Şedinţa Camerei Deputaţilor din 1 noiembrie 2005

			Domnul Adrian Năstase: Stimaţi colegi, vă rog să invitaţi şi ceilalţi deputaţi în sală. Rog liderii grupurilor să invite în sală deputaţii. Deputaţii să invite liderii grupurilor în sală care, la rândul lor, să invite pe deputaţi să participe la şedinţă. Ar mai fi nevoie şi de un secretar de şedinţă. Propun să începem la 10 şi jumătate. Rog însă membrii grupurilor şi mai ales liderii grupurilor să invite în sală toţi colegii.
			(Şedinţa s-a întrerupt la ora 10,17. După pauză, lucrările au fost reluate la ora 10,35.)
			Domnul Adrian Năstase: Stimaţi colegi, Vă rog să luaţi loc în bănci. Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Vă anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 262. Sunt absenţi 69 şi participă la alte acţiuni parlamentare 10 colegi. Intrăm în ordinea de zi şi vă prezint informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Cameră, care urmează a fi avizate de comisiile permanente. 1. Propunerea legislativă privind zona metropolitană Bucureşti-Ilfov, iniţiată de domnii deputaţi Rareş Mănescu, Mihăiţă Calimente, Gabriel zamfir, Mihai Mălaimare, Almăjanu Marin, membri ai Grupului parlamentar al PNL. Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termen de depunere a raportului - 15 noiembrie 2005. Cameră decizională - Senatul. 2. Propunerea legislativă privind modificarea art. 15 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, iniţiată de doamna deputat Minodora Cliveti, membră a grupului parlamentar al PSD. Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond, urmând a elabora un raport comun - Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; pentru avize, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termen de depunere a raportului - 15 noiembrie 2005. Cameră decizională - Senatul. 3. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Bătrâni, judeţul Prahova, iniţiată de doamna senator Paula Ivănescu, membră a grupului parlamentar al Alianţei Dreptate şi Adevăr PNL-PD. Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: fond - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, pentru avize - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Termen de depunere a raportului -15 noiembrie 2005. Camera decizională - Senatul.
			Să-mi daţi voie să vă prezint acum câteva propuneri de modificare a componenţei nominale a unor comisii permanente ale Camerei Deputaţilor. Grupul parlamentar al Partidului Democrat propune trecerea domnului deputat Cosmin Gabriel Popp de la Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în calitatea de membru. Dacă sunt comentarii ? Nu sunt comentarii. Supun votului dumneavoastră această propunere. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Impotrivă? Abţineri? Unanimitate. Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale propune trecerea domnului deputat Ghervazen Longher de la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, în calitate de membru. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii. Supun votului această propunere. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Da, vă rog, domnule deputat, despre aceste chestiuni. Vă rog să luaţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Romică Andreica: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Sunt deputat de Suceava şi, înainte de începerea lucrărilor de pe ordinea de zi, aş dori să vă solicit un moment de reculegere în memoria celui care a fost maestrul Ion Irimescu, decedat la 102 ani şi 8 luni, la Fălticeni, cel supranumit patriarhul artelor. Vă mulţumesc. (Se păstrează un moment de reculegere).
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Pentru astăzi nu avem foarte mult timp la dispoziţie, dar aş vrea să ne organizăm în aşa fel încât să putem cel puţin să finalizăm Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei care va trebui să intre în dezbaterea Comisiilor pentru buget, finanţe în ansamblul bugetului de stat şi această dezbatere va începe astăzi după amiază la nivelul comisiilor. De aceea cred că există o anumită urgenţă pentru finalizarea propriului nostru buget. Pe de altă parte, sunt două proiecte legislative care, în măsura în care nu vor fi discutate şi nu se va lua o decizie la nivelul Camerei, vor pleca la Senat pe procedura de aprobare tacită. Sigur sunt şi alte chestiuni pe ordinea de zi, dar am vrut să subliniez importanţa acestor chestiuni, pe care teoretic ar trebui să le tranşăm astăzi. Vă propun să începem cu proiectul de hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor. Aş vrea ca unul dintre chestorii Camerei să ia cuvântul pentru a prezenta... Deci, aş fi vrut ca un chestor din partea iniţiatorilor, din partea Biroului permanent să prezinte ... Din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci... În momentul acesta sunt dezbateri în cadrul comisiilor şi, probabil, unii dintre colegii noştri, inclusiv cei de la buget - finanţe sunt la aceste dezbateri. Vă rog, din partea comisiei, vă rog, domnule deputat, să ne prezentaţi punctul de vedere al comisiei.
			Domnul Alexandru Mocanu: Domnule preşedinte, Am un raport din partea comisiei pe care vă rog să-mi daţi voie să-l prezint plenului. Cu adresa nr. 54/25 octombrie 2005, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis, pentru examinare şi avizare în fond, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, proiectul de hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe 2006, aprobat de Biroul permanent al Camerei în şedinţa din 24 octombrie 2005. În urma examinării Proiectului de Hotărâre privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2006 în şedinţa din 25 octombrie, comisia cu unanimitate de voturi a hotărât ca proiectul de hotărâre să fie supus spre dezbaterea şi adoptarea plenului, în forma prezentată.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc foarte mult. Stimaţi colegi, Vă propun să examinăm împreună Proiectul de Hotărâre privind bugetul Camerei. Începem cu titlul proiectului de hotărâre. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Articolul 1. Supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Cu o abţinere, articolul 1 a fost aprobat. Articolul 2. Dacă sunt observaţii? Nu. Supun votului art.2. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? 5 abţineri în total. Articolul 2 a fost aprobat. Articolul 3. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului art. 3. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? 7 abţineri. Cu 7 abţineri şi restul voturi pentru, art. 3 a fost aprobat. Articolul 4. Supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? 2 abţineri. Cu 2 abţineri, art. 4 a fost aprobat. Articolul 5. Supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? 3 abţineri. Cu 3 abţineri, art. 5 a fost aprobat. Articolul 6. Îl supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? 2 abţineri. Cu 3 abţineri art. 6 a fost aprobat. Supun votului proiectul de hotărâre în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? 3 voturi împotrivă. Abţineri? 10 abţineri. Cu majoritate de voturi, proiectul de hotărâre a fost aprobat. Vă rog, domnule deputat, o declaraţie de vot, după vot. Aveţi cuvântul.
			Domnul Ion Mînzînă: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Grupul parlamentar al Partidului România Mare s-a abţinut de la aprobarea acestui proiect de buget, în condiţiile în care am asistat în ultimul timp la tot felul de declaraţii ale domnului prim-ministru care vorbeşte de austeritatea bugetului Camerei Deputaţilor. Suntem de acord cu domnia sa atâta timp cât această austeritate se va manifesta şi la nivelul Cancelariei primului-ministru, şi la nivelul Secretariatului General al Guvernului şi la nivelul Instituţiei prezidenţiale. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Vă propun, dacă sunteţi de acord, să trecem la pct. 12 de pe ordinea de zi. Este vorba de propunerea legislativă privind Legea Curţii de Conturi. Iertaţi-mă, începem cu 11 şi apoi 12.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali. Deci, propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali şi propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Din partea comisiei sesizate în fond are cuvântul domnul deputat Relu Fenechiu, preşedintele comisiei. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în vederea dezbaterii şi avizării în fond, cu propunerile legislative privind modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a întocmit raportul 26/19 octombrie 2005 care a fost dezbătut în plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa din 25 octombrie 2005, cu excepţia pct. 6 din raport care a fost retrimis comisiei în vederea reexaminării. În şedinţa din 26 octombrie 2005 comisia a reanalizat pct.6 din raport şi cu unanimitate de voturi a hotărât menţinerea acestuia sub forma prezentată în raport. Nu are sens cred să repet despre ce e vorba. E vorba de dorinţa tuturor, cred, de stopare a migraţiei politice în cazul demisiei sau excluderii unui consilier din partidul sau alianţa pe listele căreia a candidat. Propun deci menţinerea raportului. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu. Începem cu titlul propunerii legislative. Deci, propunerea comisiei este de menţinere a soluţiei anterioare şi, practic, numai această chestiune ar urma să fie supusă votului, pct. 6. Supun votului dumneavoastră această propunere din partea comisiei. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? 5 abţineri. Cu 5 abţineri, propunerea a fost aprobată. Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nici un vot împotrivă, Abţineri? 3 abţineri. Proiectul de Lege a fost aprobat în condiţiile de cvorum cerut pentru o lege organică. Propunerea legislativă privind Legea Curţii de Conturi.
			Stimaţi colegi, Vă propun acum să revenim la pct. 3 de pe ordinea de zi: Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere. Comisia pentru industrii şi servicii. Punctul de vedere iniţiatorului, dacă există un punct de vedere al acestuia. Dacă nu, dau cuvântul direct comisiilor. Bun, punctul de vedere al comisiei. Aveţi cuvântul. Vă rog, dacă doriţi să explicaţi raţiunea ordonanţei.
			Domnul Constantin Dascălu (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului) : Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 transpune în legislaţia naţională două acte normative comunitare extrem de importante, atât în ceea ce priveşte siguranţa rutieră cât şi protecţia socială a lucrătorilor implicaţi efectiv în operaţiuni de transport rutier, adică, Directiva 15/2002 şi Regulamentul 2135/1998 de modificare a Regulamentului 3821/1985. Primul act normativ cuprinde prevederi referitoare la durata maximă a timpului de muncă precum şi prevederi legate de pauzele şi perioadele de odihnă ale lucrătorilor implicaţi efectiv în operaţiuni de transport rutier. Cel de-al doilea act normativ comunitar introduce tahograful digital. Acesta nu va fi obligatoriu în România decât începând cu data aderării. În Uniunea Europeană însă dotarea vehiculelor noi cu tahografe digitale este deja obligatorie, ceea ce înseamnă că ne vom întâlni cu astfel de vehicule aflate în tranzit pe teritoriul României. Mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Are cuvântul doamna deputat Aura Vasile din partea comisiei sesizate în fond. Dar nu cred că este procedură de urgenţă.
			Doamna Aurelia Vasile: Aşa apare pe ordinea de zi.
			Domnul Adrian Năstase: E în ordine, nu e nici un fel de problemă. Rugămintea mea, dacă se poate, să-mi treceţi şi mie corect lucrurile aici. Da? Da, vă rog, doamna deputat.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Fiind un proiect în procedură de urgenţă, comisia propune 15 minute dezbateri generale şi 2 minute pentru intervenţii.
			Domnul Adrian Năstase: Mulţumesc. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Supun votului aceste propuneri din partea comisiei. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Vă mulţumesc. Vă rog să prezentaţi şi raportul comisiei.
			Doamna Aurelia Vasile: Mulţumesc, domnule preşedinte. Ordonanţa a fost emisă pentru preluarea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 15/2002 CE privind organizarea timpului de lucru a persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier. Ordonanţa a fost avizată favorabil de Consiliul Legislativ. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, cu amendamente, în şedinţa din 22 septembrie 2005. Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Comisia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Examinarea proiectului de lege a avut loc în şedinţa comisiei din 6 octombrie. La dezbaterea proiectului de lege au participat specialişti din Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului sub conducerea domnului secretar de stat Alexandros Galiatatos, îmi cer scuze. În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise. Potrivit obiectivului de reglementare şi conţinutului său proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. În conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, Camera decizională pentru acest proiect de lege este Camera Deputaţilor. Vreau să punctez că, comisiei i-au fost prezentate tabelele de concordanţă privind corelarea la legislaţia europeană şi că, de asemenea, iniţiatorul şi-a însuşit amendamentele propuse de Comisia pentru industrii şi servicii.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Andrian Sirojea Mihei: Mă numesc Andrian Mihei, grupul parlamentar al Partidului Conservator. Partidul Conservator va susţine acest proiect de lege. Considerăm că era necesar să se reglementeze timpul de odihnă şi sperăm ca aceste reglementări să contribuie la creşterea siguranţei rutiere. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: E foarte bine că reglementăm timpul de odihnă. În felul acesta, dezvoltarea României se va putea produce mult mai impetuos. Stimaţi colegi, începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt observaţii, supun votului titlul legii. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Impotrivă? Abţineri? Unianimitate. Vă rog să urmăriţi raportul comisiei. La pct. 2 în raportul comisiei este o modificare măruntă pentru articolul unic. Supun votului articolul unic. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Impotrivă ? Abţineri? Unanimitate. Trecem acum la textul ordonanţei. Pct. 4, nu sunt probleme. La pct. 5 avem o modificare. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Impotrivă ? Abţineri? Unanimitate. La pct. 6. Supun votului propunerile comisiei. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Impotrivă ? Abţineri? Unanimitate. La pct. 7. Sunt observaţii? Nu sunt. Propunerea comisiei este aprobată. Pct. 8 din raportul comisiei. Nu, iertaţi-mă, 8, 9, 10, 11 nu sunt modificări. La pct.12, dacă aveţi observaţii? Nu sunt observaţii? Propunerea comisiei este aprobată. La pct.14. sunt unele modificări. Aveţi observaţii la propunerile comisiei? Nu sunt observaţii? Propunerile sunt acceptate. La pct. 15 sunt unele modificări operate de comisie. Aveţi observaţii? Nu. Propunerile sunt acceptate. La pct.17 modificările comisiei. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Propunerile comisiei sunt aprobate. Pct.19. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii, propunerile comisiei sunt aprobate. Pct.21. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Propunerile comisiei sunt aprobate. Pct.25. Sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Propunerile comisiei sunt aprobate. Acestea au fost propunerile comisiei. Este lege ordinară. Supun votului dumneavoastră, proiectul de lege în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă. Abţineri? Unanimitate.
			Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.16/1995 privind protecţia topografiilor circuitelor integrate. Suntem în procedură de urgenţă. Propunerile comisiei? Vă rog, doamna deputat.
			Doamna Aurelia Vasile: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia vă propune 5 minute cu un minut pe intervenţie.
			Domnul Adrian Năstase: Supun votului aceste propuneri. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Trecem la dezbaterea proiectului. Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului. Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.
			Domnul Varga Gabor (director general, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În România protecţia topografilor circuitelor integrate este asigurată astăzi potrivit legii nr.16/16 martie 1995. Această lege conţine reglementări privind procedura de înregistrare a topografiilor, drepturile titularului de tipografii, transmiterea, incitarea şi apărarea drepturilor. De o manieră generală, legea a fost armonizată cu directiva consiliului nr. 87/54 din 16 decembrie 1986 privind protecţia juridică a topografiilor de produse semiconductoare. De asemenea, legea a fost armonizată cu dispoziţiile Tratatului de la Washington privind proprietatea intelectuală în materia de circuite integrate din 1989. În cadrul procesului de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană, prin documentul de poziţie la capitolul 5 - dreptul societăţilor, dreptul de proprietate industrială, România s-a angajat să transpună pe deplin dispoziţiile Directivei 87/54. Prezentul proiect de lege face o transpunere a dispoziţiilor directivei 87/54, în principal proiectul aduce modificări şi completări referitoare la definirea noţiunilor de produse, semiconductori, topografia unui produs semiconductor, acordarea protecţiei, durata protecţiei, transmiterea drepturilor. Totodată, proiectul transpune dispoziţiile referitoare la topografii de produse semiconductoare din acordul privind unele aspecte de proprietate intelectuală legate de comerţ numit trips din 1994, acord la care România a devenit parte prin legea nr.133 din 1994. Cu privire la acest proiect de lege au fost formulate amendamente de către cele două comisii de specialitate ale Camerei Deputaţilor, respectiv Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, amendamente cu care iniţiatorul, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, a fost de acord. Prin urmare, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rugăm să fiţi de acord cu adoptarea prezentului proiect de lege în această formă. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Din partea grupurilor, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Dau cuvântul reprezentantului comisiei. Doamna deputat, aveţi cuvântul.
			Doamna Aurelia Vasile: Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată, pentru dezbatere pe fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.16/1995 privind protecţia topografiilor circuitelor integrate, emis cu adresa respectivă din 3.X.2005. Pentru întocmirea raportului, comisia a avut la dispoziţia avize favorabile, al Consiliului Legislativ şi al Comisiei pentru tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor. Proiectul de lege are ca obiect modificarea şi completarea Legii nr.16/1995 privind protecţia topografiilor circuitelor integrate, în sensul de a transpune integral Directiva Consiliului 87/54 din 16 decembrie 1986 privind protecţia juridică a topografiilor produselor semiconductoare, iar dispoziţiile cu privire la topografii de produse semiconductoare au fost preluate din Acordul privind unele aspecte de proprietate intelectuală, legată de comerţ. Prezenta lege este o continuare a procesului de armonizare a legislaţiei interne cu legislaţia europeană în domeniul protecţiei industriale, început în 1997 cu protecţia mărilor şi indicaţiilor geografice a soiurilor de plante, desenele şi modelele industriale cu brevetele de invenţii. Astfel, modificările şi completările operate se referă, în special, la noua terminologie, preluată chiar din titlu, la art.2, care defineşte aceşti termeni, la drepturile de protecţie, înregistrarea topografiilor care unifică respectivele dispoziţii cu cele din legislaţia existentă în domeniul proprietăţii intelectuale, cu privire la căile de contestaţie, acelaşi tip de modificare se referă la drepturile rezultând in protecţie: transmiterea drepturilor şi căii de contestaţie. Comisia propune plenului adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. La dezbaterea proiectului au participat reprezentanţi ai Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 27 septembrie. Potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este Cameră decizională, iar Senatul este prima Cameră sesizată. În urma dezbaterii în şedinţa din 6.X.2005, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Trecem la dezbaterea pe articole. Titlul legii mai întâi. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Titlul legii este aprobat. Trecem la examinarea textelor pe baza raportului comisiei. Vă rog să urmăriţi raportul comisiei. La pct.6 din raport sunt propuneri de modificare a textului iniţial. Sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Punctul 6 din raport este aprobat. Pct.13 din raport. Aveţi observaţii faţă de propunerile comisiei? Nu. Pct. 13 este aprobat. Pct. 20 din raport. Dacă sunt observaţii faţă de pct.20? Nu sunt. Pct.20 a fost aprobat. Deci a fost aprobat. Pct.23. Sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Pct.23 a fost aprobat. Pct.25. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Pct.25 este aprobat. Pct.28. Nu sunt observaţii? Pct.28 este aprobat. Pct.32. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Propunerea comisiei a fost aprobată. Pct.39. Nu sunt observaţii? Pct.39 este aprobat. Pct.40 din raport. Nu sunt observaţii? Propunerea comisiei este aprobată. Pct.46. Sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Pct.46 este aprobat. Pct.48. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Propunerile comisiei sunt aprobate. Pct.50 din raport. Iertaţi-mă, la pct.48 era o propunere de reformulare, am înţeles. La pct.48 e o propunere de reformulare.
			Domnul Ioan Bivolaru (Din banca comisiei): Am renunţat, domnule preşedinte. Comisia a renunţat.
			Domnul Adrian Năstase: La pct.48 renunţaţi, da? Deci rămâne cum am consemnat anterior. La pct.50, dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Propunerile comisiei sunt aprobate. La pct.58, comisia are nişte observaţii suplimentare. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Compartimentul Legislativ a făcut o observaţie în legătură cu acest raport şi observaţia este pertinentă. La pct.58 se specifică că acest oficiu de stat trebuie "să adopte norme de aplicare a prezentei legi", ceea ce este incorect, deoarece prezenta lege este o lege de modificare a legii de bază, nr.16 din 1995, şi, în condiţiile acestea, se repropune sau se propune reformularea acestui text pe care am să-l citesc acum: "În termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va adopta norme de aplicare a Legii nr.16/1995 privind protecţia topografiilor circuitelor integrate, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege..." şi textul curge. Iar la Teza a II-a: "La data intrării în vigoare a normelor prevăzute la alin.2..." şi textul curge, aşa cum este trecut în proiectul iniţial. Vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi Camerei aprobarea acestor modificări care nu sunt de fond.
			Domnul Adrian Năstase: Dacă sunt observaţii? De fapt, este o chestiune tehnică, sunt convins că nu sunt dificultăţi în a accepta această reformulare. O supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Supun votului final proiectul de lege. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat în condiţiile de cvorum pentru legile organice.
			Următorul proiect de lege, Proiectul privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire. Tot procedură de urgenţă. O rog pe doamna deputat Aura Vasile să facă propuneri din partea biroului comisiei.
			Doamna Aurelia Vasile: Domnule preşedinte, Comisia propune 10 minute pentru dezbateri generale, un minut pentru intervenţie.
			Domnul Adrian Năstase: Supun votului dumneavoastră aceste propuneri. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul? Vă rog.
			Domnul Gelu Diaconu (subsecretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Proiectul de lege pe care îl supunem aprobării dumneavoastră este materializarea unui angajament asumat în procesul de aliniere al legislaţiei naţionale la acquis-ul comunitar. El reprezintă transcrierea fidelă a unei reglementări comunitare aplicabilă în teritoriul vamal al Uniunii Europene. În ceea ce priveşte modificările pe care le conţine aceste proiect de lege care, concomitent, abrogă vechea legislaţie, Legea 202/2000, acestea sunt surprinse în raportul comun al celor două comisii avizatoare, aşa încât nu v-aş reţine atenţia cu prezentarea acestora. V-aş solicita aprobarea a două mici modificări din textul proiectului de lege, sunt două mici erori, probabil, de dactilografiere, şi anume: la art.17 alin.2 - contravenţia exprimată în lei vechi să fie exprimată în lei noi - în loc "de 30 de milioane" - "3000 de RON, până la 10 mii de RONI, faţă de 100 de milioane lei vechi", iar la art.21 alin.1, după titlul legii, să fie adăugată sintagma "cu modificările ulterioare". Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc foarte mult. Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, dau cuvântul reprezentantului comisiei.
			Doamna Aurelia Vasile: În conformitate cu arti.89 şi 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrie şi servicii şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au fost sesizate pentru dezbatere pe fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire. La întocmirea prezentului raport, cele două comisii au avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ şi Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Prezenta lege înlocuieşte Legea 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, cu modificările şi completările ulterioare, care se abrogă, în scopul înlăturării disfuncţionalităţilor apărute în aplicarea acestei legi. Astfel, se actualizează terminologia, definiţiile şi unele prevederi procedurale în raport cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale care a fost armonizată cu legislaţia Uniunii Europene, privind protecţia mărcilor şi indicaţiilor geografice, noile soiuri de plante, privind brevetele de invenţie, Legea privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, republicată în 2003. Astfel, se introduc obligaţiile ce revin autorităţii vamale române, aşa cum sunt stipulate de acordul privind unele aspecte de proprietate intelectuală, legate de comerţ. Se transpun prevederile din Regulamentul 1383/2003 privind acţiunile de control vamal îndreptat împotriva mărfurilor susceptibile a aduce atingere unor drepturi de proprietate intelectuală şi măsurile care trebuie luate împotriva mărfurilor care au încălcat mai multe drepturi. Modificările şi completările operate se referă la dispoziţiile generale din Capitolul I, în care se precizează sfera de aplicabilitate a legii, care se extinde, se preia noua terminologie armonizată cu reglementările Uniunii Europene în definiţii, de exemplu la drepturile de proprietate intelectuală se include drepturile asupra soiurilor de plante, definiţiile în acord cu noul regulament 1383/2003. Alte modificări se referă la eliminarea taxei pentru procesarea cererii de intervenţie, eliminarea garanţiei depuse de titularii de drepturi de proprietate intelectuală, condiţiile în care se refuză o cerere de intervenţie, termenul de acceptare a cererii de intervenţie, modificarea procedurilor în cazul mărfurilor perisabile, a celor care aduc atingere unui drept asupra desenelor, modelelor industriale, brevetelor de invenţie, brevetelor de soiuri şi altele. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. La dezbaterea proiectului au participat, din partea Guvernului, reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale a Vămilor. Proiectul de Lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 27 septembrie 2005 şi, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională, iar Senatul este prima cameră sesizată. În urma dezbaterii, în şedinţa din 13.X.2005, comisiile reunite propun admiterea proiectului de lege în forma adoptată de Senat. Vreau să informez plenul că pentru proiectul de lege am avut tabelele de concordanţă şi toţi deputaţii au putut să studieze materialele puse la dispoziţie, fiind prioritate pe C.E.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Trecem la dezbaterea pe articole, de fapt începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Titlul legii este aprobat. Articolul unic în proiectul de lege, aşa cum a fost aprobat la Senat. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Articolul unic a fost aprobat. Este o lege ordinară. Supun votului dumneavoastră proiectul de lege ... Da, vă rog, domnule deputat.
			Domnul Ioan Bivolaru: Domnule preşedinte, Iniţiatorul a solicitat două modificări care sunt corecte. La art.17 - "transformarea sumelor de contravenţii din lei vechi în lei noi" şi, de asemenea, la art.21, o inversare în text, privind titlul Legii nr.202, completarea titlului Legii nr.202, după care textul să curgă cu perioada de intervenţie. Deci, suntem de acord cu aceste două modificări propuse de iniţiator, ca să se încheie dezbaterea complet.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc, domnule deputat. Supun votului dumneavoastră aceste propuneri de modificare a textului. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Supun votului final proiectul de lege. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Cu unanimitate de voturi, acest proiect de lege ordinară a fost aprobat.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor de producători pentru comercializarea produselor agricole şi silvice. Este tot procedură de urgenţă. Doar o clipă, rog comisia să facă propunerile regulamentare pentru dezbaterea textului. Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.
			Domnul Kelemen Attila Bela Ladislau: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Comisia propune 10 minute pentru dezbateri generale şi câte un minut pe articole.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră aceste propuneri ale biroului comisiei. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Rog iniţiatorul să prezinte raţiunile acestei ordonanţe.
			Domnul Vasile Lupu (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prezenta lege pe care o supunem analizei dumneavoastră este o prioritate legislativă pentru integrarea europeană. Grupurile de producători reprezintă la ora actuală elementul de bază pentru organizarea şi funcţionarea corectă a pieţei agricole. Recunoaşterea ca grupuri de producători ale societăţilor comerciale, societăţile agricole, precum şi altor forme de asociere legal constituite din sectoarele legume-fructe, având în vedere criteriile de recunoaştere stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2005, nu oferă posibilitatea recunoaşterii acestora de către Comisia Uniunii Europene. Drept urmare, aceste forme asociative nu pot accesa programele operaţionale o dată cu recunoaşterea României ca stat membru. Conform organizării comune de piaţă, în sectorul legume-fructe numai organizaţiile de producători recunoscute pot accesa programele operaţionale de finanţare. Întrucât criteriile de recunoaştere a organizaţiilor de producători nu sunt incluse în textul Ordonanţei Guvernului nr.37/2005 se impune completarea acesteia prin adăugarea condiţiilor de recunoaştere pentru organizaţiile de producători din sectorul legume-fructe. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Punctul de vedere al comisiei? Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.
			Domnul Kelemen Attila Bela Ladislau: Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere pe fond cu proiectul de lege sus-amintit, transmis la comisie cu adresa nr.443 din 3 octombrie 2005 şi înregistrat sub nr.24/412 din 4.X.2005. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor de producători pentru comercializarea produselor agricole şi silvice care au ca principal scop valorificarea producţiei membrilor asociaţi şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată. La dezbaterea proiectului a participat domnul secretar de stat Flaviu Lazin de la Ministerul Agriculturii. Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 13.X.2005. Proiectul de lege a fost adoptat în Senat în şedinţa din 27 septembrie 2005. Legea prezentată este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. În urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări şi completări a proiectului de lege prezentat. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Vă rog, domnule deputat, din partea grupului PSD. Domnul deputat Munteanu.
			Domnul Ioan Munteanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al PSD va vota pentru această iniţiativă legislativă din cel puţin 3 argumente: 1.Considerăm că prin acceptarea amendamentelor propuse de către deputaţii PSD în comisie s-a reuşit clarificarea unor elemente privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de producători; 2.Considerăm că prin acest cadru legislativ, România se poate alinia la cerinţele Uniunii Europene. Dar, argumentul cel mai important care ne face să votăm acest proiect de iniţiativă legislativă este faptul că recunoaşterea grupurilor şi organizaţiilor de producători dă posibilitatea acestora să beneficieze de sprijin financiar şi ştim foarte bine că cei care lucrează în agricultură au nevoie de bani. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Trecem la dezbaterea pe articole. Iertaţi-mă, vă rog, doamna deputat, din partea Partidului Conservator.
			Doamna Cornelia Ardelean: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Partidul Conservator va susţine această iniţiativă legislativă, dar aş vrea să subliniez un lucru important. Trebuie, în teritoriu, să conştientizăm foarte mult producătorii de această necesitate de asociere, chiar dacă ei încă sunt reticenţi la formele de asociere, aducându-le la cunoştinţă avantajele de care beneficiază, eu cred că vor fi consecinţele pe măsură. Repet, este important să conştientizăm consecinţele importante în urma asocierii. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc foarte mult. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Marian Hoinaru: Mă numesc Marian Hoinaru, din partea Grupului P.N.L. Proiectul de lege este important în primul şi în primul rând pentru că recunoaşte ceea ce înseamnă "grup de producători" în sensul valorificării producţiei şi, aşa cum au punctat şi colegii mei înainte, prezentând partea frumoasă a acestei legi, şi este foarte important să o promovăm şi în teritoriu, faptul că prin lege există avantaje pe care le oferă Ministerul Agriculturii pentru tot ce înseamnă grupuri de producători, în special, deci, pentru această zonă a comercializării. Astfel, beneficiază de credite care pot... inclusiv pentru accesarea programului SAPARD, şi credite pentru finanţarea... pentru investiţii. Astfel, Grupul P.N.L. susţine proiectul de lege. De asemenea, vom susţine şi amendamentele care au fost votate în cadrul Comisiei pentru agricultură.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc, domnule deputat. Aveţi cuvântul, domnule deputat, din partea Grupului P.R.M.
			Domnul Ioan Aurel Rus: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Şi Grupul parlamentar al Partidului România Mare susţine această iniţiativă. Ea vine într-adevăr în sprijinul asociaţiilor şi cred că acum vor înţelege cu adevărat agricultorii că este nevoie să se constituie în astfel de asociaţii, mai rămâne doar ca reprezentanţii direcţiilor agricole din teritoriu, săptămânal, sau să-şi facă un program în care să se plaseze în comune şi acolo să explice agricultorilor pe real ce înseamnă accesarea la aceste fonduri şi care este sprijinul real adus de Ministerul Agriculturii în implementarea programelor europene pentru dezvoltare rurală. Mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Da, domnule preşedinte, aveţi cuvântul.
			Domnul Kelemen Attila Bela Ladislau: Mulţumesc, domnule preşedinte. În numele Grupului parlamentar al U.D.M.R. aş dori să spun şi eu câteva cuvinte, şi nu în calitate de preşedinte al Comisiei. Grupul parlamentar al UDMR crede că această lege, într-adevăr, deschide un început real pentru dezvoltarea rurală, acea dezvoltare rurală despre care foarte mult s-a vorbit în ultimii ani în România, prea puţine lucruri au fost făcute pentru dezvoltarea rurală. Deci, credem că este foarte importantă această lege şi credem că într-o ţară unde aproape 50% din populaţie, dintre electorii noştri, ai tuturor partidelor, trăiesc în mediul rural, importanţa legii este şi mai accentuată. Mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, vă propun să trecem la examinarea legii. Începem cu titlul. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Titlul legii este aprobat. La pct.2 din raport, art.I, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Art.I este aprobat. Titlul ordonanţei. Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei de la pct.3 din raport. Sunt observaţii? Nu sunt. Propunerea comisiei este aprobată. Pct.5 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu. Pct.5 şi propunerea comisiei este aprobată. Pct.6. Propunerea comisiei. Sunt observaţii? Nu. Propunerea comisiei este aprobată. Pct.7. Sunt observaţii? Nu. Pct.7 din raport este aprobat. Pct.8. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Pct.8 este aprobat. Pct.9. Nu sunt observaţii. Pct.9 este aprobat. Pct.10. Nu sunt observaţii. Pct.10 este aprobat. Pct.11. Nu sunt observaţii. Pct.11 este aprobat. Pct.12. Sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Pct.12 este aprobat. Pct.13. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.14. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.15. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.16. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.17. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.18. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.19. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.20. Nu sunt observaţii. Rămâne aşa cum era. Pct.21. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.22. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.23. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.24. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.25. Nu sunt observaţii. Este aprobat. Pct.26, titlul Cap.V. rămâne aşa cum era. Pct.27. Nu sunt observaţii la propunerile comisiei. Pct.27 este aprobat. Pct.28. Nu sunt observaţii. Este aprobat. 29, 30, 31, rămân aşa cum erau. Şi 32. La pct.33 din raport se propune o anumită formulare pentru art.II. Sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Propunerea comisiei este aprobată. Supun votului final proiectul de lege. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat. Vă rog, domnule deputat. Vreţi să propuneţi să introducem la "grupurile de producători", "grupuri de interese ale producătorilor" probabil. Da? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Liviu Timar: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor colegi, Aş vrea să explic puţin votul. După cum spunea colegul meu Munteanu, într-adevăr este o lege foarte importantă şi noi, membrii P.S.D. din Comisia pentru agricultură, într-adevăr, după foarte multe discuţii am considerat că este absolut necesar. Dar spunem noi că s-a pierdut un an, fiindcă ceea ce se întâmplă la ora actuală pe piaţă privind comercializarea produselor agricole, s-a pierdut un an. Şi am să vă dau un singur exemplu: nu este posibil ca la această dată, în ţara românească, produsul cerealelor să fie mai mic decât este la bursă, atât la Londra, cât şi la Paris, unde preţul grâului este în jur de 133 de dolari, iar la noi se vinde sub acest preţ, şi nu mai vorbesc de preţul grâului care este în Golful Mexic, care este de 174 de dolari. Calculaţi dumneavoastră ceea ce se întâmplă sau ceea ce a făcut Ministerul Agriculturii pentru a rezolva într-adevăr problema oamenilor. Faptul că la această dată preţul la grâu este în jur de 3000, preţul la porumb este în jur de 1800-2000 de lei, se reflectă în suprafaţa foarte mică care este semănată cu grâu la această dată. Într-adevăr, producţia de anul viitor, prin măsurile luate de actualul guvern, este pusă în pericol. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, trecem la următorul proiect de lege: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale. Suntem în procedură de urgenţă. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul, pentru a propune durata dezbaterilor.
