Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 februarie 2006

			Şedinţa a început la ora 8,30. Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Dan Radu Ruşanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Titu Nicolae Gheorghiof şi Victor Viorel Ponta, secretari.
			Doamna Daniela Popa: Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.
			Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Dan Mihai Marian este în sală? Nu. Mircea Ciopraga? Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Mircea Ciopraga: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează "Dezavantaje ale fuziunii PNL-PD". Stimaţi colegi, Subiectul fuziunii PNL-PD este unul delicat, şi aşa cum era de aşteptat, a stârnit reacţiile emoţionale ale multor colegi liberali, de la simpli membri, la liderii marcanţi, în condiţiile în care cu toţii ne amintim că nu a fost deloc uşor ca cele două partide să ajungă la putere, ci doar la capătul unor îndelungate negocieri, finalizate printr-un acord bine definit şi un program de guvernare clar şi comun acceptat. Acum, puţin "duşi de val", tindem să ne grăbim ca să câştigăm şi mai mult. şi trebuie să recunoaştem: vrem fuziune ca să câştigăm pe viitor mai uşor dar şi pentru că ne este frică ca pe viitor eventualele dispute să nu ne separe. Însă, trebuie să cugetăm şi să fim conştienţi de faptul că în acest caz, al eventualei fuziuni dintre PNL şi PD, "1+1 nu fac 2". O fuziune între PNL şi PD ar fi ineficientă din punct de vedere practic. Alianţa între PNL şi PD are meritul de a aduna matematic electoratul ambelor partide, la prima vedere. O fuziune nu ar face acelaşi lucru, ci din contră. Un nou partid, semi-hibrid, creat sub presiunea circumstanţelor, indiferent dacă prin fuziune sau absorbţie, nici perfect liberal, nici social democrat, nici popular până la capăt, ar îndepărta electoratul actual şi potenţial al Alianţei PNL-PD. Spre exemplu, nu e un secret că Partidul Democrat a reuşit să adune din voturile electoratului PSD, anti-liberal, de altfel. Trebuie să recunoaştem că nu există în momentul de faţă un electorat libera-democrat, iar formarea unui astfel de electorat nu ar fi lucru imposibil - este adevărat - însă ar fi un lucru greu de realizat şi în cele din urmă, cu pierderi. Deşi electoratul ambelor partide are aceeaşi rădăcină, există detalii importante care separă alegătorii Partidului Naţional Liberal de cei al Partidului Democrat. Atitudinea diferită a partidelor noastre de-a lungul timpului faţă de Fenomenul "Pieţei Universităţii" şi mineriade, faţă de problema restituirii proprietăţii, precum şi ideea rămasă negativă pentru mulţi dintre simpatizanţii PNL, că Partidul Democrat se trage din fostul FSN, sunt aspecte recente care despart astăzi, vrând-nevrând, alegătorii partidelor noastre, iar acest lucru ar face cu atât mai dificilă fuziunea, inclusiv prin absorbţie. Un alt aspect pe care doresc să-l comentez este cel al legăturii dintre fuziunea PNL-PD şi scăderea în sondaje a celor două partide. Este un lucru bine cunoscut că odată ajuns la guvernare, orice partid este urmat de o scădere în sondaje. Scăderea în sondaje a PNL, invocată de unii, nu trebuie să ne preocupe însă, la acest moment, într-un mod fundamental. Sondajele trebuie să ne preocupe cel mai mult în timpul campaniei electorale şi în acest sens, trebuie să recunoaştem că fuziunea ar aduce numai deservicii. Indiferent de factura noului partid, o eventuală dezamăgire a populaţiei ar rezulta în scăderea totală a întregii formaţiuni unice, pe când o alianţă ar asigura balanţa. Dacă unul dintre partide ar scădea în sondaje, celălalt cel puţin se va menţine şi va ridica întreaga alianţă, asigurând astfel echilibrul în faţa competitorilor. Şi, să nu uităm că principalul competitor este PSD, cu o masă de alegători, în general foarte sigură de opţiunile sale electorale. Prin urmare, consider că soluţia cea mai bună este ca Alianţa PNL-PD să continue în acelaşi cadru reglementat şi respectat, în care colegialitatea să fie combinată cu spiritul productiv al competiţiei dintre partidele, organizaţiile şi membrii noştri. Consider că este timp suficient în viitor, o dată cu trecerea timpului, ca cele două partide să fuzioneze într-un context normal, şi nu sub presiunea circumstanţelor, şi numai după decizia luată de către un Congres Extraordinar al PNL. În concluzie, Alianţa PNL-PD este singura formă actuală capabilă de a atrage şi a menţine a unui număr cât mai mare de alegători. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Urmează, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Titus Corlăţean. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Titus Corlăţean: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Ministrul contabil de la sănătate lasă sugarii fără lapte praf" şi în esenţă se referă la o situaţie extrem de gravă înregistrată în ultimele luni în judeţul Braşov, în circumscripţia din care provin. Datorită indolenţei şi incompetenţei conducerii Ministerului Sănătăţii, în frunte cu contabilul "doctor" Eugen Nicolăescu, sute de nou născuţi din judeţul Braşov rămân fără lapte praf. După ce timp de luni de zile Eugen Nicolăescu şi ministerul de resort şi-au bătut joc de bolnavii de diabet din Braşov, a sosit momentul ca tinerii părinţi să simtă nepăsarea şi incompetenţa organică a ministrului. Pentru primele patru luni din anul 2006 a fost alocată suma totală de 1,48 de miliarde de lei, în condiţiile în care anul trecut, pentru acoperirea necesarului de lapte praf pentru sugari era repartizată lunar suma de 1,33 de miliarde de lei. Cu alte cuvinte, din trei sugari doar unul singur va primi lapte praf. Probabil că ceilalţi doi vor trebui să se hrănesc cu reforma portocalie a sănătăţii, făcută praf de însuşi ministrul contabil. Eugen Nicolăescu demonstrează că este demagog şi ipocrit. În timp ce el debitează inepţii şi alegaţii cu privire la reforma sănătăţii, nu ţine cont de hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, diabeticii se calcă în picioare la cozi pentru a prinde insulina, şi nu numai la Braşov, iar părinţii nu pot beneficia de laptele praf gratuit pentru copiii lor. La 15 iunie 2005 Nicolăescu declara: "Cred că e bine să respectăm decizia justiţiei, aşa cum este ea, şi dacă ne vom învăţa să privim justiţia ca o putere a statului care îşi face datoria corect, chiar nu cred că de acum încolo va trebui să comentăm ce face justiţia. Chiar trebuie să ne gândim că vine totuşi o viaţă normală în România şi din această cauză aş prefera de acum încolo să nu mai fac nici un fel de referire la ceea ce înseamnă justiţie". Consecvenţa contabilului şef de la sănătate se regăseşte doar în aplicarea principiului "din boală şi suferinţă scapă cine poate". Guvernarea PSD a fost singura guvernare care a demonstrat prin fapte solidaritate cu românii aflaţi în suferinţă, a acordat pensionarilor cu venituri mici medicamente compensate cu 90%. În mai 2005, Eugen Nicolăescu declara public că PNL nu va ezita să schimbe miniştrii ineficienţi. Îi sugerăm ministrului Nicolăescu să nu mai aştepte decizia PNL şi să demisioneze. Pentru incompetenţă. Voi încheia, doamna preşedinte, spunând următoarea chestiune: priveam aseară o emisiune televizată politică şi unul dintre telespectatori trimisese un mesaj care a apărut pe krolul emisiunii. Acel mesaj spunea foarte clar: "sub ministeriatul domnului Nicolăescu, probabil că se va ajunge la eutanasierea bolnavilor şi în orice caz celor care nu vor mai avea bani să-şi acopere cheltuielile de spitalizare". Doamna preşedinte, probabil că singura soluţie în această situaţie este eutanasierea rapidă şi hotărâtă a ministeriatului domnului Nicolăescu cu bisturiul. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
			Urmează, din partea Grupului parlamentar al PD, dar nu sunt colegii în sală... Grupul parlamentar al PRM? Domnul deputat Ştefan Baban. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Ştefan Baban: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Doamna preşedintă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, "România anului premergător integrării" anul 2006 a adus destule surprize: Începând de la rotunjirea conturilor primilor doi oameni din ţară şi punerea la zid a foştilor demnitari, totul arată că încet această ţară nu se îndreaptă spre progres şi civilizaţie, ci mai degrabă spre mocirlă şi degringoladă. Mulţi români au ajuns la trista concluzie că fie trebuie să ajungi preşedinte, fie trebuie să ajungi prim-ministru pentru a reuşi să obţii averi imense dintr-un salariu de bugetar sau dintr-o acţiune la o societate comercială. În condiţiile în care marea majoritate a românilor, care mai sunt în ţară, se zbate într-o crâncenă sărăcie este strigător la cer să apari pe micile ecrane şi cu un zâmbet sfidător să declari că ai ştiut cum să te chiverniseşti sau cum să investeşti. Întrebarea pe care şi-o pune marea majoritate a populaţiei acestei ţări este dacă ar fi fost atât de prolific din punct de vedere economic şi financiar dacă ar fi avut statutul cetăţeanului obişnuit. Remarc, în ultimul timp, accentuarea până la paroxism a urii umane vizavi de persoane care sunt la acest moment în partide diferite. Cel mai evident caz este reprezentat de paranoia domnului Nicolăescu faţă de persoana domnului Oprescu. Nu înţelegem în acest moment că în fond şi la urma urmei suntem toţi români, că putem avea opinii diferite, că putem face parte din partide diferite, şi, indiferent ce resentimente avem unii faţă de alţii, nu poate fi un factor de progres şi nu poate sta la baza discursurilor interumane într-un domeniu vital din România, sănătatea. Indiferent de preferinţele politice din ce în ce mai mulţi români au ajuns la concluzia tristă, desigur, că pentru a-şi satisface amorul propriu, adică pentru a fi deplin mulţumit din punct de vedere al funcţiei deţinute, domnul ministru al sănătăţii este în stare să cadă în ridicol, dar să demonstreze că toată lumea din domeniul sanitar depinde de simpatiile sau antipatiile sale. Nu ţin partea nici unuia dintre cei angajaţi în acest război ostil şi de măcinarea nervilor, dar toţi au ajuns la trista concluzie că în loc să ne unim în acest an premergător aderării la Uniunea Europeană, facem tot posibilul să demonstrăm cât suntem de dezbinaţi. Iar dezbinarea aceasta continuă sub diferite forme. La cel puţin patru ani vânătoarea de vrăjitoare faţă de foştii guvernanţi este în toi. Ziarele şi televiziunile urlă până la paroxism. Politicienii se arată între ei cu degetul şi demonstrează cât sunt de curaţi unii, şi cât de pătaţi ceilalţi, dar realitatea este foarte tristă: corupţia există cu prisosinţă. Sunt învinovăţiţi acarii Păun, în timp ce marii corupţi râd în barbă şi sunt mulţumiţi de prostia şi incultura semenilor lor. cei mulţi devin pe zi ce trece din ce în ce mai săraci, în timp ce cei bogaţi, puţini la număr, fie se scuipă în public, dar îşi dau mâna pentru continuarea afacerilor, fie îşi văd liniştiţi de problemele lor. Concluzia este tristă, că pe zi ce trece, clasa politică devine din ce în ce mai hulită de marea majoritate a cetăţenilor acestei ţări. Ceea ce a fost la câştigarea alegerilor un tabu, adică racolarea de primari, consilieri, parlamentari şi membri de la alte partide, a devenit o practică curentă în aceste zile în Alianţa D.A.. astfel, pentru a reuşi să obţină ceva bani pentru dezvoltarea localităţilor lor, primarii Opoziţiei au trecut la actuala guvernare. Ca o ironie a sorţii, ceea ce au incriminat în trecuta legislatură au ajuns să practice în aceste zile. Nu cred că vina este în totalitate a traseiştilor politici, ci mai degrabă a doctrinelor şi platformelor false ale partidelor politice aflate la guvernare. Trist este că oamenii care au sperat în promisiuni electorale portocalii ajung acum să constate că nu sunt deloc diferenţe între cei care au fost şi cei care sunt. Bâlciul deşertăciunilor funcţionează din plin. Poate că aşa domnul preşedinte va avea numai un partid al lui: ca o jucărie pe care a obţinut-o după ani mulţi în care şi-a dorit-o. Dar cât de repede această jucărie s-ar putea să nu mai fie pe placul primului om din ţară? Ce se va întâmpla cu ea? Simplu, va fi dinamitată printr-un spech incendiar al domnului Băsescu, care va demonstra celor care îl vor mai crede, câţi orare? că toţi sunt negri, iar el este singurul imaculat. Partea proastă este că după un an de guvernare românii au ajuns la concluzia că în afară de lacrimi de crocodil, declaraţii fulminante, nimic nu s-a schimbat. Nici în bine, nici în rău. Românii s-au resemnat şi după ce şi-au dat seama că Alianţa D.A. nu a urmărit şi nu urmăreşte decât ciolanul. De aceea au preferat calea exilului. Fie Italia sau Spania, Israel, America, Canada etc. Întrebarea este dacă vreunul din guvernele care au fost şi care vor veni la putere vor realiza care sunt priorităţile acestei ţări şi dacă au luat sau vor lua toate măsurile pentru a îndeplini cerinţele celor care au votat. după cum decurg însă lucrurile, se pare că priorităţile sunt şi vor fi cu totul altele decât cele ale românilor. Poate Uniunea Europeană va mai repara ceva. Dar în aceste momente, nu suntem pe listele ei de prioritate. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán: Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Jafurile de la ocoalele silvice au devenit un fenomen generalizat. Aici m-aş referi atât la situaţia bugetelor, cât şi la infrastructura pe care personalul silvic a distrus-o pentru a fi nefolosibilă cu ocazia retrocedării foştilor proprietari. Astfel, clădirea fostului ocol de stat Gheorgheni, care face obiectul retrocedării, s-a devastat de către personalul tehnico-ingineresc al Ocolului silvic Gheorgheni într-o măsură vandală pentru ca clădirea cu anexele sale să fie nefolosibilă. Referitor la fondurile băneşti ale Ocolului silvic de stat Gheorgheni, acest jaf este mai concludent. Dacă instituţia la care ne referim la sfârşitul anului 2003 avea disponibil un credit financiar în valoare de 19 miliarde lei depuşi la Raiffeisen Bank şi Banca Română de Dezvoltare pe termen, pentru a încasa şi dobânda aferentă, la sfârşitul anului 2004 acest ocol a înregistrat o pierdere de peste 3 miliarde lei, lucru pe care l-am aflat din răspunsul nr.166240 din 16 mai 2005, trimis de către domnul ministru Gheorghe Flutur Camerei Deputaţilor, în urma desfiinţării Ocolului de stat Gheorgheni şi în urma protejării acelor persoane împotriva cărora a început urmărirea penală. Sunt nevoit să pun întrebarea: cum s-a ajuns la această pierdere când Ocolul silvic nu numai că funcţiona, dar avea beneficii atât pentru efectuarea unor prestări şi încasări, în urma valorificării masei lemnoase atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru agenţii economici cu capital privat. Dacă comparăm cele două cifre, rezultă şi din bilanţul contabil lunar, trimestrial sau semestrial de ce n-a intervenit conducerea Direcţiei silvice Miercurea-Ciuc, prin aparatul său de specialişti, pentru a stopa cheltuielile nejustificate şi neaprobate, pe baza regulamentului intern? Se pare că prejudicierea instituţiei cu 22 miliarde lei şi dobânda aferentă este nesemnificativă. Direcţia silvică Miercurea-Ciuc şi Regia Naţională a Pădurilor, în cursul anului 2005 n-au făcut altceva decât să susţină pe mafioţi, au intervenit pentru muşamalizarea dosarelor penale, au susţinut defrişările ilegale ale terenurilor cu vegetaţie forestieră care urmau să fie retrocedate foştilor proprietari de drept. În prezent, o parte din aceşti ingineri şi tehnicieni silvici lucrează la ocolul silvic privat, continuând distrugerea în continuare a fondului forestier naţional, cu sprijinul Departamentului pentru Păduri din Cadrul Ministerului Agriculturii. Stimate domnule secretar de stat Vasile Lupu, instituţia condusă de dumneavoastră, până când va tolera aceste abuzuri şi fapte ilicite ale personalului silvic din subordinea ministerului? Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Graţiela Iordache. Aveţi cuvântul, doamna deputat.
			Doamna Graţiela Denisa Iordache: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Bună dimineaţa! Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Aş dori să vă vorbesc astăzi despre politică şi economie. Bineînţeles că vor fi doar câteva fraze, câteva gânduri pentru că timpul nu permite, iar subiectul este mult prea vast. Ieri am citit în ziare o ştire discret strecurată despre un studiu al Grupului de economie aplicată (G.E.A.), un studiu care nu arăta nimic roz în economie, care nu lăuda nimic. Un studiu despre care s-a vorbit foarte puţin şi despre care practic n-am auzit nici o televiziune deschizând un talk-show cu acest subiect. Poate nu mai interesează, poate nu contează. Cred că de atâta zgomot şi zăngănit de săbii din cauza declaraţiilor politice, moţiunilor, interpelărilor, declaraţiilor la televizor, talk-show-uri am uitat de ce suntem aici. Categoric nu suntem ca să ducem numai aşa-numita luptă politică, suntem ca să servim interesul naţional. Or, acest lucru, înainte de orice, înseamnă a da legi pentru economie. Când citeşti în studiul G.E.A. că încrederea managementului din industrie a scăzut tinzând spre negativ în primul trimestru al anului 2006, când citeşti în acelaşi studiu că se pare că numărul locurilor de muncă în trimestrul I 2006 scade, vor scădea, numărul scade, atunci, într-adevăr, trebuie să-ţi pui probleme. Acestea sunt adevăratele probleme. În momentul în care vom face legi care să servească economia, mediul de afaceri, în momentul în care vom avea o strategie fiscală, un cod fiscal cu adevărat stabil, în momentul în care vom avea legi care să servească capitalului autohton, atunci vom putea spune că ne-am făcut treaba. Şi atunci poate că nu vom mai fi deliciul presei şi dispreţul electoratului, pentru că, haideţi să nu ne minţim, indiferent de partid suntem la fel dispreţuiţi. Poate că atunci, într-adevăr, vom merita votul oamenilor care ne-au trimis aici. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Amet Aledin: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Relaţiile politico-economice ale României cu Turcia, o nouă dimensiune a stabilităţii zonale" Recent, o delegaţie a Guvernul României condusă de domnul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a întreprins timp de două zile o vizită oficială în Republica Turcia, prilej cu care s-au derulat noi etape ale colaborării dintre cele două ţări. Convorbirile purtate cu oficialităţile statului turc, multiple şi consistente, au abordat o vastă gamă de subiecte politico-economice, reliefând încă o dată continuitatea şi valoarea relaţiilor bilaterale. Turcia reprezintă unul din cei mai importanţi parteneri de afaceri ai României, fiind în acelaşi timp un colaborator dinamic în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. În egală măsură trebuie specificat faptul că România va sprijini prin experienţa deja acumulată eforturile Turciei în drumul ei de aderare la Uniunea Europeană. oamenii de afaceri turci s-au arătat dispuşi să investească în economia românească, iar proiectele comune vor fi încadrate în zona problematicii imediate. Putem oferi ca exemple planul Nabucco, ce se referă la transportul gazelor naturale, precum şi realizarea cablului submarin, de reală importanţă pentru sectorul energetic. Politica externă dezvoltată de cele două ţări este una a respectului reciproc al stabilităţii zonale, purtând în acest sens amprenta unei tradiţii remarcabile. Nu trebuie omisă latura culturală, atât în România, cât şi în oraşele turceşti desfăşurându-se manifestări artistice comune şi organizându-se expoziţii memorabile de arte. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ioan Munteanu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Ioan Munteanu: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Reacţii nemţene la reforma din sănătate". Recenta repunere în drepturi a doctorului Sorin Oprescu, răbufnirea lui Traian Băsescu în legătură cu încălcarea legilor de către ministrul Nicolăescu, dar şi numeroasele critici din partea unor politicieni străini dovedesc, dacă mai era nevoie, cât de fragil, imperfect, neconstituţional, antisocial şi antieuropean este pachetul de legi din sănătate. Într-o declaraţie anterioară, bazată pe argumente ale specialiştilor din domeniu, îmi exprimam nedumerirea faţă de aceste prevederi normative care sunt departe de a soluţiona problemele din sistemul sanitar românesc. La imperfecţiunile deja semnalate, voi adăuga câteva contra-argumente venite din partea medicilor nemţeni care protestează vehement împotriva acestor inovaţii absolut aberante. Referindu-se la caracterul antisocial al legilor lui Nicolăescu se semnalează deficienţe precum: extinderea bazei de impozitare la persoanele cu venituri insuficiente, respectiv agricultorii şi pensionarii, coplata serviciilor medicale, pachetul minim de servicii redus la cote derizorii, noua listă de medicamente gratuite şi compensate, care întârzie să apară, pachetul de servicii pentru care asiguraţii au plătit contribuţia de 6,5% şi care nu include gratuităţi la analize scumpe ori la operaţii mai speciale, cum spune domnul ministru. De asemenea, cadrele medicale din Neamţ semnalează unele prevederi ilegale şi neconstituţionale care vizează lipsa transparenţei decizionale, recentralizarea sistemului sanitar şi subordonarea faţă de factorul politic. Prin acest proiect se desfiinţează consiliile de administraţie din spitale, iar ministrul este singurul care numeşte şi destituie directorii, în condiţiile în care Ministerul Sănătăţii nu mai este proprietarul unităţilor spitaliceşti, aflate în subordinea comunităţilor locale. Deci, prin noua formă a legii se încalcă dreptul la proprietate, lucru absolut neconstituţional, dar şi în contradicţie cu doctrina liberală a ministrului-contabil. Proiectul de lege stabileşte unele incompatibilităţi menite să deprofesionalizeze organele de conducere ale unităţilor sanitare. Directorii, dar şi şefii de secţie nu mai pot desfăşura altă funcţie publică sau privată şi nici nu mai pot face parte din cadrul structurilor profesionale ori ştiinţifice, încălcându-se astfel dreptul la muncă, prevăzut în Constituţie. De ce, totuşi, medicilor care ocupă funcţii publice în Ministerul Sănătăţii ori la Casa Naţională de Asigurări le este permis să desfăşoare activităţi medicale în timpul liber şi le sunt aplicabile dispoziţiile din Codul Muncii privind cumulul de funcţii ? Alte critici şi reproşuri se referă la următoarele aspecte: numirea pe criterii politice a preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate de către primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii; încălcarea principiului autonomiei corpurilor profesionale şi a comunităţilor locale; acordarea de privilegii persoanelor cu statut de demnitar şi a celor din minister care primesc asistenţă medicală în unităţi sanitare nominalizate prin ordinul ministrului sănătăţii; lipsa negocierilor, în cazul contractului-cadru şi al normelor de aplicare, cu reprezentanţii corpurilor profesionale; în situaţia în care bugetul Casei Naţionale de Sănătate nu este aprobat de către Adunarea Generală - aşa cum ar fi normal şi logic -, ci de către Parlament, la propunerea Guvernului, autonomia Casei este una pur declarativă; privarea de atribuţii decizionale a Consiliului de Administraţie şi mai ales a organului suprem, care este Adunarea Generală; interdicţia ca medicii care au rude în cadrul Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor să-şi poată înfiinţa cabinete medicale, chiar dacă acestea nu sunt acreditate de către respectiva comisie; încălcarea dreptului la viaţa intimă şi privată a şefilor de secţie, care sunt obligaţi să publice pe site-ul spitalului lista rudelor până la gradul IV; excluderea, prin noul sistem de incompatibilităţi, a profesioniştilor de la funcţia de şef de secţie, principalul responsabil de calitatea actului medical şi de coordonarea activităţii din secţia pe care o conduce; ignorarea dreptului la libera asociere, prevăzut în Constituţie, prin interdicţia de a face parte din orice structură asociativă, profesională ori ştiinţifică. În condiţiile în care în Europa se vorbeşte tot mai mult despre o descentralizare masivă în toate domeniile, centralizarea excesivă a deciziei, aflată la dispoziţia ministrului sănătăţii, cât şi înlocuirea directorilor de spitale de profesie medici cu manageri-nemedici, dar şi sfidarea cu neruşinare a specialiştilor de mare valoare ori încălcarea autonomiei unităţilor spitaliceşti şi abordarea strict financiară a actului medical - toate acestea sunt prevederi în contradicţie cu practica europeană şi care periclitează integrarea României în structurile europene. Însă principala consecinţă a acestor reglementări amatoriste este legată de încălcarea dreptului de îngrijire a cetăţenilor nevoiaşi, bătrâni şi bolnavi, care nu se regăsesc deloc în cele peste 200 de pagini ale acestui pachet legislativ. De aceea, în numele colegilor din Partidul Social Democrat, cer respingerea aprobării legilor sănătăţii prin asumarea răspunderii guvernamentale şi dezbaterea lor în Parlament, cu atât mai mult cu cât odată prezentate şi aprobate prin această procedură, respectivele legi nu mai pot suporta nici o modificare. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Urmează Grupul parlamentar al PNL. Din partea acestui grup, domnul deputat Dan Mihai Marian. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Dan Mihai Marian: Vă mulţumesc, doamna preşedintă. Stimaţi colegi, Parcursul integrării României în Uniunea Europeană a fost presărat cu o mulţime de obstacole şi greutăţi inerente unui proces de transformare profundă a societăţii româneşti. Aceste dificultăţi nu ar fi putut fi depăşite dacă partenerii noştri europeni nu ne-ar fi oferit asistenţă continuă, materializată în suport financiar logistic şi expertiză, dar şi încurajări în momentele grele. Când peste ani vom vorbi despre procesul integrării României în Uniunea Europeană, la capitolul "lobby pro integrare" nu vom putea trece fără să menţionăm contribuţia partidului liberal şi democrat european (E.L.D.R.) şi a grupului său din Parlamentul European - Alianţa liberalilor şi democraţilor pentru Europa (A.L.D.E.). Săptămâna trecută am primit vizita preşedintelui ELDR, doamna Annemie Neyts, şi a preşedintelui ALDE din Parlamentul European, domnul Graham Watson, care s-au aflat într-o misiune de evaluare a progreselor ţării noastre de la prezentarea raportului de ţară al Comisiei Europene, în toamna anului trecut. Înalţii oaspeţi au dorit să poarte discuţii directe cu oficialii români pentru a se informa în privinţa implementării acquis-ului comunitar şi a recomandărilor Comisiei Europene menţionate în ultimul raport de ţară. Totodată, Guvernul Tăriceanu a primit aprecieri pentru rezultatele economice obţinute, precum şi încurajări pentru a definitiva restanţele în domeniul luptei împotriva corupţiei şi în cel privind securizarea frontierei de est al României. Încă de la înfiinţarea sa, Partidul Liberal şi Democrat European a susţinut constituirea unei Europe Unite, bazată pe principiile liberale fundamentale: libertate, democraţie, drepturile omului, stat de drept, toleranţă şi stabilitate. Liberalii europeni au sprijinit necondiţionat România în transformările democratice de după 1989, aşa cum puţine partide europene au făcut-o. E.L.D.R. s-a dovedit a fi cel mai convingător susţinător al extinderii europene şi după anul 2004, când s-a pus problema amânării integrării României şi Bulgariei. În parlamentele ţărilor care au ratificat Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană, partidele membre ale E.L.D.R. au votat în favoarea ratificării acestui tratat. Partidul Naţional Liberal, care este din 1997 membru cu drepturi depline al Partidului Liberal şi Democrat European, este recunoscător pentru suportul pe care acesta ni l-a acordat de-a lungul dificilului proces de integrare. Prin urmare, consider că afilierea partidului nostru la E.L.D.R. este o onoare, care nu trebuie umbrită în nici un moment de îndoielile unora sau altora dintre noi cu privire la această apartenenţă. În prezent, liberalii sunt la putere în 12 state, şi numără prim-miniştri în 6 ţări. Şase dintre comisarii europeni fac parte din partide liberale, membre E.L.D.R. Cei mai cunoscuţi opiniei publice din România sunt: Olli Rehn, comisarul pentru extindere, şi Neelie Kroes, comisarul pentru concurenţă. Statutul P.N.L. în cadrul E.L.D.R. s-a întărit o dată cu obţinerea pentru a doua oară, în toamna acestui an, a funcţiei de vicepreşedinte de către premierul Călin Popescu-Tăriceanu. Acest statut privilegiat al liberalismului românesc în cadrul marii familii liberale europene constituie o garanţie a faptului că, prietenii şi colegii noştri din E.L.D.R., se vor pronunţa cu multă autoritate în Parlamentul European atunci când va fi vorba de susţinerea aderării României, la 1 ianuarie 2007. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Marcel Romanescu. Poftiţi, aveţi cuvântul.
			Domnul Marcel Laurenţiu Romanescu: Mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi, Economia gorjeană a suferit zilele trecut un nou şoc. Alţi 800 de oameni au fost concediaţi de la acest prestigios prestator de servicii din mineritul gorjean şi stau acum la mila statului. Îmi pare rău că revin, numai după câteva luni de zile, la acest subiect, dar o fac în speranţa că, dacă nu au fost salvate locurile de muncă, se face măcar dreptate. Nu înţeleg de ce organele abilitate se fac că nu văd afacerile de zeci de miliarde, făcute în timpul guvernării P.S.D., afaceri care au provocat falimentul acestei societăţi. Nu înţeleg ce s-a întâmplat cu acest dosar, instrumentat de oamenii ministrului Blănculescu, şi unde zace acum acest dosar. Probabil că foştii conducători ai societăţii le-au arătat anchetatorilor carnetele de partid cu cei trei trandafiri, iar filele au fost lăsate să prăfuiască prin cine ştie ce sertar. Păcat, însă, că 800 de oameni ştiu adevărul, iar cei abilitaţi să facă lumină se tem de a face lumină. Oare prefectul de Gorj şi inspectorul judeţean de poliţie să nu fi auzit ce le-au strigat foştii salariaţi de la Grimex, adunaţi sub fereastra Prefecturii Gorj "Cârciumaru, nu uita, asta este mâna ta!"? Acel coşciug bătut de zăpadă, oare să nu fi trezit nici un fior din simţul de răspundere al fiecăruia? Stimaţi colegi, revin după mai puţin de jumătate de an asupra acestui subiect şi dintr-un alt motiv: mi-e teamă că şi cele câteva societăţi ce încă îşi mai desfăşoară activitatea, la limita de plutire, sper să nu aibă aceeaşi soartă. Fac un ultim apel şi la A.N.A.F., să înţeleagă faptul că falimentul nu aduce la buget toţi banii datoraţi, dar dă pâine la mii de guri, iar peste câţiva ani pot fi plătite chiar şi datoriile. Şi exemplific acest ultim aspect, cu situaţia în care se află acum "ultimul mohican" din rândul prestatorilor de servicii din minerit: Uzina de reparaţii S.A. Tg.-Jiu. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al P.R.M. Din păcate, nu este nimeni în sală, deci nu avem cum să dăm cuvântul cuiva din Grupul parlamentar al P.R.M. Grupul parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Andrian Sirojea Mihei: Declaraţie politică: "Salubrizarea clasei politice româneşti şi lipsa dreptului la decenţă!". Doamnelor şi domnilor, Stimaţi colegi de Parlament, Am găsit salutară, chiar şi în cel de-al şaptelea ceas, iniţiativa colegilor mei din Partidul Naţional Liberal, de repunere în discuţie, cu câteva zile în urmă, prin vocea domnului prim-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu, a promisiunii sprijinului introducerii votului uninominal. Aşa cum se ştie, pentru iniţiativa legislativă privind votul uninominal, Partidul Conservator a strâns peste 150.000 de semnături în anul 2005, şi alte 150.000 de semnături pentru organizarea unui referendum în acest sens. În ciuda faptului că acest proiect legislativ a avut parte, iniţial, de susţineri grandioase, fie din partea Partidului Social Democrat, fie din partea Alianţei P.N.L.-P.D., entuziasmul lor s-a pierdut pe parcurs, Partidul Conservator văzându-se sărăcit de sprijinul colegilor din guvernare în ceea ce priveşte votul uninominal. Doamnelor şi domnilor, este absolut obligatorie salubrizarea clasei politice din România, votul uninominal venind ca o măsură justă de responsabilizare a celor aflaţi la guvernarea ţării. Această iniţiativă nu mai lasă loc jocurilor de culise şi contextelor situaţionale care favorizează pe cei care ne conduc şi care capătă un comportament sardonic, odată ajunşi în fruntea ţării, faţă de electorat. Ca să-mi susţin toate aceste afirmaţii, voi da citire unui singur paragraf dintr-o scrisoare pe care am ales-o aleatoriu, din sutele de scrisori pe care le-am primit la Biroul parlamentar, şi care aparţine doamnei Niculina Ghimpirea din Constanţa. "În toţi aceşti ani speranţa a murit, şi sacrificiile făcute de familia mea au fost şi sunt peste puterile omeneşti". Doamnelor şi domnilor, este inadmisibil ca după 16 ani de la Revoluţie, în anul premergător integrării României în Uniunea Europeană, să existe semeni de-ai noştri care să-şi piardă speranţa în ziua de mâine, care să-şi piardă speranţa într-un trai decent. Într-un cuvânt, doresc să vă sesizez lipsa dreptului la decenţă a milioane de români, deznădejdea cu care se luptă în a supravieţui zilei de mâine! Iau act, cu regret, de maimuţărelile diverselor formaţiuni politice care nu contenesc să-şi atribuie iniţiativa votului uninominal, uitând, în schimb, că fondul acestei iniţiative este de a o pune în practică, oferind electoratului dreptul şi posibilitatea de a vota în funcţie de propria lui scară de valori. Doamnelor şi domnilor, nu ne ajută înşiruirile de nume ascunse în spatele unei sigle! Electoratul trebuie pus în drepturi, prin oferirea posibilităţii de a alege, uninominal, oameni, nu identităţi oarecare! Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu. Aveţi cuvântul.
			Domnul Dumitru Bentu: Mulţumesc, doamna preşedintă. Stimaţi colegi, Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi: "Punctajul". Mărturisesc, cu sinceră dezamăgire, că-i consideram pe liberali mai altfel decât pe colegii lor de Alianţă, aşa-zişii democraţi, care sunt practic paraclone ale mentorului, iar ecopraxia o stare de normalitate. Cu o remarcabilă ascendenţă istorică, cu decisive contribuţii la evoluţia societăţii româneşti, îi apreciam ca depozitari ai unui stil de activitate politică mai rafinat, mai elegant, şi de aici mai demn de o anumită consideraţie. Sunt şi excepţii care întăresc regula, dar nu credeam că urmaşi ai Brătienilor pot imagina documente de uz intern care se situează în zona consternării totale. Concepută în laboratoarele mehedinţene, fişa de evaluare a directorilor şi şefilor serviciilor deconcentrate este un document halucinant, care demonstrează că politizarea administraţiei publice locale a atins cote neverosimile. Structurat pe mai multe anexe, actul respectiv conferă, prin intermediul anexelor a) şi b), un total de 200 de puncte, aceasta în situaţia în care tovarăşii reuşesc să dovedească zel şi vigilenţă. Deosebit de elocventă este anexa a), care pune la dispoziţia acţionarilor 140 de puncte, distribuite pe 11 criterii de bonitare. 1. plata cotizaţiei lunare la zi - 10 puncte. Nu se putea începe cu altceva decât cu banii, obsesie şi coşmar liberal; 2. neplata cotizaţiei - minus 10 puncte/lună. Dacă, Doamne fereşte, aduni câteva luni de neplată, rişti să pierzi puncte preţioase, şi mândria de a fi liberal devine periculos de volatilă; 3. răspuns la solicitările conducerii P.N.L. locale - de la 0 la 20 de puncte. Ce fel de solicitări poate avea conducerea locală, poţi afla doar dacă eşti arc reflex, altfel, ai puţine şanse să obţii cele 20 de puncte puse în joc. Şi pentru că o solicitare nu vine niciodată singură, ajunge la numărul curent 4. 4. răspuns la solicitările organizaţiilor - 5 puncte pentru fiecare cerere rezolvată. Este greu să fii liberal director: cereri, solicitări, evaluări, clasamente, şi nimic despre competenţă, autoritate, profesionalism, altruism. După atâtea răspunsuri, îţi este rezervat şi un moment de respiro, şi ţi se, cere la numărul curent. 5. să-ţi oferi sprijinul activităţilor promovate de filială sau organizaţiile locale. Poţi fi gratulat cu până la 10 puncte. Dacă mai şi respecţi hotărârea organismelor de conducere ale P.N.L. - Mehedinţi, îţi pot intra în cont 20 de puncte. Organismele sunt mai generoase când este vorba de respect, nivelul 6. De la 7 încolo, începe incredibilul: angajarea membrilor P.N.L., atenţie, cu viza organizaţiei - 5 puncte pentru fiecare membru angajat. Ce concursuri, valoare, moralitate? Ai viza, ai postul! Punctul 8 sună şi mai bine, ca viitorul într-o anumită reclamă: "Angajarea sau promovarea membrilor P.N.L. pe funcţii de decizie în instituţii" - 10 puncte (membru angajat). Suntem în faţa unor criterii cu un nuanţat mesaj subliminal: cu cât angajaţi sau promovaţi mai mulţi liberali, cu atât celelalte criterii devin mai irelevante. Deci, umpleţi instituţiile cu liberali. Am ajuns la numărul curent 9, culmea cinismului şi a totalului dispreţ faţă de semenul tău care a îndrăznit să opteze politic pentru Partidul Social Democrat. Îndepărtarea membrilor P.S.D. din funcţiile de decizie, la nivelul instituţiei - 10 puncte pentru fiecare caz. Prin subsidiaritate, la numărul 10 al fişei de valoare se specifică: rezilierea sau încetarea contractelor pentru servicii sau lucrări cu firme apropiate P.S.D. Nu se precizează distanţa minimă a apropierii firmelor, în schimb, ca director ai toate motivele să te bucuri pentru cele 10 puncte care îţi intră în portofoliu la fiecare contract reziliat. Punctul 11 este deja banal şi hilar: promovarea de lucrări şi servicii cu firme cinstite. Mai mult ca sigur, ele aparţin liberalilor mehedinţeni. Cutremurător şi revoltător acest document, un adevărat monument de inclemenţă sau asprime, cruzime, duritate, neîndurare, intoleranţă, conform dicţionarului de sinonime. Am dori un punct de vedere al conducerii superioare sau, mă rog, de la Centru, faţă de ridicarea la rang de principiu, de către unii liberali, a celebrului "homo homini lupus". "Prin noi înşine" a devenit pentru unii descendenţi din nobilii Brătieni, "numai pentru noi înşine". Sărmani epigoni! Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc. Rog ca pe viitor să se respecte, totuşi, prevederile regulamentului, conform căruia durata unei declaraţii politice să nu depăşească 3 minute.
			Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emil Strungă. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Emil Strungă: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Stimaţi colegi deputaţi, Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: «"Războiul caricaturilor" sau ce mai rămâne uman în umanitate"». Lumea este în criză. Nu doar una morală sau culturală sau de paradigmă. Una structurală, care afectează nu doar acţiunea umană, ci şi receptarea şi interpretarea ei. Dovedeşte această afirmaţie însăşi actuala "criză a caricaturilor". numele ales de strategii de imagine la scară globală este nefericit, în măsura în care fenomenul în sine atestă o gravă maladie a umanităţii, în plină epocă a comunicării prin mijloace on line: însăşi comunicarea umană este atrofiată, atacată de un virus împotriva căruia nu există soft de apărare stocat undeva într-o bază de date. El se află în însăşi puterea omului de a trăi şi de a construi în libertate. Apropo de libertate: aceasta este valoarea supremă descoperită de omul modern al democraţiei şi liberalismului, dar de cele mai multe ori greşit sau incomplet înţeleasă. Din întrebuinţarea ei corectă se naşte o altă valoare esenţială a modernităţii, anume toleranţa. Şi iată că ne-am întors de unde am plecat, adică de la comunicare. Aceasta din urmă, fără practica toleranţei, este un concept gol, lipsit de semnificaţie. Tocmai de aceea, în înţelegerea a ceea ce numim "război al caricaturilor", nu interpretările noastre savante ţin loc de soluţie. Nu încadrarea evenimentului în teoria lui Huntington a "ciocnirii civilizaţiilor" ţine loc de soluţie. Se ascunde atâta ironie în sintagme de genul "scandalul...", "războiul...", "criza caricaturilor". Ironia supremă este că astfel de întâmplări tragice pentru umanitate pot fi, şi cu siguranţă că sunt pretexte pentru politici şi strategii mai mult sau mai puţin oneste dar care ascund interese economice ori, pur şi simplu, dorinţa de dominaţie - setea pentru Putere, instinctuală, conform unor psihanalişti, la om. Restul este spectacol mediatic, conceput din dorinţa creşterii audienţei. Aşadar, virusul care atacă mortal istoria prezentă este lipsa de raţionalitate. Resursele raţionalităţii europene, aceea care este responsabilă cu configurarea actuală a lumii, sunt pe sfârşite sau, oricum, insuficiente pentru a stăpâni crizele existente. Aceasta pe care am luat-o drept pretext este simptomatică, pentru că ea vădeşte două impasuri cu adevărat grave şi de luat în seamă. Unul dintre ele priveşte criza de motivaţie care caracterizează democraţiile unei lumi în plin proces de mondializare, şi criza care caracterizează religia, care, lipsită de raţiune, alunecă, iată, în fundamentalism generator de terorism. Iată de ce, în acest timp al patologiilor, fie ale raţiunii, care a generat democraţia modernă, fie ale religiei, avem nevoie de o reconsiderare din temelii a ceea ce înseamnă politică şi strategii globale şi, poate mai important decât oricând, de disponibilitatea de a învăţa din experienţa istoriei îndepărtate sau recente. În această plină criză de motivaţie, trebuie regândite experienţele cruciale şi problemele timpului nostru, pe cât de reale, pe atât de ameninţătoare la însuşi statutul omului în propria sa lume. Dacă reacţiile noastre se vor limita la cultivarea suspiciunilor şi la aruncarea responsabilităţii prin încercarea de a-l învinui pe celălalt, atunci nu cred că există posibilitatea găsirii prea curând a unei căi de a ieşi din logica violenţei şi a resentimentului ce caracterizează atât de pregnant lumea actuală. Dacă civilizaţia europeană înţelege libertatea de exprimare drept permisiune de a ironiza un simbol ce furnizează identitate religioasă şi dacă singura reacţie a celor care se simt lezaţi este violenţa, atunci mi-e teamă că se adevereşte încă o dată cugetarea conform căreia omul este singura vietate de pe acest pământ care lucrează împotriva naturii sale şi conservării proprii. Şi totuşi, a renunţa nu e deloc uman... Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardealean. Aveţi cuvântul, doamna deputat.
