamentul domnului Stanciu? Două voturi pentru, trei, patru voturi pentru, cinci, şase, şapte voturi pentru. (Amuzament în sală.) 15 voturi pentru. Insuficient. Supun votului dumneavoastră art. 38 alin. 4, în formularea comisiei. Mai este o observaţie. Doamna Plumb.
			Doamna Rovana Plumb: Mulţumesc, domnule preşedinte. Este vorba de respectarea, domnilor, a denumirii, măcar a denumirii corecte a comisiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, şi vă rog să completaţi.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Corectă observaţia, completăm.
			Doamna Rovana Plumb: Mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Voturi pentru? Mai avem una? Doamna Găleteanu, mă iertaţi, sunt învăţat doar domnul Stanciu să vrea să intervină.
			Doamna Monalisa Găleteanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Pentru a fi consecvenţi cu modul de exprimare în cadrul aceluiaşi articol, este vorba despre art. 38 alin. 4, pe primul rând se spune: "Un deputat face parte în mod obligatoriu dintr-o singură comisie permanentă." şi, pe ultimul rând se spune: "...membrii Biroului permanent pot opta pentru una din comisiile permanente." Propun, pentru a fi consecvenţi cu modul de exprimare, ca şi în finalul alin. 4 să se scrie: "...membrii Biroului permanent pot opta pentru una dintre comisiile permanente."
			Domnul Miron Tudor Mitrea: "Dintre", corect. Am reţinut amândouă observaţiile şi ale celor două doamne deputat. Cu observaţiile pe care le-am reţinut, art. 38 cu 4. Voturi pentru, vă rog? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? un vot împotrivă. Abţineri? Nici o abţinere. Adoptat cu un vot împotrivă. 102, 39 cu 1, domnul Radu Moldovan.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Domnule Niţă, tot pentru o corectură din aceasta, dacă tot se corectează. La 39 cu 1, "alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei". A Camerei cui? Propunerea: "Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice iniţiale". Pentru că este precizat clar că comisiile sunt ale Camerei Deputaţilor. Spune domnul preşedinte al Comisiei: "cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a acesteia" şi eu sunt de acord cu dânsul. 39 cu 1.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Corect, de acord, fără "Cameră". Domnul Árpád nu este de acord.
			Domnul Emil Radu Moldovan: "A Camerei Deputaţilor". Atunci este clar?
			Domnul Miron Tudor Mitrea: "A Camerei Deputaţilor". "Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor". (Agitaţie în sală.) Preşedintele comisiei ne-a scos din încurcătură: "Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a acesteia". Sună româneşte. A acesteia, nu a acestuia, că nu vorbim de preşedintele comisiei, vorbim de cameră.
			Domnul Anghel Stanciu (din sală): Amendament respins 39 cu 1.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: 39? Unde? Poftiţi, are 39 cu 1, corect.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Se întâmplă ceva extraordinar. Sunt împiedicat de distinşii colegi de la PSD să iau cuvântul. Mă sună pe telefon, mă întorc din drum, nu răspund şi chiar îmi plantează nişte picioare oable pe calea spre ascensiune la tribună.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Rog chestorii să facă ordine în sală, să nu mai fie deranjat domnul deputat.