			Domnul Mihai Tudose: Mulţumesc, domnule preşedinte. Propunem 10 minute timp general, câte un minut pentru intervenţie.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Dacă sunt observaţii la aceste propuneri. Nu sunt observaţii. Supun votului aceste propuneri ale Biroului comisiei. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Punctul de vedere al iniţiatorului. Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.
			Domnul Cătălin Sandu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mă numesc Cătălin Sandu. Sunt vicepreşedinte la AVAS. Ordonanţa nr.27/2005 modifică şi completează Ordonanţa Guvernului nr.25/2002 în trei aspecte: primul, constă în eliminarea prevederilor prin care Guvernul ar putea acorda prin hotărâre excepţii de la plata majorării penalităţilor şi dobânzilor aferente sumelor plătite cu întârziere sau neplătite, în baza diferitelor obligaţii asumate de cumpărători în procesul de privatizare. În acest fel, este pus de acord programul de guvernare, respectiv Capitolul IV, "Mediul de afaceri", cu cadrul legislativ existent în domeniu şi cu prevederile Cap.6 ale Tratatului de aderarea României la Uniunea Europeană. În al doilea rând, la solicitarea Consiliului Concurenţei, este înlocuit termenul de "control postprivatizare", cu cel de "monitorizare postprivatizare", întrucât s-ar fi putut conduce la ideea unei intervenţii a statului şi a unei imixtiuni a statului în raportul cu societăţile private. În al treilea rând, este reglementată o mai mare flexibilitate a AVAS în privinţa evaluării angajamentelor şi obligaţiilor asumate de partenerii contractuali ai acesteia. Pentru motivele prezentate, vă rugăm să aprobaţi ordonanţa în forma propusă. Vă mulţumesc mult.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc foarte mult. Punctul de vedere al comisiei.
			Domnul Mihai Tudose: Mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a fost sesizată spre avizare şi dezbatere în fond cu proiectul de lege mai sus menţionat. La dezbateri am avut în vedere şi rapoartele, avizele favorabile primite de la Consiliul Legislativ, de la Comisia pentru industrii şi servicii, precum şi de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică. Obiectul proiectului de lege a fost prezentat de către iniţiator. În plus faţă de acesta, membrii comisiei au considerat în unanimitate oportună modificarea survenită. În consecinţă, vă propunem, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, adoptarea acestui proiect de lege, cu amendamentele admise, care sunt redactate în anexele 1 şi 2 din prezentul raport. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, aş vrea să fac o precizare pentru cei care erau înscrişi de dimineaţă la declaraţii politice, n-au reuşit să vină la tribună pentru a rosti, pentru a prezenta public declaraţiile pe care doreau să le prezinte în plen. Conform unei cutume parlamentare, cei care aveau textele scrise şi le-au depus ca atare, vor putea să solicite şi vor obţine o procedură care a fost acceptată de-a lungul timpului, şi anume, publicarea în Monitorul Oficial a declaraţiilor respective. Acum, revenim la dezbaterea noastră. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale din partea grupurilor. Dacă nu, trecem la dezbaterea propriu-zisă. Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Vă rog să urmăriţi raportul comisiei. Titlul legii. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Titlul legii este aprobat. Pct.2 din raport. Dacă sunt observaţii la modificarea tehnică propusă de comisie. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Este vorba doar de o mică corecţie, aşa cum este redactat în raport.
			Domnul Adrian Năstase: Vă rog să vorbiţi mai aproape de microfon.
			Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu: La textul propus de comisiei, articol unic. "Se aprobă ordonanţa", şi nu "ordonanţei".
			Domnul Adrian Năstase: Este foarte corectă observaţia. Vă mulţumesc foarte mult. Cu această precizare, vă mai întreb încă o dată dacă aveţi obiecţii în legătură cu articolul unic. Nu sunt obiecţii. Propunerea comisiei, cu o schimbare propusă în finalul articolului, este aprobată. La pct.9 din raport, mai sunt propuneri de modificare din partea comisiei. Aveţi obiecţii? Nu sunt obiecţii. Pct.9 este aprobat. În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat. Vă mulţumesc.
			Pct.8 din ordinea de zi. Comisia pentru sănătate este invitată să prezinte punctul de vedere. Mai întâi, fiind vorba de procedură de urgenţă, propuneri pentru desfăşurarea dezbaterilor. (pct. 8- Proiectul de Lege privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope)
			Domnul Ovidiu Brînzan: Propunem 5 minute pentru dezbateri generale şi un minut intervenţii pe articole.
			Domnul Adrian Năstase: Mulţumesc. Sunt observaţii? Nu. Supun votului aceste propuneri. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Punctul de vedere al iniţiatorului. Domnule secretar de stat, aveţi cuvântul.
			Domnul Székely Ervin Zoltán (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În prezent, regimul juridic al substanţelor stupefiante şi psihotrope este reglementat de Legea nr.73 din 1969, a cărei reglementare este depăşită şi din punct de vedere formal şi din punct de vedere de fond. În cuprinsul acestei legi, se vorbeşte despre unităţi socialiste sau organe de miliţie care, evident, nu mai corespund realităţilor, dar între timp au fost adoptate numeroase acte normative internaţionale în această materie, printre care am aminti Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971, convenţia unică asupra stupefiantelor, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit al substanţelor stupefiante şi psihotrope, toate ratificate de România, iar în cursul negocierilor pentru aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, România s-a angajat să armonizeze legislaţia şi în acest domeniu cu cea comunitară. Acestea sunt motivele pentru care a fost necesară elaborarea acestui act normativ, care în cursul dezbaterilor din Senat a suferit modificări mai mult de formă decât de fond. S-au clarificat anumiţi termeni, s-a obţinut o reglementare mai univocă în acest domeniu, aşa că Ministerul Sănătăţii susţine aceste amendamente cuprinse în textul legii şi vă rugăm să le acceptaţi. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Punctul de vedere al comisiei.
			Domnul Ovidiu Brînzan: Mulţumesc, domnule preşedinte. Aşa cum s-a arătat, proiectul de lege reia o lege veche, bună, dar care a rămas în urmă faţă de evoluţiile internaţionale, şi în momentul de faţă el preia toate convenţiile internaţionale pe această temă, pe care România le-a ratificat. Motiv pentru care comisia susţine proiectul de lege în forma raportului înaintat de către Comisia pentru sănătate. Şi pentru a nu interveni, o să vă rog, domnule preşedinte, la nr.crt.35 şi nr.crt.50, două mici intervenţii de corelare tehnico-legislativă. Nr.crt.35 şi 50 nu apar în raportul comisiei.
			Domnul Adrian Năstase: Stimaţi colegi, trecem la dezbaterea proiectului de lege. Începem cu titlul. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Titlul legii este aprobat. Vă rog să observaţi pct.4 din raport, sunt câteva propuneri de modificare. Dacă aveţi observaţii. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. La art.2 lit.e), "transport", şi este explicaţia care duce undeva la mijlocul textului "...prevăzute în tablele", "în tabelele" presupun, şi în nici un caz, pentru că anexă la lege sunt tabele: I, II şi III. Iar la pct.k) la acelaşi articol 2, "fabricare", "toate operaţiile, altele decât producţia", şi nu "aflate decât producţia".
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc foarte mult. Cu aceste observaţii, supun votului dumneavoastră propunerile comisiei de la pct.4 din raport. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Pct.35 din raport, la pag.21. Vă rog, domnule preşedinte Brînzan.
			Domnul Ovidiu Brînzan: În încheierea articolului se spune "până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti". Propunerea noastră este "până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune confiscarea transportului", respectiv textul de la încheierea art.29. Deci, "rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti".
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Propunerea comisiei este acceptată. Mai departe, la pct.50, pag.26, din nou, domnul deputat Brînzan.
			Domnul Ovidiu Brînzan: Este tot o observaţie a Consiliului Legislativ. La art.42 alin.1 lit.b), la final, să se completeze cu sintagma "a fiecărui an".
			Domnul Adrian Năstase: Deci, la pct.42?
			Domnul Ovidiu Brînzan: Art.42 alin.1.
			Domnul Adrian Năstase: La ce punct din raport?
			Domnul Ovidiu Brînzan: La 50 din raport.
			Domnul Adrian Năstase: Da. Sunt observaţii? Nu sunt observaţii faţă de această propunere de ordin tehnic, de tehnică legislativă care a fost aprobată. La pag.40, pct.68, dacă sunt observaţii faţă de propunerea comisiei. Nu sunt observaţii. Propunerea comisiei a fost aprobată. Este o lege ordinară. Supun votului final acest proiect de lege. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.
			Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.153/2002 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să intervină. Vă rog, domnule secretar de stat.
			Domnul Marius Petrescu (secretar de stat, preşedintele Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat - ORNIS): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În contextul pregătirii României pentru aderarea la Uniunea Europeană a fost semnat Acordul dintre România şi Uniunea Europeană pentru procedurile de securitate privind schimbul de informaţii clasificate, ratificat prin Legea nr.267/2005 prin care se stabilesc obligaţiunile părţilor privind accesul la informaţii clasificate, transmiterea şi protecţia acestora. În baza acordului, ORNIS răspunde pentru partea română de elaborarea aranjamentelor de securitate pentru protecţia şi păstrarea în siguranţă a informaţiilor clasificate furnizate României de către Uniunea Europeană şi reamintesc că pentru Uniunea Europeană instituţiile responsabile sunt Secretariatul General al Oficiului de Securitate al Consiliului Uniunii Europene şi Direcţia de securitate a Comisiei Europene. Pentru a răspunde cerinţelor Uniunii Europene şi pentru a asigura corelarea legislaţiei interne cu dispoziţiile acordului, este necesară modificarea şi completarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.153/2002 astfel încât aceasta să prevadă împuternicirea ORNIS cu atribuţii de reglementare, autorizare, evidenţă şi control explicit în domeniul protecţiei informaţiilor Uniunii Europene clasificate, elaborarea în regim de urgenţă a cerinţelor minime pentru protecţia informaţiilor Uniunii Europene clasificate în toate domeniile de securitate şi implementarea cu operativitate a acestor cerinţe la nivelul fiecărei instituţii care va gestiona informaţii ale Uniunii Europene clasificate. Având în vedere cele prezentate, vă adresez rugămintea de a adopta proiectul de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Da. Punctul de vedere al comisiei. Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.
			Domnul Mihai Stănişoară: Mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimate colege, Stimaţi colegi, Raportul asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.153/2002 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului registrului naţional al informaţiilor secrete de stat. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată. La lucrările comisiei, au fost prezenţi 18 deputaţi din totalul de 23 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 22 septembrie 2005. Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.86 din regulamentul Camerei Deputaţilor, această Cameră este decizională. În urma dezbaterii, în şedinţa din 6 octombrie 2005, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale. Nu. Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Titlul legii mai întâi. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Art.I. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Art.I a fost aprobat. Art.II. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Art.II a fost aprobat. Supun votului proiectul de lege în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.
			Ultimul proiect de lege pentru astăzi, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 52/2005 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de curierat pentru materialele NATO clasificate. Punctul de vedere al iniţiatorului? Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.
			Domnul Marius Petrescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Cerinţele şi standardele de securitate NATO şi ale Uniunii Europene, prevăzute în documentele privind politica de securitate în cadrul NATO, în Directiva privind sistemul de curierat al Comandamentului aliat pentru operaţii, precum şi în reglementările de securitate ale Consiliului Uniunii Europene, impun ca transportul materialelor clasificate să se efectueze în siguranţă, iar acestea să se afle permanent sub supravegherea nemijlocită a curierilor oficiali. Astfel, Ordonanţa Guvernului nr. 52/2005 reglementează transportul materialelor şi echipamentelor NATO clasificate care, datorită gabaritului sau greutăţii nu pot fi transportate sub formă de valiză diplomatică şi care în marea majoritate sunt din domeniul criptografic şi fac parte din categoria celor pentru care se cere managementul şi distribuţia, obligatoriu a fi asigurate prin autoritatea naţională de distribuţie, ale căror atribuţii stabilite în reglementările NATO sunt îndeplinite în România de Agenţia pentru distribuirea materialului criptografic din cadrul ORNIS. În sensul celor prezentate, în sediul ORNIS au fost amenajate locaţiile contului Cripto Naţional şi ale terminalului de curierat, care au fost inspectate şi autorizate de reprezentanţii NATO şi ai Uniunii Europene şi corespund standardelor acestora. Faţă de cele prezentate, vă adresez rugămintea de a aproba Ordonanţa Guvernului nr. 52/2005 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de curierat pentru materialele NATO clasificate. Mulţumesc.
			Domnul Adrian Năstase: Domnule preşedinte Stănişoară, punctul de vedere al comisiei.
			Domnul Mihai Stănişoară: Mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art. 73 din Constituţia României, republicată. De asemenea, acest proiect de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 22 septembrie 2005. La lucrările comisiei au fost prezenţi 18 deputaţi, din totalul de 23 de membri ai comisiei, raportul comisiei fiind adoptat cu unanimitate de voturi. În urma dezbaterii, în şedinţa din 6 octombrie 2005, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.
			Domnul Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Aş vrea să trecem la dezbaterea proiectului de lege. Dacă aveţi observaţii în legătură cu titlul legii? Nu sunt observaţii. Supun votului titlul legii. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Articolul unic. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Îl supun votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Vreau să supun acum votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblul său. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat. Stimaţi colegi, Vă mulţumesc pentru dinamismul dezbaterilor de astăzi şi ne revedem joi pentru şedinţa în plen. În continuare, sigur, în cadrul comisiilor, se vor desfăşura activităţile stabilite de comun acord cu Senatul. Vă mulţumesc.
			Intervenţiile depuse în scris de către deputaţi la secretariatul de şedinţă
			Domnul Valeriu Victor Boeriu: Declaraţie politică. Sistemul de sănătate din România se găseşte într-o criză continuă, fapt recunoscut atât de Putere cât şi de Opoziţie, timp de 15 ani. Nici un Guvern nu a avut determinarea, voinţa politică de a reforma un sistem neperformant de acordare a serviciilor medicale adecvate unei populaţii tot mai îmbătrânite şi cu tot mai multe şi mai complexe probleme de sănătate. Cauzele principale ale slabelor performanţe în domeniul ocrotirii sănătăţii sunt: resursele financiare insuficiente, managementul neperformant, inechitatea accesului la resurse şi scurgerea de resurse din sistem. Pachetul de legi de reformare a sistemului de sănătate cuprinde reglementări care corectează deficienţele majore semnalate în domeniul sanitar. Ineficienţa fondurilor intrate în sistem va fi corectată prin lărgirea bazei de colectare a plăţilor pentru asigurarea de sănătate, prin mai consistenta implicare a bugetului de stat pentru susţinerea programelor naţionale de sănătate şi prin crearea Fondului Naţional de Sănătate. Managementul poate deveni mai performant prin aplicarea prevederilor Legii asigurărilor sociale de sănătate şi prin normele aduse de Legea Spitalelor. Accesul la resurse va putea deveni echitabil prin desfiinţarea caselor de asigurări paralele, prin introducerea pachetului bazal de servicii medicale, prin funcţionarea asigurărilor voluntare de sănătate şi prin aplicarea Legii Farmaciei. Scurgerea de fonduri din sistemul de sănătate se sistează prin utilizarea integrală de către Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate a sumelor colectate în Fondul Naţional Unic de Sănătate. În concluzie, pachetul de legi pentru reforma sistemului de sănătate acţionează asupra principalelor cauze care actualmente generează neajunsuri şi disfuncţionalităţi în domeniul sanitar. Prin adoptarea şi aplicarea acestui pachet de legi, serviciile medicale din România pot deveni mai performante, mai echitabil distribuite şi mai accesibile.
			Doamna Minodora Cliveti: Declaraţie politică: "Egalitatea de şanse: cât costă şi cât este dispus Guvernul României să-i acorde?" În raportul de ţară pe 2005, la cap. 13: "Politica socială şi munca", după precizarea încurajatoare referitoare la îndeplinirea în linii mari a acquisului comunitar în domeniul egalităţii de şanse şi tratament pentru femei şi bărbaţi, apare fraza: "Adequate financial resources should be provided în order to ensure its sustainability in long term". În primăvara acestui an, la Varşovia, cele mai înalte autorităţi româneşti au participat la cel de al treilea Summit al şefilor de state şi guverne membre ale Consiliului Europei, prilej cu care au fost adoptate declaraţia şi planul de acţiune ale acestei organizaţii paneuropene. Summitul a subliniat rolul esenţial al egalităţii între sexe şi al egalei participări a femeilor şi bărbaţilor în procesul de luare a deciziilor, statele membre angajându-se să promoveze şi să integreze în politicile naţionale principiul egalităţii de şanse, prin crearea de mecanisme naţionale care să încurajeze egalitatea. În aceste condiţii, aşteptăm cu mare interes constituirea bugetelor celor câtorva instituţii româneşti care promovează egalitatea între sexe şi egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, cum ar fi Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, mai ales. Constat însă că în cadrul bugetului Ministerului pentru Muncă şi Protecţie Socială nu se prevede nimic în legătură cu această agenţie, ceea ce m-a determinat să formulez un amendament la proiectul de buget al Ministerului Muncii, Securităţii Sociale şi Familiei şi să propun suplimentarea acestuia cu suma de 1.752.000 RON, necesară funcţionării Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse. De asemenea, în acelaşi raport de ţară despre care vorbeam se face vorbire despre Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care ar trebui să aibă atribuţii bine stabilite şi completă independenţă. Iar, pentru aceasta, este nevoie de un buget adecvat. De aceea, cu prilejul dezbaterii proiectului de buget al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, am formulat, împreună cu colegii membri în cele două Comisii pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi ale Camerei Deputaţilor şi Senatului un amendament, prin care solicităm majorarea bugetului Consiliului, de la 2.300 la 2.700 mii lei. Aştept plină de nerăbdare reacţia Ministerului Finanţelor, deşi, faţă de angajamentele asumate de România prin reprezentanţii săi de cel mai înalt nivel, răspunsul nu poate fi decât admiterea amendamentelor. În caz contrar, nu vom putea trage decât o concluzie: egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi este în România o formă fără fond. Pentru că, parafrazând pe Ecleziast, dacă bugetul egalităţii este derizoriu sau inexistent, egalitatea nu există!
			Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu: "Diversiunea". Este foarte probabil că toate intervenţiile pe care le face preşedintele Băsescu cu privire al schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului (chiar şi în afara ţării, la Londra) au scopul atingerii unor obiective precise. Nimic mai firesc. Trebuie să-şi apere propriul Guvern, al cărui naş nu poate nega că este. În aceste momente, când problema bugetului pe 2006 şi a Statutului minorităţilor naţionale dau bătaie de cap guvernanţilor, iată că vine salvarea oferită de preşedintele Băsescu. Din nou, Partidul Social Democrat este de vină! Şi toată această acţiune este constant dominată de patima de a stăpâni. Şi nu de a stăpâni pentru a crea, căci felul în care a înţeles rostul îl dovedesc a fi incapabil de creaţie pozitivă şi rodnică, pur şi simplu. Preşedintele Bănescu nu e însă omul care să renunţe la dorinţa aprigă şi afirmă: "Nimic nu mai împiedică schimbarea celor doi preşedinţi din partea PSD, ai Senatului şi Camerei Deputaţilor". Domnia sa e încredinţat că nu a făcut nimic rău şi că nu a comis nici o eroare. El încearcă să facă a se uita faptul că o prevedere a Constituţiei României - art. 145 alin. 1 - demonstrează clar că singurul arbitru este Curtea Constituţională. Domnul preşedinte Băsescu vrea să deplaseze situaţiile. Conflictul declarat asupra Guvernului Tăriceanu - vezi alegerile anticiapte, grupuri de interese, gripa aviară, dar şi "podul de la Mărăcineni", demonstrează clar dorinţa de a controla totul. Chiar aşa de începători în ale politicii nu suntem în ţara românească. Prin tot ceea ce face, preşedintele Băsescu nu are interes public, ci numai unul personal. Crede domnia sa că s-au resorbit motivele de grave neînţelegeri între "şef" şi partid (vezi PD-PNL)? S-a restabilit "încrederea" în coaliţia de guvernare? Crede domnul preşedinte Băsescu că poate conduce - legal - şi Guvernul României? Să o spună clar şi răspicat! Şi, mai ales, să spună ce luptă vrea să deschidă. Ca să ştie toată lumea. Dar, dacă nu, atunci să nu ne mai vorbească de spirite negative şi distrugătoare, de tipul "sistemul ticăloşit". Nu sunt negativi pesediştii, cei care au deschis drumurile vieţii, ale integrării europene în decembrie 2004, ci, dimpotrivă, cei care, din lene, frică sau interese încurajează, întreţin şi consolidează o situaţie anormală, că, dacă ar fi numai stearpă, nu ar înfăţişa cel mai însemnat rău. Aşezarea unei vieţi politice româneşti sănătoase şi rodnice nu va fi cu putinţă decât după eliminarea acţiunilor politice de tip "preşedinte-jucător". Asta e.
			Domnul Mircea Ciopraga: "România şi Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră." Stimaţi colegi, Vă reţin astăzi atenţia asupra unui subiect de politică externă de o importanţă din ce în ce mai mare pentru România. Este vorba e cooperarea economică şi politică între ţările din regiunea Mării Negre şi de rolul asumat de România în desfăşurarea acestui proces. Sunt interesat să vă vorbesc despre acest subiect mai ales în calitate de preşedinte al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, structură a organizaţiei, care are ca principal obiectiv asigurarea pe bază legislativă a cooperării economice, sociale, culturale şi politice între ţările membre. Stimaţi colegi, După cum bine ştiţi, Marea Neagră a redevenit o zonă de mare interes internaţional, odată cu prăbuşirea, la sfârşitul anilor '80, a regimurilor comuniste în ţările din regiune şi odată cu dezmembrarea, în 1991, a Uniunii Sovietice. Aceste schimbări politice majore au făcut posibilă calea către o colaborare regională, ţările din zonă stabilind iniţial relaţii bilaterale şi multilaterale. Nu foarte târziu însă, în 1992, cooperarea a luat forma unei organizaţii, denumite Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră, formată din 11 state situate în apropierea Bazinului Mării Negre, cu scopul de a promova integrarea treptată a regiunii în economia europeană şi mondială. Procesul de lărgire a Uniunii Europene a marcat un alt moment important în evoluţia organizaţiei şi în ceea ce priveşte interesul străin faţă de regiune. Mutarea, în curând, a frontierei Uniunii Europene la Marea Neagră este deja precedată de o relaţie foarte puternică între Uniune şi Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră. Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră şi-a dezvoltat în timp mai multe forme de activitate, ajungând să fie structurată pe cinci mari dimensiuni de cooperare: guvernamentală, parlamentară, de afaceri, financiar-bancară şi ştiinţifică. La rândul lor, obiectivele organizaţiei s-au înmulţit. Actualmente, acestea vizează nu doar dezvoltarea economică a statelor membre, ci şi asigurarea stabilităţii şi securităţii regionale, protecţia mediului, combaterea criminalităţii organizate şi apropierea legislaţiei ţărilor membre de legislaţia Uniunii Europene. Stimaţi colegi, Începând de astăzi, 1 noiembrie 2005, România preia, de la Republica Moldova, preşedinţia în exerciţiu a Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagră, pentru o perioadă de şase luni, între noiembrie 2005 şi aprilie 2006. În calitate de preşedinte al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, am avut onoarea de a participa la ceremonia de preluare a preşedinţiei, care a avut loc la Chişinău, în urmă cu doar câteva zile, cu prilejul reuniunii Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe ai statelor membre. Conducerea Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagră, care va fi exercitată de către ministrul român al afacerilor externe, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, are loc într-un context extrem de favorabil, generat de valoarea strategică a regiunii şi potenţialul economic insuficient exploatat. Angajamentul fundamental al României pe perioada exercitării acestui mandat este ca, împreună cu celelalte state membre, să contribuie la consolidarea dimensiunii de securitate şi stabilitate în cadrul OCEMN, printr-o implicare mult mai activă în regiune şi prin dezvoltarea unei strategii pentru zona extinsă a Mării Negre. Reuşita acestor demersuri va aduce o contribuţie notabilă la consolidarea climatului de încredere şi stabilitate pe continentul european. Pentru România, colaborarea economică cu ţările regiunii Mării Negre constituie un bun prilej atât pentru deschiderea de noi pieţe cât şi pentru aprovizionarea cu materii prime vitale pentru industrie, motiv pentru care suntem primii interesaţi în menţinerea şi întărirea stabilităţii în zonă.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Săptămâna trecută, Comisia Europeană a dat publicităţii la Bruxelles, raportul anual de monitorizare în ceea ce priveşte România. Documentul în sine reprezintă o radiografie obiectivă a României aşa cum arată ea astăzi. Spre deosebire de rapoartele precedente, România a fost monitorizată acum ca un viitor stat membru al Uniunii Europene, care trebuie să respecte aceleaşi reguli ca toate celelalte ţări membre. Domeniile care pot determina amânarea aderării cu un an prin aplicarea clauzei de salvgardare s-au redus, în contextul în care negocierile care s-au încheiat în 2004 prevedeau patru domenii de care era legată o majoritate calificată pentru aplicarea clauzei de salvgardare: reforma justiţiei, concurenţa, combaterea corupţiei şi securitatea frontierelor. Actualul Guvern a reuşit să elimine două capitole de sub clauza de salvgardare: reforma justiţiei şi concurenţa. Nici unui alt stat candidat nu i-a fost impus un asemenea set de condiţii suplimentare. Pentru România această situaţie a fost impusă de întârzierile în aplicarea reformelor necesare transformării într-un stat european. În aceste 10 luni actuala guvernare a reuşit să rezolve toate cele patru condiţii legate de concurenţă şi cele patru condiţii legate de reforma justiţiei şi administraţiei interne. Rezultatul este că justiţia şi concurenţa respectă acum criteriile europene şi nu mai pot determina amânarea aderării României cu un an. Progresul este major dacă ne gândim la faptul că s-a pornit de la clauza de salvgardare, iar acum aceste domenii nu mai suscită îngrijorarea oficialilor europeni. În ceea ce priveşte criteriul politic, fără de care România nu poate adera la UE, Raportul arată că s-au făcut progrese importante în soluţionarea aspectelor negative semnalate în Raportul Comisiei din 2004: reforma şi independenţa justiţiei, libertatea presei, regimul proprietăţii private, situaţia minorilor şi protecţia copilului. De asemenea, România continuă să îndeplinească criteriul economiei de piaţă funcţionale. Rămân însă şi 7 domenii(steguleţele roşii) care ar mai putea amâna aderarea ţării noastre la 1 ianuarie 2007: combaterea corupţiei şi a fraudei, precum şi implementarea acquis-ului Schengen, cu accent pe problematica securizării frontierei; libera circulaţie a mărfurilor (achiziţiile publice); dreptul societăţilor comerciale (lupta împotriva pirateriei şi a contrafacerilor) agricultură (agenţiile de plăţi, sistemul integrat de administrare şi control, sistemul sanitar-veterinar); Impozitare (conectarea sistemelor IT în domeniul TVA cu cele comunitare) gestionarea instrumentelor structurale (consolidarea capacităţii instituţiilor implicate în proces, problematica managementului financiar şi a mecanismelor de control financiar); protecţia mediului (implementarea legislaţiei privind poluarea industrială şi capacitatea administraţiei). Referitor la combaterea corupţiei, Guvernul Tăriceanu a creat cadrul legal şi a exprimat voinţa politică, prin asumarea răspunderii pe pachetul de legi privind reforma justiţiei. Prin pachetul de legi mai sus amintit s-a redat independenţa sistemului judiciar şi din acest punct, procurorii şi judecătorii trebuie să îşi facă treaba.
			Domnul Liviu Bogdan Ciucă: "Migraţia politică" Ideea de la care pornim presupune reliefarea intenţiei politice de a sancţiona sau de a accepta acest fenomen al "migraţiei politice". Observăm că atât la nivel local, cât şi la nivel central, acest fenomen a cunoscut şi cunoaşte în continuare fluxuri din ce în ce mai tensionate. Discuţiile pe baza fenomenului de migraţie politică ne aduc aminte de cele privitoare la migraţia inteligenţelor româneşti peste hotare. De o parte a baricadei, cei care susţin dreptul la libertatea de deplasare şi de opţiune a fiecărui cetăţean, de cealaltă parte, susţinătorii ideii potrivit căreia statul român investeşte o sumă importantă cu întreţinerea şi educarea acestor oameni, iar profitul acestei investiţii este cules de ţările ce devin noile lor destinaţii. În aceste cazuri este vorba însă de cele mai multe ori, de opţiuni şi destine individuale. Nu este şi cazul politicienilor, al căror mandat este reprezentativ şi ale căror decizii afectează comunităţi întregi. Nu migraţia politică în ansamblu este problema, ci migraţia politicienilor cu puteri formale sau informale importante. Percepţia publică despre "traseistul politic" este una foarte difuză. Conceptul aparţine mai mult mediului politic şi discursului mediatic. Trebuie să facem o distincţie clară între semantica "traseistului politic" şi cea a "politicianului abil". Abilitatea în sfera politică defineşte un lider care este un profesionist, care îşi cunoaşte prin excelenţă meseria de politician. Un politician abil aduce schimbarea în rândul propriei formaţiuni, menţinându-şi cursul politic drept. Problema migrării parlamentare nu este reglementată expres de regulamentele Parlamentului. Este drept, că referindu-se numai la Camera Deputaţilor, regulamentul, prin art. 18, interzice constituirea de grupuri parlamentare pentru partidele care nu au obţinut mandate în alegeri, dar nu şi migraţia în sine. În fapt ea este "protejată" de un alt articol al regulamentului care precizează că "deputaţii unor partide sau formaţiuni politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia la alte grupuri parlamentare". În cazul Senatului, avem de a face cu o reglementare mai precisă, şi anume "trecerea de la un grup parlamentar la altul, precum şi constituirea de grupuri parlamentare ale unui partid sau formaţiuni politice care nu au participat la alegeri sau care nu au obţinut locuri în Senat în urma alegerilor sunt interzise". Totodată senatorii care părăsesc un grup parlamentar nu se pot afilia altui grup parlamentar şi nu pot reprezenta partide sau formaţiuni politice care au obţinut mandate în Senat în urma alegerilor sau care nu au participat la aceste alegeri. La toate acestea trebuie menţionat faptul că nu sunt prevăzute sancţiuni exprese, fapt care conduce la manifestarea migraţiei sub "umbrela" parlamentarului independent.
			Domnul Cătălin Lucian Matei: "Bodu face ravagii fără a gândi în perspectivă" După ce s-a privatizat tot ce s-a putut în România, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), a pus sechestru asigurător pe Gara de Nord - Bucureşti, în contul unor datorii la CFR SA, cifrate la 1 ianuarie 2005 la 4.350 miliarde lei. Dacă fac un scurt rezumat al acţiunilor întreprinse de domnul Sebastian Bodu în ultima perioadă, situaţia s-ar prezenta în felul următor: "Executarea silită poate să fie şi o formă de privatizare", explica şeful fiscului, domnul Sebastian Bodu. Numai că această măsură nu a fost adusă la cunoştinţa CFR, aceeaşi situaţie fiind întâlnită şi în cazul patronului echipei Steaua, Gigi Becali. Şeful fiscului a mai precizat că Agenţia Naţională de Administraree Fiscală (ANAF) ar putea vinde ulterior Gara de Nord, dacă există investitori. Pe lângă cea mai importantă gară a României, fiscul a mai pus sechestru pe terenuri şi clădiri anexe aparţinând CFR SA, precum şi pe un depozit cu 8.000 tone de şine de cale ferată. Domnul Sebastian Bodu a mai anunţat şi sechestrul pus pe mai multe termocentrale, aparţinând Termoelectrica, un principal datornic la bugetul de stat. Acest domn, Sebastian Bodu, vine să ne dea nouă lecţii de corectitudine. Nu negăm faptul că aceste sume trebuie recuperate, însă de la aceasta şi până la a pune sechestru pe Gara de Nord, fără o înştiinţare oficială prin care să se aducă la cunoştinţa conducerii Gării de Nord obligativitatea imediată a plăţii datoriilor la stat, ar trebui să mai fie străbătute câteva etape. Domnul Sebastian Bodu ar trebui să ţină cont că vorbim de Gara de Nord a României, şi nu de firme străine care au venit să facă privatizări în România. Atunci când s-a decis luarea unei asemenea măsuri, trebuia să se prevadă în planul de acţiuni şi plata eşalonată a datoriilor faţă de stat. Este evident că punerea sechestrului asigurător pe Gara de Nord ar fi fost ultima opţiune. Ţinând cont că singura bucurie a oamenilor, care practic au rămas fără nimic, a rămas fotbalul, nu putem să acţionăm cu atâta cruzime, luându-le şi acestă ultimă plăcere. Pentru a preîntâmpina efectele trebuie să eliminăm cauzele. De aceea, aşa-zisa privatizare a Gării de Nord ar trebui interpretată ca fiind ultima soluţie şi nu prima. Prin urmare, măsura imediat următoare care se impune este eşalonarea plăţilor datoriilor către stat, atât în ceea ce priveşte Gara de Nord, cât şi în cazul cluburilor de fotbal. Mi-aş permite să-l sfătuiesc pe domnul Sebastian Bodu să gândească tot ceea ce face şi nu să facă tot ceea ce gândeşte.