			Doamna Cornelia Ardelean: Doamna preşedintă, Stimaţi colegi, Ştim cu toţii că cea mai defavorizată categorie socială sunt pensionarii, vârstnicii. Cazurile pe care am ajuns să le cunosc în ultima perioadă mi-au întărit convingerea că bătrânii noştri nu cad victime doar bolilor şi sărăciei, ci şi escrocilor de tot felul, care profită de naivitatea şi neatenţia unora dintre ei şi îi lasă pe drumuri. Escrocarea persoanelor vârstnice de către oameni versaţi şi rău intenţionaţi, sub pretextul încheierii unor diverse înţelegeri, este o practică tot mai des întâlnită, cu urmări tragice. Sunt foarte mulţi vârstnici care ajung în căminele de bătrâni sau chiar pe străzi, după ce diverşi profitori le-au înşelat buna credinţă. Consider că este de datoria noastră să încercăm să îi protejăm. Am organizat o dezbatere publică la Arad, la care am invitat avocaţi, jurişti, notari şi executori judecătoreşti - persoane cu experienţă în astfel de situaţii - pentru a găsi cele mai bune modalităţi de a îmbunătăţi cadrul legal. Ştiu că serviciile sociale ale primăriei acordă asistenţă juridică vârstnicilor care încheie contracte de întreţinere. Aceasta este o măsură eficientă, deşi nu este destul de cunoscută. Consider însă că această prevedere nu este suficientă. Consultarea gratuită de care beneficiază persoanelor vârstnice ar trebui extinsă şi la contractele de creditare, de vânzare-cumpărare şi de închiriere a apartamentelor. Intenţionez să promovez o propunere legislativă în acest sens, care sper că se va bucura de sprijinul dumneavoastră. Persoanele vârstnice, în special atunci când nu mai au aparţinători, au probleme specifice, care le diminuează capacitatea de a sesiza capcanele întinse de profitori. Bătrânii au nevoie de un sprijin consistent din partea noastră, de un cadrul legislativ ferm, de implicarea autorităţilor şi a societăţii civile. E nevoie să îi sprijinim să îşi păstreze demnitatea, înainte de a ajunge cazuri sociale care ne stârnesc compasiunea. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.
			Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu. Aveţi cuvântul.
			Domnul Mircia Giurgiu: Mulţumesc, doamna preşedinta. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Medicina muncii, fără finanţare". Supun atenţiei dumneavoastră problemele apărute în ceea ce priveşte activitatea şi finanţarea Secţiei Clinice de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă - Cluj. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.171/2005, finanţarea acestei unităţi se suspendă de la bugetul de stat. Conform unei adrese trimise, pentru primele trei luni ale anului 2006, sunt în vigoare prevederile unei hotărâri din 2005, care prevede - printre altele - că furnizorii de servicii medicale întocmesc evidenţe distincte pentru accidentele produse în timpul programului de lucru şi pentru bolile profesionale. Până la stabilirea caracterului de muncă al accidentului sau al caracterului profesional al bolii, contravaloarea serviciilor medicale şi a medicamentelor acordate persoanelor în cauză se suportă din bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, urmând ca decontarea să se realizeze ulterior, din contribuţiile de asigurări pentru accidentele de muncă şi boli profesionale, după caz. În prezent, Clinica de medicină a muncii nu beneficiază de nici o sursă de finanţare, fiind pusă în situaţia de a nu putea acorda salariile aferente lunii ianuarie. Aşadar, iată o situaţie, practic, nemaiîntâlnită până în acest moment, când printr-un ordin al ministrului muncii şi al ministrului sănătăţii s-a ajuns în situaţia ca în fiecare judeţ clinicile de medicină a muncii să nu mai poată fi subvenţionate, să nu primească banii, iar salariaţii să rămână fără lefuri. Supun atenţiei şi solicit ministrului sănătăţii şi ministrului muncii să rezolve cât mai urgent această situaţie. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Viorel Pupeză. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.
			Domnul Viorel Pupeză: Bună dimineaţa! Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Comisarul stalinist Vîşinski - un mic copil". Asistăm în ultima perioadă la o acţiune fără precedent de discreditare a unor lideri politici marcanţi ai Partidului Social Democrat, situaţie care, pe bună dreptate, îngrijorează nu doar pe cei cărora le-au fost ataşate la nume "etichete" de învinuit, inculpat sau, mai ştim noi ce astfel de formulări pe care le cuprinde Codul penal. Îngrijorător este faptul că, pe lângă unii lideri politici în această vânătoare de vrăjitoare, demnă de anii de tristă amintire 1945 - 1955, când astfel de acţiuni erau puse în mişcare la comanda unor consilieri stalinişti care conduceau discreţionar, nu doar economia, cât mai ales justiţia, au fost atrase personalităţi ale lumii medicale, care au avut curajul să nu se supună încercărilor de imixtiune grosolană a unor foşti contabili în actul medical. Ceea ce se întâmplă pe scena politică românească ne întoarce într-o perioadă a istoriei noastre pe care o credeam revolută. Nu ne putem închipui că în România se mai găsesc personaje care nu să-l egaleze, ci chiar să-l întreacă în abuzuri şi absurdităţi pe comisarul stalinist Vîşinski. După 16 ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, care a pus capăt dictaturii ceauşiste, s-a reuşit instaurarea în societatea românească a unei epoci pe care nici cei mai sceptici nu credeau s-o mai trăiască; s-a reuşit să fie readusă în sufletul oamenilor senzaţia de teamă, pe care cei mai în vârstă au trăit-o cu mulţi ani în urmă. Asistăm, în plin proces de democratizare a societăţii româneşti, la încercarea de a impune teroarea, teama ca mod de funcţionare a societăţii româneşti. Toate aceste acţiuni sunt bine orchestrate de "marinarul de la Cotroceni", care a manevrat de aşa manieră butoanele, încât a subordonat cu foarte mare dibăcie Justiţia, începând cu ministrul sörösist Monica Macovei, care linge din palma preşedintelui Băsescu, fără a întreba dacă ceea ce i se oferă nu este cumva... otrăvit. Nu este departe de această poziţie nici domnul Daniel Morar, vestitul procuror-şef al DNA, adus cu surle şi trâmbiţe în fruntea acestei instituţii, după o gaură de multe miliarde de lei, pusă în sarcina statului român, prin două soluţii ce au fost desfiinţate de instanţele superioare. Aceste trei persoane, ce vor rămâne în istorie într-o pagină neagră a acesteia, vor să ne demonstreze că vinovaţi de corupţie în România sunt doar Adrian Năstase şi familia acestuia, mai puţin fiul cel mic, care este încă minor şi nu poate fi audiat, dar nu ne-am mira dacă îl vor chema şi pe acesta în faţa procurorilor, pentru complicitate la infracţiunea de care este învinuit tatăl său - luare de mită - că doar şi el locuieşte în acelaşi imobil cu părinţii şi a fost, pesemne, beneficiarul mitei de care părintele său a beneficiat. Suntem martorii hărţuirii îndreptată împotriva unuia din marii politicieni ai României doar pentru simplul motiv că a îndrăznit să-l înfrunte pe "corăbier" în campania prezidenţială, şi că de-a lungul carierei politice a demonstrat, în ţară şi peste hotare, că este un politician apreciat, ceea ce încă nu a reuşit să ne convingă preşedintele Băsescu, cel care o ţine dintr-o gafă în alta, nu numai în politica internă, cât mai ales în politica externă, aducând mari prejudicii de imagine României. Sprijiniţi îndeaproape de "preşedintele jucător" (cred că mai degrabă se potriveşte apelativul dansator), ministrul justiţiei, Monica Macovei, şi mâna cu care cei doi încearcă scoaterea castanelor din foc (l-am numit pe Daniel Morar), s-a dovedit şi de această dată că, subordonaţi total mofturilor preşedintelui, au făcut din cele două instituţii pe care le conduc anexe obediente şi supuse politic Cotroceniului. Îngrijorător este şi faptul că, prin acţiunea îndreptată împotriva preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase, ne-a fost oferită încă o mostră a obedienţei şi supunerii politice a Justiţiei româneşti, care are în frunte pe cel mai slab dintre miniştrii justiţiei pe care i-a avut România post-decembristă, un ministru aşa-zis independent, care nu aparţine nici unei formaţiuni politice, dar care încearcă mereu să ne convingă de acest lucru şi nu reuşeşte, deoarece faptele-i infirmă independenţa. Ne exprimăm îngrijorarea faţă de situaţia în care este adus un demnitar al României, practic omul numărul trei din stat, care este hărţuit, împreună cu familia sa, pentru infracţiuni inventate. Se dovedeşte că se încearcă aruncarea unei fumigene care să acopere problemele grave cu care se confruntă societatea românească, populaţia României, care în această lună începe să plătească preţurile majorate la gaze şi energie electrică, la încălzire, practic românii au început să se sature de acest circ mediatic ce are loc în jurul unor lideri ai P.S.D., menit - pe de altă parte - să estompeze disputele ce au loc în interiorul Alianţei "Dreptate şi Adevăr" şi patrulaterului negru aflat la guvernare. Ca să nu mai vorbim de ascunderea gunoiului sub preş, operaţie prin care se încearcă abaterea atenţiei de la vila pentru care fiica "preşedintelui dansator" a avansat 320 mii euro din banii adunaţi cu trudă în 6 ani de avocatură. Acţiuni de hărţuire a politicienilor P.S.D. s-au desfăşurat şi continuă la nivel local, presiunile îndreptate împotriva acestora au condus la schimbarea din funcţie a marii majorităţi a şefilor serviciilor deconcentrate, fără să se aibă în vedere competenţa profesională, criteriu fundamental în promovarea în funcţii de conducere. A venit vremea cumetrilor. În locul unor persoane de o probitate profesională şi morală de excepţie au fost aduşi în fruntea unor servicii deconcentrate cumetri şi nepoţi, cuscri, unii dintre ei oameni care au pierdut contactul cu domeniile pe care astăzi sunt chemaţi să le conducă. Şi rezultatele au început deja să apară: haos generalizat, teroare instaurată în servicii deconcentrate etc. Un tablou sumbru, pe care am încercat să-l zugrăvim pentru a scoate în evidenţă faptul că, în prag de aderare la Uniunea Europeană, România se confruntă din ce în ce mai mult cu o situaţie deosebită: întoarcerea spre anii de tristă amintire ai guvernării CDR, dar mai ales a sovietizării României după cel de-al doilea război mondial. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Urmează Grupul parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ioan Ghişe. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Ioan Ghişe: Mulţumesc, doamna preşedintă de şedinţă. Stimate doamne şi stimaţi domni, În aceste zile are loc o dezbatere importantă pentru societatea românească, şi anume aceea legată de strategia de securitate naţională a României. În urmă cu aproape un an de zile, de la acest microfon semnalam necesitatea unui acord politic pentru servirea interesului naţional. Vă rog să-mi permiteţi ca acum, în câteva cuvinte, să reiau câteva idei pe care le apreciez importante pentru acest demers politic fundamental pentru România. Un acord politic naţional va putea servi şi defini limitele începând de la care partidele politice şi ceilalţi principali actori implicaţi în dezvoltarea ţării să poată ca, în funcţie de doctrine şi orientări, să propună şi să lupte pentru aplicarea unor politici proprii. Altfel spus, un astfel de acord ar putea stabili mai exact minimul necesar pe care îl acceptă toţi că reprezintă interesul naţional strategic, explicit definit şi responsabil asumat. Apoi, ar merita stabilite care sunt limitele de la care, începând lupta politică, să se desfăşoare, fără ca efectele ei să afecteze decisiv bunul mers al ţării pentru integrarea europeană şi securitate naţională. Un acord politic pentru strategia naţională de securitate ar reprezenta un punct de reper stabil şi serios, ar da şanse mai mari ţării noastre să devină mai competitivă şi mai performantă în competiţia fără precedent, declanşată de procesul globalizării, care se derulează sub ochii noştri şi împreună cu noi. În competiţia pentru integrarea europeană, ca şi pregătire pentru viitoarea lume globalizată, chiar dacă am pierdut startul, am putea în continuare, cu seriozitate, cu efort asumat şi în mod responsabil, să recuperăm decalajele şi să ne îmbunătăţim şansele de viitor. Spuneam mai demult că mai bine vâslim cât mai mulţi şi deodată şi în acelaşi sens pentru viitorul mai bun al României decât să rămânem duşi de valurile istoriei. De ce ar fi bun un acord politic de tipul celui propus? Simplu: pentru că, nu-i aşa, în focul luptelor politice interne, mai bine să jucăm după o regulă, chiar dacă mai slabă, deşi nu este sigur că ar fi aşa, decât să jucăm fără nici o regulă. O vorbă înţeleaptă din popor spune: "Mai bine mai târziu decât niciodată!" Închei prin a spune următoarele: adoptarea Strategiei Naţionale de Securitate a României poate constitui un moment de acord naţional, care, mai apoi, să ducă la asanarea luptelor lipsite de principialitate în rândul clasei politice româneşti. Fie ca înţelepciunea să domine patimile şi sub coordonarea preşedintelui ţării, cu primul ministru şi principalii lideri politici ai partidelor parlamentare, să se realizeze măcar acum ceea ce altă dată nu s-a făcut, un acord pentru viitorul mai bun al României! Mulţumesc pentru atenţie.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea. Depuneţi în scris? Da. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan.
			Domnul Emil Radu Moldovan: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Nimic sfânt pentru un politician fără scrupule". Îţi trebuie mult curaj şi nepăsare să ignori ultima dorinţă a unui om, care, prin viaţă şi trăire, a reuşit să rămână în conştiinţa românilor drept simbol naţional. Ce e şi mai grav e nepăsarea manifestată faţă de milioanele de credincioşi ortodocşi, care sunt deposedaţi de drepturile lor de un prim-ministru pentru care au devenit mai importante trocurile politice decât o cerinţă sacră. Mă refer aici la moştenirea lăsată de marele om de cultură Emanoil Gojdu, care a numit prin testament drept administratori ai întregii sale averi pe reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, mai precis, prin Mitropolia Ardealului. Aceştia aveau datoria de a spori averea cu ajutorul indicaţiilor testamentare, care cuprindeau modul de investire a sumelor de bani, prin promovarea tinerilor ortodocşi români, şi de a administra averea pentru generaţiile viitoare. Momentan, există o fundaţie particulară Gojdu, care este administratoarea de drept a averii marelui patriot, dar acest lucru nu a împiedicat Guvernul, prin vocea prim-ministrului Tăriceanu, să promită Guvernului Ungariei înfiinţarea unei fundaţii publice bilaterale, numită tot Gojdu, şi care să răscumpere în părţi egale bunurile mobile şi imobile ale moştenirii şi să le folosească în alt scop, diferit de cel propus prin testament, acela de a finanţa bursieri români şi unguri, indiferent de credinţă. Nu am absolut nici o problemă de etnie, însă mi se pare imoral şi anticonstituţional să încalci dreptul la moştenire într-o problemă atât de delicată cum e cea a cultelor. Emanoil Gojdu a fost unul dintre cei mai mari apărători ai culturii şi valorilor româneşti, faţă de care premierul Tăriceanu pare să nu aibă nici un pic de respect sau consideraţie. Ultima dorinţă a unei persoane e sacră, ca să nu vorbim de faptul că era o dorinţă în sprijinul românilor. În loc să apere cu orice preţ valorile naţionale, premierul alege să le negocieze, călcând în picioare cea mai profundă parte a identităţii naţionale, credinţa. Asemenea gesturi lasă urme adânci în conştiinţa naţională şi vorbesc despre caracterul duplicitar al celor care uită că sunt români. Domnule Tăriceanu, fără dumneavoastră politica românească nu avea foarte mult de suferit, pentru că nu aţi adus nimic constructiv sau demn de păstrat în amintire, însă, fără Emanoil Gojdu poate nu ar fi existat Traian Vuia, Victor Babeş, Octavian Goga, Aron Cotruţ şi Andrei Oţetea, ceea ce era cu adevărat o pierdere pentru cultura românească. Mă întreb ce explicaţie veţi invoca în faţa milioanelor de credincioşi, pentru care gestul dumneavoastră nu înseamnă decât un act de laşitate şi trădare a neamului şi credinţei strămoşeşti. Aceasta este schimbarea la care ne-aţi invitat cu minciuni portocalii în 2004? Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Mihăiţă Calimente. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Mihăiţă Calimente: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Revin asupra situaţiei românilor timoceni, lucru pe care l-am mai făcut în 2005. Situaţia acestora, în loc să se îmbunătăţească, s-a înrăutăţit şi eu nu înţeleg în ruptul capului de ce autorităţile sârbeşti se încăpăţânează şi continuă să ducă o politică discriminatorie în ceea ce priveşte soarta românilor din Timoc. Mai mult, în luna ianuarie, am avut bucuria să-l primesc la Arad pe acum deja preotul Boian Alexandrovici. A fost o discuţie plăcută, ca de la frate la frate, şi mi-a explicat într-un dulce grai bănăţean aspiraţiile şi dorinţele lor. Nu vor decât să fie respectaţi ca naţie, să li se recunoască drepturile culturale, religioase, precum şi dreptul la şcoală şi liberă exprimare în limba română. În acest moment, a vorbi româneşte este un delict în Timoc şi ca drept dovadă Boian Alexandrovici are un proces penal, pe data de 19 februarie 2006. De ce este acuzat acesta? Pentru că a construit o bisericuţă în Malainiţa, comuna sa natală, şi a folosit limba română în slujba religioasă. Ne mai mirăm atunci de fanatismul unor musulmani, când fraţii noştri ortodocşi sârbi sunt la fel de intoleranţi? Acum, când Europa promulgă legi care interzic purificarea etnică, când toate minorităţile sunt apărate şi protejate, românii tomoceni sunt asupriţi şi ameninţaţi ca în secolele trecute. Se pare însă că acolo lucrurile se complică, conflictele se acutizează, pentru că citim în presă în aceste zile că poliţiştii din Zaicer au dejucat la sfârşitul săptămânii trecute un atentat cu bombă care viza un lider al românilor timoceni. Geniştii sârbi au neutralizat explozibilul pus în maşina purtătorului de cuvânt al Mişcării Democrate a Românilor din Serbia Mihailo Vasilievici din Kladova. Acesta este şi redactor la cea mai veche publicaţie românească din Timoc, "Vorba noastră", şi a primit în mod repetat ameninţări verbale şi scrise, pentru solidaritatea cu mişcarea proromânească, care a început să ia amploare în Serbia de răsărit. Chiar şi publicaţii ca cea a radicalilor sârbi Welka Serbie l-au atenţionat că ar putea să aibă necazuri. Menţionez încă o dată că toţi cei cu care am vorbit nu au intenţii secesioniste şi sunt cetăţeni loiali ai Serbiei. Doresc însă să li se recunoască limba, obiceiurile şi datinile, doresc să poată folosi limba română în şcoală, biserică şi mass-media, într-un cuvânt, toate drepturile pe care le are orice minoritate într-o Europă civilizată. Tot din presă am aflat că proiectele culturale ale societăţilor nonguvernamentale din Timoc şi Voivodina vor fi susţinute de Guvernul Serbiei cu suma de 500 de mii de euro. Cu aceşti bani, transmite Rompres, se va sprijini transformarea spaţiului istoric balcanic în zonă culturală liberă, promovarea limbii în cele 226 de localităţi româneşti din Valea Moraviei, Valea Timocului, Kraina Negotinului şi Regiunea Homolie, a declarat în aceste zile la Uzin vicepreşedinte Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române Vasile Barbu. Se pare însă că m-am bucurat prea repede, pentru că la o săptămână, aceeaşi Agenţie Rompres transmite că proiectul cade, Guvernul Serbiei neavând bani pentru asemenea proiecte. Rugăm Guvernul României să intervină pe cale diplomatică şi să ceară Guvernului Serbiei o grabnică schimbare de atitudine faţă de minoritatea românească din Serbia de răsărit. De asemenea, cerem ca, de acord cu Guvernul Serbiei, înţelegând greutăţile materiale prin care trece această ţară, Guvernul României să aloce suma de 500 de mii de euro pentru comunităţile româneşti din Serbia. Cerem, de asemenea, Guvernului Serbiei să înceteze prigonirea prin justiţie a preotului Boian Alexandrovici şi credem în înţelepciunea autorităţilor judecătoreşti din Sebia, în ceea ce priveşte imparţialitatea în procesul acestui preot. Cerem, de asemenea, Bisericii Ortodoxe Române să ia poziţie faţă de Biserica Ortodoxă Sârbă şi să ceară respectarea drepturilor ortodocşilor români din Serbia de răsărit. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Dragoş Dumitriu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Doamnă preşedintă, Domnilor colegi, O declaraţie politică am depus-o în scris, una o voi citi acum. Ea se numeşte "În numele cui vorbesc ambasadorii". În cursul săptămânii trecute, ambasadorul Regatului Unit al marii Britanii şi cel al Statelelor Unite ale Americii au făcut câteva declaraţii referitoare la modul în care prima Cameră a Parlamentului României şi-a exprimat votul asupra unei legi cu caracter organic. Desigur, nu ne putem opune ca excelenţele lor să facă asemenea comentarii în calitate de persoane private. În condiţiile date însă, nu ştim dacă respectivele afirmaţii sunt emanaţia propriei gândiri sau ele reprezintă un mesaj transmis de statele pe care le reprezintă, un mesaj oficial, rezultatul posibil al muncii de investigaţii întreprinsă de organisme specializate din ţările respective. Dilema se cere a fi rezolvată urgentă, întrucât reacţia clasei politice a fost aceea de a considera cele două declaraţii ca pe nişte recomandări cu caracter de cerere imperioasă, rezultatul fiind o schimbare evidentă a opţiunii pentru legea în cauză. Prin prezenta declaraţie politică, solicit şi o replică din partea conducerii diplomaţiei româneşti. Bazându-mă pe cultura diplomatică şi excelentele cunoştinţe în materie de drept internaţional pe care le au, desigur, capii Ministerului de Externe, îi provoc să îmi răspundă la o întrebare, pe cât de simplă, pe atât de arzătoare: în care ţară europeană reprezentanţele celor două ţări şi-au mai permis să dea asemenea indicaţii, mai ales pe o temă atât de sensibilă cum este puterea judecătorească? Trebuie să remarc şi personalizarea evidentă din textul domnului Quinton Quayle. Citez: "Unii peşti mari se zbat să scape din plasa justiţiei". Nu trebuie să fii un analist prea fin pentru a-ţi da seama că singurul "peşte mare" la care se gândeşte orice om din ţara asta este Adrian Năstase. În acest context, necesitatea unei explicaţii şi a unor precizări din partea excelenţei sale, domnul Quinton Quayle, devine imperioasă; este evident, afirmaţia sa este interpretată în sens nefast pentru Camera Deputaţilor, condusă de implicit-numitul Adrian Năstase, aducând deci un prejudiciu de imagine evident întâiului for legislativ al ţării. În speranţa că în altă ocazie tânărul ministru al externelor şi echipa sa vor interveni prompt pentru a lămuri asemenea situaţii, fără a fi nevoie de interpelări parlamentare, îi asigur de toată stima şi susţinerea mea vizavi de orice efort depus pentru întărirea relaţiilor diplomatice ale României. Evident, în spiritul marilor înaintaşi într-ale diplomaţiei şi promotori ai demnităţii României: Vasile Alecsandri, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu sau Ştefan Andrei. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Gheorghe Gabor.
			Domnul Gheorghe Gabor: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Declaraţia mea politică se referă la modul în care se aplică în teritoriu dispoziţiile Legii nr. 247/2005. Asumarea răspunderii Guvernului pentru legile proprietăţii a fost un act politic de mare curaj, având în vedere opunerea constantă a Opoziţiei la repunerea lucrurilor în matca lor firească şi clarificarea definitivă a dreptului de proprietate. Desigur, Opoziţia nu a dorit adoptarea legilor proprietăţii prin asumarea răspunderii de către Guvern (depunând împotriva acestora o moţiune de cenzură), susţinând că acestea ar trebui să fie adoptate prin procedurile parlamentare obişnuite. Motivul pentru care au dorit acest lucru este simplu: tergiversarea adoptării legilor şi încercarea de a le goli de conţinut. Aceasta, deoarece în toţi anii de guvernare ai actualei Opoziţii cei care au fost deposedaţi în mod abuziv de bunurile lor au fost batjocoriţi, prin modul în care s-au rezolvat cererile lor de restabilire a dreptului de proprietate în justiţie sau de către organele administrative. Aceasta, în foarte mare măsură, datorită faptului că bunurile revendicate au intrat în proprietatea celor care reprezentau atunci Puterea şi, în prezent, reprezintă Opoziţia. Vacanţa parlamentară mi-a oferit posibilitatea de a vizita toate primăriile din Ţara Făgăraşului şi de a lua cunoştinţă în mod direct de modul în care se lucrează la rezolvarea cererilor de restabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi de dificultăţile cu care se confruntă comisiile de aplicare a legilor fondului funciar. De subliniat că în zona rurală din ţinutul menţionat nu au fost cereri privind revendicarea unor bunuri imobile construite. Cu această situaţie s-au confruntat doar primăriile din zona urbană, cele mai multe cazuri fiind rezolvate prin hotărâri judecătoreşti. Revenind la restabilirea dreptului de proprietate privitoare la terenurile agricole, este de observat că situaţiile sunt diferite, în funcţie de opţiunile politice ale preşedintelui comisiei de aplicare a legii fondului funciar, preşedintele comisiei fiind acela care accelerează sau frânează rezolvarea cererilor. Desigur că preşedinţi ai comisiilor este bineştiut că sunt primarii localităţilor respective. Pe lângă acest aspect, esenţial, de altfel, majoritatea comisiilor se confruntă cu o problemă comună, aceasta fiind lipsa topografului care să efectueze măsurătorile şi să încheie procesul verbal de punere în posesie definitivă ce stă la baza eliberării titlului de proprietate asupra terenului. Lipsa topometristului de la primărie are o explicaţie simplă: remuneraţia care i se poate acorda acestuia nu se ridică la mai mult de 400-500 RON lunar, sumă pe care topometristul o câştigă în trei-patru zile, cât îi sunt necesare pentru a efectua o documentaţie necesară întabulării în cartea funciară a unui imobil sau pentru înstrăinarea acestuia. Este lesne de înţeles de ce topometriştii refuză să se angajeze la primării sau, dacă totuşi devin salariaţii acestora, atunci, ei se ocupă mai mult de efectuarea unor lucrări particulare, neglijând sarcinile de serviciu. Situaţia constatată de mine trebuie să constituie un semnal de alarmă, atât pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor, cât şi pentru Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Consider că se impune de urgenţă constituirea unui fond special, destinat acoperirii tuturor cheltuielilor necesare salarizării topografilor din primării în mod corespunzător pentru munca depusă sau pentru a putea fi angajate societăţi specializate în prestarea serviciilor de topografie, situaţie în care punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate se va putea face în primăvara acestui an, rezolvându-se rapid şi eficient o problemă a cărei rezolvare durează de peste 15 ani. O asemenea măsură este pe deplin justificată, având în vedere faptul că nu se pot încheia acte juridice de înstrăinare a terenurilor în lipsa titlurilor de proprietate. În lipsa titlului de proprietate, persoanele în vârstă nu vor putea concesiona sau nu vor putea înstrăina terenurile pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, astfel că ei nu vor putea beneficia de renta viageră stabilită prin dispozţiile Legii nr. 247/2005 şi, pe de altă parte, tinerii nu vor reuşi să realizeze fermele pentru care să poată accesa fondurile SAPARD sau Programul Fermierul, motiv pentru care dispoziţiile Legii nr. 247/2005 nu vor avea efectul scontat pentru agricultură. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Vă mulţumesc.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ion Mocioalcă. Nu este în sală. Domnul deputat Vasile Mocanu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Vasile Mocanu: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Declaraţia politică de astăzi este intitulată: "Avem nevoie de legi, nu de ordonanţe". În armată, şi nu vorbim doar despre ţara noastră, a existat din totdeauna o vorbă care sintetizează perfect politica militară: ordinul nu se discută, se execută. Din păcate, guvernanţii de azi se mai cred încă pe vremea milităriei. Ori, poate, anumite nostalgii le întunecă buna-credinţă. Altfel, nu ne explicăm deloc apetitul Executivului pentru ordonanţele de urgenţă. În toamna trecută, Comisia Europeană atrăgea atenţia în Raportul de Ţară că, în 9 luni de guvernare, Cabinetul Tăriceanu a emis mai multe ordonanţe de urgenţă decât Guvernul Năstase pe tot parcursul anului 2004. Evident, documentul sugera delicat guvernanţilor să renunţe la acest mod pseudodemocratic de legiferare, pentru a nu limita rolul legislativ fundamental al Parlamentului. Dar actuala Putere ţine cont de sfaturile oficialilor europeni doar când îi convin. Acum, nu i-au convenit şi a continuat să emită ordonanţe de urgenţă. Ce să mai spunem de faptul că însuşi premierul Tăriceanu promitea, cu un an în urmă, că Parlamentul nu va mai fi o anexă a Guvernului, ci o sursă pentru o guvernare viabilă? Cât mai valorează o promisiune a Alianţei DA? Regăsim aici, în refuzul guvernanţilor de a discuta pe marginea legilor pe care le propun, incapacitatea Alianţei DA de a-şi susţine cu argumente logice propriile proiecte. În viziunea guvernanţilor de azi, un proiect de lege nu se mai discută, ci se votează la foc automat. Aşa se face că ne-am pricopsit, în ultimul an, cu o mulţime de legi strâmbe, ineficiente şi dubioase, când, dimpotrivă, am fi avut nevoie de legi care să ne ducă cât mai aproape de civilizaţia europeană. Sănătatea, educaţia, justiţia nu pot căpăta chip european prin ordonanţe de urgenţă. Mai descoperim în refuzul guvernanţilor de a discuta despre propriile acte normative şi intenţia premeditată a acestora de a transfera puterea de decizie politică exclusiv în tabăra celor care au obţinut doar puţin peste 30% la alegerile din 2004, scor care i-a şi plasat, de fapt, pe locul doi. Rămân însă 70 de procente de electorat care sigur că nu se regăsesc în acest mod controversat de a face politică. Când Parlamentul tace, şi tace pentru că i se ordonă să tacă, dictatura este periculos de aproape. Avem nevoie de legi bune, nu de ordine militare, domnilor guvernanţi! Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emilian Frâncu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Emilian Valentin Frâncu: Declaraţia mea politică de astăzi se institulează "Adrian Năstase îşi bate joc de Regulamentul Camerei Deputaţilor". Cu puţin timp înainte de discutarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, preşedintele Adrian Năstase a abuzat de funcţie şi a facilitat respingerea unei legi organice importante, pe motiv de lipsă a cvorumului, numărând doar voturile "pentru" sau "împotrivă" şi "uitând" că există şi abţineri. Acea gravă încălcare a Regulamentului Camerei Deputaţilor a trecut fără o reacţie prea dură din partea noastră, fiind atunci preocupaţi de încheierea dezbaterilor legate de alte legi importante. De atunci, au mai fost însă câteva momente în care domnul Adrian Năstase a ignorat voit prevederile Regulamentului, unele din ele stârnind proteste şi nemulţumiri justificate. Joi, 9 februarie 2006, domnul Adrian Năstase a recidivat! De data aceasta, a încălcat articolul 131 din Regulament, dând cuvântul, în timpul procedurii de vot electronic deja iniţiate, unor colegi de la PRM, pentru lucruri nesemnificative. O sală întreagă votase sau era în curs de votare, iar noi asistam la o bălăcăreală ieftină, cu replici şi contrareplici pe probleme ce erau deja tranşate şi spuse de încă două-trei ori sub alte forme. Fac observaţia că nu a existat nici o justificare. Nu era procedură de vot secret, în cadrul căreia ar fi fost permise luările de cuvânt «pe procedură» şi, mai mult, nimeni nu ceruse cuvântul «pe procedură» (şi doar se tot argumenta solicitarea de a trimite legea respectivă înapoi la Comisie). Şi era vorba, poate, nu întâmplător, de legea împotriva spălării banilor. Apoi, tot împotriva Regulamentului, în timpul procedurii de vot electronic deja declanşate(pe ecran se tot derulau secvenţele votului), domnul Adrian Năstase a acceptat solicitarea unui membru al Grupului parlamentar al PRM (subliniez, a unui membru simplu, nu a liderului de grup parlamentar, conform art. 50) de a obţine o «pauză de consultări», cu scopul vădit de a încheia şedinţa. Mai mult, încălcând art. 149 alin. 4, domnul Năstase a dat drept la replică unor deputaţi PRM, cărora nimeni nu le pronunţase numele. În această situaţie, îmi pun întrebarea: este vorba de necunoaşterea Regulamentului sau de rea-voinţă? În amândouă cazurile, domnul Adrian Năstase este la fel de vinovat şi nu mai merită să conducă şedinţele Camerei Deputaţilor. Este stresat şi obosit. Presa îl critică, procurorii îl urmăresc, colegii din PSD vor să-l elimine... Cu ce suntem însă noi, ceilalţi deputaţi, vinovaţi să-i suportăm în continuare aroganţa şi suficienţa? De aceea, îl rog pe domnul Adrian Năstase să aibă minima decenţă şi să-şi dea demisia de la conducerea Camerei Deputaţilor! Este clar că trage mereu de timp şi face tot posibilul să nu treacă legile importante necesare integrării. Dar atunci, de ce mimează, împreună cu liderii PSD, dorinţa de a facilita României recunoaşterea europeană? Minciuna iese uşor în evidenţă, iar "ouăle" se strică repede. Mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Iuliu Nosa. Aveţi cuvântul, domnule deputat. Se pregăteşte şi ultimul vorbitor de astăzi, domnul deputat Petru Călian, Grupul parlamentar al Partidului Conservator.
			Domnul Iuliu Nosa: Mulţumesc, doamnă preşedintă. Consecvenţa bolnăvicioasă prin care actualii guvernanţi deturnează de la scopul lor obiectiv acţiuni necesare şi benefice reprezintă deja un fapt de notorietate publică. În loc să-şi consacre energia şi eforturile înspre soluţionarea dificultăţilor reale cu care se confruntă românii, regimul patronat de Traian Băsescu consumă timpul şi banii naţiunii în direcţia inventării unor mecanisme destinate perpetuării sale frauduloase la putere. Un exemplu în acest sens este crearea Comunităţii Naţionale de Informaţii. Necesitatea acesteia este una de natură tehnică, fiind cu atât mai presantă cu cât actuala conjunctură internaţională accentuează riscurile specifice cărora instituţiile de profil trebuie să le facă faţă. Deturnarea de la scopul declarat - şi public prezentat ca benefic - nu este uşor de detectat de către opinia publică, fiind ascunsă sub argumentul necesarei "coordonări" informaţionale. De drept, instituţiile care asigură protecţia informativă a teritoriului naţional exercită acţiunea lor în interesul general, aceasta fiind raţiunea pentru care legiuitorul a considerat ca fiind firească situarea lor sub controlul Parlamentului. În fapt, odată cu crearea Comunităţii Naţionale de Informaţii, s-a reuşit trecerea acestora în subordinea intereselor de putere ale Palatului Cotroceni. Responsabilitatea serviciilor de informaţii în raport cu Parlamentul este, din acest moment, doar formală. Scopul final este evident: controlul direct şi total al întregii vieţi politice româneşti, începând cu Parlamentul şi încheind cu partidele ori organizaţiile societăţii civile, presă etc. Pierderea cea mai gravă, care s-ar putea dovedi ireparabilă, ar fi, dacă acest "demers" al preşedintelui nu este blocat la timp, aceea provenită din deteriorarea imaginii serviciilor de informaţii. Avem deja, înainte ca proiectata "centrală" de la Cotroceni să înceapă a funcţiona legal şi din plin, suficiente elemente care indică renaşterea insecurităţii personale, ba chiar a terorii pe care o genera defuncta securitate. Revenirea la climatul de suspiciune generalizată şi la teroarea însoţitoare ar distruge nu doar imaginea noilor servicii de informaţii, care ar redeveni poliţie secretă politică, ci şi tânăra democraţie românească. Iată de ce consider că Traian Băsescu trebuie blocat la timp în ascensiunea sa spre autoritarism politic - şi nu doar de către noi, cei aflaţi în Opoziţie, ci şi de către toţi colegii responsabili din Parlament. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc.
			Domnul deputat Petru Călian, Grupul parlamentar al Partidului Conservator. Aveţi cuvântul, domnule deputat.
			Domnul Petru Călian: Vă mulţumesc. Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Moderaţia, soluţia de ieşire din impas a coaliţiei". "Pentru a menţine un partid în primele rânduri ale luptei politice este nevoie de multă muncă, dedicaţie şi abnegaţie din partea tuturor membrilor săi. Când spun primele rânduri ale luptei politice, nu mă refer la lupta pentru putere, mă refer la determinarea cu care trebuie să susţinem idealurile şi valorile probate istoric în faţa celor care ar încerca să le minimalizeze sau să le desconsidere". Astfel sună un paragraf din discursul pregătit pentru congresul extraordinar al Partidului conservator reunit cu ocazia fuziunii cu Partidul Unităţii Naţionale Române. În ultimele zile am asistat cu toţii la noi seisme de amploare pe scena politică românească de parcă cele existente până acum nu ar fi fost de ajuns. Din păcate, evenimentele din săptămâna precedentă, şi mă refer în special la neîntrunirea cvorumului necesar în Senat pentru votarea actului normativ privind Departamentul Naţional Anticorupţie, dar şi la scandalul declanşat de declaraţiile senatorului Gheorgy Frunda au scos la iveală o problemă internă de fond a coaliţiei. Ceea ce ar fi trebuit să fie lupta partidelor în interesul cetăţenilor a fost detunată în lupta partidelor din coaliţie şi lupta puterii cu opoziţia. Sunt tot mai multe semnale care indică o problemă internă, străină de adevăratele interese ale ţării în acest moment şi de obiectivul strategic de aderare la Uniunea Europeană. Deşi solicitat să se dezică de declaraţiile sale, senatorul Gheorgy Frunda - UDMR a sfidat atât coaliţia din care face parte, cât şi opoziţia şi s-a prevalat de protocolul coaliţiei pentru a se eschiva de la asumarea răspunderii. Partidul Democrat, principalul nucleu al puterii, dă tot mai mult impresia că scena politică românească este un teatru cu un singur actor, o scenetă ale cărei sfori se întrevăd printre cortinele dezinformării pe care le trage peste ochii opiniei publice. Cazul fuziunii cu PNL este doar un mic fragment din tot acest decor al impulsurilor ce par să trezească tot mai multe ambiţii şi frustrări de partea tuturor. Consider că relativ la tendinţa Partidului Democrat şi, în special, a preşedintelui de facto, Traian Băsescu, chiar dacă ştim cu toţii că preşedintele este apolitic conform Constituţiei, de a se constitui ca partid de guvernământ şi unic reprezentant al voinţei poporului, trebuie să luăm cu toţii atitudine fără a afecta însă interesele ţării. Subliniez din nou faptul că Partidul Conservator nu intenţionează să provoace o scindare la nivelul coaliţiei prin retragerea sprijinului politic, cel puţin până în momentul strategic al aderării, dar şi mai încolo, însă nu putem accepta şi închide ochii la tot mai desele scandaluri provocate de întrecerea PD-PSD. În acest context susţin afirmaţiile preşedintelui Dan Voiculescu la Congresul organizat în 12 februarie a.c., chiar dacă invit toate părţile implicate la moderaţie, singura soluţie pe care o consider viabilă în acest moment. Vă mulţumesc.
			Doamna Daniela Popa: Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.
			Nu încheiem şedinţa noastră de astăzi consacrată declaraţiilor politice fără să vă anunţ că o serie dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile lor politice, şi anume : Din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat domnii deputaţi : Mihai Apostolache, Valeriu Ungureanu, Gheorghe Chiper, Minodora Cliveti, Florin Iordache, Aurel Gubandru, Mirela Adomnicăi, Victor Sanda, Ion Dumitru, Mihai Dumitriu, Ioan Cindrea, Matei Cătălin Lucian, Vasile Puşcaş, Vasile Soporan, Marin Constantin. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi: Claudius Mihail Zaharia, Dragoş Ujeniuc, Corneliu Momanu şi Mihai Mălaimare. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnii deputaţi : Alexandru Mocanu, Marius Rogin, Traian Igaş, Aurel Olărean, Movilă Petru. Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnii deputaţi Costache Mircea şi Ilie Merge. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator Daniela Popa şi Ioan Ţundrea. Vă mulţumesc.
			(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)
			Domnul Aurel Olărean: "Organigrama şi social-democraţia sau despre cum înţeleg aleşii PSD să gestioneze banii contribuabililor în administraţia publică locală" Stimaţi colegi, Este binecunoscut faptul că, la nivelul administraţiei publice locale în unele zone ale ţării, deloc întâmplător, printre cele mai sărace, reprezentanţii PSD-ului deţin încă, din păcate, o pondere însemnată. În aceste localităţi (municipii, oraşe, comune sau sate), PSD-ul gestionează şi repartizează, de multe ori, preferenţial banii contribuabililor pentru a-şi proteja interesele şi oamenii. Mă voi referi, în rândurile următoare, la situaţia municipiului Rădăuţi, localitatea unde un primar PSD conduce de aproximativ 30 de ani, cu unele intermitenţe, controlând personal sau prin interpuşi destinaţia unor sume din bugetul local. La începutul acestui an, Primăria Rădăuţi şi-a mobilizat întregul aparat din subordine pentru a-şi putea trece organigrama prin Consiliul local. Extrem de stufoasă, cu numeroase persoane angajate pe diverse posturi plătite din banii contribuabililor, organigrama Primăriei Rădăuţi depăşeşte sensibil organigramele altor primării din judeţul Suceava, apropiate ca număr de locuitori de municipiul rădăuţi. Deloc întâmplător, printre beneficiarii acestei organigrame se regăsesc, alături de persoane competente, rude directe ale primarului sau ale altor persoane care deţin funcţii în cadrul Primăriei municipiului Rădăuţi. În felul acesta, primăria municipiului Rădăuţi a devenit unul dintre angajatorii constanţi şi importanţi din localitate. Mă întreb pe mine şi vă întreb pe dumneavoastră : Ce se va întâmpla cu organigrama primăriei Rădăuţi (construită după modelul social-democrat) după 1 ianuarie 2007? Vom fi oare, atât de credibili încât să le explicăm europenilor că, la nivelul unei administraţii locale contează mai puţin eficienţa, competenţa decât gradul de rudenie sau culoarea politică? Sigur, întrebarea mea este realmente retorică, întrucât răspunsul îl cunoaştem cu toţii. Însă, sunt de părere că situaţia municipiului Rădăuţi reprezintă un caz semnificativ pentru direcţionarea şi gestionarea banilor contribuabililor de către aleşii PSD-ului. În locul unei profesionalizări a angajaţilor din administraţia publică locală, în spiritul normelor şi reglementărilor europene, a formării unor tineri în scopul atragerilor sumelor repartizate de Uniunea Europeană pe diverse proiecte de investiţii şi dezvoltare, administraţiile PSD-iste direcţionează banii publici prioritar pentru plata salariilor unor funcţionari, astfel, fidelizaţi. Primăria municipiului Rădăuţi ar fi putut să renunţe la o parte din angajaţii săi, după o analiză chibzuită şi competentă, pentru a se putea astfel identifica o soluţie viabilă în cadrul Grădinii Zoologice din localitate. Insă, se pare că, aleşii PSD-ului din administraţia publică locală nu pot proceda altfel decât s-au învăţat: direcţionarea banului public spre zone, domenii şi persoane care ţin de cele mai multe ori de culoarea politică.