			Domnul Anghel Stanciu: Vă anunţ, în mod oficial, că nu am făcut protecţia muncii şi vor răspunde. Domnule preşedinte, aici este un amendament de eliminare a unui cuvânt sau a unei sintagme iniţiale. Nu credeţi că am făcut un fix. Altcineva a făcut un fix. Tot regulamentul de la cap la coadă este cu "iniţiale". Dar a fost o pilulă de negociere, să ştiţi, "iniţialele" astea. Dacă ne uităm, domnule preşedinte, la poziţia 101 şi poziţia 102, s-ar putea să apară o chestiune aproape imposibilă. De ce? Pentru că la 101, la 38 cu 4, se specifică: "Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie". La 39, "alcătuirea comisiilor (...) se face cu respectarea configuraţiei politice iniţiale". Chestiunea este aşa cum aţi precizat dumneavoastră anterior, la eventuale discuţii să facem apel la stenogramă. Acesta este scopul intervenţiei mele. Pentru că, dacă deputatul devine independent, el nu mai corespunde configuraţiei politice iniţiale. Şi atunci îl dăm afară din comisie? Când, anterior, se spune că trebuie să facă parte obligatoriu? De aceea, cred că aici trebuie scos acest "iniţiale". Pentru că avem Comisia pentru agricultură, da? Erau trei foşti colegi PRM-işti. Nu mai este nici unul. Mai coincide configuraţia actuală cu cea iniţială? Nu. ce facem cu ei? Rămân acolo, înţelegând prin configuraţie politică în subconştient că, de fapt, este aceasta configuraţia politică. Deci cred că trebuie aici să scoatem "iniţiale" spre a respecta cele două puncte care, altfel, devin contradictorii şi lăsând la o parte că sunt deputaţi de două categorii. Unii cu grupa mare, unii cu grupa mică şi unii care sunt independenţi şi, vedeţi, că se exprimă. Dumneavoastră nu puteţi vorbi cât mine, că nu aveţi voie. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Domnul Anghel Stanciu: Şi propuneţi scoaterea acestui termen "iniţiale".
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Alte observaţii, vă rog? Domnul Tudor. De câte ori domnul Stanciu propune să eliminăm "iniţiale", domnul Tudor este împotrivă. cred că ar trebui să nu mai...
			Domnul Marcu Tudor: Mi-aţi luat cuvântul din gură, dar nu am vrut să fiu împotrivă. Vreau, totuşi, să fac concordanţă într-un fel. Presupunând că un grup este format din zece membri, el nu poate face parte toţi membrii dintr-o singură comisie... fiecare membru dintr-o singură comisie, pentru că sunt 18 sau câte comisii sunt. Deci este o chestiune de discutat aici, într-adevăr. Dar soluţia nu este să tăiem cuvântul "iniţiale" ci soluţia, mai curând, ar fi fost să aducem, nu mi-aţi mai dat cuvântul, nici eu n-am mai insistat, la articolul anterior, când ziceam că "obligatoriu dintr-o singură comisie". Nu este suficient. S-ar putea să nu poţi să faci parte, să nu trimiţi pe fiecare din câte o singură comisie şi atunci, omul se duce la două comisii, cum este la Senat. Este o chestiune de discutat, într-adevăr. Repet, nu trebuie tăiat cuvântul "iniţiale". Dacă am căzut însă de acord cu configuraţia articolului anterior, este un impediment în desfăşurarea comisiilor ulterior. Iată, de exemplu, la Comisia pentru apărare, noi avem insuficienţi membri să trimitem la cel 19 structuri, câte sunt de controlat, în cadrul acestei comisii. Pentru că avem, la Ministerul de Interne, de exemplu, Jandarmeria, Poliţia, Circulaţia, fiecare cât un minister al culturii şi chir mai mare decât un minister al culturii. Ne-am gândit să punem măcar unu la fiecare astfel de structură şi nu ne ajung oamenii.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, vă rog la chestiune.
			Domnul Marcu Tudor: Imediat. Mai departe, de la noi pleacă la Comisia SIE, pleacă la alte comisii.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, nu are nici o legătură Comisia SIE cu articolul respectiv, vă rog să mă credeţi.
			Domnul Marcu Tudor: Am înţeles. Şi eu sunt convins că trebuie să trecem cât mai repede, dar eu vă fac o propunere, nu trebuie neapărat să batem în cuie luni sau marţi. Buna-credinţă se dovedeşte şi putem să cădem de acord joi, când o cădea, că nu moare nimeni, că nu sunteţi în Uniunea Europeană, domnule Márton Árpád.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Aceasta discutaţi cu liderul dumneavoastră de grup care s-a angajat.
			Domnul Marcu Tudor: Bun, am înţeles. Îmi face domnul Árpád aşa, cu mâna, că nu se poate, că am convenit. Foarte bine, s-a convenit. Dar, dacă vine un cutremur, ce facem? Cade Convenţia.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Vă rog, nu cobiţi. Vă rog, nu cobiţi.