			Domnul Dumitru Bentu: "Naşul" Într-o cuvântare ţinută în faţa Parlamentului României, domnul preşedinte Ion Iliescu lansa o sintagmă cu mare grad de acoperire: "capitalismul de cumetrie". Nici nu bănuia domnia sa ce valoare de adevăr va avea aceasta peste ani, când alternanţa la guvernare a scos la iveală un sistem în plin proces de expansiune. Şi totul în interiorul unei alianţe ce se declarase a priori campioana luptei împotriva tuturor racilelor societăţii. Au apărut în primul plan al atenţiei generale naşii, cumetrii, finii de tip Orange. Puţini îşi mai aduc aminte de cumătrul Seculici al preşedintelui Traian Băsescu, ajuns dintr-un ilustru anonim - vicepremier. S-a întors în anonimatul provinciei, acolo unde a reluat preşedinţia organizaţiei Arad a Partidului Democrat, demonstrând că într-o funcţie atât de înaltă doar propteaua prezidenţială nu este suficientă. Las' că nici domnul Pogea - substitutul - nu rupe inima târgului. Premierul Tăriceanu are, la rândul său, un fin celebru care aspiră la funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. În acest mod, domnul Bogdan Olteanu ar ocupa şi cea de-a treia poziţie ierarhică în statul român, ceea ce nu este de ici de colo. Naşul să trăiască, deşi el ocupa locul patru pe scara ierarhiilor naţionale. Un alt fiu celebru este tânărul liberal Radu Boureanu, cel năşit de actualul ministru al finanţelor, Sebastian Vlădescu. Acesta, fascinat de plusvaloarea finei, a făcut în aşa fel încât a trecut-o la capitolul personal de "venituri şi cheltuieli", lăsându-şi finul "mare şi devreme" vorba celebrului humuleştean. Sezonul marital prehibernal 2005-2006 ne aduce noi completări pe tabloul cumetriilor de alianţă sau mai corect din Alianţă. S-a căsătorit şi primarul sectorului 3, domnul Liviu Negoiţă, iar naşul ales nu putea fi altul decât primarul general al Capitalei - Adriean Videanu. Şi ministrul liberal al apărării, domnul Atanasiu, a plecat într-o nouă misiune de luptă alături de tânăra sa consilieră, d-ra Bişboacă, într-un elan tineresc demn de "Scorpionii Roşii". Înmărmurim, nu-i aşa? Să fim bine înţeleşi. Fiecare îşi trăieşte viaţa în concepţie proprie şi nu putem fi judecători ai acestor fapte. Ceea ce devine relevant este modul în care cumetriile politice se dezvoltă tentacular generând premisele unor susţineri reciproce acoperite de relaţii aparent fireşti, normale. Şi peste toţi, Naşul naşilor - cel care-i binecuvântează din fosta mănăstire a Cotrocenilor.
			Domnul Valentin Adrian Iliescu: "Încetarea acordului cu F.M.I. - un act de curaj, de responsabilitate politică şi de demnitate naţională" România, în toţi cei 16 ani scurşi de la Revoluţie, a avut un mare păcat. A pus mai presus de interesul general, naţional, indicaţiile venite de afară, fără discuţie, profesioniste, şi credem noi, de bună credinţă, dar care, de cele mai multe ori, ignorau realităţile societăţii româneşti şi, evident, dorinţa de mai bine a românilor. Pe fondul unor asemenea decizii, acceptate fără crâcnire de guvernele care s-au perindat la conducerea ţării, am asistat, timp de 16 ani la un şir nesfârşit de renunţări şi sacrificii, multe dintre ele inutile şi lipsite de temei, care au generat o continuă degradare a nivelului de trai al populaţiei şi o permanentă scurgere de valori umane incontestabile către Occidentul prosper. Cum s-ar spune, pentru că Guvernul, indiferent de cine a fost condus, a acceptat în genunchi impunerile venite de afară, am asistat la o permanentă aliniere a preţurilor şi tarifelor la nivelul Occidentului, în timp ce salariile şi pensiile se aliniau celor din ţările subdezvoltate. N-a mai fost nevoie de multe din unităţile industriale şi agricole construite în timpul epocii Ceauşescu, culmea, la indicaţiile şi cu suportul financiar al Fondului Monetar Internaţional şi le-am lichidat, importând de-a valma produsele altora. Am abandonat produsele alimentare tradiţionale româneşti şi am impoprtat la greu produse îndoielnice. Toate în detrimentul balanţei comerciale de plăţi a României şi, implicit, demolând economia românească. Aceiaşi români, capabili, inteligenţi şi pregătiţi, care nu puteau primi decât salarii mizerabile în ţara lor, graţie constrângerilor bugetare şi politicii fiscale aberante a ultimilor 16 ani, lucrează astăzi pe salarii onorabile în Uniunea Europeană şi sunt deosebit de apreciaţi. Ei au câştigat şi vor câştiga în continuare, aşa cum câştigă enorm cei care profită de pe urma muncii lor. România însă, la modul general, a pierdut. Şi aşa se va întâmpla atâta vreme cât va exista această hemoragie de forţă de muncă pricepută şi inteligentă, fără ca România să facă ceva pentru a crea aici, la noi acasă, condiţii favorabile de muncă şi încurajare a tuturor celor care vor să munceasă mai mult şi mai bine, pentru a trăi mai mult şi mai bine. Evident, dacă vrem să spunem cu adevărat lucrurilor pe nume, este clar să în toţi aceşti ani, România s-a autocondamnat la subdezvoltare, la un proces de transformare mult prea lentă către modernizare şi civilizaţie, asumându-şi, aproape, un statut de colonie. Decizia Guvernului României de a înceta Acordul cu Fondul Monetar Internaţional este, fără îndoială, o decizie majoră, o decizie grea, dar responsabilă şi, evident, în contextul şi în folosul interesului naţional. Nu se mai poate continua cu aceste impuneri dureroase pentru România, atâta timp cât ţări apropiate şi vecine nouă, cu aspiraţii similare de integrare în Uniunea Europeană, beneficiază de un regim extrem de favorabil dezvoltării şi modernizării ţărilor lor, creşterii economice şi, implicit, creşterii nivelului de trai. Este nu numai o decizie grea, este un act politic care îndeamnă la solidaritate naţională, la conlucrare şi colaborare între toate forţele politice şi între toţi specialiştii acestei ţări. Din păcate, încă o dată, Partidul Social Democrat, prin vocea fostului ministru de finanţe, domnul deputat Mihai Tănăsescu a avut să facă dovada duplicităţii, fariseismului şi lipsei de scrupule cu care înţelege acest partid să gestioneze problemele şi interesele României. Nu poţi să susţii o viaţă mai bună pentru români şi pe de altă parte să îţi însuşeşti impunerile F.M.I. de menţinere a salariilor bugetarilor la un nivel mizerabil şi degradant. Nu poţi să vorbeşti despre binele acestei naţiuni, când prin acceptul tău tacit, îi condamni pe profesori, pe medici, pe cercetători şi pe funcţionarii publici să fie retribuiţi mai rău decât gunoierii şi spălătorii de vase din Uniunea Europeană. Nu poţi vorbi de dezvoltare şi modernizare cu constrângeri bugetare atât de severe, impuse de specialiştii fondului, atâta vreme cât acestea compromit prin subfinanţare orice proiect de extindere a reţelei de autostrăzi, de refacere a infrastructurii afectate de calamităţi, de construcţii de locuinţe şi de multe alte proiecte care ar putea valorifica superior potenţialul acestei ţări. Vin şi întăresc susţinerea mea pentru decizia Guvernului României spunând că, după multă vreme s-a pus în practică un principiu enunţat de un important om politic român: "Dacă vrei să nu greşeşti, ţine cu poporul tău!".
			Domnul Gabriel Sandu: Declaraţie politică: "Adoptarea bugetului - esenţială pentru integrare" Una dintre cele mai importante dezbateri din Parlament o reprezintă cu siguranţă Legea bugetului de stat pe anul 2006. Proiectul de buget pe anul viitor confirmă evoluţiile economice pozitive din anul 2005, când s-au înregistrat ritmuri ridicate de creştere economică, intensificându-se totodată activitatea de investiţii. Preţurile de consum din 2005 arată că procesul de dezinflaţie s-a consolidat, iar măsurile fiscale întreprinse în domeniul impozitului pe venit, profit, TVA, accizelor, taxelor şi impozitelor locale au marcat o nouă abordare a politicii fiscale care urmăreşte crearea unei economii competitive pe piaţa europeană. Evoluţiile economice previzionate pentru anul 2006 sunt: creşterea PIB-ului cu 6%, inflaţie de 5,5%, creşterea numărului de salariaţi cu 100.000 persoane, ajungându-se la 4.875.000 salariaţi, Veniturile bugetului general consolidat vor creşte cu 0,2% ca pondere înPIB faţă de 2005. La această creştere vor contribui măsurile de relaxare fiscală,lărgireabazei de impozitare, îmbunătăţirea colectării, reducerea evaziunii fiscale şi plata la timp a obligaţiilor bugetare de către agenţii economici. Aşa cum reiese din proiectul de buget, priorităţile Guvernului vizează finanţarea de politici publice complementare cu cele promovate de UE (pe infrastructură, pe mediu, pe cercetare dezvoltare şi dezvoltare rurală), precum şi a politicilor de ajustare structurală, în domeniile transporturilor, agriculturii şi industriei. Sunt vizate consolidarea politicilor de capital uman (învăţământ şi sănătate) şi a politicilor de acompaniament social (asistenţă socială pensii, asigurări de sănătate). De asemenea, prin proiectul de buget sunt avute în vedere şi politici sectoriale în domeniile apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cultură, religie, locuinţe, servicii şi dezvoltare publică, comunicaţii. Ca atare, construcţia bugetului pe anul 2006 pleacă de la premisa îndeplinirii obiectivului strategic al României privind integrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 şi îşi propune să acopere necesarul de cheltuieli privind finanţarea acţiunilor de integrare europeană. După ce activitatea celor două Camere ale Parlamentului a fost blocată timp de două luni de cei doi preşedinţi, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, în încercarea disperată de a-şi salva scaunele, iată că actuala opoziţia are un nou prilej pentru a dovedi o atitudine politică constructivă. Dezbaterea în condiţii optime şi mai ales votarea Proiectului de buget pe anul 2006 ar fi dovada că actuala opoziţie a învăţat din greşeli şi că interesul naţional reprezentat de integrarea în Uniunea Europeană este o prioritate pentru opoziţie, nu numai la nivel declarativ.
			Domnul Ioan Hoban: Despre taxa care naşte controverse Vorbeam recent despre ce se întâmplă cu generaţia tânără şi ce trebuie să facem noi ca tinerii să se poată realiza în România. Şi iată că-mi ajunge la ureche o ştire pe care nu mă pot abţine să nu v-o aduc la cunoştinţă. Începând din acest an academic, la Universitatea de Nord din Baia Mare se aplică o hotărâre de Senat care a născut controverse. Este vorba despre obligativitatea plăţii unei taxe de bibliotecă, al cărei cuantum se ridică la 200.000 lei pentru studenţi (plus 100.000 lei pentru înnoirea anuală a legitimaţiei de bibliotecă), 200.000 lei pentru preparatori şi asistenţi, 300.000 lei pentru lectori, 400.000 lei pentru conferenţiari şi 500.000 lei pentru cadrele didactice cu gradul de profesor universitar. Sunt scutiţi de la plata acestei taxe studenţii orfani, studenţii din Republica Moldova, cei cu probleme fizice şi cei cu burse sociale. Directorul bibliotecii Universităţii a motivat hotărârea Senatului prin situaţia grea cu care se confruntă biblioteca. În ultimii ani, au lipsit fondurile de achiziţie care să permită o dezvoltare normală a colecţiilor. Taxa nu este mare, s-ar putea spune, numai că studenţilor care nu o plătesc nu li se vor viza (sau elibera, în cazul celor din anul I) carnetul de student şi legitimaţia de călătorie. Asta, cu toate că studenţii au trecut printr-un examen de admitere pentru a avea dreptul la un carnet de student, şi cu toate că reducerile pe mijloacele de transport în comun constituie un drept legal al lor. Cum era de aşteptat, mulţi studenţi ai Universităţii de Nord nu sunt de acord cu introducerea acestei noi taxe. Lor li se pare firesc să aibă dreptul să meargă la biblioteca facultăţii pe care o urmează fără a plăti în plus o taxă. Printre cadrele didactice, părerile sunt împărţite. Unii spun că e bine, alţii că e o aberaţie să condiţionezi accesul la fondul de carte şi de reviste. O altă problemă care-i nemulţumeşte pe studenţi este precaritatea condiţiilor de învăţământ din Universitate. Ei se plâng că, de multe ori, sunt nevoiţi să scrie stând pe jos sau în picioare, deoarece mesele şi scaunele nu ajung la toţi studenţii. Decanul Facultăţii de Litere spune că e un moment trecător. Există, într-adevăr, o ordonanţă guvernamentală care interzice achiziţionarea de mobilier până la 31 decembrie. Aşa că se va recupera mobilier de la licee, de pe unde se poate. Este şi acesta un aspect care vorbeşte despre condiţiile pe care le au studenţii pentru pregătire. O pregătire care să-i facă competitivi pentru piaţa europeană a muncii.
			Domnul Ion Luchian: Declaraţie politică Trebuie să recunoaştem că subiectul care s-a aflat în atenţia tuturor românilor în ultimele zile a fost Raportul de ţară, prezentat săptămâna trecută în Parlamentul European de comisarul pentru extindere, domnul Olli Rehn. De când a fost făcut public, Raportul a suscitat numeroase comentarii din partea oamenilor politici, a jurnaliştilor şi a diverşilor analişti, privind natura, pozitivă sau negativă pentru România a acestui Raport. Aş vrea să remarc şi eu câteva aspecte mai importante pe care le subliniază Raportul şi care cred că ar trebui reţinute. În primul rând, Raportul precizează că data intrării României în Uniune la 1 ianuarie 2007 este încă realizabilă, dacă vor continua reformele într-un ritm susţinut, aşa cum actualul guvern a acţionat până acum. Or, ţinând cont de faptul că anul trecut, din cauza incompetenţei guvernului Năstase în a face reformele necesare integrării, României i-a fost impusă o clauză de salvgardare pe patru domenii foarte importante, faptul că în Raportul de anul acesta se precizează că aderarea în 2007 este încă o ţintă realizabilă, nu poate reprezenta decât o victorie pentru actuala guvernare, ale cărei eforturi şi realizări au fost remarcate de partenerii noştri europeni. În al doilea rând, trebuie remarcat faptul că Raportul subliniază foarte clar aceste realizări ale guvernului condus de domnul Tăriceanu, într-un mod mult mai obiectiv decât ar putea-o face orice observator sau analist intern. Astfel, în Raport se precizează faptul că "România a recuperat în mod impresionant în privinţa reformei justiţiei, politicii de concurenţă, a acordării ajutoarelor de stat, în general în adaptarea la legislaţia europeană", fapt ce a dus la eliminarea domeniilor justiţie şi concurenţă de pe lista domeniilor ce ar putea activa clauza de salvgardare. De asemenea, în privinţa criteriului politic, Raportul arată că s-au făcut progrese importante în soluţionarea aspectelor negative semnalate în raportul Comisiei din 2004, şi anume: reforma şi independenţa justiţiei, libertatea presei, regimul proprietăţii private, situaţia minorilor şi protecţia copilului, toate acestea fiind domenii care au fost supuse la intense presiuni politice în timpul guvernării PSD, şi care au adus numeroase critici guvernului României, la acea vreme, din partea mai multor lideri europeni. De asemenea, România continuă să îndeplinească criteriul economiei de piaţă funcţionale, Raportul estimând că implementarea susţinută a reformelor structurale va permite României să facă faţă cu succes presiunii concurenţiale din partea Pieţei Interne a UE în momentul aderării. Or, nu pot să nu remarc faptul că toate aceste realizări apreciate de Comisia Europeană au fost obţinute de actualul guvern în numai 10 luni, în condiţiile unor mari întârzieri pe multe domenii moştenite de la precedentul guvern, în condiţiile unor situaţii foarte grele şi imprevizibile cu care s-a confruntat România, şi mă refer aici la cele 7 valuri de inundaţii din vara şi toamna aceasta precum şi la apariţia gripei aviare, care au produs mari pagube şi, nu în ultimul rând, în condiţiile unui blocaj al activităţii la cele două camere ale Parlamentului impus de coaliţia PSD-PRM pentru apărarea intereselor politicianiste ale liderilor lor, blocaj care a afectat inclusiv votarea multor legi necesare pentru integrare; guvernul Tăriceanu însă, a reuşit să treacă peste toate aceste probleme, continuând să-şi facă cu conştiinciozitate şi seriozitate treaba, fapt remarcat de actualul Raport. Nu în ultimul rând, Raportul subliniază aspectele care încă nu se află la nivelul dorit de Comisie, pentru a ne permite aderarea în 2007. Eu însă, nu aş numi aceste aspecte ca fiind negative ci, mai degrabă, ca fiind modalitatea Comisiei de a ne spune, exact şi precis, unde şi cât de mult mai avem de lucru pentru a putea îndeplini criteriile necesare până în 2007. Astfel, din cele 7 domenii cu probleme, două sunt cu adevărat cele în privinţa cărora, dacă nu se iau măsuri imediate, România nu va fi pregătită să adere la 1 ianuarie 2007, şi anume securizarea frontierelor şi combaterea corupţiei la nivel înalt. Dacă în privinţa securizării frontierelor, lucrurile sunt în curs de rezolvare, guvernul fiind pe punctul de a finaliza negocierile cu EADS, problema combaterii corupţiei este mult mai sensibilă. Şi asta pentru că, în timp ce guvernul a reuşit să realizeze cadrul legislativ şi instituţional necesar independenţei justiţiei, pentru ca magistraţii să poată ataca nestingheriţi cazurile de corupţie de la toate nivelurile fără intervenţia nici unui factor extern, totuşi aceştia au întârziat cu producerea unor rezultate. Or, de instrumentarea dosarelor şi darea soluţiilor în cazurile de corupţie se ocupă exclusiv procurorii şi judecătorii, aşa încât această parte de responsabilitate în lupta anticorupţie le revine, totul reducându-se la calitatea morală şi profesională a acestora. Sunt convins însă că, bucurându-se de independenţa ce le-a fost oferită, în urma măsurilor luate de guvern, magistraţii români vor realiza enorma răspundere ce le revine şi îşi vor face treaba aşa cum trebuie pentru a putea opri corupţia, şi asta, în primul rând, pentru că este în interesul nostru al tuturor să avem o justiţie independentă şi eficace, şi este în interesul nostru al tuturor românilor să stopăm corupţia, pentru că aceasta este principala oprelişte în faţa dezvoltării economiei şi a democraţiei în România. În final, trebuie reamintite cuvintele comisarului Olli Rehn care afirma că posibilitatea României de a fi gata în 2007 nu este pierdută, însă pentru a se realiza este nevoie de foarte multă muncă. Într-adevăr, trebuie să muncim mai mult în aceste 14 luni rămase până în 2007, şi mă refer aici la toţi cei implicaţi direct şi indirect în procesul de integrare - la guvern, care trebuie să-şi îndeplinească obiectivele stabilite cu cea mai mare seriozitate, la noi parlamentarii, care trebuie să ne facem treaba şi să votăm cu cât mai multă atenţie şi rapiditate legile esenţiale fără a ne mai pierde în jocuri politicianiste inutile, dar şi la populaţia în ansamblu, pentru că fiecare trebuie să-şi facă cât mai bine treaba, pentru că aderarea la Uniunea Europeană nu este un obiectiv doar al clasei politice ci este un obiectiv asumat de întreaga societate.
			Domnul Ionel Palăr: Dreptul la informare - egal pentru toţi cetăţenii La 1 ianuarie 2006 vom începe să numărăm invers zilele rămase până la aderarea la Uniunea Europeană. Momentul 1 ianuarie 2007 este aşteptat de întreaga clasă politică română şi, îndrăznesc să sper, de milioane de români. Crezul meu este, însă, umbrit de îngrijorarea că nu toţi cei 22 de milioane de cetăţeni aşteaptă, cu la fel de multă emoţie, momentul respectiv. Nu mă refer aici la categoria aşa numiţilor "euro-sceptici", care, desigur, îşi are adepţii săi şi tot dreptul democratic de a-şi formula un punct de vedere, ci la o mare pondere a populaţiei, care, fie nu conştientizează acest pas, cu toate plusurile şi minusurile antrenate, fie, mai rău, nu ştie că România va adera la acest organism numit Uniunea Europeană. Săptămâna trecută, cu prilejul unei discuţii organizate de Infoeuropa, la care a luat parte şi Johnatan Scheele, şeful delegaţiei Comisiei Europene în România, atrăgea atenţia asupra lipsei de informare a românilor, în ceea ce priveşte Uniunea Europeană şi aderarea României la spaţiul comunitar. Problema este extrem de gravă şi merită abordată cu cea mai mare responsabilitate. Clasa politică poartă răspunderea de a informa cetăţenii, folosind toate mecanismele pe care le are la dispoziţie. Desigur, se poate spune că cine vrea să afle informaţii, are la dispoziţie o sumă de mijloace şi surse prin care o poate face. Dar haideţi să aruncăm o privire spre România profundă, spre acele cătunuri unde civilizaţia mai are mult de parcurs până să ajungă acolo. Acele cătunuri care trebuie, mai întâi, integrate într-o Românie civilizată pentru ca apoi să poată fi integrate în Europa. Acolo, oamenii nu ştiu mai nimic. Şi acest lucru se întâmplă nu doar acolo, ci şi în alte zone din ţară mult mai "vizibile". Suntem foarte aproape de aderare şi este de datoria noastră să informăm oamenii. De aceea propun stimaţilor mei colegi să luăm iniţiativa de a informa populaţia. Să mergem în teritoriu şi să spunem oamenilor ce înseamnă Uniunea Europeană, ce presupune aderarea la spaţiul comunitar, cum le va afecta vieţile acest pas şi ce întreprinde clasa politică pentru ei. Consider, cu toată fermitatea, că un astfel de proiect va creşte gradul de informare a cetăţenilor şi va face aderarea mai uşoară. Nu este suficient să lansăm campanii media de informare, deoarece multă lume nu are acces la canalele de informare în masă. Un spot publicitar nu va rezolva această problemă. Contactul direct, însă, o va face. 1 ianuarie 2007 este un moment crucial pentru România, dar este necesar ca el să reprezinte acelaşi lucru pentru toţi românii.
			Domnul Valeriu Gheorghe: Integrarea europeană va depăşi, cât de curând, stadiul de proiect şi va deveni realitate. Nu de puţine ori am fost puşi în situaţia de a ne simţi ca fiind în competiţie cu vecinii bulgari. Urmărim, în paralel, rapoartele de ţară emise de Comisia Europeană, suntem atenţi la fiecare avertisment pe care Bulgaria şi România îl primesc de la oficialii europeni, într-un cuvânt, avem grijă, similar ca într-o competiţie, la fiecare mişcare a celui de lângă noi. Ceea ce însă nu am înţeles şi continuăm să persistăm în această eroare de percepţie, este faptul că Bulgaria nu ne este nici adversar şi nici competitor. Ambele ţări sunt, de fapt, într-o competiţie cu ele însele, încercând să se autodepăşească pentru a atinge un obiectiv comun - aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. Desigur, competiţia este foarte importantă şi de bun augur, atunci când vrei să te poziţionezi optim pe scena întrecerii şi când este folosită într-un mod constructiv. Însă când se creează o percepţie falsă, conform căreia cele două ţări s-ar afla parcă într-o luptă pentru dragostea unei mame, în cazul nostru, Uniunea Europeană, această percepţie trebuie corectată şi este de datoria noastră, a oamenilor politici, să schimbăm acest punct de vedere. De curând am avut ocazia de a participa la o întâlnire cu ambasadorul Bulgariei la Bucureşti, în cadrul căreia am conchis că cele două ţări trebuie să lupte împreună, pentru atingerea unui ţel comun. Opinia publică trebuie să ştie că România şi Bulgaria au, contrar percepţiei generalizate, relaţii excelente. De altfel, pe agenda diplomatică de săptămâna aceasta a celor două ţări se află o serie de întâlniri şi delegaţii oficiale, menite să întărească faptul că între Bulgaria şi România există relaţii de conlucrare şi de bună colaborare. Dacă la nivel diplomatic, toate mecanismele funcţionează în cel mai eficient grad posibil, este nevoie ca şi la nivelul populaţiei acest lucru să fie vizibil. Atunci abia vom şti cu adevărat să fim parteneri şi nicidecum competitori.
			Domnul Aurel Vlădoiu: "Recalcularea pensiilor, praf în ochii a milioane de români" Una dintre promisiunile trâmbiţate în mod pregnant de către Alianţa DA s-a referit la recalcularea pensiilor pentru milioane de români, fapt ce nu se face simţit în buzunarele oamenilor. Practic, a fost vorba tot de-o gogoriţă electorală, deoarece sunt foarte mulţi pensionari care trăiesc de pe o zi pe alta. În judeţul Vâlcea sunt aproximativ 143.000 de pensionari, iar dintre aceştia 78.963 s-au pensionat înainte de 1 aprilie 2004, deci atâtea pensii urmau a fi recalculate în patru etape: I - pensionaţi până în 1980, II - pensionaţi între 1981şi 1990, III - pensionaţi între 1991 şi 1996, II - pensionaţi între 1996 şi 1 aprilie 2001. Până în prezent au fost recalculate aproximativ 65 mii de pensii, restul urmând a fi recalculate până la finele anului în curs. Au rămas nesoluţionate, din primele trei etape, 756 de pensii. Valoarea medie a unei pensii este, conform datelor statistice, 243 ron. O pensie medie la limită de vârstă se ridică, după recalculare, la 302 ron, iar o pensie pentru invaliditate - 205 ron. În timp ce pensiile au aceste cuantumuri, iar salariul minim net pe economie se ridică în jurul a 310 ron, coşul zilnic valorează 85,7 ron. De unde bani pentru traiul unei familii de pensionari? De unde bani pentru medicamente? Se observă clar, deci, că recalcularea pensiilor a fost doar praf aruncat în ochii alegătorilor, de vreme ce milioane de români trăiesc sub pragul sărăciei. Pentru exerciţiul bugetar următor, Guvernul Tăriceanu a propus un buget foarte "subţiere" în domeniul social, ceea ce ne face să credem că această problemă nu este de importanţă pentru Alianţa DA: în atare condiţii, ce rost şi-au mai avut promisiunile din campania electorală? Au fost doar minciuni politice?
			Domnul Mihai Adrian Mălaimare: "Gazeta Matematică la 110 ani!" Gazeta Matematică împlineşte 110 ani. A luat fiinţă în 1895 şi a fost piatra de temelie a tuturor marilor valori ale matematicii româneşti. A slujit cu credinţă, cu fantezie şi rigoare parcursul tuturor celor care au reuşit să desluşească tainele cifrelor, astrala muzică a ordinii matematice, impunând talentele autentice, descoperind valorile incontestabile, ajutând la buna înţelegere, la superioara înţelegere a ceea ce înseamnă matematica. Am avut colegi care tremurau de bucurie în ziua în care apărea Gazeta Matematică, fenomen straniu pentru mine, închinat valorilor umaniste, dar extrem de percutant pentru că ea, Gazeta, părea a se constitui, în fiecare lună, jalonul precis faţă de care se puteau raporta eforturile de până atunci ale matematicienilor liceului. Mi-am încercat şi eu puterile, dar am fost lesne şi curând biruit de zona crepusculară care se aşează dincolo de cunoştinţele oarecum superficiale ale noastre, cei de la umanistică. Din contră, cercurile de matematică la care am participat de câteva ori din curiozitate erau un fel de miniacademii în care cei răpuşi de frumuseţea stranie a matematicii discutau cu aprindere şi fervoare, păreau a căuta piatra filozofală şi chiar lăsau să se înţeleagă că pot să o şi găsească. Părea, atunci, cel puţin, matematica a oferi un viitor, o şansă reală celui care avea norocul de a fi dotat pentru aşa ceva. Ce se întâmplă astăzi? Unde este efervescenţa pe care am întâlnit-o la cercurile de matematică de la Liceul A.T.Laurian din Botoşani? Ce se întâmplă cu matematicienii noştri? Ce se întâmplă cu ei aici, în România, căci dincolo ştim, foarte multe valori se regăsesc în organigramele unor celebre institute de cercetare, universităţi, institute de matematică. De ce nu putem acorda onorul care se cuvine creierelor româneşti? De ce trecem nepăsători pe lângă exodul inadmisibil al valorilor noastre către alte meridiane? Probabil că lipsa fondurilor este una din cauzele nepermisei neglijenţe româneşti în domeniul cercetării, mai ales al celei matematice. Dar nu ne împiedică nimeni să ştim şi să ne bucurăm cu adevărat de această imensă victorie care este rezistenţa farului matematicii româneşti, Gazeta Matematică. De la Spiru Haret şi Ţiţeica până la Gheorghe Păun şi Cristian Calude, şirul împătimiţilor de matematică este nesfârşit şi are valori care au acoperit continentele lumii. Finlanda are o comisie pentru Viitor, care are în directă responsabilitate realizarea unei strategii coerente pentru o dezvoltare durabilă şi în consens cu realităţile lumii contemporane. România vorbeşte enorm despre "dezvoltare durabilă", dar nu face nimic pentru ca acest concept să aprindă şi la noi un dram de cheag. Din această cauză, cei 110 ani de existenţă ai Gazetei Matematice vor trece, probabil, nebăgaţi în seamă şi vor constitui doar prilejul pentru care o mână de oameni să-şi afirme încă o dată dorul nesfârşit de splendoarea şi misterul numărului de aur. Gazeta Matematică a împlinit 110 ani în tăcerea demnă a slujitorilor ei şi în vacarmul nepoliticos al unei societăţi preocupate de mărunţişuri nesemnificative. Pentru că nu ştiu cum aş putea face altfel, mâine voi trece prin faţa Institutului de matematică, mă voi gândi la profesorii mei de liceu, la colegii mei matematicieni şi voi spune în gând, cu toată forţa pe care o are un actor, şi o are, voi spune tuturor şi mai ales Gazetei Matematice: La mulţi ani!
			Doamna Roberta Alma Anastase: "Integrarea României în Uniunea Europeană" Raportul de monitorizare cu privire la România prezentat de către Comisia Europeană în faţa Parlamentului European reprezintă o analiză obiectivă şi un ghid realist pentru România în ceea ce priveşte paşii de urmat pentru ca ţara noastră să fie pregătită să adere la 1 ianuarie 2007. Baroana Nicholson de Winterbourne, fostul raportor pentru România, în intervenţia sa din Parlamentul European a precizat: "este cel mai bun raport al României de până acum". Millan Mon, raportorul din umbră al Grupului Popular a precizat: "autorităţile de la Bucureşti vor face eforturile necesare pentru ca problemele care sunt încă în discuţie să fie rezolvate la termenele asumate". La rândul său, Pierre Moscovici, raportorul pentru România a declarat: "dorim aderarea României şi Bulgariei şi o dorim la 1 ianuarie 2007". V-am prezentat o parte din declaraţiile politice făcute în plenul Parlamentului European pentru a vă descrie o stare de spirit. O stare de spirit care este favorabilă aderării ţării noastre la Uniunea Europeană. O stare de spirit pe care noi, cei care suntem euroobservatori, am simţit-o la Parlamentul European. Sigur, nu suntem la capătul drumului. Mai sunt destui paşi de făcut. Dincolo, însă, de domeniile în care România trebuie să intensifice pregătirile sau să ia măsuri urgente de redresare, există un aspect al integrării care trebuie abordat frontal de întreaga clasă politică. este vorba de parteneriatul cu românii. În Uniunea Europeană nu se integrează numai instituţiile statului sau clasa politică, ci toţi românii. Pentru ca integrarea să nu fie doar un gest formal, românii trebuie să cunoască, să susţină şi să creadă în proiectul Uniunii Europene. Sigur, demersul cade în responsabilitatea oamenilor politici, clasei politice de astăzi. Întrebarea care se ridică este credibilă pentru a putea purta cu succes mesajul european. Transparenţa este o condiţie necesară actului politic, migraţia politică, o boală care decredibilizează acţiunea politică, iar corupţia, prea des asociată politicului, neagă însăşi raţiunea de a exista a acestuia. Este oare capabilă clasa politică română să abordeze corect aceste teme? Răspunsul la această întrebare trebuie să îl dăm fiecare dintre noi. Ca om care face parte dintr-o nouă generaţie de oameni politici cred cu tărie în politică, ca exerciţiu al transparenţei şi comunicării, ca demers eliberat de jocuri meschine şi condus de demnitate. Şi, nu în ultimul rând, cred că este un exerciţiu pe care trebuie să-l facem cu responsabilitate pentru a da încredere celor care ne-au desemnat să-i reprezentăm, dar mai ales acelor generaţii care vin, care încă nu se pot exprima prin vot, dar al căror viitor îl decidem noi, prin acţiunile noastre de astăzi.