			Doamna Minodora Cliveti: Societatea românească renunţă greu la mentalităţile şi stereotipurile sexiste. Este greu să se modifice conştiinţa publică privind egalitatea de şanse şi de tratament pentru femei şi bărbaţi în direcţia reconsiderării condiţiei femeilor şi a respectării drepturilor acestora, atunci când persoane publice utilizează formulări ce susţin, în mod evident, discriminările de gen. Eforturile legislative şi instituţionale făcute în ultimii ani sunt prejudiciate de exprimări ale unor personalităţi care fac referiri derizorii, cu conotaţii sexuale, în confruntarea politică. De curând, un reprezentant important al unui partid din coaliţia de guvernământ a comparat situaţia unui lider din opoziţie cu cea a unei fete mari puse să conducă o casă de toleranţă. Nu numai că termenii sunt jignitori în orice situaţie, dar această comparaţie aduce atingere demnităţii persoanelor şi, în acest context, lezează drepturile femeilor. Acest exemplu îmi susţine convingerea că oamenii politici (de ce oare numai bărbaţii?) nu şi-au reformat mentalităţile privind (ne) recunoaşterea statutului egal al femeilor şi bărbaţilor în viaţa publică şi privată. Acest mod de exprimare ce defavorizează imaginea femeilor reprezintă o recidivă. Să ne amintim că un înalt personaj şi-a trimis o colegă pe "centura politicii" atunci când opiniile acesteia l-au deranjat. În calitate de preşedintă a Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Camera Deputaţilor nu pot trece cu vederea astfel de afirmaţii publice. Femeile şi bărbaţii sunt parteneri cu drepturi egale şi nu există nici o raţiune pentru care unii sau alţii să fie subapreciaţi sau denigraţi. Consider că discursul politic este important pentru formarea opiniei publice şi că argumentele aduse trebuie să fie civilizate, "politically correct" şi nu cu accente triviale, tocmai pentru că noi avem o mare responsabilitate morală şi civică faţă de cei pe care îi reprezentăm.
			Doamna Doina Micşunica Dreţcanu: Unul dintre drepturile fundamentale ale oamenilor este dreptul la libertate şi protecţie. Asigurarea unui mediu de viaţă sănătos ar trebui să reprezinte o prioritate a tuturor instituţiilor abilitate ale statului, pentru că, în fond, cetăţenii plătesc, prin impozite şi taxe substanţiale, serviciile publice menite să le apere viaţa. De mulţi ani se discută despre rezolvarea problemei câinilor comunitari şi al pericolului acestora pentru securitatea cetăţenilor. În sprijinul autorităţilor au sărit organizaţii internaţionale. Sumele de bani cheltuite nu numai că nu au dus la rezolvarea problemei, dar nici măcar nu se mai ştie cum au fost cheltuite. Puşi în faţa acestei întrebări, cei care trebuie să răspundă nu au putut justifica nici gestionarea fondurilor, dar nici a situaţiei în sine. În fiecare zi există nenumărate cazuri de oameni atacaţi şi muşcaţi de câinii comunitari. Evenimentul dramatic al omului de afaceri japonez a deschis ochii autorităţilor. În locul răspunsurilor concrete şi coerente la întrebările românilor, din partea autorităţilor, în acest caz a edilului şef al capitalei, vin răspunsuri surprinzătoare: "păziţi-vă de câini". Este sterilizarea o soluţie? Cât timp va dura strângerea şi sterilizarea câinilor de pe străzi şi în ce măsură va fi eficientă această soluţie dacă oamenii vor adopta şi vor elibera câinii? Cum pot fi traşi la răspundere proprietarii care nu au grijă de animalele lor de companie? În această situaţie, oamenii se întreabă care este eficienţa păstrării unor servicii publice care se ocupă cu paza şi protecţia lor. Situaţia este cu atât mai neplăcută cu cât, uitându-ne la statistici, observăm că majoritatea victimelor sunt copii şi bătrâni. Cât timp trebuie să mai treacă până se va găsi o soluţie pentru această problemă? Sau deja câinii comunitari au fost şterşi de pe lista de priorităţi a Alianţei, care este foarte ocupată cu posibila fuziune. Câţi oameni mai trebuie să fie muşcaţi ca aceasta problemă să fie pusă în discuţie? Cred că reprezentanţii administraţiilor locale ar trebui să ofere, în loc de sfaturi, soluţii concrete, realiste şi sigure, de natură să prevină şi să înlăture acest coşmar care se adaugă la multe altele în această etapă de "trăit bine".
			Domnul Petru Movilă: Am urmărit cu toţii vâlva produsă de respingerea de către Senat săptămâna trecută a ordonanţei Guvernului privind înfiinţarea Departamentul Naţional Anticorupţie. După părerea mea, această vâlvă este îndreptăţită deoarece nu este vorba despre o ordonanţă sau un proiect de lege oarecare, ci despre un act esenţial şi necesar în lupta împotriva corupţiei care macină de ani buni societatea românească. Fără îndoială, la nivel declarativ, toate guvernele de până acum, precum şi justiţia, au luptat împotriva acestui flagel; este adevărat că, odată cu negocierile de aderare la Uniunea Europeană, s-au creat şi unele instrumente legislative şi juridice menite să facă mai eficientă această luptă: mă gândesc la pachetul de legi pentru combaterea corupţiei adoptat în 2002 şi la înfiinţarea P.N.A. Rezultatele au fost însă sub aşteptări. Aceste rezultate au fost sugestiv comentate în expresia "corupţie fără corupţi". În consecinţă, presiunile din partea Comisiei Europene, dar şi a unor guverne aliate (de exemplu, SUA) pe această temă au sporit, iar Alianţa D.A., în campania electorală din toamna lui 2004 a înscris în programul său, ca prioritară, lupta reală împotriva corupţiei. Odată ajunsă la guvernare, Alianţa D.A. şi-a ţinut cuvântul şi, împreună cu partenerii săi, a emis Ordonanţa de înfiinţare a Departamentul Naţional Anticorupţie Stimaţi colegi, Sunt convins că respingerea de către Senat a Ordonanţei de înfiinţare a DNA îşi are cauza tocmai aici: au fost afectate cercuri de interese şi persoane din vârful clasei politice. Este o reacţie instinctivă de apărare a celor care au adunat averi uriaşe şi care s-au crezut, ani în şir, intangibili. Poate că unii dintre dumneavoastră vor spune că această respingere se înscrie în lupta obişnuită dintre opoziţie şi putere şi că este doar un episod obişnuit al acestei lupte, episod în care a câştigat opoziţia. Nu opoziţia a câştigat, ci doar acei indivizi care, în numele opoziţiei, luptă cu disperare pentru a păstra ceea ce au acumulat alături de lege. În asemenea situaţii, pentru asemenea oameni, interesul naţional sunt doar vorbe goale. Şi spun acest lucru deoarece se ştie foarte bine că respingerea ordonanţei Departamentul Naţional Anticorupţie va avea consecinţe foarte negative pentru România în anul decisiv al aderării. Dar victoria lor este efemeră. În ceea ce priveşte PD, afirm cu toată certitudinea că toţi senatorii partidului nostru, prezenţi în sală, au votat pentru ordonanţă şi toţi parlamentarii noştri vor susţine instituţia Departamentului Naţional Anticorupţie care, într-un timp foarte scurt, şi-a dovedit eficienţa.
			Domnul Aurel Gubandru: După ceva mai bine de două luni de la încheierea grevei, profesorii se pregătesc de iniţierea unui nou protest. Nemulţumirea sindicaliştilor porneşte de la faptul că reprezentanţii lor nu au fost consultaţi în elaborarea calendarului de acţiuni, pentru realizarea proiectelor, precum şi a ghidului pentru accesarea acestora, atât pentru anul în curs, cât şi pentru perioada 2007 - 2008. În acordul încheiat cu cadrele didactice pentru încetarea grevei, a fost stipulat în mod foarte clar că părţile semnatare se angajează să constituie comisii mixte, compuse din reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Finanţelor Publice şi federaţiilor reprezentative din învăţământ, care ar trebui să monitorizeze elaborarea şi implementarea proiectelor. Din nefericire, guvernanţii au preferat să poarte aceste discuţii într-un mediu oarecum restrâns, ferit de ochii celor direct interesaţi. Dacă luăm în considerare comunicatul emis de primul ministru şi de ministrul educaţiei şi cercetării, procentul de 1,1% promis nu va avea destinaţia precizată în acord. Conform acordului menţionat, programele care urmau să fie finanţate în acest an se referă, în principal, la asigurarea calităţii învăţământului preuniversitar, perfecţionarea cadrelor didactice şi facilitarea accesului la educaţie şi la activităţi extraşcolare. Dar, având în vedere că reprezentanţii sindicaliştilor nici măcar nu au fost chemaţi la discuţii, nu se pune problema de a se ţine cont de părerile lor. De asemenea, profesorii din învăţământul preuniversitar sunt nemulţumiţi că, după greva de trei săptămâni, singurele drepturi salariale pe care le-au primit au fost, de fapt, comune tuturor bugetarilor, fără ca profesorii să aibă un avantaj financiar. Din informaţiile pe care le deţin, se pare că astăzi se întruneşte Colegiul Liderilor Sindicali care va hotărî atitudinea formaţiunilor sindicale în legătură cu acordul semnat. Este o situaţie de criză în acest moment, pentru că acţiunile revendicative pot fi reluate.
			Domnul Cătălin Lucian Matei: "Puiul ilegal al tricefalei sare la bătaie!" Dragi şi stimaţi colegi de Parlament! O scurtă incursiune în istoria ultimului an al ţării noastre ne oferă triste exemple ale unor copilării politice, infantile luări de poziţii, răbufniri penibile de egoism, răzbunare ieftină şi mai ales o ură atavică împotriva PSD, personificat, în minţile bolnave ale celor aflaţi în poziţii de conducere, ca Răul absolut. Desigur, în orice societate normală, aceste elucubraţii ar fi fost, în mod firesc, tratate medical, medicamentos, cu repaos la pat, şi lungi plimbări în aer curat, într-o staţiune montană. Apelând numai la bun simţ şi tot nu poţi explica logic de ce un procuror numit de un ministru eminamente politic, deoarece face parte dintr-un Guvern, care prin definiţie, face politică (sau cel putin aşa ar trebui), este imparţial, iar unul numit de Colegiul Superior al Magistraturii, organism ales prin alegeri libere, de magistraţi, care nu sunt membrii nici unui partid, nu este imparţial. Apelând atât la bun simţ, dar şi la codul penal, codul civil, codurile de procedura civilă sau penală, şi tot nu poţi explica de ce, învinuit fiind de cumpărarea sub preţul pieţei a unui teren, se cere percheziţionarea domiciliului preşedintelui Camerei Deputaţilor. A.... pentru distracţia poporului, pentru circ? Pentru târârea în ridicol si în bancurile din cârciumi? Da, aşa da! Aşa inţelegem. Da, asta e politică, frate! Această isterie malignă a actualei alianţe tricefale a cuprins şi puiul avorton numit PC, prin vocea primadonei sale, Dan Voiculescu. Cuprins de febra guvernării, dar nu a puterii, aşa cum a încercat să disimuleze oratoric, acesta a început să înjure însăşi mîna care l-a ajutat să treacă pragul Parlamentului. Profitând de ameţeala şi deruta psihică a colegilor de guvernare, individul cu lavetă de bebeluş la gât caracterizează PSD ca balaur, ca partid-stat, dar ... bun a fost acest balaur ca partener de Uniune, coleg de campanie electorală, umăr de nădejde la ridicarea nivelului electoral...şi asta nu mai departe de un an de zile în urmă... Nu degeaba are românul vorba "câinele care îşi părăseşte stăpânul şi se ia după tine, goneşte-l cu piatra"! Un sfat nesolicitat dat alianţei: vă aşteaptă zile grele din partea propriilor colegi; noi vi i-am urcat în maşină, înşelaţi de inocenţa din privirile lor şi de ideile frumoase, dar să nu uitaţi că voi le-aţi dat accesul la frâne! Vă mulţumesc.
			Domnul Claudius Mihail Zaharia: Declaraţie politică despre situaţia politică care încetineşte reglementările privind DNA. Domnule preşedinte, stimaţi colegi, Voi intra direct în subiect fără nici un fel de introducere. Mi se pare absolut surprinzător ca şi astăzi ne lovim de problema lipsei de interes în lupta împotriva corupţiei şi, chiar mai mult, de dorinţa partidelor din opoziţie de a bloca lupta împotriva acestui flagel. Am ajuns ca, datorită acestei inconştienţe politice şi a lipsei de maturitate a acestor partide, ziare ca "Financial Times" să scrie că "parlamentarii români vor fi presaţi de UE pentru a rediscuta o lege-cheie anticorupţie", în timp ce "Le Monde" titra: "Partidele româneşti se razvrătesc împotriva politicii anticorupţie". "Le Monde" observă că datorită unei "cote mari de absenteism" a parlamentarilor din Coaliţie, "PSD-ul (post-comunist)", aliat cu "partidul extremist Romania Mare", a reuşit să blocheze "o politică ce a dus la punerea sub acuzare a mai multor lideri politici". Stimaţi colegi parlamentari, nu ne putem juca cu imaginea ţării noastre în condiţiile în care toţi ne dorim integrarea europeană, subiect pe care îl fluturăm electoratului de fiecare dată când vorbim despre programul partidului pe care îl reprezentăm. Opoziţia zilelor noastre arată că ţine neapărat să se constituie ca opoziţie indiferent de proiectul care este discutat. Şi în cazul respingerii de către Senat a reglementărilor privind DNA, liderul PSD a ţinut să-şi justifice opoziţia prin faptul că în forma dezbătută în Senat, DNA "rămâne o armă nucleară care riscă să scape de sub control" datorită "tentaţiei folosirii DNA pentru a-i ţinti pe adversarii politici". Voi folosi această declaraţie pentru a analiza poziţia opoziţiei privind lupta împotriva corupţiei: mă simt dator să le reamintesc colegilor că dacă nu ar exista corupţi şi îmbogăţiţi din banii statului în rândul membrilor partidelor politice care s-au opus acestei legi probabil că nu ar trebui să ne fie frică de ţintirea "adversarilor politici" prin comandă politică pentru că nu ar exista obiectul activităţii; lupta împotriva corupţiei nu se poate face numai pentru viitor, stimaţi colegi PSD şi PRM, pentru că sunt politicieni români care s-au îmbogăţit ilicit şi ei nu pot fi trecuţi cu vederea de organele de anchetă; prin poziţia luată tăiaţi elanul anchetatorilor şi, din punctul meu de vedere, ea reprezintă şi o atenţionare discretă la adresa celor care lucrează la deconspirarea celor vizaţi de anchetele DNA. Din fericire, toate aceste derapări ale Parlamentului sunt corectate de Guvern prin ţinuta şi dorinţa acestuia de a reforma România. Apreciez poziţia fermă a primului ministru care luptă pentru punerea în funcţiune a DNA şi este gata chiar să-şi asume răspunderea pentru ca eficienţa luptei împotriva marii corupţii să crească şi ca astfel drumul către integrarea europeană să fie netezită. Ţin, totuşi, să adresez rugămintea parlamentarilor României să facă front comun împotriva corupţiei şi să cântărească mai mult efectele pozitive şi cele negative în momentul în care votează pro sau contra o lege pentru că şi Parlamentul României trebuie să fie o instituţie care funcţionează şi care lucrează pentru popor. Vă mulţumesc,
			Domnul Constantin Traian Igaş: "Situaţia gravă a românilor din Timoc" Doamnelor şi domnilor deputaţi, În urmă cu mai bine de un an de zile nu mi-ar fi putut trece prin gând că o comunitate de români poate să mai treacă în aceşti ani prin momente ca cele care mi-au fost aduse la cunoştinţă. Ca să fiu sincer, nici nu ştiam prea multe despre românii timoceni care au trăit, trăiesc şi vor trăi pe teritoriul actualei Serbii. Cunoşteam, asemenea altor oameni simpli, că şi în Iugoslavia trăiesc mulţi fraţi de-ai noştri, dar nu mi-aş fi putut închipui că aceştia trăiesc de mult timp sub o presiune continuă care-i duce până acolo încât le e teamă să-şi mai spună români. Situaţia lor mi-a fost adusă însă la cunoştinţă anul trecut şi de atunci am încercat, în mai multe feluri, să o prezint mai departe, în speranţa că se vor lua totuşi unele măsuri pentru ca situaţia lor să nu mai continue ca în prezent. Românii timoceni sunt mai mulţi şi ca număr şi ca pondere locală decât cei bănăţeni, dar nu au nici cel mai neînsemnat drept la păstrarea identităţii naţionale. Nu sunt reprezentaţi nici în Consiliul Naţional al Românilor din Serbia prin "bunăvoinţa" Belgradului. În decembrie 2003, nici o minoritate nu a intrat în parlamentul Serbiei, deşi voci oficiale apreciază că minorităţile din statul sârb sunt cel puţin 25%. Românilor din Timoc li s-a impus încetul cu încetul titulatura de "valah" şi cu toate că numărul lor atinge câteva sute de mii de suflete, aceştia nu sunt reprezentaţi la nivelul conducerii administrative nici măcar în Homolie sau Valea Timocului, unde aceştia sunt majoritari. De 14 ani, ori de câte ori România a abordat acest subiect, Serbia a refuzat sau a tergiversat acordarea unor minime drepturi pentru românii din Timoc. Dacă în Ucraina sunt 90 de şcoli unde se studiază toate materiile în română, dacă Ungaria oferă de drept aceleaşi drepturi firavei comunităţi româneşti de acolo, dacă Bulgaria măcar discută despre viitoare drepturi pentru români, Serbia refuză măcar o oră de limbă română pe săptămână în localităţi din Valea Timocului unde, conform recensământului din 2002, românii-valahii reprezintă 30% din populaţie (în fapt cele mai multe localităţi sunt curat româneşti). Organizaţiile politice româneşti din aceste ţinuturi sunt des ţinta atacurilor naţionaliştilor sârbi. Doar în anul trecut au scris de două ori pe uşa acestora "Marş din Serbia!" şi au desenat obscenităţi fără ca poliţia să descopere autorii. Comunitatea Românilor din Iugoslavia, de când a început un parteneriat cu timocenii, a fost scoasă afară din sediul pe care l-a ridicat chiar ea şi se judecă şi acum. În Serbia, Biserica Ortodoxă Sârbă nu manifestă nici cel mai mic sentiment frăţesc sau ecumenic. Episcopul de Timoc nu a permis nici măcar intrarea în biserica din Slatina Borului la o aniversare a unui preot român din Vârşeţ invitat de localnici. Au fost fără ecou şi apelurile mitropolitului Corneanu şi listele de semnături adunate de românii timoceni pentru slujbă în limba română. Aceeaşi soartă au avut-o listele cu semnături pentru ţinerea în şcoli a unor ore de limba română. Deşi vorbitori buni de limbă română (arhaică), dar fără posibilitatea de a folosi această limbă maternă în public şi în scris, românii timoceni nu beneficiază de statut de minoritate naţională în statul sârb în care trăiesc. Situaţia lor este semnalată din ce în ce mai des autorităţilor române, dar până acum nici o schimbare. Iată cum o mare de români este lipsită de cele mai elementare drepturi naţionale. Nici un minut de limbă română în şcoli, nici un cuvânt românesc în bisericile lor, nici un cuvânt românesc la televiziunea sau radioul public sârbeşti care să se recepţioneze în zonă. Atât de mare este presiunea psihologică (şi nu numai) asupra lor încât la sediul central al Mişcării Democrate a Românilor din Serbia care este partid politic înregistrat oficial, nu este nici o firmă afişată. Trebuie să-ţi asumi riscuri serioase în Serbia ca să te declari şi să te aperi de o maşină infernală care te face să îţi pară amarnic de grea crucea ce ţi-ai luat-o fiind altceva decât sârb într-o zonă pe care Serbia se teme că ar putea să o piardă. Serbia este suspicioasă şi inventează peste tot posibili inamici. Românii de la sud de Dunăre sunt fără şcoli, fără reprezentare parlamentară şi nici măcar nu sunt lăsaţi să-şi asculte slujba ortodoxă în limba maternă, recent un preot român fiind aspru pedepsit de autorităţi pentru faptul ca "a îndrăznit" să ţină slujba în limba română. În prezent acestuia îi este deschis proces prin care este judecat pentru "grava" faptă săvârşită. Nu este vorba numai de nerecunoaşterea minorităţilor române, ci chiar de opresarea reprezentanţilor acesteia, prin mijloace poliţieneşti, retardate şi rudimentare. În schimb, la noi, fără a jigni pe cineva, cei aproximativ 10 000 de bulgari au locul lor, în Parlament, un liceu, patru şcoli şi secţie la Universitate. Ucrainenii şi sârbii aşişderea, iar de unguri nu mai vorbim. Românii din Valea Timocului, după cum ne-au declarat liderii acestora nu doresc decât "aceleaşi drepturi pe care le au sârbii din România şi care se încadrează în normele europene, inclusiv în recomandările Comisiei de la Veneţia". Deşi autorităţile române nu s-au prea implicat în schimbarea acestei situaţii, eu, şi poate cu sprijinul şi al altor colegi parlamentari, voi continua să semnalez şi să urmăresc îndeaproape situaţia fraţilor noştri români timoceni şi, ca să închei, aş vrea să îmi permiteţi să redau vorbele unui om de litere preocupat de această problemă: " Oare eu aş mai ţine la originea mea română dacă nu aş şti scrie şi citi româneşte, dacă nu aş fi auzit măcar că există o cultură română cu o sumedenie de poeţi, prozatori, artişti care au scris în limba mamei mele? Oare eu aş fi mândru de numele de român dacă nu aş şti de Ştefan cel Mare, de Brâncoveanu, de Avram Iancu, de Horia şi la şcoală aş învăţa doar de cărturarii şi eroii altei naţii? Sper să nu cadă nici asupra duşmanilor un astfel de blestem care să îţi ia orice punte spre neamul tău. Sper, de asemenea, să trăiesc să văd luat acest blestem şi de pe capul fraţilor timoceni." Vă mulţumesc.
			Domnul Corneliu Momanu: «Despre aberaţia "poliţiei politice" în lupta împotriva corupţiei» Stimaţi colegi, Angajamentul României în lupta anticorupţie a fost salutat, cel puţin în ultimele luni, atât de Uniunea Europeana, cât şi de ţările care constituie pentru noi un reper în aplicarea normelor statului de drept. Acest angajament nu constă doar în elaborarea şi aplicarea unor legi, ci în primul rând, în funcţionarea independentă şi eficientă a justiţiei. Nu s-a aşteptat nimeni ca acest proces de revenire la normal să se producă fără reacţii dintre cele mai dure ale celor aflaţi în vizorul structurilor specializate în lupta împotriva corupţiei. După experienţa totalitară a anilor de comunism, după anii mai recenţi în care "partidul-stat", PSD, a călcat în picioare tot ce a însemnat opoziţie, câteva voci lansează acum sintagma "poliţie politică". Este o aberaţie greu de egalat. Atât presa, cât şi opinia publică, în general, au semnalat în nenumărate rânduri ineficienţa luptei împotriva corupţiei, măsură care condiţionează aderarea României la UE în 2007. O lungă perioadă, ziarele au semnalat fapte de corupţie din cele mai grave, având ca autori înalţi demnitari şi funcţionari din aparatul de stat. Nici un organ de cercetare nu s-a autosesizat. PNA a reprezentat, pană nu demult, o creaţie birocratică artificială, un capitol bifat doar pe hârtie în tentativa de a duce de nas oficialii europeni. Acum, într-adevar, lucrurile au început sa se mişte. Primele dosare "grele" ale foştilor demnitari sunt în lucru la DNA. Şi tot acum apar primele acuze de "poliţie politica". Evident, cei care le lansează sunt tocmai cei aflaţi în cercetări. Care, în disperare de cauză, se agaţă de tot ce le cade la îndemână pentru a se victimiza înainte de vreme. Românii au o vorbă de duh, pe care personajele în cauză par să o fi uitat: "Hoţul strigă hoţii". Pe cine vor să convingă domniile lor printr-un astfel de comportament, absolut patetic şi neconvingător? Justiţia din România are datoria şi are libertatea să facă ce este drept şi ce este corect. Justiţia din România permite celor nevinovaţi să se apere şi celor vinovaţi să plătească. Acesta este statul de drept. Vă mulţumesc.
			Domnul Mihai Cristian Apostolache: Stimaţi colegi, În luna mai a anului trecut, vă reţineam atenţia cu o declaraţie politică prin care nu doream altceva decât să fiu vocea tinerilor români care visează să îşi poată cumpăra o locuinţă. Vă spuneam, atunci că m-am adresat şi Executivului, cerându-i, punctual, sprijin pentru finalizarea lucrărilor la blocurile ANL din Ploieşti, care, deşi aflate într-un stadiu avansat de execuţie, nu au mai beneficiat de finanţare. Spre plăcuta mea surprindere, am primit un răspuns favorabil din partea domnului ministru Gheorghe Dobre, întărit prin semnătura domnului Laszlo Borbely, prin care sunt informat că "pentru programul pe anul 2006 se au în vedere reluarea lucrărilor la obiectivele sistate din municipiul Ploieşti, continuarea lucrărilor la blocul din oraşul Sinaia, precum şi includerea la finanţare a unui obiectiv din Azuga". Iată de ce, deşi ar putea părea ciudat în contextul actualelor conflicte putere-opoziţie, doresc să îi mulţumesc domnului ministru Borbely, dar şi să îl rog să aibă grijă ca fondurile promise să şi ajungă în Prahova, în timp util. Spre binele tinerilor, indiferent de simpatiile lor politice, mi-aş dori să am mai des motive de mulţumire. Ar fi şi un semn că, iată, când este vorba despre interese majore, putem discuta civilizat chiar şi în Parlamentul României! Vă mulţumesc.
			Domnul Constantin Marin: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Legile privind reforma în domeniul sănătăţii au fost dezbătute şi mediatizate excesiv de mult, parcă acest serviciu de asistenţă medicală s-ar înfiinţa pentru prima dată acum. Legea este ca un copil din flori. În conceperea ei nu s-a ţinut cont de experienţa românească în domeniu, de rezultatele pozitive obţinute de-a lungul timpului şi de condiţiile concrete în domeniu. Pornind de la aceste considerente cred că, până la urmă, rezultatele nu vor fi cele scontate, vor apărea serioase contradicţii pe diferite paliere organizatorice şi de conducere. Să nu creadă cineva că PSD-ul nu a făcut o restructurare a sistemului de sănătate în România, aşezarea sa pe principii de eficienţă, valorificarea potenţialului uman şi material de care dispunem, dar de fiecare dată, ne-am lovit de unele împotriviri venite din interiorul sistemului care, în acele momente, s-a închis şi nu a dat voie să pătrundă noul, mai precis, măsurile de structurare şi restructurare. De aceea, ne îngrijorează faptul că nu s-a făcut suficientă popularizare, dezbatere cu personalul sanitar, a măsurilor de restructurare a asistenţei în ambulator şi a celei cu paturi. Din studiul legii, se constată o implementare forţată a acquis-ului comunitar fără a ţine seama de condiţiile specifice din România. Modul dictatorial în care actualul ministru al sănătăţii se poartă cu cadrele medicale denotă lipsă de respect faţă de aceşti oameni care salvează vieţi omeneşti. Îi târăsc prin procese, aducându-le o serie de injurii şi etichetări, demonstrând încă o dată că nu ştim să ne respectăm valorile. Faptul că acest pachet de legi este aprobat prin răspundere guvernamentală, constituie o dovadă a faptului că acest Guvern sfidează democraţia, minimalizează rolul Parlamentului şi aruncă o umbră de neîncredere şi suspiciune asupra acestuia. Guvernanţii nu conştientizează că acest sector de activitate este un domeniu sensibil, cu impact asupra populaţiei, unde niciodată nu poţi spune că s-au epuizat toate soluţiile de modernizare şi reorganizare. De aceea, consider că adoptarea acestui pachet legislativ trebuie făcută cu o consultare largă a întregului personal medical din România şi numai atunci putem spune că am făcut o treabă bună, durabilă şi pe termen lung. Dacă de fiecare dată, la patru ani, când se schimbă echipa guvernamentală, vom modificat regulile jocului, consecinţele vor fi foarte grave şi vor fi suportate de cetăţeanul aflat în suferinţă dar şi pe cheltuiala lui. De aceea noi, Grupul parlamentar al PSD, protestăm în numele poporului român, faţă de modul în care este privită asistenţa sanitară în România ca o activitate aducătoare de venituri în buzunarele unora. Dacă avem în vedere faptul că domnul Nicolăescu priveşte bolnavul ca o marfă căruia la intrarea în spital i se deschide o fişă de materiale, alta decât fişa de observaţie, ne dăm seama cât de bine se pricepe la medicină. Cerem domnului Nicolăescu să-şi prezinte neîntârziat demisia deoarece cadrele medicale nu-l recunosc ca ministru. Este puternic contestat chiar de colegii liberali cărora le este ruşine că sunt colegi cu acesta. Ne exprimăm speranţa că în cadrul votului vom cântări serios dacă această lege răspunde exigenţelor pe care le aşteaptă populaţia României, cu atât mai mult că aceasta nu reflectă unitatea de voinţă şi gândire a Parlamentului.
			Domnul Cristian Silviu Buşoi: "Legea lustraţiei, o necesitate reală sau imaginară?" De 16 ani încoace, Legea lustraţiei a fost mereu amânată şi tergiversată de guvernările trecute. Proiectul de lege a fost lăsat prin tot felul de sertare, nu pentru că ar fi fost uitat, nu din cine ştie ce motive minore, ci pentru că ar fi însemnat o lovitură serioasă la adresa celor care se aflau la conducerea României. Pentru început cred că e bine să ne aducem aminte că "lustratio" din latină înseamnă purificare, o nevoie exprimată de nenumărate ori în cei 16 ani de la Revoluţia Română de membri ai societăţii civile din Timişoara, din Bucureşti sau din alte părţi ale ţării. Aceştia doreau promovarea unei legi care să acţioneze ca un filtru moral, ce ne-ar permite să intrăm în Europa cu un sistem politic reformat, constituit din politicieni şi funcţionari care nu au colaborat cu poliţia politică comunistă. Această soluţie a lustraţiei a apărut pentru prima dată în anul 1990 prin eforturile membrilor Societăţii Timişoara, iar mai târziu scriitorul George Şerban s-a implicat activ în realizarea acestei legi. Promovarea ei a fost imposibilă, deoarece populaţia României se află sub efectul amneziei colective provocate de Ion Iliescu. Puntul 8 din cele 13 ale Proclamaţiei din Timişoara viza o deşteptare a României prin toate mijloacele, o reclădire a sistemului de valori româneşti. O asemenea lege aduce în prim plan cel puţin două semnificaţii: una este pur etică, fiecare ar trebui să primească pedeapsa cuvenită. A doua semnificaţie este generată de suficiente raţionamente politice. O parte a societăţii româneşti poate fi şantajată de diverse persoane "binevoitoare", ca urmare a legăturilor pe care le-a avut cu securitatea. După 1990, aceste personaje s-au integrat cu uşurinţă în noul sistem devenind politicieni sau cunoscuţi oameni de afaceri, transformându-se în baroni locali sau naţionali. S-au opus mereu adevăratelor reforme pentru că le erau întru totul defavorabile. Se opun şi Legii lustraţiei pentru că ea reprezintă sfârşitul carierei lor de reprezentanţi ai propriilor interese în instituţiile statului. Legea lustraţiei nu ar fi o noutate. Cehia, Polonia sau Ungaria au adoptat o astfel de lege. Pentru că cei care au avut de suferit din pricina regimului comunist să primească măcar o reparaţie morală şi pentru că lăsa în urmă un trecut mereu potrivnic de care nu ne-am debarasat nici după 16 ani de la evenimentele din 1989, Legea lustraţiei se impune ca o necesitate absolută. România are nevoie de aceasta lege, cei 16 ani de la Revoluţia Română au dovedit cu prisosinţă acest lucru, este o necesitate reală, benefică pentru bunul mers al societăţii româneşti în drumul către Uniunea Europeană. Un cunoscut proverb românesc spune "mai bine mai târziu decât niciodată", iar acum prin această lege, probabil este ultima şansă ca România să scape odată pentru totdeauna de rămăşiţele şi tenebrele comuniste.
			Doamna Daniela Popa: Declaratie politică privind creşterea costurilor pentru întreţinere şi căldură la blocuri. În urma sesizărilor primite din partea Ligii Asociaţiilor de Proprietari, HABITAT, referitoare la diverse aspecte privind buna gospodărire a proprietăţilor imobiliare aflate în blocurile din Bucureşti, dăm curs prezentei declaraţii care se înscrie în numărul sesizărilor legate de nivelul de suportabilitate al costurilor întreţinerii locuinţelor la bloc, în care majoritatea populaţiei din Bucureşti vieţuieşte. În această ultimă scrisoare de protest a Ligii HABITAT se arată că cetăţenii sunt condamnaţi la neplata întreţinerii datorită creşterii cu 150% a facturilor pentru consumul de apă caldă şi căldură, ca urmare a solicitării Termoelectrica de a majora cu 56% a preţului de livrare a agentului termic, ceea ce duce implicit la mărirea costului arătat mai sus. Consecinţele acestor măsuri aberante pot duce la o debranşare majoră şi chiar a dispariţiei sistemului centralizat de încălzire, debranşări care şi în prezent au atins cote alarmante. Trebuie avut în vedere că peste 50% dintre cetăţeni plătesc pe întreţinerea şi încălzirea locuinţei 80% din venitul lunar. Ne întrebăm cum se vor descurca cu astfel de creşteri în continuare. Se solicită de urgenţă: un program coerent de asistenţă socială a cetăţenilor în incapacitate de plată din partea municipalităţii; programe clare de reglementare a situaţiei anormale din Bucureşti şi se propune chiar trecerea tuturor capacităţilor de producţie, transport şi distribuţie la Primăria Municipiului Bucureşti; un program de eficienţă energetică aplicat atât producătorilor, cât şi consumatorilor pentru demararea reabilitării termice a blocurilor de locuit din Bucureşti. Prin prezenta declaraţie sprijinim necondiţionat doleanţele bucureştenilor ce locuiesc la bloc pentru crearea unui nivel normal de suportabilitate a cheltuielilor de întreţinere a locuinţelor.
			Domnul Victor Sanda: «Politica "momirii", singura politică pe care Alianţa PNL-PD o aplică cu real succes» A trecut un an de când Alianţa PNL-PD se străduieşte din răsputeri să demonstreze unei ţări întregi că ştie să guverneze, adică, să-şi pună politicile enunţate în campania electorală în practică pentru ca promisiunea "să trăiţi bine!" să devină o realitate. Am spus "se străduieşte", dar cred că termenul cel mai indicat este "se chinuie". După cum ştim, Alianţa PNL-PD a format coaliţia de guvernare "chiu cu vai", momindu-i pe trădătorii Partidul Social Democrat cu funcţii înalte în Guvern şi cu îndeplinirea unor anumite interese. Trădători care iată, acum, când a venit vremea scadenţei, îşi ascut colţii, plini de venin, ameninţând cu părăsirea Coaliţiei! Tot în chinuri s-au născut şi primele şi importantele reforme enunţate în campania electoral a Alianţei: reforma justiţiei şi reforma proprietăţii, fentând Parlamentul care avea rol de "ochi limpede" - ziariştii ştiu ce înseamnă - în elaborarea unei legi bune, corecte. Rezultatul s-a dovedit a fi chinuitor, atât pentru guvernanţii, care acum nu ştiu cum să dreagă busuiocul şi să repare erorile grave, cât mai ales pentru cetăţeni care îşi dau seama, treptat, că nu au nici o vină pentru ce au votat. Pentru că, iată, aflăm din presă că însuşi ministrul justiţiei este nemulţumit de propria reformă şi vrea să aducă nu mai puţin de 160 de amendamente la propriul pachet legislativ, adoptat în urmă cu aproape un an. În aceeaşi notă, "restitutio in integrum" creează mari bătăi de cap administraţiilor locale şi, în special, primarilor, inclusiv cei ai Alianţei PNL-PD din Capitală, care se trezesc peste noapte fără parcuri şi spaţii verzi, lăsându-i pe bucureşteni fără aer! La rândul său, ministrul sănătăţii nu putea face notă discordantă şi astfel, prin propunerile sale de reformare a sănătăţii româneşti, a chinuit întreg mediul sănătăţii, dar s-a chiuit şi pe sine, primind zilnic palme fie de la mass-media, fie de la justiţie, fie de la cei care lucrează în sănătate, chiar şi de la propriii colegi de alianţă, neînţelegând zicala: "dacă eşti prost, rămâi acasă!". În privinţa reformei fiscale, aici chinuitoare este lipsa cu desăvârşire a acesteia, în ciuda promisiunilor mai-marilor finanţelor de a elabora o strategie în acest sens pe termen mediu şi lung. E adevărat, cota unică a fost cel mai simplu de aplicat, dar a generat numai dezechilibre bugetare pe care tot românii le-au suportat şi le suportă. Recent, Alianţa PNL-PD şi-a aruncat vizibil pe piaţă o altă politică, vădit negată în campania electorală, politica racolării aleşilor locali ai PSD şi, în special, a primarilor, promiţându-le, în mod evident, sprijin financiar pentru refacerea drumurilor, şcolilor, bisericilor etc. Această tactică de momire reprezintă unicul succes al Alianţei PNL-PD. Iată numai câteva dintre victoriile politicii "de momire" a Alianţei, singura care îi reuşeşte 100%: momirea electoratului în 2004, momirea partenerilor de coaliţie, momirea aleşilor locali ai PSD şi nu în ultimul rând momirea oficialilor Uniunii Europeane, care odată ce-şi vor da seama că marile reforme ale Guvernului Tăriceanu există doar la nivel de vorbe în vânt, dar nu şi scriptic, faptic, vor întoarce spatele României, în 2007. Închei prin a atrage atenţia Alianţei că vremea scadenţei se apropie!
			Domnul Ioan Cindrea: "Declaraţie politică privind creşterea accelerată a sărăciei în România" Anul 2006 va fi unul în care veniturile românilor vor scădea vertiginos ca urmare a politicii fiscale a actualului Guvern, iar acest lucru va duce la creşterea semnificativă a numărului de săraci. Prima categorie de oameni care va fi puternic afectată este cea a pensionarilor, în condiţiile în care valoarea punctului de pensie va scădea în anul 2006 cu cinci procente, de la 35%, la 30% din salariul mediu brut pe economie. Guvernul actual nu îi protejează nici pe cei cu retribuţii mici, salariul minim brut pe ţară înregistrând cea mai mică creştere din ultimii cinci ani, cu doar 20 de lei, ajungând la 330 de lei, de la 310 lei, iar prin această majorare infimă nu se acoperă nici măcar inflaţia prognozată. Nici agricultorii nu au scăpat de politica economică falimentară a Guvernului portocaliu. Subvenţiile pentru agricultură sunt tot mai mici, iar impozitul pe terenul agricol creşte de zece ori în acest an, de la 1 la 10 la sută. Totuşi, cineva are de câştigat, deoarece alianţa portocalie le sporeşte mult averea celor bogaţi, care formează şi Cabinetul de la Palatul Victoria, în detrimentul celor aproximativ 12 milioane de români, formaţi din 6 milioane de pensionari, 4 milioane de salariaţi şi 2 milioane de agricultori, care sunt grav afectaţi de măsurile fiscale pe care actualul executiv le-a luat la începutul noului an. Astfel, jumătate din populaţia României va avea de suferit, iar din cauza politicii duse de Alianţă vor fi afectate şi intervenţiile declarate, dar nu şi susţinute de integrarea în Uniunea Europeană. Încă o dată se dovedeşte că sloganul "Să trăiţi bine!" este unul mincinos pentru români.
			Domnul Mihai Adrian Mălaimare: "Fundamental pentru un stat este să îşi educe tinerii" Această frază care este şi titlul declaraţiei mele politice a fost rostită de Diogenes Laertios acum două milenii şi totuşi ea este la fel de adevărată şi astăzi. De ce? Pentru că, educându-şi tinerii, un stat îşi poate crea elitele care-i vor duce tradiţia mai departe. Dar ce se întâmplă cu educaţia în România? Auzim pe zi ce trece tot mai multe voci, studenţi sau profesori, care susţin că ea a decăzut într-un hal fără de hal. Şi se prea poate ca aceşti domni să aibă dreptate. Reforma ratată a universităţilor din România a tras în jos cu ea tot sistemul educaţional. La începutul anilor 90, guvernanţii acestei ţrăi au luat decizia de a transforma universităţile în învăţământ de masă. Astăzi, toate oraşele din România care au un parc şi o baie publică au neapărat şi o universitate. Doctoratul este un mod de a parveni social, nicidecum un titlu de excelenţă academică. Oricine poate astăzi frecventa o universitate şi obţine o diplomă, chiar dacă îşi petrece timpul mai degrabă în cafenele decât în biblioteci. Din această cauză liceele şi-au pierdut raţiunea de a fi şi au scăzut drastic calitatea învăţământului. Înainte de '89, frecventarea unui liceu anonim era un paşaport către nicăieri, mai ales pentru cei care doreau să ajungă la o univeristate de elită. Asta stimula concurenţa între diferitele licee şi creştea performanţa. Vremuri trecute, vremuri uitate. Am auzit de atâtea ori în ultimii 16 ani că sunt insuficienţi bani pentru educaţie! Bani sunt, dar ei sunt înghiţiţi de instituţii de învăţământ anonime. Guvernele României au subvenţionat incompetenţa universitară la fel cum au făcut şi în economie, când cetăţenii au trebuit să plătească ani de-a rândul datoriile marilor companii falimentare. Diferenţa este că la Sidex Galaţi sau Roman Braşov ne pierdeam doar banii, dar în pseudo-universităţile româneşti de astăzi ne pierdem demnitatea. Televiziunea publică cheltuieşte milioane de dolari anual pentru a transmite în direct meciuri de fotbal sau emisiuni de divertisment de prost gust, pe când emisiunile de cultură au bugetul cât să încapă într-o puşculiţă şi sunt difuzate la ore când doar insomniacii nu s-au dus încă la culcare. Vă întreb, domnilor, de unde ne aşteptăm să se nască noua elită politică a României? Mereu ne lăudăm că la cumpărăm tinerilor calculatoare. Foarte frumos. Dar demonstraţi-mi vă rog că vegetând în faţa Internetului tinerii noştri vor învăţa istoria, matematica sau filozofia! Mai bine le-am costrui biblioteci! Unde vrem să ajungem? Eu mi-aş dori ca noua elită politică a României să le semene Brătienilor, dar în ritmul acesta îi va semăna cu siguranţă lui Emil Bobu. Noi nu am avut şansa unei adevărate educaţii liberale. Am crescut într-un odios regim totalitar care şi-a bătut joc de educaţie. Dar tinerii noştri de astăzi nu mai au în faţă acest impediment. Trebuie să avem grijă de ei. Mereu îi comparăm pe tinerii români cu cei americani, dispreţuindu-i pe cei din urmă. Dar elitele Americii sunt educate la Harvard, Stanford sau Yale, nume pe lângă care universităţile româneşti sunt doar o glumă tristă. Nesocotind educaţia, nesocotim, de fapt, viitorul acestei ţări. Căci ce este un stat fără un cap şi mai ales un cap pregătit temeinic să îl ducă pe calea cea bună? Ce este o democraţie dacă cetăţenii ei nu au habar de ce este o democraţie şi ce implică acest lucru? "Fundamental pentru un stat este să îşi educe tinerii". Nu uitaţi acest lucru!