			Domnul Marcu Tudor: Domnule preşedinte, avem mari probleme la comisii. Dumneavoastră poate nu mai participaţi de mult la comisii.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: N-am participat niciodată.
			Domnul Marcu Tudor: Eu vă spun că nu putem participa într-adevăr să facem cvorum, dar nu din cauză că este acest "iniţiale", ci din cauza articolului anterior.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: S-a votat articolul anterior, domnule deputat.
			Domnul Marcu Tudor: Am înţeles, atunci trebuie să cădem de acord, să ne desfăşurăm calvarul în continuare.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Rugămintea mea este să vă concentraţi, să-mi spuneţi sunteţi de acord cu "iniţiale" sau nu sunteţi.
			Domnul Marcu Tudor: Eu sunt de acord cu "iniţiale", aş fi revenit la cel anterior, dar nu se mai poate. Însă, trebuie să dăm dreptate celor care nu pot desfăşura şedinţele în comisii. Avem mari dificultăţi.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, eu le dau dreptate. Vă mulţumesc, domnule deputat. În acelaşi timp, voi supune Camerei, amendamentul domnului Stanciu, care se găseşte la numărul 135, la amendamente respinse. Voturi pentru? Vă rog. Cinci. Voturi împotrivă? Mă iertaţi, insuficiente cinci, mă iertaţi, am început şi eu să greşesc. La art. 39 cu 1, propunerea cu înlocuirea "Camerei" cu "acesteia". Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. 103, 39 cu 2, comisia ne propune un amendament, o reformulare. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu avem. Abţineri? Nu avem. Adoptat în unanimitate. 104, art. 40, domnul Ponta.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Vreau să vă rog, deoarece este exact acelaşi raţionament şi aceeaşi explicaţie din partea comisiei, să procedăm la vot ca şi la punctul 135.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Există observaţii? Nu. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. 104, deci art. 40 adoptat în unanimitate. 105, art. 41 cu 1. Observaţii? Domnul Stanciu, aveţi? Vă rog.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Vă rog să-mi permiteţi ca, în mod graţios, să le aduc aminte colegilor mei că au acest raport şi că am amendamente în continuare la 105, la 107, la 108, la 109 şi, după aceea la 118, 119, 120, 121, 122, 123.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, haideţi, spuneţi ce amendamente, chestiunea cu gestiunea o facem mai târziu. Aveţi dreptul, conform Regulamentului, orice deputat are dreptul să susţină un amendament respins. Nu vă voi lua acest drept pentru nimic în lume. Aveţi cuvântul.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Vă mulţumesc pentru catalogarea dumneavoastră "orice deputat". Mă măguleşte aprecierea.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: În special dumneavoastră, mult stimate coleg. Îmi cer scuze.
			Domnul Anghel Stanciu: Este altceva. Mai insistaţi puţin, domnule preşedinte.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu, chiar mai mult, daţi-o în colo, sunt obosit şi eu.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte, Propun, la sugestia distinsului coleg, şi-i rostesc numele, Marcu Tudor, să scoatem cuvântul "iniţiale". Este amendamentul care se găseşte la 138. Nu mai fac şi nu mai aduc argumente, pentru că distinsul coleg Tudor Marcu cred că le va aduce mai bine ca mine la acest articol. Vă mulţumesc.
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Domnule deputat, aici aveţi eliminarea întregului articol. Nu aveţi "iniţiale". Să-l elimin pe tot? Este-n regulă. Alte observaţii? Nu sunt. Supun amendamentul de eliminare a lui 41 cu 1 votului dumneavoastră. Cine este pentru? Două voturi pentru. Împotrivă? Mă iertaţi, insuficiente. Îmi cer scuze, sunt şi eu obosit. Art. 41, 105 număr curent, supus votului dumneavoastră. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Număr curent 106, 41 cu 2. Observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.107 - art.42. Observaţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Atrage atenţia Comisiei, domnul deputat Moldovan, să puneţi de acord terminologia din art.41 alin.2 şi art.42. Să îl recitiţi, unii dintre membrii prezenţi, şi pe urmă explicaţi comisiei. Nr.crt.108 - art.43 alin.1. Domnul Cutean.