			Domnul Romeo Marius Raicu: "Rolul serviciilor de informaţii şi necesitatea întăririi capabilităţilor umane ale acestora" Rolul serviciilor de informaţii este de a furniza factorului de decizie politică toate informaţiile necesare, pe baza cărora acesta să poată lua deciziile optime în domeniul securităţii naţionale, în privinţa formulării direcţiilor de politică externă, dar şi în privinţa politicilor economice. Produsul final de intelligence, însă, trebuie să fie relevant şi credibil iar activitatea de informaţii trebuie să rămână focusată pe solicitările prioritate ale factorilor de decizie. Modificarea mediului de securitate de la sfârşitul secolului al XX-lea a produs, indubitabil, mutaţii majore în cadrul serviciilor de informaţii. Dar nu în sensul schimbării rolului pe care acestea îl joacă. Rolul acestora este să furnizeze factorului de decizie informaţie corectă, necesară şi în timp util. Dacă în perioada războiului rece ameninţările erau vizibile, externe şi de natură militară, după căderea Cortinei de Fier, ameninţările devin mai puţin vizibile, interne şi non-militare. De aceea şi natura misiunilor serviciilor de informaţii s-a schimbat. Dezmembrarea Uniunii Sovietice a dus la evoluţia sistemului de relaţii internaţionale. De asemenea, dispariţia celor două blocuri ideologice, modificările ulterioare majore aduse de procesul de extindere al NATO au modificat radical cerinţele exprimate de policy makeri. Într-un cuvânt, intelligence-ul a rămas acelaşi. S-au schimbat politicile şi priorităţile. La nivelul comunităţii internaţionale, datorită unei percepţii greşite asupra mediului de securitate de la sfârşitul războiului rece, în sensul dispariţiei ameninţărilor majore la adresa securităţii, a urmat o reducere semnificativă a efectivelor de HUMINT, respectiv a capabilităţilor de care acest segment dispunea, atât în privinţa ofiţerilor acoperiţi, cât şi în privinţa diminuării reţelelor informative. De asemenea, fondurile destinate sectorului de HUMINT şi, în special, agenţilor sub acoperire, au fost redirecţioante către sectorul de analiză, înclinând balanţa nejustificat spre o creştere a birocraţiei în sistem. Mai mult decât atât, nu a fost acordată o atenţie suficientă investirii în pregătirea personalului şi în promovarea unor politici menite să motiveze cadrele pentru a rămâne în continuare în sistem. Evenimentele de la 11 septembrie au determinat ca în mediile academice şi guvernamentale să se discute despre "eşecul serviciilor de informaţii". De asemenea, atentatele de la Madrid şi cele mai recente, de la Londra, dovedesc că, la ora actuală, mediile de intelligence de la nivel internaţional nu sunt pregătite să facă faţă valului de ameninţări asimetrice ale noului secol, şi că, în ciuda eforturilor susţinute ale celor mai importante servicii de informaţii din lume, există ameninţări care nu pot fi combătute decât printr-o coordonare la nivel internaţional a accesului la informaţii şi prin promovarea unor politici coerente în domeniu. Nu trebuie să uităm că sursele umane, HUMINT, sunt singurele mijloace de aflare a intenţiilor inamicului. HUMINT este segmentul care ar trebui să primeze ca importanţă în plan legislativ. Astfel, consider că este necesară atât modificarea cadrului legislativ, în sensul lărgirii gamei de mijloace, operaţiuni, pentru ca aceştia să aibă protecţie legală pentru anumite tipuri de misiuni, dar şi promovarea unor politici menite să crească potenţialul uman al serviciilor. La ora actuală, cel mai serios impediment în activitatea serviciilor de informaţii îl poate reprezenta o abordare greşită a politicilor de personal, astfel încât să nu poată continua procesul de reformă. În lipsa unor măsuri adecvate, Serviciile de Informaţii din România nu vor mai putea dispune de resursele de HUMINT necesare prevenirii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. Trebuie să înţelegem că, la ora actuală, orice calcule şi politici eronate pot să producă grave disfuncţionalităţi în ciclul informativ, ale căror consecinţe nu vreau să mi le asum. Rezultatele, din păcate, vor fi atât pe termen scurt, cât şi pe mediu şi lung. Tendinţele de exod ale specialiştilor, existente în interiorul mai multor servicii de informaţii din zona euroatlantică, sunt maligne unor sisteme care se bazează pe formare profesională de-a lungul a mulţi ani. Renunţarea fără discernământ, aşa cum s-ar fi dorit, la o mare parte a ofiţerilor, fără asigurarea continuităţii între generaţii, ar fi creat grave disfuncţionalităţi Serviciilor. Trebuie să susţinem, pe de altă parte, construcţia de noi platforme de operare şi de colectare a informaţiilor, în special a celor legate de activităţile grupărilor teroriste, să acordăm suport instituţional adiţional pentru carierele ofiţerilor de informaţii, să identificăm mijloacele optime pentru a opri exodul specialiştilor şi elitei serviciilor spre sectorul privat. Deciziile luate la nivel strategic, de decizie politică, dar şi intruziunile nepermis de mari ale legislativului pot afecta parcursul întregului ciclu informativ. Efectele neasumării unei intervenţii la timp se vor face resimţite multe generaţii la rând, cu consecinţe care nu pot fi evaluate la momentul actual. Cei care vor să-şi asume riscurile insecurităţii imediate, dar şi a generaţiilor următoare, se vor face vinovaţi de inacţiune. Din păcate, însă, nu vor putea fi traşi la răspundere penală, ci doar morală pentru aceasta.
			Domnul Nini Săpunaru: Doamnelor şi domnilor, La sfârşitul săptămânii trecute s-a deschis la Focşani Festivalul Viei şi Vinului "Bachus", manifestare de mare importanţă, având în vedere specificul economic al zonei. Mai mult decât o manifestare economică, acest festival este o carte de vizită ce evidenţiază tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti a ţinutului Vrancea. De această dată, după mai mulţi ani, sărbătoarea viei şi vinului aparţine cu adevărat vrâncenilor. Afirm acest lucru, având în vedere faptul că în acest an, festivalul nu a mai fost folosit ca mijloc de propagandă politică în mâna unor persoane care nu aveau interesul de a promova valorile intrinseci ale festivalului, ci doar de a obţine voturi, prin exploatarea imaginii acestei manifestări culturale. Organizatorii din acest an, Prefectura Vrancea, Direcţia Judeţeană de Cultură, Camera de Comerţ şi Direcţia Agricolă, au reuşit să cheltuie 800 milioane lei cu ocazia acestui eveniment, în contextul în care anul trecut Marian Oprişan şi oamenii săi au utilizat cu aceeaşi destinaţie, în jur de 12 miliarde lei. În această situaţie, orice om de bună-credinţă se întreabă de unde provine această diferenţă, care nu este deloc mică. Cum este posibil să fie cheltuită scriptic o sumă de 12 ori mai mare decât cea utilizată în realitate? Probabil că în curând, Curtea de Conturi, şi apoi Departamentul Naţional Anticorupţie din Parchetul General ne vor lămuri şi ne vor da răspunsurile la toate aceste întrebări. Când avem în faţă aceste sume, înţelegem de ce reprezentanţii PSD-ului din instituţiile locale vrâncene au făcut tot posibilul să împiedice organizarea în acest an a Festivalului Viei şi Vinului. Mai mult, Consiliul Judeţean şi Primăria Focşani nu au contribuit financiar la manifestările din acest an, deşi iniţial au promis că vor acorda diferite sume în vederea organizării evenimentului. Prefectura Vrancea, împreună cu partenerii săi, a încercat în acest an să facă din acest eveniment o sărbătoare a tradiţiei vrâncene, o bucurie a viticultorilor şi a oamenilor simpli, şi nu o manifestare cu caracter politic sau electoral, care nu de puţine ori semăna cu spectacolele din vremurile apuse. Vă mulţumesc.
			Domnul Adrian Moisoiu: "Partidul România Mare nu acceptă ştirbirea demnităţii de a fi român" Prin Hotărârea nr.255/10 octombrie 2005, Consiliul local al municipiului Târgu-Mureş a aprobat schimbarea denumirii străzii Călăraşi în str. Kossuth Lajos. În acest fel, o denumire de stradă cu semnificaţie istorică, Călăraşi - numele unui brav regiment din timpul Războiului de Independenţă, a fost înlocuit cu cel al unui personaj, cel puţin controversat din punct de vedere istoric, care prin modul în care a condus o mişcare pretins revoluţionară, a persecutat şi ucis ca represalii peste 40.000 de români, ştergând totodată de pe suprafaţa pământului sute de sate româneşti. "Numai în centrul municipiului Târgu-Mureş şi pe strada Călăraşi au fost executaţi peste 100 de români. Toate masacrele, pierderile materiale şi umane au fost dispuse spre executare de către odiosul criminal Kossuth Lajos. Fiecare discurs al său din Parlamentul Ungariei propăvăduia aţâţări împotriva românilor ardeleni. Datorită acestor atrocităţi, acest personaj poate fi proclamat criminal contra păcii şi omenirii, şi deci se încadrează perfect în prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.31/13 martie 2002, fapt pentru care suntem împotriva atribuirii denumirii Kossuth Lajos străzii Călăraşi"; se spune în "Protestul Societăţii Cultural Patriotice "Avram Iancu" filiala judeţeană Mureş, publicat în cotidianul "Cuvântul liber" din Târgu Mureş la 21 octombrie 2005. Românii ardeleni ştiu că pentru ei sloganul anului 1848: "Ungaria tuturor ungurilor" a însemnat nu numai intenţia de alipire a Ardealului la Ungaria, ci şi finalizarea temporară a acestei intenţii, prin hotărârea Dietei de la Cluj din 30 mai 1848. Kossuth Lajos a fost acela care s-a opus oricăror încercări de colaborare pe drumul unei revoluţii comune, iniţiate de către Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu, nefiind de acord cu acordarea unor drepturi fireşti unui popor ridicat pentru libertate. De aceea, supunem spre analiză unui colectiv competent de istorici al Academiei Române, propunerea de stabilire a faptului că pentru poporul român, Kossuth Lajos a fost un criminal contra păcii şi omenirii, cu toate consecinţele care derivă din Ordonanţa de urgenţă nr.31/2002. Dat fiind că la luarea Hotărârii sus-menţionate nu s-a luat în considerare avizul negativ dat de Comisia Judeţeană de atribuire de denumiri, întemeiat pe argumentaţia "propunerea este o problemă delicată, întrucât există perspective divergente cu privire la liderul revoluţiei maghiare din 1848 şi este necesar să se aibă în vedere sensibilităţile populaţiei şi climatul de armonie existent; percepţia populaţiei româneşti este că atitudinea lui Kossuth Lajos, de intransigenţă faţă de recunoaşterea constituţională a acesteia, este nefavorabilă românilor, şi că pentru moment ar fi indicat să se identifice simboluri care să ducă la consolidarea apropierii dintre români şi maghiari şi la schimbarea mentalităţilor"; Filiala Mureş a Partidului România Mare, în conformitate cu art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, a depus o plângere prealabilă prin care solicită Consiliului local al municipiului Târgu-Mureş revocarea Hotărârii mai înainte amintită şi revenirea la situaţia anterioară. Doresc, pe această cale, să se ia notă de către conducerea U.D.M.R.-ului că Partidul România Mare nu este un partid extremist, aşa după cum a afirmat în urmă cu câteva săptămâni de la microfonul Camerei Deputaţilor un deputat al acestei formaţiuni, pe care, din motive lesne de înţeles, nu-l pot apela cu formula reverenţioasă de "distins coleg", ci este un partid care nu rămâne dator nimănui, ştie să-şi apere conceptele, cu mijloacele elegante ale luptei politice, şi nu admite ştirbirea demnităţii naţionale.
			Domnul Florin Aurelian Popescu: După cum lesne se poate observa, Alianţa Dreptate şi Adevăr, PNL - PD, este în slujba titulaturii sale, împlinindu-se pe zi ce trece. Nimic din ceea ce se înfaptuieşte nu este născut ocazional, ci urmează cursul platformei-program pe care l-a făcut cunoscut întregii ţări. Pentru ADA, orice promisiune este literă de lege, se împlineşte. Bunăoară, s-a spus că se va începe lupta împotriva marii infracţionalităţi, împotriva marilor corupţi, iar caracatiţa aceasta are deja mai puţine tentacule. Numai că, după cum spune Dalai Lama, "din cele mici se văd cele mari", care, în acest plan, n-ar fi decât o transpunere a unei vorbe din popor, şi anume: "cine fură azi un ou, mâine va fura un bou". Dar nici nu trebuie să mergem până la gândirea tibetană, pentru că ideea aceasta o găsim în Sfânta Scriptură: "Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari." (Luca,16:10) Aşa că, în paralel cu lupta care se dă la vârful fărădelegilor, este nevoie să fie diminuată mica infracţionalitate, să crească siguranţa generală a cetăţenilor, a celor datorită cărora noi ne aflăm aici. Iar ADA nu-i uită, este constant prezentă în viaţa cotidiană a românilor, făcând tot posibilul să le facă traiul mai bun, să le asigure mai multă linişte. Astfel, prin ceea ce facem, o nouă dimensiune esenţială în lupta împotriva celor care încalcă legea devine accesibilă, şi aceasta pentru că, începând de anul viitor, fiecare post de poliţie va avea în dotare şi câte un autoturism, aşa că, cu siguranţă, vor fi mai puţine dosare cu AN-uri, diminuându-se numărul...nălucilor. Poliţiştii vor fi mai prezenţi în mijlocul cetăţenilor, putând, de acum înainte, să poarte o luptă cel puţin de la egal la egal cu infractorii. Împlinirea acestui vis pentru poliţistul de la ţară înseamnă mult şi în ceea ce priveşte reprezentarea lui în societate, raţiunile de ordin practic urmând să demonstreze faptul că perspectivele hoţilor, tâlharilor, ale criminalilor vor fi tot mai scăzute, în final, numărul infracţiunilor micşorându-se. Privind retrospectiv, suntem convinşi că prin această măsură, în pas cu reforma în sistem, se va oferi o şansă în plus siguranţei cetăţeanului, urmând ca viaţa lui să intre tot mai mult în firesc. A sosit timpul să mai facem câte un pas înainte, spre Europa, nu să stăm, în aşteptare, în vestibulul uniunii continentale.
			Domnul Gheorghe Dragomir: Stimaţi colegi, Raportul de monitorizare întocmit de Comisia Europeană în data de 25.10.2005 evidenţiază fără dubiu că data de 1 ianuarie 2007 pentru aderarea României este un termen realist, în condiţiile în care continuăm în acelaşi ritm pregătirile necesare. S-a demonstat că actualul guvern şi-a atins obiectivele planificate, atât în ceea ce priveşte reducerea numărului de domenii supuse monitorizării, dar mai ales în privinţa reformei justiţiei şi al concurenţei. În domeniul economic, progresele cele mai semnificative se referă la asigurarea controlului ajutoarelor de la stat, Consiliul Concurenţei a devenit o instituţie independentă, putem vorbi de tratament egal pentru toţi operatorii economici, dar mai ales eliminarea clienţilor politici din economie şi încetarea acordării ajutoarelor economice din domeniul siderurgic. Unul dintre cele mai dureroase puncte pe care actualul guvern a trebuit să îl combată a fost corupţia la toate nivelurile şi putem spune că la nivel înalt nu se mai poate vorbi de corupţie, prin înlăturarea imunităţii foştilor miniştri, a notarilor şi executorilor judecătoreşti, a fost asigurată protecţia persoanelor ce reclamă fapte de corupţie, a fost modificată forma declaraţiilor de venit, ce va duce la simplificarea cercetării în domeniul conflictelor de interese. La capitolul achiziţii publice, s-a eleborat strategia şi planul de acţiune şi a fost înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, instituţie publică independentă prin care se doreşte încetarea intervenţiei politicului. Bineînţeles că acest raport a subliniat domeniile în care ţara noastră este deficitară, în care mai sunt multe lucruri de făcut, până la raportul din primăvara anului viitor, în special combaterea fraudelor şi corupţia, securizarea frontierelor în domeniul liberei circulaţii a mărfurilor, înfiinţarea Punctelor de Inspecţie la Frontieră, dar şi proprietatea intelectuală, mai ales în domeniul IT, unde pirateria atinge cote alarmante, prin înfiinţarea unui serviciu pentru coordonarea activităţii în domeniul drepturilor de autor, unde este absolut necesară pregătirea temeinică a procurorilor care se ocupă de acest domeniu. Deşi guvernul şi-a îndeplinit obiectivele propuse pentru anul 2005, este clar că anul 2006 va fi unul foarte greu în ceea ce priveşte legislaţia legată de integrare şi sper ca partidele aflate în opoziţie să aibă înţelepciunea să înţeleagă faptul că integrarea la 1 ianuarie 2007 reprezintă prioritatea numărul unu a României şi este nevoie de un efort din partea întregului spectru politic. Vă mulţumesc.
			Doamna Graţiela Denisa Iordache: "Despre autostrada Transilvania, cu patimă!" Ca finanţist ar trebui să vorbesc despre acest subiect rece, calm şi detaşat. Ca munteancă ar trebui să vorbesc obiectiv. Şi totuşi, astăzi, am de gând să vorbesc despre autostradă în calitate de reprezentant al ardelenilor, cu patimă, pentru ca subiectul naşte patimi în Ardeal. Principala motivaţie pentru care anul acesta nu s-a construit nici un metru de autostradă o reprezintă modul de încredinţare al contractului şi clauzele acestuia. Este posibil, dar cu siguranţă nu ştiu. Simplul fapt că nu l-am văzut niciodată mă face Toma Necredinciosul. Oricum, din punctul meu de vedere, este un motiv neîntemeiat, deoarece, dacă acest contract nu este conform legii, atunci faptul ar trebui probat în justiţie şi orice eventual prejudiciu ar trebui recuperat de la persoanele responsabile. Dar singurii pedepsiţi sunt ardelenii, care au rămas nu numai fără autostradă, dar şi fără locuri de munca şi cu pământul luat şi neplătit. Un alt argument în defavoarea autostrăzii îl constituie costul ridicat pe care îl presupune executarea lucrărilor. Este interesant însă că în permanenţă ni se vorbeşte doar despre cheltuieli. Nu am auzit vorbindu-se despre avantajele pe care această autostradă le-ar aduce: locuri de muncă, creşterea potenţialului turistic şi de afaceri al zonei. Şi, în final, când tragem linia, este foarte probabil ca avantajele să fie cele preponderente. S-a vorbit mult despre necesitatea construirii Coridorului IV. Dar nici un ardelean nu solicită oprirea acestui proiect. Aceste două obiective nu sunt divergente, cum de prea multe ori s-a sugerat. România are mult prea puţine autostrăzi ca să putem spune că nu mai este cazul să construim. Ardealul este principalul contributor la bugetul statului. Este firesc şi normal ca să beneficieze proporţional şi de bani de la buget pentru infrastructură. Stimaţi colegi, mesajul meu final este că nu doar Transilvania are nevoie de autostrada Braşov-Borş. Autostrada Transilvania aparţine întregii Românii şi aduce avantaje tuturor românilor. Pentru Ardeal, acest proiect a devenit un simbol. Depinde de noi, cei care aprobăm Legea bugetului de stat, ca acest simbol să nu devină unul al indiferenţei faţă de problemele Transilvaniei.
			Domnul Gubandru Aurel: Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului, devenită, după primul război mondial, Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai). De peste 46 de ani, ziua de 25 octombrie reprezintă pentru militarii români o zi încărcată de semnificaţii. Aceştia serbează Ziua Armatei Române. La 25 octombrie 1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat la Carei ultima brazdă de pământ românesc aflată sub ocupaţia hortystă, încununând astfel lupta şi jertfa celor 58.330 de combatanţi pentru eliberarea Ardealului, luptă începută în Carpaţii Orientali, chiar în noaptea de 23/24 august 1944. Astfel s-a eliberat întreg teritoriul de 43.492 kmp, ocupaţi prin Dictatul de la Viena, refăcându-se în partea de vest adevăratele hotare de stat ale României. A fost, totodată, şi un act de mare curaj, dacă ţinem cont de faptul că atunci când a fost luată această decizie, ţara noastră se afla sub regimul comunist, iar data de 25 octombrie coincide cu ziua de naştere a regelui Mihai I. La Buzău, cea mai importantă ceremonie dedicată Zilei Armatei Române s-a desfăşurat la Mausoleul din Cimitirul Eroilor, unde s-au depus coroane de flori şi au avut loc slujbe religioase. Şi pentru buzoieni, ziua de 25 octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce în hotarele ei patria care a zămislit-o. Din 2007, Armata Română va avea doar militari profesionişti, un corp de 75.000 de militari şi 15.000 de angajaţi civili. În caz de război, bărbaţii vor fi încorporaţi şi vor trebui să satisfacă stagiul militar. Eliminarea stagiului militar obligatoriu ţine cont de necesitatea menţinerii unei capacităţi militare adecvate, care să răspundă misiunilor armatei, în contextul geostrategic actual şi obligaţiilor internaţionale asumate de România, conform intereselor şi obiectivelor de securitate. Prin profesionalizarea armatei vom avea o mai mare stabilitate a organismului militar, iar personalul va fi mai motivat, reducându-se problemele de disciplină militară. Pentru a fi atraşi şi menţinuţi în sistem, militarilor profesionişti trebuie să li se asigure o leafă peste salariul mediu pe economie, aliniată la standardul celorlalte state membre NATO.
			Domnul Dan Horaţiu Buzatu: "Preşedintele FRF trebuie să dea explicaţii în Parlament" Vin în faţa dumneavoastră cu o problemă extrem de gravă şi care ar putea avea consecinţe incalculabile privind imaginea externă a României. Concret, este vorba de decizia Federaţiei Române de Fotbal de a trimite echipa naţională la un turneu amical la Teheran, într-un moment politic internaţional în care Iranul se face vinovat de grave încălcări ale principiilor democratice a relaţiilor între state. Nu vreau să intru în amănunte, cred că ştiţi cu toţii care au fost declaraţiile agresive ale preşedintelui Iranului privind unele state, cum ar fi Israelul şi SUA, şi că aceste declaraţii au fost catalogate de ONU ca fiind extrem de periculoase. Mai mult, după câte ştiţi, există solicitări din partea unor state de convocare a Consiliului de Securitate al ONU, a cărui preşedinţie este asigurată la ora actuală chiar de România. Ei bine, tocmai în acest context internaţional negativ, FRF nu ţine cont de priorităţile politicii externe a României şi trimite echipa naţională în Iran. Şi aceasta în ciuda a două apeluri făcute de Ministrul de Externe, care a recomandat evitarea deplasării la Teheran. Ambele apeluri nu au fost luate în seamă de conducerea FRF, chiar dacă presa sportivă şi chiar antrenorul echipei naţionale au arătat că ar fi utilă contramandarea participării la turneu. Mai mult, ieri, într-o şedinţă la FRF unde s-a discutat oportunitatea participării la acest turneu, nu numai că nu s-a decis contramandarea, ci s-a cerut o poziţie oficială a MAE în acest sens. Adică, pentru preşedintele FRF, Mircea Sandu, două declaraţii publice ale ministrului de externe nu reprezintă ceva oficial. Solicit, de la această tribună, chemarea în faţa Parlamentului a preşedintelui FRF, Mircea Sandu, pentru a da explicaţii pentru decizia pe care a luat-o. Fac această solicitare pentru că este de neconceput ca în România anului 2005 să existe un organism care să se considere stat în stat. Nu este pentru prima oară când FRF şi preşedintele ei se află pe poziţii contrare legilor ţării. Nu vreau să amintesc decât chestiunea datoriilor pe care fotbalul le are la bugetul de stat. Acum, se află în joc imaginea externă a României. Este foarte posibil ca participarea echipei naţionale la acest turneu să deterioreze relaţiile României cu alte state. De aceea trebuie să vină preşedintele FRF să dea explicaţii. Trebuie pus piciorul în prag odată şi odată pentru că, repet, există numeroase semnale privind existenţa acestui stat în stat care se numeşte FRF. Vrea să reamintesc că pentru derapaje politice grave, organismele sportive internaţionale au luat decizia suspendării din diverse competiţii a reprezentativelor naţionale ale unor state. Reamintesc acum doar suspendarea Iugoslaviei după provocarea conflictelor armate din regiune. Comportamentul politic al Teheranului justifică pe deplin suspendarea participării echipei naţionale de fotbal a României la acest turneu. Ştiu că există o serie de prevederi contractuale, dar acest lucru ar fi fost rezolvat dacă preşedintele FRF ar fi cerut sprijinul statului pentru achitarea penalităţilor de neparticipare. Dacă organismele internaţionale sportive ar fi obligat FRF să plătească penalităţi, deşi cred că dată fiind situaţia creată, nu cred că s-ar fi imputat ceva FRF. Oricum, şi acest fapt, nesolicitarea sprijinului statului, confirmă că FRF este stat în stat şi că Mircea Sandu conduce federaţia după "legile" lui, care nu sunt şi ale României. PS. Un turneu la care participă Togo, Iran şi Paraguay, chiar dacă sunt echipe calificate la Campionatul mondial din 2006, nu este de mare utilitate pentru tricolori. Nu o spun numai eu, o afirmă şi presa sportivă şi alţi specialişti în domeniu.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: "Ce "a uitat" PSD?" Stimaţi colegi, Prin prezenta declaraţie politică doresc să aduc nişte lămuriri referitoare la felul în care un partid de opoziţie, fost de guvernământ, face afirmaţii false, interpretând eronat un document al Comisiei Europene, organism care a evaluat obiectiv eforturile făcute de Guvernul român în ultimele 10 luni de la instalare. Domnul Geoană de la PSD s-a trezit să afirme despre raportul de ţară pe 2005 cum că ar avea un ton "înăsprit", cum că ar înregistra "regrese" faţă de rapoartele anterioare. Pentru a opri avântul vadimist al domnului Geoană, aş dori să-i reamintesc atenţionările cuprinse în raportul din 2004 al Comisiei Europene, document care a sintetizat practic patru ani de guvernare p.s.d.-istă şi al cărui ton este evident aspru cu România, critic cu guvernanţii de la acea vreme şi net inferior la capitolul plusuri, faţă de documentul din acest an. Ceea ce nu trebuie să uite "binevoitorii" colegi de la PSD, care trimit depeşe otrăvite la Bruxelles, este că minusurile României din 2004 s-au referit în primul rând la sistemul judiciar, unde reformele erau mimate şi nepuse în practică, unde corupţia nu avea nici o şansă de a fi stârpită, motiv pentru care era răspândită la toate nivelele societăţii. Comisia Europeană a arătat că în România anului 2004, după patru ani de guvernare PSD, executivul nu are nici o problemă în a interveni în cauze aflate pe rol, iar PNA (acum DNA) are o activitate nesatisfăcătoare, cauzată şi de fondurile insuficiente alocate de la acelaşi guvern din care a făcut parte şi domnul Geoană. În aceeaşi ordine de idei, vreau să reamintesc celor care se prefac a avea o memorie scurtă faptul că raportul pe 2004 al Comisiei Europene trăgea semnalul asupra nerespectării unor drepturi elementare ale omului, precum libertatea de exprimare, supraaglomerarea penitenciarelor şi relele tratamente aplicate deţinuţilor, traficul ridicat de fiinţe umane şi discriminarea minorităţii rrome. De asemenea, se incrimina slabul dialog social şi starea de sănătate proastă a românilor. Pe partea economică, nu au fost omise inflaţia mare a României, nefinalizarea procesului de privatizare, acumularea de arierate, reticenţele în utilizarea procedurilor falimentului, intervenţiile discriminatorii în economie şi climatul afacerilor dominat de corupţie. Minusuri au primit la acea dată şi politica din domeniul concurenţei, mediului, afacerile interne, politica în domeniul achiziţiilor publice, fiind în acelaşi timp amintită şi posibilitatea activării clauzei de salvgardare. Ceea ce au "uitat" să specifice liderii PSD este că, la criteriul politic, România a îndepărtat în numai 10 luni aspectele negative cuprinse în documentul din 2004, şi anume: a realizat reforma şi independenţa justiţiei, a asigurat libertatea presei, a reglementat legislaţia în domeniul proprietăţii, a făcut eforturi considerabile pentru îmbunătăţirea situaţiei minorilor şi a protecţiei copilului. Spre deosebire de anul 2004, datorită măsurilor întreprinse în ultimele luni de Guvern, reforma Justiţiei şi Concurenţa nu mai sunt domenii de îngrijorare pentru Comisia Europeană, sistemul judiciar fiind acum deplin independent şi în curs de eficientizare. Ceea ce nu a menţionat PSD în declaraţiile post-raport este că progresele înregistrate în cursul anului 2005 au permis îndeplinirea tuturor măsurilor incluse în clauza de salvgardare pe sectorul concurenţei şi eliminarea domeniului privind concurenţa şi ajutorul de stat de pe lista celor îngrijorătoare. În acest sens, este asigurat integral controlul ajutoarelor de stat, iar Consiliul Concurenţei este o instituţie independentă şi cu o bună capacitate administrativă. Tot în domeniul economic, oficialii europeni au arătat că, în sfârşit, România acordă tratament egal pentru toţi operatorii economici, că nu mai sunt acordate ajutoare de stat în domeniul siderurgic şi că nu mai există clienţi politici în economie. Mai presus de toate, concluzia cea mai importantă a raportului pe 2005, omisă de domnul Geoană, este că lupta împotriva corupţiei în România dă roade. Afirmaţia domnului Adrian Năstase conform căreia "corupţia la nivel înalt s-a intensificat" mă face să cred că domnia sa a citit raportul greşit sau s-a referit la perioada în care a guvernat peste corupţia instituţionalizată de PSD. Stimaţi colegi, ceea ce trebuie subliniat şi ceea ce populaţia trebuie să înţeleagă este faptul că România a făcut progrese în domeniile lăsate baltă de PSD în 2004. În doar 10 luni, Guvernul Tăriceanu a reuşit să facă ca aderarea la 1 ianuarie 2007 să devină un obiectiv realizabil pentru România, oferind încredere oficialilor europeni cu privire la voinţa politică reală a Bucureştiului de a-şi îndeplini angajamentele asumate în Tratatul de aderare. Raportul arată explicit că Guvernul condus de premierul Tăriceanu şi-a atins obiectivul de a îmbunătăţi semnificativ gradul de pregătire internă, reducând numărul de domenii critice aflate în sfera de monitorizare, inclusiv cele care ar fi putut determina activarea clauzei de salvgardare. Este vorba despre o realitate, despre concluzii trase de o instituţie obiectivă şi exigentă. Nu am vorbit ca şi domnul Năstase, pentru a mă afla în treabă, ci am făcut o comparaţie între două rapoarte ale aceleiaşi instituţii, m-am bazat pe chestiuni clare şi am ajuns la concluzia că România îşi regăseşte drumul drept. Este de datoria fiecăruia dintre noi să nu-i dezamăgim pe români la cel mai important examen al istoriei.
			Domnul Ioan Aurel Rus: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţiile din presa ultimelor zile ce aparţin doamnei Elena Udrea, fost şef al administraţiei prezidenţiale, ridică multe semne de întrebare. Pentru cei ce urmăresc activitatea PRM este uşor de înţeles de ce nimeni nu mişcă un deget. De ce? Pentru că noi am mai spus şi spunem adevărul. Uneori crud, dar adevărul trebuie spus. Acum, când este limpede că distinsa doamnă a demascat putregaiul din anturajul premierului Tăriceanu, aşteptăm reacţia politică şi civică a acestuia. Dacă a fost sfătuit la mijlocul verii de cei trei prieteni, S.R. Stănescu, P.Imre şi D. Patriciu să nu demisioneze, acum trebuie să explice pe larg dacă şi de ce a dat telefon la PNA în ziua în care urma să fie audiat Patriciu. Prietenia politică, afacerile financiare, cumetria de partid, închiderea robinetului economic sau care alt motiv l-a determinat pe premier să recurgă la un astfel de gest acuzator, dar descoperit numai acum de Elena Udrea. Iată deci că "micuţul Cocoş" nu a avut afaceri cu Dinu Patriciu, el era de-al casei la Cotroceni. Cei de la Victoria sunt cu afaceri murdare. Şi iată că mai vine un reproş "de afară" care-l incriminează pe Patriciu ca făcând trafic cu ţiţei din Irak în aşa-zisa operaţiune "ţiţei contra hrană". Prietenul de casă al premierului iese din nou la rampă cu afaceri murdare. Afaceri care se desprind şi din raportul Curţii de Conturi, unde PNL este fruntaş, în sensul că a primit bani în campaniile electorale de la firme cu datorii la stat. Mafia este la putere. Corupţia să trăiască! Degeaba primim cartonaşe galbene şi roşii din partea U.E., noi ne facem afacerile. Bani pentru partid prin orice mijloace. Acesta este parcă sloganul celor din alianţa "igen". Poate mai avem plăcerea şi altor surprize. Doamna Elena Udrea deci, o aşteptăm să vorbească. Vorbeşte frumos!