			Domnul Dumitru Avram: "Joaca de-a România" "La Bucureşti se simte miros de peşte prăjit" scria, în ultimul său număr, revista "The Economist", imediat ce fuseseră puşi sub acuzare Adrian Năstase, George Copos şi Dan Ioan Popescu. Era, în gândirea publicaţiei londoneze, şi, mai nou, în aceea a oficialilor de la Bruxelles, un semn al strădaniei Guvernului român de a arăta că există progrese în privinţa combaterii corupţiei la nivelurile cele mai înalte ale Puterii. Dar, dintr-o dată, a venit marea nenorocire. Joi seară, 9 februarie, Senatul de la Bucureşti a respins ordonanţa guvernamentală prin care Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA) devenea Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA). Las la o parte explicaţia penibilă care s-a dat acestui gest - rata mare a absenteismului în rândul senatorilor aparţinând majorităţii - dar a spune că alierea dintre PSD şi PRM a reuşit să blocheze o politică ce a antrenat anchetarea a numeroşi lideri politici în ultimele 3 luni mi se pare a da dovadă de o necunoaştere impardonabilă a realităţilor din România. Dacă nici PRM nu şi-a făcut o prioritate din lupta împotriva corupţiei, dacă nici liderul său incontestabil, Corneliu Vadim Tudor, n-a cerut, cu o fermitate unică, anchetarea şi confiscarea averilor acelora care se fac vinovaţi de distrugerea economiei naţionale şi înfometarea Poporului Român, atunci n-a mai făcut-o nimeni! Cum se ştie, Tribunul, consecvent convingerilor sale, a anunţat că va merge la Cotroceni pentru consultările pe această temă. Este primul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă Bruxelles-ul - cine sunt PRM şi liderul său, Corneliu Vadim Tudor, şi cum se explică ascensiunea lor fulminantă, constantă, de altfel, în ultimii ani, în preferinţele electoratului. Ei bine, ce ştie Occidentul despre ceea ce se întâmplă în România? Revenind la "The Economist", nu putem să nu remarcăm aceeaşi privire simplistă, impregnată de prejudecăţi bine servite asupra ţării noastre. "Două figuri simbolizează noua atitudine din România. Este vorba despre ministrul justiţiei, Monica Macovei, care înainte s-a aflat la conducerea Comitetului Helsinki pentru România, şi despre preşedintele Traian Băsescu, fost căpitan de navă şi după aceea primarul Bucureşti-ului" scriu, cu o lejeritate cel puţin surprinzătoare cei de la "The Economist", reflectând, desigur, şi părerile Bruxelles-ului. Dar lucrurile nu se opresc aici. Se vorbeşte despre "impresionantul" ministru independent al justiţiei, despre "Doamna Curăţenie", care a reuşit să obţină, în septembrie 2005, elaborarea unui pachet anticorupţie care vizează exclusiv ilegalităţile parlamentarilor şi miniştrilor. Nu mai încape nici o îndoială că Occidentul se joacă uneori de-a România. Deşi se recunoaşte că integrarea ţării noastre în UE face obiectul unei clauze de salvgardare deosebit de severe, care prevede amânarea cu un an, adică pentru 2008, dacă Bucureştiul nu este "în mod evident" gata să se alăture celor 25, că este ţara cea mai săracă şi mai prost administrată, în comparaţie cu altele, se admite, totuşi, este prea mare pentru a fi ignorată. Ultimele 10 noi state membre au fost primite în principal datorită propriilor realizări - chiar dacă unii dintre cei nou intraţi regretă aceasta -, dar, în ceea ce priveşte România, există multe lucruri din cauza cărora UE este nemulţumită. Acum, cu 3 luni înaintea publicării unui raport crucial pentru aderarea la Uniunea Europeană, prevăzută pentru ianuarie 2007, are Bruxelles-ul convingerea că în România totul este aşa cum i se raportează, că măsurile anticorupţie vizează problemele de fond ale societăţii româneşti, că oamenii pe care pariază sunt cei mai nimeriţi să ducă toate acestea către un final convingător? Sigur că între controversele legate de casa părinţilor doamnei Macovei şi voluminosul şi cutremurătorul dosar "Flota" este o diferenţă ca de la cer la pământ, dar există destule semne de întrebare legate de cei doi "corifei" ai justiţiei româneşti. De ce a ţinut doamna ministru să-l pună neapărat pe post de Del Pietro pe acest domn neconvingător, aureolat de nişte sentinţe mai mult decât compromiţătoare? De ce este lăsat să lâncezească Parchetul General, suspectat că poate bloca anchetele pentru cel puţin un an şi jumătate? De ce, atunci când a fost întrebat despre dosarul în care este implicat preşedintele, unul dintre şefii Alianţei DA n-a putut spune decât că acesta are imunitate? Cât de convingătoare poate fi doamna ministru atunci când califică votul de la 9 februarie din Senatul României drept "catastrofal"? La Bucureşti se simte, într-adevăr, miros de peşte prăjit, dar se pare că este vorba de unul cam expirat. Nu uitaţi, domnilor de la Bruxelles, singurii care au deplină autoritate morală de a se lupta cu infernala caracatiţă a corupţiei sunt Partidul România Mare şi conducătorul justiţiar al acestuia, Corneliu Vadim Tudor! Ceea ce se întâmplă acum pe la Bucureşti nu pare a fi decât o simplă vendetă politică, cu percheziţii de cercevele şi termopane, o joacă de-a România.
			Domnul Ioan Aurel Rus: "Fapte, nu vorbe!" Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Partidul România Mare propune măsuri concrete pentru prevenirea, combaterea şi eradicarea corupţiei şi a crimei organizate, în primul rând în domeniul structurilor chemate să asigure aplicarea şi respectarea legii, cum sunt: Poliţia, Justiţia, Serviciile secrete etc. Activitatea acestor structuri trebuie să ofere cetăţeanului de rând certitudinea că viaţa şi proprietatea îi sunt asigurate. Nu întâmplător, la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din anul 2000, populaţia a apreciat la superlativ deviza PRM: "Jos Mafia! Sus Patria!" Spaima paralizantă care i-a cuprins pe marii infractori în faţa perspectivei ca la Putere să acceadă, în mod democratic, PRM reprezintă cea mai clară dovadă a eficienţei şi justeţii politicii pe care o promovează, încă de la înfiinţare, formaţiunea noastră politică. Atât Adrian Nastase, cât şi baronii din P.S.D au lucrat la defăimarea P.R.M şi a liderului său Corneliu Vadim Tudor. Adevărul spus de noi, iată, iese la suprafaţă. Gaşca lui Hrebenciuc devine posibilă chiriaşă în puşcăriile României. Acolo le vor putrezi oasele pentru toate nemerniciile săvârşite. Ce te faci însă cu trădarea interesului naţional şi promovarea şovinilor unguri în structurile parlamentare din ţară şi din Consiliul Europei. Iată de ce numai PRM îşi face, periodic,"curăţenia de uscături", cu toate riscurile de rigoare, printre care şi declanşarea unor campanii de insulte şi calomnii care, departe de a şubrezi partidul, mai mult l-au întărit. În fine, iată de ce numai PRM se luptă cu corupţia concretă şi cu terorismul real, nu cu proiecţii sau imagini ale lor. Partidul nostru a înţeles, înaintea tuturor, imperativul formării unei echipe de incoruptibili, în conformitate cu cerinţele formulate de UE şi de NATO. De ce a trebuit să se aştepte atât timp până la declanşarea urmăririi penale a rechinilor? Numai în P.S.D sunt rechini? Ce te faci cu cei din "patrulaterul negru" care decimează economia românească şi nu sunt puţini? Este inadmisibil ca un popor cinstit şi cu frica lui Dumnezeu să aibă un stat necinstit, unde sunt acceptate şi chiar încurajate toate samavolniciile. În mod evident, nu poate lupta cu corupţia o Putere coruptă. E ceva ilogic. Înfiinţarea aşa-zisului Departament Naţional Anticorupţie reprezintă cea mai grăitoare dovadă a modului ridicol pe care unii înţeleg să facă politică, să maimuţărească recomandările organismelor internaţionale. De ce-şi bagă nasul în viaţa parlamentară ambasadorii Queen şi Taubman? Mai bine să întrebe cum a fost posibilă găsirea ca nevinovat a criminalului puşcaş marin, asasinul lui Teo Peter. Voturile din Parlamentul României nu sunt la dispoziţia acestora. Partidul România Mare a cerut preşedintelui României să retrimită la Parlament Ordonanţa de Guvern privind transformarea PNA în DNA pentru că nouă nu este indiferentă lupta împotriva corupţiei şi a corupţilor. Noi respectăm ţările lor cu valorile culturale şi naţionale şi nu cred că e bine ca domniile lor să se amestece în treburile Parlamentului. Totul e o mascaradă. Totul e o farsă, o batjocură la adresa populaţiei, care e lipsită de orice apărare în faţa unei faune de o rapacitate animalică. Specialiştii cinstiţi, de care ţara nu duce lipsă, au apreciat că, în ultimii 16 ani, pagubele înregistrate de România datorită distrugerii fondurilor fixe (uzine, fabrici, flotă, bănci, mine, staţiuni turistice, IAS-uri, sisteme de irigaţii ş.a.) şi a prăbuşirii producţiei au depăşit câteva mii de miliarde de dolari. Adăugaţi şi pagubele produse de jaf şi corupţie, precum şi cele naturale! În plan extern, România are o imagine dezastruoasă, fiind percepută ca un spaţiu în are corupţia a luat o amploare fără precedent şi paralizează dezvoltarea ţării, cu premierii cei mai corupţi, supuşi urmăririlor penale, ei şi prietenii lor. Ce ne facem însă şi cu parlamentarii trimişi la Consiliul Europei să reprezinte interesele ţării şi ei se exprimă împotriva noastră?, cazul senatorului Gyorgy Frunda, fiind strigător la cer. Cei ce-l acoperă şi apără sunt duşmani pe faţă ai poporului român şi luptă nu pentru integrarea noastră în U.E., ci pentru compromiterea şanselor în acest sens. Ne pronunţăm ferm pentru înlăturarea acestui intrus din Delegaţia română la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, pentru a salva ce se mai poate din imaginea României. Partidul România Mare apreciază că această imagine poate fi corectată în bine şi este ferm hotărât să transpună în viaţă programul său politic. În acest domeniu ne exprimăm convingerea fermă că Poporul Român are forţa necesară eliminării răului şi construirii unor relaţii civilizate, de cooperare între oameni.
			Domnul Mihai Dumitriu: "Guvernarea portocalie şi ţăranul român" Prin intervenţia de astăzi vă aduc în atenţie starea actuală a ţăranului român, căruia Guvernul Alianţei D.A., ministrul Fluture, marele pădurar al ţării, i-a pus gând "bun" de a-l transforma în fermier. Populaţia rurală din România care reprezintă peste 50%, se află într-o situaţie disperată. Ţăranul român care a reprezentat şi reprezintă "talpa ţării" şi care sute de ani a asigurat hrana tuturor românilor, trăieşte momente de nedescris, de o gravitate deosebită, fiind tratat cu dispreţ: nu primesc subvenţii pentru culturile de bază (porumb, floarea soarelui, grâu etc.) strict necesare traiului zilnic. Cuponiada Ministrului Fluture a fost un fiasco şi un dezastru. Foarte multe cupoane au rămas nevalorificate datorită procedurii greoaie de a le deconta. Piaţa neagră a cupoanelor a asigurat unora câştiguri substanţiale; impozitul pentru terenul agricol între 300.000 -600.000 lei vechi/ha, ce reprezintă, în medie, contravaloarea a 800 kg porumb ştiuleţi, îl împovărează şi mai mult pe bietul ţăran: cota de impozitare de 16% pe orice venit agricol este un alt bir pus pe gospodăria ţărăneşti; nu au unde să-şi valorifice produsele agricole, produsele animaliere, iar dacă o fac din disperare şi dintr-o mare nevoie, o fac la preţuri derizorii: 4000 lei/litru de lapte, 2000 lei/kg de grăunţe, 1000 lei/kg ştiuleţi de porumb, în timp ce produsele industriale necesare în gospodăria ţărănească sunt foarte scumpe; din cauza preţurilor, ţăranul român foloseşte, în loc de lemne de foc, ştiuleţi de porumb din pătulele proprii. De ce ? O tonă de lemne este echivalentă cu 2,5 tone de ştiuleţi de porumb, şi au ajuns la o constatare dureroasă: au o putere calorică mai mare. Între timp, tăierile pădurilor continuă. Imaginaţi-vă situaţia dezastruoasă în care se află familiile din mediul rural, care au ajuns să-şi pună pe foc munca de o vară, recolta obţinută cu sudoarea braţelor. Se vede de la sine, cu ochiul liber, de oricine, că se doreşte exterminarea comunităţii ţărăneşti, iar cei care vor scăpa de acest proces, sigur vor deveni fermieri sau slugi pe moşiile noilor ciocoi. Stimaţi colegi, agricultura românească este în derivă pentru că ministrul agriculturii nu se ocupă de problemele importante ale ţăranilor, ci de retrocedarea pădurilor statului, gripa aviară, inundaţii. Peste 50% din suprafaţa arabilă a ţării a rămas nearată. De ce ? Ce interese meschine stau la baza acestei stări din agricultură ? Cine are interes să distrugă agricultura românească ? Atenţie români, ţara nu este condusă! Atenţie români, ne aşteaptă zile grele! Treziţi-vă cei de la Guvernare! Aruncaţi vălul portocaliu care vă acoperă ochii şi luaţi în considerare sărăcia şi necazurile poporului.
			Domnul Alecsandru Ştiucă: "Primitivism politic" Suficienţa puterii vine din reflexul că are întotdeauna dreptate. Analizei atente şi riguroase îi preferă asumarea neselectivă a răspunderilor şi creditarea maximă a colaboratorilor, "colegi de partid". La interpelările noastre referitoare la modul discreţionar (adică politic) în care au fost repartizate fondurile alocate bugetelor locale, în urma rectificării bugetare, de către Prefectul judeţului Ialomiţa, Ministerul Administraţiei şi Internelor ne serveşte o lecţie de suficienţă cu accente de reproş, explicându-ne cum ar fi fost legal să se întâmple şi că trimiterea noastră la politizare este nefondată. În realitate, ordonanţa de urgenţă a Guvernului invocată de Ministerul Administraţiei şi Internelor nu a fost respectată, iar lista primăriilor a fost stabilită de prefect fără consultarea Consiliului judeţean şi a primarilor. Fondurile puse la dispoziţie au fost repartizate (ce întâmplare!) celor 16 primari PD din judeţul Ialomiţa. Răspunsul justificativ al Ministerul Administraţiei şi Internelor este tardiv, formal şi ignoră realitatea. Din toată această situaţie rezultă o problemă extrem de gravă. Nu reuşim să depăşim anumite complexe care marchează nefericit bunul mers al lucrurilor. Mimăm europenismul în politică, dar folosim mijloace tipic dâmboviţene. Sacrificăm principii şi criterii pe altarul consacratei expresii româneşti "Merge şi-aşa!". În planul scenei politice ţinem discursuri care proclamă democraţia şi condamnă compromisurile, iar în culise ne batem pe umăr şi lansăm încurajări partinice: "voi vedeţi-vă de treabă, că avem noi grijă!". Neputinţa de a pune capăt odată pentru totdeauna unei astfel de "politici" ne ţine prizonieri într-o zonă sufocantă şi fără perspectiva evadării în spaţiul democraţiei autentice şi eficiente. A ne împăca cu gândul, care din păcate persistă în politica românească, că "o să ne vină şi nouă rândul şi atunci vă arătăm noi", înseamnă că nu am depăşit un anumit primitivism politic. Iar ceea ce se întâmplă astăzi, în situaţii ca cea prezentată, este dovada peremptorie că acest mod rudimentar de a face politică persistă.
			Domnul Vasile Filip Soporan: Domnule preşedinte, stimaţi colegi Doresc să vă prezint următoarea declaraţie politică: "Reforma funcţiei publice, între obiective şi realitate" Reforma din administraţia publică nu se poate realiza fără o reformă reală a funcţiei publice. În analiza acesteia trebuie pornit de la aprecierile făcute în cadrul Raportului Comprehensiv de Monitorizare 2005 privind România, în care se afirmă: "1. Se înregistrează un progres limitat în ceea ce priveşte conceptul, stadiul de implementare şi eficienţa reformei funcţiei publice. Există încă o lipsă de coerenţă şi claritate în activităţile principalilor actori implicaţi. Încetinirea reformei este generată, în principal, de lipsa unui angajament politic real. Un proces limitat poate fi observat în practică, inclusiv în ceea ce priveşte politica de remunerare sau abilitatea de a preveni şi rezista la corupţie. Principiile de bază ale Codului etic pentru funcţionarii publici din februarie 2004 ( supremaţia interesului public asupra intereselor private sau personale şi loialitate către autorităţile publice, profesionalism, deschidere şi transparenţă în toate activităţile publice ) sunt excelente, dar respectarea lor nu este bine controlată şi monitorizarea implementărilor acestora rămâne slabă. Funcţia publică mai are nevoie de progrese înainte de a putea fi descrisă ca fiind apolitică şi profesionistă. Nu poate fi observat nici un progres în ceea ce priveşte cariera, promovarea şi procedura de evaluare a funcţionarilor publici. Mobilitatea funcţionarilor publici rămâne o problemă nerezolvată, existând o mobilitate redusă în cadrul instituţiilor şi în cadrul nivelelor de guvernare." Aceste aprecieri nu au fost şi nu sunt luate în considerare, existând o singură dorinţă, aceea de angajare în posturi publice a clientelei politice. Numai aşa se explică faptul că numărul funcţionarilor din administraţia publică era la sfârşitul lunii septembrie 2005 de circa 172.700 persoane, cu aproape 15.000 de funcţionări mai mult decât la începutul anului. Practic, actuala administraţie a angajat în plus tot atâţia funcţionari cât fosta administraţie în întreaga perioadă 2001 - 2004. Din păcate, această angajare masivă nu s-a făcut în baza necesităţilor existente la nivelul administraţiei, nu au funcţionat criterii care să ateste profesionalismul, ci s-a urmărit în baza "aplicării şi îndeplinirii politicii guvernamentale", care a dus la aberaţia unei propuneri legislative în care şefii serviciilor deconcentrate să nu fie funcţionari publici, ci angajaţi contractuali pe durata mandatului guvernamental, să apară concursuri în care posturile să poată să fie ocupate numai de militanţi ai partidelor componente ale coaliţiei, de rude apropiate sau dobândite prin cununie, botez, în urma unor probe cu puncte obligatorii şi liber prestabilite, în funcţie de candidaţi. Aceste aprecieri sunt confirmate de fişa de evaluare a directorilor şi şefilor serviciilor deconcentrate, document trimis la secret de către PNL Mehedinţi, în care sunt punctate în mod corespunzător următoarele activităţi: angajarea membrilor PNL cu avizul organizaţiei judeţene; angajarea sau promovarea membrilor PNL pe funcţii de decizie în instituţie; îndepărtarea membrilor PSD din funcţiile de decizie de la nivelul instituţiei; rezilierea sau încetarea contractelor pentru servicii sau lucrări cu firme apropiate PSD. După o asemenea fişă de evaluare putem să afirmăm, aşa după cum o făcea şi mass media, că politizarea administraţiei publice locale a atins cote nebănuite. Dorim să cunoaştem punctul de vedere al primului-ministru cu privire la reforma funcţiei publice. Dorim să ne prezentaţi numărul funcţionarilor publici din funcţiile de conducere care au fost schimbaţi pe parcursul anului 2005, care au fost criteriile profesionale şi nepolitice care au stat la baza numirilor făcute, cum au fost împărţite funcţiile de conducere la nivelul administraţiilor deconcentrate judeţene. Vă rugăm să ne precizaţi criteriile reale care sunt cuprinse în fişele de apreciere ale funcţiilor de conducere pentru fiecare minister în parte şi rezultatele acestora. Vă îndemn să luaţi în serios, domnule prim-ministru, aprecierile făcute în Raportul de ţară. Este spre binele Guvernului pe care-l conduceţi şi spre binele României.
			Domnul Bogdan Liviu Ciucă: "Organisme modificate genetic" În condiţiile în care industria produselor modificate genetic capătă proporţii uluitoare, riscurile ingineriei genetice asupra sănătăţii omului şi impactul asupra mediului reprezintă o problemă majoră. Problematica ingineriei genetice este foarte controversată în Uniunea Europeană, oficialii europeni încercând să creeze un cadru legal cât mai complet în domeniu pentru a înlătura orice temere a consumatorului european faţă de plantele modificate genetic. Astfel, în 2003, Parlamentul European şi Consiliul Europei adoptau Regulamentul 1829 privind alimentele şi hrana pentru animale, modificate genetic, care obliga firmele producătoare de alimente modificate genetic să facă teste şi să le publice. Numai că, în momentul de faţă, acest lucru nu se întâmplă. Pe plan mondial, principalele specii de plante modificate genetic sunt: soia (36,5%), porumbul(12,4%), bumbacul (6,8%), rapiţa (3%). Pe plan naţional, principala cultură de plante modificate genetic este cea de soia, România fiind principala producătoare de soia roundup din Europa. La nivel guvernamental, se afirmă că în România, dintr-o suprafaţă de 140.000 ha, 50% este cultivată cu soia transgenetică, dar, potrivit Green Peace, în realitate, ar fi peste 80% din totalul suprafeţei, ceea ce este destul de grav dacă ne gândim la consecinţele consumului de astfel de produse, românii fiind luaţi drept cobai pentru că lumea n-o să ştie ce mănâncă. Organismele modificate genetic constituie un risc serios pentru sănătate. Consumul alimentelor ce conţin gene provenind de la insecte, peşti şi animale pot provoca efecte imprevizibile în organism, insuficient studiate. Alimentele procesate genetic adeseori apar pe piaţă fără o informare adecvată a consumatorilor. Efectele negative se menţin şi asupra mediului căruia i se aduc serioase prejudicii prin: poluare genetică, prin transferul orizontal de gene de la speciile de cultură la speciile sălbatice înrudite, răspândirea pe cale naturală a seminţelor şi a polenului transgenetic, etc. Deci, aşa-zisa valoare nutriţională îmbunătăţită a organismelor modificate genetic nu este decât o poveste frumoasă, menită să ademenească credulii. Nu ne putem imagina cât de nelimitate pot fi efectele secundare şi accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se "joacă'' cu ordinea şi echilibrul atât de fragil al celulelor vieţii.
			Domnul Liviu Câmpanu: "Au ieşit băieţii!..." După citirea pachetului de legi privind reforma în sănătate în plenul Parlamentului României, "nişte băieţi încruntaţi" de vreun an şi ceva, pe motiv că electoratul le-a ridicat accesul la volanul ţării datorită excesului de spume la gură şi prea multului verde nejustificat ieşit la controlul buzunarelor, s-au grăbit să se exhibiţioneze în faţa camerelor de filmat şi a ziariştilor. Din gaşca de ''nervoşi'' s-au remarcat trei: Mircea, Ovidiu şi Sorin, care ameninţau că niciodată nu vor fi ''pentru'',...transformându-şi numele de ''Gică contra'' în renume. Cum să fie ei de acord cu ordinea în sistemul sanitar când degringolada pe care au oblăduit-o era raiul hoţilor? Cum să fie ei pentru responsabilizarea factorilor de decizie când butada ''după mine potopul'' le-a guvernat existenţa? Să nu mai poată folosi banii sănătăţii pentru finanţarea PSD-ului sau pentru campanii electorale ori pentru astuparea oricăror găuri negre bugetare?...niciodată! Mircică, la chitară rece, înfiera politica Alianţei care nu-l bagă în seamă şi nu-l consultă, pe el, ''El lider maximo'', uitând că pe vremea guvernării PSD nici măcar oamenii lui nu-l luau în serios. Sorinel făcea joc de glezne şi mima vocalize făcând aluzii nostalgice la timpurile când era tare în ''brand'' şi se lua la trântă cu Blănculescu. Şi Ovidiu ... ei, Ovidiu jongla uşor la castagnete, cu ochii mai mult pe acestea ca să nu-i scape din mână. Băieţi , îngrămădiţi-vă acum până nu vi se micşorează orizontul, nu ăla politic, ci acela strict vizual , care ar putea să vă fie limitat, cât de curând, de nişte zăbrele! Şi nu uitaţi: niciodată să nu spui niciodată!
			Domnul Valeriu Gheorghe: Declaraţie politică referitoare la aderarea României susţinută de Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Conferinţa de presă susţinută de liderul ALDE, Graham Watson, preşedintele ELDR, Annemie Neyts, preşedintele PNL premierul Călin-Popescu Tăriceanu din data de 8.02.2006, a fost marcată de aprecierea Grupului ALDE faţă de progresele înregistrate de România în îndeplinirea anganjamentelor asumate în vederea aderării la Uniunea Europeană. Susţinerea acordată de domnul Graham Watson are o importanţă deosebită în contextul actual al integrării. Suntem la câteva luni de momentul aderării, iar susţinerea preşedintelui Grupului ALDE poate fi considerată o mână de ajutor acordată Guvernului şi progreselor înregistrate în domeniul reformelor economice şi sociale. Astfel, reprezentantul ALDE din Parlamentul European susţine demersurile politice ale PNL, partid cu identitate liberal-europeană, membru al familiei liberale europene. Suntem conştienţi că ajutorul liberal european reprezintă un atu pentru România şi un pas de stabilitate pentru actuala guvernare. Vorbim de o susţinere externă, dar aceasta nu poate avea efecte pozitive fără o susţinere internă prin care înţelegem realizarea măsurilor din programul de guvernare, îndeosebi cele de integrare şi cele cu impact semnificativ social şi economic. In actuala etapă a integrării mai trebuie realizate măsuri care să asigure la momentul 2007 afirmarea României ca ţară cu un sistem administrativ-instituţional sănătos, cu o economie de piaţă funcţională. Bineînţeles, trebuie asigurată funcţionalitatea principiilor statului de drept, respectarea drepturilor cetăţenilor, consolidarea democraţiei şi a unui climat investiţional bun pentru eventualii investitori. Consider că nu a fost doar un exerciţiu de imagine, ci un semn al deschiderii către un nou tip de politică, care ne va fi de ajutor în momentul integrării în Uniunea Europeană.
			Domnul Dragoş Ujeniuc: "Declaraţie politică despre ... animale" Într-o pădure mare cam cât Camera Deputaţilor s-a instalat preşedinte peste vieţuitoare un urs mare cam cât domnul Adrian Năstase. La un moment dat, ursul s-a speriat foarte tare pentru că alte vieţuitoare dintr-o altă pădurice de anchetă, mare cam cât D.N.A., au început să scormonească în trecut pentru a stabili cam câtă miere a păpat el, ursul, din scorburile cu stupi, care nu erau ai lui. Şi aşa s-a iscat o gâlceavă teribilă mai ales atunci când acele vieţuitoare de control au decis că trebuie să scotocească în bârlogul ursului ca să afle cam câte chesele cu miere a agonisit el. Numai că legile pădurii ursului nu permit aşa ceva fără acordul vieţuitoarelor din subordine. Ca să-i convingă pe supuşi cât de vânat este el, a transformat un iepuraş sprinten ales mai mare peste toate pădurile din ţară, în lup. Şi a început să strige cât îl ţine gura că... a înnebunit lupul. Totodată, a început să facă tot ce-i stă în putinţă, dar nu şi în competenţă, pentru a stabili amestecul altor vieţuitoare în cheselele lui, care n-ar fi ale lui. Astfel se face că ursul a făcut pe dracu în patru ca el să nu fie la mâna vieţuitoarelor din subordine care, în treacăt fie spus, nu prea îl mai au la suflet. Şi a hotărât că nici măcar nu trebuie să arate supuşilor cererea de socoteală, de teamă că aceştia să nu spună "da". Numai că supuşii au aflat şi au început să se foiască şi să-i ceară socoteală, cum că de ce nu-i bagă în seamă în mod regulamentar. S-a răstit însă ursul la ei, dar nu personal, ci printr-un ursuleţ, logofăt din divanul său domnesc, care le-a spus că nu e treaba lor. Şi atunci au pus vieţuitoarele lăbuţele pe tăbliţele cu regulile pădurii şi au văzut că nu e deloc aşa şi că de fapt ele hotărăsc dacă blana ursului trebuie luată la puricat. Dar au constatat supuşii că în timp ce ei strigă, răcnesc sau... latră, ursul merge. Iar unul, cam ca subsemnatul, din grupul mai liberal şi mai nesupus de vieţuitoare, a strigat în gura mare: "A înnebunit ursul!"
			Domnul Ion Luchian: Evenimentele la care am fost martori în ultimele săptămâni nu fac decât să demonstreze faptul că justiţia română se află, în sfârşit, după mulţi ani de rătăciri şi presiuni, pe drumul cel bun. Datorită reformelor reale în justiţie puse în aplicare de guvernul condus de domnul Tăriceanu, s-a reuşit refacerea independenţei justiţiei şi credibilizarea ei într-o mare măsură. Acţiuni aparent minore, cum a fost modificarea, de către actualul guvern, a declaraţiilor de avere pe care sunt obligaţi să le depună demnitarii, au produs efecte deosebite, scoţând în evidenţă o parte din numeroasele nereguli care s-au petrecut în România în timpul celor patru ani ai guvernării PSD. De asemenea, prin reformele justiţiei s-a reuşit ca magistraţii români să aibă un grad necesar de independenţă, pentru a putea acţiona fără a se teme de intervenţii exterioare propriei lor conştiinţe. Şi, într-adevăr, evenimentele din ultimul timp demonstrează faptul că aceştia nu se mai tem, ca în urmă cu un an, să acţioneze conform legii, indiferent de numele sau poziţia politică a persoanei avute în vedere. Aceste acţiuni ale justiţiei au, de asemenea, darul de a reface şi încrederea românilor în actul de justiţie şi, în cele din urmă, în instituţiile esenţiale pentru democraţie, demonstrându-le cetăţenilor români faptul că ceea ce este înscris în articolul 16 din Constituţie, şi anume că "Nimeni nu este mai presus de lege", nu sunt doar cuvinte goale, lipsite de conţinut, ci începe să fie realitatea de zi cu zi din România. Aş vrea să fac şi câteva remarci referitoare la ipocrizia extraordinară a celor de la PSD şi la lipsa profundă de respect a acestora faţă de instituţia de bază a democraţiei, parlamentul. Astfel, este interesant cum domnul Adrian Năstase, actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor, a găsit de cuviinţă, în urma acuzaţiilor ce i-au fost aduse de către procurori, să se retragă din funcţia de conducere pe care o deţinea la PSD, pentru a nu afecta imaginea partidului, însă a considerat că este absolut normal faptul de a rămâne la conducerea Camerei, nefiind, se pare, deloc îngrijorat de imaginea, internă şi externă, a Parlamentului României, care şi aşa nu se bucură de o încredere prea mare în rândurile românilor.
			Domnul Ionel Palăr: "Voinţa politică şi integrarea în Uniunea Europeană " Săptămâna trecută, trei state europene au acordat votul de încredere României, ratificând tratatul de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană. Olanda, Marea Britanie şi Cehia au consimţit la primirea României în familia europeană. În tot acest timp, la Bucureşti, clasa politică ţine primele pagini ale ziarelor prin scandaluri sau, în cel mai bun caz, polemici create pe teme diferite. Opoziţia joacă un rol activ, atacând şi lansând fumigene declarative fără nici o bază reală. Toate acţiunile sunt susţinute doar de raţiunea de a fi în opoziţie, fapt ce garantează a priori dreptul la contestare. Este exemplul recent al discursului preşedintelui PSD, Mircea Geoană, care punctează radical "regulile incomode", după cum le denumeşte domnia sa, ale integrării în Uniunea Europeană. Reguli incomode pentru cine? Pentru acea parte a clasei politice roasă de scandaluri, acuzaţii de corupţie şi de lupte interne pentru frânturi de putere coagulate artificial? Se prea poate. Preşedintele PSD atrage atenţia asupra "propagandei" făcute pe seama integrării şi asupra pericolului ca poporul român să creadă ca a fost "păcălit" după aderare. Câtă vreme au fost la putere, social-democraţii au folosit integrarea ca port drapel al politicii externe, clădind o imagine triumfalistă în mentalul colectiv, dându-se drept călăuze ale poporului român pe drumul către civilizata Europă. Ajunşi în opoziţie, brusc, social-democraţii au accese de luciditate şi conştientizează pericole care ne pândesc o dată ce vom fi primiţi în familia europeană. Cât este propagandă şi cât este păcăleală? Căci bunele intenţii nu par a intra în ecuaţia PSD-istă. Sub pretextul grijii pentru popor, PSD lansează avertismente nefondate. Preşedintele Mircea Geoană nu concepe o aderare fără consultarea populară prin referendum. Cu toate acestea, domnia sa consideră că un referendum ar trebui făcut după primirea statutului de ţară membră a Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, intrăm în Europa şi apoi consultăm populaţia, pentru a bifa exerciţiul democratic doar la capitolul imagine. Aceasta, în condiţiile în care multiple barometre de opinie şi sondaje executate cu instrumente specifice demonstrează dorinţa reală a românilor de a se integra în Uniunea Europeană. Dincolo de vorbe, declaraţii politice şi discursuri cu adevărat propagandistice stau faptele. Ce beneficii au adus 10 ani de social democraţie dâmboviţeană României? Note proaste la mai toate capitolele de integrare şi scepticism european generalizat faţă de ţara noastră. Singurul gest politic demn care ar mai putea fi făcut acum de opoziţie ar fi tăcerea, dacă voinţa politică e mai greu de îndeplinit, pentru atingerea acestui obiectiv, care ar trebui să fie al întregii clase politice şi a cetăţenilor României - integrarea în Uniunea Europeană.
			Domnul Costache Mircea: "Recurs la memorie" Se vorbeşte azi atât de mult despre reformă şi despre "reforme" încât ai crede că nimeni în ţara noastră de la începuturi şi până azi nu a mai schimbat nimic şi că generaţiile s-au succedat lin, evoluând ca neam într-o albie de stabilitate şi devenire progresivă ancestrală. Cunoaştem însă, unii mai mult, alţii mai puţin, că în zbuciumatul nostru trecut, Ţara a parcurs perioade de primenire când s-au înfăptuit reforme uneori adevărate, care şi-au arătat efectul asupra cursului vieţii românilor. Dar, din păcate, de cele mai multe ori, reformele, fie au rămas proiecte nobile pe hârtie, fie au fost încet - încet deturnate de prezenţe malefice în grupările reformatoare. Venind la actualitate, constatăm cu surprindere că unul dintre cei mai mari reformatori din istoria naţională, fondatorul Statului Modern, al Reformei Învăţământului, Reformei Armatei, Reformei Agrare, înfăptuitorul primei Uniri de la 1859, Alexandru Ioan Cuza, este astăzi ocolit cu premeditare de factorii care influenţează agenda publică a manifestărilor culturale naţionale. Cu ce şi pe cine a deranjat el atât de mult în epocă, se ştie, deşi unii supralicitează aprecierile negative asupra unor defecte omeneşti care au fost atât de mult exagerate, încât tind acum să scufunde cu totul în uitare toate marile merite ale Domnului Unirii. Aşa se face că, în timp ce aceia care duceau dorul Unirii cu Ţara, fraţii din Transilvania, aveau un adevărat cult faţă de el, la Bucureşti, unii îi pregăteau detronarea şi chiar alungarea din Ţară. Aşadar, în vreme ce Alexandru Papiu - Ilarian afirma că românii de peste munţi "bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, toţi ar fi gata să moară pentru domnul Cuza" pe care îl considerau demn "să răzbune cu înţelepciune moartea lui Mihai Viteazul" şi să pună în operă "planul celui mai mare domn român ce a avut vreodată Dacia lui Traian" adică unirea deplină şi definitivă a tuturor românilor începută la 1600 şi terminată abia în 1918 (după aproape 3 secole şi jumătate de sacrificii, de frământări şi de lupte aprige). În acest timp, la Bucureşti, sforarii politici unelteau debarcarea lui Cuza şi exilarea lui departe de ţară. Nu au mai contat reformele statuate prin o serie de legi care pot funcţiona şi azi : 1. Legea sistemului de măsuri şi greutăţi metrice (15/27 septembrie 1866); 2. Legea Camerelor de Comerţ; 3. Legea înfiinţării Şcolii de poduri şi şosele, predecesoarea Politehnicii din Bucureşti (după model francez); 4. Legea exproprierii pentru cauze de utilitate publică; 5. Legea instrucţiunii (adică a învăţământului); 6. Codul civil (alcătuit după Codul lui Napoleon), legi care constituiau, indubitabil, tot atâtea contribuţii la organizarea şi consolidarea statului român modern. Principele Cuza a întâmpinat dificultăţi din partea celor lezaţi de legea rurală, dar şi de încercarea de instituire a unei decoraţii româneşti, idee inspirată încă din 1859 de Vasile Alecsandri, iniţial numită "Ordinul jerbei de aur", contestat de Poartă, ca semn de independenţă şi suveranitate, apoi în 1861, încearcă iniţierea "Ordinului Unirii" la care Poarta se opune din nou, prima decoraţie românească apărând abia la 1877 cu numele "Steaua României" care va înnobila piepturile eroilor Independenţei. Legea rurală, care desfiinţa claca şi îi împroprietărea pe ţărani a stârnit entuziasm în Camera Deputaţilor şi în Senat, dar doar de faţadă. În fond, s-a văzut mai târziu că aceste succese au constituit începutul căderii guvernului Kogălniceanu, sub presiunea lui Kretzulescu, ministrul justiţiei şi al lui Ludovic Steege, ministrul finanţelor, urmaţi de alţi miniştri şi deputaţi care declanşează reacţia ostilă şi din exterior finalizată cu aportul presei străine în compromiterea totală a Principelui Unirii. Astfel, în timp ce Cuza, după marile reforme, intenţiona să renunţe la domnie pentru a îndeplini şi ultimul deziderat al divanurilor ad-hoc, adversarii săi acreditau în presă ideea că el doreşte să se proclame rege, să instituie dinastia ereditară către primul din cei doi copii pe care îi avea cu Maria Obrenovici, văduva principelui sârb Efrem. Mai era acuzat că vrea să rupă legăturile cu Poarta. Toate acestea, în timp ce Cuza se pregătea să plece în Germania pentru îngrijirea sănătăţii. Absenţa din ţară foloseşte opoziţiei pentru a se organiza să-l răstoarne folosindu-se de nemulţumirile precupeţilor opriţi de la practicarea comerţului ambulant care degenerează într-o răzmeriţă soldată cu vreo 20 de morţi. Întoarcerea în ţară îi determină pe opozanţi să-şi intensifice acţiunile pentru înlăturarea sa. Şi ca să nu mai fie bănuiţi de setea de putere, care de altfel îi anima, adversarii lansează dezideratul : "prinţ străin, dintr-o dinastie apuseană". În noaptea de 11 februarie 1866, complotiştii îl forţează pe Cuza să semneze actul de abdicare şi să părăsească Bucureştii, făcând următoarea urare : "Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine. Să trăiască România!" Şi România a trăit, dar n-a trăit niciodată cu adevărat bine, în linişte şi în prosperitate. Pentru că ziua abdicării sale forţate nu a fost semnalată de nimeni în România, azi 14 februarie 2006, constat că Domnul Alexandru Ioan Cuza nu a fost iertat nici de urmaşii complotiştilor de atunci, aflaţi din nou la putere cu ochii spre străinătate şi mai puţin spre propriul popor. Mai atrag atenţia şi asupra faptului că nimeni din familia Prinţului Unirii nu are azi revendicări către Statul Român, nimeni nu cere mii de hectare, nici de imobile, de palate, de castele şi nici zeci de milioane de euro, precum urmaşii celor aduşi din afară săraci şi deveniţi pe tronul sărmanei Românii bogaţi, îmbuibaţi, plini de ifose şi de pretenţii de care nu mai scăpăm nici azi. Statul Român a decăzut în ultimele decenii atât de mult încât nu mai ştie nimeni cu precizie dacă suntem Republică sau Monarhie, după pişcotăreala dintre guvernanţi şi fosilele monarhice. Şi destrămarea continuă nestingherită, inclusiv prin promovarea de către cei aflaţi vremelnic la putere a unor legi cel puţin ciudate, dacă nu antiromâneşti sadea. Azi merg la Comisia de Învăţământ, unde se discută statutul minorităţilor care doresc autonomie teritorială şi legea cultelor care vor să dijmuiască patrimoniul comunităţilor confesionale şi să adâncească tulburarea din viaţa unei societăţi în derivă.
			Domnul Florin Iordache: Declaraţie politică: "Daniel Morar, anexa Executivului, sfidează Parlamentul". 1. Refuzul Procurorului Şef al Departamentului Naţional Anticorupţie de a se prezenta în faţa Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a Camerei Deputaţilor reprezintă o sfidare la adresa Parlamentului şi oferă încă o dovadă că Procurorul Şef încalcă intenţionat principiul echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, aşa cum este el prevăzut în art.1 alin.4 din Constituţia României. În acelaşi timp, prin ultimele declaraţii publice, acesta a demonstrat că nu este un reprezentant al procurorilor, a căror activitate se bazează pe principiul legalităţii, ci un reprezentant al Executivului. 2. în conţinutul refuzului său se menţionează că există o imposibilitate obiectivă de a răspunde invitaţiei, în condiţiile în care "dosarele se află în faza de urmărire penală, iar investigarea presupuselor încălcări ale drepturilor învinuiţilor nu poate face obiectul unor cercetări penale". 3. Invitarea domnului Daniel Morar în faţa Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a Camerei Deputaţilor nu reprezintă o imixtiune în actul de justiţie şi nici o investigare a presupuselor încălcări ale drepturilor procesuale atribute care exced controlului parlamentar. În art.51 din Constituţie se prevede dreptul de petiţionare şi obligaţia autorităţilor publice de a răspunde la petiţii. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii are ca atribuţie examinarea petiţiilor primite şi cercetarea abuzurilor semnalate. În condiţiile în care concluziile privind Raportul anual de activitate al D.N.A. este prezentat Parlamentului de către ministrul Justiţiei, solicitarea Comisiei ca Procurorul Şef al D.N.A. să se prezinte la audieri nu reprezintă o încălcare a independenţei Justiţiei. Procurorii din D.N.A. fac parte din autoritatea judecătorească, conform prevederilor constituţionale, şi aceştia nu au fost invitaţi la comisie. Procurorul şef al D.N.A. este, însă, reprezentantul puterii executive în cadrul D.N.A., în raport de dreptul exclusiv al ministrului Justiţiei de a propune numirea sau revocarea acestuia, avizul Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii fiind doar consultativ. În concluzie, îl invit pe domnul Daniel Morar, Procuror Şef al D.N.A., să-şi reconsidere atitudinea sfidătoare şi să manifeste respectul datorat "organului reprezentativ suprem al poporului român", Parlamentul României.
