Şedinţa Senatului din 7 noiembrie 2005

Fragmente relevante pentru următoarea interogare:
Vorbitor:	Ioan Talpeş

		Domnul Ioan Talpeş: Domnule preşedinte, stimate doamne şi stimaţi domni. Mă adresez dumneavoastră şi în acest cadru, pentru că, de 15 ani, un subiect revine cu insistenţă pe agenda publică şi, de fiecare dată, este tratat ca şi cum discuţiile anterioare nu au avut loc. Este vorba de bugetul de stat care, de fiecare dată, a fost, este şi va rămâne încă de austeritate. Dacă pentru majoritatea celor care ascultă discuţiile noastre sau ale predecesorilor noştri acestea nu au reprezentat sau nu reprezintă decât o înşiruire de cifre şi procente, alcătuirea bugetului de stat este, în primul rând, o reflectare a priorităţilor pe care le are, la un moment dat, Guvernul. Din declaraţiile politice pe care le-am ascultat cu toţii în ultimele luni, am putut deduce că cea mai importantă prioritate în acest moment este combaterea corupţiei. Acest demers este prezentat şi susţinem - cred eu - cu toţii acest punct de vedere, ca singura cale prin care România poate deveni ceea ce sperăm cu toţii că merită. În acelaşi timp, aflăm că bugetul este prejudiciat de cei care nu-şi plătesc taxele şi impozitele la zi, că astfel ajungem să nu avem bani suficienţi pentru sănătate, educaţie şi cultură, apărare şi ordine publică, că principala cauză a acestor lipsuri din bugetul de stat este chiar corupţia la nivel înalt. În acest context, nu putem să nu ne şi să nu întrebăm: cine şi în temeiul cărui drept a putut să-şi permită ca banii colectaţi prin accize, de la cei mulţi pentru susţinerea nevoilor sociale ale unei populaţii sărăcite dincolo de limita răbdării, să fie însuşite de cei care îi colectau. Poate să fie un furt mai direct, o escrocherie mai mare? Este adevărat, ne aflăm, acum, la dezbaterea bugetului şi, în faţa unor situaţii în care mari întreprinderi de stat nu şi-au plătit în totalitate impozitele. Pe bună dreptate, sunt mulţi mari consumatori de la buget, totuşi, nu pot să nu vă declar: este o mare diferenţă între cei care nu-şi plătesc impozitele şi cei care fură din impozitele plătite de noi către stat. Vom continua să ne facem că nu ştim? Pentru oricine în lumea aceasta, în care ne străduim să ne câştigăm un loc onorabil, este de neconceput şi de neînţeles cum banii care trebuie să constituie contribuţia la fonduri speciale sociale au putut să fie sustraşi şi însuşiţi prin încălcarea celor mai elementare îndatoriri. Nu este vorba doar de neplata impozitelor directe sau a TVA, fapt incredibil, total aberant, încadrat la capitolul actelor criminale în cazuistica internaţională, există firme care au refuzat să transfere la buget sume de sute de milioane de euro încasaţi din accize. S-ar putea să fie nevoie să închidem şi spitale, şi şcoli, şi stadioane, pentru a învăţa ce înseamnă disciplina financiară şi că un stat nu poate împărţi decât ceea ce primeşte de la contribuabili. Ce le vom spune contribuabililor când îşi vor da seama că s-a acceptat să fie furaţi şi înşelaţi la drumul mare? Şi nu este doar o figură de stil sintagma drumul mare. Analizând modul în care a fost conceput bugetul României pentru anul viitor, nu pot să nu constat că au fost diminuate alocările exact pentru acele instituţii şi pentru acele persoane care ar trebui să fie puternic implicate în lupta pentru combaterea corupţiei. Mă refer, explicit, la magistraţi, poliţişti şi ofiţeri ai serviciilor secrete. Dacă aceste persoane şi instituţii nu vor fi tratate, în această perioadă, cu toată atenţia şi responsabilitatea, lupta împotriva corupţiei va rămâne doar la stadiul de discurs public, care, odată la patru ani, poate aduce voturi. Fără aceste persoane lupta împotriva corupţiei este aproape imposibilă şi, în continuare pentru mulţi ani, ne vom plânge că avem bugete de austeritate şi vom vitregi bugetele educaţiei, sănătăţii şi culturii, nu ca urmare a netransferării unor sume nesemnificative din bugetele şi aşa derizorii ale instituţiilor însărcinate să combată corupţia, ci ca urmare a faptului că această boală îşi va dezvolta tentaculele şi mai mult, dacă nu vor fi susţinute, real, instrumentele ce o contracarează. Să facem un mic calcul, în încheiere, un procent din PIB reprezintă suma de 32.500 miliarde lei vechi. Adunate toate economiile făcute pe seama bugetelor Parlamentului, Serviciilor de informaţii se ridică la suma de 1800 miliarde lei vechi, ce reprezintă 0,055% din PIB. Să nu mai vorbim de ponderea celor 300 miliarde lei ce urmează să fie tăiate din bugetul Parlamentului. Să fie aceasta soluţia cu care ne propunem să combatem eficient corupţia şi să realizăm modernizarea grabnică a învăţământului ?! În final, nu pot să nu mă adresez cadrelor didactice din judeţul Caraş-Severin. Vă amintesc întâlnirile pe care le-am avut, în campania electorală, la Reşiţa şi Caransebeş. Eraţi convinşi că Alianţa D.A., promovând o nouă filozofie a bugetului, vă va asigura un procent de 6% pentru anul 2006. V-am informat în detaliu că erau promisiuni mincinoase. Nu m-aţi crezut, decât puţini dintre dumneavoastră. Vă asigur şi acum: nimeni nu vă va putea aloca 6% din PIB, pentru 2006, indiferent ce documente mincinoase au semnat. Gândiţi-vă însă, acum cred că ştiţi cum pot şi trebuie trataţi mincinoşii. Nu trebuie, însă, să sufere elevii. Vă mulţumesc pentru atenţie. (aplauze)