			Doamna Ionica Constanţa Popescu: "Salvaţi cetăţile dacice!" Ne aflăm azi în ultimele zile ale discutării bugetului de stat pe anul viitor. Fiecare dintre noi, oricât de nepriceput într-ale finanţelor ar fi, înţelege că de unde este puţin nu poţi face mult. Înţeleg, aşadar, şi eu, că bugetul României este unul de austeritate, ca, din păcate, toate bugetele României din ultimii 15 ani. Înţeleg că nu sunt bani suficienţi pentru a fi alocaţi ministerelor pentru a face ca românii să trăiască mai bine, să trăiască decent, potrivit muncii pe care mulţi dintre ei au depus-o zeci de ani. Înţeleg, însă, şi faptul că priorităţile României trebuie să fie astfel structurate încât educaţia să fie pusă în prim plan. Iar când spun educaţie nu mă refer numaidecât la Ministerul Educaţiei, ci şi la cel al Culturii, cultura fiind strâns legată de educaţia membrilor unei naţiuni. Militez pentru nevoia de mai mulţi bani la educaţie, dar cu dorinţa ca aceasta să nu ne lase indiferenţi la nevoia de mai mulţi bani la cultură, tocmai pentru că aceste domenii sunt atât de strâns legate. Bugetul Ministerului Culturii este şi anul acesta unul supărător de mic, jenant de redus pentru o ţară cu o istorie şi o cultură ca ale României, pentru o cultura ce are nevoie de a fi păstrată şi promovată. Fac azi un apel la toţi colegii să fie de acord cu suplimentarea bugetului Ministerului Culturii. Probabil nu se vor găsi bani suficienţi, dar poate, măcar va fi un buget care să ne dea speranţa, nouă, românilor, că autorităţile se respectă şi ne respectă la fel de mult pe cât ne-au respectat pe noi înaintaşii noştri. Cei care ne-au apărat ţara nu pentru ei, ci pentru noi, pentru urmaşii lor, pe care nu-i cunoşteau, dar ştiau că vor veni şi ca au nevoie de întreaga lor ţară. Dacă avem destui bani pentru a pune aparate de aer condiţionat în puşcării, aşa cum am văzut zilele trecute într-un reportaj televizat, (nu neg importanţa acestei acţiuni cerute de europeni) atunci de ce nu am găsi fonduri şi pentru descoperirea şi punerea în valoare a siturilor istorice ale României? De ce acest apel? Pentru că judeţul pe care-l reprezint are mare nevoie de sprijinul moral şi financiar al Ministerului Culturii. Pentru a păstra cât de cât cetăţile dacice de pe teritoriul său. Lucru care se poate face cu conştiinţă, cu dragoste dar si cu bani. Bani pentru păstrarea vestigiilor, bani pentru apărarea cetăţilor dacice de cei care, de ani de zile, şi-au făcut un mod de a trăi din a jefui bogăţiile ce se mai află încă în subsolurile fostelor cetăţi. Judeţul Hunedoara este una dintre zonele cele mai încărcate de istorie ale ţării noastre. Istoria cea mai îndepărtată, care ne spune că poporul român se trage din populaţia dacă. Sarmizegetusa şi alte cetăţi dacice care odinioară au stat de veghe împotriva cotropitorilor străini sunt astăzi bătaia de joc nu a acestui gen de cotropitori, nu a turiştilor veniţi din întreaga lume fără pic de respect pentru înaintaşii noştri daci, ci sunt bătaia de joc a însăşi românilor, unii români fără scrupule, fără minte, fără conştiinţă, doar cu conştiinţa banilor ce pot fi câştigaţi în urma devalizării comorilor ce se ascund încă sub pământurile fostelor cetăţi, a cotropitorilor din ţară, aşadar. An de an, cetăţile sunt vandalizate la propriu de cei pentru care un site arheologic nu face mai mult decât o groapă din care pot scoate bănuţi de aur care-i duc la îmbogăţire. Dar şi de către cei cu şcoală, unii dintre ei, nu toţi, care se numesc arheologi, cei care ştiu că bănuţii se cheamă coşoni şi care-i caută de ani de zile, lăsând în urma lor mormane de deşeuri şi tone de mizerie. Cei care îngroapă, în nesimţire, bidoane de plastic, cutii de conserve şi tampoane în gropi săpate în mijlocul cetăţilor pe care în fapt ar trebui să le îngrijească şi să le pună în valoare. Puţinii oameni care se mai zbat pentru a lua apărarea cetăţilor dacice din judeţul Hunedoara şi istoriei neamului nostru sunt trataţi cu indiferenţă şi consideraţi nebuni. Nebun, însă, este acela al cărui neam are o istorie de mai bine de 2000 de ani pe care nu este în stare să o apere şi să o pună în valoare.
			Domnul Dan Mihai Marian: "Eradicarea corupţiei din România este un lucru realizabil" După zece luni de zile de la preluarea puterii, Guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu a reuşit să ridice clauza de salvgardare de pe două din capitolele încheiate în negocierile purtate cu Uniunea Europeană la finele anului trecut: este vorba de justiţie şi concurenţă. România a făcut paşi importanţi în continuarea reformei sistemului judiciar, pentru a-i asigura o mai mare independenţă, precum şi către îmbunătăţirea situaţiei libertăţii presei, restituirii proprietăţilor. În acelaşi timp, continuarea reformelor economice a generat o presiune crescută pentru îmbunătăţirea mediului concurenţial, astfel încât economia românească să devină competitivă în raport cu economiile ţărilor membre UE. În cazul în care guvernul PSD condus de Adrian Năstase s-ar fi perpetuat la putere, cu siguranţă România nu ar fi reuşit să scape de clauza de salvgardare pusă pe capitolul "concurenţă". De ce? Răspunsul este simplu: pentru că PSD-ului îi este complet străină concepţia liberală "laissez-faire" ("lăsaţi oamenii să se mişte liber") care guvernează piaţa liberă şi comportamentul agenţilor economici, fie ei privaţi sau publici, de mai bine de 100 de ani. Politicile economice ale PSD-ului au fost caracterizate de centralism, birocraţie, favorizarea afacerilor clientelei de partid şi alocare discreţionară a fondurilor publice, prin intermediul unor mecanisme de licitaţii şi achiziţii manevrate politic şi lipsite de transparenţă. Din păcate, Raportul Comisiei Europene din această lună menţine clauza de salvgardare asupra a două domenii importante: securizarea frontierelor de la graniţa de est a României şi lupta împotriva corupţiei. În privinţa securizării frontierei de est a ţării noastre, considerăm că nu vor fi probleme deosebite. Contractul cu EADS a fost renegociat în condiţii avantajoase pentru România, iar pentru finanţarea implementării lui vor fi disponibile fonduri nerambursabile prevăzute în programele de finanţare ale UE. Practic, clauza de salvgardare menţinută pe acest capitol de negociere se datorează întârzierilor legate de renegocierea acestui contract controversat, demarat în timpul guvernării Năstase. Şi în acest caz, putem spune că hulpavii din PSD nu s-au putut abţine să nu tragă o ţeapă contribuabilului român pe ultima sută de metri a guvernării 2000-2004. Problema cea mai dificilă de rezolvat până la raportul de monitorizare din primăvara anului viitor rămâne eradicarea corupţiei. Aşa cum a declarat premierul Tăriceanu, pârghiile guvernamentale pentru a impulsiona rezolvarea acestei probleme sunt destul de limitate şi sever restricţionate de lege. Guvernul poate, în cel mai bun caz, să impulsioneze anumite reforme şi transformări radicale în societate. Este o chestiune de opţiune. Am văzut ce s-a întâmplat în perioada 2001-2004 cu fostul Guvern. În acea perioadă, corupţia nu numai că nu a fost combătută, ea a devenit generalizată. Lupta împotriva corupţiei se face cu reforme profunde, care construiesc instituţii puternice şi independente, apte să asigure domnia legii. Funcţionarea acestor instituţii generează o reformă a mentalităţilor la nivelul întregii societăţi. În acest sens, recent a fost creată în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor Direcţia Generală Anticorupţie, care va avea misiunea să investigheze cazurile cele mai grave de corupţie. Munca acestui departament va trebuie să se traducă în cât mai multe dosare de mare corupţie finalizate şi trimise spre soluţionare la Parchetul General. În momentul de faţă, miza luptei împotriva corupţiei se joacă în terenul magistraţilor: procurori şi judecători. De buna-credinţă şi profesionalismul lor depinde integrarea efectivă a României în UE la 1 ianuarie 2007.
			Domnul Mircea Valer Puşcă: "Bugetul destinat educaţiei şi cercetării" De mulţi ani discuţiile privind priorităţile şi reflectarea acestora în bugetele anuale sunt, în egală măsură, aprinse şi neproductive. Cu toate prevederile reglementate (începând cu cele consacrate în Constituţie şi continuând cu prevederile din legile speciale), niciodată educaţia, ca de altfel nici cercetarea, nu au beneficiat de fondurile necesare. Din păcate, în privinţa educaţiei şi a cercetării nu a existat determinarea necesară pentru a plasa aceste domenii în zona corectă... Declaraţia de la Lisabona, adoptată în 2000, precizează rolul pe care aceste domenii îl joacă în creşterea competitivităţii economiei statelor membre ale Uniunii Europene şi angajamentul acestora de a mobiliza resurse în scopul atingerii unui obiectiv de performanţă: Uniunea Europeană, în ansamblu său, să devină principala forţă mondială în privinţa competitivităţii! Calea asumată, prin amintita Declaraţie, este de a asigura atingerea obiectivului, prin efortul susţinut al tuturor statelor în a participa la edificarea societăţii bazate pe cunoaştere, rolul major prin strategie fiind asumat de cele două domenii: educaţia şi cercetarea. Resursa umană înalt calificată şi tehnologiile moderne s-au prefigurat în soluţii viabile pentru atingerea obiectivului propus! Cum s-au reflectat acestea în politicile promovate în România este uşor să constatăm prin simpla analiză a resurselor puse la dispoziţia celor două domenii... Ceea ce este mai grav este faptul că abordarea privitoare la cele două domenii este veche şi neschimbată. În loc să fie privite ca domenii de profit, loc al investiţiilor cu efecte economice benefice, cele două domenii au continuat să fie privite ca două consumatoare de fonduri şi atât! Faptul că statisticile făcute în ţări cu economie competitivă ne arată că un dolar investit în educaţie aduce şapte dolari în economie, sau că un dolar investit în cercetare aduce zece în economie, i-a lăsat rece pe cei care au "gândit" bugetele de stat anuale şi au alocat resursa financiară... Şi probabil că nici nu putea fi altfel atâta vreme cât modernizarea şi reforma din domeniul finanţelor publice întârzie. În locul instrumentelor moderne asociate "bugetelor orientate spre rezultate" (finanţarea programelor şi a proiectelor), am rămas cantonaţi în configurarea "bugetelor orientate spre cheltuieli", conform unei "logici" aparţinând mijlocului secolului trecut, tributare unei inerţii, cu mici variaţii, ale execuţiilor bugetare anterioare. Lipsesc, aşadar, instrumentele necesare finanţării multianuale ale programelor şi proiectelor şi, pe cale de consecinţă, reformele majore nu pot dispune de fonduri necesare, nu pot fi finalizate strategii coerente, şi totul se rezumă la "planuri anuale"... Cu siguranţă dacă, începând cu 1990, educaţia şi cercetarea ar fi dispus de resursele necesare, dar şi de politici coerente, alta ar fi fost competitivitatea economică a României, alta mentalitatea cetăţenilor, alta pregătirea celor care astăzi trebuie să asigure integrarea ţării în Uniunea Europeană. Simplul fapt că până acum s-au produs greşeli care ne afectează competitivitatea economiei şi competenţa resursei umane nu este un motiv de a persista în greşeală. Din contră, trebuie rapid luate măsurile necesare, atât cât se mai poate, şi ieşit din acest cerc vicios care nu duce decât la amânarea "sine die" a măsurilor de reformă structurală autentice, de pregătire a economiei pentru a putea face faţă cu succes presiunilor concurenţiale, într-o economie globalizată şi pe o piaţă globală! Mai mulţi bani pentru educaţie şi cercetare înseamnă, în ultimă instanţă, mai multe şanse pentru viitor, dar şi mai multă încredere în proprii cetăţeni şi, nota bene, în special în cei tineri... Dezvoltare sustenabilă, astăzi, nu se poate în afara societăţii bazate pe cunoaştere, iar România poate şi trebuie, în egală măsură, să fie parte a acestui proces! Cunoaşterea nu se poate realiza decât prin instrucţie şi cercetare şi, ambele, doar cu asigurarea condiţiilor necesare, iar între condiţii, cu siguranţă, sunt fondurile financiare... Din păcate, acum, insuficiente... Dar, pentru că speranţa moare ultima, eu cred că se mai pot găsi încă resurse care să fie redirecţionate spre bugetul destinat educaţiei şi cercetării!
			Domnul Mircia Giurgiu: "Populaţia municipiului Câmpia Turzii, condamnată la îngheţ" După inundaţiile care au avut loc în acest an, este rândul iernii să-şi intre în drepturi. Potrivit specialiştilor, anul acesta, iarna va fi deosebit de grea. Dar asta nu i-a împiedicat pe edilii municipiului Câmpia Turzii din judeţul Cluj să sisteze furnizarea agentului termic către populaţie. Un grup de cetăţeni a sesizat diferite autorităţi, în speranţa că situaţia lor se va rezolva până la primul îngheţ. Degeaba. Totuşi, ceva s-a aflat. Consiliul Local al municipiului Câmpia Turzii a adoptat, în cursul unei şedinţe din luna septembrie 2005, o Hotărâre prin care se sista furnizarea agentului termic către populaţie. E adevărat că actualul preşedinte, pe vremea când era ministru al transporturilor, a emis o aserţiune conform căreia "iarna nu-i ca vara", dar nici chiar aşa. Peste 26.000 de locuitori s-au trezit în prag de iarnă fără un strop de căldură în calorifere. De ce?, nimeni nu ştie precis. Singura certitudine este că nu se furnizează căldură pentru cei racordaţi la sistemul centralizat de termoficare, copiii învăţând în frig, nu numai acasă, dar şi la şcoală. În aceste condiţii, cum se poate face performanţă în învăţământul românesc? Umilinţele românilor se pare că sunt fără de sfârşit. Lipsa medicamentelor şi a aparaturii de specialitate din spitale, cozile interminabile la farmacii pentru obţinerea medicamentelor gratuite şi compensate, salariile şi pensiile mici şi foarte mici, sunt numai câteva dintre cauzele sărăcirii continue a populaţiei ţării. Şi toate acestea pentru că, din patru în patru ani, cei care se află la guvernare ori cei care vor să ajungă acolo, vin şi cer sprijinul celor fără de care nu ar fi unde se află, promiţându-le marea cu sarea, pentru ca imediat să îi uite. Dar în 2009 va fi nevoie, din nou, de votul celor mulţi. Frigul, sărăcia şi umilinţele nu vor fi, însă, uşor uitate.
			Doamna Monalisa Găleteanu: "Criză fără precedent în învăţământul românesc" În cursul săptămânii 24 - 28 octombrie a.c. au avut loc şedinţe comune ale Comisiilor pentru învăţământ din Camera Deputaţilor şi Senatul României, pentru a dezbate problema bugetului alocat educaţiei pentru anul 2006. Din Proiectul de Lege privind bugetul de stat pe anul 2006 reiese că domeniului educaţiei i s-au alocat 38.000 miliarde lei vechi, ceea ce reprezintă aproximativ 3,7% din PIB, în timp ce prin Legea învăţământului, nr.84/1995, se stabileşte că educaţia ar trebui să primească anual cel puţin 4% din PIB. Dacă la aceste argumente adăugăm faptul că prin modificările şi completările aduse Legii învăţământului în anul 2004 se prevede că procentul alocat din PIB va creşte până în anul 2007 de la 4%, la 6%, avem dimensiunea crizei fără precedent în ceea ce priveşte subfinanţarea învăţământului românesc pentru anul 2006. În cadrul dezbaterilor care au avut loc în şedinţa comună a Comisiilor pentru învăţământ din Camera Deputaţilor şi Senat, dezbateri la care a participat însuşi ministrul educaţiei şi cercetării, Mircea Miclea, acesta a precizat că, deşi a solicitat pentru educaţie alocarea sumei de 53.000 miliarde lei vechi pentru anul 2006, i s-au alocat doar 38.000 miliarde lei vechi, sumă total insuficientă pentru derularea programelor asumate în Programul de guvernare al Alianţei "D.A.", ceea ce l-a determinat pe ministrul Miclea să-şi depună demisia. Deşi a fost invitat să participe încă din prima zi a acestor dezbateri, ministrul de finanţe şi-a declinat competenţele către un director din minister, refuzând în felul acesta un dialog direct cu parlamentarii din Comisiile pentru învăţământ. În semn de protest faţă de indiferenţa ministrului de finanţe în legătură cu problemele învăţământului, senatorii şi deputaţii P.S.D. din Comisiile pentru învăţământ ale Parlamentului României au părăsit şedinţa cu menţiunea că nu vor reveni la lucrări decât în momentul în care ministrul finanţelor publice va onora cu prezenţa invitaţia adresată de membrii acestor comisii. Ca urmare a solicitării parlamentarilor P.S.D., joi, 27.10.2005, domnul ministru Sebastian Vlădescu a participat la şedinţa comună a Comisiilor pentru învăţământ din Parlamentul României. Deputaţii şi senatorii P.S.D. au depus mai multe amendamente privind modificarea unor articole din Proiectul de buget pe anul 2006, solicitând majorarea sumelor alocate pentru derularea programelor referitoare la: rechizite şcolare, asigurarea reţelelor de calculatoare, transportul elevilor, mobilier şcolar etc. Proiectul de buget, în forma în care a fost prezentat, face imposibilă dezvoltarea proiectelor privind infrastructura şcolară şi modernizarea mijloacelor de învăţământ, atât pentru învăţământul preuniversitar, cât şi pentru învăţământul universitar. După patru ore de dezbateri, în cadrul cărora parlamentarii din Comisiile pentru învăţământ au adus argumente în favoarea majorării bugetului educaţiei, domnul ministru Vlădescu a spus din nou că nu se poate realiza acest lucru, motiv pentru care, cu majoritate de voturi, Proiectul de buget pe anul 2006 a fost respins. Parlamentarii P.S.D., P.R.M. - din partea opoziţiei - dar şi parlamentarii P.D., P.C. şi U.D.M.R. au votat împotriva Proiectului de buget pentru educaţie, considerând că mai presus de doctrina politică se află "doctrina şcolii româneşti". Reacţiile primului-ministru nu au întârziat să apară, acesta exprimându-şi totala dezaprobare faţă de votul negativ acordat de parlamentarii din arcul guvernamental faţă de bugetul educaţiei. De aceea, consider o mare lipsă de responsabilitate faţă de problemele educaţiei a actualei guvernări, şi solicit primului-ministru să se implice, personal, în deblocarea situaţiei referitoare la subfinanţarea sistemului de învăţământ, ceea ce reprezintă o criză fără precedent în Învăţământul românesc.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Declaraţie politică: "Vorbe mari şi rezultate lipsă" Toamna anului 2004 ni l-a adus în prim plan pe Traian Băsescu, liderul care şi-a construit întreg mesajul politic pe elemente negative, acuzând şi promiţând schimbare fundamentală în cea mai delicată problemă a României, şi anume: corupţia. Într-o declaraţie, ne asigura că în şase luni va termina cu acest flagel, instaurând ordine şi legalitate pentru dezvoltarea benefică a României. După ce ne-a dovedit că e incapabil să îşi aleagă oamenii potriviţi în fruntea ministerelor, şi cu atât mai puţin la Cotroceni, şi-a început şi sfârşit lupta cu corupţia printr-o rugăminte adresată populaţiei, care nu aştepta decât acest apel pentru a renunţa la şpagă. Câtă lipsă de substanţă şi acţiune în raport, cu vorbele mari folosite cu dibăcie la câştigarea încrederii electoratului, vorbe păstrate cu grijă pentru următoarea campanie electorală. Între timp, sunt sigur că şi-a pregătit o suită de scuze prin care să explice lipsa de activitate şi de acţiune, în acest domeniu crucial, pentru aderarea în Uniunea Europeană. Ba, da, a întocmit o listă cu aşa-zise persoane corupte care, coincidenţă, conţine tocmai numele adversarilor săi politici. Acesta e felul în care a înţeles preşedintele tuturor românilor să aplice o politică echitabilă şi transparentă, care să ofere încredere Europei în intenţiile noastre de schimbare. Nu întâmplătoare sunt şi măsurile luate de ministrul justiţiei, doamna Monica Macovei, care de la începutul mandatului a operat schimbări peste schimbări, şi a acaparat sub bagheta ministerului toate instituţiile abilitate. Poate ministrul justiţiei a considerat că va reuşi să păcălească întreaga comunitate internaţională, operând modificări de fond într-un sistem care cerea aplicabilitate şi rezultate de esenţă. Anihilarea liderilor politici nu este exact viziunea Europei despre ce ar trebui făcut în România pentru stoparea corupţiei. Cele 10 luni de guvernare "portocalie" au păstrat corupţia la acelaşi nivel, nivel criticat cu vehemenţă în campania electorală de Alianţa "D.A.", care s-a chinuit să îl păstreze nealterat odată venită la guvernare. O adevărată performanţă demnă de pamflete ironice, dincolo de tragicul situaţiei. Transparency International spune că corupţia în România a rămas neschimbată, iar raportul Comisiei Europene are acelaşi limbaj ca anul trecut. Lupta împotriva corupţiei a devenit un joc mediatic politicianist, un joc al lamentărilor şi neputinţei, prea greu pentru o guvernare dictată de alte interese. Vorbim despre corupţie, ca şi chestiune, care prinde bine ca mesaj politic; spunem că avem soluţiile, dar nu aducem nici o măsură concretă care să ducă la rezolvarea acestei situaţii; nu se vorbeşte despre crearea unor condiţii optime de muncă pentru personalul din justiţie, nevoia de spaţii, logistică şi fonduri, împiedicând de fapt eficienţa sistemului. E responsabilitatea Guvernului să asigure funcţionabilitatea justiţiei, oferindu-i, în acelaşi timp, independenţa necesară de acţiune. Contrar logicii, s-a acţionat exact invers: dependenţii politici (şi fără logistica necesară), procurorii şi magistraţii nu vor putea niciodată anihila corupţia, oricâtă presiune va fi pusă asupra lor. Dacă nu va fi combătută eficient, corupţia va fi un pericol pentru piaţa internă a Uniunii Europene, şi pentru programele finanţate din fonduri comunitare, chestiune care poate afecta serios şansele noastre de aderare. Acum, când Europa ne oferă tot sprijinul, cred că merită să luăm în serios lupta împotriva corupţiei. Vorbind mai puţin, şi acţionând concret, nu va mai fi necesar să ne lăudăm noi, ci ne vor lăuda alţii, că am reuşit să facem o diferenţă prin eforturi reale. A trecut aproape un an, în care sub actuala Coaliţie nu a fost rezolvat nici un caz de corupţie mare, şi atât timp cât politica se va amesteca în mersul justiţiei, lupta anticorupţie va fi doar un joc de imagine, un instrument eficient de rezolvare a răfuielilor cu Opoziţia, şi toţi cei incomozi Puterii. Ar fi timpul să depăşim nivelul de politică de grădiniţă, să adoptăm o atitudine matură şi responsabilă în asumarea greşelilor. Să renunţăm la jocuri şi interese personale, în favoarea interesului naţional.
			Domnul Ştefan Baban: Declaraţie politică: "Corupţia - veriga slabă a raportului de ţară". Săptămâna trecută, România a avut parte de un eveniment fericit: raportul de ţară, elaborat de Comisia Europeană, a arătat plusurile şi lipsurile pe care ţara noastră le are în perioada de precedere la aderarea la Uniunea Europeană, dar a primit totuşi notă de trecere, astfel că, în acest moment, clauza de salvgardare nu a fost activată. Ceea ce a scos în evidenţă acest document a fost prioritatea întăririi viitoarelor graniţe externe ale Uniunii Europene, lupta împotriva fraudei şi a corupţiei, siguranţa veterinară, mai ales în condiţiile gripei aviare care a bântuit România în ultimele două săptămâni, întărirea mecanismelor de control pentru fondurile de dezvoltare regionale, proprietatea intelectuală, achiziţiile publice etc. Cel mai vehement domeniu, discutat în acest raport, a fost reprezentat de corupţie. Pentru prima dată, după 15 ani de democraţie, au fost spuse lucrurilor pe nume. Astfel, toate oficialităţile Comisiei Europene au fost de comun acord că, în România, lupta anticorupţie nu a atins nici pe departe nivelul scontat de oficialităţile europene. Şi asta pentru că, în ultimii 15 ani de democraţie, puţine dosare ale marilor corupţi au fost deferite justiţiei, iar dacă au ajuns acolo, puţine dintre ele au fost finalizate. Comunitatea Europeană a atras atenţia României că marii corupţi provin din rândurile oamenilor politici, indiferent de partidul din care fac parte. Majoritatea urmăreşte ca, în perioada unui mandat de 4 ani, să obţină - indiferent de metodele folosite - cât mai multe avantaje materiale şi financiare, care s le asigure un trai confortabil atât lor, cât şi copiilor lor. Nu contează peste câte cadavre calcă, esenţial este să-şi atingă scopul. Raportul de ţară a atras atenţia că, în categoria marilor corupţi, cei care oricând pot activa clauza de salvgardare, nu intră oameni care primesc un pachet de ţigări sau de cafea, sau un buchet de flori, ci, în primul rând, acele persoane care derulează afaceri importante, aducătoare de venituri imense, din traficul sau mai bine-zis contrabanda cu ţigări, din afaceri oneroase de petrol sau din vânzări ilicite de bunuri din proprietatea statului. Aceştia sunt adevăraţii devoratori ai avuţiei naţionale, care se ascund fie sub stindardul unui partid, fie sub aripa protectoare a unei funcţii prezidenţiale, deţinute de un membru marcant al familiei. Parchetul Naţinal Anticorupţie a hibernat 4 ani, va lucra la capacitate maximă 4 - 5 luni, după care, chiar dacă va fi primăvară, va intra - din nou - în hibernare. Pentru că, indiferent cine va fi la putere, "caracatiţa corupţiei" se va manifesta în orice domeniu de activitate, neţinând cont de faptul că sunt peste 15 milioane de locuitori care doresc să trăiască cinstit şi să acceadă în Europa. Sunt necesare, mai bine-spus, se impun măsuri drastice pentru ca România să se trezească la cruda realitate şi să recunoască, în primul rând, că are o problemă, şi anume - cea a corupţiei - problemă care porneşte de la cel mai înalt nivel (Guvern, ministere etc.), şi care se termină la nivelul autorităţilor locale din cel mai amărât sătuc din România, toate având ca singur ţel: realizarea unei averi care să le asigure bunăstarea şi după expirarea celor 4 ani de conducere. Nu contează metodele folosite, nu contează că pentru o mână de oameni suferă o ţară întreagă. Esenţial este ca aceştia să obţină, în cel mai scurt timp, o avere care să le asigure puterea, şi care la rândul ei să asigure independenţa posesorilor. Comisia Europeană a atras atenţia că pentru a face parte din rândul ţărilor democrate şi civilizate, România trebuie să ajungă la un nivel scăzut al corupţiei. Până şi europenii sunt realişti că acest fenomen nu poate fi eradicat în totalitate, deci ar fi cazul să nu mai lăudăm că până la integrarea în Uniunea Europeană vom scăpa de aceasta. În schimb, trebuie să ne canalizăm toate eforturile şi, mai ales, să demonstrăm că dorim eliminarea acestui fenomen, iar acest lucru nu se realizează pe parcursul a 4 ani, când fiecare guvern, cu o anumită orientare, încearcă să explice populaţiei şi Europei că marii corupţi sunt ai fostei puteri politice. În acest ritm, niciodată nu vom reuşi să aplicăm practic programele anticorupţie pe care mii de specialişti le elaborează an de an. Mai avem un răgaz până în primăvară, când un nou raport de ţară va da verdictul final pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Până atunci, având în vedere lipsurile semnalate de forurile europene, este cazul să punem osul la treabă şi să încercăm să rezolvăm măcar 60-70% din problemele grave cu care se confruntă România. În caz contrar, trebuie să fim realişti şi să ne aşteptăm la activarea clauzei de salvgardare. Iar dacă acest lucru se va întâmpla doar cu noi, iar Bulgaria va avea calea liberă, putem fi siguri şi perfect conştienţi că Europa ne tratează, şi poate că merităm, ca pe o ţară bananieră din lumea a treia.
			Domnul George Scutaru: "Majorarea bugetului MApN - presiuni nelegitime ale Coaliţiei asupra Guvernului". Stimaţi colegi, Este incorect ca parlamentarii Coaliţiei să creeze noi presiuni asupra Guvernului pentru a majora bugetul MApN. Majorarea bugetului pentru învăţământ şi identificarea de resurse care să o permită trebuie să rămână priorităţi pentru parlamentarii Coaliţiei majoritare. În actualele condiţii şi constrângeri bugetare, banii care pot fi redistribuiţi din alocările pentru unele instituţii trebuie dirijaţi spre educaţie. Este doar un joc de imagine să începi să creezi noi presiuni asupra Guvernului pentru a determina majorarea bugetului şi pentru alte ministere, cum a fi cel al Apărării. Când cunoşti imaginea de ansamblu a bugetului, când ştii cât de greu s-a realizat un echilibru al sumelor destinate ministerelor, când ştii că s-au suplimentat fondurile pentru instituţiile angajate în prima linie în efortul de integrare în Uniunea Europeană, este incorect să critici actualele alocări de fonduri pentru MApN, mai ales când eşti parlamentar al unui partid aflat la guvernare. Nu putem să încercăm să obţinem beneficii de imagine pe spatele Guvernului, comportându-ne de parcă am fi parlamentari de opoziţie, şi uitând de solidaritatea cu deciziile Executivului. Pentru a susţine Armata, Comisiile de apărare ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţa lor din această săptămână, trebuie să solicite oficial CSAT-ul să avizeze, în cel mai scurt timp, proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea MApN şi a Armatei. Acesta prevede şi posibilitatea ca fondurile obţinute din vânzarea unor active aparţinând Armatei să revină în totalitate MApN. Este o formă concretă, prin care se pot majora fondurile Armatei, şi ar fi păcat ca, din cauza birocraţiei, să se întârzie avizarea sa. După ce acest proiect de lege va fi remis Parlamentului, dezbaterea sa - în procedură de urgenţă - ar trebui susţinută de toate grupurile parlamentare. De asemenea, Comisiile de apărare vor trebui să sprijine MapN in demersurile sale, pentru ca la prima rectificare bugetară pe 2006 să beneficieze de o majorare de fonduri. Vă mulţumesc.