			Doamna Mirela Elena Adomnicăi: Declaraţie politică: "Despre politizarea justiţiei". Este Justiţia română comandată politic? Întrebarea este veche şi a fost subiectul a nesfârşite dezbateri jurnalistice, simpozioane, dispute politice, analize ale ONG-urilor şi, de ani buni, chiar tema unor rapoarte internaţionale şi monitorizări ale Uniunii Europene. Tentativa de anul trecut a doamnei ministru Macovei de a-şi adjudeca direct numirea şefilor de Parchete, reprezintă o modalitate legislativă de încălecare a magistraţilor. Valeriu Stoica a suspendat din condei o bucată din Codul Penal pentru 24 de ore, ca să golească penitenciarele de delapidatori, cu celebra Lege pentru dezincriminarea bancrutei frauduloase. Mai târziu, telefonul scurt către şeful Parchetului sau intervenţiile directe ale ministrului Justiţiei au devenit un obicei pentru a rezolva un dosar. Venind în zilele noastre, referitor la votul din Senat cu privire la DNA, ministrul Macovei şi şeful DNA, Daniel Morar, aruncă verdicte catastrofice: De azi, lupta anticorupţie a murit! S-a blocat orice reformă în Justiţie! Atitudinea defetistă pe care deja o afişează unii dintre cei sus-numiţi, e la fel de păguboasă ca şi talpa pusă pe senatori. Dacă există cu adevărat voinţă politică şi competenţă pentru a duce la bun sfârşit cercetarea penală în dosare de corupţie, rebotezarea sau desfiinţarea PNA-DNA-urilor nu poate fi o piedică reală. Întrebarea care se ridică este, însă, următoarea: există voinţă politică pentru eradicarea corupţiei, sau asistăm doar la anihilarea unor adversari politici? Sunt convinsă că răspunsul îl vom primi în curând.
			Domnul Viorel Oancea: Declaraţie politică: "(Ne)Declaraţiile de a-vere". Încet, dar sigur, se face lumină şi prin desişurile corupţiei. Ultimele săptămâni au fost edificatoare pentru toţi cetăţenii acestei ţări în ceea ce priveşte moralitatea principalului partid de opoziţie. Din tenebrele mlăştinoase ale P.S.D.-ului încep să iasă la iveală tot felul de afaceri dubioase, moşteniri suspecte şi încrengături familiale. Din simple salarii de bugetari, liderii P.S.D. au devenit, peste noapte, multimilionari. În dolari!!! Şi am putea crede, cu naivitate, că nu e nimic ciudat la o moştenire de peste un milion de dolari. S-ar putea crede că e o simplă coincidenţă ca moştenitoarea averii să fie tocmai familia Năstase, din cei peste 20 milioane de români. Dar, cu siguranţă, nu mai poate fi o coincidenţă dosarul Zambaccian, cazul verişorului lui Mircea Geoană, averea nejustificată de 46 de miliarde de lei a lui Dan Ioan Popescu, cazurile Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Ovidiu Muşetescu, Mircea Ursache sau Gabriel Oprea. Fenomenul corupţiei pleacă de la însuşi tatăl partidului, Ion Iliescu, şi se extinde precum nişte tentacule otrăvitoare înspre filialele P.S.D. din ţară, veritabile crescătorii de baroni locali. Sub pulpana lui Ion Iliescu au crescut nestingheriţi aceşti baroni ai corupţiei. Sub înalta lui oblăduire au înflorit averi imense şi nejustificate. Şi toate acestea în timp ce domnul Ion Iliescu poza în cel mai sărac şi mai cinstit dintre politicieni, apărătorul dreptăţii şi al oamenilor sărmani. Vreau să vă reamintesc, însă, faptul că împotriva "celui mai cinstit politician" s-a început o urmărire penală. El este învinuit de mai multe infracţiuni în dosarul "Mineriada". Lui Ion Iliescu i se aduc învinuiri dintre cele mai grave, precum subminarea puterii de stat, subminarea economiei naţionale şi crime împotriva umanităţii ... Orice comentariu este de prisos! Domnilor parlamentari, principala modalitate de verificare a averilor demnitarilor ar trebui să fie declaraţiile de avere. Legea este foarte bună, doar că nu e respectată. Ordonanţa de urgenţă privind declaraţiile demnitarilor arată foarte clar că orice modificare a averii trebuie consemnată şi declaraţia depusă trebuie reactualizată. Câţi dintre domnii P.S.D.-işti şi-au reactualizat declaraţiile de avere? Preşedintele partidului, Mircea Geoană, şi-a început mandatul prin tot felul de declaraţii belicoase de genul "Voi tăia răul din rădăcină!", "Nimeni să nu mai calce pe bec!", şi tocmai domnia-sa a călcat în picioare legile şi regulile bunului simţ, netrecând în declaraţia de avere terenul cumpărat de la un verişor. În consecinţă, cred că se impune crearea unei instituţii speciale care să monitorizeze şi să verifice declaraţiile de avere. Cred cu convingere că ministrul Justiţiei, doamna Monica Macovei, va găsi o soluţie în acest sens, pentru ca legea să fie respectată şi de către cei care de ani buni încearcă să lege Justiţia la ochi.
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Declaraţie politică: "Primăriei Capitalei nu-i pasă de demnitatea românilor". Săptămâna trecută am făcut o declaraţie politică primită favorabil de opinia publică şi de mass-media. Era vorba de schimbarea numelui străzii pe care se află Ambasada SUA, în Teo Peter. Spuneam atunci că nu este vorba de un act vindicativ, ci despre o modalitate elegantă, conformă spiritului românesc şi european, de a atrage atenţia comunităţii internaţionale că demnitatea românilor nu poate fi cumpărată cu "despăgubiri financiare". Tuturora ne-ar fi făcut plăcere să ştim că pe toate documentele Ambasadei - de la adresele către Departamentul de Stat până la cărţile de vizită ale angajaţilor - apare numele celui pe care colegul lor l-a ucis. Între timp, americanul criminal, fost angajat al Ambasadei SUA în România, a avut tupeul să declare că, pentru omuciderea de la Bucureşti, i se pare prea mare chiar şi sancţiunea administrativă hotărâtă de Justiţia Americană. În consecinţă, el intenţionează să atace în instanţă şi această măsură, jignitor de blândă. Din păcate, din partea oficialităţilor române în drept - Primăria şi Consiliul general al Capitalei - nu am primit, încă, nici o reacţie. În tot acest timp, mii de tineri din Capitală şi din alte oraşe au manifestat pentru dreptate - şi, până la urmă, pentru demnitatea noastră naţională. Pentru că, nepedepsirea uciderii unui român -darămite a unui simbol al muzicii româneşti - este o gravă ofensă adusă demnităţii noastre - ca naţiune! În consecinţă, mă adresez şi domnului ministru Vasile Blaga, pe care îl cunosc ca om politic demn şi patriot, şi îi cer ca prin Prefectul Capitalei să susţină această măsură reparatorie atât de apreciată de opinia publică.
			Domnul Filip Georgescu: În anii copilăriei, mă bucuram nespus, ori de câte ori mă aflam în preajma pomului de Crăciun, strămutat din munte la noi în casă şi împodobit de părinţi cu tot felul de daruri pentru noi, cei mici. Şi astăzi retrăiesc asemenea clipe, dar cu bucuriile şi rezervele maturităţii, gândindu-mă că brăduţul care moare încet, încet lângă calorifer, ar putea să ajungă un arbore falnic şi viguros, cu atâtea şi atâtea binefaceri pentru oameni. Este adevărat, mulţi brăduţi sunt cultivaţi anume pentru a fi sacrificaţi de Crăciun şi de Anul Nou, dar foarte mulţi cad pradă neghiobiei unor indivizi lacomi de bani. De aceea m-am bucurat aflând că, în perioada premergătoare sărbătorilor, autorităţile au confiscat 12.000 de brazi, de la cei care încercau să-i comercializeze ilegal în Bucureşti şi în judeţele Vrancea, Bacău şi Suceava. Mai bine era dacă un asemenea jaf ar fi fost prevenit. M-am bucurat, de asemenea, aflând că, în anul 2005 Regia Naţională a Pădurilor a pus la dispoziţia populaţiei 135.000 de brazi, cu 50.000 mai puţini decât anul trecut, alţi 60.000 de brăduţi fiind aduşi pe piaţă de către proprietarii particulari de păduri. În acest din urmă caz n-am mai încercat nici o satisfacţie, gândindu-mă că, în timp ce Romsilva livrează în mare măsură brazi din culturi specializate, create în acest scop, proprietarii de păduri taie fără nici o noimă. De altfel, autorităţile sucevene au confiscat 500 de brazi de Crăciun de la un cetăţean care-i tăiase fără aprobare din pădurea proprie. În silvicultură apar deseori asemenea contradicţii între interesele economice şi cele ecologice, mai ales astăzi când 1,5 milioane hectare de pădure se află în proprietate particulară. Sunt semne, este adevărat, timide, că raporturile dintre om şi pădure se vor aşeza şi la noi pe temelii raţionale. Nu putem rămâne la infinit tributari ai mentalităţilor agresive faţă de pădure, mentalitate pe care am cultivat-o vreme îndelungată şi de pe urma căreia, în mai puţin de un secol, în ţara noastră au dispărut aproape 3 milioane hectare de pădure. Nota de plată a unei asemenea politici prădalnice o plătim noi, cei de azi, ca martori şi victime ale unor fenomene naturale dezastruoase - supraîncălzirea climei, furtuni neobişnuite, iscate din senin, ploi de lungă durată care provoacă inundaţii grave, alunecări de teren şi alte fenomene de-a dreptul improprii vieţii. De aceea, considerăm că sunt salutare măsurile care se întreprind, de la o vreme, în ţara noastră, pentru regenerarea pădurilor după exploatarea masei lemnoase, ca şi împădurirea terenurilor goale, preluate de la stat sau de la alţi posesori. Potrivit programului în curs de desfăşurare, în anul 2005 Romsilva urma să regenereze pădurile de pe 7.430 ha şi să realizeze lucrări de împădurire pe o suprafaţă de 13.095 ha. Este un program timid, dacă ne gândim că, în urmă cu 25 de ani, în Finlanda, ritmul anual de împădurire era de 120.000-130.000 ha, în Spania şi Japonia de 80.000 ha, iar în China de 400.000-500.000 ha. Din păcate, inundaţiile catastrofale din 2005 au dat peste cap până şi aceste modeste prevederi. Să sperăm că în 2006 se va acţiona pentru recuperarea întârzierilor în această direcţie. Opiniem că autorităţile în materie trebuie să-şi concentreze atenţia în direcţia împăduririi terenurilor degradate, unde lucrările se desfăşoară anevoios. Din cele 16.000 ha achiziţionate în ultimii cinci ani, n-au fost împădurite decât 7.500 ha. În această privinţă, anul 2005 s-a dovedit total neprielnic, ceea ce impune ca, în 2006, să fie împădurită o suprafaţă mult mai mare dcât cea prevăzută iniţial, deşi Legea 247/2005 privind retrocedările nu stimulează lucrările în acest domeniu, Romsilva neputând să cheltuiască bani pentru regenerarea unor suprafeţe forestiere care, ulterior, ar urma să intre în patrimoniul privat. Ideea de conservare a pădurilor existente şi de înfiinţare a altora noi trebuie să se înscrie şi în ţara noastră în sfera preocupărilor majore, de optimizare a raporturilor dintre om şi mediul lui de viaţă. În acelaşi timp, se impune schimbarea actualei mentalităţi, în aşa fel încât să se înţeleagă că ocrotirea pădurii nu poate fi lăsată doar în grija silvicultorilor, ci trebuie să constituie o preocupare generală, care să antreneze întreaga societate, ştiut fiind că marile binefaceri ale sectorului forestier se răsfrâng, direct sau indirect, asupra întregii societăţi.
			Domnul Gheorghe Dragomir: "Dacă se vrea, se poate!" Aşa cum am mai semnalat, sistemul de sănătate la nivelul judeţului Constanţa s-a confruntat cu numeroase probleme atât la nivelul managementului spitalului judeţean cât şi la nivelul programelor pentru boli cronice şi în special programul destinat diabeticilor. În cadrul spitalului judeţean a fost efectuată o misiune de audit, aprobată de fosta conducere a Direcţiei de Sănătate Publică Constanţa, în urma căreia s-au detaşat numeroase încălcări ale legii achiziţiilor publice în mai multe domenii, de la contractul de reparaţii al spitalului şi până la contractele referitoare la achiziţii de materiale sanitare sau alimente. Conform Legii auditului public intern nr. 672 / 2002 art. 11 alin g), auditorul trebuie să aducă la cunoştinţa instituţiei care a comandat auditul, concluziile acestuia, iar instituţia, în cazul de faţă, Direcţia de Sănătate Publică Constanţa, trebuie să avizeze organismele de cercetare financiară pentru a se vedea dacă încălcările respective au dus la prejudicierea instituţiei, iar acestea să stabilească responsabilii şi sancţiunile care se impun. D.S.P. Constanţa a impus de anul acesta, de la 1 ianuarie, implementarea programului Hipocrate, deocamdată pentru diabetici, cu menţiunea că acest lucru s-a dorit încă din anul 2005, dar nu a fost posibil datorită trenărilor administrative dar şi politice ale foştilor responsabili, motivaţia acestora fiind că nu sunt bani pentru implementarea corectă şi upgradarea programului. Ei bine, acum s-au găsit fonduri pentru acest program, iar concluziile sunt, pot spune, uimitoare: pentru luna ianuarie 2006, în condiţiile în care nu au lipsit medicamentele, nivelul de cheltuieli pentru medicamente şi materiale s-a ridicat la 6,9 miliarde ROL, în timp ce pentru luna ianuarie 2005, în condiţii de lipsuri evidente şi consemnate, cheltuielile s-au ridicat la 10,5 miliarde ROL, adică o diferenţă de 30%, care nu poate fi explicată. Problema diabeticilor din judeţul Constanţa şi nu numai a fost semnalată cu 2 - 3 ani în urmă când s-a constatat că programul de diabet a mers prost, medicamente sporadice şi chiar lipsa lor, cozi la farmacii. Direcţia de Sănătate Publică Constanţa a luat iniţiativa de a realiza o evidenţă electronică a bolnavilor şi a medicamentelor prin programul naţional respectiv. Evidenţa a fost deja realizată pe baza programului Hipocrate, devenind astfel compatibilă cu programele spitalului judeţean, ale Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, ale centrului naţional de diabet din cadrul ministerului de resort dar şi eurocompatibilă. Acest program a fost realizat ca proiect pilot în care a fost antrenat şi centrul judeţean de diabet precum şi CJAS. În ciuda opoziţiei şi a unor tentative de blocaj, în doar câteva luni s-a dovedit că în judeţ există cu 3000 de pacienţi mai puţini decât datele anterioare. De asemenea, a fost creată o legătură funcţională între cabinete şi farmacii ce cu siguranţă va duce la eliminarea cozilor, a lipsei medicamentelor, la care mai pot adăuga şi avantaje de evidenţă prin faptul că medicamentele vor fi oferite pacienţilor pe unităţi de timp. Ministerul Sănătăţii a asimilat acest program pilot al Constanţei, astfel încât sistemul constănţean va fi implementat obligatoriu în toată ţara. Pentru perioada următoare, DSP Constanţa are proiecte ambiţioase, pe care cu siguranţă le va duce la bun sfârşit, şi anume înzestrarea tuturor asiguraţilor cu carduri magnetice de sănătate pentru anul 2007 (proiect început deja în cadrul programului pentru diabetici), informatizarea programelor pentru boli cronice, TBC, cancer pentru anul 2006, informatizarea medicilor de familie pentru anul 2007, iar pentru perioada imediat următoare, mai 2006, din fonduri private începerea activităţii centrului SMURD Constanţa alături de cel de la Mangalia finanţat din bugetul local. Partidul Naţional Liberal are în vedere pentru judeţul Constanţa obţinerea de fonduri pentru construcţia de unităţi sanitare cu paturi, întrucât fără sanatorii, ce sunt administrate de minister, pentru locuitorii judeţului sunt alocate 3,2 paturi la 1000 de locuitori ceea ce reprezintă jumătate din normativul european dar şi 1/3 din paturile pe care le deţin judeţe cu tradiţie în medicină precum Cluj sau Iaşi. Am toată încrederea în noua conducere a sistemului de sănătate a judeţului Constanţa care a dovedit că se pot realiza schimbări esenţiale în sistem în ciuda presiunilor din partea unor medici sau "directori" uitaţi prin posturi care dau în continuare vina pe managementul defectuos şi cer suplimentări bugetare, dar nu fac nimic pentru a construi un management riguros care duce la cheltuirea eficientă a banului public.
			Domnul Horea Dorin Uioreanu: "Noi să fim sănătoşi!" Ministerul Sănătăţii a fost probabil, în anii postdecembrişti, vedeta ştirilor de senzaţie, legat de el s-au ivit cele mai mari scandaluri de presă, cele mai crunte crize guvernamentale, pentru că trăim într-o Românie a nevoilor minime încă nesatisfăcute, a iresponsabilităţii faţă de sănătatea noastră. Minţi luminate, doctori de renume şi-au stricat de cele mai multe ori reputaţia profesională încercând să gestioneze un minister de funcţionalitatea căruia depinde cea mai mare parte a românilor. De 15 ani de zile, în sistemul de sănătate se pompează sume imense de bani şi, în ciuda acestui lucru, realitatea este sumbră, situaţia este degradantă. Pe zi ce trece, românii sunt mai bolnavi, mai puţin trataţi şi mai nemulţumiţi de serviciile oferite de medici. Asigurarea stării de sănătate a oamenilor care cotizează la asigurările de sănătate seamănă din ce în ce mai mult cu o gaură neagră în care se afundă deopotrivă politicieni, medici şi pacienţi. Cozile, cu bătrâni abia ţinându-se pe picioare în faţa farmaciilor, au devenit un laitmotiv care ilustrează cel mai bine unde s-a ajuns, cu câtă superficialitate şi iresponsabilitate a fost gestionat acest domeniu, de-a lungul anilor. Când toată lumea era consternată de faptul că PNL a nominalizat un economist pentru portofoliul Sănătăţii, am fost printre primii care au primit cu entuziasm vestea: problema Sănătăţii în România nu este că avem medici slab pregătiţi sau oameni mai bolnavi decât alţii, nici măcar că nu sunt bani - baiul cel mai mare era că nici un ministru medic nu a ştiut să creeze o ecuaţie între aceste variabile; pentru că formaţia sa era cu totul alta, pentru că venea din sistem şi tindea să nu vadă bubele mici, pentru că avea prea mulţi prieteni în sistem, prea multe obligaţii şi era nevoit să facă prea multe compromisuri. Este clar de ce miniştrii doctori s-au sfiit, în ultimii 15 ani, de la a folosi bisturiul dreptăţii pentru a face ordine în propria ogradă. De când a fost desemnat să coordoneze Ministerul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu a început o adevărată luptă cu obiceiurile, cutumele din sistem; pentru început, a reuşit să acopere datoriile cumulate de 15 ani de către medicii miniştri, apoi a propus o modalitate mai bună de cheltuire a banilor din sistem; acum a reuşit să realizeze un set de legi care spun adio cumulului de funcţii, ce duc la un cras conflict de interese. Ce a primit la schimb: atacuri neîntrerupte de la cei vizaţi, proteste mârşave, afirmaţii neadevărate, acuze demagogice. Sunt convins că în zilele imediat următoare PSD va depune o moţiune de cenzură la pachetul de legi ale Sănătăţii, o ultima încercare de intimidare a celui care sper sincer că va pune Sănătatea pe picioare. Este o falsă problemă: parlamentarii PSD sunt ultimii în măsură să verse lacrimi pentru situaţia din Sănătate - guvernarea falimentară 2000-2004 este autorul moral al acestei situaţii nedorite, din cauza neregulilor lăsate în sistem, a datoriilor şi a debandadei necontrolate în cei patru ani de guvernare. Consider aceste declaraţii şi atacuri împotriva pachetului de legi ale Sănătăţii ca fiind o ultimă zvâcnire a celor care încă mai speră la eternul "las-o, mă, să meargă aşa, ne-am obişnuit cu ea". Spre binele tuturor, sunt convins că circul mediatic de dat jos ministrul nu va reuşi, că reforma va merge până la capăt pentru a-şi atinge scopul. În scurt timp, legile necesare reformării din temelii a sistemului medical vor intra în vigoare: prin urmare, sute de directori de spitale care sunt şi medici, în acelaşi timp, vor trebui să renunţe la una dintre cele două funcţii - un principiu normal şi moral. Deşi pare o altă discuţie, sunt convins că revenirea subiectului Sănătăţii în prim planul dezbaterilor din ultima vreme nu este întâmplătoare. De ambiţia ministrului Nicolăescu depinde în acest moment însănătoşirea Sănătăţii din România şi îndeplinirea unei dorinţe ancestrale a românului - "Noi să fim sănătoşi!".
			Domnul Ilie Merce: În aceste zile se află în Parlament un proiect de modificare a Legii nr. 656/2002 privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, precum şi unele măsuri privind prevenirea şi combaterea finanţării actelor de terorism. Modificările aflate în prezent în Parlament sunt în special de natură tehnică, însă modificarea care ar trebui cuprinsă în acest proiect legislativ nu se regăseşte aici. Este vorba de subordonarea oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. După cum ştiţi probabil, oficiul se subordonează, în prezent, Guvernului României, prin această subordonare fiind întrunite condiţii pentru ca oficiul să poată fi folosit ca instrument eficace împotriva adversarilor politici ai Guvernului. Sunteţi cu toţii familiari cu scandalul "Mătuşa Tamara". După cum cunoaşteţi, ziarele au prezentat, pe larg, felul în care membri ai Plenului Oficiului au votat pentru soluţionarea dosarului referitor la existenţa unor indicii de spălare de bani. Ei bine, membri ai Oficiului care au votat pentru sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost schimbaţi din funcţiile deţinute în cadrul ONPCSB. Toate aceste schimbări în aparatul de conducere al instituţiei, deşi oamenii aceştia nu îşi făceau decât datoria, au fost posibile din cauza faptului că Oficiul este în subordinea Guvernului. Rezultă clar că în formula actuală de conducere, există pericolul ca Oficiul să fie folosit ca un instrument împotriva unor adversari politici sau diverşi oameni de afaceri. În prezent, Plenul Oficiului este structura deliberativă şi de decizie, formată din reprezentanţi ai unor ministere şi instituţii publice: Ministerul de Finanţe, Ministerul de Justiţie, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Banca Naţională a României, Curtea de Conturi, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Asociaţia Română a Băncilor. Din rândul acestora, Guvernul numeşte Preşedintele Oficiului. În ţările Uniunii Europene, instituţii similare Oficiului sunt conduse de un singur om. În atare condiţii, reprezentanţii Uniunii Europene, care au întocmit raportul peer-review şi-ar fi exprimat dubii asupra eficienţei conducerii Oficiului de către Plen, existând chiar posibilitatea ca, în viitor, Plenul să fie retras, iar conducerea instituţiei să fie încredinţată unui singur om, numit de Guvern. Imaginaţi-vă ce consecinţe ar putea avea acest lucru asupra fragilei independenţe a Oficiului. Dacă, în prezent, există în Plen şi reprezentanţi ai unor instituţii publice independente, ca BNR, Curtea de Conturi, PICCJ sau ARB, care asigură un echilibru activităţii desfăşurate de Oficiu, în cazul dispariţiei reprezentanţilor acestor instituţii din conducerea Oficiului, practic, Oficiul ar deveni cu adevărat un instrument periculos în mâinile Guvernului. Numirea, de către Guvern, a unui singur om la conducerea Oficiului, ar crea premisele controlării totale a acestei instituţii de către Guvern. Soluţia problemei ar fi subordonarea ONPCSB Parlamentului României. În aceste condiţii, chiar retragerea Plenului şi încredinţarea conducerii instituţiei unui singur om, care să răspundă în faţa Parlamentului, ar reprezenta o soluţie care ar răspunde nevoii de echilibru în activitatea Oficiului. Ştiu că în presă s-a vehiculat subordonarea Oficiului- Consiliului Naţional Suprem de Apărare a Ţării, însă nici aceasta nu este o soluţie propice, căci cine se află în componenţa CSAT ? Singura soluţie viabilă este, cu adevărat, subordonarea Oficiului Parlamentului României.
			Domnul Gheorghe Chiper: Prezenta declaraţie este inspirată de o practică tot mai evidentă în sistemul autorităţilor locale. Este vorba de o adevărată frenezie a promovării unor investiţii de interes public, vizând în special lucrări ample de infrastructură urbană, scumpe şi cauzatoare de mari dereglări ale activităţii cotidiene, cu fonduri împrumutate de la organisme de credit europene sau mondiale, dar şi cu mari participări ale comunităţilor locale la cofinanţarea obiectivelor propuse. Că se promovează astfel de lucrări nu este rău. Ele sunt de cele mai multe ori necesare, binevenite şi în orice caz aducătoare de un plus de confort urban - şi el necesar şi de mult timp aşteptat. Regretabil este însă faptul că sunt destule situaţiile în care raportul între contribuţia lor pe planul utilităţilor urbane şi costurile necesare este atât de nefavorabil, încât investiţiile nu se justifică în nici un fel. Mai mult decât atât, sunt şi cazuri în care la aceleaşi bunuri patrimoniale s-au efectuat lucrări în anii anteriori, care nu şi-au îndeplinit norma de utilizare, făcându-se o nouă investiţie deosebit de oneroasă. Precizez că afirmaţiile de mai sus au corespondent în realitatea imediată; exemplele putând fi luate atât din Bucureşti, cât şi din alte municipii din ţară. Am aflat astfel, recent, că în Capitală, câteva sute de străzi şi bulevarde din administrarea Primăriei Generale a Capitalei urmează un amplu proces de modernizare, investindu-se peste 1,6 miliarde euro, atât în refacerea carosabilului, cât şi pentru reabilitarea instalaţiilor de apă, canal, gaze, termoficare etc., dar, spun bucureştenii, o parte din acestea s-au refăcut recent, în nici un caz nefiind îndeplinită durata normală de utilizare. La Arad se pregăteşte un proiect amplu de aşa-zisă refacere şi modernizare a unei magistrale rutiere - care prevede înlocuirea liniilor de tramvai, a conductelor de apă, gaze şi termoficare, a carosabilului şi a altor dotări, deşi toate acestea nu rezolvă aproape nimic pe plan edilitar, cele mai multe dotări de pe această magistrală fiind realizate relativ recent. Ele însă costă municipalitatea peste 4 milioane euro, la care se adaugă alte 20 milioane euro împrumutate de la B.E.R.D., care trebuie rambursate în timp, cu dobânzi şi comisioane aferente. Sunt două exemple edificatoare în acest sens, dar nu sunt singurele, a căror promovare trebuie prevenită sau în cel mai bun caz, trebuie controlată. Deşi se cunoaşte faptul, ele sunt sub autoritatea şi în proprietatea consiliilor locale, care pot să dispună după bunul plac asupra alocării fondurilor, mai ales atunci când există şi interese pentru contracte de proiecte şi pentru execuţia acestora. Consider că în faţa acestei ofensive de a dezvolta proiecte costisitoare şi prea puţin folositoare (dar interesante pentru unităţile de proiectare şi construcţii) se impune un mai bun control din partea autorităţilor centrale - în baza de aprobare a garanţiilor guvernamentale sau, dacă acestea nu sunt cerute, completarea legislaţiei care reglementează promovarea investiţiilor locale cu condiţii suplimentare, care să ţină seama de îndeplinirea duratelor normale de utilizare a bunurilor publice.
			Domnul Alexandru Mocanu: "Grupurile de interese nelegitime ies la iveală" Vineri, 10 februarie, un post de televiziune cu acoperire naţională a prezentat ca fiind o ştire senzaţională faptul că Proiectul de Lege privind unele măsuri financiare pentru societăţile comeciale din industria berii, iniţiat de mine în septembrie 2005 şi intrat recent în dezbaterea Senatului, ar fi de fapt o afacere de familie, evident oneroasă, prin care doresc să-mi ajut soţia care este inginer-şef la o astfel de fabrică. Ieri, un cotidian central cerea, nimic mai mult nici mai puţin, decât anchetarea mea de către DNA! De ce? Probabil pentru delictul unui deputat în exerciţiul mandatului de a iniţia un proiect de lege!? Bineînţeles că nu televiziunea şi ziarul respectiv sunt vinovate pentru acest lucru. Acestea, bănuiesc că au primit "subiectul" din partea exponenţilor unui grup de interese reprezentând marii producători de bere şi, fără să analizeze fondul problemei, au jucat totul pe imagine. În realitate, sunt convins că nu deputatul Mocanu şi cu atât mai puţin soţia acestuia sunt ţinta în această afacere. Adevărata ţintă o reprezintă imm-urile din industria berii din România, cărora se adresează acest proiect de lege. Iată, pe scurt, despre ce este vorba. Proiectul de lege doreşte să instituie un cadru legal, armonizat perfect cu cerinţele U.E. şi legislaţia română în vigoare, de la care să se plece în eventualitatea unor solicitări de ajutor de stat din partea firmelor din industria berii aflate în dificultate. Şi aceasta pentru că, spune legea, eventualele ajutoare de stat nu se pot acorda decât în baza unor legi speciale. Dar legea cadru nu este totul, potenţialii beneficiari ai ajutorului de stat fiind obligaţi să promoveze un program de restructurare, în deplin acord cu Direcţia Finanţelor Publice teritorială, cu ANAF şi, în final, aprobarea Consiliului Concurenţei. Fără aceste avize, acorduri şi aprobări legea cadru nu produce nici un efect. În mod evident, acest proiect de lege nu este pe placul marilor fabrici de bere, companii multinaţionale, a căror atitudine poate fi de înţeles. De aceea, imediat după depunerea proiectului de lege, acestea au angajat o firmă de consultanţă care să influenţeze deciziile Guvernului şi Parlamentului, astfel ca proiectul de lege să fie respins. Atât timp cât acţiunea acestora s-a desfăşurat în limitele onestităţii, fair-play-ului şi a fost complet transparentă, nu am avut nimic a-i reproşa, chiar dacă, pe fond, nu împărtăşesc susţinerile acestora. Din momentul în care proiectul de lege a început să fie aprobat în comisiile de specialitate ale Senatului, acţiunea firmei de consultanţă, bine recompensată financiar, devine nu doar lipsită de transparenţă şi fair-play, dar este de-a dreptul murdară. Lupta este pe viaţă şi pe moarte, dar aceasta nu are nici în clin nici în mânecă cu deputatul Alexandru Mocanu sau familia sa. În joc este viaţa sau moartea, la propriu, a zece imm-uri din industria berii, aflate în dificultate datorită tratamentului aberant din punct de vedere fiscal la care au fost supuse din 1993 până în decembrie 2004. Astfel, în timp ce în U.E., în industria berii se practică o acciză diferenţiată, funcţie de capacitatea de producţie a fabricilor, la noi s-a practicat acelaşi nivel de acciză, şi aceasta a dezavantajat flagrant micii producători de bere a căror producţie nu depăşeşte 200.000 hl/an. Începând cu ianuarie 2005, în România s-a introdus acciză diferenţiată în acest sector de activitate, micii producători plătind doar 58% din acciza datorată de fabricile mari. Semnificativ este faptul că din acel moment, micii producători au reuşit să-şi plătească lună de lună obligaţiile fiscale curente şi chiar să recupereze, puţin, ce-i drept, din datoriile istorice. Aceasta ne arată că, indiferent ce s-ar întâmpla, micii producători nu au nici o şansă să plătească datoriile istorice până la 01.01.2007, iar acest lucru pentru ei este sinonim cu lichidarea. În această situaţie, cu ce se alege statul? Cu 15-20% cel mult, cum rezultă din practica lichidărilor ultimilor ani? Proiectul iniţiat de mine va crea un cadru în care cu eforturi atât din partea statului, cât şi din partea imm-urilor în cauză, acestea să aibă o şansă să iasă din situaţia în care nu din vina lor au ajuns. Nu ştiu cum vor decurge în continuare "ostilităţile". Pentru sănătatea dezbaterii publice sper că, dacă se doreşte disecarea acestei chestiuni până la cele mai mici amănunte, atunci ea să aibă loc şi "pe fond" şi nu exclusiv "pe imagine". Ca parlamentar, eu înţeleg perfect de ce nu se doreşte o dezbatere serioasă, "pe fond" a acestei probleme, chiar dacă nu sunt de acord cu o astfel de abordare. Ca parlamentar, înţeleg să respect investitorii, străini sau autohtoni, inclusiv trusturile multinaţionale, să le apreciez eforturile şi să le înţeleg interesele legitime. Ca parlamentar român, nu înţeleg însă de ce aceste multinaţionale au cumpărat spre a le închide pur şi simplu fabrici de bere ca Reghin, Piteşti, Griviţa, Arad etc., iar efectele acestui mod de lucru au rămas să fie suportate de contribuabilii români! Ca parlamentar român înţeleg să susţin imm-urile din industria berii şi pentru că peste 90% din materiile prime şi auxiliare folosite de ele sunt din ţară, spre deosebire de companiile multinaţionale ce şi le asigură în proporţie de 80% din import! Ca parlamentar român înţeleg să nu las să moară micile fabrici şi pentru faptul că acestea creează sau susţin 3 locuri de muncă cu fiecare hectolitru de bere produs, în timp ce multinaţionalele, din acelaşi hectolitru, susţin abia unul singur! Ca parlamentar român înţeleg ca, în limita legii aflată deja în vigoare, să susţin imm-urile din industria berii şi pentru că pentru fiecare hectolitru de bere produs acestea plătesc statului, cu titlu de impozite şi taxe, o sumă cu puţin mai mare decât cea plătită de companiile multinaţionale! Ca parlamentar român înţeleg să sprijin supravieţuirea imm-urilor din industria berii şi pentru că pe lângă fiecare dintre acestea s-a dezvoltat o reţea de mici distribuitori a căror contribuţie la bugetele locale nu este de neglijat, în timp ce companiile multinaţionale desfac mare parte din producţie prin reţeaua de hypermarket-uri! Ca parlamentar român am datoria să susţin rămânerea pe piaţă şi a berii fabricată de imm-uri, produs ce are un preţ convenabil pentru un segment de populaţie care acoperă 4,2% din piaţa berii din România. În opinia mea, acesta este adevăratul motiv pentru care se doreşte eliminarea micilor producători: dispariţia din piaţă a concurenţilor ce desfac bere la preţuri modice! Dacă astăzi imm-urile vând la poarta fabricii 0,5 l bere cu circa 10.000 lei vechi, în cazul multinaţionalelor, preţul este aproximativ dublu. Sunt convins că dacă imm-urile ar dispărea din piaţă, a doua zi, preţul de la poarta fabricii pentru 0,5 l bere s-ar apropia vertiginos de echivalentul unui euro! Acesta este adevărul pe care unii încearcă să-l ascundă în spatele soţiei deputatului Alexandru Mocanu şi să împroaşte cu noroi imaginea Partidului Democrat. Mă rog ca bunul Dumnezeu să nu-mi demonstreze, mai târziu, că am avut dreptate. Personal, n-am ce să-mi reproşez, decât poate încăpăţânarea de a crede că în România anului 2006 ar trebui să avem un comportament normal şi nicidecum unul ipocrit. Prin această iniţiativă nu am făcut nimic reprobabil. Nu am nici un interes ilegitim, ascuns sau la vedere. Nimeni din familia mea nu are acţiuni la vreo fabrică de bere din România sau de aiurea. Din acest punct de vedere vă asigur că dorm liniştit. Ca parlamentar român, mi-am asumat promovarea acestui proiect de lege pentru a putea da o şansă restructurării a 10 mici fabrici de bere care asigură 2.500 locuri de muncă, în mod nemijlocit, plus alte peste 7.000 în industria pe orizontală. Ca membru al Partidului Democrat, încă de la începuturile sale, m-am străduit în permanenţă ca prin tot ceea ce fac să nu aduc, sub nici o formă, nici un fel de prejudiciu imaginii Partidului Democrat. Din păcate, scandalul iscat în ultimele zile pe marginea proiectului de lege mai sus amintit tinde să aducă prejudicii de imagine partidului meu, cu toate că proiectul nu conţine nimic ilegitim şi nu poate fi catalogat ca neîntemeiat ori inoportun. Întâmplarea face ca el să fi intrat în dezbaterea Senatului într-o perioadă în care viaţa politică se raportează aproape exclusiv la ce a făcut, ce face, sau ce va face DNA. În nici un moment nu a existat dorinţa nimănui de a discuta despre această iniţiativă legislativă şi pe fond, nu doar pe imagine. Ca om politic, înţeleg bine această situaţie conjuncturală şi, pentru a evita menţinerea Partidului Democrat în mijlocul unui scandal mediatic, am anunţat Biroul Permanent Naţional al Partidului Democrat că îmi retrag proiectul de lege ce a stârnit atâtea valuri, chiar dacă, pe fond, personal nu aş fi de acord cu această soluţie. Sugerez Guvernului să analizeze pe fond legalitatea şi oportunitatea unei astfel de reglementări prin hotărâre de Guvern. În acelaşi timp, sugerez tuturor parlamentarilor din cele 8 judeţe în care fiinţează cele 10 imm-uri din industria berii să analizeze şi domniile lor oportunitatea preluării în comun a acestei iniţiative. Mulţumesc tuturor celor care, înţelegând dedesubturile acestei campanii de imagine, m-au felicitat şi încurajat, asigurându-mă de tot suportul domniilor lor.
			Domnul Ioan Ţundrea: Apel către Conducerea Radioteleviziunii Române. În urmă cu două seri, programul Cultural transmitea după miezul nopţii un eveniment întâmplat la Covent Garden. Binecunoscutul tenor Placido Domingo era încadrat la finalul spectacolului de două mari valori ale liricii universale, fermecătoarele Leontina Ciobanu Văduva si Angela Gheorghiu. În mod normal, oricare naţiune de pe această planetă ar fi fost mândră să aibă o reprezentare de o asemenea ţinută, pe una din cele mai mari scene ale lumii. Noi, românii, ne jeluim permanent că în occident suntem subiectul favorit al ştirilor negative, în care suntem prezentaţi ca cerşetori, schingiuitori de copii etc. Dacă televiziunile străine şi cele private îşi fac ratingul din drame personale, consider că televiziunea naţională plătită din bani publici are obligaţia morală să prezinte şi să mediatizeze valorile excepţionale pe care le avem. Este inadmisibil ca tinerilor din această ţară să li se prezinte continuu ca primă ştire aşa-zisele telenovele ale unor tinere, care, în ritm manelist, se căpătuiesc cu persoane care ar putea să le fie bunici şi să nu ştie că prim solista Covent Gardenului este o tânără româncă , Alina Cojocaru. Eu şi colegii conservatori tragem un semnal de alarmă conducerii TVR, atenţionând o că trebuiască să-şi schimbe atitudinea şi să îşi asume responsabilitatea pentru crasa incultură în care se zbat cei mai mulţi tineri. Oare chiar nu realizaţi, distinşi conducători ai Radioteleviziunii, că în absenţa modelelor reale precum Leontina Ciobanu Vaduva, Angela Gheorghiu sau Alina Cojocaru, aceşti tineri fără de vină devin nişte victime ale surogatelor din telenovele.
			Domnul Constantin Marin: Ca reprezentant, din partea PSD, al alegătorilor din judeţul Prahova, doresc să ridic în faţa plenului Camerei câteva probleme privitoare la climatul insuportabil ce s-a creat la nivelul tuturor structurilor statului. ţara traversează o perioadă deosebit de tensionată, în care viaţa politică, economică şi socială se degradează tot mai mult, ca urmare a unei lupte politice ieşite din graniţele responsabilităţii şi ale spiritului constructiv. Din păcate, această stare de fapt afectează în mod decisiv imaginea României, într-o perioadă hotărâtoare, premergătoare deciziei de integrare în Uniunea Europeană. Partidele s-au transformat în tabere inamice ireconciliabile, iar instituţiile publice, încăpute pe mâna Puterii actuale, cu binecuvântarea instituţiei prezidenţiale, au devenit redute ale intereselor politice, ale răfuielilor cu Opoziţia şi, în special, cu PSD-ul, în dauna soluţiilor trâmbiţate în alegeri, care promiteau un trai mai bun pentru populaţie. or, oamenii pe care îi reprezentăm aici, în Parlamentul ţării sau în structurile administrative şi guvernamentale, s-au săturat de meschinăria şi minciunile partidelor aflate la guvernare, de încercările interminabile ale acestora de zdrobire cu forţa a celor care încearcă să aplice principiile şi normele democratice şi ale statului de drept. S-a ajuns în situaţia paradoxală ca străinii, reprezentanţii Uniunii Europene, FMI, ai Băncii Mondiale şi chiar ai unor ambasade să recurgă la intervenţii şi presiuni de tot felul, pentru a nu se pune în pericol interesele naţionale ale românilor. În ultima vreme, asistăm la încercările disperate ale Puterii actuale de discreditare a adversarilor politici, de minimalizare şi desfiinţare a rezultatelor obţinute de guvernarea PSD, prin inventarea celor mai josnice acuzaţii, prin crearea unei stări de intoleranţă şi agresiune, toate puse sub semnul aşa-zisei "lupte împotriva corupţiei", în care campionul ar fi, cine altcineva, decât Puterea, atacată ea însăşi, cum recunoştea chiar preşedintele Băsescu, din interior, la nivel guvernamental, şi nu numai, de agresivitatea unor grupuri de interese. În acest scop, se recurge la crearea unor suprastructuri juridice, la atacare, prin norme structurale impuse prin ordonanţe, a prevederilor constituţionale şi de drept penal, cu scopul declarat de răfuială politică şi juridică cu adversarii, pentru a elibera scena politică în vederea perpetuării actualei puteri, inclusiv prin alegeri anticipate şi prin schimbări de fond în legea fundamentală. Asistăm, de asemenea, la diversiuni de tot felul, inclusiv în Camera Deputaţilor, şi la încercarea josnică de a arunca tot asupra Opoziţiei propriile neputinţe legislative şi procedurale ale Alianţei D.A. Ultima expresie a lipsei de coerenţă şi coeziune a Alianţei D.A. a fost respingerea de către senatori, printre care inclusiv reprezentanţi ai Puterii, a proiectului de lege privind transformarea PNA în DNA, prin care se încearcă statuarea unor pârghii juridice aservite puterii politice şi administrative. Nerespectarea legii a devenit o regulă la actualii guvernanţi, fie ei la Parlament, la justiţie, la sănătate, la interne şi administraţia centrală, fie în administraţia locală. Este cu atât mai grav când aceasta devine o practică în plan teritorial. Prahova nu face excepţie. O serie de programe şi proiecte de mare interes public, lansate şi realizate de PSD în anii anteriori, în toate zonele judeţului (infrastructuri rutiere, reţele de apă, gaze, canalizare, rampe ecologice, crearea de parcuri industriale şi de facilităţi turistice în localităţi defavorizate, modernizarea instituţiilor de învăţământ şi cultură), cu susţinerea locală şi europeană, au fost abandonate sau tratate clientelar. Iată de ce, în numele alegătorilor PSD din Prahova, cerem actualei Puteri să îşi intre în atribuţiile legale, să renunţe la practicile periculoase ale unei guvernări dictatoriale, bazate pe răfuiala politică şi judiciară. Alegătorii care ne-au trimis în Parlamentul ţării au nevoie de măsuri ferme pentru un trai decent, pentru despovărarea de impozite şi taxe aberante, de creşterea criminală a costurilor la servicii şi a preţurilor la bunurile de supravieţuire. Calamităţile de tot felul şi greutăţile iernii impun soluţii concrete, nu improvizaţii şi promisiuni demagogice. PSD-ul combate cu tărie aceste neajunsuri, dar adoptă un spirit constructiv, bazat pe realizări şi experienţă, punând accentul pe unitate şi solidaritate în procesul de aderare la Uniunea Europeană.