			Domnul Vasile Emilian Cutean: Este o greşeală. Vreau să îndreptăm greşeala, unde este prevăzut "... cu excepţia Comisiei pentru regulament, al cărei birou ..."; "al cărui" birou - este compus din preşedinte, vicepreşedinte ... (Rumoare, vociferări; discuţii)
			Domnul Miron Tudor Mitrea: "al cărei birou" ...
			Domnul Vasile Emilian Cutean: Da: "al cărei birou"; "al cărui birou". (Râsete)
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Nu, lăsaţi-o "al cărei"! Vă rog eu frumos. Mergeţi pe mâna mea! (Râsete) Vă rog eu mult de tot, lăsaţi-o ... Mergeţi pe mâna mea ... (Rumoare, discuţii,râsete) Nr.crt.108 - art.43 alin.1. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.109 - art.43 alin.2. Intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Adoptat în unanimitate. Nr.crt.110-111. Comisia propune text nemodificat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate cele două puncte - art.43 alin.3, art.43 alin.4 - în unanimitate. Nr.crt.112 - art.43 alin.5. Domnul Stanciu.
			Domnul Anghel Stanciu: Domnule preşedinte,
			Domnul Miron Tudor Mitrea: Da, domnule deputat.
			Domnul Anghel Stanciu: Vă rog să-mi permiteţi să mă bucur de asistenţa domnilor secretari, care mi-au găsit amendamentul la poz.148 şi m-au sesizat că trebuie să iau cuvântul. În această grabă suspectă, în care distrugem un regulament - bun sau prost - de atâţia ani, nu mai suntem deloc atenţi, decât să scăpăm de el. Mă întreb acum: de regulament? De şeful regulamentului? De cine, ne grăbim? Pentru că, iată, aici se propune că: "Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor din comisie, la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus sau a mai mult de jumătate din numărul membrilor comisiei". Avem două probleme: problema nr.1 şi problema nr.2. Prima problemă - nr.1: dacă spune "deputaţilor din comisie", pot veni şi deputaţi din afara comisiei, la revocare? E o problemă care naşte alte probleme, dacă nu o soluţionăm în această seară, la această oră şi în acest moment, stimaţi colegi! A doua problemă: până acum, revocarea se putea face la o treime din numărul de membri ai comisiei. Acum s-a introdus jumătate. De ce? În 13 ani, n-am văzut ca, în nici o comisie, să se ceară revocarea la membri, din partea membrilor comisiei; din partea grupurilor parlamentare s-a văzut şi se va mai vedea. Dar "la membri", nu. Atunci, nu ajungem la ceva care nu e-n regulă? Pentru că spunem să ceară revocarea "jumătate", da? şi, la un articol mai încolo, nu? "... cu mai mult de jumătate ...", cer revocarea şi puţin mai încolo spun că o aprob, cu cât? Cu jumătate plus unu din numărul membrilor comisiei. Păi, vin ăştia şi cer jumătate plus unu revocarea; o cer fie scris, fie oral. Şi, după aceea, tot ei, jumătate plus unu care au cerut, vin şi votează. Păi, dacă au cerut, nu votează?! Deci, este ceva care nu e-n regulă. Atunci cereau o treime şi votau jumătate plus unu, ca să-l dai jos. Acum, cer jumătate plus unu ca să-l dai jos şi trebuie să voteze tot ăia, jumătate plus unu. Nu pricep eu, sau ceva nu e-n regulă? Deci, poate, dacă vreţi, cereţi jumătate plus unu şi daţi-i cu două treimi, sau invers. Dacă nu, să rămână textul iniţial, domnule preşedinte. Şi, pentru stenogramă, aş ruga pe distinşii membri ai Comisiei pentru regulament să ne precizeze ce înţeleg prin "membrii care compun comisia"? Cei care sunt membri ai comisiei votaţi de dumneavoastră şi trecuţi în Monitorul Oficial, sau cei care sunt trimişi într-un comando dirijat, organizat să voteze altfel decât ştie cel pe care l-a înlocuit. Vă mulţumesc pentru atenţie.	&nbs