			Domnul Alecsandru Ştiucă: Declaraţie politică: "Indiferenţa demolatoare". Primul-ministru al României numără mai degrabă voturile "pentru" un buget al compromisului pe 2006 pentru învăţământ decât să ia seama la semnalele de alarmă ce vin atât din partea opoziţiei, cât şi a partenerilor de guvernare. Se grăbeşte să catalogheze ca "lipsă de unitate" realismul cu care evaluează "bugetul educaţiei" ministrul demisionar al învăţământului, precum şi deputaţii P.D. şi P.C., membrii Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Rar ne-a fost dat să constatăm o detaşare care frizează reaua-voinţă a ministrului finanţelor, care a avut o participare fizică, nereceptând nici o sugestie, nici o propunere venită din partea membrilor Comisiilor reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. Ne-a uluit, în schimb, cu argumentări depăşite de istorie, deci anacronice, demne de timpuri relativ de mult apuse, jenante chiar şi pentru un fost activist de partid, care se trădează prin automatisme verbale: "Să mărim norma în învăţământ; să reducem numărul de posturi". Aceste formulări ne amintesc, prin reflex, de concepţia primitivă legată de faptul că şcoala nu este productivă, nu aduce venituri. Situaţia creată în dezbaterile din comisii aducea în prim-plan două premiere regretabile: pentru prima dată, în anii de după '89, se propune un buget mai mic decât pentru anul anterior; doi reprezentanţi ai aceluiaşi guvern au abordări total diferite. Să fi înţeles, în ultimă instanţă, domnul ministru al finanţelor, Vlădescu, ceea ce a spus colegul său de cabinet, că, dacă avem steguleţe roşii şi galbene în rezolvarea problemelor din administraţie, concurenţă etc., în efortul de integrare în Uniunea Europeană, asta se datorează faptului că nu am făcut din şcoală o reală prioritate naţională. În efortul de compatibilizare a învăţământului românesc cu cel european, am votat "Legea calităţii educaţiei", am structurat învăţământul universitar în baza principiilor Declaraţiei de la Bologna, iar bugetul propus pune în primejdie activitatea învăţământului superior - jumătate din universităţi îşi vor închide porţile, situaţia fiind la fel de gravă în învăţământului preuniversitar. Unei implicări atente şi responsabile, domnul ministru al finanţelor i-a preferat o "indiferenţă" netrucată, care trădează actorul, într-un rol cu care nu are nici o afinitate. Cu lecţiile nepregătite, ministrul finanţelor a picat la examenul minimului respect pentru cetăţenii României, care în mod direct sau indirect sunt legaţi de soarta celor 3.528.500 de elevi şi 900.000 de studenţi. Întrebat cât reprezintă norma unui cadru didactic în învăţământul preuniversitar şi cu cât ar dori să o mărească, domnul ministru a demonstrat că a preluat doar o formulare şi că este străin de problemele şcolii. Şi, într-o jalnică analiză a sensului arhaic al cuvântului "dascăl", pe care îl plasa în derizoriu, domnul ministru rata şi o problemă de limbă română, neînţelegând semnificaţia valorică a cuvântului, aşa cum nu înţelege nici semnificaţia şcolii din perspectiva viitorului, pentru care trebuie să răspundem cu toţii.
			Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: Stimaţi colegi, La ora actuală există o controversă care împarte mediile de afaceri, şi nu numai, în două tabere: una care susţine revenirea Registrului Comerţului în subordinea Camerei de Comerţ şi alta care militează pentru rămânerea în subordinea Ministerului Justiţiei. Timp de 13 ani, mai precis în perioada 1990 - 2002, Registrul Comerţului a funcţionat ca o entitate unică la nivel naţional prin Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - şi în fiecare judeţ prin Oficiile Registrului Comerţului - pe lângă Camerele de Comerţ. Nimeni nu a avut obiecţii majore privind funcţionarea Registrului Comerţului în subordinea Camerei de Comerţ. În 2002, printr-o decizie îndelung contestată, fosta guvernare a decis trecerea Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei. Partidele din Opoziţie din 2002 au criticat dur măsura luată prin Ordonanţa de Urgenţă nr.129/2002 mai ales că statul nu a schimbat doar subordonarea Registrului, ci a şi naţionalizat bunurile Camerelor de Comerţ, trecându-le din proprietatea Camerelor - persoane juridice de drept privat - în proprietatea statului. Atunci, arhiva de carton, totalizând 1.378.614 dosare de evidenţă, documente, birotică, înzestrarea materială, aparatura electronică, bunurile mobile şi imobile care au fost dobândite şi au intrat în proprietatea privată a Camerelor de Comerţ în perioada 1990-2002 au fost naţionalizate de stat şi folosite în perioada 2002 - 2005. Este momentul ca lucrurile să revină la firesc. Şi acest firesc înseamnă reîntoarcerea Registrului Comerţului acolo de unde a fost luat. Ţin să menţionez că această revenire nu are nici un impact negativ din punct de vedere al etapei pe care o parcurgem şi anume cea a integrării în Uniunea Europeană. Subordonarea Registrului Comerţului faţă de Camera de Comerţ nu contravine acquis-ului comunitar. Nici una din Directive, începând cu Directiva 68/151/CEE - prima directivă - şi sfârşind cu Directiva 89/666/CEE - a unsprezecea directivă - ale acquis-ului aferent Capitolului V de Negocieri (Dreptul Societăţilor Comerciale) nu conţine angajamente privind în a cui subordonare trebuie să fie Registrul Comerţului. La ora actuală, în statele Uniunii Europene există următoarea situaţie: Registrul Comerţului este găzduit la: Camera de Comerţ şi Industrie în 6 ţări (Italia, Olanda, Grecia, Lituania, Luxemburg, Germania ) Alte instituţii guvernamentale sau organizaţii private - 11 ţări - Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Danemarca, Suedia, Spania, Portugalia, Cipru, Finlanda, Malta, Letonia. Numai în 8 ţări (Austria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Belgia) majoritatea fiind ţări intrate recent în Uniunea Europeană, Registrul Comerţului se află în subordinea Ministerului Justiţiei. Vă mulţumesc.
			Domnul Petre Popeangă: "Cartonaş galben pentru România" Prestigioasa agenţie Euro-News califică Raportul detaliat de monitorizare pe anul 2005 întocmit de Comisia Europeană şi prezentat Parlamentului la data de 25 octombrie a.c. drept un sever avertisment adresat celor două ţări candidate la integrarea în UE, România şi Bulgaria. Aprecierea este corectă şi reală şi rezultă atât din prevederile Raportului întocmit de Comisia europeană, cât şi din luările de cuvânt a peste 20 de parlamentari de diferite culori politice, care au rostit alocuţiuni în legătură cu acest subiect. Şedinţa, programată pentru ora 1500, nu a început sub cele mai bune auspicii, fiind suspendată datorită lipsei din sală a celui care avea sarcina prezentării concluziilor raportului, comisarul Rhen. În condiţiile rigurozităţii respectării orelor de începere a şedinţelor Parlamentului European, un asemenea eveniment nu putea trece neobservat, fiind taxat în consecinţă de mai mulţi parlamentari. Unul dintre aceştia, mai maliţios, a calificat întârzierea comisarului Rhen drept o premoniţie a unei posibile amânări a integrării, programate pentru data de 1 ianuarie 2007. Nu a fost singurul, deputata Emma Nicholson avansând, oficial, în cuvântul său, perioada martie-aprilie 2007 motivat de faptul că din punct de vedere tehnic evenimentul nu ar putea avea loc datorită faptului că luna ianuarie ar fi perioadă de vacanţă. Motivaţia, subţirică în accepţiunea subsemnatului, este mai degrabă consecinţa întârzierilor înregistrate în procesul de implementare a reformelor, situaţie marcată corect în raport şi subliniată cu mult mai multă transparenţă în luările de cuvânt, unele dintre acestea având chiar accente vehemente. Nerealizările mai importante ale complexului de reforme le-au constituit, şi de data aceasta, eternele probleme ale justiţiei şi, legat de aceasta, rezultatele mai mult decât modeste obţinute în domeniul luptei împotriva corupţiei şi criminalităţii, în special criminalitatea economică-financiară, cele ale securizării frontierelor şi ale copiilor instituţionalizaţi, ale agriculturii, cele privind drepturile minorităţilor ş.a. Dintre aceste nerealizări, voi prezenta doar câteva dintre cele menţionate de mai mulţi deputaţi cele înscrise în raport fiind, de acum, cunoscute. Dintre vorbitori, cei aparţinând grupurilor PPE şi liberal au fost şi cei mai critici, fapt lăudabil şi care scoate din discuţie acuzaţiile de exagerare, determinate de un eventual partizanat politic. Deputatul Elemer Broc, preşedintele Comisiei de politică externă, a arătat că stadiul întârziat al reformelor impune un avertisment mult mai serios decât cele de până acum. Acesta este primul care a rostit formula "cartonaş galben" pentru cele două ţări, amintind ceva despre cel roşu. La capitolul nerealizări în domeniul securizării frontierelor a fost pronunţat un element nou, prin calificarea zonei Mării Negre drept: "... un bulevard al traficului de droguri şi persoane". La un alt capitol, agricultura, mai mulţi deputaţi au criticat faptul că, în România, continuă să se cultive soia modificată genetic, activitate interzisă prin lege în ţările din Uniunea Europeană. Deosebit de critice au fost luările de cuvânt în problema minorităţilor, dintre acestea detaşându-se alocuţiunea prezentată de deputata Gal Kinga, din Ungaria, care a marcat în termeni duri respingerea, de către Senatul României, a Proiectului de lege privind Statutul minorităţilor. Mult mai constructivă a fost declaraţia, pe această temă, a deputatei Guy Quint, din Franţa, care a arătat că problema drepturilor minorităţilor este una deosebită, există şi în ţara sa, cu vechi tradiţii democratice, dar trebuie tratată într-un cadru extins, al tuturor categoriilor de minorităţi, religioasă, a celor cu dizabilităţi, chiar a celor sexuale, nu numai a celor etnice. În problema copiilor instituţionalizaţi, deputata irlandeză Mairead Guinness a fost categorică:: "Să forţăm România să întreprindă măsurile necesare realizării reformei în acest domeniu." Acestea sunt doar câteva dintre elementele desprinse din cuvântările eurodeputaţilor, care infirmă tonul optimist în care concluziile raportului au fost prezentate de către unii politicieni din arcul puterii. Pentru a păstra termenul de 1 ianuarie 2007 sau martie-aprilie 2007, cum, mai nou, se vehiculează din ce în ce mai des, este necesar ca guvernanţii să instituie o cu totul altă manieră de abordare a ceea ce a rămas restant din programul de reforme. Clasa politică europeană, ca şi mass-media din acest spaţiu, sunt deosebit de atente la evoluţia reală a progreselor României în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor şi, dacă cineva îşi mai imaginează că se mai poate ascunde ceva din realităţi, se înşeală. Un exemplu în acest sens mi se pare semnificativ. Într-un interviu acordat unui cotidian de limbă franceză, premierul Călin Popescu Tăriceanu menţiona că, în România " Corupţia nu mai este regula, ci excepţia". În acelaşi ziar, sub titlul "Bruxelles înăspreşte condiţiile de aderare pentru România şi Bulgaria", acelaşi ziarist, referindu-se la problema corupţiei din România, menţiona: " România este, de departe, cea mai prost clasată dintre cele 27 ţări membre sau candidate la U.E." În continuare, citând o anchetă realizate de un alt cotidian, Wall Street Journal, ziaristul menţiona că peste 1000 de persoane - parlamentari, un viceguvernator, foşti miniştri, înalţi funcţionari din bănci şi ministere, generali şi altele - sunt suspecte de a fi comis acte de mare corupţie. Faţă de cele menţionate, doresc să atrag atenţia, încă o dată, tuturor autorităţilor implicate în actul integrării în U.E. că atât Comisia Europeană şi Parlamentul cât, mai ales, mass-media cunosc foarte exact stadiul implementării programului de reforme, fiind decise să nu mai facă nici o concesie de la realizarea acestuia. Aş aminti unor colegi observatori mai optimişti în aprecieri că, din Raportul Comisiei Europene, doar două au fost domeniile care nu prezintă probleme: recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale şi siguranţa în transporturi. În schimb, domeniul de "îngrijorare maximă", aşa cum a fost denumit în Raport, rămâne, în continuare, eradicarea corupţiei, care subminează încrederea investitorilor şi reprezintă un risc permanent de fraudare a bugetului şi fondurilor europene, cu consecinţe directe asupra contribuabililor europeni. Tot la capitolul domenii de "îngrijorare maximă" au fost menţionate sectorul agricol-veterinar şi securitatea alimentară, poluarea industrială, precum şi modul de participare la fondurile comunitare destinate proiectelor de infrastructură. În concluzie, consider că este necesar ca autorităţile române să aprecieze cu aceeaşi măsură stadiul reformelor, fără exagerări optimiste, dacă se doreşte cu adevărat ca integrarea României în UE să fie realizată în anul 2007. Scrisoarea de avertizare, în acest sens, pe care Comisa Europeană, prin reprezentantul său, comisarul Rhen, a promis-o, poate le va trezi la realitate.
			Domnul Relu Fenechiu: Stimaţi colegi, Nu este pentru prima oară când de la acest microfon s-au făcut afirmaţii critice privind acţiunile populist electorale ale preşedintelui PSD, Mircea Geoană, care a declanşat o aşa-zisă campanie privind necesitatea votului uninominal. Sunt nevoit astăzi să revin asupra subiectului dintr-un motiv eminamente politic. În ultimele peregrinări prin ţară ale domnului Geoană s-au împărţit cetăţenilor fluturaşi sub forma unul buletin de vot pe care se putea citi, printe altele "noi suntem primii care promovăm votul uninominal". Această informaţie livrată către populaţie reprezintă un fals, o mistificare grosolană a adevărului şi o tentativă indirectă de discreţionare a partidelor care compun Alianţa DA. Deşi mă aflu la prima legislatură în Camera Deputaţilor, ştiu foarte bine că nu PSD este iniţiatorul votului uninominal. Din contră, ştiu că PSD s-a opus întodeauna celor care au încercat să promoveze sistemul votului uninominal. Şi am suficiente dovezi când fac această afirmaţie. Am găsit în arhivă, într-o ediţie a unui cotidian central din primăvara anului trecut un articol din care citez: "În legislatura 1996-2000, preşedintele de atunci al PUNR, Valeriu Tabără, a anunţat in două conferinţe de presă utilitatea introducerii votului uninominal, gradat, pentru început, la alegerea Senatului, urmând ca, după un ciclu de patru ani, să se introducă şi la Camera Deputaţilor pentru 50% dintre mandate, restul urmând să fie ocupate pe baza votului pe listă. Pentru introducerea votului uninominal la Senat s-au pronunţat la vremea respectivă şi parlamentarii ApR si PD, dar propunerile nu au depaşit faza declaraţiilor. Ceva mai concret au acţionat liberalii. Senatorii Paul Păcuraru si Ioan Morţun au înaintat o iniţiativă legislativă de modificare a Legii electorale, care prevedea pentru Senat votul uninominal. Iniţiativa a fost însă blocată deoarece majoritarii din legislatura trecută, ţărăniştii, care nu agreau în totalitate proiectul (în special liderii PNŢCD), iar principalul partid de opoziţie, PDSR, de asemenea, nu era de acord". Iată deci, nu o spun eu, cine a făcut pentru prima oară referire la votul uninominal şi cine a înaintat prima propunere legislativă în acest sens. Domnii Păcuraru şi Morţun nu sunt senatori PSD, ci PNL. Şi după cum se poate citi în respectiva sinteză, PSD a fost una dintre formaţiunile politice care s-au opus legiferării votului uninominal. Să nu fi ştiut domnul Geoană de acest demers al PNL şi de conferinţele de presă ale domnului Tabără. Este adevărat că domnul Geoană era la vremea respectivă ambasador în SUA, dar ceilalţi lideri de astăzi ai PSD erau şi atunci în funcţii de conducere în partid. Aş pune totul pe seama lipsei de comunicare între domnul Geoană şi domnul Năstase & Co. Dar în 2003, când PSD nu a fost de acord cu propunerile parlamentarilor PNL şi PD din Comisia pentru revizuirea Constituţiei de a introduce votul uninominal la Senat, domnul Geoană era în ţară. Iată deci că minciuna are picioare scurte. PSD a mimat şi va mima în continuare necesitatea introducerii votului uninominal. Faptul că a înaintat în primăvară o propunere legislativă în acest sens nu demonstrează că şi-a schimbat viziunea. Respectiva propunere legislativă a fost introdusă tot în scop propagandistic şi, în plus, pentru a obtura Codul Electoral elaborat de PNL.
			Domnul Marian Sorin Paveliu: "Ministrul sănătăţii are datoria morală să facă o investigaţie transparentă la Spitalul Colentina pentru a demonstra nevoia reală a schimbării modului de conducere a spitalelor din România" În urmă cu o luna şi jumătate, doamna doctor Mihaela Leventer, medic primar dermatolog în Spitalul clinic Colentina, mi-a adresat un memoriu, prin care semnala modul abuziv de conducere precum şi presiunile la care este supusă de directorul instituţiei. Situaţia respectivă a fost adusă la cunoştinţa domnului ministru al sănătăţii Eugen Nicolăescu. In absenţa unei reacţii oficiale din partea executivului, conflictul de la spitalul Colentina s-a escaladat, aseară putând citi pe ediţia on-line a unui cotidian faptul că respectivei doctoriţe i s-a desfăcut contractul de muncă. Consider că situaţia din acest mare spital universitar bucureştean este reprezentativă, putând fi utilizată pentru un scurt şi necesar studiu de caz. Directorul spitalului, conferenţiarul Sorin Simion, a fost ministru adjunct în perioada guvernării PSD, a făcut uz de relaţia sa privată cu vârful conducerii partidului de guvernământ din acea vreme, a fost un apropiat al rectorului universităţii din perioada 2000-2004, senatorul PSD Laurenţiu Popescu, a jucat un rol activ în punerea în scena a demisiei ministrului sănătăţii Mircea Beuran, a fost un deschizător de drumuri în privatizarea laboratorului de analize medicale a spitalului tocmai către firma directorului Casei de asigurări sociale de sănătate a municipiului Bucureşti, a pus umărul la promovarea tinerei soţii a rectorului Universitarii de Medicina şi Farmacie Bucureşti, promovare spectaculoasă, dar în mod clar situată la limita dintre legal şi ilegal, etc. Modalitatea de conducere feudală, asupra căreia m-am referit şi în alte ocazii, s-a manifestat şi prin faptul ca a fost unul din directorii care nu au putut suporta ideea ca peste autoritatea sa, măcar în scripte, în consiliul de administraţie să existe un preşedinte. Astfel, ca prin minune, după ce consiliul de administraţie s-a constituit, a organizat concurs de director, câştigat tot de vechiul director, preşedintele C.A. şi-a dat demisia pentru a fi ales în locul vacantat, tocmai membrul de drept, "noul" director. În mod paradoxal, notorietatea în presa laică a directorului Simion s-a datorat însă unei "buturugi mici", doctoriţa Leventer, care, împreuna cu mai mulţi colegi din secţia de dermatologie a spitalului, s-a ambiţionat să se lupte cu un adevărat sistem de relaţii pentru a se apăra şi pentru a demasca faptul ca Legea spitalelor a permis expunerea medicilor neînregimentaţi în sistemul feudal să aibă de ales intre părăsirea spitalului şi calvarul impus de un director. Presa a intervenit de fiecare dată însă, atunci când este vorba de cetăţeni de rând, scânteia aprinsă de jurnalişti nu se transformă niciodată în vâlvătaie. Pierderea locului de muncă de către doamna doctor Leventer se datorează şi faptului că demersurile la nivelul Ministerului Sănătăţii şi Direcţiei Sanitare au demonstrat ca ministrul nu are puterea de a interveni. Pur şi simplu, directorii de spitale sunt deasupra legii. Vizita "la faţa locului" făcută de actualul consilier al Primului ministru, dl.Ioan Roman, secretar de stat în MS cu ceva timp în urmă, s-a limitat la prerogativele oferite de funcţie, încercând doar o inutilă mediere ce s-a dovedit a fi fost eşuată. Solicit pe această cale, în mod public, ca Ministrul Sănătăţii să decidă imediat efectuarea unei investigaţii administrative, publice, transparente, cu accesul integral al reprezentanţilor mass media, asupra acestui adevărat studiu de caz. Se va putea face o necesară radiografie privitoare la relaţia dintre director şi salariaţii oricărui spital universitar din România, asupra dezechilibrului care exista intre grupurile de interese coagulate prin intermediul cadrelor didactice numite în consiliile de administraţie şi reprezentanţii autoritarilor sanitare locale şi centrale, asupra limitelor responsabilităţii conducerilor spitalelor şi a portiţelor deschise spre abuz. Aceasta demonstraţie practică poate şi trebuie să reprezinte cea mai elocventă dovadă privind necesitatea reformării din temelii a spitalului românesc în încercarea de a stopa criza financiară şi morală în care se scaldă sistemul sanitar. Avem datoria, domnule ministru, de a transa aceasta situaţie. În cazul în care abuzurile semnalate în mod repetat şi filtrate de presa se vor dovedi reale avem datoria schimbării sistemului, asumându-ne orice risc. În cazul în care întregul conflict se va dovedi doar un foc de paie, cu conotaţii subiective şi individuale, avem de asemenea datoria de a opri eventualul prejudiciu de imagine care s-a produce directorului instituţiei menţionate. Electoratul ne-a dat votul sub sloganul "Dreptate şi Adevăr". Este timpul de a pune acest crez în practică.
			Domnul Vlad Gabriel Hogea: "Dezbateri aprinse în Parlamentul European" Luni, 24 octombrie, în Parlamentul European, prima (dar şi cea mai acidă!) declaraţie politică a fost cea a irlandezei Mairead McGuiness (membră a Grupului PPE), care a atacat dur autorităţile române, pentru dezinteresul manifestat faţă de soarta persoanelor cu dizabilităţi (chestiune pentru care, de altfel, Regimul Băsescu-Tăriceanu este pus pe coji de nucă şi de către Comisia Europeană, în Raportul de Monitorizare dat publicităţii marţi). Iată textul alocuţiunii d-nei McGuiness: "Domnule preşedinte, aş dori să aduc în atenţia acestei Camere (Parlamentul European - n.n.) ce am aflat în timpul unei deplasări pe care am efectuat-o în România, pentru a cerceta care este situaţia copiilor şi adolescenţilor cu handicap instituţionalizaţi. În acest domeniu, Uniunea Europeană ar trebui să forţeze România să accelereze procesul de reformă. De exemplu, numai anul trecut 4.600 de copii au fost abandonaţi în maternităţi. Unii şi-au (re)găsit familia, dar mulţi au rămas, încă, acolo. Am văzut un copilaş de 1 an şi jumătate, care nu a ieşit niciodată din maternitate. Nu aceasta vrem să vedem. Avem nevoie, în România, de plasament familial de urgenţă, iar Uniunea Europeană trebuie să forţeze atingerea acestui obiectiv. În legătură cu tratamentul instituţional al persoanelor adulte cu handicap, am vizitat o unitate unde 450 de oameni trăiau în condiţii oribile, inacceptabile pentru noi, cei din Uniunea Europeană. S-au făcut unele progrese, dar s-ar putea mai mult, dacă am intensifica presiunea asupra autorităţilor române. Vă solicit, tuturor, să facem asta". Un duş rece pentru Puterea de la Bucureşti, administrat de o reprezentantă a... Partidului Popular European (formaţiune politică din care fac parte, să nu uităm, PD şi UDMR!)... Marţi, 25 octombrie, am ascultat discursurile rostite de parlamentarii europeni, pe marginea Raportului de Monitorizare pentru România (prezentat de comisarul european pentru Extindere, Ollie Rehn). Fără doar şi poate, euro-deputaţii sînt bine informaţi în legătură cu adevăratele realităţi româneşti. Foarte dur a fost, de exemplu, ecologistul Joost Lagendijk, care a declarat, exasperat: "Am dat un cec în alb noilor guvernanţi români şi bulgari (veniţi la Putere în toamna anului trecut - n.n.), dar acum vedem exact aceeaşi imagine ca în 2004!". Un alt deputat din tabără "verzilor", Milan Horacek, s-a arătat foarte sceptic în legătură cu aderarea ţării noastre la 1 ianuarie 2007: "Nu e de ajuns să semnezi hârtii, ci trebuie să acţionezi concret pentru rezolvarea problemelor!". Salvatore Tatarella (Uniunea pentru Europa Naţiunilor) constată că există o majoritate confortabilă în favoarea primirii României şi Bulgariei, dar, în acelaşi timp, o serie de criterii trebuie îndeplinite - altfel, Uniunea Europeană va fi nevoită să amâne integrarea cu cel puţin 1 an. Bastiaan Belder (Grupul pentru Independenţă şi Democraţie) a trecut în revistă o serie de domenii pentru care este posibilă activarea clauzei de salvgardare, amintind, între altele, de nesecurizarea frontierelor româneşti (inclusiv cele de la Marea Neagră). De asemenea, el a afirmat, răspicat, că lupta anti-corupţie este politizată şi, din acest motiv, afectează activitatea Guvernului. Un alt reprezentant al grupului politic respectiv, Roger Knapman, a vorbit despre donaţiile făcute de indianul Mittal pentru campaniile electorale ale premierului Tony Blair, în schimbul lobby-ului prestat de acesta din urmă, pe lângă autorităţile din România, în favoarea noului patron de la Sidex Galaţi, Tepro Iaşi, Siderurgica Hunedoara şi Petrotub Roman. Mai mulţi euro-parlamentari neafiliaţi (Andreas Molzer, Koenraad Dillen, Jan Tadeusz Masiel) s-au referit la corupţia endemică din România, la structurile crimei organizate (care paralizează întreaga societate), precum şi la sărăcia cruntă în care trăieşte o mare parte din populaţie. Desigur, nu au lipsit nici atacurile anti-româneşti absolut abjecte: unguroaica Kinga Gal (PPE) a afirmat că maghiarii din România nu dispun de nici un fel de autonomie (nici măcar de cea culturală), sînt discriminaţi în ceea ce priveşte restituirea proprietăţilor, iar, peste toate, Statutul Minorităţilor Naţionale a fost respins în Senatul României, unde s-ar fi auzit, din nou, ca la începutul anilor ´90, "discursuri xenofobe" (?!). Cu excepţia deputatei din partidul lui Viktor Orban, trebuie să admitem că toate celelalte discursuri ale parlamentarilor europeni la care am făcut trimitere au pus punctul pe "i": Puterea de la Bucureşti a rămas repetentă la capitolul "Integrare Europeană"... Miercuri, 26 octombrie, premierul britanic Tony Blair a venit în plenul Parlamentului European, în calitatea sa de preşedinte în exerciţiu al Consiliului European. Eurodeputaţii au ascultat, cu urechile ciulite, amplul discurs rostit de Blair în Hemiciclul de la Strasbourg, după care, incitaţi de cele expuse de el în legătură cu modul în care înţelege să combată provocările globalizării, i-au dat, care mai de care, replici acide. Am remarcat luările de cuvînt curajoase ale italiencelor Monica Frassoni (Grupul Verzilor) şi Roberta Angelilli (Uniunea pentru Europa Naţiunilor) - aceasta din urmă declarînd că "în ceea ce priveşte modelul social european, preşedintele Blair a fost prea puţin convingător". Nici Nigel Farage (liderul Grupului pentru Independenţă şi Democraţie) nu s-a lăsat mai prejos. După ce a amintit, cu ironie aforistică, faptul că "Regele Henric al VIII-lea a fost, peste toate, primul englez euro-sceptic", Farage a constat următoarele: "Din 1497, Parlamentul Britanic a emis 25.000 de legi. De cînd aţi devenit dvs. (Tony Blair - n.n.) preşedintele Consiliului European, au fost emise nu mai puţin de 2.500 de acte normative". Această sumbră realitate reprezintă, în opinia euro-scepticilor, "moştenirea" lui Blair, dar şi "proba că Europa nu funcţionează". Un alt britanic, conservatorul neafiliat Roger Helmer, l-a atacat dur pe Tony Blair, care, ca şi predecesorii săi, John Major şi Margaret Thatcher, a înţeles, într-un sfârşit, că "aspiraţiile şi ambiţiile Uniunii Europene sânt, în întregime, contrare intereselor britanice", dar, cu toate acestea, el acţionează exact pe dos, prejudiciindu-şi propria ţară. Helmer a mai anticipat că mulţi euro-deputaţi conservatori vor părăsi, în următoarele luni, Grupul PPE, care a devenit "prea stângist şi prea federalist" (de altfel, unul din argumentele forte în favoarea unei asemenea concluzii este susţinerea constantă de care beneficiază, din partea "popularilor" europeni, laburistul Blair, ale cărui "trupe" sînt în... PSE!). Premierul britanic a fost bruiat, în timpul discursului, de către un europarlamentar cipriot, Marios Matsakis, care a afişat o placardă pe care era scris, cu litere de o şchioapă: "Ciprul este, încă, o colonie britanică!". Tot miercuri, înainte de şedinţa de plen la care facem referire, în casetele de corespondenţă ale parlamentarilor europeni a fost strecurat un manifest al asociaţiei "Europa Socială", având următorul titlu: "Dragă domnule Blair, de partea cui eşti - a lui Robin Hood, sau a Şerifului din Nottingham?". Să fie această ofensivă anti-Blair "plata" europenilor pentru "americanizarea" primului-ministru al Marii Britanii, în ultimii ani? Nu este deloc exclus...
			Domnul Rareş Şerban Mănescu: Stimaţi colegi, Iată că Guvernul României începe lucrul la planul naţional pentru prevenirea inundaţiilor ce va fi elaborat începând cu luna decembrie a acestui an, după ce a fost adoptat, printr-o Hotărâre de Guvern, modul de finanţare şi calendarul realizării proiectului. Documentul va constitui baza promovării viitoarelor lucrări de prevenire şi apărare la nivelul tuturor bazinelor hidrografice, la elaborarea Planului participând experţi din ţară şi din străinătate. Cred că suntem cu toţii conştienţi de necesitatea refacerii tuturor planurilor hidrologice, pe baza datelor privind viiturile înregistrate în acest an. Pentru realizarea Planului sunt necesare studii care să analizeze în detaliu situaţia actuală a amenajării fiecărui bazin hidrografic, precum şi a hărţilor de inundabilitate şi de utilizare a terenurilor. Studiile vor include propuneri pentru lucrări de combatere a torentelor, de amenajare a râurilor mici, mijlocii şi mari. Prima etapă a Planului constă în iniţierea studiilor privind amenajarea bazinului hidrografic Siret, grav afectat de inundaţiile din acest an, şi stabilirea criteriilor pentru prioritizarea elaborării studiilor privind amenajarea bazinelor hidrografice. Termenul pentru finalizarea studiului pentru amenajarea bazinului hidrografic Siret este decembrie 2005. Potrivit Planului, din luna martie a anului viitor vor fi elaborate studiile privind amenajarea bazinului hidrografic Banat, iar până la sfârşitul anului 2006 vor fi elaborate studiile privind amenajarea a alte două bazine hidrografice considerate prioritare. Credem că este un pas important în luarea măsurilor necesare astfel încât viitoarele catastrofe naturale să poată fi mult mai eficient prevenite.