			Domnul Ion Dumitru: "Imagine şi... imaginaţie!" Ministrul Gheorghe Flutur îndrăgeşte foarte mult declaraţiile fără suport, fapt ce dovedeşte că imaginea şi imaginaţia sunt două elemente de care se foloseşte demnitarul în actul de guvernare pe care îl întreprinde. De curînd, ministrul agriculturii a rostit un lucru de senzaţie, care, cu siguranţă, pe cunoscători i-a pus în dificultate. Vrea ministrul descălecat în Bucureşti din nordul Moldovei să împădurească vecinătăţile Capitalei. Sute, mii de hectare de perdele de protecţie. Dar, în goana sa după senzaţie cu orice preţ, a uitat să precizeze de unde va cumpăra teren sau cine-l va pune la dispoziţie necondiţionat pentru a fi împădurit. Sau, probabil, s-a gândit liberalul Flutur că o să rechiziţioneze teren pentru a-şi duce planul până la capăt. Dar, chiar şi aşa, nu se pot împăduri în jurul Bucureştiului nici măcar un sfert din suprafeţele vehiculate. Nu trebuie să ne mai mirăm! De când se află la guvernare, reprezentanţii Alianţei DA nu au fost preocupaţi decât să creeze alambicate planuri de imagine, să iasă în faţă cu dosare pline cu proiecte.
			Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu: Declaraţie politică: "Sănătatea portocalie... sau... mai trăiţi încă?!" De ceva vreme, domnul Nicolăescu se află în corzi... şi nu e vorba de Sergiu Nicolaescu în filmul "Ringul". "Specialistul " în imagine al Alianţei D.A. face eforturi disperate de a-şi salva propria imagine, dar nu reuşeşte altceva decât să-şi taie singur craca de sub picioare, prin aberaţia monumentală pe care o numeşte "reforma sistemului sanitar". Pachetul legislativ pentru care Guvernul a optat să-şi asume răspunderea nu reprezintă decât o nouă ţeapă portocalie! Dar pe seama cui?!?! Bineînţeles, pe seama populaţiei, căreia nu demult Alianţa D.A., în frunte cu "marinerul şef", dom' căpitan Traian Băsescu, în campania electorală, îi ura: "Să trăiţi bine!" Iată cum se traduc pe înţelesul tuturor "găselniţele" actualei Puteri, prin reforma sistemului sanitar: coplata înseamnă că ceea ce primeam până acum pe gratis vom primi de acum contra cost; pachetul minim de servicii arată aşa cum îl indică şi numele: dacă până acum populaţia primea puţin, de acum înainte va primi şi mai puţin; promovarea unor noi taxe ilegale, cum este impozitul de 6,5% asupra veniturilor unice din drepturile de autor; extinderea bazei de impozitare şi asupra tuturor pensionarilor. Dorinţa actualei puteri, prin "vârful ei de lance", ministrul Nicolăescu, nu este alta decât de a-şi drege imaginea, şi aşa şifonată şi în pericol de avarie (portocalie). Incapacitaea de adaptare a actualei Puteri la situaţia reală din România nu reprezintă decât neputinţa ei creatoare, prin înăbuşirea vieţii noastre publice şi politice. Şi, în aceste condiţii, nu avem a remarca la Alianţa D.A. decât lipsa de personalitate şi generozitate, laşitatea în gândire şi creaţie. Avem, însă, totuşi, ce remarca la acelaşi Guvern: lipsa demnităţii, tiranici cu cei mici, invidioşi, spirit de combinaţii oculte şi nu în ultimă instanţă, oroarea aproape fizică de a ataca problemele de fond ale ţării. Aceasta este atitudinea actualei Puteri, care face zilnic efortul de a călca prea des în picioare necazurile populaţiei, în timp ce aceeaşi Putere îşi realizează poftele individuale, care, de fapt, nici nu se suprapun cu nici măcar una din nevoile naţiunii pe care mimează că o conduc. De aproape un an o spunem şi o cerem: în numele cui, reprezentanţii Alianţei D.A. duc această politică, care este împotriva realităţii româneşti ignorate, înfometate şi schingiuite? Nu vom osteni a spune, în toate chipurile, pe toate glasurile, că Alianţa D.A. duce o politică abstractă şi nerod gîndită de papagalii portocalii! Vreau să cred că politica este o îndeletnicire în care fantezia (proprie Alianţei D.A.!) este cu totul exclusă, lucrurile întâmplându-se după o strictă necesitate, ale cărei resorturi şi desfăşurări nu scapă raţiunii şi bunei judecăţi. În final, la un pachet de 17 legi ale reformei în sănătate propusă de Guvernul Tăriceanu nu poate fi spus decât: "Cum sistemu-i la pământ/ Îngropaţi suntem de vii,/ pacienţii - în mormânt!/ Doctorii - între hârtii!"
			Domnul Marius Iriza: În urmă cu cincisprezece ani, mii de români, tineri şi bătrâni, au ieşit în stradă pentru a cere mâncare, căldură, libertate şi justiţie. Mulţi dintre aceştia au murit pentru a ne oferi nouă posibilitatea de a trăi într-o ţară liberă. Numele lor este astăzi inscripţionat pe monumentele eroilor din întreaga ţară. Astăzi, la atâţia ani după evenimentele din decembrie 1989, situaţia rămâne neschimbată. Decorate cu trandafiri sau colorate în portocaliu, problemele rămân, în mare parte, aceleaşi. Oamenii tremură de frig în apartamente, suferă de foame în casele sărăcăcioase de la periferiile oraşelor, iar singura libertate certă a românilor, obţinută acum 16 ani, este libertatea de muri de foame. În 16 ani de aşa-zisă democraţie, românii încă aşteaptă vremea în care să trăiască fără grija zilei de mâine. Nenorocirea lor constă în faptul că la fiecare 4 ani sunt păcăliţi cu tot felul de promisiuni şi slogane, de unii care doar asta ştiu să facă. În urmă cu câţiva ani, într-o deplasare în judeţ, am văzut o bătrână cu chipul blajin, rezemată de gard. Chipul ei mi-a rămas întipărit în minte, deoarece din asemenea oameni ca ea este format poporul român. Fără nici o îndoială, pentru ei o promisiune este sfântă, şi dacă îţi promit că te vor ajuta, aşa vor face. Nu e de mirare că se lasă atât de uşor păcăliţi de escrocii campaniilor electorale, deoarece ei nu se pot pune în pielea lor, ştiu că o promisiune trebuie respectată, şi dacă ei ţin promisiunea şi îl votează pe cel care le-a promis marea cu sarea, se aşteaptă ca şi acesta să îşi ţină promisiunea la rândul lui. Însă, din experienţa post decembristă, am învăţat că cei care au ajuns la guvernare în aceşti ani au uitat de popor, şi odată cocoţaţi pe scaune "guvernamentale" au uitat cu desăvârşire de cei pe care îi reprezintă şi de promisiunile pe care le-au îndrugat de-a lungul campaniilor electorale.
			Domnul Miron Ignat: Începând cu acest an, Federaţia Rusă deţine preşedinţia grupului G8, al celor mai industrializate ţări ale lumii, iar pe data de 11 februarie a.c. a avut loc la Moscova întâlnirea miniştrilor de finanţe ai grupului, prima reuniune prezidată de statul rus. Această importantă reuniune a avut ca subiect principal securitatea energetică a lumii şi s-a propus o analiză curată a tuturor problemelor acumulate în domeniul mondial al energeticii. După cum bine ştim, Rusia joacă rolul de verigă de legătură importantă între consumatorii şi furnizorii de resurse energetice, iar cu ocazia acestei reuniuni, Federaţia Rusă a propus elaborarea unei strategii comune de acţiune, care să prevadă măsuri îndreptate spre asigurarea stabilităţii pieţelor resurselor energetice, stimularea investiţiilor în principalele ramuri ale energeticii mondiale, dezvoltarea energiei alternative, creşterea gradului de eficienţă al sistemelor de depozitare a resurselor energetice, precum şi pentru rezolvarea problemei vizând accesul general la serviciile energetice moderne. Întâlnirea de la Moscova de săptămâna trecută pregăteşte summit-ul din iulie a.c. al preşedinţilor statelor ce alcătuiesc grupul G8, ce va avea loc la Sankt-Petersburg. Stimate colege şi stimaţi colegi, suntem cu toţii conştienţi de importanţa pe care Rusia o are în contextul mondial în problemele nu numai politice şi de securitate, dar şi economice, tehnologice şi culturale. Preluarea preşedinţiei G8 de către Rusia anul acesta este încă o confirmare a statutului de partener politic şi economic important pe scena mondială. Subiectele supuse analizei la întâlnirea care a avut loc la Moscova dovedesc încă o dată că participarea activă a statului rus la analiza şi dezbaterea problemelor stringente mondiale denotă garanţia găsirii soluţiilor şi a strategiilor de rezolvare a crizelor de pe mapamond. Viitorul omenirii depinde în foarte mare măsură şi de participarea activă a Federaţiei Ruse la gestionarea problemelor stringente şi grave ce ne ameninţă. În acest sens, Rusia a precizat că pe ordinea de zi a viitorului summit G8 vor figura, pe lângă reluarea analizei problemelor securităţii energetice, şi teme deosebit de importante, precum lupta împotriva bolilor infecţioase (căci gripa aviară a devenit o ameninţare serioasă pentru din ce în ce mai multe ţări de pe mai multe continente) şi învăţământul. Sunt convins că anul 2006 este unul decisiv pentru securitatea şi pacea mondială. Asta şi pentru că Federaţia Rusă, stat căruia nu-i putem nega importanţa vitală pentru noi toţi pe scena mondială, are un rol activ şi determinant în prevenirea şi eradicarea problemelor ce ne ameninţă pe toţi. Sunt bucuros că reuniunea miniştrilor de finanţe ale celor mai industrializate state ale lumii a fost un succes şi îmi exprim pe această cale convingerea că întâlnirea şefilor de stat, ce va avea loc în iulie a acestui an la Sankt-Petersburg, va oferi strategii viabile şi concrete pentru securitatea mondială şi pentru un viitor mai bun pentru întreaga omenire. Vă mulţumesc.
			Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: "Demagogia stă cu PSD la masă" "Când comedia era rege" este titlul unui film care conţinea scurt metraje din anii 1920 în care apăreau Charlie Chaplin, Stan şi Bran, Buster Keaton şi mulţi alţi comici celebri ai marelui ecran. "Când demagogia este rege" este tot un fel de film, de fapt un serial care "rulează" în realitate, în mai multe episoade, începând cu luna ianuarie a anului 2005. În rolurile principale nu sunt actori de box-office ai zilelor noastre, ci liderii PSD. Un ultim episod din film s-a jucat zilele trecute. Domnul Mircea Geoană a declarat, aşa cum numai domnia sa ştie să o facă: "PSD nu va mai accepta nici o ordonanţă de urgenţă a Guvernului Tăriceanu dacă nu va exista o prealabilă consultare cu partidul care a fost, pe bună dreptate, botezat, partidul-stat". Recunosc, actualul Guvern a emis multe ordonanţe de urgenţă de la 1 ianuarie şi până săptămâna trecută - 209. Numai că, domnul Geoană, în calitatea de preşedinte al PSD şi în fosta calitate de ministru al Guvernului Năstase este penultima persoană (ultima este chiar fostul premier Adrian Năstase) din România care are dreptul să vorbească în acest domeniu. De ce? Pentru simplu fapt că în aceeaşi perioadă de guvernare - ianuarie 2001-februarie 2002 - Guvernul PSD a emis tot ... 209 ordonanţe. Deci, domnule Geoană, domnilor din PSD, se pare că nu vedeţi pădurea din cauza copacilor. Sau din cauza propriilor ordonanţe de urgenţă. Nu am fost parlamentar în legislatura trecută, dar colegii cu vechime în Parlament mi-au confirmat ceea ce doar bănuiam: niciodată PSD nu s-a consultat cu Opoziţia când a emis vreo ordonanţă de urgenţă. Şi atunci, stimaţi domni, cu ce drept cereţi acum tratament preferenţial? Evident, nu este un motiv de laudă pentru actualul Cabinet că a emis tot atîtea ordonanţe de urgenţă câte a emis PSD în perioada similară de guvernare. Dar există o uriaşă diferenţă între modul de a legifera prin ordonanţe de urgenţă al PSD şi cel al actualilor guvernanţi. Acum, cabinetul Tăriceanu a fost constrâns să apeleze mai des la acestea pentru că perioada de timp dintre preluarea puterii şi ultimul Raport de ţară era de nici un an şi jumătate şi se impunea o manieră de legiferare rapidă. Or, Cabinetul Năstase, când a preluat puterea, avea ... şase ani la dispoziţie pentru legiferare. Şi, să nu uităm, mai există o uriaşă diferenţă de comportament între fosta şi actuala Putere. În perioada 2001-2002, Opoziţia de atunci, PNL şi PD, nu a tras NICIODATĂ de timp la dezbateri. PNL şi PD, în legislatura trecută nu utilizau în practica lor parlamentară "pauza de consultări" şi alte instrumente de tragere de timp şi de tărăgănare a dezbaterilor. Adică ceea ce a demonstrat PSD că practică cu profesionalism. Tragerile de timp ale PSD-ului constituie o altă cauză pentru numărul egal de ordonanţe de urgenţă pe care Cabinetul Tăriceanu le-a emis de când a venit la Putere. Dacă nu s-ar fi uzat de aceste ordonanţe, cu siguranţă că de pe acum vorbeam de integrare în 2010. PS: Câţiva colegi de partid mi-au atras atenţia că nu este corect să pun alături termenii "demagog" şi "PSD". Din punct de vedere gramatical. Pentru că am să comit un pleonasm.
			Domnul Petre Popeangă: "Posibile efecte ale integrării României în Uniunea Europeană" Integrarea în Uniunea Europeană este un proces complex care, prin implicaţiile deosebite de natură politică, economică, socială şi chiar culturală a afectat, mai mult sau mai puţin, toate cele zece state integrate în anul 2004. Este cert că nici următoarele nu vor fi ferite de astfel de consecinţe; am spus-o şi voi continua să o spun: integrarea în Uniunea Europeană este benefică unei ţări în măsura în care guvernanţii, şi nu numai, acesteia vor înţelege să-şi adapteze întregul sistem naţional la cel unional. Măsurile pe care aceştia vor fi obligaţi a le dispune sunt, uneori, deosebit de dure, dureroase chiar, deoarece au drept consecinţă înlocuirea unor sisteme cu altele noi, ale căror efecte nu par întotdeauna a fi şi benefice pe termen mediu şi scurt. În aceste condiţii, populaţia trebuie informată asupra acestor posibile efecte, atât cât acestea pot fi anticipate sau estimate, pornind de la experienţa altor state, pentru a şti cât mai exact la ce se poate aştepta. Consider că numai prezentarea posibilelor efecte benefice ale integrării în Uniunea Europeană, fără a menţiona eforturile din toate domeniile - economic, social, politic, chiar al tradiţiilor şi cutumelor, la care întreaga populaţie va fi uneori constrânsă, este o eroare politică impardonabilă, care mai devreme sau mai târziu va fi taxată de către electorat. În ceea ce mă priveşte, ca şi până acum, voi prezenta aspectele legate de integrarea României în structurile europene de o manieră cât mai reală, fără accente patetice - a ceea ce urmează să ni se întâmple, dar nici fals euforic - a binelui care o să ne copleşească în urma "miliardelor de euro" pe care Uniunea se grăbeşte să ni le pună la dispoziţie. Îndrăznesc să afirm că cel care gândeşte numai că Uniunea şi mai ales contribuabilul european ar accepta să renunţe la o parte din sumele colectate, în favoarea noilor state, fără a avea convingerea că acest efort îi va fi, mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta benefic, se află încă în zona crepusculară a politicii. Aşa cum am mai spus, este necesar ca populaţia să fie din timp pregătită şi pentru ceea ce e mai dificil de suportat ca urmare a schimbării unor sisteme aşa cum stabilesc prevederile aquis-ului comunitar " Recenta criză a gazului este numai un avertisment a ceea ce se poate întâmpla unei ţări ca România, dependentă de unele resurse energetice limitate. În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, o astfel de problemă ar trebui cu foarte mare atenţie abordată, cu atât mai mult cu cât integrarea nu o poate rezolva, cunoscut fiind faptul ca aceasta, Uniunea Europeană, se confruntă, ea însăşi, cu anumite dificultăţi determinate de insuficienţa resurselor energetice. Însă spre deosebire de guvernanţii noştri structurile europene au făcut din problema asigurării necesarului de energie una dintre problemele importante ale politicii economice pe termen scurt şi mediu. Una dintre realizările importante ale acestei politici o constituie Raportul întocmit de către Comisia Europeană, adresat Parlamentului şi Consiliului Europei, intitulat "Strategia europeană de asigurare a aprovizionării energetice", care analizează perspectiva energetică pe următorii 20 - 30 de ani şi pune în evidenţă atât dificultăţile structurale în aprovizionarea cu energie ale Uniunii Europene, cât şi pe cele de natură geopolitică, socială şi de mediu ale acesteia, în special faţă de angajamentele asumate în cadrul Protocolului de la Kyoto. "Extinderea Uniunii Europene - se arată în Raport - nu modifică această situaţie, în sensul că problema asigurării necesarului de resurse energetice nu se rezolvă prin admiterea de noi state, din contră o potenţează cu noi valenţe, având în vedere că oferta comunitară de energie acoperă doar jumătate din necesar". Pe de altă parte, pornind de la faptul ca 4/5 din necesarul de energie este format din combustibili "fosili" (petrol, cărbune şi gaz natural) iar 2/3 din acest necesar este importat (numai gazul natural importat din Rusia, de către Uniune, reprezintă 20% din consumul total al acesteia), necesitatea unei strategii în domeniul siguranţei aprovizionării cu energie apare mai mult decât evidentă. De altfel, în contextul celor menţionate în Raportul sus- menţionat, problema necesităţii siguranţei energetice şi a surselor alternative a fost prezentată şi de Cancelarul Wolfgang Schussel, cu ocazia preluării de către Austria a preşedinţiei Uniunii Europene. Problema asigurării surselor energetice este una care, cu siguranţă, va crea câteva efecte şi în România, poate şi numai datorită faptului că autorităţile româneşti nu vor mai avea libertatea de a negocia importurile la orice preţ, aşa cum s-a întâmplat recent cu gazul importat din Federaţia Rusă. Nu ştiu dacă guvernul actual sau cele care l-au precedat la putere a elaborat o asemenea strategie. Ceea ce ştiu, însă, este faptul că se închid minele de cărbuni, unele dintre acestea încă active, şi că se importă gaze naturale la preţuri de două-trei ori mai mari decât cele ale pieţei, şi pe care nu le mai plăteşte nici un alt beneficiar. Mai ştiu că pentru închiderea minelor a fost contractat un împrumut în sumă de 120 milioane de dolari, din care ar fi trebuit să se realizeze şi programele de reconversie profesională pentru minerii disponibilizaţi. Ce s-a realizat din toate aceste programe? Nimic, în afară de închiderea minelor şi disponibilizarea minerilor cărora, cu excepţia câtorva salarii repede consumate de consumul familial zilnic, nu li se asigură nici o altă perspectivă. Citeam, zilele trecute, că în luna februarie, alţi 500 de mineri din judeţul Gorj urmează a fi disponibilizaţi. În curând, lipsa locurilor de muncă din această zonă foarte săracă şi indolenţa guvernanţilor în a găsi alternative profesionale vor face ca şi aceştia să se adauge masei tot mai importante a şomerilor proveniţi din minerit.
			Domnul Petre Ungureanu: "Cine este proprietarul unei "proprietăţi" de stat ?" Ca deputat de Vâlcea, mi-am propus, încă din timpul campaniei electorale, revigorarea turismului vâlcean. În acest sens, am cuprins în programul meu electoral şi am şi acţionat ca atare în vederea "descâlcirii" încurcatelor iţe ale proprietăţii asupra staţiunii montane Vidra. Nu mă surprinde deloc faptul că după un an de mandat, în ciuda eforturilor, nu am reuşit să ridic vălul de pe racla ce adăposteşte moaştele acestei superbe staţiuni vâlcene. Mărturisesc că încă din 1996, de când am devenit pentru prima dată consilier judeţean, apoi în 2004, când am obţinut un alt mandat de consilier judeţean, am făcut eforturi detectivistice în privinţa subiectului de mai sus. Recunosc că, deşi am cunoştinţe juridice, nu mi-a fost deloc uşor să dau de urma proprietarilor staţiunii din munţii Lotrului. Am purtat, de-a lungul timpului, discuţii cu liderii de sindicat din Vâlcea (din toate forurile sindicale), dar ori am fost aburit cu cele mai fanteziste variante, ori am fost pus pe piste false. Mai mult, toate sindicatele ce par a avea interese în zonă - CNSLR Frăţia, Alfa, SIND România - pretind că ar fi proprietare, în calitate de urmaşi demni şi legitimi ai fostului Sindicat de dinainte de '89. Sub o aparenţă de "legitimitate" a proprietăţii pe care nimeni nu a putut să o dovedească, sindicatele şi-au "împărţit" frăţeşte hălci din staţiune. Am aflat că sunt "proprietare" şi SRL-uri ale unor lideri naţionali ai sindicatelor. Pentru că nu s-au înţeles la capul mortului, moştenitorii au început să se judece. Toţi se consideră descendenţi ai aceloraşi părinţi, Uniunea Generală a Sindicatelor din România. Nici un "moştenitor" nu a adus acte. Nici testamente, nici acte de vânzare-cumpărare, nici măcar un certificat de moştenitor. Am încercat, fără rezultat, să le fac o analiză a ADN-ului pentru a stabili ascendenţa. Nu poţi preleva probe de sânge, pentru că toţi ori fug, ori zic că sângele lor este roşu. Unele dintre cele mai dăruite de Dumnezeu staţiuni montane din ţară, Vidra şi Voineasa, zac în anonimat, dar sunt mulse. Cred că a venit vremea să ridicăm vălul şi să verificăm dacă mortul mai este în coşciug. Mi-e teamă să nu fi emigrat în paradisuri fiscale, iar noi să plângem la capul unei fantome.
			Doamna Daniela Popa: Declaraţie politică privind măsura pensionării profesorilor universitari care au împlinit vârsta de 65 de ani. Prezenta declaraţie politică se înscrie în dezbaterea recentă privind oportunitatea pensionării profesorilor universitari care au împlinit vârsta de 65 de ani. În abordarea acestei probleme trebuie avut în vedere faptul că Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, la articolul 129 alineatul (1) prevede că "Profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlul ştiinţific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani." La alineatul (2) al aceluiaşi articol se menţionează că, "la împlinirea vârstei de pensionare, profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlul ştiinţific de doctor, care dovedesc competenţă profesională deosebită, pot fi menţinuţi ca titulari în funcţia didactică, la cerere, cu acordul consiliului facultăţii şi cu aprobarea anuală a senatului universitar, prin vot nominal deschis, până la împlinirea vârstei de 70 de ani". Considerăm că a se reveni asupra acestor dispoziţii legale, în sensul limitării dreptului de a profesa pentru cadrele universitare cu experienţă de excepţie în domeniul cercetării şi formării tinerilor studenţi, ar fi o măsură nedreaptă, care ar demostra o totală lipsă de recunoştinţă faţă de cei care s-au dedicat atâtor generaţii de studenţi şi care în foarte multe cazuri au dat rezultate deosebite până la vârsta de 70 de ani şi chiar peste această vârstă. Să nu uităm faptul că majoritatea dintre noi, dacă nu chiar toţi, am studiat sub directa coordonare a celor pe care, acum, dorim să îi "sancţionăm" şi să le spunem că nu mai avem nevoie de ei şi că sunt prea în vârstă pentru nevoia noastră de cunoaştere. Ar fi un gest inadmisibil şi o ingratitudine fără limite din partea noastră să cerem profesorilor să sa renunţe la cursul sau disciplina care i-a consacrat. Avem în vedere şi practica din ţările europene, precum şi cea din Statele Unite ale americii, unde profesorii universitari sunt pensionaţi la 70 de ani şi menţinuţi în calitate de consultanţi mult după această vârstă. Considerăm că actuala prevedere legală este judicioasă, iar în cel mai rău caz, măsura să se aplice în sistemul învăţământului universitar de stat, dând posibilitatea cadrelor universitare să activeze în sectorul privat, care trebuie să funcţioneze, în continuare, în virtutea principiilor sale intrinseci.
			Domnul Rareş Şerban Mănescu: După ce săptămâna trecută membrii partidului creştin-democrat olandez ameninţau că vor vota împotriva ratificării tratatului de aderare a României şi Bulgariei şi se declarau pentru amânarea cu un an a aderării celor două ţări la Uniunea Europeană, iată că parlamentul Olandei a ratificat tratatul de aderare a României. Astfel, a fost ratificat tratatul de aderare a României şi Bulgariei, cu 95 de voturi pentru şi 55 de voturi împotrivă. Salut astfel cu deosebită satisfacţie ratificarea cu o largă majoritate de către Camera Reprezentanţilor a Parlamentului olandez, a Tratatului de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Decizia pozitivă a Camerei Reprezenţantilor reprezintă o etapă importantă în procesul de ratificare de către Olanda a Tratatului de Aderare a României, proiectul legii de ratificare fiind transmis, în continuare, Senatului olandez. Votul deputaţilor olandezi reconfirmă obiectivul comun al aderării României la Uniune la 1 ianuarie 2007. În acelaşi timp, acest vot încurajează autorităţile române să continue cu aceeaşi responsabilitate şi seriozitate pregătirea internă de aderare, astfel încât România sa fie pe deplin pregatită sa devină membru al Uniunii la data stabilită. De aceea, atat în urmatoarele luni, înainte de raportul de monitorizare al Comisiei, cât şi după acest moment, până la data aderării, instituţiile competente din România vor acţiona pentru a îndeplini în totalitate angajamentele asumate în procesul de aderare, cu accent asupra măsurilor vizând combaterea corupţiei, îndeosebi a corupţiei la nivel înalt, securitatea frontierelor, continuarea progreselor la toate capitolele de acquis.
			Domnul Relu Fenechiu: "PSD trebuie să decidă: este pro sau contra integrării" De câteva zile scena politică este agitată din cauza scandalului respingerii Ordonanţei, popular denumită, DNA. Nu vreau să insist asupra disfuncţionalităţilor de comunicare sau asupra unor deficienţe organizatorice ale reprezentanţilor Coaliţiei de la Senat. Vreau să insist asupra intenţiei de vot. Cu excepţia a trei abţineri, senatorii Coaliţiei au votat PENTRU Ordonanţa care transforma Parchetul Naţional Anticorupţie în Departamentul Naţional Anticorupţie. În schimb, senatorii PSD şi colegii lor din PRM au votat CONTRA. Şi, nu numai atât, conducerea acestui partid a declarat negru pe alb că nu agrează transformarea PNA în DNA. Preşedintele Camerei Deputaţilor merge mai departe şi declară că DNA "este considerat un comando politic. Nu este vorba de lupta împotriva corupţie, ci despre introducerea unei forme de justiţie stalinistă". Atât votul contra dat în Senat, cât şi aceste declaraţii sunt de o gravitate majoră, ţinând cont că DNA, practic înfiinţarea şi funcţionarea instituţiei este monitorizată de organismele europene. Sau, mai pe româneşte spus, DNA reprezintă o cerinţă expresă a Uniunii Europene. Or, PSD, de câţiva ani se erijează în promotor al integrării. Promotor în teorie, pentru că practica demonstrează contrariul. Este timpul ca PSD să declare deschis: doreşte cu adevărat integrarea României în Uniunea Europeană, sau doreşte să contribuie la menţinerea acestei ţări într-o izolare gri, în afara civilizaţiei europene. Românii trebuie să afle care sunt adevăratele intenţii ale PSD. Nu contest faptul că DNA este o instituţie detestată de către PSD. O instituţie care nu-i convine. Dar, pentru un scop capital, cum este integrarea în Uniunea Europeană, câteodată trebuie să accepţi şi ceea ce nu-ţi convine, cu alte cuvinte, să laşi la o parte interesul personal sau cel de partid. Integrarea în Uniunea Europeană va genera şi o serie de probleme poate mai puţin plăcute pentru diverse categorii de cetăţeni. Preţul din Uniunea Europeană al ţigărilor nu va bucura fumătorii. Dar cu toate acestea nu am auzit ca împătimiţii tutunului să protesteze. Agricultorii vor avea o serie de probleme în plus de rezolvat după integrare. Iarăşi nu ştiu să fi venit un veto din partea acestei categorii. O serie de IMM-uri vor trebui să cheltuiască foarte mult pentru a se alinia la standardele europene. Nu cunosc să existe proteste din această zonă. Am dat câteva exemple generale. Repet, PSD trebuie să se decidă: vrea spre Europa sau vrea stagnare. Şi opinia publică trebuie să ştie, în cazul în care integrarea va fi amânată, cine este adevăratul responsabil al eşecului. P.S. Nu mai reţin foarte exact cifrele, dar ştiu, din sondaje, că în jur de 80% dintre români se pronunţă în favoarea integrării la 1 ianuarie 2007. În aceşti 80% intră şi cel puţin 60% din electoratul care a votat PSD. Nu cumva senatori PSD şi dl Adrian Năstase, prin atitudinea faţă de o cerinţă imperativă a Uniunii Europene, au încălcat mandatul primit de la cei care i-au votat?
			Domnul Marius Rogin: "O analiză a guvernării de până acum" Se cuvine ca la mai bine de un an de la instalarea actualului guvern, să aruncăm o privire asupra activităţii de până acum. Şi cum acest guvern numără în rândurile lui şi câţiva miniştri din "grădina" Partidului Democrat, este firesc să analizăm activitatea domniilor lor, lăsând-o pe cea a colegilor din Partidul Naţional Liberal în atenţia celor mai îndreptăţiţi să o facă. Guvernul Tăriceanu, aflat în acest moment la finele unui sfert de mandat, nu este unul tocmai lipsit de griji. Chiar din contră, aş putea spune. El vine după mulţi ani de guvernare în care nu s-a făcut, sau, mai bine zis, nu s-a dorit a se face prea mult, cei aflaţi în această situaţie ocupându-se mai mult de guvernarea propriilor interese, şi mai puţin de ale ţării. Din aceste motive, actualului guvern îi revine sarcina nu numai de a guverna într-un mod cât mai bun şi eficient, cât mai ales de "a aduna cioburile sparte" de vechea guvernare. Revenind însă la subiectul acestei declaraţii pe care doresc a v-o prezenta astăzi, ea doreşte să arunce o privire cât se poate de obiectivă asupra activităţii acelor ministere coordonate până acum, aşa cum am spus puţin mai devreme, de oameni din rândul nostru, al democraţilor. Doresc însă să precizez faptul că nici unul dintre ele, ministerele, nu a avut o sarcină mai puţin uşoară decât altul, fiecare având, atât cel al Integrării Europene, al Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, al Administraţiei şi Internelor, al Educaţiei şi Cercetării, al Justiţiei, al Mediului şi Gospodăririi Apelor sau al Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, impunând nevoia unor reale reforme, pentru ca la 1 ianuarie 2007 să se poată asigura intrarea în Uniunea Europeană. Primul lucru pozitiv pe care doresc să-l prezint este faptul că o evaluare a modului de punere în practică a Programului de Guvernare cu care ne-am prezentat în faţa cetăţenilor, inclusiv prin compararea realizărilor cu prevederile Calendarului de măsuri, conduce la concluzia că practic în acest moment nu sunt restanţe în raport cu angajamentele asumate de către miniştri la începutul anului. Mai mult decât atât, al doilea punct pozitiv pe care pot să-l remarc este faptul că în fiecare domeniu au fost întreprinse fie acţiuni suplimentare pentru asigurarea cadrului legislativ, instituţional sau organizatoric necesar punerii în practică a măsurilor din Programul de Guvernare, fie acţiuni pregătitoare pentru punerea în aplicare în anii următori a prevederilor programului. Pentru că este un sector care a beneficiat de aprecieri pozitive la ultimul raport de monitorizare ce ne-a fost prezentat, am să încep cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, unul care a impus şi continuă să impună luarea mai multor măsuri de refacere a imaginii şi nu numai. Astfel, conducerea ministerului a identificat unele domenii asupra cărora a fost acordată o atenţie deosebită, cum ar fi: securizarea frontierelor, lupta împotriva crimei organizate şi corupţiei, separarea competenţelor între Jandarmerie şi Poliţie, precum şi calendarul încadrărilor posturilor vacante în Poliţia de Frontieră, Poliţie şi Jandarmerie. Astfel, pentru securizarea frontierelor s-a revizuit şi s-a trecut la implementarea Planului de Acţiune Schange, dar s-au întreprins măsuri şi în ceea ce priveşte modernizarea infrastructurii şi a echipamentului. Aceste măsuri s-au concretizat, deja, într-o reducere a numărului actelor ilegale săvârşite la frontierele României. De asemenea, pentru combaterea migraţiei ilegale şi a traficului cu persoane umane, s-a acţionat pentru completarea legislaţiei existente şi întărirea cadrului internaţional. Sub aspect legislativ, eforturile MAI s-au concretizat în acest domeniu în legi, hotărâri de guvern, ordine ale ministrului, precum şi printr-o actualizare a Planului de acţiune împotriva corupţiei în rândul personalului Poliţiei Române în perioada 2005-2007. Un alt aspect calitativ, demn de a fi remarcat, este şi creşterea calităţii informaţiilor obţinute şi a actelor de procedură întocmite, sau identificarea unui număr semnificativ de grupări şi reţele criminale, dintre care mai mult de jumătate au fost destrămate. În acest moment putem spune că România dispune de cadrul legislativ şi instituţional necesar gestionării şi combaterii traficului de droguri. În acelaşi timp, pentru perfecţionarea administraţiei publice, principalele acţiuni ale ministerului au urmărit în permanenţă: accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor publice şi reorganizarea acestora în raport cu cerinţele populaţiei, operaţionalizarea serviciilor publice de eliberare şi evidenţa paşapoartelor din cadrul prefecturilor, întărirea capacităţii instituţionale a structurilor din administraţia publică şi creşterea transparenţei şi integrităţii în domeniu. Acestea sunt însă doar câteva dintre realizările obţinute de minister şi datorate, în primul rând, bunei coordonări care există la nivelul conducerii ministerului. Un alt segment în care s-a trecut la o reformă adevărată şi cu realizări remarcabile este şi cel al Ministerului Justiţiei. În acest domeniu, reforma sistemului judiciar a inclus luarea unor măsuri care vizau: garantarea unei independenţe efective a puterii judecătoreşti, simplificarea procedurilor judiciare şi a celor administrative şi asigurarea celerităţii soluţionării litigiilor, şi nu în ultimul rând, îmbunătăţirea monitorizării implementării noii legislaţii. Pentru a se ajunge la o creştere a integrităţii şi a rezistenţei la corupţie a sistemului judiciar a fost actualizat, adoptat şi publicat Codul deontologic al magistraţilor şi al personalului auxiliar. În ce priveşte asigurarea eficienţei procedurilor penale, creşterea celerităţii în urmărirea penală şi în procesul penal, a fost modificat Codul de procedură penală. Un alt fapt pe care doresc să-l remarc este şi stabilirea procedurilor de comunicare şi semnarea protocoalelor cu privire la sesizarea de îndată a procurorului care instrumentează cazuri de crimă organizată sau corupţie. Sunt doar câteva dintre măsurile ce au fost luate şi care sunt puse în aplicare în acest domeniu atât de nevralgic al justiţiei, în care mai sunt încă multe de îndreptat, după atâţia ani de guvernare p.s.d.-istă în care măsurile luate, sau mai bine zis cele care n-au fost luate, n-au făcut decât să dea frâu liber corupţiei la nivel înalt şi nu numai. Aş dori să mă opresc puţin şi asupra Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, unul în care activitatea a fost din nou una foarte intensă şi concentrată pe respectarea clară a unor puncte cuprinse în Programul de Guvernare. Aici s-au luat câteva măsuri care trebuiau de mult să fie luate în calcul. Nu s-a întâmplat însă acest lucru, şi din acest motiv, o categorie deloc de neglijat a populaţiei, mă refer aici la pensionari, a avut de suferit. Astfel, s-a impus în mod prioritar, reformarea sistemului public de pensii, precum şi eliminarea inechităţilor din sistem. Creşterea medie a pensiilor ca urmare a recalculării, în cele trei etape încheiate, este de 19,08%. Pentru creşterea puterii de cumpărare a pensionarilor din agricultură, începând cu data de 1 septembrie 2005, s-a majorat cu 10% punctajul mediu anual al acestei categorii de pensionari, de aceste prevederi beneficiind circa 1,6 milioane de pensionari. Au fost introduse noi alternative de finanţare şi de administrare a pensiilor, de tipul sistemelor de pensii capitalizate, administrate privat. Aş dori să mai amintesc aici alte două măsuri importante pentru populaţie: indemnizaţia de şomaj ca o sumă neimpozabilă lunară, ce reprezintă 75% din salariul de bază minim brut pe ţară, stimularea suplimentară a angajatorilor care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ şi şomeri în vârstă de peste 45 ani sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale. Rezultate s-au obţinut, în mod sigur, şi în cadrul celorlalte ministere. Am dorit însă să mă opresc cu precădere asupra a doar câteva dintre ele. N-aş vrea să se creadă că celelalte ar fi mai puţin lipsite de importanţă, dar nici să se creadă că aceste cuvinte ar fi doar o înşiruire de laude. Ele sunt lucruri cât se poate de reale, concrete, palpabile, care nu fac altceva decât să se aducă asupra ţării noastre o altfel de lumină, diferită de cea de până acum, în ce priveşte alinierea noastră alături de celelalte ţări europene.
			Domnul Romeo Marius Raicu: Declaraţie politică privitoare la necesitatea modificării legislaţiei privind sponsorizarea, din perspectiva unui management mai eficient al situaţiilor de urgenţă. În perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, va trebui să ne adaptăm inclusiv sub aspectul protecţiei populaţiei pe sectoarele de protecţie civilă. Standardele europene ne impun nu numai adoptarea unor reglementări legislative, ci şi implicarea activă, atât în vederea implementării unui sistem eficient de asistenţă în dezastre şi urgenţe civile, cât şi a educării civice a cetăţenilor în acest domeniu. Dezastrele, indiferent de natura lor, aşa cum sunt acestea definite de legislaţia română în vigoare, respectiv de Legea nr.481 din 8 noiembrie 2004 privind protecţia civilă, au un potenţial distructiv deosebit. Rolul noii reglementări legislative va fi să minimizeze efectul acestora, prin modificări legislative menite să asigure în mod coerent asistenţa post - dezastru. Capacitatea de răspuns a statului în situaţii de criză dă măsura nu numai a dimensiunii sale democratice, ci şi a stabilităţii sale. Securitatea individuală este o componentă a securităţii naţionale. Se impune astfel adoptarea unor norme legislative care să optimizeze capacitatea de răspuns a instituţiilor statului în condiţiile unor situaţii de criză. Imposibilitatea statului de a garanta proprietatea, şi mai ales integritatea fizică a cetăţenilor în timpul unor astfel de catastrofe, nu face decât să scadă încrederea populaţiei în instituţiile statului, creând un mediu de insecuritate şi constituindu-se ca o ameninţare gravă la adresa siguranţei naţionale. Deşi cetăţenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat sau ca urmare a executării unei intervenţii a serviciilor de urgenţă au dreptul să solicite despăgubiri, conform art. 17 din Legea nr.481/2004, evenimentele din ultimii ani din România, respectiv ciclicitatea unor dezastre naturale de tipul inundaţiilor, au arătat că de multe ori statul nu face faţă necesităţilor imediate, în scopul protecţiei victimelor acestor dezastre. Aceste ajutoare se acordă, potrivit aceleiaşi legi, din fondurile prevăzute în bugetul local sau din fonduri aprobate prin Hotărâre a Guvernului. Modificarea Codului fiscal, prin eliminarea, cu caracter de excepţie, a pragului de 20% (în sensul că actuala legislaţie prevede că suma destinată cheltuielilor cu sponsorizarea sau alte acte de mecenat se scade din impozitul pe profit datorat, în limita a 3 ‰ din cifra de afaceri, dar să nu depăşească mai mult de 20 %) nu va face altceva decât să direcţioneze sumele de bani care ar fi fost destinate bugetului de stat către persoane fizice sau juridice care asigură asistenţa post dezastru sau care sunt îndreptăţite să beneficieze de ea. Astfel, acţiunea componentei neguvernamentale a societăţii va acţiona complementar acţiunilor statului, care de multe ori tergiversează nepermis de mult acţiunile reparatorii, acţionând necoerent şi în mod discontinuu. Aceste prevederi având caracter excepţional, în sensul că nu sunt aplicabile decât în condiţiile producerii unor dezastre, aşa cum sunt ele definite de legislaţia în vigoare, sunt menite, pe de o parte, să satisfacă standardele Uniunii Europene în domeniul asistenţei post - dezastru, iar pe de altă parte, eventualele reticenţe legate de apariţia unui eventual dezechilibru bugetar sunt înlăturate de existenţa a trei principii în domeniul asistenţei post-dezastru: 1. securitatea cetăţenilor primează în faţa oricăror interese, constituindu-se ca raţiune de stat; 2. în aceste situaţii excepţionale oricum statul este obligat să aloce sumele necesare de la bugetul de stat. 3. reparaţia trebuie să fie integrală, în sensul că ea trebuie să se raporteze la toţi cetăţenii-victime ale dezastrelor din zonele afectate, şi să se asigure cel puţin condiţiile avute anterior. Considerăm că, prin promovarea iniţiativei legislative, în acest mod statul ca putea realiza în mod mai coerent asistenţa post- dezastru, contribuind la creşterea încrederii populaţiei în instituţiile statului şi în capacitatea acestuia de a reacţiona în situaţii de criză.
			Domnul Mihai Sandu-Capră: Nu a înnebunit lupul! A inceput doar să o caute pe Scufiţa Roşie, atât de roşie încât nici Bunicuţa, obişnuită cu nuanţele sovietice de roşu, nu o mai poate ascunde. La prima vedere, aceasta pare a fi o scurtă introducere a unei poveşti pentru adormit copiii. Dar realitatea este mai crudă câteodată. Aşa este şi pentru Adrian Năstase, cel obişnuit cu Parchetul Anticorupţie din timpul guvernării PSD, în rolul Frumoasei din Pădurea Adormită. Aşa cum bine declara, Adrian Năstase nu este Albă-ca-Zăpada. Este mai degrabă unul dintre cei şapte pitici, care a descoperit cutia cu "bomboane" şi a început să se înfrupte cu o poftă animalică din acestea, depăşind nivelul coatelor atunci când bagă mâna în banii publici. Insă povestioara are un final neaşteptat. Proaspat autosuspendatul preşedinte executiv al PSD, Adrian Năstase, este pus sub urmărire penală de procurorii DNA. Şi atunci, cum să nu înţelegem votul opoziţiei din Senat împotriva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului ce înfiinţa Departamentul Naţional Anticorupţie. Din păcate, coaliţia Pro-Năstase, prin votul său, pune în pericol integrarea europeană a României, obiectiv "chipurile" unanim acceptat. Comandă politică în acest caz? I-aş spune mai degrabă un derapaj istoric, ceva de altfel foarte posibil când nu ai o doctrină clară, începutul asimilării unor practici dictatoriale induse în tinereţe, şi anume cramponarea de putere, şi o aură luminoasă dată de statutul de "cel mai iubit fiu al poporului român" şi... de o altă manifestare psihiatrică, numită de specialişti paranoia, când domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor este axis mundi, iar tot ce se întâmplă în jurul său reprezintă comploturile celor care doresc să-i ştirbească imaginea, dar şi începutul sfârşitului influenţelor politice în justiţie. După atâţia ani de mâini legate la spate, justiţia pare a avea în sfârşit "dreptul" de a ancheta şi marii corupţi ai ţării. "Poliţie politică" din partea DNA? Poate că Adrian Năstase are mai multă experienţă în acest domeniu, însă noi credem, aşa cum o fac şi oficiali europeni, că este doar drumul corect pe care trebuie să meargă justiţia în lupta cu marea corupţie. Vorbind despre acest caz, Adrian Năstase face referire la o anume boală la creier a celui care poate crede că un fost prim-ministru poate lua mită. Cred totuşi că această boală i se poate asocia aceluia care a putut crede că poate acoperi cu nisip, precum pisica, toate mizeriile făcute în anii de guvernare. Poate ar trebui totuşi rechemată în rândurile formatorilor de opinii şi "bunicuţa", nu de altceva, dar poate ne-ar lămuri dacă PSD rămâne un partid social democrat, sau numai social, pentru că nu se mai poate vorbi de democraţie în această situaţie.