			Doamna Maria Monica Iacob-Ridzi: Declaraţie politică: "Raportul de ţară în viziunea unui euroobservator" Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor parlamentari, În calitate de euroobservator am avut şansa să cunosc atitudinea parlamentarilor europeni, la Strasbourg, chiar în timpul dezbaterilor pe marginea Raportului de ţară. Am notat cu atenţie reacţiile pro şi contra ale distinşilor noştri colegi din Parlamentul European. Am încercat să sintetizez aceste puncte de vedere, extrem de importante pentru aspiraţiile României, să le dau forma unei declaraţii politice pe care, iată, am onoarea astăzi să o prezint în faţa D-voastră. Cred că aceasta este chiar definiţia euroobservatorilor români - observatori atenţi ai intereselor legitime ale României, şi nu " fraieri, fanfaroni si filfizoni" cum s-a grăbit să-i eticheteze, obsedat de litera f, domnul Adrian Severin, ajuns peste noapte mare pamfletar. Cu siguranţă, părerile parlamentarilor europeni sunt diferite în ce priveşte Raportul de ţară şi progresele înregistrate de România în perspectiva aderării. Dar cele mai multe luări de poziţie au fost constructive şi optimiste, scoţând în evidenţă efortul uriaş al actualului guvern, în vederea atingerii standardelor de integrare. Au fost, mai puţine, ce-i drept, şi voci critice, care au spus că aşteaptă mai mult de la noi, în ce priveşte protecţia mediului, drepturile minorităţilor, securizarea frontierelor şi combaterea corupţiei. S-a amintit şi clauza de salvgardare, dar numai ca ultimă şi teoretică soluţie. Repet, nimeni, absolut nimeni, nici măcar cele mai sceptice voci nu s-au pronunţat împotriva aderării României şi Bulgariei. Anexarea lor la marea familie a democraţiilor europene este privită ca un act firesc, normal şi legitim. Raportul de ţară a avut, în ansamblul său, o percepţie pozitivă în Parlamentul European. Cred că nimeni nu l-a caracterizat mai plastic şi mai expresiv decât exigenta doamnă Nicholson, din al cărei discurs îmi permit să citez: "Este cel mai bun raport al României de până acum! Sunt mândră că acest lucru s-a întâmplat acum, sub preşedinţia britanică!" Nici germanul Elmar Brok nu s-a lăsat mai prejos. El a afirmat: "România şi Bulgaria au făcut progrese. Aceste state aparţin grupului celor 12 ţări, dintre care 10 au aderat deja. În consecinţă este cert că vor deveni membre ale Uniunii Europene". Făcând un paralelism între cele două candidate la aderare, socialistul Jan Marinus Wiersma a spus: "Guvernul bulgar a înregistrat o stagnare prea lungă după alegeri, ceea ce din fericire nu s-a întâmplat cu guvernul român." La rândul său, spaniolul Francisco Millan Mon a afirmat:" Autorităţile române au fost eficiente în concurenţă. S-au făcut progrese în economie, în reformarea administraţiei şi a justiţiei." "România a făcut o reformă judiciară sănătoasă" - a declarat de la înalta tribună italianul Guido Podesta, care a adăugat: "Am urmărit cu atenţie pregătirea celor 10 ţări care au aderat anterior. Nivelul României şi Bulgariei nu este diferit de al lor. Probabil România şi Bulgaria sunt chiar înainte" În final, olandezul Camiel Eurlings a conchis, pe un ton aproape profetic: " România va fi o ţară importantă la frontiera Uniunii Europene." Stimaţi colegi, am ţinut să citez fragmentar declaraţiile unor importanţi oameni politici din Parlamentul European. Exprimarea lor reprezintă adevărata stare de spirit în ce priveşte România. Ştim că în prezent PSD-ul strânge de zor muniţie pentru a bombarda acest Raport de ţară, deşi este cel mai bun din toate câte au fost. Mai mult, ştim că ţinta aleasă de artileria celor trei trandafiri este rezultatul relativ modest al actualului guvern în lupta cu corupţia. Într-adevăr, de la tribuna Parlamentului European s-a vorbit în repetate rânduri despre corupţia din România. În acest sens, plin de pilde mi s-a părut discursul olandezului Joost Lagendijk, din care reproduc un fragment: "România are în opinia publica din Olanda şi din celelalte state, o imagine de ţară foarte coruptă, nu numai la nivel larg, dar şi la nivel înalt. De aceea vreau să arăt aici că e bine că s-a redeschis dosarul fostului ministru al integrării Hildegard Puwak. România trebuie să facă eforturi susţinute pentru a-şi ameliora imaginea." Da, stimaţi colegi de la PSD! E greu să schimbi imaginea României în Europa, când ministrul D-voastră e prins cu mâţa-n sac la cel mai înalt nivel instituţional! Ce imagine poate avea ţara în care doamna ministru al integrării europene dirijează fonduri europene spre propria ei poşetă? Europarlamentarii se întreabă stupefiaţi cum a putut străluci atâţia ani pe firmamentul social-democrat sinistra constelaţie a fraudei, patrulaterul strâmb: Puwak, Bivolaru, Sechelariu şi Mischie. Patru aleşi ai poporului, un preşedinte de consiliu judeţean, un mare primar, un deputat şi ditamai ministrul şi-au dat mâna pentru a jefui poporul care i-a ales. Asemenea imagini monstruoase nu pot fi şterse cu albastrul de Voroneţ din albumul "Eterna şi fascinanta Românie", el însuşi născut din fraudă şi tertip. L-am văzut recent la televizor pe fostul parlamentar PSD, Gabriel Bivolaru. Conform proverbului "omul potrivit la locul potrivit", Bivolaru a ajuns în sfârşit la puşcărie! E tare mândru, şi are serioase motive să fie: este autorul celei mai mari "ţepe" înregistrate de sistemul bancar românesc, de la origine şi până astăzi! E ruşinos că un asemenea megaescroc, sub pulpana partidului său, şi-a găsit ani la rând azil şi refugiu aici, sub cupola puterii legislative! De necrezut! Acest hoţ a muncit din greu, aici, la fabrica de legi! Vorbiţi de independenţa justiţiei, stimaţi colegi de la PSD! Ei, bine, când Parchetul a îndrăznit în sfârşit să-l cheme pe Bivolaru la o audiere, l-au însoţit, cu mânecile răsfrânte, toţi greii PSD-ului. Domnii Mitrea, Hrebenciuc şi Năstase ţin bine minte! Cum poate fi interpretat acest gest? Colegialitate ? Tentativă de a te solidariza cu hoţii? Sau o încercare grosolană de a băga spaima în oasele procurorilor, de a speria o justiţie, şi aşa destul de timidă? Închei, doamnelor şi domnilor, avanpremiera la Raportul de ţară, văzut cu ochii unui euroobservator. Aşa cum am mai spus, este un raport bun, cel mai bun din câte au fost. Ne mai şi critică, uneori pe bună dreptate, anumiţi parlamentari europeni. E dreptul lor. Dar să nu facă aşa ceva giranţii morali ai lui Bivolaru, mentorii doamnei Puwak sau aghiotanţii lui Mischie! Imaginea României în Europa se schimbă încet, dar sigur! Prin prestaţia lor fac acest lucru ministrii Vasile Blaga, Monica Macovei, Gheorghe Pogea, Anca Boagiu, Sulfina Barbu, Gheorghe Barbu şi alţii. Au dreptate parlamentarii europeni. E nevoie de un efort susţinut! Dar sunt convinsă că vom reuşi pentru că ţara noastră are nevoie de o imagine demnă, pe măsura frumuseţii ei!
			Domnul Florin Iordache: "Good bye FMI!" Guvernul condus de domnul Tăriceanu a mai reuşit o mare "performanţă", aceea de a rupe acordul între România şi Fondul Monetar Internaţional. Această întrerupere este de natură să transmită semnale negative investitorilor străini, într-o perioadă importantă aceea de intrare în Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 2007. Experţii FMI pe bună dreptate au reproşat reprezentanţilor Ministerului de Finanţe că politica fiscală adoptată în 2005 a fost una greşită, bugetul pentru anul 2006 este unul nerealist, deficitul bugetar va fi mai mare decât cel progresat. De asemenea, schimbările aduse Codului fiscal nu aduc o îmbunătăţire clară a veniturilor, iar prin introducerea cotei unice s-a produs un mare decalaj între veniturile propuse şi cele realizate de peste 1 miliarde dolari, reprezentând 1,1% din p.i.b. Prin întreruperea acordului cu FMI credibilitatea externă a României va scădea, va fi afectat riscul de ţară, punând în pericol integrarea europeană. În anul 2005, Guvernul nu a reuşit să adopte3 nişte politice coerente care să răspundă creşterii consumului şi majorării deficitului extern. S-a conturat tot mai clar ideea că există dezechilibre mari în econom8ia ţării noastre. Singurul guvern după Revoluţia din 1989 care a reuşit încheie cu succes una cord cu FMI a fost cel condus de domnul Adrian Năstase în anul 2001. Probabil, efectele acestui act vor fi cuprinse şi în raportul de ţară din aprilie 2006, unde cred că vor afecta criteriile privind intrarea în Uniunea Europeană în 2007.
			Domnul Ioan Ţundrea: Obiectul declaraţiei politice: Echivalenţa dintre ideile conservatoare şi raţionalitatea discernământului, aplicate la Legea bugetului. Discernământul este poate cea mai importantă valoare pe care conservatorii au cultivat-o în istorie. Conservatorii se opun unei maniere de aplicare mecanică a unor reguli şi neadaptarea acestora la situaţii specifice. Acest raţionament este aplicat de către conservatorii în aceste zile în care în Parlament vom vota Legea bugetului pe 2006. Partidul Conservator consideră că Proiectul de Buget pentru anul 2006 trebuie să prevadă cheltuieli mai reduse la capitolul privind activitatea Parlamentului. Echipa conservatorilor din Parlament susţine punctul de vedere, al prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu care doreşte ca sumele obţinute din reducerea cheltuielilor cu activitatea Parlamentului să fie realocate unor alte domenii de interes public. În opinia Partidului Conservator, sistemul de sănătate, în primul rând, şi apoi educaţia naţională sunt domeniile care trebuie să beneficieze de aceste sume. Asigurarea prin acest mod a unui nivel de bugetare decent ar rezolva, măcar şi în parte, problema gravă a subfinanţării sistematice a celor două domenii de interes naţional. Acest mod de abordare, demonstrează maniera fair play, pe care noi, conservatorii, am practicat-o cu discernământ din primul moment al constituirii coaliţiei. Q.E.D. (quod erat demonstrandum - ceea ce era trebuia demonstrat). Vă mulţumesc.
			Domnul Vasile Mocanu: Tema: " Din cauza contrelor politice, Iaşiul pierde 20 de milioane de euro" 20 de milioane de euro, fonduri nerambursabile, prin programul ISPA, au trecut razant pe lângă Iaşi. Drept, urmare, ieşenii nu vor avea în viitorul apropiat o groapă de gunoi ecologică. Cine este vinovatul principal? Răspunsul este simplu: un primar liberal al unei comune din imediata apropiere a municipiului Iaşi, Tomeşti. Povestea depozitului ecologic este scurtă. În ianuarie, Primăria Iaşiului pusese la punct documentaţia pentru construirea unei gropi moderne de gunoi la Tomeşti. Atrag atenţia că, în localitatea respectivă, se află de mai mulţi ani vărsătoarea Iaşiului. Mai era nevoie de acordul Agenţiei de Mediu şi de acceptul populaţiei din zonă. Numai că, schimbarea puterii a schimbat şi poziţia locuitorilor din Tomeşti. Manipulaţi de primarul liberal, oamenii au manifestat împotriva proiectului. Drept urmare, administraţia municipală a fost obligată să o ia de la capăt, elaborând un nou proiect. De data aceasta, depozitul ecologic ar fi trebuit construit într-o altă comună de lângă Iaşi. Din păcate, documentaţia nu a mai putut fi elaborată la timp, din cauza timpului pierdut pentru găsirea unui alt amplasament. Din cauza întârzierii de şase luni, deşi a fost trimis la Bruxelles pentru finanţare, proiectul a fost amânat pentru o dată ulterioară aderării României la Uniunea Europeană. Se spune că un primar trebuie să lupte pentru comunitate, că fiecare acţiune a sa trebuie să fie realizată în beneficiul oamenilor. Din cauza primarului liberal din Tomeşti, judeţul Iaşi a pierdut 20 de milioane de euro, ieşenii au rămas fără un depozit ecologic, iar locuitorii Tomeştiului au rămas, în continuare, cu o groapă urâtă de gunoi. Deşi proiectul din iarnă prevedea neutralizarea vărsătoarei din Tomeşti, acum, din cauza intereselor politice ale propriului primar, locuitorii comunei ieşene vor privi în continuare cum, pe teritoriul localităţii lor, vor creşte munţi de gunoaie. Iată, un exemplu simplu în care contrele politice au condus la ratarea unui proiect din care ar fi câştigat toţi ieşenii. SE pare însă că actuala Putere nu este interesată de acest lucru.
			Domnul Horia Victor Toma: Raportul de monitorizare al Comisiei Europene demonstrează încă o dată ca integrarea României în Uniunea Europeană reprezintă un obiectiv deplin realizabil datorită voinţei politice şi a eforturilor deosebite depuse în cel 10 luni de către actualul guvern al ţării, conduse de premierul Călin Popescu Tăriceanu. După 15 ani de întârziere, constatăm recunoaşterea unei economii de piaţa funcţionale care va putea să facă faţă presiunii concurenţiale a Pieţei interne a Uniunii. Succesul reformei din justiţie a dus în acest an la împlinirea unui alt obiectiv major care ameninţă să ne îndrepte către clauza de salvgardare, iar faptul că semnalele din partea Comisiei Europene sunt pozitive o demonstrează de asemenea, similitudinile cu Rapoartele de monitorizare emise pentru cele 10 state noi membre înainte de aderare. Aşadar, profesionalismul şi transparenţa de acum din Justiţie, măsurile drastice de descurajare a fenomenului corupţiei, dar şi realizarea angajamentelor privind securizarea frontierelor mă determină Supun votului dumneavoastră, proiectul de lege consider că gradul de pregătire internă a fost îmbunătăţit considerabil, iar domeniile critice aflate în sfera de monitorizare s-au redus semnificativ. Consider acest raport ca pe un redutabil succes al actualului Guvern, dar şi al întregii ţări şi totodată sunt convins ca rezultatul pozitiv acordat în această lună va aduce cu sine o mobilizare generală care să vizeze accelerarea în procesul de reformă pentru ca al 1 ianuarie 2007 aderarea să se producă cu succes.
			Domnul Ioan Munteanu: "Reformă sau criză în sistemul de sănătate?" Ministrul liberal al sănătăţii, economistul Eugen Nicolăescu, şi-a asumat răspunderea pentru un pachet de legi privind reforma în domeniul de care este răspunzător. Dar, înainte de a propune aceste legi Parlamentului, demnul urmaş al ministrului Cinteză, colegul său de partid, Nicolăescu nu pridideşte să caute vinovaţi pentru starea actuală a sistemului sanitar. În buna tradiţie care caracterizează deja gândirea Alianţei, se consideră că de vină sunt cei care au condus ministerul în perioada 1990-2004, în consecinţă disfuncţionalităţile actuale ţin de "moştenirea din vechea guvernare" fie de "situaţia socială". Domnul ministru nu spune, însă nimic despre haosul lăsat de predecesorul său, dr.Cinteză şi a sa echipă, şi nici despre urmările catastrofale ale introducerii cotei unice de 16% care a afectat şi bugetul rezervat Sănătăţii. Este adevărat că acest buget este unul auster, adică de 60-70 de euro pe cap de locuitor, în timp ce în majoritatea statelor europene el depăşeşte mia de euro pentru fiecare persoană. Dar, amatorismul, improvizaţiile şi competenţa discutabilă a celor aflaţi la conducerea acestui minister explică, în bună măsură, anarhia din sistem. Numeroasele deficienţe de care responsabilă este echipa ministerială reprezintă, în ultima instanţă, însăşi sfidarea Constituţiei României care precizează, în art.34, alin.(1) că: "Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat". Mai trebuie spus că statul are obligaţia de a asigura servicii medicale pentru toţi cetăţenii ţării fără nici o discriminare. Or, pachetul de legi ale lui Nicolăescu et comp. nu garantează deloc aceste drepturi celor mulţi, pentru că ele lasă să se întrevadă că, prin vânzarea spitalelor, cei cu bani se vor trata în unităţile private, în timp ce majoritatea persoanelor, cei fără bani, se vor înghesui în puţinele spitale de stat, rămase la dispoziţia lor (prin aceste proiecte normative se doreşte privatizarea a 400 din cele 450 de spitale existente (!?) şi, tot în acest demagogic context al grijii faţă de om, se vorbeşte tot mai des despre asigurarea "pachetului minim de servicii pentru asiguraţi", ca şi cum până acum li s-ar fi oferit maximum de îngrijiri! Principala preocupare a Guvernului Tăriceanu ar trebui să ţină seama de faptul că toţi pacienţii au dreptul la serviciile medicale, indiferent de contribuţia lor la asigurările de sănătate. Şi, să-şi aducă aminte domnul premier şi domnul ministru purtător de cuvânt al liberalilor de promisiunile din campania electorală ale alianţei portocalii care vorbeau despre suplimentarea substanţială a fondurilor destinate sistemului sanitar. Nu vreau să credeţi că luarea mea de poziţie vizează în mod tendenţios politica celor aflaţi la guvernare, încercând găsirea de scuze pentru echipa Năstase. Au existat tatonări şi imperfecţiuni şi în guvernarea anterioară, dar exista o concepţie mai precisă, fără atâtea bâlbâieli, iar programul care viza Sănătatea urma să dea roade la vremea aceasta. Din păcate, n-a fost să fie aşa, iar cei care au vrut cu orice preţ schimbarea şi au crezut cu tărie în sloganul electoral "Să trăiţi bine!" se văd acum confruntaţi cu o situaţie scăpată de sub control. Ce au adus cei doi miniştri liberali în sistemul de sănătate? Doar lipsuri, derută, neîncredere, acutizarea bolilor. Astfel, sub Cinteză, medicamentele gratuite au lipsit luni întregi, mulţi oameni găsindu-şi sfârşitul la cozile interminabile, în spitale, fondurile pentru medicamente s-au epuizat, bolnavii internaţi fiind siliţi să şi le aducă de acasă (uneori şi hrana zilnică, în acele unităţi aflate în imposibilitatea de a-i alimenta). Vorbind despre medicamente, e cazul să abordăm şi problema preţurilor pentru că puţini sunt farmaciştii care îşi permit să aducă medicamente şi pentru buzunarul celor necăjiţi, ignorând propriul profit. Cât despre inovaţiile trăsnite ale actualei guvernări, nu putem să nu ne oprim la cea legată de revizuirea listei de gratuităţi pentru sugari, copii, gravide şi lehuze în care medicamentele absolut necesare au preţuri dintre cele mai ridicate. În condiţiile în care indicatorii demografici sunt negativi, politica medicală din ţara noastră este una de tip genocid, fără nici cea mai mică exagerare. În altă ordine de idei, spunem că mult aşteptata recorelare a pensiilor nu a însemnat decât câţiva lei în plus, dar pensionarii vor fi obligaţi să-şi plătească serviciile şi tratamentele printr-o contribuţie suplimentară la asigurările de sănătate. Şi tot despre asigurări şi asiguraţi: în spitale ajung adesea cazuri medico-sociale, adică asistaţi sociali care nu plătesc asigurări, dar sunt mari consumatori de servicii medicale. Considerăm că aceste persoane ar trebui să fie în atenţia Ministerului Muncii, şi nu a Ministerului Sănătăţii. În legătură cu dotarea spitalelor, multe dintre ele nu au la dispoziţie materiale sanitare de primă urgenţă (seringi, perfuzii, feşe, pansamente), dar nici lenjerie, saltele, pături etc., pentru că furnizorii nu şi-au primit banii şi nu au fondurile necesare pentru noi achiziţii. Din cauza numeroaselor deficienţe semnalate, un mare număr de unităţi sanitare funcţionează fără a avea autorizaţie. La capitolul imperfecţiuni, semnalăm şi problema analizelor medicale pe care laboratoarele nu le mai efectuează, în absenţa fondurilor, dar, pentru că ele sunt absolut necesare în cadrul actului medical, mulţi specialişti îşi îndrumă pacienţii spre laboratoarele private, unde preţul analizelor este absolut inaccesibil marii majorităţi a bolnavilor. Acesta este contextul în care domnul ministru liberal îşi lansează reforma sa antiliberală, căci aşa este considerată de către cei mai mulţi oameni din sistem, şi nu numai. Reprezentanţii Asociaţiei Spitalelor din România îl acuză pe Nicolăescu că prin această lege doreşte să absolve Guvernul de marile responsabilităţi pe care le presupune sistemul sanitar, că nu e vorba despre o reformă, ci despre o inchiziţie sanitară care urmăreşte schimbarea directorilor actuali, în locul lor fiind desemnaţi directori-marionetă, fără pregătire, numiţi chiar de minister. Este interesant de amintit că legile lui Nicolăescu au stârnit reacţii chiar în sânul Alianţei. Astfel, deputaţii liberali Paveliu şi Buşoi au considerat că Ministerul Sănătăţii propune în locul descentralizării centralizarea absolută prin desfiinţarea consiliilor de administraţie şi numirea celor 450 de directori doar de către minister. Se critică, de asemenea, faptul că aceste legi urmăresc distrugerea învăţământului medical de elită şi duc la destabilizarea sistemului sanitar. În consecinţă, Asociaţia Spitalelor, cadrele medicale din ţară, cât şi numeroşi parlamentari cer ca acest pachet de legi să nu fie aprobat. Iar, dacă aceste legi nu vor fi supuse spre desbzatere celor două Camere, fiind aprobate doar prin asumarea de răspundere, Partidul Social Democrat va iniţia chiar o moţiune de cenzură, căci, aşa cum bine spune dr. Sorin Oprescu, "nu putem discuta despre sănătatea noastră prin asumarea răspunderii".
			Doamna Doina Micşunica Dreţcanu: "Rolul parlamentelor în implementarea Convenţiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor" În data de 20 octombrie 2005, a avut loc, la Geneva, Seminarul privind implementarea C.E.D.O.W. Seminarul organizat sub egida UIP şi a Diviziei ONU pentru Promovarea Femeilor a adus în prim plan rolul parlamentelor în dezvoltarea legislaţiei împotriva discriminării, cooperarea cu societatea civilă şi mass-media, alte pârghii parlamentare. De asemenea, s-a accentuat importanţa mecanismelor de raportare, rolul guvernelor în colectarea datelor. Prezentând situaţia ei în domeniul combaterii tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, am sisntetizat trei direcţii importante de acţiune: domeniul legislativ, în care în ultimii ani au fost adoptate o serie de legi, precum Legea privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi; Legea de modificare a Constituţiei, prin introducerea unui articol explicit privind discriminarea; legile electorale etc. Nu putem omite înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse, la data de 1 martie 2005, nici legislaţia privind combaterea violenţei domestice şi înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei; dezvoltarea structurilor parlamentare prin înfiinţarea celor două Comisii pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în Camera Deputaţilor şi Senat; a treia direcţie este dezvoltarea cooperării cu partenerii sociali; există proiecte în parteneriat cu Ministerul Integrării: "Europa este importantă pentru tine", cu UNDP - România, Guvernul Canadei, Elveţiei în "O abordare integrată a participării politice echilibrate a femeilor şi bărbaţilor", cu NDI - "Creşterea participării femeii la deciziile politice". Amintim, de asemenea, cooperarea dintre femeile parlamentare din Europa de Sud-Est, proiect care se derulează în parteneriat cu Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Concluzia din finalul expunerii prin care subliniam importanţa implementării legislaţiei la toate nivelurile, şi nu numai la nivel central, o regăsim din păcate şi în Raportul de ţară din 25 octombrie 2005: "... reglementările instituţionale trebuie îmbunătăţite, precum şi strategiile în domeniu trebuie implementate cât mai repede ... Funcţionarea Agenţiei de Şanse trebuie asigurată. Trebuie să fie alocate resurse financiare adecvate pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung". Iată de ce atragem atenţia încă o dată asupra importanţei finanţării corespunzătoare a domeniului, a adoptării cu mai multă seriozitate a măsurilor necesare pentru a asigura independenţa Agenţiei.
			Doamna Gabriela Creţu: "Despre păcatele tinereţii!" Stimaţi colegi, Nu este vorba despre tinereţea mea, ci de cea a parlamentarismului românesc. Este recunoscut faptul că, atunci când comparăm două lucruri, putem vedea mai bine asemănările şi deosebirile dintre ele. Şi, vai! Ce mari pot fi uneori deosebirile! În Parlamentul European am putut observa cum, în ciuda istorie, deja lungi, a Uniunii şi a unei profunde integrări, membrii săi nu au încetat a fi germani, francezi etc. Ei pot să se prezinte drept germani-socialişti mai curând decât socialiştii din Germania, germani-creştin-democraţi, germani-liberali şi, în ciuda diferenţelor politice, pot adopta aceeaşi poziţie dacă interesul naţional le-o cere. Unii dintre noi însă, încă în afara Uniunii fiind, au renunţat cum am păşit acolo la orice s-ar putea numi interesul ţării. Ne-am integrat, dezintegrându-ne mai repede decât cei mai optimişti ar fi putut visa şi am transferat atmosfera de acasă în spaţiile de la Bruxelles şi Strasbourg. În P.E., esenţa parlamentarismului - dezbaterea - e pe deplin prezentă. În România, când nu am eliminat-o, am autohtonizat-o, transformând-o în ceartă şi scandal gratuit, aşa cum am transformat ironia, prezenţă acceptată şi acceptabilă în dezbaterea publică, în mult mai pământeana băşcălie. Acum exportăm stilul şi în Europa!? Aparţin împreună cu colegii mei social-democraţi unui grup politic din care face parte şi preşedintele P.E., din care face parte şi Pierre Moskovici, raportorul pentru România al P.E., suntem în perioada preşedinţiei britanice a Consiliului, funcţie deţinută de laburistul Tony Blair. Grupul are 201 voturi în plen şi, nu rareori, obţine câştig de cauză prin poziţii comune susţinute cu grupul liberal. În aceste condiţii, unii dintre stimaţii mei colegi din grupul liberal român, ca să nu mai vorbesc de colegii de la P.D., găsesc de cuviinţă să atace nefondat (cu argumente false) şi cu un ton inacceptabil (adică în băşcălie), Grupul socialist din P.E. Stimaţi colegi, Dacă luăm în considerare neînţelegerile din cadrul Coaliţiei la guvernare în România, noi putem presupune că nu s-au lămurit în privinţa integrării noastre în 2007. Dacă aşa stau lucrurile, lămuriţi-vă şi anunţaţi-ne şi pe noi care e obiectivul pe care românii îl urmăresc la P.E. Altfel, nu o să înţelegem de ce încercaţi să anulaţi toate eforturile făcute până acum şi să pierdem sprijinul arătat permanent de Grupul socialist. Că eu am dreptate o dovedesc luările de cuvânt în plen, după prezentarea Raportului de ţară. Toate criticile dure, uneori exagerate, au venit de la populari, de la liberali sau verzi. În grupul socialist, până şi poziţia reprezentantei Ungariei a fost extrem de favorabilă României (fac această precizare ştiut fiind că exista o sensibilitate mai accentuată a delegaţiei ungare în acea zi, după votul negativ dat Statutului minorităţilor în Senat.) Stimaţi colegi, Putem să-i păcălim pe alţii, dar nu putem să ne păcălim pe noi înşine mereu. Tonul moderat al discuţiilor pe ansamblu trebuia înţeles ca o atitudine menită să sprijine eforturile pe care ţara noastră trebuie să le facă în viitorul apropiat pentru a reuşi să atingă standardele politice, sociale şi economice necesare. Or, din păcate, uneori reacţionăm copilăresc. Un mare jurnalist a reacţionat tipic - Le-am făcut-o bulgarilor!!! Marea satisfacţie de după Raport. Este o întrecere cu noi înşine, nu cu alţii. Din păcate, într-o asemenea competiţie poţi s-alergi de unul singur şi să termini pe locul doi.
			Domnul Tiberiu Bărbuleţiu: Sfârşitul fiecărui an, începând cu 1998, ne-a obişnuit deja cu mult aşteptatul Raport de Ţară. O monitorizare care a devenit rutină, fiind un instrument birocratic al Comisiei Europene aplicat tuturor ţărilor est şi central europene care au bătut la porţile Uniunii, Raportul din acest an este apreciat ca unul pozitiv, României fiindu-i recunoscute "progresele de netăgăduit înregistrate din 2004, în toate domeniile", după spusele oficialului european la Bucureşti, Jonathan Scheele. Deşi României i-au fost recunoscute meritele în vederea aderării, îndeplinind criteriile de aderare trasate la Copenhaga, Comisarul european Olli Rehn ne atrage atenţia că: "Zarurile nu au fost încă aruncate", altfel spus "Foarte bine, dar ...". Capitolul de mediu este marcat de acest "dar", unde înregistrăm câteva întârzieri, fiind necesare eforturi sporite pentru recuperarea lor. Punctual, îngrijorările din acest domeniu sunt legate de lacune în legislaţia secundară de care depinde aplicarea legislaţiei orizontale şi unde ni se cer eforturi suplimentare pentru implementarea măsurilor deja adoptate. Această implementare sincopată se datorează în principal capacităţii reduse de personal, ca număr şi pregătire, dar şi datorită unei coordonări neeficiente între autorităţile din domeniu, de la nivel local, regional şi naţional. Marile deficienţe din acest sector, care ar putea periclita aderarea României la data stabilită şi care necesită a fi soluţionate de urgenţă se referă la managementul deşeurilor şi la poluarea industrială. În România, cantităţile de deşeuri sunt considerabile şi nu există metode potrivite sau capacitate de recuperare, de aceea o parte din ele sunt îngropate, ceea ce face ca emisia de gaze de seră să crească. În consecinţă, prin aplicarea deferitelor Directive comunitare în domeniu trebuie să se încurajeze reciclarea deşeurilor, profitabilă pentru mediul ambiant, mai degrabă decât eliminarea lor. La capitolul poluare industrială există îngrijorări importante în ceea ce priveşte emiterea autorizaţiilor de mediu către agenţii economici care intră sub incidenţa Directivei de Prevenire şi Control Integrat al Poluării, care trebuie să fie conform standardelor europene. Eliberarea unor asemenea autorizaţii integrate de mediu presupune modernizare din partea agenţilor economici, ceea ce înseamnă eforturi susţinute, atât financiare, cât şi de timp. Faptul că, până în septembrie 2005, s-au eliberat doar 13, astfel de autorizaţii spune mult despre importanţa acordată de către aceştia capitalului de mediu. Datoria noastră în continuare este să gândim în perspectivă şi nu doar între rapoartele Comisiei şi să conştientizăm faptul că standarde diferite de mediu ambiant pot crea linii de divizare între cetăţenii care locuiesc într-un mediu sănătos şi ceilalţi. În plus, respectarea standardelor ar conduce la o atractivitate sporită a regiunilor pentru investiţii şi la ridicarea nivelului de trai al locuitorilor. În perioada care precede Raportul din aprilie anul viitor, care va fi decisivă pentru destinul european al României, trebuie acordată o atenţie sporită dezvoltării durabile, mai ales prin asimilarea corectă a acquis-ului în special în ceea ce priveşte Directivele despre managementul deşeurilor, furnizarea apei, apele urbane uzate, precum şi calitatea aerului, dar şi prin sprijinirea dezvoltării industriilor ecologice şi a utilizării tehnologiilor mai curate, în special în întreprinderile mici şi mijlocii. De pe urma adoptării acestei soluţii câştigătoare, am profita cu toţii, nu doar întreprinderile direct implicate, ci şi economia ţării în ansamblu, iar preţuirea corectă a mediului înconjurător ar contribui la reducerea costurilor pentru sănătate, mai ales când se ştie că o şesime din totalul maladiilor de care suferă copiii sunt datorate poluării.
			Domnul Constantin Traian Igaş: "Întărirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Ungaria" Doamnelor şi domnilor deputaţi, Data de 20 octombrie 2005 va rămâne în istoria noastră ca data la care guvernul român şi guvernul maghiar s-au reunit în şedinţă comună, la Bucureşti, pentru a hotărî şi semna un număr impresionant de proiecte şi documente bilaterale, toate având ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor ţărilor noastre. Pentru a marca acest eveniment permiteţi-mi să salut de la această tribună importanţa acestuia, în primul rând în calitate de ales al poporului conştient de dimensiunea implicaţiilor viitoare şi, în al doilea rând, ca cetăţean al unui oraş în care trăieşte o mare comunitate de etnie maghiară. În numele concetăţenilor mei vin astăzi pentru a cinsti toate realizările care vizează cetăţenii români şi maghiari deopotrivă, aflaţi de o parte şi de cealaltă a graniţelor care despart cele două state. Aş dori să mulţumesc celor două guverne implicate în acest proiect, domnilor prim-miniştri Ferencs Gyurcsany şi Călin Popescu - Tăriceanu şi tuturor persoanelor care şi-au adus contribuţia la realizarea acestei pagini de istorie comună. Acest obiectiv trebuia să se regăsească demult pe agenda de lucru a guvernului pesedist. Nu s-a regăsit, deşi timpul şi împrejurările au existat. Iată, însă, că doar la câteva luni de la formarea lui, guvernul Tăriceanu, cu sprijinul omologului său maghiar, pun bazele unei temelii care vizează identificarea unor modalităţi de facilitare a procedurilor de trecere a frontierei româno-maghiare, înfiinţarea unui birou de tineret româno-maghiar, crearea portalului comun româno-maghiar, proiecte pentru prevenirea inundaţiilor în bazinele râurilor transfrontaliere şi intensificarea schimburilor de elevi între cele două ţări, cu alte cuvinte o arie cât se poate de largă, care să acopere cât mai multe dintre problemele ce trebuiesc rezolvate. Aş vrea, totodată, să nu pierdem nici o clipă din vedere faptul că România se află în acest moment la un pas de aderare şi că avem asigurarea guvernului maghiar pentru acordarea întregului său sprijin pentru ca acest lucru să se întâmple la 1 ianuarie 2007. Domnul prim-ministru Ferencs Gyurcsany spunea în alocuţiunea sa că românii şi ungurii au o soartă comună, că trecutul nu mai poate fi remediat, dar că ar trebui să învăţăm să trăim împreună. Eu aş dori să mai fac doar o completare la cele spuse: ar trebui ca noi toţi să învăţăm din greşelile trecutului pentru ca ele să nu se mai repete. Iată că primul pas l-am făcut anul acesta pe 20 octombrie, şi tot atunci s-a dat undă verde pentru deschiderea celor două consulate, cel de la Miercurea Ciuc şi cel de la Gyula, fapt mult amânat, dar deosebit de necesar pentru fiecare dintre părţile implicate, ambele comunităţi, atât cea maghiară, cât şi cea română, având nevoie cât mai aproape de ele de aceste reprezentanţe unde să-şi poată rezolva măcar o parte dintre problemele cu care se confruntă. Trebuie remarcat încă o dată faptul că atunci când există dorinţă şi înţelegere se pot realiza în comun deosebit de multe lucruri. Aşa a fost posibilă semnarea a nu mai puţin de 15 documente bilaterale care acoperă domenii foarte importante, cum ar fi: sănătatea, regimul legal al frontierelor, întreprinderi mici şi mijlocii, comunicaţii, mediu, transport aerian şi nu în ultimul rând schimburi culturale. Nu vreau să pierd din vedere un alt proiect important cum este cel al înfiinţării Fundaţiei Româno-Ungare Gujdu, de la Budapesta, care va acorda burse studenţilor şi elevilor români şi maghiari cu rezultate deosebite. Pentru a recunoaşte cu toţii importanţa acestei întâlniri, v-aş ruga pe fiecare dintre dumneavoastră să mai aruncăm o privire asupra tuturor celor 15 documente bilaterale semnate de cele două părţi, România şi Ungaria: Declaraţia comună a Guvernelor României şi Republicii Ungare privind facilitarea procedurilor de trecere a frontierei în traficul feroviar de pasageri. Declaraţia comună privind colaborarea în domeniul mediului şi al protecţiei împotriva inundaţiilor. Memorandumul de colaborare între Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie din România şi Ministerul Economiei şi Transporturilor al Republicii Ungare. Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare "Gojdu". Acordul tehnic privind transportul aerian în domeniul apărării. Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind funcţionarea Institutului Cultural Român de la Budapesta şi a Centrului Cultural Ungar de la Bucureşti. Tratatul între România şi Republica Ungară privind regimul frontierei de stat româno-ungare, cooperarea şi asistenţa reciprocă. Protocolul de Cooperare între Ministerul Administraţiei şi Internelor din România şi Ministerul de Interne din Republica Ungară privind problematica refugiaţilor. Protocolul privind cooperarea dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor din România şi Ministerul de Interne din Republica Ungară. Declaraţia Comună de Intenţie privind abordările comune ale României şi Ungariei asupra politicii naţionale de dezvoltare. Acordul între România şi Republica Ungară în domeniul securităţii sociale. Programul de colaborare culturală între Ministerul Culturii şi Cultelor al României şi Ministerul Patrimoniului Cultural Naţional al Republicii Ungare. Protocolul de parteneriat de cooperare între Ministerul Sănătăţii din România şi Ministerul Sănătăţii din Ungaria. Protocolul între Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei al României şi Ministerul Informaticii şi Comunicaţiilor din Republica Ungară. Declaraţia comună privind aprofundarea şi dezvoltarea Programului Societăţii Informaţionale între aceleaşi ministere. Până acum guvernele Ungariei şi României nu s-au mai întâlnit niciodată într-o şedinţă comună pentru a lua decizii care să conducă la dezvoltarea ambelor ţări, dar minoritatea maghiară din România a beneficiat dintotdeauna de sprijin din partea autorităţilor române, manifestat prin diverse măsuri care le acordă cetăţenilor unguri din România aceleaşi drepturi ca şi cetăţenilor de naţionalitate română. Acesta este momentul din care nu numai că doresc ca până acum , dar şi aştept ca minoritatea română aflată pe teritoriul Ungariei să se bucure de drepturi egale cu cetăţenii maghiari. Consider că sunt în asentimentul tuturor atunci când îmi doresc ca toţi copiii românilor din Ungaria, Valea Timocului şi Transnistria să poată învăţa în şcoli cu predare în limba română şi să poată avea un lăcaş de cult unde să-şi ducă mai departe credinţa strămoşească, un fapt care ar putea avea loc, de ce nu, până la următoarea şedinţă comună a celor două guverne, programată a se desfăşura la Budapesta în anul viitor. Vă mulţumesc.
			Domnul Mircea Costache: "Unde eşti, tu, Paul(ică) ?" Vai, vai s-a spart acordul cu FMI! Ce ne facem, fetelor ?! Unde sunt vremurile glorioase când contabilul Paul Thompson era aşteptat la aeroport de prim-ministrul Chiorbea cu tot guvernu-n păr ?! Nici n-apuca el să sugereze că ar trebui închise 5 combinate de creştere a păsărilor că faţa-palidă cu privirea în sens giratoriu îi şi raporta că a închis zece, depăşind planul subdezvoltării naţionale. Nici nu apuca Paul(ică) să-i indice diminuarea producţiei de carne că imediat se dădea ordin ca porcii să roadă, de foame, barele de fier ale ţarcurilor Comtim-ului. Cum deschidea gura vreun Remus Piş-Piş sau alt năpârstoc guvernamental, îndată auzeai iniţialele magice FMI sau BM (adică Banca Mondială) care ne dădea na-na când nu eram cuminţi şi nu acceleram vânzarea pe nimic a obiectivelor industriale care deranjau piaţa externă cu producţia lor, amintind de odiosul regim al dictaturii de dezvoltare. FMI a fost unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru programul de dezindustrializare forţată a României. Acest fond era invocat cu smerenie ori de câte ori se punea gând rău vreunei hălci importante din economia naţională pe care o râvnea cineva de pe-afară în cârdăşie cu samsarii autohtoni. Pentru o tranşă de împrumut de vreo 78 de milioane de dolari, cam cât făcea un ministru ciubuc într-o săptămână, ne-au asurzit alde Sorin Panţiş, Radu Scârbu, Mureşan, Babiuc, Remeş, Ciumara şi ceilalţi, "eiusdem farinae", că trebuie neapărat vândut, pe mai nimic, Romtelecom-ul. Şi musai către o firmă din Grecia, cu adresa la o cutie poştală cu 2000 de dolari în cont. Bine zice Vadim că românii au o slabă memorie a răului. Cât de repede s-au uitat toate nenorocirile care ne-au căzut pe cap, impuse de FMI, sau cel puţin, în numele acordului cu FMI. Dar, oare, chiar au uitat românii acele vremuri ? Dă Doamne să nu! Că mult ne-au mai prostit toţi aurolacii aduşi la cârma treburilor publice de un electorat naiv, credul şi confuz, care şi-a distrus Ţara şi viitorul copiilor în numele unor acorduri infame, care, vedem azi bine că nu valorau nici doi lei găuriţi.
			Domnul Filip Georgescu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Cu 55 de ani în urmă, la data de 4 noiembrie 1950, a fost semnat, la Roma, unul dintre cele mai importante documente cu caracter internaţional privind drepturile omului. Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cunoscut, de asemenea, şi sub denumirea de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Fundamentul drepturilor omului este dat de respectarea dreptului la viaţă al fiecărei persoane şi a demnităţii umane şi se regăseşte la majoritatea marilor religii şi filozofii ale lumii. Drepturile omului nu se cumpără, nu se văd şi nu se transmit ereditar: ele sunt denumite "inalienabile" pentru că nimeni nu are dreptul să le ia vreunei persoane pentru nici un motiv. Altfel spus, acestea sunt aceleaşi pentru fiecare persoană, indiferent de rasa, culoarea, sexul, limba, religia, opiniile politice sau altele, originea naţională sau socială, averea, naşterea sa etc. Drepturile omului joacă un rol foarte important în relaţiile dintre cetăţeni şi stat, deoarece ele controlează şi reglează exercitarea puterii statului asupra persoanelor, acordă libertăţi persoanelor în relaţia cu statul şi solicită statelor să satisfacă necesităţile umane de bază ale populaţiilor care se află în jurisdicţia lor. Elocventă în acest sens este Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 1948. Este o declaraţie de principiu care continuă să exercite o mare influenţă în întreaga lume. Ea nu are forţă de lege dar, conform multor jurişti, aceasta a devenit obligatorie în practica internaţională deoarece ea este astăzi integrată în constituţiile şi jurisprudentţele din foarte multe ţări. Inspirându-se din Declaraţia universală, Consiliul Europei a elaborat "Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului). Această convenţie, deschisă în 195o spre semnare celor 15 state care alcătuiau la acea vreme Consiliul Europei, este importantă pentru trei motive principale: drepturile şi libertăţile fiecărei persoane sunt garantate de statele semnatare; pentru prima dată, un tratat internaţional asupra drepturilor omului este dotat cu un mecanism concret de control al drepturilor garantate; parlamentele şi alte organe legislative sau juridice dispun de o referinţă solidă în materia drepturilor omului care le ajută să elaboreze şi să interpreteze legile. Acest ultim punct a căpătat o importanţă deosebită în aceşti ultimi ani prin aderarea noilor democraţii ale Europei Centrale şi de Est la Consiliul Europei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi protocoalele ei garantează dreptul: la viaţă, la libertate şi la siguranţă; la un proces echitabil în cauzele civile sau penale; de a vota şi de a participa la alegeri; la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; la libertatea de exprimare (incluzând libertatea media); de a poseda bunuri şi de a se bucura de ele; de întrunire şi de asociere. Interzicerea: torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; pedeapsa cu moartea; sclavia şi munca forţată; discriminarea în exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie: expulzarea cetăţenilor unei ţări şi refuzul de a-i lăsa să revină; expulzarea selectivă a străinilor. Convenţia a devenit un model pentru alte sisteme ale lumii, în special pentru Convenţia americană a drepturilor omului. Ea stă la baza realizării singurului mecanism de control permanent şi independent din Europa, care asigură respectarea unei game largi de drepturi fundamentale (predominant civile şi politice) de către state. Importanţa Convenţiei rezultă nu numai din multitudinea drepturilor incluse cât şi ca urmare a mecanismului de protecţie înfiinţat în Strassbourg, care examinează pretinsa încălcare a drepturilor omului şi asigură respectarea de către state a obligaţiilor survenite ca urmare a aplicării Convenţiei. Statele contractante au obligaţia să asigure ca fiecare persoană aflată în jurisdicţia lor, indiferent de sex, rasă, naţionalitate, origine etnică etc., să se poată bucura de drepturile şi libertăţile prevăzute de Convenţia europeană a drepturilor omului. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Gheorghe Chiper: Sintagma "greaua moştenire" lăsată de Guvernul PSD a devenit în viaţa politică de azi un adevărat laitmotiv al oricărui discurs, un slogan al retoricii care inundă mijloacele de comunicare, dar mai ales o motivaţie pentru orice nereuşită a incompetenţei deja evidente a actualei puteri. Ca într-un refren, actorii care s-au instalat în acest an pe scena guvernamentală - în egală măsură şi analiştii obedienţi - invocă "greaua moştenire" în toate prilejurile în care sunt nevoiţi să explice eşecurile şi să-şi mascheze nepriceperea sau nepăsarea pentru treburile obştii. Este vizibilă această frenezie peste tot, dar în sectorul agriculturii, la diriguitorii acestei ramuri de bază a economiei, ea a căpătat semnificaţia unei obsesii de tip maladiv, ale cărei dimensiuni sunt invers proporţionale cu rezultatele. Cu cât se prefigurează o situaţie mai alarmantă în acest domeniu, cu atât se apelează mai des şi mai virulent la căutarea "ţapului ispăşitor". Evident că el a fost găsit încă de la început, când s-a constatat că ar fi mai bine să se renunţe la subvenţionarea porumbului şi a celorlalte plante furajere, la susţinerea preţului pentru procurarea seminţelor, la acordarea altor ajutoare la producţia cerealieră sau în zootehnie. S-au economisit, pe această cale, 7500 miliarde lei (vechi) prevăzute de Guvernul PSD pentru astfel de acţiuni, dar consecinţele acestei măsuri încep să se configureze acum, când se estimează o scădere însemnată a producţiei agricole, precum şi a programului de însămânţări din această toamnă, care nu va depăşi jumătate din cel al anului trecut. Ca o culme a tupeului, deşi nu s-au alocat 75oo miliarde lei pentru agricultură, se spune că Agenţia de Plăţi din Agricultură nu poate deveni funcţională deoarece "greaua moştenire" nu a prevăzut în buget bani pentru cheltuielile aferente acestei instituţii. Jalnică scuză, dar mai ales păguboasă pentru că nici în acest an şi nici în anul viitor fondurile europene destinate agriculturii nu vor putea fi utilizate integral cu aceleaşi consecinţe pe plan economic şi social.
			Domnul Marin Diaconescu: "Raportul de ţară confirmă o conducere incompetentă" Distinşi colegi, 25 octombrie 2005 - o zi importantă pentru România. În această zi care probabil va intra în istorie, reprezentând etapa imediat anterioară aderării României la Uniunea Europeană, am primit un Raport bogat în cartonaşe roşii. Comisia Europeană a semnalat numeroase deficienţe ale ţării noastre. Una dintre cele mai importante probleme fiind cea a corupţiei. Pentru îndreptarea acestor nereguli mai avem la dispoziţie 6 luni. Toate posturile de televiziune internaţionale au considerat Raportul destul de problematic, prezentând pericolul activării clauzei de salvgardare, şi în acest fel amânând aderarea României la Uniunea Europeană cu 1 an. Numai posturile române de televiziune au prezentat Raportul ca fiind unul mai bun decât ne aşteptam. Dacă facem o analiză concretă a evenimentelor am constata următoarele: Liderii structurilor de conducere a ţării au afirmat că drumul României în uniunea e este ireversibil şi că în mod cert ne vom integra în Uniunea Europeană în anul 2007. Toate aceste afirmaţii se făceau pe fondul unui raport expectativ mai slab decât cel prezentat de Comisia europeană. Dacă am continua raţionamentul logic am constata că ceva nu bate. Păi dacă preşedintele ţării şi ceilalţi membri aflaţi în funcţiile de conducere ale ţării au afirmat că ne vom integra în Uniunea Europeană pe fundalul unui raport mai slab, cum se face că, deşi raportul primit este mai bun decât cel la care ne aşteptam există riscul major să fie amânată aderarea României la Uniunea Europeană. Deci, cineva ne păcăleşte şi tot acel cineva încearcă să ne ofere un zăhărel, pe care oamenii simpli, fără cunoştinţe în domeniu, nu sunt în măsură să spună dacă este cel adevărat sau doar un fals bine conturat. Acum că am primit şi raportul mult aşteptat de la Comisia europeană, că am votat şi Regulamentul Camerei Deputaţilor, nu ne mai rămâne decât să schimbăm preşedinţii celor două Camere şi să punem sechestru pe Spitalul de urgenţă. Nu ne-am mira să se întâmple aşa ceva, ţinând cont că pe Gara de Nord şi pe cluburile de fotbal s-a pus deja sechestru. Acum aşteptăm să ne întoarcem la impozitul pe fumul care iese pe hornul caselor, dar mai ales, de ce să nu putem un impozit pe aer? Calitatea aerului a primit cartonaş verde în Raportul din 25 octombrie 2005. Deci, pentru a proteja una din puţinele realizări, nu v-a mai rămas decât să puneţi impozit pe aer şi nepăsarea dumneavoastră ar atinge apogeul. Domnilor de la putere, până unde va merge nepăsarea dumneavoastră şi când vă veţi aminti că sunt mii de oameni cărora trebuie să le asiguraţi un acoperiş deasupra caselor, şi nu doar să le lăsaţi materialele necesare ridicării caselor de care aceştia au nevoie. Cât să mai rabde sinistraţii frigul de afară şi mai ales cât vor mai trebui să rabde nepăsarea dumneavoastră? Eu zic să deschideţi larg ochii şi să observaţi că iarna începe să-şi facă simţită prezenţa, iar oamenii năpăstuiţi s-ar putea să nu mai facă faţă frigului şi să îngheţe acolo unde sunt uitaţi de alţi aşa-zişi oameni. Vă mulţumesc.
			Domnul Vasile Cosmin Nicula: "Cumetria portocalie cu picăţele secesioniste" Ca orice fenomen paranormal, cumetria PNL-PD, cu ceva picăţele secesioniste şi pur conservatoare, şi-a consumat integral capacitatea de coabitare, într-o jenantă stare de concubinaj politic, nelipsit de mofturi şi de imixtiuni pe faţă în acest mariaj de circumstanţă a mandarinului de la Cotroceni, amator şi el de agape politice, ca divertisment la momentele intime petrecute la Golden Sprit, în atmosfera încărcată de arome etilice şi de hormoni platinaţi. Luna de miere a fost şi ea prelungită dincolo de termenul în care se putea naşte măcar un copil sănătos, la botezul căruia să participe cu bucurie tot românul. Se pare că partenerii nu au capacitatea de concepţie nici măcar a unui mormoloc - vorba unei modiste în top - pe cale naturală sau în eprubetă, aşa cum s-au lăudat când au semnat Contractul prenupţial (ca odinioară Contractul cu România) şi au spus DA în văzul lumii, dovedindu-şi după 10 luni impotenţa. Ei se află în situaţia nefericitelor prostituate de pe liniile de centură ale drumurilor naţionale şi internaţionale, dependente de bacşişul TIR-iştilor şi de hăituiala comisarilor, care astfel îşi împlinesc o vocaţie deloc onorabilă. Îmbrăţişarea perfidă şi mincinoasă pentru "fotografia de familie" îşi dezveleşte acum tainele adulterului. Micile răutăţi au apărut imediat după "Dansul Miresei", când s-a împărţit darul algoritmic rezultat din acest viol al cumetrilor portocalii. Mireasa, adică populaţia României, a rămas cu buzele umflate după ce a fost sedusă şi abandonată. A mai rămas doar cu zâmbetul amar al deziluziei, precum enigmatica Gioconda, pe care a făcut-o celebră Leonardo da Vinci la începutul secolului XVI, sau ca Mireasa Vândută a lui Bedrich Smetana, acum 139 de ani. Românii au descoperit metehnele unei guvernări străine de interesul naţional, de "Minima Moralia" de Andrei Pleşu şi mai ales de pricepere în conducerea ţării. Nu cred că se vor lăsa prostiţi şi a treia oară, oricâte travestiuri pupulare, populiste sau europene vor aborda din disperare. Metamorfozele anului 2005, de care s-au molipsit până şi viruşii păsăreşti nu au darul de a ne scoate din fundătura în care a fost condusă ţara. Sărbătorirea victoriei asupra poporului român a făcut ca Guvernul de Operetă instalat cu multă pompă pe nava în derivă a Cârmaciului de Dâmboviţa, să mizeze din nou pe mila publică sau pe venirea FMI-ului îmbrăcat în straie pitoreşti ale lui Moş Nicolae, încărcat de daruri. Foamea, frigul şi boala sunt singurele realizări ale Guvernului de sub ape. Suntem tot la gura tunelului în care ne-a lăsat Ciorbea, fostul partener al Coaliţiei de astăzi. Preşedintele celor 25% dintre românii care au avut ziua nefastă a lipsei de inspiraţie care s-au dus la urne, va ajunge până la urmă la ţepe în Piaţa Universităţii, în locul în care îşi va trage propriii parteneri de nebunii politice, înainte ca populaţia să-şi exercite dreptul natural la viaţă. Păzea, păzea că vin vremurile grele pentru cumetrii portocaliii.
			Domnul Cristian Silviu Buşoi: Stimaţi colegi, Stimaţi reprezentanţi ai mass media, Subiectul declaraţiei mele politice de astăzi este proiectul bugetului sănătăţii din anul 2006. Este, sunt convins, un subiect sensibil, care va da ocazia multor comentarii, în presă, în mediile politice, în sistemul sanitar, un subiect care va da ocazia unor declaraţii politice, şi din păcate va fi şi pretextul unor demersuri pur politicianiste, aşa cum au ost acelea din partea reprezentanţilor PSD la dezbaterile din Comisiile reunite de sănătate ale Parlamentului. Guvern României a prezentat Parlamentului un proiect de buget al sănătăţii, o sumă de 1o4 mii de miliarde lei vechi, banii Casei naţionale de Asigurări de Sănătate şi ai Ministerului Sănătăţii. Dacă ar fi să caracterizez acest buget, aş spune că este un buget realist. Bugetul reflectă o realitate poate tristă, dar foarte adevărată: aceştia sunt banii pe care România, o ţară aflată încă în tranziţie, care a pierdut din păcate atât de mulţi ani în care reformele au fost întârziate, şi-i poate permite să îi cheltuiască pentru serviciile de sănătate în anul 2006. Ceea ce este important să se ştie de la bun început este că, în anul 2006, toţi banii care vor fi colectaţi pentru sănătatea vor rămâne la dispoziţia sistemului de sănătate. Este un principiu foarte important, este de fapt o promisiune electorală îndeplinită a actualului Guvern. Mă aştept ca o mare parte dintre colegii aflaţi astăzi în opoziţie să folosească argumentul că bugetul sănătăţii reprezintă 3,4% din produsul intern brut. Ceea ce toţi aceşti critici nu trebuie însă să uite este că, în ciuda faptului că reprezintă 3,4% din PIB. În sume absolute este cel mai mare buget din 1990 încoace. Procentul din PIB este unul relativ, ceea ce contează până la urmă este suma concretă care se cheltuieşte în sănătate. Este, de asemenea, adevărat că în Europa se cheltuieşte în medie un procent mult mai mare din PIB, dar nu trebuie să uităm că în timp ce bugetul României reprezintă în total în jur de 29% din PIB, bugetul Germaniei este în jur de 42% din PIB, şi acest lucru vorbeşte de la sine. Stimaţi colegi, mi-aş dori foarte mult ca bugetul acordat sănătăţii să fie unul îndestulător, să nu mai asistăm la umilitoarele cozi la medicamentele compensate, oamenii suferinzi să aibă tot ceea ce le trebuie în spitale, iar medicii şi cadrele medicale să aibă venituri decente, care să recompenseze munca lor. Imi exprim însă convingerea că aceşti puţin bani vor fi cheltuiţi cu mai multă eficienţă decât au fost cheltuiţi până în prezent. Reformele propuse de Ministerul Sănătăţii, în ciuda faptului că multe dintre proiecte trebuie îmbunătăţite, reprezintă premiza cheltuirii cu mai multă eficienţă a banilor în spitale, dar şi a unei colectări sporite către sistemul de asigurări. Iar dacă vom fi capabili să creem în scurt timp cadrul necesar dezvoltării sistemului complementar de asigurări private, şi mai mulţi bani vor veni către sănătate. Ministerul Sănătăţii şi Casa naţională a Asigurărilor de Sănătate vor trebui, de asemenea, să urmărească eficienţa cu care sunt cheltuiţi banii în anumite centre de diagnostic în contract cu CNAS. În finalul declaraţiei mele îi cer foarte ferm ministrului sănătăţii să prezinte parlamentarilor, în cel mai scurt timp o strategie de luptă împotriva marii corupţii din sistemul de sănătate, eliminarea marii corupţii fiind o condiţie sine qua non pentru cheltuirea eficientă a banilor în sistem.
			Domnul Vasile Filip Soporan: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Doresc să prezint declaraţia politică "Bugetul, din ce şi pentru cine?" Adoptarea bugetului reprezintă momentul în care voinţa cetăţeanului cedată Parlamentului în urma alegerilor este transferată Executivului pentru buna gestionare a problemelor ţării. Momentul este deosebit de important, iar procedura declanşează stabilirea cadrului legal pentru constituirea şi buna utilizare a resurselor financiare. În general, cerinţele sunt aproape întotdeauna mai mari decât posibilităţile existente la un moment dat. Exprimarea raportului dintre cerinţe şi posibilităţi se face prin intermediul bugetului. Chiar dacă în esenţă construcţia acestuia este una tehnică, proiectarea raportului, prin intermediul stabilirii modalităţilor de atragere a resurselor şi a priorităţilor în execuţie, este de natură politică. Acest lucru mă determină să pun o întrebare legată de corelaţia care există între natura bugetului şi orientarea politică a Alianţei D.A. Am constatat, din proiecţia făcută până în momentul de faţă, că bugetul prezentat are toate atributele guvernării de dreapta. Se discută că resursele avute la dispoziţie nu sunt suficiente, există regrete că nu s-au suplimentat anumite taxe, se uită din păcate interesele cetăţenilor şi se aduc la nivel de program politic de partid interesele de grup. Bugetul a fost făcut în pripă, aşa după cum a fost realizată întreaga politică fiscală a Guvernului Tăriceanu, pornind de la cota unică de impozitare. Aprecieri de tipul "buget nerealist" au fost făcute de reprezentanţii FMI, în situaţia în care România ar mai fi avut nevoie de o bază solidă în ceea ce priveşte asigurarea dezvoltării durabile. Două întrebări sunt deosebit de importante în aprecierea actualului buget: cine şi cum participă la constituirea resurselor financiare? cum se repartizează resursele financiare? Din puntul de vedere al constituirii resurselor financiare, povara fiscală este pusă pe umerii celor mulţi. La această concluzie ajungi pornind de la canaliza veniturilor bugetului de stat pe anul 2006. Aceste venituri sunt în valoare de 42.542,4 milioane lei la bugetul de stat şi 16 601 sunt defalcate din bugetele locale, structurarea cestora este următoarea: impozitul pe valoarea adăugată 25 780 milioane (43%); accize 10 702 (18%); impozit pe comerţul exterior şi tranzacţiile internaţionale 1877 (3,1%); impozit pe venit, profit şi câştiguri din capital de la persoane juridice 8 843,6 (14,9%); impozit pe venit, profil şi câştiguri de la persoanele fizice 8 444 (14,2%); contribuţii de asigurări 271 (0,4%); venituri nefiscale 1986 (3,3%); venituri din capital 56 (0,09%); sume defalcate către bugetele locale 16 601 (28%). În România, pentru anul 2006 se previzionează un profit brut de 55 268 milioane lei, iar profitul net este de 46 425 milioane lei. Tot în aceeaşi perioadă, fondul de salarii este de 52.775 milioane lei, iar fondul de salarii avut la dispoziţie de angajaţi este de 44 331 milioane lei. Structura cheltuielilor în valoare de 43 375 milioane lei se prezintă după cum urmează: Cheltuieli pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională 11 332 milioane lei (26,1%) din care: pentru apărare 4 324,1 (9,9%); pentru ordine publică şi siguranţă naţională 7 008,5 (16,1%); cheltuieli social-culturale 12 441 (28,7%) din care: pentru învăţământ 2 351,7 (5,4%); pentru sănătate 1 498,0 (3,4%); pentru cultură recreere şi religie 962,6 (2,2%); pentru asigurări şi asistenţă socială 7 629,2 (17,6%); Cheltuieli pentru servicii publice generale 9 534 milioane (21%) din care: cheltuieli de personal 1 395 (3,2%) bunuri şi servicii 960,7 milioane (2,2%); dobânzi 2 037, 6 milioane (4,7%); fonduri de rezervă 387,8 (0,9%); transferuri între unităţi ale administraţiei publice 1 412 (3,2%); alte transferuri 2 779,6 (6,4%); alte cheltuieli l03,1 (0,2%); cheltuieli de capital 190,1 (0,4%); rambursări de credite 378,0 (0,8%). După modul cum sunt structurare cheltuielile în valoare de 43 375 milioane lei, putem să afirmăm că ne aflăm în faţa unui stat polieţienesc, care finanţează din resurse proprii viitoarele graniţe ale Uniunii Europene. Aceste cheltuieli se fac în detrimentul cheltuielilor sociale-culturale, cu efecte dezastruoase asupra calităţii vieţii şi asupra evaluării speranţei privind integrarea în Uniunea Europeană. Prin urmare, este nevoie nu de o redistribuire formală a fondurilor, ci de o analiză foarte serioasă asupra construcţiei bugetului, construcţie care să vizeze cetăţeanul şi problemele României în perspectiva integrării în Uniunea Europeană. Acest exerciţiu nu este unul pentru ziua de mâine, ci unul care asigură un element de bază pentru dezvoltarea durabilă. Solicit o analiză, domnule prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, asupra bugetului nu doar din perspectiva celor avuţi, ci şi din necesităţile celor mulţi pentru care tranziţia şi economia de piaţă reprezintă obstacole prea greu de trecut în momentul de faţă. Nu este doar o problemă de orală, ci şi o problemă de stabilitate socială, cu atât mai mult cu cât pentru prima dată în istoria post-decembristă, bugetul prezentat Parlamentului nu are avizul Consiliului Economic şi Social. Această poziţie de lipsă de respect standard această faţă de instituţie şi persoane constituie o procedură a actualei puteri, fiind demonstrată şi la nivelele inferioare. Astfel, propunând, împreună cu parlametna4rii PSD care reprezintă judeţul Cluj, o întâlnire cu parlamentarii celorlalte formaţiuni politice şi cu reprezentanţii autorităţilor locale pentru a discuta priorităţile locale în perspectiva adaptării bugetului de stat, am constatat cu surprindere lipsa de receptivitate, aroganţa şi o recunoaştere tacită a faptului că acţiunea autorităţilor centrale este foarte bună şi din perspectiva autorităţilor locale. Nici o discuţie, nici o dezbatere, ci doar o tăcere totală, acestea fiind elementele care le asigură actuala putere. Acest lucru să însemne faptul că toate problemele sunt rezolvate, descentralizarea a reuşit şi dorinţele cetăţenilor sunt acoperite la nivelul alocaţiilor bugetare. Nu cred că acest lucru şi în convingerea că această abordare nu este făcută în beneficiul autorităţilor locale şi a României. Vă pune pe gânduri acest lucru, domnilor guvernanţi.
			Domnul Ovidiu Victor Ganţ: În cadrul ultimei şedinţe plenare a Parlamentului European de la Strassburg, Comisia Europeană, prin vocea comisarului pentru extindere Olli Rehn, a prezentat raportul de ţară pentru România. Am participat la acest moment alături de ceilalţi parlamentari români, constatând că avem de-a face cu un raport foarte bun, corect şi obiectiv. Spun foarte bun, pentru că de pe o parte prezintă succesele României pe drumul aderării care sunt de netăgăduit, dar pe de altă parte, pune degetul pe rană acolo unde este treabă multă de făcut. Olli Rehn apreciază că în 30% din sectoare trebuie accelerate reformele, iar 10% din ele sunt chiar îngrijorătoare. Deci ne putem bucura pe drept pentru cele realizate, dar trebuie să "apăsăm pedala de acceleraţie la maxim" în lunile viitoare exact în demersurile enumerate de comisarul pentru extindere. Acestea sunt: justiţia, combaterea corupţiei, administraţia publică, creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene, sectorul sanitar-veterinar, frontiera exterioară a Uniunii Europene. Unele din acestea se pot ameliora prin mecanisme bugetare şi administrative. Trebuie să le acordăm atenţie sporită atât la construirea bugetului cât şi în cadrul procesului de guvernare. Altele însă exced competenţele Guvernului sau Parlamentului. Ele ţin de justiţie care trebuie să se bucure de totală independenţă. Aşadar, iată că o mare responsabilitate revine magistraţilor din România. Ei sunt chemaţi să judece drept şi să demonstreze prin aceasta că se comportă la fel ca şi colegii lor din Uniunea Europeană. Sper ca sentinţele ce vor fi pronunţate să ducă la pedepsirea aspră a cazurilor de corupţie, respectiv că atunci când vor fi atacate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la Strassburg vor fi confirmate şi nu infirmate ca în multe cazuri de până acum. În luna aprilie vom avea parte de o evaluare decisivă care va face recomandări asupra datei aderării, 01.01.2007 sau un an mai târziu. Aceste recomandări vor fi făcute de către Comisie pentru Consiliul European, însă vor ţine cont şi de părerea Parlamentului European. Euroobservatorii români îşi vor face în continuare datoria în ceea ce priveşte lobbyul politic în favoarea aderării României la 01.01.2007, dar nu vor putea şi nici nu vor dori să ascundă realitatea sau să o prezinte altfel decât este, pentru că în caz contrar şi-ar pierde orice urmă de credibilitate devenind absolut inutili dina cest punct de vedere. Aşadar, demersul nostru de politică externă nu va fi eficient decât dacă în justiţie şi în politică internă progresele vor fi evidente. Luările de poziţie în Parlament European au fost extrem de diverse şi vor rămâne după părerea mea la fel şi în continuare. Este însă extrem de important să construim o majoritate confortabilă în favoarea deciziei de aderare la 01.01.2007. Nu este totuna dacă intri cu fruntea sus în Uniunea Europeană sau şifonat de criticile Parlamentului European. Să ne păstrăm deci sângele rece, să discutăm la obiect pentru a găsi soluţiile potrivite, fără confruntări politicianiste inutile, să ne concentrăm eforturile pentru transpunerea acestor soluţii în realitate, pentru a putea fi optimişti în ceea ce priveşte viitorul nostru în Uniunea Europeană.
			Domnul Marius Iriza: Promisiunile Alianţei Igen (D.A.) din campania electorală se dovedesc a fi, pe zi ce trece, nişte minciuni ordinare, praf aruncat în ochii alegătorilor, atunci când Alianţa avea nevoie de voturile celor mulţi. Acum după un an, se vede, din plin, grija pe care o poartă Alianţa persoanelor năpăstuite de soartă şi încercate de boală, pe care le obligă să iasă în stradă pentru a-şi cere drepturile. Miercuri, 26.10.2005, într-o dimineaţă răcoroasă de octombrie, cetăţenii care treceau prin faţa Primăriei Municipiului Reşiţa, aveau parte de o privelişte cel puţin impresionantă: părinţi ai căror copii suferă de boli grave şi care necesită asistenţă permanentă îşi ţineau copiii în braţe, alţii împingeau cărucioare vechi, roase de trecerea timpului, sau pur şi simplu îi ţineau de mână în încercarea de a-şi dobândi drepturile prevăzute de lege pentru asistenţii permanenţi, precum şi indemnizaţiile acordate pentru aceşti copii bolnavi, drepturi băneşti pe care nu le-au mai primit, atenţie, din luna august. Este adevărat că în Municipiul Reşiţa au mai rămas doar 205 însoţitori şi 175 de persoane care beneficiază de indemnizaţii, iar voturile lor sunt prea puţine pentru a aduce actualei guvernări un nou mandat, dar este inadmisibil ca într-o ţară care se vrea europeană, la începutul secolului XXI, statul să dea dovadă de atâta nesimţire şi să nu asigure la timp acestor persoane salariile sau indemnizaţiile şi aşa foarte mici, care variază între 2.650.000 şi 3.200.000 lei. Lucrul cel mai grav este că această situaţie se întâlneşte în toată ţara, ceea ce înseamnă că cei care îngrijesc persoane cu handicap nu şi-au mai primit banii din luna august a acestui an. Şi suntem acum în prag de iarnă. Norocul românilor că mai trăiesc! Că de atâta bine din partea Alianţei Igen ...
			Şedinţa s-a încheiat la ora 12,05.