			Domnul Tiberiu Bărbuleţiu: De curând, la Bruxelles, toţi parlamentarii europeni au primit o invitaţie la un film care se numea "Made in Romania". Filmul, care a rulat pe 7 februarie sub egida Partidului Popular European (EPP-ED), prezenta viaţa ceangăilor din România şi a fost promovat de europarlamentarul maghiar Győrgy Schőpflin. Din materialele promoţionale care au însoţit invitaţia reieşea faptul că drepturile minorităţilor din România sunt încălcate, iar ceangăii sunt persecutaţi pentru că îşi folosesc limba maternă şi doresc să-şi păstreze identitatea culturală. În prezentarea filmului, regizoarea maghiară a insistat pe evidenţierea umilinţelor la care sunt suspuşi copiii ceangăilor în şcoli, unde sunt daţi ca exemplu negativ copiilor români, iar în biserici, preoţii români continuă persecutarea, arătând că aceşti copii sunt sortiţi pierzaniei. Pentru a avea un impact puternic, prezentarea era însoţită de două hărţi ale României, pe care erau conturate teritoriile locuite de maghiari şi ceangăi, pentru a convinge de amploarea fenomenului. Faţă de această situaţie, un grup de euro-observatori români liberali au întocmit o scrisoare de protest adresată preşedintelui grupului popular din Parlamentul European, domnului Hans-Gert Poettering. Cu toate eforturile noastre, filmul a rulat, noi continuându-ne lobby-ul şi prezentându-ne punctul de vedere şi la intrarea în sală, în timp ce colegii de la PD au refuzat să semneze protestul. Filmul în sine a fost o farsă tristă. Sub pretextul că se doreşte să se păstreze autenticitatea, ne-a fost prezentat un film cu regie de cămin cultural. Aşa cum a fost el conceput, s-a văzut clar că acei copii erau îndrumaţi să spună ceea ce nu gândeau, jucându-şi rolurile cu stângăcia specifică vărstei. Erau momente când scăpau cuvinte româneşti şi chiar au cântat un refren într-o limbă română perfectă. Pe fond, ni s-a livrat de fapt un mesaj forţat, propagandistic şi puternic emoţional. Dacă ţinem cont de faptul că invitaţia a fost trimisă cu obstinaţie, fiecare parlamentar primind câte cinci apeluri, urmărindu-se astfel crearea unui eveniment, în final, impactul a fost minor. La aceasta a contribuit şi poziţia Partidului Popular European, care cu o zi înainte s-a dezis de această acţiune. Toate acestea se petrec într-un context mai larg. Dacă luăm în considerare şi poziţia exprimată de curând de colegul nostru maghiar la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi faptul că europarlamentarul maghiar Győrgy Schőpflin face parte din PC FIDES, aflat acum în opoziţie în Ungaria, în condiţiile în care anul acesta Ungaria se pregăteşte de alegeri, vă las pe dumneavoastră să faceţi conexiunile necesare şi să discerneţi cui folosesc asemenea acţiuni. Cât despre subiectul filmului la care mă refer în această declaraţie, mi se pare josnic şi pervers să foloseşti nişte copii în scop politic şi pentru a terfeli imaginea unei ţări.
			Domnul Vasile Cosmin Nicula: "Ţara fără sărbători" Dacă în vremurile de demult românii aveau - pe lângă sărbătorile tradiţionale religioase - şi alte forme de manifestări publice, menite să marcheze momentele importante din viaţa lor, astăzi am devenit Ţara Parastaselor. Din istorie se ştie că ei participau cu entuziasm la petreceri câmpeneşti în care se săvârşeau ritualuri emoţionante precum decapitarea, spânzurarea, tragerea în ţeapă sau pe roată, ori alte forme mai plăcute de trecere în eternitate. De atunci datează strigăturile intrate în folclor ,, la ţepe...la ţepe...", pe care le aduce în actualitate însuşi Cel mai iubit dintre pământenii portocalii -Preşedintele " Spectacolul era grandios şi asigura publicitate gratuită, în absenţa mijloacelor de informare în masă. După consumarea momentului solemn, se duceau să se răcorească la o bere şi la un grătar, ca în vremurile bune de 1 Mai sau la 23 August, iar când ajungeau acasă se răzbunau şi pe neveste, ceea ce asigura şi creşterea natalităţii. Şi toată lumea era mulţumită! Nu ca astăzi, când ne-am pierdut vigoarea şi aşteptăm ordonante de urgenţă ca să vedem pe câţi bani ne învrednicim să facem un copil după tehnologii naturale, însămânţare artificială cu un tată din eprubetă, din frigider sau ,,in vitro" " Plăcerea este asigurată 100% " Astăzi ne-am ramolit ţi ne-am făcut de râsul lumii, căci n-am reuşit să ne însuşim nici o tehnologie mai acătării în materie , de la campioana mondială a democraţiei, aşa cum ar fi scaunul electric şi injecţia letală.Ce spectacole grandioase ar fi pus în scenă Sergiu Nicolaescu pentru a suplini lipsa de sărbători ! Vă asigur că populaţia ar renunţa şi la indexări dacă i-ar vedea în fotoliile electrice confortabile pe distinşii noştri mafioţi ! Poate că unii dintre ei ar avea şansa să fie sanctificaţi. Şi ce plăcut ne-ar gâdila pe noi la ureche numele unor candidaţi la eternizare precum: Fane, Dinu şi mulţi alţii pe care vă las plăcerea să-i nominalizaţi, ca la Premiile Oscar. Până şi şomerii ar lăsa la buget jumătate din ajutoare, iar handicapaţii adevăraţi ar renunţa la micile pomeni guvernamentale. Cea mai mare realizare ar fi aceea că s-ar întoarce acasă şi investitorii din străinătate, lăsând lebedele să-şi vadă liniştite de dansul lor graţios. Sărbătorile se vor selecta singure din bogăţia de evenimente care au loc zilnic, cum ar fi; Victoria de la Stoeneşti asupra minerilor, Pacea de la Tismana, Botezul odraslei lui Fane Spoitoru, Războiul Ţărănist, Debarcarea lui Petrică, Întoarcerea Fiului Risipitor la moşiile străbune, Genocidul canin, Acţiunile Ţigareta I, II, III, Răpirea din Serai a jurnaliştilor, Crucificarea de la Tanacu, Învierea lui Stolo, Drumul Crucii spre Europa, reabilitarea lui Pacepa, moartea la pachet legislativ şi multe altele, pe care geniul popular le mai poate scornici. Poate că până la urmă se va descoperi şi 1 Decembrie naţional la care să se raporteze cu demnitate toţi românii. Zilele tulburi, sângeroase, violente şi funebre ale lunii decembrie să le declarăm momente de doliu şi de pietate.
			Domnul Vasile Puşcaş: Declaraţie politică privind semnalele îngrijorătoare primite de către România în ceea ce priveşte stadiul pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană. Devin tot mai frecvente semnele de îngrijorare din partea cetăţenilor UE privind capacitatea României de a face faţă statutului de membru al Uniunii, la 1 ianuarie 2007. Un studiu recent dat publicităţii de Reuters, semnalează faptul că, faţă de luna noiembrie 2005, probabilitatea aderării României la UE în 2007 s-a redus cu 10%. Cum îşi explică oficialii români această constatare? În noiembrie 2005, după ce Comisia Europeană a transmis Raportul de monitorizare care conţinea avertismente pentru cele câteva domenii critice din procesul de pregătire pentru aderare, Executivul clama pe toate canalele de ştiri că "suntem în grafic", că este respectat calendarul de pregătire. Astăzi, la trei luni de la Raportul de monitorizare al Comisiei Europene, efectele dubitative ale gestionării acestui calendar îşi fac simţite efectele. Tentativa de luptă împotriva corupţiei este viciată de un lanţ de scenarii prefabricate, care au drept ţintă adversarii politici reali şi imaginari ai actualei administraţii. Se încearcă deliberat provocarea unei crize instituţionale în sistemul juridic, pentru a ascunde întârzierea reformei justiţiei. Timp de un an am avertizat că aşa zisa reformă a justiţiei pleacă de la o premisă falsă: nu legislaţia în sine era o problemă, ci modul de aplicare şi implementare a legislaţiei comunitare. Pe de altă parte, relaţia dintre Executiv şi Legislativ nu este una firească. Este anormal ca în faţa propriilor eşecuri, miniştrii să critice deciziile Parlamentului. Într-un sistem democratic, membrii Guvernului ar trebui să vină în faţa Parlamentului pentru a-şi argumenta proiectele de lege pe care vor să le promoveze. Până la urmă, capacitatea legiferării aparţine acestui for. Oare nu au înţeles guvernanţii noştri că procesul de pregătire este un act de voinţă internă, iar nu efectul unor avertizări externe? Câte alte rapoarte şi avertizări mai trebuie să citească unii din membrii actualului Guvern pentru a înţelege că este necesară continuarea implementării angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare şi, mai ales, dezvoltarea unor politici coerente şi consecvente? În 2005, Guvernul a irosit timp preţios în procesul de pregătire internă, încercând tot felul de stratageme, care nu au făcut decât să complice aplicarea strategiei naţionale de pregătire pentru aderare. Modul cum funcţionează procesul de coordonare a pregătirii pentru aderare este un exemplu grăitor. Doamnelor şi domnilor colegi, Solicităm Coaliţiei de Guvernare să-şi tempereze luptele interne pentru influenţe clientelare şi căutarea duşmanilor externi, cu orice pretext, şi să-şi dedice efortul mandatului imperativ pe care-l are, acela de a pregăti corespunzător România pentru momentul aderării la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007. Vă mulţumesc.
			(Pauză între orele 10,00 - 10,25)
			(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul deputat Dan Radu Ruşanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Titu Niculae Gheorghiof şi Victor-Viorel Ponta, secretari)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Rog secretarii de şedinţă să poftească la prezidiu. Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi. Reluăm şedinţa de astăzi, anunţându-vă că din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 258, sunt absenţi 73, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 29. Vă anunţ că votul final va fi la ora 12,30. Înainte de continuarea dezbaterilor v-aş ruga să fiţi de acord cu modificarea componenţei nominale a Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru bărbaţi şi femei la care Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat propune desemnarea doamnei deputat Toma Florentina Marinela în calitate de membru al comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi. Dacă sunt comentarii pentru această temă? Dacă nu sunt vă rog să vă pronunţaţi prin vot asupra acestei propuneri. Vă rog să pregătiţi cartelele. Vă rog să votaţi. Vă rog frumos să introduceţi cartelele pentru că sunteţi mai mulţi prezenţi decât cartele. O voce din sală: Nu avem toţi cartele!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Nu aveţi cartele! Vă propun atunci să trecem la vot prin ridicare de mâini. Dacă sunteţi de acord cu acest vot? (Din sală nu se răspunde afirmativ) Atunci, colega dumneavoastră considerăm că nu este votată! Vă propun prin ridicare de mâini. Dacă sunteţi de acord cu propunerea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat de desemnare a doamnei deputat Toma Florentina Marinela în calitate de membru al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi. Voturi pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Cu unanimitate de voturi, propunerea a fost aprobată.
			Continuăm cu dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi pentru şedinţa de astăzi. La pct. 9, proiectul Legii serviciilor comunale de utilităţi publice. Lege organică. Din partea iniţiatorului, vă rog. Vă rog, domnule ministru, aveţi cuvântul.
			Domnul Mircea Toader: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi. Proiectul de Lege urmăreşte consolidarea cadrului juridic şi organizatoric instituţional, de asemenea, necesar în vederea înfiinţării, organizării şi coordonării, gestionării, reglementării şi controlului funcţionării serviciilor comunale. Legea este o Lege-cadru care, practic, organizează la rândul ei alte 6 legi, într-un pachet de legi care cuprinde : Legea serviciilor comunale de utilităţi publice, ca o lege cadru; Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare; Legea serviciului de iluminat public; Legea serviciului de transport public local; Legea serviciului de salubrizare a localităţilor; Legea serviciilor de furnizare a agentului termic, fiind pentru prima dată când avem o reglementare în acest domeniu. Legea-cadru urmăreşte, în principal, descentralizarea serviciilor de utilităţi publice, respectarea şi întărirea autonomiei locale accentuată prin pachetul de legi privind administraţia publică locală, promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă prin corelaţia cerinţelor cu resursele şi economisirea acestora, promovarea parteneriatului social asociat la intercomunală, un element absolut nou în lege, promovarea parteneriatului public privat, protecţia şi conservarea mediului natural şi construit, protecţia şi asigurarea igienei şi sănătăţii publice, promovarea economiei de piaţă, asigurarea competitivităţii şi a unui mediu de afaceri concurenţial, asigurarea liberului acces la informaţii. De asemenea, prin acest pachet de legi şi, în principal, această lege se asigură accesibilitatea egală a tuturor cetăţenilor, fără discriminare, la serviciile de utilităţi publice, continuitatea serviciilor de utilităţi publice din punct de vedere cantitativ şi calitativ, adaptabilitatea serviciilor la cerinţele consumatorilor, universalitatea serviciilor, asigurarea sănătăţii populaţiei, în acest sens fiind asigurată ca instituţie de reglementare la nivel naţional care este subordonată direct primului ministru. Faţă de aceste considerente, vă rog, domnilor deputaţi, să fiţi de acord cu iniţiativa Guvernului.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnule ministru. Din partea comisiei.
			Domnul Ántal István: Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor colegi, Vă informez că acest proiect de lege a fost aprobat de Senat la data de 31 octombrie 2005 şi proiectul de lege se înscrie în lista priorităţilor prevăzute în programul legislativ pentru integrare adoptat de Guvernul României şi este bine venită pentru că atribuie competenţa exclusivă a autorităţii administraţiei publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, coordonarea şi finanţarea utilităţilor publice. Şi, în sfârşit, prin această reglementare se realizează finalizarea procesului de revizuire a legislaţiei interne şi armonizare cu legislaţia comunitară. De aici vine şi modificarea titlului din "servicii comunale" în "servicii comunitare". Comisia, pe fond a aprobat, în prezenţa a 20 de deputaţi, acest proiect de lege care face parte din categoria legilor organice. Noi propunem pentru dezbateri 15 minute şi 2 minute pentru intervenţii dacă sunt. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Dacă sunteţi de acord cu timpii propuşi? Cine este pentru ? Voturi împotrivă? Sunt mai multe voturi cu mâna decât voturi electronice. Vă rog să introduceţi cartela pentru începerea procedurii de votare. Începem sesiunea de vot. Vă rog, dacă v-aţi înregistrat toţi prezenţa? Da, vă mulţumesc. detalii vot
			Din partea grupurilor parlamentare, cine doreşte să ia cuvântul? Dacă nu, trecem la dezbatere. Vă rog.
			Domnul Lakatos Petru: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Este un proiect de lege important. Importanţa lui au arătat-o antevorbitorii. Aş mai adăuga că aceasta va contribui la adevărata reformă a administraţiei publice. Am făcut mai multe observaţii la proiectul de lege. Mă bucur că atât comisia, cât şi iniţiatorul au fost de acord cu majoritatea dintre aceste propuneri. Cel mai mult mă bucur în prezent că s-a acceptat modificarea ca autorităţile de reglementare să dea aviz şi nu acord şi va trebui ca la acele proiecte de legi despre care s-a vorbit anterior, care vor urma, să fim atenţi ca peste tot acordul să fie înlocuit de aviz, pentru că altfel vom vorbi nu de descentralizare, ci de centralizare. Drept urmare, vă rog să fiţi de acord cu Proiectul de Lege. Grupul parlamentar al UDMR va vota pentru aprobarea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc, domnul coleg. Alt grup parlamentar dacă mai doreşte să ia cuvântul la dezbateri generale? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe fond. Titlul legii cu amendamentul propus de comisie. Dacă sunt obiecţii? Adoptat. Capitolul I, dispoziţii generale, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Articolul 1, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 2 - cu modificările propuse de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 3 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 4 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 5 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 6 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 7 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Capitolul II - nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Secţiunea I - nemodificat titlul. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 8 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul 9 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Secţiunea a II-a - nemodificată. Articolul 10 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Secţiunea a III-a - nemodificată. Articolul 11 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 12 - cu propunerile şi modificările făcute şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Secţiunea a IV-a nemodificată. Articolul 13 - cu propunerile făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 14 - cu propunerile făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 15 - cu propunerile şi modificările adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 16 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 17 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 18 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 19 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 20 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 21 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 22 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 23 - Capitolul III - cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Secţiunea I - cu modificările făcute şi aprobate de comisie. Observaţii? Adoptată. Articolul 23 - cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 24 - cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 25 - cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 26 - cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 27 - cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 28 - cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Secţiunea a II-a - nemodificată. Articolul 29 - cu propunerile şi modificările adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Secţiunea a III-a, nemodificată. Articolul 30 - cu propunerile făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 31 - cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Articolul 32 - cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Capitolul IV - nemodificat. Secţiunea I -cu propunerile făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.33, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.34, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.35, cu propunerile comisiei. Observaţii? Art.36, cu propunerile şi modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.37, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Secţiunea a II-a, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.38. Vă rog.
			Domnul Mircea Toader: Domnule preşedinte, Făcând o analiză a textului, după toate dezbaterile şi din comisie, cred că pentru clarificarea activităţii şi pentru a nu crea o problemă suplimentară operatorilor şi activităţilor de servicii comunale, în art.13 se prevede în mod clar că autoritatea de reglementare reglementează domeniile alimentare, cu apă-canalizare, inclusiv administrarea domeniului public privat al unităţilor administrativ-teritoriale. Dar, credem că a obliga ca eventuali operatori să obţină licenţă şi pentru asemenea activitate, mi se pare că este mult prea complex şi mult prea încărcată activitatea, motiv pentru care v-am solicita să fiţi de acord şi cu propunerea comisiei, eventual, dacă este de acord, ca la art.38 alin.1 lit.a), în care textul iniţial era "pentru serviciile menţionate la art.13 alin.2 lit.a)-g)", să fie trecut "numai pentru serviciile menţionate la art.13 alin.2 lit.a)-f)", mai ales că intenţia noastră este să modificăm şi Ordonanţa nr.7 privind servicii de administrare a domeniului public, iar autoritatea, oricum, va reglementa complet acest domeniu, dar nu cred că este corect ca pentru orice activitate (dau un exemplu, exploatarea parcărilor) să dai o licenţă. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Din partea comisiei, vă rog.
			Domnul Antal István: Comisia este de acord cu această modificare propusă şi, totodată, aş dori ca să mulţumesc în plin domnului primar Iriş, de la Satu Mare, care a făcut această sesizare competentă. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Vă rog, dacă sunt observaţii faţă de propunerile făcute de iniţiator şi aprobate de comisie? Adoptat. Art.38, în ansamblul lui, cu modificările făcute şi aprobate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.39, cu observaţiile şi amendamentele făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.40, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Secţiunea a III-a, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.41, cu amendamentele făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Secţiunea a IV-a, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.42, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Cap.V, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.43, cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.44, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Cap.VI, nemodificat. Adoptat. Art.45, nemodificat. Adoptat. Art.46, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.47, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.48, cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Cap.VII, nemodificat. Art.49, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.50, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.51, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.52, nemodificat. Adoptat. Art.53, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.54, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.55, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Vă mulţumesc. Vot final, la ora 12,30.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.180/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut în valoare de 60,0 milioane dolari S.U.A. între România, reprezentată de Ministerul Finanţelor Publice, şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru finanţara Proiectului "Economia bazată pe cunoaştere", semnat la Bucureşti la 8 decembrie 2005. Din partea iniţiatorului? Vă rog, domnule ministru.
			Domnul Zsolt Nagy (ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei): Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prin Ordonanţa de urgenţă nr.180 din 14 decembrie 2005, a fost ratificat Acordul de împrumut destinat implementării Proiectului "Economia bazată pe cunoaştere" în valoare de 69,4 milioane de dolari S.U.A., 60 de milioane de dolari împrumut de la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, respectiv 9,4 milioane de dolari contribuţia Guvernului României. Obiectivul general al proiectului este acela de a facilita participarea comunităţilor dezavantajate din punct de vedere al accesului la informaţie la societatea bazată pe cunoaştere, în acord cu Programul de guvernare 2005-2008 şi strategia guvernamentală de integrare în Uniunea Europeană. În orizontul de timp 2006-2010, proiectul denumit "Economia bazată pe cunoaştere" va crea un model de dezvoltare a societăţii informaţionale moderne în România, declanşând un proces ireversibil de schimbare culturală şi de îmbunătăţire a calităţii vieţii în mediul rural. Proiectul va contribui la extinderea accesului la tehnologiile de informaţii moderne şi de comunicaţii, îmbunătăţirea cunoştinţelor de utilizare a calculatorului pentru cetăţenii comunităţilor selectate din mediul rural, dezvoltarea şi promovarea serviciilor de administraţie electronică, modernizarea învăţământului preuniversitar din mediul rural, promovarea comerţului electronic şi adoptarea soluţiilor inovative în mediul de afaceri local, precum şi stimularea activităţilor culturale. Prin acest proiect, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei va implementa peste 200 de reţele electronice locale ale comunităţilor din mediul rural. Vă rog să aprobaţi această lege de ratificare a acordului. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumim. Din partea comisiei? Vă rog.
			Domnul Pambuccian Varujan: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Comisia a avizat favorabil acest proiect. Este, de altfel, unul dintre foarte puţinele proiecte care se derulează în domeniul comunicaţiilor în mediul rural şi, după câte bine ştim, mediul rural este în acest moment, din punct de vedere al accesului la comunicaţii, foarte aproape de lumea civilizată de la începutul secolului al XX-lea. Este un proiect care deja şi-a dovedit, prin pilotul său, utilitatea, acolo unde au existat implementări ale acestui pilot, reacţia comunităţii locale fiind extrem de favorabilă. Comisia susţine acest proiect şi recomandă votarea legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Vă rog frumos, propuneţi timpii de dezbatere.
			Domnul Pambuccian Varujan: Vă propun 5 minute pentru dezbateri generale şi un minut pentru dezbaterea pe articole.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Vă rog să vă exprimaţi prin vot asupra timpilor propuşi. Voturi pentru? Electronic, acum, că suntem în cvorum. Vă rog să votaţi ca să se poată afişa. Rezultatul votului: 166 prezenţi; 158 - pentru, 4 - contra, 1 abţinere; nu au votat trei. Da, vă mulţumesc. Deci, s-au votat timpii propuşi de comisie. detalii vot
			Din partea grupurilor parlamentare, cine doreşte să ia cuvântul la dezbateri generale? Dacă nu sunt dezbateri generale, trecem la dezbaterea pe articole. Titlul legii. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Art.1, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Art,2, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Art.3, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art.4, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art.5, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art.6. Observaţii? Adoptat. Vot final, la ora 12,30.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Europene pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional (revizuită), semnată la Chişinău, la 6 noiembrie 2003. Din partea iniţiatorului? Vă rog, domnule secretar de stat.
			Domnul Constantin Lupescu (vicepreşedinte ANSVSA): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Având în vedere că România a semnat forma revizuită a Convenţiei Europene privind protecţia animalelor în timpul transportului, cu ocazia celei de a 113-a Sesiuni a Consiliului de Miniştri al Comunităţii Europene, care a avut loc la Chişinău în perioada 5-6 noiembrie 2003, este necesară ratificarea acestei convenţii. De asemenea, potrivit art.37 alin.2 al acestei convenţii, nici un stat care este parte la Convenţia Europeană pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional, deschisă spre semnare la Paris, la 13 decembrie 1968, nu poate să depună instrumentul de ratificare fără să fi denunţat această convenţie, sau să o denunţe simultan. În consecinţă, România denunţă Convenţia Europeană pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional, deschisă spre semnare la Paris, la 13 decembrie 1968, la care a aderat prin Hotărârea Guvernului nr.267 din 1991, publicată în Monitorul Oficial al României nr.111 din 22 mai 1991. Faţă de cele prezentate mai sus, a fost întocmit prezentul proiect de lege, care are două articole şi prin care se ratifică Convenţia de la Chişinău şi se denunţă Convenţia de la Paris din 1968. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Din partea comisiei?
			Domnul Ioan Munteanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile art.95 şi art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Europene pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional, revizuită şi semnată la Chişinău, la 6 noiembrie 2003. Proiectul de lege are ca obiect ratificarea Convenţiei Europene pentru protecţia animalelor pe durata transportului internaţional, semnată de România la Chişinău, la 6 noiembrie 2003. Fiind un tratat multilateral la nivel de stat, convenţia urmează ca, potrivit art.73 alin.1 din convenţie şi art.19 alin.1 lit.a din Legea nr.590/2003 privind tratatele, să fie supusă Parlamentului spre ratificare, prin lege. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate, în forma prezentată la şedinţa din 7 februarie 2006. Proiectul de lege este de competenţa decizională a Senatului.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Vă rog, timpii propuşi pentru dezbateri.
			Domnul Ioan Munteanu: Două minute pentru domnul Gheorghiof!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Vă supun la vot timpul propus de către domnul preşedinte. Voturi pentru? Procedură de vot electronic, vă rog. Vă rog frumos să votaţi. Vă rog frumos să vă exprimaţi prin vot. Rezultatul votului: 167 - prezenţi; 158 - pentru, 6 - contra, două abţineri; un deputat nu a votat. Da, vă mulţumesc. S-au aprobat timpii de dezbateri. detalii vot
			Din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Da, vă rog, domnule deputat.
			Domnul Titus Corlăţean: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Este vorba de o convenţie care aparent intră în zona nespectaculoasă. În realitate, instrumentele Consiliului Europei, inclusiv în domeniul protecţiei animalelor, au inteligenţa de a prelua substanţa unor norme care se regăsesc chiar în acquis-ul comunitar. Această convenţie face parte dintr-o zonă de normativitate asimilată cu unele norme ale Uniunii Europene. Este necesară ratificarea deci, Grupul parlamentar al P.S.D. va susţine ratificarea proiectului de lege.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Vă rog, domnule coleg.
			Domnul Nicolae Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Şi Grupul parlamentar al Partidului Conservator va susţine această ratificare, deci acest proiect de lege. De ce? Pentru că noi trebuie să ne armonizăm legislaţia la cea a Uniunii Europene. Trebuie să ne "grăbim rapid", mai ales că, aţi văzut şi dumneavoastră, am primit numai nota 7 la capitolul "agricultură" şi trebuie să facem paşi rapizi în vederea adoptării întregii legislaţii care implică integrarea agriculturii României în Uniunea Europeană. De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Conservator va susţine acest proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Timpul alocat pentru dezbateri generale a expirat. Trecem la dezbaterea pe articole. Titlul legii, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art.1, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art.2, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Vă mulţumesc. Rămâne în procedură de vot final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite ale Americii staţionate pe teritoriul României, semnat la Bucureşti la 6 decembrie 2005. Din partea iniţiatorului, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, domnule secretar de stat.
			Domnul Anton Niculescu (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe): Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Acordul între România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor staţionate pe teritoriul României, în Acordul de acces reglementează coordonatele sprijinului politic militar, financiar, logistic şi juridic care va fi oferit de naţiunea-gazdă prin structurile sale executive - Guvern, administraţie publică locală şi societatea civilă - forţelor armate americane ce vor staţiona pe teritoriul României. Preambulul acordului reafirmă ca bază a cooperării româno-americane în domeniile apărării şi securităţii principiile respectului deplin pentru suveranitatea fiecărei părţi şi scopurile Cartei Naţiunilor Unite, precum şi obligaţiile asumate de părţi prin alte acorduri internaţionale. Textul acordului cuprinde obligaţiile şi responsabilităţile părţilor, respectiv implicaţiile aplicării prevederilor documentului, după cum urmează: în domeniile politico-militare şi de securitate, în sectorul financiar-bugetar al serviciilor şi utilităţilor publice, prevederi şi implicaţii cu caracter juridic. Acordul de acces va intra în vigoare la data primirii de către Statele Unite ale Americii a notificării scrise pe canale diplomatice din partea României. Fiind un document-cadru cu caracter preponderent politic, acordul de acces stipulează încheierea unor aranjamente de aplicare a prevederilor de bază ale acestuia, în zonele şi facilităţile convenite pentru staţionarea, instruirea şi antrenamentul forţelor S.U.A. Este vorba de Anexa A a acordului; Comitetul mixt de organizare, funcţionare atribuţii; securitatea zonelor, echipamentului şi personalului forţelor S.U.A.; exerciţiile şi manevrele terestre, respectiv aeriene, ş, nu în ultimă instanţă, protecţia mediului. Părţile lucrează în prezent la definitivarea unui proiect de text pentru aranjamentul de aplicare în domeniul financiar, respectiv al utilităţilor şi serviciilor publice, conform celor prezentate în Anexa B a acordului. Faţă de cele prezentate mai sus, a fost întocmit proiectul de lege alăturat, pe care vă rugăm să-l aprobaţi. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Din partea comisiei sesizate în fond?
			Domnul Mihai Stănişoară: Domnule preşedinte, Stimate colege, Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere, în procedură obişnuită, cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Statele Unite ale Americii, privind activităţile forţelor Statelor Unite ale Americii staţionate pe teritoriul României, semnat la Bucureşti, la 6 decembrie 2005. Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege. Acordul stabileşte condiţiile de staţionare a trupelor americane pe teritoriul naţional, folosirea facilităţilor conform unor aranjamente de aplicare, sprijinul logistic acordat de România, regimul unor bunuri puse la dispoziţie şi al celor importate, asigurarea protecţiei personalului şi bunurilor statului trimiţător, circulaţia vehiculelor, navelor şi aeronavelor aparţinând forţei Statelor Unite ale Americii în spaţiul terestru, maritim şi aerian al României, recunoaşterea licenţelor profesionale, folosirea forţei de muncă din zona de staţionare, protecţia mediului, intrarea în vigoare, durata şi amendarea acordului. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată. La lucrări au fost prezenţi 23 de deputaţi din totalul de 24 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu 22 de voturi pentru şi o abţinere din voturile celor prezenţi. În urma dezbaterii în şedinţa din 7 februarie 2006, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Titlul legii, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Articolul unic, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Aveţi observaţii la articolul unic? Da, domnul deputat Ponta are observaţii la articolul unic. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Aş vrea să vă rog să nu votăm în 10 secunde, în modelul folosit uneori la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Totuşi, este un acord extrem de important, despre care s-a discutat foarte mult şi despre care cred că ar trebui să discutăm ceva mai mult. În primul şi în primul rând vă cerusem cuvântul, domnule preşedinte, pentru o problemă de procedură. Nu înţeleg - şi, sigur, fac şi o propunere în acest sens - de ce un acord atât de important s-a discutat numai şi numai în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. De ce nu a fost discutat şi în Comisia de politică externă şi în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi? Mă refer aici la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, pentru că acest acord prevede câteva derogări de la legea civilă, extrem de importante, începând cu derogări de la proprietăţile aflate în patrimoniul public şi până la regimul inspecţiilor, aeronavelor, multe alte lucruri care implică mult mai mult Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi decât Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. În al doilea rând, aş vrea, domnule preşedinte, să supunem la vot. Având obiecţiuni faţă de articol şi de acord, să supunem la vot, pentru a şti exact cine este pentru şi cine este contra înainte de a da votul final la ora 12,30. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Rămâne în procedură; ne vom exprima prin vot la ora 12,30, prin vot final. Vă mulţumesc. Rămâne în procedură de vot final la ora 12,30.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind inventarierea înţelegerilor bilaterale încheiate între România şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnat la Bucureşti la 8 noiembrie 2005. Din partea iniţiatorului, vă rog.
			Domnul Anton Niculescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În anul 1990 au fost iniţiate negocieri româno-sovietice şi, ulterior, româno-ruse, pentru încheierea unui Protocol privind inventarierea înţelegerilor bilaterale încheiate între România şi U.R.S.S., avându-se în vedere evoluţiile politice, economice şi sociale petrecute după 1989. În urma acestor negocieri, a fost convenit un proiect de protocol privind inventarierea înţelegerilor bilaterale încheiate între cele două state, având trei anexe care consemnează acordurile încheiate între România şi fosta Uniune Sovietică, care continuă să rămână în vigoare în relaţiile noastre, respectiv care nu mai sunt în vigoare în relaţiile dintre cele două state. Protocolul de inventariere a fost semnat la data de 8 noiembrie 2005, la Bucureşti, de către miniştrii afacerilor externe ai României şi Federaţiei Ruse. Având în vedere că prin protocol sunt scoase din vigoare, sau se constată ieşirea din vigoare a mai multor tratate încheiate la nivel de stat care au fost ratificate, şi luând în considerare principiul de drept conform căruia un act normativ nu poate fi scos din vigoare decât printr-un act normativ cu forţă juridică cel puţin egală, a fost elaborat proiectul de lege anexat care, în forma prezentată, a fost însuşit de toate instituţiile interesate. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Din partea comisiei? Domnul preşedinte Glăvan.
			Domnul Ştefan Glăvan: Domnule preşedinte, Stimate colege şi stimaţi colegi, Comisia pentru politică externă a fost sesizată în fond cu dezbaterea şi avizarea Proiectului de Lege pentru ratificarea Protocolului între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind inventarierea înţelegerilor bilaterale încheiate între România şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnat la Bucureşti la 8 noiembrie 2005. Proiectul de inventariere a fost semnat la data de 8 noiembrie 2005, la Bucureşti, având trei anexe - şi subliniez acest lucru - care conţin acorduri ce continuă să rămână în vigoare documente care-şi încetează valabilitatea şi documente care nu mai sunt în vigoare. Menţinerea protocolului va permite clarificarea situaţiei cadrului juridic bilateral şi crearea premiselor modernizării acestuia, prin eliminarea unor acorduri care nu mai corespund stadiului actual al relaţiilor româno-ruse şi noului statut asumat de România, fiind, de asemenea, utilă în vederea realizării armonizării cadrului juridic cu normele relevante ale acquis-ului comunitar. Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. De asemenea, s-a primit avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Cu acest proiect de lege, potrivit art.75 alin.1 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată. Vă rog să-mi permiteţi să vă informez că în şedinţa din 8 februarie 2006, Comisia pentru politică externă a hotărât în unanimitate ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, în forma prezentată. Vă mulţumesc. Daţi-mi voie să propun pentru dezbateri generale un timp de 5 minute, iar pentru dezbaterea individuală un minut. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule coleg, nu este procedură de urgenţă, nu sunt dezbateri generale. Deci, trecem direct la dezbaterea pe articole a legii. Titlul legii, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Articolul unic, nemodificat. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Vă mulţumesc. Rămâne în procedură de vot final.
			Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Republica Italiană asupra transferării persoanelor condamnate cărora li s-a aplicat măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003. Lege ordinară. Din partea iniţiatorului?
			Doamna Kibedi Katalin Barbara (secretar de stat, Ministerul Justiţiei): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Distinsă Cameră, Proiectul de lege care este supus atenţiei şi votului dumneavoastră are menirea de a ratifica acordul care s-a încheiat între Italia şi România la 13 septembrie 2003. V-aş reţine atenţia cu două argumente care exprimă necesitatea ratificării acestui acord. În primul rând, faptul că Italia deja a demarat procedurile de ratificare a acordului şi corect este să demonstrăm aceeaşi atitudine. În al doilea rând, aş dori să subliniez faptul că acest acord vizează o procedură care este diferită faţă de procedura obişnuită adoptată prin Convenţia Europeană de la Strasbourg în 1997 vizând transferul persoanelor condamnate, întrucât vizează două categorii de persoane diferite ca situaţie, şi anume este vorba de persoanele condamnate faţă de care s-a luat măsura expulzării sau, respectiv, a conducerii la frontieră. Având în vedere că Italia nu este semnatara Pactului adiţional la Convenţie este necesar, pentru păstrarea bunelor relaţii şi o procedură mult mai simplificată, care nu impune şi consimţământul persoanei, ratificarea acestui acord. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Din partea comisiei? Domnul preşedinte Andon?
			Domnul Cornel Ştirbeţ: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În lipsa domnului preşedinte Andon în calitate de vicepreşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi o să prezint eu raportul comisiei. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Republica Italiană, Comisia pentru politică externă a avizat favorabil acest proiect de lege. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului între România şi Republica Italiană asupra transferării persoanelor condamnate cărora li s-a aplicat măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003. În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi ca Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Republica Italiană asupra transferării persoanelor condamnate cărora li s-a aplicat măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontieră să fie supus dezbaterii şi adoptării plenului Camerei Deputaţilor, în forma înaintată de iniţiator. În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Am rugămintea să votaţi acest proiect de lege şi să nu procedaţi aşa cum a procedat Biroul permanent ieri, când la sesizarea unor domni care dau lecţii aici, a comis un act de obstrucţionare a justiţiei. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Trecem la dezbaterea pe fond. Titlul legii, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Articolul unic, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Procedură de vot final la ora 12,30.
			Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la art.25 şi 26 din Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale, încheiată la Helsinki la 17 martie 1992, care au fost adoptate la Madrid la 28 noiembrie 2003 prin Deczia III/1 la cea de a 3-a Reuniune a părţilor la Convenţie. Din partea iniţiatorului?
			Doamna Kibedi Katalin Barbara: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Convenţia Helsinki - 1992 promovează colaborarea la nivel bilateral şi multilateral pentru prevenirea, controlul şi reducerea poluării transfrontiere, asigurarea conservării şi dezvoltării durabile a resurselor de apă şi protecţiei mediului. Prin amendamentele propuse, părţile la Convenţie susţin promovarea cooperării la nivel de bazin hidrografic în lume în scopul împărtăşirii experienţei sale în alte regiuni ale lumii. În acest mod, caracterul regional al convenţiei devine unul internaţional. Astfel, orice stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite poate adera la Convenţie după aprobarea de către reuniunea părţilor. Cererea de aderare adresată de către membrii Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi luată în considerare în vederea aprobării de către reuniunea părţilor la Convenţie numai atunci când amendamentele propuse intră în vigoare pentru toate statele şi organizaţiile care erau parte la Convenţia Helsinki. În conformitate cu prevederile Legii tratatelor nr.590 din 2003 a fost întocmit Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la Convenţia Helsinki - 1992 pe care vă rugăm să-l aprobaţi. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Din partea comisiei?
			Domnul Traian Constantin Igaş: Da, domnule preşedinte. Vă mulţumesc. La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Proiectul de lege a fost dezbătut şi avizat în fond în procedură obişnuită, în şedinţa din 8 februarie 2006. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată şi propune în unanimitate de voturi să fie votat. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Trecem la dezbaterea pe articole. Titlul legii. Nemodificat. Observaţii? Adoptat. Articolul unic, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Vă mulţumesc. Procedură de vot final la ora 12,30.
			Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Trei Sate, judeţul Mureş, prin reorganizarea comunei Ghindari. Din partea iniţiatorului. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Kerekes Karoly: Vă mulţumesc, domnule preşedinte, sunt unul din iniţiatori, mă numesc deputat Kerekes Karoly. Această iniţiativă legislativă are ca obiect înfiinţarea comunei Trei Sate din judeţul Mureş, mai precis reînfiinţarea acestei comune pentru că, cu Legea de reorganizare administrativă a României din 1968 a fost desfiinţată această comună. S-a organizat referendumul, s-a aprobat înfiinţarea prin referendum a acestei comune, comuna dispune de utilităţile necesare, de structurile necesare prevăzute de lege. Din păcate, stimaţi colegi, s-a făcut o omisiune, fişa comunei Trei Sate, propusă pentru înfiinţare, nu a cuprins şi semnătura prefectului, a preşedintelui Consiliului judeţean Mureş, respectiv a directorului Direcţiei Teritoriale de Statistică Mureş. Noi am reuşit să acoperim această omisiune. Din păcate, ulterior şi între timp s-a făcut acest raport de respingere. Avem rugămintea ca iniţiativa să fie retrimisă comisiei pentru a lua o poziţie corectă faţă de această iniţiativă legislativă. Vă mulţumesc pentru atenţie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da. Vă mulţumesc şi eu. Din partea comisiei?
			Domnul Traian Constantin Igaş: Da, domnule preşedinte, raportul comisiei a fost unul negativ, dar acceptăm să fie retrimis la comisie pentru a analiza din nou acest proiect legislativ.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Trebuie retrimis la comisie? Da. Vă rog să exprimaţi prin vot, dacă sunteţi de acord cu retrimiterea proiectului legislativ la comisie? Vă rog, procedură de vot. Vă rog să introduceţi cartela şi să vă exprimaţi prin vot pentru retrimiterea la comisie. Ne aflăm în procedură de vot. Vă rog. Da, mulţumesc, s-a aprobat retrimiterea la comisie. Prezenţi - 169 de deputaţi, voturi pentru - 147, împotrivă - 12 şi abţineri - 4; 4 deputaţi nu au votat. detalii vot
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Din partea iniţiatorului?
			Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ordonanţa Guvernului nr. 28 modifică completează Ordonanţa Guvernului nr. 144 privind îndeplinirea de către cetăţenii români la ieşirea din ţară a condiţiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene şi în alte state. De fapt, această ordonanţă nu face altceva decât, pentru a asigura în bune condiţiuni deplasarea cetăţenilor în bune condiţii în străinătate, să se armonizeze într-un anumit segment cu exigenţele Acordului Schengen. Această ordonanţă a fost discutată de mai multe ori, având în vedere şi o succesiune de acte normative care au modificat reglementările în domeniu, vă propun să aprobaţi ordonanţa în condiţiile prezente. Vă mulţumesc. (Vociferări în sala de şedinţe.)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Pct.16, comuna Ghindari, a fost retrimis la comisie - Trei Sate, comuna Ghindari, a fost retrimis la comisie... termen... Acum dezbatem Proiectul de Lege privind aprobare Ordonanţa Guvernului nr. 28/2005. Care e problemă? Vă rog să urmăriţi. Din partea comisiei?
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Pentru acest proiect de lege a fost întocmit raportul în 14 noiembrie 2005 şi raport suplimentar în 24 noiembrie 2005 prin care s-a propus aprobarea acestuia. În şedinţa din 6 februarie proiectul de lege şi rapoartele au fost restituite comisiei, în vederea reexaminării. În 8 februarie au fost dezbătute şi avizate, iar în urma dezbaterii comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Trecem la dezbaterea pe articole. Titlul legii. Nemodificat. Observaţii? Adoptat. Articolul unic, nemodficat. Observaţii? Adoptat. Titlul ordonanţei, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Art.I, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Art.1, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.2, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.II, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.12, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.14, cu observaţiile propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.II, art.14 alin.1, modificat de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.III, cu modificările făcute de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.15, cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Art.47, cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Procedură de vot final la ora 12,30.
			Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea art.22 lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2001 privind îndeplinirea de către cetăţenii români, la ieşirea din ţară, a condiţiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene şi în alte state şi a art.2 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România. Din partea iniţiatorului?
			Domnul Mircea Alexandru: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, În luna iulie a fost adoptată Ordonanţa nr.43 care modifica Ordonanţa nr.28 cu privire la libera circulaţie a cetăţenilor. În Senat, Ordonanţa Guvernului nr. 43, conţinutul ei a fost inclus în Ordonanţa Guvernului nr. 28, ea rămânând fără obiect. Drept urmare, Senatul a şi adoptat o lege de respingere a Ordonanţei Guvernului nr. 43. Întrucât actul normativ în sine este corect, suntem de acord cu respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 43. Deci vă propunem să aprobaţi Legea Senatului de respingere a Ordonanţei nr.43. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da. Vă mulţumesc. Din partea comisiei?
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Pentru acest proiect de lege a fost întocmit Raportul nr.26 din 7 decembrie 2005, s-a propus aprobarea Legii de respingere a ordonanţei, plenul Camerei Deputaţilor a dispus în şedinţa din 6 februarie ca proiectul de lege şi raportul întocmit să fie restituite comisiei, în vederea reexaminării. Comisia a reanalizat proiectul de lege şi a hotărât cu unanimitate de voturi menţinerea raportului din 7 decembrie 2005, în forma prezentată. Fac o rectificare, nu este procedură de urgenţă. Am văzut că în ordinea de zi este trecută procedură de urgenţă.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Nu, nu este procedură de urgenţă. Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de ordonanţă. Titlul ordonanţei. Nemodificat. Domnule Fenechiu, este de respingere?
			Domnul Relu Fenechiu: Este aprobarea legii de respingere...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Dacă e de respingere, vă supun la vot. Vă rog să vă pronunţaţi prin vot pentru respingere. Dacă aprobaţi legea de respingere? Vă rog să vă exprimaţi prin vot? Procedură de vot. Încă o dată vă rog să vă exprimaţi prin vot. Prezenţi 168 deputaţi, pentru - 159, împotrivă - 6, abţineri - 3. Da. Vă mulţumesc. S-a votat proiectul de lege de respingere. detalii vot
			Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Din partea iniţiatorului?
			Domnul Ioan Andreica (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului): Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prezentul proiect de lege pentru modificarea Legii nr.50 aduce câteva modificări în sensul unor precizări concrete şi pentru Primăria generală a capitalei, care nu erau cuprinse în textul legii, referitor la lucrări pentru administrarea străzilor. De asemenea, pentru lucrări în zone declarate ca monumente istorice şi în zone declarate că ar fi necesar obţinerea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor se scoate din textul legii avizul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, nefiind necesar acest aviz care ar prelungi demersurile pentru proiectarea şi executarea unor lucrări de modernizare în reabilitare sau reconstrucţii. De asemenea, prezentul proiect de lege aduce în alţi termeni sancţiunile care erau prevăzute în vechiul text de lege. Şi, un ultim aspect, obligă societăţile şi regiile autonome care administrează reţele edilitare electrice de gaz metan, de apă pentru a pune la dispoziţie baza de date, baza tehnică în termen de 60 de zile. Cu aceste precizări, vă invităm să ne daţi acordul modificării legii. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da, vă mulţumesc. Din partea comisiei?
			Domnul Relu Fenechiu: Vă mulţumesc, domnule ministru. Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Având în vedere că cele două iniţiative legislative au ca obiect modificări ale aceleaşi legi, comisia a întocmit un singur raport, în conformitate cu prevederile art.67 alin.3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat. Comisia a examinat cele două iniţiative legislative, s-au primit avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, avizele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, precum şi punctul de vedere al Guvernului. Senatul, în şedinţa din 22 septembrie 2005 a adoptat Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.50/1991, iar în şedinţa din 21 noiembrie 2005 a respins Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.50/1991. Cu toate că Legea nr.50/1991 este o lege organică, întrucât instituie infracţiuni, prin obiectul de reglementare şi conţinutul lor, proiectul de lege şi propunerea legislativă fac parte din categoria legilor ordinare. În urma dezbaterilor, comisia noastră a propus admiterea cu modificări a Proiectului de Lege pentru modificarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi respingerea Propunerii legislative înregistrate cu PL-x 571/2005. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Da. Vă mulţumesc şi eu. Dezbateri generale? Din partea grupurilor parlamentare? Trecem la dezbaterea amendamentelor admise. Comisia propune adoptarea proiectului de lege cu următoarele amendamente admise. Pct.1. Titlul legii. Modificat şi acceptat de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.2. Amendament propus şi modificat de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.3. Amendament propus şi adoptat de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.4. Amendamente propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.5. Amendamente propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.6. Amendamente propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.7. Nemodificat. Observaţii? Adoptat. Pct.8, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.9, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.10, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.11, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.12, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Pct.13, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Pct.14, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Vă mulţumesc, rămâne în procedura de vot final.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 145/2005 privind utilizarea unor sume încasate în valută din activitatea de privatizare. Din partea iniţiatorului? Din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci? Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Nini Săpunaru: Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare stabilirea modalităţii de utilizare a unor sume încasate în valută din activitatea de privatizare. Prin folosirea sumelor încasate din activitatea de privatizare ca sursă pentru plata sumelor scadente la extern aferente împrumuturilor prezentate se elimină presiunile pe cursul valutar sau asupra rezervei Băncii Naţionale a României, precum şi plata de către Banca Naţională a României a comisionului de cumpărare a valutei. Totodată trebuie menţionat faptul că prin utilizarea acestei surse de rambursare se asigură amortizarea datoriei publice guvernamentale, diminuarea soldului, fără a se mai apela la împrumutul de refinanţare pentru plata ratei de capital a cursului istoric. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată. La lucrările comisiei au participat 22 de deputaţi, din totalul de 26, raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. În varianta adoptată de Senat, propunem adoptarea acestui proiect de lege. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog să propuneţi timpi de dezbatere. Procedură de urgenţă.
			Domnul Nini Săpunaru: 5 minute.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Vă rog să vă exprimaţi prin vot dacă sunteţi de acord cu timpul propus. Voturi pentru? Vă rog să vă exprimaţi votul. 164 deputaţi prezenţi. 150 de voturi pentru, împotrivă - 8 voturi, abţineri - 4; 2 deputaţi nu au votat. Vă mulţumesc. detalii vot
			Din partea grupurilor parlamentare, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe fond. Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Mulţumesc, domnule preşedinte, În timpul discuţiilor prea lungi şi prelungi despre buget, s-a abţinut toată lumea de la a discuta ce se va face cu sumele încasate în valută din activitatea de privatizare. Iată că a trecut destul de puţin timp şi vine această lege. Sigur, ea era necesară, dar frazele pe care le auzim, reglarea datoriei Guvernului, reglarea datoriei publice, acoperirea dobânzilor de la Banca Naţională, poate ni se explică şi nouă, ce legătură au cu programul de guvernare şi, mai ales, cu mult-promisa reformă şi schimbare faţă de politica guvernării trecute. Vă mulţumesc. Grupul parlamentar al P.R.M. se va abţine.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Dacă sunt alte intervenţii? Dacă nu, vă propun trecerea la dezbaterea pe articole. Titlul legii, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Articolul unic, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Rămâne în procedura de vot final la ora 12,30.
			Proiectul de Lege privind sistemul naţional de asistenţă socială. Din partea iniţiatorului. Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Mihai Constantin Şeitan (secretar de stat,,Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei): Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare instituirea sistemului naţional de asistenţă socială, componentă a sistemului naţional de protecţie socială, urmărindu-se realizarea unui cadru unic responsabil cu organizarea şi coordonarea sistemului naţional de asistenţă socială, cu elaborarea politicilor şi programelor în domeniu, într-o manieră coerentă şi unitară, stabilindu-se modalităţile eficiente de finanţare, precum şi a tipurilor de prestaţii, categoriilor de beneficiari, în vederea orientării politicii sociale interne. Obiectivele propuse de prezenta lege orientează politica socială către armonizarea cu obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene, prevăzute în Recomandarea nr.92/442 a Consiliului Europei privind convergenţa obiectivelor şi politicilor de protecţie socială, în sensul că persoanele excluse, care nu s-au putut integra sau reintegra pe piaţa muncii şi care sunt lipsite de mijloace de subzistenţă, trebuie să poată beneficia de prestaţii şi resurse suficiente adaptate la situaţia lor personală. Trebuie să menţionez că acest proiect de lege are avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi al CES-ului. În aceste condiţii, Guvernul sugerează şi solicită adoptarea acestui proiect. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Din partea comisiei, domnule preşedinte, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Stelian Duţu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În conformitate cu prevederile nr.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, modificat şi completat, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată în fond, în procedură obişnuită, în vederea examinării şi întocmirii raportului cu proiectul de Lege privind sistemul naţional de asistenţă socială. Comisia a avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, ale Consiliului Economic şi Social, precum şi avizele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea sistemului naţional de asistenţă socială, componentă a sistemului naţional de protecţie socială, urmărindu-se realizarea unui cadru unic, responsabil cu organizarea şi coordonarea sistemului naţional de asistenţă socială, elaborarea politicilor şi programelor în domeniu, într-o manieră coerentă şi unitară, stabilirea modalităţilor eficiente de finanţare, precum şi a tipurilor de prestaţii şi a categoriilor de beneficiari, în vederea orientării politicii sociale interne către armonizarea cu obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene în domeniul asistenţei sociale. Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, întrucât este necesară realizarea unui cadru unitar şi coerent, responsabil cu organizarea şi coordonarea sistemului de asistenţă socială. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 17 noiembrie 2005, iar în urma dezbaterii din şedinţa din 14 decembrie 2005, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. La dezbateri generale, doreşte cineva să ia cuvântul? Trecem la dezbaterea amendamentelor admise de comisie. Nr.1, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.2, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.3, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.4, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.5, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.6, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.7, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.8, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.9, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.10, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.11, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.12, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.13, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.14, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.15, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.16, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.17, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.18, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.19, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.20, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.21, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.22, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.23, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.24, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.25, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.26, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.27, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.28, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.29, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.30, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.31, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.32, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.33, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.34, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.35, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.36, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.37, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.38, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.39, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.40, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.41, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.42, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.43, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.44, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.45, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.46, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.47, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.48, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.49, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.50, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.51, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.52, cu amendamentele propuse, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.53, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.54, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.55, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.56, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.57, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.58, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.59, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.60, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.61, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.62, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.63, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr.64, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr.65, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Rămâne în procedură de vot final la ora 12,30.
			Propunere legislativă pentru modificarea art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945, din motive etnice. Lege ordinară. Din partea iniţiatorului.
			Domnul Paul Magheru: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Sunt unul dintre iniţiatorii acestei propuneri legislative, deputatul Paul Magheru, alături de colegii mei, deputaţii Adrian Moisoiu şi Costache Mircea. Iniţiativa noastră are mai mult un caracter tehnic, dar pe un fond moral reparatoriu. Ea se bazează pe numeroase petiţii, pe care le-am primit la birourile parlamentare, pe sugestiile pe care le-am primit din partea Caselor de Pensii şi chiar din partea unor instanţe judecătoreşti. Despre ce este vorba? Ordonanţa Guvernului nr.105/1999, din păcate, omite o categorie de persoane persecutate pentru că nu se născuseră decât în perioada despre care este vorba în ordonanţa de urgenţă. În felul acesta, iniţiativa noastră legislativă vine şi umple o omisiune, mai bine zis completează această omisiune care este în afară de orice discuţie, în afară, cum să zic, cu drepturi în afara oricăror discuţii indubitabile. Iată ce se întâmplă: persoanele îndreptăţite se adresează casei de pensii. Casa de pensii îi refuză pentru că nu are cadru legal. Casa de pensii face apel la contenciosul administrativ al tribunalului judeţean. Tribunalul judeţean le dă câştig de cauză acestor persoane. Casa de pensii, din nou, face apel la curtea de apel a judeţului. Curtea de apel a judeţului iar le dă câştig de cauză persoanelor persecutate. Casa de pensii, pentru a treia oară, face recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Înalta Curte, din nou le dă câştig de cauză şi hotărârea ei fiind definitivă şi irevocabilă, în sfârşit, după un îndelung, inexplicabil şi aberant itinerar legislativ, persoana îndreptăţită intră în drepturile lui. Aşa se desfăşoară lucrurile la această oră, motiv pentru care, inclusiv Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor, sesizând anomalia, a avizat favorabil această iniţiativă legislativă. Nu mă îndoiesc de faptul că şi plenul Camerei Deputaţilor va aviza favorabil această iniţiativă legislativă, pentru care vă mulţumesc cu anticipaţie.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Din partea comisiei, domnule preşedinte Duţu, vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Stelian Duţu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ şi, de asemenea, avizele negative ale Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Referitor la punctul de vedere al Guvernului, precizăm că acesta nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative, întrucât prevederile propunerii legislative exced dispoziţiile Ordonanţei nr.105/1999, legiuitorul având în vedere recompensarea pentru persecuţiile suportate numai persoanelor împotriva cărora s-a luat efectiv măsura deportării, strămutării sau expulzării. Propunerea de extindere a drepturilor acordate prin Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 conduce la influenţe financiare suplimentare, fără a se indica sursa de acoperire a acestora. Conform art.138 alin.5 din Constituţia României, republicată, nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare. De asemenea, potrivit dispoziţiei art.15 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, în cazul în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative, a căror aplicare atrage majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, trebuie să se prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea, creşterea acestor cheltuieli, aspecte ce nu au fost avute în vedere de iniţiator la elaborarea acestei propuneri legislative. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, în sensul că de prevederile ei să beneficieze şi persoana care s-a născut într-o astfel de familie, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Comisia propune plenului adoptarea propunerii legislative cu modificări. La lucrările comisiei au fost prezenţi 18 deputaţi, din totalul de 19 ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi. Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 21 noiembrie 2005. În urma dezbaterii în şedinţa din 6 decembrie 2005, comisia propune admiterea cu modificări a propunerii legislative.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. La dezbaterile generale, dacă vrea cineva să ia cuvântul? Vă rog, aveţi cuvântul.
			Domnul Adrian Valentin Iliescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Înainte de toate, aş dori să apreciez aplecarea colegilor noştri iniţiatori asupra acestei propuneri legislative. Cu toate acestea şi cu tot punctul de vedere final al comisiei, îndrăznesc, având în vedere că astăzi Camera Deputaţilor este Cameră decizională, să propun plenului retrimiterea la comisie sau, în cel mai rău caz, respingerea acestei iniţiative. O să subliniez şi eu ceea ce a spus preşedintele comisiei: este vorba de o propunere legislativă, care, din partea comisiilor sesizate pentru aviz, nu a obţinut un aviz favorabil. Sunt încălcate două prevederi: una din Constituţie şi una din Legea finanţelor publice locale, nemenţionându-se de unde se iau sursele pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare. Să vă reamintesc că, atât Guvernul, cât şi Senatul - prima Cameră sesizată - s-au opus adoptării acestei propuneri legislative. Repet, aş dori să fac, în primul rând, propunerea de retrimiterea la comisie, pentru o rediscutare mai profundă a acestui proiect de lege. Dacă nu se aprobă o asemenea variantă, să supuneţi la vot respingerea raportului Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule deputat, întâi şi întâi, propunerea dumneavoastră de retrimitere la comisie. Vă mulţumesc. O supunem la vot. Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Sârbu.
			Domnul Marian Sârbu: Domnule preşedinte, Grupul parlamentar al P.S.D. se opune retrimiterii la comisie, întrucât ar fi o pierdere de timp, ar fi o retrimitere inutilă, întrucât toate argumentele pro sau contra au fost spuse şi în comisie, au fost reiterate aici de către preşedintele comisiei, domnul Duţu. În fapt, este vorba, aşa cum s-a spus, de o extindere a drepturilor prevăzute în legea respectivă, pe care iniţiatorii o doresc şi pe care au menţionat şi în cadrul comisiei că poate fi finanţată prin excedentele de la bugetul de stat, înregistrate ca urmare a unei mai bune colectări. Deci, tot ce se vorbeşte despre o retrimitere sau o eventuală respingere, au fost argumente care au fost discutate în comisie, dar aşa cum vi s-a spus, comisia, cu majoritate de voturi, a votat în favoarea proiectului de lege. Deci, Grupul parlamentar al P.S.D. se opune retrimiterii la comisie şi va vota în favoarea proiectului.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., vă rog, domnule deputat.
			Domnul Costache Mircea: Mulţumesc, domnule preşedinte. Având în vedere că şi colegii de la Putere recunosc legitimitatea actului normativ, obiecţia că nu s-au precizat sursele nu mai este de actualitate, pentru că în acest moment şi în acest timp realitatea, viaţa ne contrazice. S-a precizat în expunerea de motive şi s-a recunoscut de către toţi cei care au studiat proiectul de lege, că în acest moment ne bazăm pe faptul că instanţele deja au dat câştig de cauză unui mare număr de cetăţeni implicaţi şi că deja viaţa ne-o ia înainte, iar actul normativ nu face decât să restabilească un adevăr şi o normă care deja funcţionează, din moment ce oamenii câştigă în instanţă. Având în vedere aceste lucruri, cred că se cuvine să votăm chiar astăzi proiectul de lege, pentru a da curs desfăşurării normale a reglementării acestui domeniu de activitate. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Dacă mai sunt şi alte intervenţii ale grupurilor parlamentare? Dacă nu, supun la vot propunerea colegului de retrimitere la comisie a proiectului de act normativ. Vă rog să votaţi, cine este pentru retrimiterea la comisie? Vă rog să votaţi la dreapta sălii. Vă rog să vă exprimaţi prin vot, cine este pentru retrimiterea la comisie? Cine este împotriva retrimiterii la comisie? Bun. 66 de voturi pentru retrimiterea la comisie; 125 voturi împotrivă. Propunerea a căzut. detalii vot
			Deci, trecem la dezbateri. Amendamentele admise. Titlul legii, amendamentul nr.1, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Suntem în procedură de vot, domnule coleg Ştirbeţ, îmi pare rău. Nr.2, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Pct.3, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Procedură de vot la ora 12,30.
			Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat. Din partea iniţiatorului, este cineva? Vă rog.
			Domnul Emil Strungă: Proiectul de lege a fost iniţiat la cererea unui număr însemnat de cadre militare în rezervă şi în retragere, pensionate înainte de 1 aprilie 2001, ca urmare a excluderii lor de a beneficia de condiţiile mai favorabile prevăzute în noua legislaţie privind calculul vechimii în serviciu. Recalcularea pensiilor militare pentru personalul trecut în rezervă înainte de 1 aprilie 2001 s-a făcut în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.1188/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, care prevede că "Vechimea în serviciu pentru recalcularea pensiilor militare de stat este cea rezultată din dosarul de pensionare, stabilită în ultima decizie de pensie", neluându-se în calcul condiţiile deosebite în care persoana respectivă şi-a desfăşurat activitatea. În contradicţie cu această categorie de pensionari, cei care au ieşit la pensie după 1 aprilie 2001, beneficiază de prevederile Hotărârii nr.1294 din 20 decembrie 2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii specifice pentru cadrele militare în activitate. Potrivit acestui act normativ: "Încadrarea întregii perioade de muncă a cadrelor militare în activitate în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, în vederea stabilirii drepturilor de pensie, se face potrivit prevederilor prezentei hotărâri". Pentru eliminarea acestei inechităţi, se impune modificarea art.79 a Legii nr.164/2001, al cărui conţinut a fost prezentat în proiectul de lege pe care vi-l avansez astăzi. Actuala prevedere este restrictivă pentru cadrele militare pensionate înainte de 1 aprilie 2001 şi nu permite recalcularea vechimii în serviciu în funcţie de condiţiile în care a muncit fiecare. Această solicitare se justifică din următoarele considerente: Legea pensiilor militare de stat nr.164/2001 a fost de la început imperfectă şi a creat o mare diferenţă între cei care s-au pensionat după vechea legislaţie, şi cei care au ieşit la pensie după noua legislaţie. Modificările şi completările ulterioare ale legii (inclusiv hotărârea de Guvern la care am făcut menţiune şi completarea Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, aprobate de Guvern au redus substanţial aceste diferenţe, dar nu în totalitate. Programul actual de guvernare prevede: eliminarea inechităţilor din sistemul public de pensii; urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor aflate în plată, astfel încât să se respecte principiul "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie". Iniţiativa mea legislativă vine să reducă aceste inechităţi şi să permită la muncă egală ca drepturile să fie egale. Aşa cum am specificat şi mai înainte, prin modificarea legii, s-ar asigura o mai corectă apreciere a cadrelor militare din Ministerul Apărării care au fost neîndreptăţite în vechea legislaţie. Ar fi un act reparatoriu pentru toate cadrele militare, care după o activitate de o viaţă întreagă ar beneficia de drepturile ce li se cuvin. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Domnul Duţu.
			Domnul Stelian Duţu: La întocmirea prezentului raport, comisia având în vedere avizul Consiliului Legislativ, avizul negativ al Consiliului Economic şi Social şi, de asemenea, avizele negative de la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Referitor la punctul de vedere al Guvernului, precizăm că acesta nu susţine propunerea legislativă, întrucât modificarea lit.a) a art.79, în sensul actualizării, prin mecanismul propus, a tuturor pensiilor militare, indiferent de momentul deschiderii acestui drept, ar avea ca efect încălcarea principiului neretroactivităţii legii. Potrivit prevederilor Anexei nr.3 a Hotărârii Guvernului nr.1294/2001, pentru perioadele lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001, tuturor cadrelor militare li se aplică reglementările privind încadrarea în grupe superioare de muncă, în vigoare la momentul desfăşurării activităţii respective. Drept urmare, nu există o diferenţă de tratament juridic între cele două categorii de pensionari militari, aşa cum se menţionează în expunerea de motive, cât şi cum reiese din propunerea de modificare. De asemenea, propunerea legislativă nu menţionează resursele financiare necesare susţinerii acesteia, condiţii impuse atât de dispoziţiile art.138 alin.5 din Constituţie, precum şi ale art.15 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea lit. a) din alin. 1 al art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată cu modificările şi completările ulterioare, în sensul recalculării pensiilor cadrelor militare pensionate anterior datei de intrare în vigoare a Legii nr. 164/2001, în funcţie de vechimea în serviciu, raportată la condiţiile în care a muncit fiecare. Comisia propune plenului adoptarea Propunerii legislative pentru înlăturarea unor inechităţi apărute în ceea ce priveşte stabilirea pensiilor cadrelor militare. Senatul a respins propunerea legislativă în şedinţa din 21 noiembrie 2005. La lucrările comisiei au fost prezenţi 16 deputaţi, din totalul de 19. Raportul comisiei a fost adoptat cu 10 voturi pentru şi 4 împotrivă. În urma dezbaterii în şedinţa din 8 decembrie 2005, comisia propune admiterea, cu modificări, a propunerii legislative.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Din partea Guvernului? Vă rog, Ministerul Apărării.
			Domnul Marius Bălu (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale): Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ministerul Apărării Naţionale a avut în vedere ca perioadele lucrate în diferite condiţii de muncă, stabilite potrivit dispoziţiilor legale de către cadrele militare trecute în rezervă anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, să fie luate în calcul la revizuirea pensiilor militare de stat, la cerere. În acest sens, a fost promovat un proiect de lege pentru amendarea art. 9 din Legea nr. 164/2001 anul trecut, întrucât în cuprinsul acestui articol sunt reglementate aspectele în discuţie. Din cauza dimensionării bugetului Ministerului Apărării Naţionale şi a influenţelor financiare însemnate determinate de aplicarea prevederilor proiectului de act normativ, demersul legislativ nu a fost însuşit de către Ministerul Finanţelor Publice. Propunerea legislativă iniţiată de către domnul deputat Emil Strungă reprezintă o nouă variantă de soluţionare a demersului Ministerului Apărării Naţionale. Cu toate acestea, considerăm că intervenţia legislativă nu face obiectul modificării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001, ci pe cele ale art. 9 şi, în condiţiile propuse pentru plata pensiilor militare, subliniem că efortul financiar necesar aplicării art. 79 în forma propusă este imposibil de susţinut la momentul actual. Menţionez că este vorba de aproape 1.000 de miliarde pe an. Precizez totodată că Guvernul nu susţine propunerea legislativă, poziţie care are la bază tot raţiuni de ordin financiar, drept pentru care, cu respect, vă rog să votaţi respingerea acesteia. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Din partea grupurilor parlamentare, dacă sunt intervenţii? Vă rog, domnule coleg.
			Domnul Niculae Mircovici: Deputatul Mircovici, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. Domnule preşedinte de şedinţă, Doamnelor şi domnilor colegi, Asistăm la dezbaterea acestei legi la un adevărat exerciţiu de democraţie la care s-a ajuns în viaţa politică românească. Din păcate, asimilarea sau traducerea acestui termen de "democraţie", dacă am privi din alt punct de vedere, am putea să considerăm că este vorba despre o harababură. Pe ce mă bazez, când fac această apreciere? Observăm că un distins deputat din Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal propune, pe bună dreptate şi pentru soluţionarea în mod normal şi legal a unei situaţii sociale existente în ţară, o modificare a Legii nr. 164. Guvernul, prin Ministerul Apărării Naţionale, care este condus tot de un ministru liberal, nu este de acord cu acest considerent, deşi recunoaşte că acum un an de zile a avut o iniţiativă similară pentru rezolvarea efectivă a situaţiei. Domnul ministru Barbu, acum 10-12 zile, un distins reprezentant al Partidului Democrat, ne-a spus, la o emisiune la televiziune, că nu este normal ca pentru aceeaşi activitate, pentru aceeaşi perioadă de timp desfăşurată, condiţiile de pensionare să fie diferite. Evident, deci, din acest punct de vedere, sprijină o astfel de iniţiativă legislativă. Mai mult, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, analizând cu mare atenţie propunerea legislativă a colegului nostru liberal, susţine adoptarea unui astfel de punct de vedere. Observăm deci că este vorba despre un exerciţiu democratic extrem de important. Dar, în acelaşi timp, eu, ca reprezentant al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pentru că este vorba de ofiţeri care au slujit nu numai în armata română, ci în toate structurile: de securitate, apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, voi vota pentru susţinerea acestei legi şi voi ruga şi colegii din Grupul parlamentar al minorităţilor să voteze această lege. Pentru că este vorba despre un vot raţional, aici nu e vorba despre "avem sau nu avem", aici e vorba de următoarea problemă, care e foarte simplă, în plan logic: pentru ce se acordă grupele de muncă? Grupa de munca se acordă pentru condiţii grele, vătămătoare sau deosebite de muncă. Are vreo relevanţă, stimaţi colegi, momentul ieşirii la pensie pentru acordarea unei grupe de muncă? Singurul element care se ia în calcul este activitatea pe care omul a desfăşurat-o, indiferent că a ieşit mai devreme sau mai târziu. Deci, noi creăm această inechitate. Dacă doi colegi au desfăşurat exact aceeaşi activitate, pe decurs de 30 de ani, şi unul a ieşit pe 9 aprilie 2001, nu beneficiază de grupă de muncă pentru toată perioada desfăşurată, iar cel care a ieşit pe 10 aprilie 2001, deci, la o zi, beneficiază de această grupă. Păi, haideţi să nu ajungem să politizăm până acolo încât, de la 16%, coborâm la 12%, până la urmă o să ajungem la 5% în imaginea publică sau chiar se va considera că Parlamentul României este complet inutil. Cred că elementul raţional trebuie să prevaleze în faţa oricărui element politic. Mai mult decât atât, în Comisia pentru apărare am susţinut, la un moment dat, când s-a pus problema inexistenţei fondurilor pentru bugetul 2007, şi am propus un amendament: ca legea să intre în vigoare, dat fiind faptul că e vorba de bugetul pe 2006, legea să intre în vigoare pe 1 ianuarie 2007, astfel încât să poată fi cuprinsă într-un buget raţional. M-a bucurat faptul că Comisia pentru muncă şi protecţie socială, încă o dată spun, plecând de la o analiză pertinentă, aşa cum face şi Ministerul Muncii în momentul de faţă şi cum, de fapt, au făcut-o reprezentanţii Partidului Democrat, să sprijinim această lege, pentru că e normal să o votăm şi să o adoptăm. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Dacă mai sunt alte intervenţii? Vă rog, din partea Grupului parlamentar al PRM.
			Domnul Ioan Aurel Rus: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Subscriem şi noi la cele spuse de colegul de la minorităţi, vom susţine iniţiativa colegului liberal pentru că ni se pare normal, aşa cum s-a enunţat de către reprezentantul comisiei, la muncă egală şi pensiile să fie egale. Nu înţeleg de ce reprezentantul Ministerului Apărării Naţionale vine cu o altă lămurire, care nu se încadrează deloc. Dacă ministrul muncii spune una, şi ceilalţi de la Ministerului Apărării spun alta, probabil că, fiind culorile diferite în Guvern, şi părerile sunt diferite. Dar, totuşi, este nevoie să judecăm limpede şi să sprijinim această iniţiativă legislativă care este foarte bună şi care reglementează o situaţie de fapt, care, la rândul ei, va trebui aplicată şi în alte domenii de activitate. Deci, Grupul parlamentar al Partidului România Mare va susţine această iniţiativă legislativă.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Domnul deputat Sârbu, din partea PSD-ului.
			Domnul Marian Sârbu: Stimaţi colegi, Grupul PSD susţine fără rezerve acest proiect de lege. Un coleg deputat liberal a iniţiat un act reparatoriu. până la urmă, este vorba de a reface echilibrele în diferite sisteme de asigurări sociale. Aşa cum s-a întâmplat şi în sistemul public, iată, acum a venit rândul sistemului celor care provin din Ministerului Apărării să beneficieze de aceleaşi drepturi, în raport de condiţiile în care au lucrat. La identitate de soluţii, pentru că legea are un caracter reparatoriu, ca şi cea anterioară, la identitate de probleme, Grupul PSD răspundem cu aceeaşi soluţie, adică, vom susţine proiectul de lege în forma pe care a votat-o şi comisia. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Domnul deputat Viorel Oancea, din partea Grupului parlamentar al PNL.
			Domnul Viorel Oancea: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Din 1989 am tot încercat şi încercăm să reparăm nedreptăţile care au fost făcute de-a lungul timpului regimului comunist. Acum a venit şi o categorie care a avut şi ea destul de mult de suferit, şi mă refer la categoriile de militari, care ştiţi foarte bine că au fost trimise să construiască Transfăgărăşanul, Canalul, Bucureştiul, chiar şi această clădire, la munci agricole şi în alte părţi. Nu e normal, dacă găsim bani să dăm pentru a lua nişte măsuri reparatorii pentru diferite categorii de cetăţeni, să nu găsim bani şi pentru această categorie, care cred eu că şi-a pus viaţa în slujba ţării, pe diferite paliere. De aceea, cred că ar trebui să ne gândim şi la cei care au ieşit la pensie şi care nu au putut beneficia de prevederile noii legi privind pensiile militare. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Dacă mai sunt alte intervenţii? Dacă nu, vă propun să trecem la dezbaterea pe articole. Amendamentele admise. Nr. 1, cu modificările propuse şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Nr. 2, cu propunerile făcute şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Nr. 3, cu propunerile făcute şi adoptate de comisie. Dacă sunt observaţii? Adoptat. Rămâne în procedură de vot, la 12,30.
			Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. Din partea iniţiatorului?
			Domnul Bogdan Lehel (vicepreşedinte, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap): Domnule preşedinte, Stimaţi deputaţi, Doamnelor şi domnilor, Prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 51/2005 se aduc modificări şi completări la Ordonanţa Guvernului nr. 14/2003, care au drept scop eficientizarea şi operaţionalizarea activităţilor structurilor organizaţionale derulate în beneficiul persoanelor cu handicap. Astfel, prin proiectul de ordonanţă se doreşte iniţierea de demersuri care să conducă la coordonarea în mod unitar, la nivel naţional, a activităţilor derulate în beneficiul persoanei cu handicap, printr-o legătură directă a principalului actor din domeniu, respectiv Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, cu prestatorii de servicii sociale publici ori privaţi, cu autorităţile publice locale şi cu societatea civilă, prin restructurarea activităţii şi eliminarea intermediarului, respectiv, inspecţiile regionale. Având în vedere cele de mai sus, vă rugăm să aprobaţi proiectul de lege, în forma prezentată. Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Din partea comisiei, domnul preşedinte.
			Domnul Stelian Duţu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ şi, de asemenea, avizele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru sănătate şi familie şi Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 239/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Comisia propune plenului adoptarea proiectului de lege, întrucât este necesară eficientizarea şi operaţionalizarea activităţilor structurilor organizatorice derulate în beneficiul persoanelor cu handicap. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 4 octombrie 2005. La lucrările comisiei au fost prezenţi 18 deputaţi din totalul de 19. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, iar în urma dezbaterilor din şedinţa din 25 octombrie 2005, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Trecem la dezbaterea pe articole. Amendamente admise. Nr. 1, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Nr. 2, cu propunerile făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 3, nemodificat. Adoptat. Nr. 4, nemodificat. Adoptat. Nr. 5, nemodificat. Adoptat. Nr. 6, cu amendamentele făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 7, cu modificările făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 8, nemodificat. Adoptat. Nr. 9, nemodificat. Adoptat. Nr. 10, nemodificat. Adoptat. Nr. 11, nemodificat. Adoptat. Nr. 12, cu amendamentele făcute şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 13, cu amendamentele propuse de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 14, nemodificat. Adoptat. Nr. 15, nemodificat. Adoptat. Nr. 16, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 17, nemodificat. Observaţii? Adoptat. Anexa nr. 1, cu amendamentele propuse de comisie. Observaţii? Adoptată. Procedură de vot final.
			Propunerea legislativă pentru completarea art. 160 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Din partea iniţiatorului? Iniţiatorul? Din partea comisiei?
			Domnul Stelian Duţu: La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, ale Consiliului Economic şi Social şi, de asemenea, ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare complarea cu un nou alineat, alin. 7, a art. 160 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul scutirii de la plata oricăror taxe a cererilor făcute în scris pentru solicitarea actelor prevăzute de lege pentru dovedirea vechimii în muncă. Comisia propune plenului adoptarea propunerii legislative, întrucât este necesară reducerea cheltuielilor efectuate pentru constituirea dosarului de pensionare, prin sprijinirea unei largi categorii de persoane care şi-au desfăşurat activitatea în diferite domenii, pe parcursul carierei lucrând în diferite localităţi din ţară. Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 3 octombrie 2005. În urma dezbaterilor în şedinţa din 25 octombrie 2005, comisia propune admiterea, cu modificări, a propunerii legislative.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Mulţumesc. Din partea grupurilor parlamentare dacă sunt intervenţii? Dacă nu, trecem la dezbaterea amendamentelor admise. Nr. 1, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 2, cu amendamentele propuse de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 3, cu modificările propuse de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 4, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Nr. 5, cu amendamentele propuse şi adoptate de comisie. Observaţii? Adoptat. Procedură de vot final.
			Vă rog, domnilor colegi, trecem la voturile finale pentru legile adoptate.
			Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.135/2005 privind modificarea Legii nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism. Caracter organic. Voturi pentru?
			Domnul Ioan Munteanu (din sală): Nu "voturi pentru", "vot"!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vot!
			Domnul Aurel Gubandru (din sală): Declaraţi sfârşitul votului!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Sfârşitul votului: 199 de voturi pentru, 16 contra şi 3 abţineri. Un deputat nu şi-a exercitat votul. Adoptat. detalii vot
			Proiectul de Lege privind serviciilor comunale de utilităţi publice. Caracter organic. Voturi pentru? Domnii Ioan Munteanu şi Emil Radu Moldovan (din sală): Nu "voturi pentru", "vot", domnule, că votăm cum vrem noi!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Voturi! Vă mulţumesc, încetăm votarea. Rezultatul votului: 200 voturi pentru, 10 contra; 5 deputaţi nu şi-au exercitat votul. Mulţumesc. Adoptat. detalii vot
			Pct.3 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.180/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut, în valoare de 60,0 milioane dolari SUA, între România, reprezentată de Ministerul Finanţelor publice şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru finanţarea Proiectului "Economia bazată pe cunoaştere", semnat la Bucureşti la 8 decembrie 2005 Procedură. Domnul deputat Ponta. Vă rog.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am afectat 10 secunde la discuţia pe articole, aici nu afectăm nici o secundă discuţiei. Vă rog mult de tot, pentru că nu avem voie să facem dezbateri, dar vă rog totuşi să cereţi o altă procedură de vot decât cea prin cartelă, în care ne ascundem toţi în spatele cartelei. Dacă se poate, vot nominal sau vot, măcar, prin ridicare de mână. (Vociferări, proteste.)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Supun la vot propunerea domnului deputat Ponta. Dacă sunteţi de acord cu vot nominal? Vă rog să votaţi propunerea domnului deputat Ponta, dacă sunteţi de acord cu vot nominal.
			Domnul Ioan Bivolaru (din sală): Procedură, vă rog!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog.
			Domnul Ioan Bivolaru: Cu părere de rău, stimaţi colegi, dar votul cu cartele este vot nominal. Voci din sală: Bineînţeles! (Aplauze ale Majorităţii.)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc. Propunerea domnului deputat Ponta a fost respinsă. (Către domnul deputat Márton Árpád-Francisc:) Tot pe procedură? A fost respinsă. Deci, vă rog să vă exprimaţi votul la pct. 3. Vot. Vă mulţumesc. S-a încetat votul. Voturi pentru - 217, împotrivă - 7, Abţineri? - 3. detalii vot
			Domnul deputat Ponta vrea să-şi explice votul. Vă rog, domnule deputat. (Vociferări, proteste.) Domnul deputat a renunţat la explicaţia votului. Mulţumesc, adoptat.
			Pct. 4 - Proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional (revizuită), semnată la Chişinău la 6 noiembrie 2003. Caracter ordinar. Vă rog să vă exprimaţi votul. Vă mulţumesc, încetarea votului. 216 voturi pentru, 8 împotrivă, 2 abţineri. detalii vot
			Pct. 5 - Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României, semnat la Bucureşti la 6 decembrie 2005. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc, încetarea votului. 210 voturi pentru, 8 împotrivă, 13 abţineri. detalii vot
			Domnul deputat Ponta vrea să-şi explice votul. (Rumoare, vociferări.) Vă rog, domnule deputat.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: În primul rând, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, îmi cer scuze pentru confuzia pe care am făcut-o la pct. 3 (aplauze ale Majorităţii), se referea la un acord de împrumut cu care bineînţeles că sunt de acord şi nu am absolut nimic împotrivă. Probabil am citit doar că e un acord cu Statele Unite şi de aceea m-am repezit să-mi expun punctul de vedere. Referitor, însă, la pct. 5, la Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite, aş vrea să-mi explic votul, nu este votul Grupului PSD, ci votul meu, ca deputat. Voci din Majoritate: Nu ne interesează!
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog să-l lăsaţi să vorbească!
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Mi se pare regretabil că pentru o problemă importantă, aşa cum o reprezintă acest acord, Parlamentul României, mai spun o dată, a acordat 10 secunde la dezbaterea articolului şi 10 secunde la vot. Eu cred că pentru România e un lucru puţin mai important decât cele 20 de secunde acordate de Parlament şi mi-e teamă că unii dintre colegi nici nu ştiu sigur ce au votat astăzi. (Proteste.) Motiv pentru care vă rog să-mi acordaţi acest minut, să-mi explic votul împotrivă. Vreau să vă spun că nu cred că în acest moment România avea nevoie de un acord privind baze militare cu Statele Unite ale Americii... (Vociferări, proteste.)
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog, linişte! Păstraţi liniştea în sală!
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Nu cred că de Sfântul Valentin trebuia să facem un cadou de la îndrăgostitul preşedinte Traian Băsescu către George Bush şi cred că dacă mai mulţi dintre colegii noştri ar fi citit cu atenţie prevederile acestui acord, în care se arată că: "se exceptează de la regimul inspecţiilor aeronave, nave şi vehicule ale Guvernului Statele Unite; se pun la dispoziţie proprietăţi aflate în patrimoniul public" şi multe alte lucruri, probabil că ar fi fost mai multe voturi împotrivă. O să-mi daţi voie, doar în 20 de secunde, să vă citesc ce scria astăzi unul din oamenii care l-au susţinut foarte mult pe preşedintele Traian Băsescu în campanie, şi anume, Mircea Dinescu, care spune că: "preşedintele..." (Vociferări, proteste.) Am voie să-mi explic votul.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă rog, domnule deputat, la subiect.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Spunea că "preşedintele se comportă ca un puradel, ca armă de atac în relaţia cu George Bush şi cu Statele Unite"...
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule deputat!
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Am citit dintr-un articol publicat astăzi.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Domnule deputat, vă rog, în legătură cu explicarea votului pe actul normativ.
			Domnul Victor-Viorel Ponta: Cred că dacă România va avea în continuare probleme cu acuzaţiile făcute în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, dacă România se va îndepărta de Europa, dacă în România, Doamne fereşte!, vor avea loc atacuri teroriste, eu, personal, nu vreau să fiu responsabil şi complice la aceste lucruri! Vă mulţumesc.
			Domnul Dan Radu Ruşanu: Vă mulţumesc.
			Pct. 6, Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind inventarierea înţelegerilor bilaterale încheiate între România şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, semnat la Bucureşti la 8 noiembrie 2005. Caracter ordinar. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. 216 voturi pentru, 6 împotrivă, 3 abţineri. detalii vot
			7. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Republica Italiană asupra transferării persoanelor condamnate cărora li s-a aplicat măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontieră, semnat la Roma la 13 septembrie 2003. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 218 voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi o abţinere. detalii vot
			8. Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentelor la art. 25 şi 26 din Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale, încheiată la Helsinki la 17 martie 1992. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 217 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri. detalii vot
			9. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Caracter ordinar. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 216 voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi 3 abţineri. detalii vot
			10. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 217 voturi pentru, 14 voturi împotrivă şi 3 abţineri. detalii vot
			11. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991. Propunere de respingere. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 210 voturi pentru, 12 voturi împotrivă şi 5 abţineri. S-a respins. detalii vot
			12. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 145/2005 privind utilizarea unor sume încasate în valută din activitatea de privatizare. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 190 votru pentru, 37 voturi împotrivă şi 13 abţineri. detalii vot
			13. Proiectul de Lege privind sistemul naţional de asistenţă socială. Caracter organic. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 221 voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi 4 abţineri. detalii vot
			14. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/199 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 şi în continuare până la 6 martie 1945, din motive etnice. Caracter ordinar. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc 107 voturi pentru, 119 voturi împotrivă şi 14 abţineri. Propunerea a căzut, s-a respins. detalii vot
			15. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Caracter organic. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 121 voturi pentru, 118 voturi împotrivă şi 4 abţineri. A fost respinsă, vă mulţumesc. detalii vot
			16. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Societăţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. Caracter ordinar. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 207 voturi pentru, 18 voturi împotrivă şi 2 abţineri. A fost admisă. Mulţumesc. detalii vot
			17. Propunerea legislativă pentru completarea art. 160 din Legea nr. 19/17 martie 200 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Caracter organic. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc. 209 voturi pentru, 22 voturi împotrivă şi 9 abţineri. Legea a fost adoptată. Vă mulţumesc. detalii vot
			În continuare, activităţi în comisii pe ziua de astăzi.
			Şedinţa s-a încheiat la ora 13,00.